1
30 martie 2010 – şedinţă comună
S U M A R
1. Alocuţiunea domnului Dominique
Strauss-Khan, directorul general al Fondului
Monetar Internaţional.
2.
2
S T E N O G R A M A
şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului,
din ziua de 30 martie 2010
Şedinţa a început la ora 12,45.
Lucrările au fost conduse de domnul senator Mircea-Dan
Geoană, preşedintele Senatului, asistat de domnul senator Cristian
David, secretar al Senatului, şi de domnul deputat Valeriu Ştefan
Zgonea, secretar al Camerei Deputaţilor.
Din prezidiu a făcut parte doamna deputat Roberta Alma
Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.
*
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Bună ziua, stimate colege şi stimaţi colegi!
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Vă invit să vă ocupaţi locurile în sala de plen reunit.
3
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa comună a plenului
Senatului şi Camerei Deputaţilor consacrată vizitei în România a
domnului Dominique Strauss-Kahn, director general al Fondului
Monetar Internaţional şi a delegaţiei care-l însoţeşte.
Doresc ca înainte să-l invităm pe domnul Dominique Strauss-
Kahn să se adreseze în faţa plenului reunit al Parlamentului României
să menţionez faptul că domnul Dominique Strauss-Kahn este o
personalitate extrem de influentă şi de recunoscută pe plan
internaţional, cu o carieră politică, academică şi profesională
excepţionale, fost ministru al finanţelor şi industriilor în guverne
succesive ale Franţei, un om care a influenţat gândirea politică şi
economică a ţării din care provine. Şi, din momentul în care a preluat
conducerea Fondului Monetar Internaţional, într-un moment de criză
financiară şi economică globală fără precedent, a reuşit să reinventeze
această instituţie şi să o reaşeze printre instituţiile de prim rang la
nivelul arhitecturii structurilor internaţionale în acest moment.
De asemenea, din punct de vedere al României, prezenţa
domniei sale confirmă faptul că ţara noastră a avut, începând cu 1975,
o relaţie importantă cu Fondul Monetar, inclusiv după Revoluţia din
1989, şase programe de tip stand-by cu Fondul Monetar au fost
demarate, unul singur a fost dus la bun sfârşit.
Suntem astăzi în derularea unui program fără precedent ca
dimensiune financiară şi consecinţe economice şi sociale.
De asemenea, aş vrea să menţionez faptul că domnul
Dominique Strauss-Kahn a reuşit, în această perioadă, să asigure un
4
răspuns pe care Uniunea Europeană şi Comisia Europeană le-au căutat
pentru a-şi proteja ţările membre din zona euro şi din zona noneuro,
iar implicarea Fondului Monetar, pe lângă un efort special din partea
Uniunii Europene în sprijinul Greciei, reprezintă o reconfirmare a
rolului important şi uneori indispensabil al Fondului Monetar într-o
astfel de situaţie.
Aş dori, de asemenea, să salut prezenţa în plenul nostru a
domnului guvernator al Băncii Naţionale a României, domnul Mugur
Isărescu, care a reprezentat, în această perioadă grea, un punct de
sprijin şi aş vrea să recunoaştem contribuţia Băncii Centrale a ţării
noastre.
În aceste condiţii, într-un moment social, politic şi economic
în continuare foarte complex, într-o serie de condiţionalităţi care sunt
de foarte multe ori constrângătoare, doresc să salut în numele meu şi
în numele nostru, împreună cu doamna preşedinte Roberta Anastase,
prezenţa unui lider care influenţează această perioadă şi care pentru
noi, pentru români, indiferent de preferinţele politice, reprezintă un
punct de sprijin şi un punct de neocolit.
În aceste condiţii, doresc să vă încurajez să-l primim cu
căldură pe domnul Dominique Strauss-Kahn, directorul general al
Fondului Monetar Internaţional, şi să-l invit, în numele dumneavoastră
şi al nostru, să se adreseze plenului reunit al celor două Camere ale
Parlamentului României.
Domnule director general,
Vă invit să vă adresaţi Parlamentului României. (Invitaţie
adresată în limba franceză.) (Aplauze.)
5
Domnul Dominique Strauss-Kahn:
Domnule preşedinte,
Onoraţi membri ai Parlamentului României,
Este o plăcere şi o onoare de a avea şansa în această zi să
adresez câteva cuvinte Parlamentului.
Însă, înainte de a o face, vreau să-mi cer scuze, din două
motive.
Primul, pentru că nu pot să ţin acest discurs în limba română.
Îmi pare rău, dar româna mea nu e deloc bună.
Al doilea motiv. Intenţionasem să petrec mai mult timp cu
dumneavoastră şi doream iniţial să plec din România mâine, ceea ce-
mi dădea mai mult timp să vă răspund la întrebări. Însă au apărut două
probleme. Prima: faptul că, după ce am hotărât organizarea acestei
întâlniri, s-a hotărât ca la New York, mâine, să aibă loc o întâlnire
foarte importantă şi este vorba despre contribuţia comunităţii
internaţionale pentru Haiti şi trebuie neapărat să ajung la această
întâlnire. Apoi, m-am gândit că este posibil să plec cu avionul de la
ora 5 şi iată că astăzi se întâmplă ca British Airways să fie în grevă,
aşa că trebuie să plec mai devreme.
Deci, una peste alta, toate aceste motive fac ca timpul
petrecut cu dumneavoastră să fie scurt, aşa că n-o să am ocazia să
ascult remarcile dumneavoastră. Îmi cer scuze, însă nu pot să îmi
gestionez timpul altcumva.
Azi dimineaţă, m-am întâlnit şi am fost onorat să mă
întâlnesc cu domnul preşedinte Băsescu, cu domnul prim-ministru
Boc şi cu ministrul de finanţe, Sebastian Vlădescu şi, de asemenea, cu
6
guvernatorul Băncii Naţionale, domnul Mugur Isărescu.
Dar, în afară de aceasta, am avut şansa să mă întâlnesc cu
tineri, cu studenţi de la Academia de Studii Economice şi cred că a
fost o întâlnire foarte utilă, cel puţin din punctul meu de vedere, nu
ştiu care-i părerea lor. Pentru că aceşti tineri reprezintă viitorii lideri ai
ţării dumneavoastră. Am încercat să le explic cu ce ne ocupăm noi şi
să ascult întrebările lor.
E nevoie să ne plecăm urechea către membrii noştri şi nu
doar către liderii politici, nu numai către mediul de afaceri, ci să îi
ascultăm şi pe tineri.
E nevoie să înţelegem mai bine cum se simt aceşti tineri, ce
cred ei despre susţinerea FMI-ului pentru ţări ca a dumneavoastră.
Aşa că voi încerca să abordez trei probleme în faţa
dumneavoastră. Prima priveşte situaţia curentă în criza economică
financiară globală. Apoi, care sunt paşii ce trebuie făcuţi în continuare,
inclusiv pentru România şi apoi câteva cuvinte despre rolul FMI.
Să începem cu situaţia în care ne aflăm aici, acum. Ştiţi
datele. Sunt semnele unei reveniri. O revenire care apare mai curând
decât ne aşteptam şi asta este vestea cea bună. Vestea cea rea este că
această revenire este o revenire pe mai multe paliere. În anumite părţi
ale lumii, cum ar fi Asia, revenirea e mai rapidă, Statele Unite se află
undeva la jumătate şi avem nevoie de date suplimentare, datele din
trimestrul I al acestui an, şi Europa, care rămâne în urmă. Revenirea se
întâmplă şi în Europa, însă ritmul nu este foarte rapid.
Noi credem că, în Europa, va exista o creştere de 1-2% în
2010, ceea ce nu reprezintă suficient de mult.
7
Primul lucru pe care vreau să-l subliniem este faptul că,
indiferent că revine această creştere economică, nu trebuie să ne
culcăm pe lauri. Acesta ar fi primul lucru.
Al doilea, ştiţi foarte bine că rata şomajului este încă foarte
ridicată şi că urmează să se ridice în lunile ce urmează. Există o
întârziere, un decalaj între reluarea creşterii economice şi vârful
şomajului. Uneori acest decalaj durează între şase şi opt luni sau chiar
mai mult. Ce înseamnă acest lucru? Chiar dacă avem de-a face cu
creşterea economică, vor exista încă oameni care-şi vor pierde slujbele
în lunile ce vor veni. Şi înţeleg foarte bine cât de dificil este să explici
poporului că lucrurile se îmbunătăţesc, ceea ce este real şi trebuie să
construim încrederea şi, pe de altă parte, să explici oamenilor că îşi
pierd slujba sau şi-o vor pierde în zilele ce vor veni.
Sunt lucruri greu de înţeles de oameni şi este dificil şi din
punctul dumneavoastră de vedere ca aleşi, dar aceasta este realitatea.
Dar asta înseamnă că vom susţine diversele economii până când
mediul va fi suficient de sigur pentru a şti că nu ne vom întoarce în
recesiune.
Al doilea motiv pentru care nu trebuie să ne culcăm pe lauri
este, aşa cum ştie toată lumea, că această criză a început în Statele
Unite şi, dintre multele învăţăminte ale crizei, unul important este
faptul că avem nevoie de reglementare, de supraveghere a sistemului
financiar. S-au făcut multe, experţi, băncile centrale, naţionale
lucrează împreună la aceste reglementări.
Însă, iarăşi apare o contradicţie, aproape la fel cu cea legată
de şomaj. Contradicţia înseamnă că e nevoie de timp pentru noi
8
reglementări. Vorbim despre Basel II, care reprezintă de fapt un set de
norme pentru sectorul bancar. Însă a durat 12 ani pentru a se construi
acest Basel II.
Or, noi n-avem la dispoziţie 12 ani. Oamenii din diverse ţări,
inclusiv din România, cer ca ritmul acesta să se accelereze. Cer
guvernelor să reglementeze mai bine sectorul financiar şi nu doresc să
aştepte prea multă vreme.
Care este consecinţa? În multe ţări, inclusiv în Statele Unite,
aţi văzut propunerile Guvernului american, guvernul propune diverse
lucruri care sunt logice. Însă Uniunea Europeană propune altceva şi
asta e logic. Problema este că aceste două sisteme nu se potrivesc între
ele şi asta creează provocări la nivel global. Dacă provocările sunt
globale şi răspunsurile trebuie să fie globale.
Când se va scrie istoria acestor vremuri, una dintre trăsăturile
fundamentale, sunt sigur, va fi să se spună aşa: a fost o cooperare fără
egal între ţări şi de aceea am evitat o criză care putea să fie la fel de
adâncă ca marea perioadă de depresiune economică.
Însă, forţa politică a existat până anul trecut, forţa aceasta a
colaborării, în care toţi liderii, începând cu China, până la Angela
Merkel, până la Barack Obama, au conlucrat, fiindcă toată lumea a
înţeles că nu exista o altă cale, nu puteam avea fiecare soluţia noastră
la criză.
Însă, ne interesează o soluţie comună, acest moment cu recuperarea
iată că se pierde. Şi este un risc important, pentru că rezolvarea
problemelor din sectorul financiar are nevoie de consens politic. Un
consens politic care să fie cel puţin la fel de important ca cel pe care l-
9
am atins în punctul maxim al crizei. Deci, datorită creşterii şomajului,
datorită faptului că avem nevoie de consens politic, din nou nu e cazul
să ne culcăm pe lauri.
Bineînţeles, în diverse ţări criza a fost suportată în diverse
moduri. În Europa Centrală, începând cu Polonia, pe de o parte, care a
fost aproape imună la această criză, mergând până în Ţările Baltice,
Ungaria, România unde criza a avut un impact important asupra
majorităţii oamenilor. De unde vine diferenţa? De ce, între ţări care
arată aproximativ la fel, ca Polonia, România, Ungaria şi altele, de ce
există aceste diferenţe majore? Mai ales, pentru că politicile
economice dinainte de criză şi instituţiile care puteau să rezolve criza
nu au aceeaşi calitate.
Acesta este un nou învăţământ al crizei, şi anume că politicile
contează, că ceea ce facem nu reprezintă o evitare a crizei, dar ne ajută
să atenuăm efectele unei crize.
Însă, să privim lucrurile la un nivel mai larg, la nivel
european. Acolo este un alt învăţământ şi aş vrea să insist asupra
acestuia câteva minute, pentru că dumneavoastră sunteţi cei care
creează legile, şi nu doar legile pentru România, ci şi cei care
influenţează legea la nivel european. Celălalt învăţământ pe care l-am
tras este acela că atunci când eşti în ape liniştite, instituţiile europene
funcţionează, dar când apele sunt tulburi atunci, evident, apar
slăbiciunile instituţiilor europene la lumină. Iar cadrul în care
conlucraţi cu toţii nu este astăzi suficient de puternic pentru a face faţă
unei crize ca aceasta.
De aceea, dacă am un singur mesaj, ca director general FMI,
10
pentru ţările care sunt membre ale FMI-ului şi pentru dumneavoastră,
acest mesaj este că a venit timpul să folosim această criză pentru a
remodela instituţiile europene. Şi pentru a face acest lucru există trei
priorităţi, după părerea mea. Prima este chiar evidentă. Avem nevoie
de o transformare totală a arhitecturii financiare europene. Comisia,
Parlamentul European lucrează în acest moment pe noi reglementări şi
pe un nou nivel de supraveghere.
După părerea mea însă nu e suficient. Nu e suficient pentru
că trebuie să şi prevenim, şi, prevenirea unei crize, evident, este utilă,
însă avem nevoie de instrumente pentru a gestiona o criză şi a rezolva
o criză în momentul în care apare o criză, indiferent cât de preventiv ai
acţionat.
Evident, nici unul dintre dumneavoastră nu aţi putea spune că
nu va mai exista o criză financiară. Indiferent de supraveghere, de
reglementare, de măsurile preventive care există pentru a aborda
problemele din sectorul financiar, peste trei ani, peste cinci ani, peste
zece ani va exista o altă criză financiară.
Aşa că la nivel european e nevoie de mai mult decât de
reglementare şi supraveghere. E nevoie de o autoritate de decizie
europeană. Înţeleg că e foarte dificil, e o provocare majoră din punct
de vedere tehnic şi politic, însă e ceva fezabil. După părerea mea este
absolut necesar să existe un astfel de organism în cadrul Uniunii
Europene. Aceasta a fost prima prioritate.
A doua prioritate, este clar că foarte mulţi ani aţi putut să
economisiţi, totuşi nu s-au făcut destule. Uniunea Europeană trebuie
să lucreze cu dumneavoastră mai îndeaproape, dar nu sunt suficiente o
11
singură monedă şi o singură bancă centrală, trebuie şi coordonare
economică. Asta este foarte clar astăzi, şi probleme precum cele din
Grecia care cred eu că vor fi depăşite cu ajutorul Uniunii Europene, ei
bine, aceste probleme provin din faptul că există o monedă unică în 16
ţări, dar nu există o politică economică unică şi ele nu se coordonează
în cadrul politicilor lor economice şi nici nu există o modalitate de a
ne aştepta ca o monedă unică să funcţioneze în toate statele membre
dacă nu avem o politică economică consecventă.
Ideea este să evităm producerea altor crize în Europa, în zona
euro şi, cum facem acest lucru? printr-o politică coordonată într-un
mod mult mai bun. Deci, este foarte uşor de construit o astfel de
uniune monetară, dar trebuie să avem în vedere şi viitorul.
Pe termen scurt, problema este aceea de a combate şomajul şi
de a restimula creşterea, dar, pe termen lung, problema adevărată este
aceea a competitivităţii. Ştiţi foarte bine că acum eu ocup un loc unde
obţin informaţii, întâlnesc oameni din toată lumea. Şi, ceea ce mi se
pare ciudat, este că, deşi mă simt european, există riscul ca Uniunea
Europeană şi orice membru al acestei uniuni în 10 ani de acum
înainte, sau poate chiar în 20 de ani, să existe o luptă, o competiţie, o
concurenţă adevărată, precum şi o inovaţie sporită, o creştere sporită
în Asia, în America, în America Latină, iar riscul este ca Uniunea
Europeană să fie dată la o parte, să nu mai poată să ţină pasul cu
aceste evoluţii. Dar noi putem să schimbăm lucruri împreună, putem
să facem ceva.
Riscul ca Europa să fie marginalizată în următorii 20 de ani
este un risc adevărat. Se scriu foarte multe în ziare, se scriu foarte
12
multe lucrări, profesorii universitari scriu foarte multe lucrări, despre
cum vor evolua lucrurile, despre cum va evolua China, despre cum va
fi concurenţa economică, însă realitatea este cu totul alta. Ce vrem noi
să facem? Noi, ca Uniune Europeană, vrem să facem parte din acest
joc în 10-20 de ani sau ne propunem să acceptăm că acest joc va
implica o trenare a lucrurilor în această parte a lumii, în Europa adică.
Uniunea Europeană trebuie să stea la masă cu ceilalţi jucători, dar
trebuie să aducă şi o miză. Trebuie să sporească rolul şi greutatea
instituţiilor europene. Trebuie să ne reîntoarcem la competitivitate şi
trebuie să ne reîntoarcem până la urmă la creştere, ceea ce nu este
tocmai ce vedem în urma acestei crize. Deci, cum se aplică toate
aceste idei României? În marea majoritate a ţărilor din această zonă,
guvernele au luat hotărâri dure, ceea ce se aplică şi României, iar
Parlamentul României a luat nişte decizii dure.
Ţara dumneavoastră practic a înregistrat nişte progrese
remarcabile, economice, sociale în ultimii 20 de ani, creşterea şi-a luat
avânt, s-au înregistrat evoluţii pozitive în multe alte domenii şi toate
aceste elemente combinate au dus la creşterea venitului pe cap de
locuitor. A crescut standardul de viaţă al majorităţii românilor. A
crescut foarte mult acest standard de viaţă, dar apoi a venit criza. A
venit criza şi bineînţeles că această criză are mare nevoie de finanţare
externă pentru a putea să fie depăşită, nu numai în România, dar şi în
alte ţări din Europa Centrală şi de Est.
Ei bine, în momentul în care te bazezi foarte mult pe influxul
de capital şi îţi vine o criză, atunci ai probleme. Aceasta a fost situaţia
cu multe alte ţări aflate în curs de dezvoltare, pentru ca atunci când te
13
bazei pe influxul de capital sau pe bani care vin din alte surse, te expui
unor riscuri. Ce faci dacă acest flux se opreşte? Şi de multe ori acest
flux de capital se opreşte foarte brusc şi atunci te expui, cu adevărat,
unui mare risc.
Economia este supusă unei mari presiuni, ca şi toată ţara.
Deci, practic, trebuie să luăm nişte decizii mai dure şi sunt sigur că
dumneavoastră aţi luat deciziile corecte. Nu v-a fost uşor deloc să luaţi
aceste decizii care au impact mare cu privire la costuri, la costurile
sociale. Dar eu sunt convins că în lipsa acestor decizii, situaţia
românilor ar fi mult mai dificilă. Dumneavoastră aţi solicitat sprijinul
comunităţii internaţionale, inclusiv FMI şi Uniunea Europeană. Şi eu
cred că acest ajutor a şi venit. Ştim cu toţii de acel pachet de 20 de
miliarde, 13 au venit direct de la FMI, restul de la Uniunea Europeană,
Banca Mondială şi alte agenţii internaţionale şi cred că a fost foarte
înţeleaptă contractarea rapidă a acestor bani. Cu cât vine mai repede
sprijinul internaţional, cu atât este mai bine, şi exemplul Ungariei este
foarte clar din acest punct de vedere.
Exemplul României este şi el foarte clar, şi unii pot să
considere că acest gen de sfat este foarte important. Şi anume, nu e
bine să întârzii atunci când ai nevoie de ajutor. Trebuie să profiţi
imediat de acest ajutor, nu trebui să aştepţi prea mult. Aţi fost
înţelepţi, aţi recurs rapid la acest ajutor care sunt sigur că vă va ajuta
foarte mult.
Pe de altă parte, aţi beneficiat şi de alte iniţiative, cum ar fi
iniţiativa de coordonare a Băncii Europene. Dumneavoastră aţi fost
prima ţară aflată în curs de dezvoltare din Europa care aţi valorificat
14
această oportunitate. Deci aş vrea să închei aici cu câteva cuvinte
privitoare la rolul FMI.
Ei bine, cu siguranţă că aveţi şi dumneavoastră opinie
personală cu privire la FMI. Unora le place FMI, altora poate nu le
place atât de mult această instituţie şi eu sunt obişnuit cu acest gen de
opinii diferite. Există oameni care chiar au nişte păreri foarte proaste
despre FMI şi poate că au nişte motive foarte bune. Pentru că, ca orice
altă instituţie, FMI a trebuit să înveţe. Şi noi am învăţat din greşelile
pe care le-am făcut în trecut. Pentru acest motiv există, practic, o
caricatură a FMI-ului ca o persoană care dă sfaturi proaste, care face
nişe propuneri dureroase. Această caricatură care a existat este acum
de domeniul trecutului. FMI s-a schimbat.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece. FMI este încă FMI. Dar am
revenit pe calea cea bună şi la ora actuală în lume suntem capabili să
facem lucrurile în mod diferit faţă de cum le făceam în trecut.
În principiu, facem două tipuri de lucruri. Oferim consultanţă,
şi cred că este cinstit să recunoaştem că atunci când FMI a cerut acel
stimul fiscal, a făcut-o pentru că am simţit că aveam să ne confruntăm
cu această criză, şi am fost criticaţi pentru această solicitare. Ni s-a
spus: criza nu va fi atât de profundă, de ce cere FMI stimulente
financiare, de ce se solicită restrângerea cheltuielilor, reducerea
cheltuielilor? Dar, uite că nu am putut să scăpăm de această presiune,
această depresie financiară. Şi lucrurile ar fi fost mai rele dacă n-ar fi
existat anumite măsuri.
Unii dintre dumneavoastră vă puteţi aminti de faptul că noi
am fost foarte criticaţi pentru că am fost prea pesimişti, chiar dacă
15
după câteva luni oamenii au fost de acord că am avut nişte opţiuni
corecte. Am exercitat nişte opţiuni corecte şi am fost foarte norocoşi
să putem să reunim toate ţările din lume, sau majoritatea acestora, să
le ajutăm să înţeleagă importanţa stimulentului fiscal şi să acţioneze
toate în mod consecvent. Şi acest lucru a fost implementat la nivel
global. Este acel stimulent de 2% pe care l-am solicitat, şi acesta este
unul dintre marile motive, nu singurul, dar unul dintre marile motive
pentru care am evitat o recesiune şi mai profundă.
Pe de altă parte, noi nu oferim doar consultanţă, ci şi resurse
– 80 de miliarde de dolari care constituie cel mai mare împrumut pe
care l-am oferit vreodată, în special în această parte a lumii. Dar de ce
sunt oameni care au şi păreri proaste despre FMI? Din păcate, nu am
timp să fac un sondaj în rândul ascultătorilor. Este pentru că toată
lumea ştie de acele condiţionalităţi, acele condiţii pe care le impune
FMI o dată cu acordarea împrumuturilor.
Dumneavoastră ştiţi aceste lucruri. Legiuitorii dumneavoastră
ştiu aceste lucruri. Ştim cu toţii că aceste condiţionalităţi sunt foarte
importante. De ce? Pentru că FMI-ul este un fel de doctor. Când eşti
bolnav chemi doctorul. Dar dacă nu eşti bolnav nu chemi doctorul. Şi,
dacă te simţi bine, dacă se simte bine o ţară nu solicită niciodată
participarea sau vizita FMI. Dar când venim, în calitate de doctori,
într-o ţară care nu se simte prea bine, facem două lucruri.
În primul rând, vă dăm un medicament, ca orice doctor, dar,
pe de altă parte, ca orice doctor, noi avem şi alte instrucţiuni.
Medicamentul este banul pe care vi-l dăm. Dar, dacă nu vă schimbaţi
comportamentul, nu vă faceţi bine. Aşa spunem şi noi. Deci, nu este
16
suficient numai să vă dăm banii, pentru că dacă cheltuiţi acei bani, veţi
reveni la punctul de plecare. Boala nu va trece. Şi de aceea sunt
necesare schimbări comportamentale, cum ar fi, ştiu eu, politici fiscale
mai bine echilibrate, mai bine gândite. Toată lumea are deficite,
probleme fiscale, dar se pot remedia. Deci, aceste condiţionalităţi
încearcă să vă aducă pe calea cea bună.
Şi noi nu suntem nişte doctori răi, dar unii aşa ne percep, ca
pe nişte doctori care dau un medicament care să vindece doar
simptomul, nu şi cauza acestuia. Dar noi facem mai mult de atât.
Poate că şi dumneavoastră consideraţi că atunci când noi spunem că
atunci când mergem într-o ţară nu mergem din propria iniţiativă, nu
ciocănim la uşa nimănui, ci aşteptăm să fim chemaţi. Deci, venim într-
o ţară şi vedem că aveţi un deficit de 10% care nu este sustenabil.
Datorită istoriei, a competitivităţii, a vecinătăţii, a mediului, a
economiei, noi facem nişte recomandări pentru ca ţara respectivă să
revină pe calea cea bună. Apoi, este opţiunea ţării respective să aleagă
măsurile pe care le propunem noi. Acest gen de cheltuială poate să fie
scăzută, o altă cheltuială poate să fie crescută, nu sunt opţiunile
noastre, sunt opţiunile ţărilor unde mergem. Şi eu am fost în Guvernul
ţării mele. Dumneavoastră sunteţi acum la conducerea acestei ţări,
poate veţi continua să fiţi la conducerea ţării, veţi merge la televizor şi
veţi spune: va trebui să facem cutare şi cutare, chestii care sunt
dureroase, dar nu e vina mea, aşa ni s-a spus de la FMI.
Suntem obişnuiţi cu acest gen de afirmaţii, face parte din
activitatea noastră, dar nu noi suntem cei care aleg măsurile.
Dumneavoastră sunteţi cei care le aleg.
17
Măsuri cum ar fi reducerea salariilor în sectorul public sau
decizia de a se construi mai puţine drumuri şi poduri sau de a creşte
impozitul pe venit, toate astea sunt decizii luate de Guvern. Noi
propunem nişte măsuri, dar nu impunem nimic şi se poate glumi.
Deci, se poate spune că FMI-ul ne va da mai puţini bani decât ne-a
promis pentru că nu am făcut nu ştiu ce. Dar, banii care vin înseamnă
că ţara respectivă este pe drumul cel bun, implementând nişte măsuri
care sunt alese până la urmă de guvernul local. Deci nu trebuie ca
această responsabilitate a luării acestor măsuri să revină exclusiv FMI.
O altă problemă care a afectat multe ţări în cadrul crizei a fost
un nou tip de condiţionalitate, aşa numita condiţionalitate socială. Ei
bine, ideea este că atunci când încerci să revii dintr-o criză, cea mai
grea problemă revine celor mai vulnerabili, celor mai săraci oameni.
Deci, trebuie o aşa numită plasă de siguranţă, nişte măsuri speciale, de
natură să-i ajute pe oamenii aceia să reziste crizei. În ţări diferite,
Ungaria, Pakistan, am spus, ei bine, da, modalitatea corectă de a
reveni pe calea cea bună ar fi să avem, de exemplu, la anul, un deficit
de 8%. Vom hotărî împreună asupra unui deficit de 8,5%, dar acel
0,5% va fi utilizat special pentru finanţarea programelor dedicate
categoriilor vulnerabile. Cam aşa facem lucrurile.
Şi eu cred că această modalitate de a vedea lucrurile este
foarte utilă. Dacă vrem ca programele să fie eficiente, atunci
programele trebuie să fie îndrăgite de populaţie, asta credem noi, dar
ele trebuie să fie şi dureroase în acelaşi timp. Şi cetăţenii noştri trebuie
să fie practic autorii acestor programe. Şi în România, împreună cu
Guvernul, am luat diverse măsuri importante pentru reducerea
18
cheltuielilor sociale ale crizei, cum ar fi protejarea celor mai prost
plătiţi angajaţi din sectorul public, a pensionarilor cu cele mai mici
pensii: pe de altă parte, am încurajat investiţiile în aceste reţele de
siguranţă de natură să ajute cetăţenii. Există şi alte măsuri care vor fi
implementate mai târziu în cadrul acestui an. Acestea sunt doar câteva
exemple.
Noi impunem nişte condiţii, dar aceste condiţii de natură
socială sunt până la urmă impuse şi implementate de Guvernul ţării
dumneavoastră.
Şi aş vrea să închei cu doar câteva cuvinte acum.
Mesajul meu principal de astăzi, dacă îmi daţi voie, este
acela că este momentul ca ţările europene să se reangajeze pe calea
coordonării şi integrării. Nu există nici o altă modalitate de a construi
viitorul. Poate să existe anumite mici câştiguri în interiorul unor ţări,
în relaţiile dintre ţările europene, dar acele câştiguri nu vor oferi ceea
ce aveţi dumneavoastră nevoie în viitor şi ceea ce va fi necesar
generaţiilor viitoare.
Trebuie, este necesară o integrare şi o integrare superioară,
doar aşa putem să mergem mai departe cu construirea Uniunii
Europene, doar aşa putem să evoluăm, trebuie să consolidăm
coordonarea politicilor economice. Ce înseamnă asta? Fortificarea
instituţiilor din domeniu, extinderea beneficiului prosperităţii şi păcii
asupra tuturor oamenilor din Uniune, şi ăsta este ultimul meu cuvânt.
Această instituţie, FMI, a fost înfiinţată în 1944 şi cei care au
fost fondatorii acestei instituţii au avut un singur gând, şi anume că
dezastrele economice generate de război şi de moarte pot să fie
19
evitate. Şi putem să consolidăm pacea, dar dacă vrem pace, stabilitatea
economică nu este suficientă. Este o necesitate.
De aceea a fost creat acest FMI, pentru a asigura binele la
nivel mondial, nu numai pentru stabilitatea economică, dar pentru că
în spatele stabilităţii economice se află pacea şi, dacă există pace,
acum, în Uniunea Europeană, şi dacă a dispărut acest război istoric
împotriva Europei şi dacă nici nu ne mai putem imagina că poate să
existe un război între europeni, se datorează faptului că există această
stabilitate economică, această pace care se extinde la nivel global şi
care a fost construită de această Uniune Europeană. Şi noi putem să
oferim această stabilitate financiară întemeiată pe pace şi care poate să
încurajeze pacea, această instituţie este instituţia dumneavoastră.
Dumneavoastră sunteţi factorii de interes, dumneavoastră sunteţi cei
care trebuie să construiască această Uniune Europeană integrată. De
aceea, am fost foarte onorat şi foarte fericit de faptul că m-am putut
adresa dumneavoastră în această dimineaţă şi vreau să vă asigur că
FMI va fi întotdeauna alături de dumneavoastră, va încerca
întotdeauna să vă ajute să faceţi faţă provocărilor viitorului.
Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Doresc să mulţumesc domnului Dominique Strauss-Kahn.
În Franţa presa îl apelează cu un acronim deja foarte
cunoscut - DSK, să-i mulţumesc în numele nostru pentru această
prezentare despre un Fond Monetar Internaţional modificat. Cred că
intervenţia domniei sale nu se substituie unui dialog viguros al
20
Parlamentului României cu Guvernul naţional cu privire la politica
economică şi calea de urmat.
De asemenea, aş vrea să îi mulţumesc pentru prezentarea
legată de evoluţiile la nivel european şi global. A fost, sunt convins, o
prezenţă care va lăsa urme şi care ne va îndemna pe toţi să reflectăm
cu privire la nevoia de schimbare şi de lecţii învăţate.
Aş dori să adresez şi eu, la rândul meu, ca preşedinte de
şedinţă, scuzele pentru programul extrem de strâns al oaspetelui
nostru.
Într-adevăr, greva de la British Airways este reală, este într-o
presiune de timp extraordinară şi aş dori, de asemenea, să salut
prezenţa în plenul nostru a distinsei soţii a domnului Dominique
Strauss-Kahn, Anne Sinclair, o binecunoscută personalitate a lumii
publice şi mediatice din Franţa. (Aplauze.)
Şi, aş dori, de asemenea, să mulţumesc, în numele
dumneavoastră, şi echipei de profesionişti din Fondul Monetar
Internaţional care, indiferent de momentele mai grele sau mai bune, a
încercat să ajute România în momente foarte dificile.
Cu acestea, mulţumim încă o dată domnului Dominique
Strauss-Kahn pentru prezenţă şi pentru această intervenţie deosebită şi
vă rog să ne permiteţi o scurtă pauză pentru a-l conduce pe oaspetele
nostru.
Ne vom reîntoarce pentru agenda plenului nostru reunit.
Vă mulţumesc.
Ne revedem în câteva minute. (Aplauze.)
21
Şedinţa s-a încheiat la ora 13,30.