Izolat, nucul comun este un pom viguros care poate
atinge 35 m în înălțime și 2m în diametrul trunchiului.
Mai suplu în cultură, acesta ia forme speciale care-i
permit o fructificare
maxima, cu randa-
mente de 3-8 t/ha și
un conținut de 40-
7 0 % m i e z . D i n
endocarp (coajă) se
prepară cărbune
activat și linoleum, iar din mezocarp (coaja verde) –
substanțe tanoide folosite la prelucrarea pielor.
Lemnul nucului se folosește la fabricarea mobilei de
lux și echiparea automobilelor scumpe, la fabricarea
instrumentelor muzicale si a parchetelor. Din frunze se
prepară vopsele, se extrag substan țe
medicamentoase si coloranți. Uleiul de miez de nucă
este foarte solicitat pe piața alimentară,
farmaceutică și cosmetică.
Nucul mai este o specie cu o mare plasticitate
ecologică, puțin pretențioasă față de sol, cu sistem
radicular foarte puternic. Poate fi cultivat pe coaste
sau pe terenuri fugitive.
Înființarea Plantațiilor
Pomii altoiți se plantează primăvara devreme după
schemele: 10x8m (125 puieți/ha), 10x12m (85),
12x14m (60), sau mai puțin. Nucul coumun poate fi
cultivat pe doar 7% din suprafața terestră, de unde
rezultă un deficit sensibil de produse nucifere.
În RM există mai multe soiuri autohtone destul de
apreciate, dintre care Kogălniceanu, Cazacu,
Chișinău(pol), Bomba, Bulgăresc, Desert, Obișnuit,
Speian, Schinoasa, Seliște ș.a. dintre care unele cu un
raport al miezului de 50-58% din masa fructului uscat.
CHIȘINĂU
Creștere moderată, intră în
vegetație cu 10-12 zile mai
târziu față de celelalte soiuri
cultivate, motiv pentru care e
deseori plantat în calitate de
polenizator. Masa unui fruct e
de 10g, coajă subțire, netedă.
Miez alb. Soi rezizstent la ger și înghețuri târzii.
Maturare tardivă a fructelor.
Alunul turcesc sau Funducul (genul Corylus, specia
Avellana) face parte din același gen și aceiași specie
cu alunul obișnuit. Funducul este un arbust relativ
pitic, cu inaltimea de circa 3-5 m, cultivat în regiunea
Abhazia din Turcia, la o altitudine care nu depășeste
750-800 m.
Alunul se plantează de regulă după schema
5X4m, fiind asociat cu 1-2 polenizatori. Se plantează
in terenuri cu textură
ușoară. Epoca optimă de
plantare este toamna,
înainte de inghețuri.
Alunele sunt culese
atunci când coaja acestor
fructe capată o colorație
caracteristică și învelișul lor
(caliciul) devine brun. În timpul recoltării, alunele se
culeg cu învelișul verde și se așează în grămezi pe
platforme curate din beton, expuse la soare, unde se
produce mai întâi o încingere și apoi o fermentare a
acestor fructe. Pe parcurs, substanțele tanante și
produsele lor de descompunere trec din înveliș in
coajă și din această cauza miezul capătă gust, iar
coaja alunei - culoare. Mai departe, alunele sunt
scoase din învelișul lor și uscate la soare până la un
conținut în umeditate de 5-6%.
COGÂLNICEANU
Soi cu o creștere moderată,
coroană sferică. Nuca e de
mărime medie - 12g, coaja
foarte subțire, netedă. Miezul
alb, fructificare laterală,
maturizarea la sf.august -
inc.septembrie.
CAZACU
Creștere viguroasă, coroană
piramidală. Nucă de mărime
medie - 10g, coajă subțire,
miezul se extrage ușor. Soi de
perspectivă : rezistent la ger,
longeviv, productivitate
înaltă.
CORJEUȚI
Pom cu creștere moderată.
Masa fructului e de 10g, coajă
s u b ț i r e , u ș o r
brăzdată. Miez alb.
Soi rezistent la ger,
destul de productiv.
În condiții agroclimatice
favorabile fructifică lateral (7-15 nuci/lăstar).
Pecanul specie de pomi cu frunza căzătoare, face parte din
familia nuciferelor, atinge înălţimea de 30 – 50 ( 65 ) m cu
diametrul trunchiului de până la 3,0 m. Este originar din
America de Nord, unde creşte spontan în pădurile de foioase
în valea fluviului Missisipi de la statele Indiana, Illionis, şi Aiova,
până la Alabama, Missipi, Luisiana, estul Texasului şi nordul
Mexicului. Miezul de nuci de pecan este un produs
concentrat, bogat în lipide ( 65 – 75 % ), proteine ( 12 – 15 % ),
carbohidraţi ( 8 – 12 % ), fibre, K, Ca, P, Fe, Zn, vitaminele
A,C,E,B1, B3, B6 etc. Se utilizează în stare proaspătă cât şi
prelucrat în diferite produse de patiserie, cofetărie etc. Uleiul
de pecan conţine acizi graşi mono- şi polinesaturaţi, respectiv,
oleic (73%) şi linoleic (17%) care, la consumul acestuia îi
conferă un efect preventiv vizavi de maladii cardiovasculare.
La noi în ţară practic nu este cunoscut şi nici plantat în
timpurile nu de demult se întâlnea în plantaţiile silvice la
Hârboveţ şi Ciobruciu, Gospodăria silvică de Stat Bender.
La Grădina Botanică a AŞM ( terenul vechi ) a fost adus şi
plantat în 1951 de către dl Ion Comanici.
PEPINIERA POMICOLĂ VOINEȘTI
www.horticultura.over-blog.com
indispensabile menținerii
securității alimentare a
consumatorilor; lemn
foarte prețios exploatabil
la defrișarea livezii - toate
acestea sunt avantaje
i n c o n t e s t a b i l e a l e
speciilor nucicole. Pentru
Republica Moldova, din
această categorie fac
parte nucul comun,
migdalul, alunul, caștanul
comestibil, fisticul și
pecanul.
Speciilor pomicole le revine o pondere
deosebit de importantă din complexul agro-
alimentar al țării noastre. Cultivate în plantații
industriale, acestea permit obținerea unui
produs cu valoare alimentară înaltă și
eficiență economică greu de egalat într-un
stat preponderent agrar. Dintr-o perspectivă
comercială și concurențială, având în
vedere ultimele evoluții atât pe piața
internă, cât și externă, un interes sporit îl
prezintă culturile nucifere.
Prețuri mai puțin fluctuante, transport și
distribuție a fructelor mult mai ușoară și
sigură datorită cojii lemnoase tari , conținut
alimentar foarte bogat în nutrienți și
vitamine , cu deosebite calități terapeutice
Arbore fructifer cu o înălţime de 5- 6 ( 8) m,
migdalul are 25 de specii, originare din zonele
euroasiatice. Este răspândit în Siria, Iran şi Asia. În
Persia şi China este cultivat de peste 35 de secole.
În fitoterapie şi industria
farmaceutică interesează
două varietăţi ale speciei
Amigdalus communis –
migdalul comun și migdalul
amar.
Această specie pomicolă
se numără printre cele mai
vechi culturi. Arealul de
răspândire coincide cu al
viţei de vie, cu toate că
mulţi specialişti consideră că
poate fi plantat în locurile
unde se cultivă piersicul şi
caisul. Migdalul are cerințe
reduse față de apă, crește pe terenuri pietroase, cu
un conținut înalt de calciu. Fructele pot fi recoltate
mecanizat și se transportă foarte ușor. Soiurile
omologate la noi pot da recolte între 1,5-2,5 t/ha, cu
un conținut al miezului până la 55%.
Se recomandă a fi plantat în special în centrul și sudul
Moldovei. Se plantează toamna, cu o densitate de
6X5m, combinat cu încă 1-2 soiuri pentru a asigura
polenizarea. Forma cea mai adaptată de con-
ducere a pomului este vasul ameriorat, cu un unghi al
șarpantelor de 40-45º.
Soiuri de bază sunt Perveneţul lui Hramov şi Victoria.
Nu demult existau regiuni întregi ( în Franţa – după
Maurice Messegue ) în care ţăranii trăiau luni de-a
rândul mâncând aproape numai castane: le culegeau
toamna şi le coceau în spuză. Erau foarte gustoase şi
hrănitoare! Azi, din păcate, dăm uitării din ce în ce mai
multe alimente naturale. Ar fi un lucru de mare folos
dacă nucicultorii ţării noastre ar contribui la creşterea şi
exploatarea acestei plante hrănitoare.
Castanul este un
arbore cu înălţimea de
35 – 40 m şi diametrul
trunchiului de 1,5 – 2
metri. Înfloreşte după
înverzirea frunzelor.
Durata vieţii este de
500 – 1000 ( uneori
ajunge şi la 3000) de ani. Fructifică de la 5 – 10 ani în
plantaţiile forestiere. Fructele sunt folosite în alimentare
atât în stare proaspătă cât şi după prelucrare ( roada
plantaţiei de 70 de ani în mijlociu constituie 1 – 3 tone
la 1 ha ).Compoziţia castanelor decojite este foarte
apropiată de cea a bobului de grâu. Conţin aceiași
cantitate de vitamina C ca lămâia la unități de masă
egale.
RECOMANDĂRI NUCICULTORILOR
Exploatații agricole cu un înalt randament economic,
plantațiile fructifere și în special cele nucifere (datorită mai
multor părți ale pomului utilizabile, prețurilor înalte și stabile a
fructelor + capacitatea lor de transport si stocare înaltă ),
reprezintă actualmente una dintre cele mai sigure investiții în
sectorul agrar. Argumentul în favoarea acestor culturi este
indiscutabil, în consecință.
A. Procurați material săditor doar de la producători autorizați,
care vă pot furniza toate actele necesare pentru a constitui
dosarul în baza caruia livada d-stră va putea fi subvenționată
de stat.
B. Respectați cu strictețe toate recomandările și sfaturile cu
referință la tehnologia plantării, întreținerii si recoltării oferite de
pepinierist sau alți tehnicieni care vă vor ghida pe parcurs. O
simplă eroare sau ignorare a acestor valoroase indicații poate
avea consecințe pe termen lung.
C. Proiectarea livezii este un factor de bază pentru evoluția
plantației. Adresați-vă la un proiectant acreditat și aveți grijă
să obțineți toate actele legale indispensabile pentru același
dosar de subvenționare. Asigurați-vă ca părerea
proiectantului vizavi de terenul unde inteționați să fondați
livada este favorabilă.
Fisticul (Pistacia varga) este un arbore cu flori mici, de
culoare verde si fructe continand samburi comestibili de
coloare verde, cu gust placut si uleios.
Fructul fisticului este un sambure cu o samanta si doua
invelisuri: cel exterior este membranos si se desface usor, iar
cel interior se sparge greu, este dur si se deschide de obicei
la coacerea fructului. El este cules la inceputul lunii august.
Greutatea medie a fructului este de 0,4-1,0 g, si in functie de
marimea nucii se obtine un randament in miez de 34-52%.
Miezul de fistic contine pana la 20% substante azotoase si
circa 62% grasimi. Fructele proaspat culese au miezul alb si
acoperit cu o pielita de culoare verde.
Republica Moldova, rn. Hâncești, com. Voinescu
[email protected], tel: (+373)69 763 545; (+373)269 45 249 ;