IEV TOLSTOIAruNN KNREruTNR
Traducere din limba rusd
de Anca lrina lonescu
Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910), romancier, poves-titor, eseist gi dramaturg rus, este unul dintre cei mai mariscriitori ai literaturii univereale, Tolstoi a creat o operi monu-mentald, alcituitd din scrieri autobiografic e - Copildria(1852), Adolescensa (1854), Tinerefea (1856); romane caresondeazd sufletul gi convingerile morale ale omului, pefundalul istoric al secolului al XIX'lea - Rdzboi Si pace( i 865- 1 869), Anna Karenina (I87 3 *187 7),i Inv i erea ( 1 S99 );nuvele gi povestiri - Amintiri din Sevastopol (1355-1856),Trei mor{i (i859), Cazacii (1863), Prizonierul din Caucaz(1872), Moartealui lvan llici (1884*1886), Sonata Kreutzer(1889-1891), Stdphn pi slugd (1895), Pdrintele Serghi (1898),Cupanulfals (1911; scris in perioada L896-9A4), Hagi-Mtrad(1912; scris ln perioada 1902-1904), dar 9i piese de teatru -Puterea lntunericului (1886), Cadavrul yda (1900) - liscrieri filosoflce. Tolstoi a fost gi un refoqnator ln domeniuleducafiei 9i, spre sfArqitul vielii, un comentator ai lnvdt6-turilor biblice.
*#bu'curegil: lo19
:Toate familiile tiricite $earninl- lntre ele, fiecare familienefericiti este nefericitd ln felul ei.
ln c'd'sa farxliei0blonski totul era lntors cu susul ln jos:
Sofia aflase cl sopl avea o relalie cu fosta lor guvernantifrancezl gi ii declarase b[ nu mai poate trli sub acelagi aco-
pert$:cu eli $itua$a dura aga de trei zile, gi nu nurfiai cei dbiiog sufereau din cauza ei, ci 9i ceilalfi membri ai familiei, ba
chiar gi servitorii. To{i membrii familiei gi servitorii aveau
sentimentul cd traiul lor lmpreuni n-are rost gi cd pdni 9i
lntr-un han unde se adun5 lntAmpldtor, oamenii sunt mailegali lntre ei dec4t niembrii familiei 9i sluiitoiii celoi doisofi Oblbnski. Sotia m.r iegea din camerele ei, 9o1ul lipseir
de ffei zile de aias{. Copiii alergau ca bezrneticl prh toaticasa. Englezoaica se dertase cu intendenta gi li scrisese unelpriitenelugend-o s*-i'caute alt loc; bucitarul plecase de totcu o zi lnainte, chiar ln timptll pr0nzulul; bugdtdreasa care
gltea pentru slugi gi vtzitiul ceruseri socoteala,
, A tieia zi dupi ceart6, piinlul Stepan Arkadici Oblonski -Stiva, cum i se spunea ln societate. - se treri ldt dra obi$nul$'adici opt dimineafa, nu in dormitorul nevestei, ci in birou,pe canapeaua de marochin. lgi rdsuci trupul greoi 9i lngrijitpe.,arcurile divapului ca,qi c&nd g fi,vrut sd a{oqrrnd dinnou pentru rnult timp, strdnse puternic perna tn brale gi lqi
10 Lev Tolstoi
lipi obrazul de ea; dar dintr-odat[ siri ln picioare, se ridiciL
pe divan in capul oaselor qi deschise ochii'
,,Da, da, cum a fost?" se gindi el, amintindu-gi ce visase.
,,Da, cum era? A, da! Alabin dldea trn prdnz la Darmstadt;
ba nu, nu la Darmstadt, era un nume american' Da, dar se
ficea ci Darmstadt e in America, Da, Alabin didea un prAnz
pe mese de sticliL, da, gi mesele cdntau <Il mio tesoro>l. Nu,
nu <Il mio tesoro>. Altceva mai bun, gi erau nigte carafe
micule care erau femei", igi aminti el,
Ochii lui Stepan Arkadici sclipirl vesel, Ei el cizu pe
gAnduri, zAmbind. ,,Da, era bine, era tare bine' Erau qi alte
lucruri excelente acolo, dar nu le poli rosti in cuvinte qi nu
ai cum s[ le descrii cAnd eEti treaz." $i, observ6nd o geani de
lumindL care se furiga pe la marginea draperiei de postav, igi
didu repede picioarele jos pe de canapea, clutAnd pe pipiitepapucii tivili cu marochin auriu pe care ii brodase so{ia lui(cadou de la ea anul trecut, de ziua lui de naqtere) gi, duplobiceiul vechi de nou[ ani, intinse mAna, firl s[ se scoale,
spre locul unde, in dormitor, ii atArna halatul. $i dintr-odatiigi aminti cum qi de ce doarme nu in dormitorui soliei, ci inbirou; zAmbetul ii dispiru de pe chip gi fruntea i se incrunt['
,,Of, of, of!" gemu el, amintindu-qi tot ce se intAmplase. $iin mintea lui reapirurd toate amenuntele certei cu nevasta,
situalia lui firi iegire qi sentimentul propriei vinovilii, care
il chinuia cel mai riu.,,Da! N-o s[ mi ierte qi nu poate s[ mi ierte. $i cel mai
groaznic e ci toati vina e numai a mea, dar eu nu suntvinovat, Tocmai asta e drama", igi spunea el. ,,Of, of' of!"mormlia disperat, amintindu-qi cele mai cumplite impresii
din timpul certei.
1 ,,Comoara mea" (in limba italiand in original), arie celebrd din opera
Don Giovanni de Mozart (n,tr,)
Anna Karenina 11
Cel mai neplicut fusese primul minut, cAnd se intorsese
de la teatru, vesel qi mulfurnit, linind in mini o pari uriagipentru so{ia lui, dar n-o gisise ln salon; spre uimirea lui, n-oglsise nici in birou qi, ln cele din urm6, o descoperise in dor-mitor, linAnd in mAn[ biletul nefericit care dezviluia totul.
Dolly cea vegnic preocupatd de griji gi de treburi, femeia
mirginiti, cum o considera el, gedea neclintiti cu bile{elulin mAni gi se uita la el cu o privire lncircatd de groazS, de
disperare gi de mAnie.*Ce e asta? Asta? intreba ea, aritAnd spre bilelel.
$i, cAnd iqi amintea scena, aga cum se petrece adesea, pe
Stepan Arkadici il chinuia nu intAmplarea ca atare, ci felulin care reaclionase la cuvintele sofiei.
Se lntAmplase cu el ceea ce li se intAmpl[ tuturor oame-
nilor cAnd sunt surpringi pe neaqteptate fdcAnd ceva foarteruqinos. Nu reuqise s[-qi compuni o expresie potriviti si-
tualiei in care se trezise dintr-odati in fa{a sofiei, dup[ ce
vinov[]ia ii fusese datl in vileag. in loc sd se prefacijignit,si nege, si se justifice, si-qi cearl iertare, ba chiar s[ rdmAniindiferent - orice ar fi fost mai bine dec6t ceea ce ficuse! -,pe fa{a lui se aqternuse dintr-odati, absolut fird voia lui(,,un reflex al creierului", iqi spuse Stepan Arkadici, care
era pasionat de fiziologie), zAmbetul lui obiqnuit, blajin qi
tocmai de aceea prostesc.
Nu-qi putea ierta acest zAmbet prostesc. CAnd il vlzusecum zAmbeqte, Dolly se cutremurase ca stripunsi de o du-rere fizicit qi se dezllnluise, cu patima ei obiqnuiti, intr-untorent de cuvinte aspre, dupi care ieqise in fugd din incipere,Din acel moment nu mai voise si-qi vadX so{ul.
,$i de vini e numai zAmbetul ila idiot"', iqi spunea Stepan
Arkadici, ,,Dar ce si fac? Ce sl fac?" se intreba el disperatqi nu gdsea rispuns.
12 Lev Tolstoi
IIStepan Arkadici era un om corect fald de el lnsugi.
Nu se putea amigi gi nici nu putea s[-gi dea asigurdri siegi c[ii pare rlu de fapta lui. Nu putea s[ se mai c6iasc[ acum de
ceva ce regretase cu vreo gase ani ln urm[, cind iqi inqelase
so{ia pentru prima dat[. Nu se putea cii de faptul ci el,
birbat de treizeci gi patru de ani, chipeg qi iub[re{, nu era
lndrlgostit de solia lui, mama celor cinci copii in viat6 9ia altor doi morli gi care era cu numai un an mai tAndridecdt el. Ii pdrea riu numai ci nu reugise s[ se ascundb maibine de ea. Era insi. congtient de dificultatea situaliei lui qi
li pdrea riu de Dolly, de copii Ei de el insugi, Poate c[ ar fireuqit s[-qi ascundi mai bine plcatele de so[ie dacl qi-ar
fi inchipuit cd vestea aceasta o va zdruncina atAt de tare,
Nu reflectase niciodatd limpede la aceasti probleml, dar
avusese impresia vagi ci sofia sa igi diduse seama de multc[ nu-i e credincios qi ci se f[cea ci nu vede' Ba i se pireachiar cd Dolly, istovite, imbetrenitl, o femeie care nu maiera frumoasb gi nu se ficea remarcati prin nimic, simplufi,nimic altceva decAt o bunl mam[ de familie, ar fi trebuit,dintr-un sim! al dreptilii, si fie ing[duitoare cu el. Dar se
dovedise exact contrariul.,,Of, ce groaznic! Of, ol cumplitl" l$i spunea intruna
Stepan Arkadici gi nu-i venea nimic altceva in minte. ,,$i
ce bine era inainte, ce bine o duceam impreun[! Dolly era
mul{umiti, era fericitd cu copiii, eu n-o deranjam cu nimic,o l{sam sd-qi vadd de copii, de gospod[rie, aqa cum voia.
E drept, nu-i frumos cb ea a fost guvernanti la noi ln cas[,
nu-i frumos! E trivial gi josnic s[ faci curte propriei guver-
nante. Dar ce guvernantel" (lqi aminti viu ce ochi negri 9i
juciuqi aveam-llekoland gi ce zAmbet.,.) ,,$i totugi, cat a fost
Anna Karenina
la noi in casi, nu mi-am permis nimic. $i cel mai rlu e c[Doliy deja. . . Parci-i un ficut! Of, ol ofl Ei, dar ce, ce si fac?"
Nu exista nici un rispuns, decAt acela general pe care ild[ via{a celor mai complexe probleme, imposibil de rezolval:
trebuie si tr[iegti cu gindul la nevoile zilnice, adici si tecufunzi in uitare. Si se cufunde in somn, ca s[ uite, nu maiputea, cel putin pAnI la clderea nopfii; nu se putea intoarcela muzica pe care o cAntau carafele-femei. Nu-i rimdneadecAt s[ caute uitarea in somnul vielii.
,,O si mai vedem', iqi spuse Stepan Arkadici, se ridicl inpicioare, igi puse halatul cenuqiu cu ciptugeal[ de md'tase ai-
bastri, innod[ ciucurii cordonului 9i, tr[gdnd zdravin aer inpieptul lat, se apropie de fereastri cu pasul vioi al picioarelorlui cu vArfurile dep5rtate, care li purtau cu ugurinli trupulmasiv, ridicd storurile gi suni energic. La auzul soneriei, bi-trdnul lui prieten, valetul Matvei, intrl imediat aducAndu-i
hainele, cizmele qi o telegramd'. in urma lui Matvei intre $i
birbierul cu ustensilele lui.
- Au venit hdrtii de la slujbd? intreb[ Stepan Arkadici,luind telegrama Ei a9ez6'ndu-se in fala oglinzii,
- Sunt pe mas6, rispunse Matvei gi li arunci stlpAnuluio privire intreb[toare gi plini de infelegere. Aqteptl pufin,apoi adiugi cu un zimbet giret: A fost cineva din parteaproprietarului birjei.
Stepan Arkadici nu rdspunse nimic, mul{umindu-sesd-qi arunce ochii la Matvei in oglindi; dup[ privirile care
li se incrucigari ln oglindi, se vedea cl se inleleg unul pe
altul. Ochii lui Stepan Arkadici parci intrebau: ,,De ce spui
asta? Ce, nu gtii?"
Matvei iqi bdgd mdinile in buzunare, deplrtl un picior
9i se uiti la stipinul slu in ticere, binevoitor, cu un zimbetabia schitat.
13
14 Lev Tolstoi
- I-am spus se vine duminicl, iar pAnd atunci si nu vimai deranjeze gi nici si nu se mai oboseascl degeaba, spuse
el, rostind, se vede, o fraz|pregitit[ dinainte.
Stepan Arkadici inlelese ci lui Matvei li ardea de glumlca s5 atragi atenlia asupra lui. Desfdcu telegrama, o citi,corect6nd, ca de obicei, pe ghicite cuvintele schimonosite,
gi se luminl la fa]d.* Matvei, sora mea, Anna Arkadievna, soseqte mAine,
spuse el dind la o parte pentru o clipi m6.na lucioasi 9i
rotofeie a birbierului, care tocmai trasa o potecd rozalie
printre favorilii lui lungi Ei c6rlion{ali,
- Slavi Domnuluil spuse Matvei, ardtAnd prin acest ris-puns ci inlelege gi el la fel de bine ca stiLpAnul importan{a
acestei vizite, adicl faptul c[ Anna Arkadievna, iubita sori a
lui Stepan Arkadici, ar fi putut contribui la impdcarea celor
doi so1i. Singurl sau cu solul? intrebi el,
Stepan Arkadici nu putea rispunde, clci birbierul iilucra la buza superioari, aqa cl ridiciL un deget. Matvei in-cuviinli din cap in oglindi.
- Singurl. S[ pregitim camerele de sus?
- Spune-i Dariei Aleksandrovna! S[ hotlrasc[ ea!
- Dariei Aleksandrovna? repeti parci indoit Matvei'
- Da, spune-il Uite, du-i Ei telegrama 9i d[-mi de gtire
ce zice!
,,Aha, faceli o incercare", pricepu Matvei, dar spuse
doar atAt:
-Am inleles.
Stepan Arkadici era deja spllat, pieptinat 9i tocmai se
pregitea si se imbrace, cAnd Matvei se intoarse in incipe-re scAr{Aind din cizme pe covorul moale, cu telegrama lnmAni. Birbierul nu mai era.
Anna Karenina
- Daria Aleksandrova mi-a poruncit si vd transmit ciea pleacl. ,,N-are decAt si facl dupd cum poftegte!" - adicidup{ cum poftili, spuse el qi, rdzind numai cu ochii, iqi v6rimAinile in buzunare, llsi capul intr-o parte gi rlmase cuprivirile alintite la stipAn.
Stepan Arkadici tlcu o clipi, apoi pe chipul lui frumosse aqternu un zembet blajin qi oarecum jalnic.
* Ei, ce zici, Matvei? ficu el, cldtinAnd din cap.
- Nu-i nimic, conaqule, o sd se clreag6, spuse Matvei,
-O si se dreagl?
- Neapirat.
- Aga crezi? Cine-i acolo? intrebe Stepan Arkadici, au-
zind foqnet de rochie dincolo de uqi,
- Eu sunt, conaqule, se auzi o voce pl[cutl qi hotlrAt[, qi
de dupl ugl se ivi chipul sever qi ciupit de vlrsat al MatrioneiFilimonovna, dldaca.
- Ce-i, Matrioga? intrebi Stepan Arkadici, ieqind citreea in uqi.
Deqi Stepan Arkadici se fdcuse vinoyat cu vArfEi indesat
in fa{a sofiei gi lgi didea gi el seama de asta, aproape to{iai casei, inclusiv d[daca, prietena cea mai buni a DarieiAleksandrovna, erau de partea lui.
- Ei, ce este? intrebi el posomorAt.
- Conagule, mergeli gi cerefi-v[ iertare inci o dat[! Poate
di Domnul! Se chinuiegte ingrozitot !i-e qi mil[ sd te ui{ila ea, Ei apoi, toati casa e cu fundul in sus! Conagule, fie-vimill de copii! Cereli-i iertare, conagule! Ce si-i faci? Dac-afivrut distractie...
* Da' nici n-o si mi primeascl...
-Dumneavoastri faceli-vd treaba! Mila Domnului e
mare, rugali-v[ la Domnul, conagule, ruga]i-vdl
15
16 Lev Tolstoi
- Bine, hai, du-tel spuse Stepan Arkadici, roqind brusc.
Hai s[ md imbracil se intoarse el cltre Matvei gi-qi scoase
cu o miEcare hot[rAti halatul.Matvei linea cimaga deja pregititl, desficuti ca un bur-
lan, sufli o scaml nev[zuti de pe ea qi o trase cu o plicereviditi peste trupul risfl1at al stipAnului.
IIIDupi ce se imbrlci, Stepan Arkadici se d[du cu par-
fum, lgi puse mangetele, distribui prin buzunare cu gesturile
obiEnuite liglrile, portmoneul, chibriturile, ceasul cu dou[1[n]igoare gi brelocuri qi, potrivindu-9i batista gi sim]indu-se
curat, parfumat, sin[tos qi intr-o formi fizicl excelent5,
cu tot necazul lui, porni {oplind uqor pe fiecare picior spre
sufragerie, unde il agteptau deja cafeaua gi, allturi de ea,
scrisorile qi hArtiile de la slujbn.
Se agezi qi citi scrisorile. Una dintre ele era cAt se poate
de nepl[cuti * de la un negustor care cumpira o pidure de
pe mogia sofiei. Pidurea aceasta trebuia neapirat vAndutl,dar acum, pAni nu se lmpica cu sofia, nu putea fi vorba de
ata ceva. Cel mai supiritor lucru era c[, ln felul acesta, lnchestiunea impiclrii viitoare cu so]ia se amestecau qi inte-rese financiare. Iar la glndul cd s-ar putea llsa condus de
aceste interese, ce va ciuta sl se impace cu so{ia ca s[ poatlvinde pldurea, Stepan Arkadici se simlea profund jignit.
Terminb de citit scrisorile gi trase spre el teancul de hArtiide la serviciu. Risfoi rapid dou[ dosare, ficu cAteva obser-
valii cu un creion gros, apoi impinse dosarele la o parte qi
lui cafeaua; in timp ce o bea, desflcu ziarul de dimineafl,inci umed, qi incepu s[-l citeasc[.
Anna Karenina
Stepan Arkadici primea gi citea sn ziar liberal, nu de
extremd liberali, ci de orientarea adoptati de majoritateaoamenilor. $i, degi nu-l interesau, de fapt, nici gtiinfa, niciarta, nici politica, susfinea cu tirie opiniile majoritdlii 9iale ziarului sdu cu privire la aceste chestiuni gi nu le schim-ba decdt atunci cAnd le schimba majoritatea sau, mai binespus, nu le schimba, ci ele singure incepeau sd se schimbein mintea lui pe neobservate.
Stepan Arkadici nu-gi selecta nici orientirile, nici opi-niile, ci aceste orientiri 9i opinii veneau singure citre el,
tot aqa dupd cum nu alegea forma pildriei sau a sacoului,ci le lua pe cele care se purtau. $i, trlind intr-o anumiti so-
cietate, avAnd nevoie de o anumiti activitate a min{ii, carese dezvoltd de reguld la virsta maturitdlii, pirerile ii eraula fel de necesare ca qi pillriile. Iar dac5' exista un motivpentru care prefera orientarea liberali celei conservatoare,pe care o urmau de asemenea destul de mu(i oameni dinanturajul lui, acesta era nu cb ea i s-ar fi pdrut mai ra{ionall,ci cd era mai aproape de modul lui de viafi, Partida libe-rali suslinea ci in Rusia totul merge prost, qi, intr-adevir,Stepan Arkadici avea multe datorii, gi banii nu-i ajungeaunici pe departe. Cisdtoria, susfinea partida liberali, este
o institulie depiqitl, care trebuie refdcutd, qi, intr-adevlr,viala de familie nu-i procura cine gtie ce bucurii lui Stepan
Arkadici, il obliga si minti 9i si se prefacl, ceea ce era im-potriva firii lui. Partida liberali spunea, sau, mai bine zis,
l[sa si se subinleleagi ci religia nu e decAt un frAu pentrupartea barbari a populaliei, 9i, intr-adevir, Stepan Arkadicinu putea rdbda nici un tedeum oricAt de scurt f[ri sdJ doaripicioarele 9i nu ln{elegea la ce servesc toate acele cuvintepompoase Ei infricogdtoare despre lumea cealalt[, cind gi
pe lumea asta viala putea fi foarte vesel[. in plus, lui StepanArkadici, iubitor de glume vesele, ii plicea s[-l punl uneori
17
I8 Lev Tolstoi
in incurc[turl pe cAte un om dc treabd spunAndu-i cd, dacise mAndreqte cu rasa lui, n-ar trebui si se opreasci la Rurikl
Ei si-gi renege primul str6mog, maimufa. A$adar, orientarea
liberald devenise o obignuin{[ pentru Stepan Arkadici, gi
iqi iubea ziarul, aga cum iqi iuhea trabucul de dup[ masi,pentru ceala uqoard pe care i-ei producea in creier. Citi edi-torialul, in care se afirnra cfr ln zilele noastre este absolutinutil s[ te lamentezi ci raelicalismul, chipurile, amenin!6sl inghiti toate elementele conservatoare gi ci guvernul artrebui si ia m[suri pentru lnfibuEirea hidrei revolulionare,deoarece, dimpotrivi, ,,dup[ pdrerea noastr[, primejdia vinenu de Ia presupusa hidr& revolufionarl, ci de la incdpilA-narea tradi!ionaliqtilor, care frAneazl progresul" etc. Citi Ei
un alt articol, financiar, in care se amintea despre Bentham2
qi Mill3 gi se trirniteau s[gefi r{iscrete asupra ministerului,Cu rapiditatea de ghndire ce-i era caracteristici, inlelegea
numaidecdt semnificafia fiec&rei slge{i - de ia cine, la adresa
cui qi cu ce ocazie era trimis$ *, asta, ca de obicei, ii pro-ducea o anumitl satisfacfie, l]ar astlzi aceasti pldcere ii era
otr[viti de amintirea sfaturilerr primite de la Matriona Fili-monovna gi de faptul ci ln casi totul mergea at6Lt de prost,
Citi qi despre contele Beustl, care, dupi cum se auzea, plecase
la Wiesbaden, despre faptul c[ nu mai existi p[r cirunt, cb tr
' Conducator vareg (cca 830-879), chemat, dupa legenda, de inqi$r
slavji rdsdriteni sdil guvernezo, i,ttemeietorul primei dinastii domnitoare
ruse. A domnit intre 862 6i 879, (n,tr.)fr Jeremy Bentham ij748-1832), filosof iluminist britanic, jurist $i refor
mator social radical, considerat intemeietorul utilitarismului mo-
dern (n tr.)j John Stuart Mill (1806-1873), filo$of englez, economi$t Si politician
liberal, sus{indlor al utilltarisrnului (n,tr.)4 Fdedrich Ferdinand von Ber-rst (1 809*1886), politician austriac, adver-
sar al lui Bisnrarck, pre$edintel€ 6uvernului austriac, cel care a desA-
vdrgit dualismul austro-ungar (1867) (n.tr,)
Anna Karenina
caretd uqoarl fusese vAndutl qi o tAnlri persoani isi oferea
serviciile; dar aceste qtiri nu-i mai furnizau plicerea tlcutiqi ironicl de altbdati.
Dup[ ce terminl ziarul, a doua ceagci de cafea qi un corncu unt, se ridicf, in picioare, igi scutur[ firimiturile de pAine
de pe hain[ qi, umflindu-Ei pieptul lat, zAmbi bucuros * nupentru c[ ar fi sim{it cine gtie ce mare bucurie in suflet;zAmbetul fericit se datora digestiei s[nltoase.
Dar zAmbetul satisfdcut ii readuse indatl totul in minte,qi Stepan Arkadici chzu pe ginduri.
Dincolo de uq[ se auzirl doul voci de copii (Stepan
Arkadici recunoscu vocea lui Griga, biiatul cel nic, gi pe
a Taniei, fata cea mai mare). Scipaser.l pe jos un obiect pe
care il clrau cu ei.
- fi-am mai spus cil nu e voie si pui pasageri pe acope-riq, striga pe engleeegte fetila, acum n-ai decit si-i strAngi!
,,Totul e cu susu-n jos", iqi spuse Stepan Arkadici, ,,uitecum copiii aleargi de capul lor!" Se apropie de ugi gi-i stri-g5. Copiii aruncar[ cutia care reprezenta trenul gi intrarila tatdl lor.
Fetifa, preferata tatllui, veni in fugi firi sfial[, il imbri-ligl gi, rAzind, i se agi{[ de git ca de obicei, bucurAndu-sede parfumul cunoscut pe care il rispAndeau favori{ii lui. ilsirut6, in fine, pe fala inroqiti de aplecare gi strilucind de
tandrele, apoi igi desficu brafele 9i dldu s[ fugl inapoi, dartatdl nu-i d[du drumul.
-Ce face mama? intrebl el, trecAndu-gi mAna pe gAtulneted gi delicat al fetilei. Bun6l spuse el zAmbind spre biie-felul care ii ddduse bunl dimineala.
iEi didea seama c[ pe biiat il iubeqte ceva mai pu]ingi se strdLduia intotdeauna s[ se poarte egal; dar biielelulsimlea diferenla qi nu rispunse cu zimbet la zAmbetul rece
al tatdlui,
19