Download - Bioterorism, Arme Biologice, Boli Infecţ
Emergenţe şi reemergenţe infecţioase prin bioterorism
Bioterorismul
Definiţie – folosirea premeditată sau ameninţarea cu folosirea a unor microorganisme sau toxine produse de acestea, a toxinelor vegetale sau a bioreglatorilor, cu scopul de a provoca decese sau îmbolnăviri la oameni, animale sau plante, cu intenţia atingerii unor scopuri (politice, economice, ideologice, religioase, interese personale
Bioterorismul
Agenţi biologici folosiţi ca arme biologice Categoria A – cei mai periculoşi:
pot fi uşor de diseminat sau se transmit interuman, poduc morbimortalitate mare, generează panică, necesită atitudine specială din partea sistemului de
sănătate publică Ex: antrax, variola, pesta, botulism, tularemie, febre virale
hemoragice
Bioterorismul
Agenţi biologici folosiţi ca arme biologice Categoria B :
morbiditate moderată, mortalitate redusă sunt mai dificil de diseminat şi în general nu se transmit
interuman; nu pun probleme deosebite în perspectiva acţiunilor
necesare pregătirii sistemului de sănătate publică cu excepţia holerei, nu prezintă o percepţie publică
deosebită Ex: agenţii etiologici ai encefalomielitei venezuelene ,
encefalomielitelor ecvine de est şi de vest, febrei Q, brucelozei, morvei, psitacozei, microbi cu transmitere hidrică şi alimentară: Salmonella sp, Shigella dysenteriae, Escherichia coli O157-H7, Vibrio cholerae, Cryptosporidium parvum şi unele toxine microbiene: epsilon - toxina (Clostridium perfringens), enterotoxina B (S. aureus)
Bioterorismul
Agenţi biologici folosiţi ca arme biologice Categoria C :
agenţi patogeni care nu prezintă, în prezent, un risc considerabil pentru atacuri bioteroriste, dar pot deveni în viitor, pe măsura îmbogăţirii performanţelor ştiinţifice, ameninţări serioase
Ex: hantavirusurile, virusurile febrelor hemoragice de căpuşe, virusurile encefalitice de căpuşe, virusul febrei galbene, Mycobacterium tuberculosis multirezistent.
Bioterorismul Indicatorii unui atac bioterorist Număr mare de îmbolnăviri şi decese într-un areal Deosebirea dintre o manifestare epidemiologică - bioagenţi poate fi
dificilă; atrage atenţia - numărul mare de îmbolnăviri similare la tineri şi la persoane anterior sănătoase
Dinamica epidemiei este mai accelerată, cu vârful în câteva ore sau zile
Epidemii simultane sau consecutive de diferite boli. Afectarea populaţiei expuse este mai mare în general decât în
circumstanţele unei epidemii naturale (rata de atac mare) În cazul transmiterii aeriene pot exista diferenţe semnificative între
rata de atac a persoanelor expuse în spaţii deschise şi a celor care îţi desfăţoară activitatea în spaţii închise prevăzute cu sisteme de filtrare a aerului (rată de atac mai mică)
Perioada optimă - noptea sau dimineaţa devreme Prevalenţa neobişnuită a afectării unui aparat sau sistem al
organismului (ex. respirator) rar implicat în contextul transmiterii naturale
Bioterorismul Indicatorii unui atac bioterorist Elemente neobişnuite, cum ar fi o boală rar întâlnită într-o
anumită arie geografică Creşterea numărului de îmbolnăviri sau decese la animale,
afectarea plantaţiilor şi culturilor agricole Simptomatologia mai precoce, mai severă şi rezistentă la
tratament Debutul tabloului clinic în primele 72-48h după atac
sugerează o agresiune cu microorganisme, iar un interval mai scurt, un atac cu toxine microbiene
Perioada de incubaţie este mai scurtă decât în contextul natural
Tabloul clinic poate fi nespecific sau atipic Microorganisme rare, variante ale microorganismelor comune
sau cu fenotipuri de rezistenţa antimicrobiană deosebite faţă de cele circulante
Bioterorismul Rolul medicului de familie în prevenirea şi combaterea
unui atac bioterorist Menţinerea unui index de suspiciune ridicat Asigurarea propriei protecţii şi a pacienţilor Evaluarea minuţioasă a pacientului Aplicarea măsurilor de decontaminare Demersuri pentru stabilirea diagnosticului Asigurarea promptă a funcţiilor vitale Aplicarea măsurilor de control a infecţiei Anunţarea autorităţilor sanitare şi civile - telefonic şi în
scris. Participarea la investigaţiile epidemiologice alături de
specialiştii în epidemiologie şi sănătate publică Informarea specifică şi educaţia populaţiei din arealul de
activitate
Antraxul de inhalaţie Zoonoză, determinată de B anthracis, transmisă
accidental la om de la animale Se prezintă sub 2 forme: antrax cutanat, antrax visceral
(pulmonar, digestiv, meningeal) În bioterorism diseminarea – aerosoli – forma de
manifestare – antrax pulmonar Clinica
• Incubaţia – 1-7 zile • Faza iniţială - sindrom pseudogripal• Insuficienţă respiratorie – dispnee, tahipnee, cianoză,
stridor, uneori edem subcutan toracic şi cervical şi şoc• Mai mult de ½ cazuri prezintă şi meningită• Decesul survine în 24 ore
Antraxul
Diagnostic sugestiv pentru un atac bioterorist• Epidemiologic – mai mult de un caz confirmat de antrax
inhalaţional, mai mult de un caz confirmat de antrax cutanat apărut la persoane care nu au contact de rutină cu animale sau produsele acestora, mai mult de 2 cazuri suspecte de antrax legate temporospaţial
• Clinic – IRA cu lărgirea mediastinului la ex Rg• Paraclinic
• frotiu colorat cu albastru de metilen din sănge• Culturi din produsele patologice pe geloză sânge (“cap de
meduză”)• PCR• Ex serologice
Antraxul
Tratament curativetiologic
- De elecţie – cutanat - Penicilina G 4-6 MUI/zi, 7 zile, visceral - Penicilina G 18-20 MUI/zi + 1-2 g streptomicină/zi
- Alternative - ciprofloxacina, ampicilină, tetraciclină, eritromicină
Tratament profilactic Profilaxia postexpunere – ciprofloxacin 60 zile sau
doxiciclină, penicilină şi imunizare activă vaccinare
Variola Boală eradicată la nivel mondial din 1980 Etiol Fam Poxviridae – v variolei
Epidemiologie
Transmiterea se face aerogen, contact direct, obiecte
contaminate; rata de transmitere – 30% din contacţi
familiali receptivi; în cazul unui atac terorist – rata mai
mare
Receptivitatea este generală şi universală
Variola
Clinica şi evoluţie Variola majoră
Incubaţia – 10-12 zile Perioada preeruptivă – rash congestiv sau hemoragicPerioada eruptivă
febră înaltă Macule – papule – vezicule multiloculare – cruste – cicatrici
indelebile Un singur val eruptiv Mortalitate – 30% nevaccinaţi, 3% vaccinaţi
Variola minoră – tulpini mai puţin virulente, severitate, rată a mortalităţii mai redusă
Variola
Diagnostic pozitivDate epidemiologiceDate cliniceDate paraclinice
Evidenţiere virus în raclatul din vezicule, cultivare pe ou embrionat, evidenţierea atg din produsele cutanate
Determinarea atc specifici Diagnostic diferenţial
Exanteme veziculoase – varicela, eritem multiform, dermatitele de contact
Variola
Tratament curativ
izolare
Etiologic – cidofovir, adefovir, didivoxil
Simptomatic, patogenic
Tratament profilactic
Profilaxia postexpunere – vaccin, imunoglobuline
Tularemia de inhalaţie Etiol Francisella tularensis, cocobacil, gram negativ, imobil,
facultativ intracelular
Epidemiologie
Transmiterea se face în condiţii naturale prin inoculare
cutaneomucoasă cu sânge sau lichide tisulare de la animale
infectate, înţepături de purici, căpuşe, tânţari, contact direct,
consum de apă, alimente contaminate; în cazul unui atac
bioterorist – inhalare de aerosoli
Tularemia de inhalaţie
Clinica şi evoluţieIncubaţia – 3-5 zile Debut – sindrom pseudogripalPer de stare
FebrăTuse seacă, dispnee Insuficienţă respiratorieSepsis, şoc, MSOFRg – normal/modif minime/bronhopneumonie/adenopatie
hilară/revărsate pleurale
Ev – uşoară/rapid progresivăMortalitate – la bolnavii trataţi <2%, netrataţi 60%
Tularemia de inhalaţie
Diagnostic pozitiv
Date epidemiologice – 2/mai multe cazuri, legate în timp şi spaţiu, cazuri legate geografic cu un anumit model de circulaţie a vântului
Date clinice
Date paraclinice
Evidenţierea ag etiol în spută, sânge, ex faringian – cultură, IF directă, imunohistochimie, detectare de atg, PCR
Serologia în dinamică
Diagnosticul diferenţial – pneumonii variate, sindroamele tifoidice
Tularemia de inhalaţie
Tratament curativ
Izolare
Etiologic – streptomicină – 1gx2/zi im/iv, gentamicină – 5mg/kg
im/iv 10 zile; alternative – doxiciclină, fluorochinolone
Simptomatic, patogenic
Tratament profilactic
Profilaxia postexpunere – fluorochinolone, doxiciclină – 14 zile
vaccin
Pesta pulmonară Etiol Fam Enterobacteriaceae – Yersinia pestis, cocobacil garm
negativ Epidemiologie În prezent nu există cazuri în Europa, dar la nivel mondial ~
1500 cazuri/an Rezervorul natural - rozătoare Transmiterea
în condiţii naturale se face prin intermediul vectorilor – purici, mai rar aerogen, contact direct
în cazul unui atac terorist – aerogen – pesta pneumonică; DI pt calea aerogenă – 100 – 20 000 microorganisme
Pesta pulmonară Clinica şi evoluţie
Pesta bubonică Pesta septicemică Pesta pulmonară (inhalare, diseminare hematogenă)
Incubaţia – 2-5 zile Debut – sindrom pseudogripal, tuse productivăPer de stare
FebrăTuse cu expectoraţie hemoptoică/mucopurulentăGreaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale Insuficienţă respiratorieSepsisRg – bronhopneumonie
Complicaţii – CID, erupţii hemoragice, SDRA, şoc, MSOFMortalitate – 60%
Pesta pulmonară
Diagnostic pozitiv
Date epidemiologice – ap cazurilor în zone neendemice, în abs rez natural sau a vectorilor, afectarea pers fără fact de risc, absenţa deceselor ant ale rozătoarelor
Date clinice
Date paraclinice
Evidenţiere cocobacililor gram neg în spută, sânge, lcr, aspirat din gg – frotiu , cultură
Detectarea atg F1 în ser
Creşterea de 4 ori în dinamică a titrului de atc
Pesta pulmonară
Tratament curativ
Izolare
Etiologic – streptomicină – 1g/zi im/iv, gentamicină –
5mg/kg im/iv; alternative – doxiciclină, ciprofloxacin,
cloramfenicol; durată 10-14 zile
Simptomatic, patogenic
Tratament profilactic
Profilaxia postexpunere – doxiciclină – 7 zile
Botulismul de inhalaţie Etiol Neurotoxină extrem de puternică, incoloră, inodoră, insipidă produsă
de Clostridium botulinum, bacil gram pozitiv, anaerob, sporulat Epidemiologie Sursa – în condiţii naturale, C botulinum face parte din flora
endogenă a ierbivorelor, iar sporii se găsesc pe sol Transmiterea
în condiţii naturale se face prin ingestia de toxină preformată sau spori care germinează în intestin (botulismul alimentar, botulismul sugarului, botulismul neclasificat al adultului), sau datorită prezenţei sporilor la nivelul unor leziuni (botulismul plăgilor)
în cazul unui atac terorist – aerogen – toxină toxină aerosolizată – botulismul inhalator
Botulismul de inhalaţie
Clinica şi evoluţieIncubaţia – 12-80 ore Simptomatologia digestivă din debutul botulismului
alimentar poate lipsi în cazul botulismului inhalatorTb clinic cuprinde:
Paralizie flască descendentă, simetrică, cu afectare bulbară predominentă (“cei 4 D” – diplopie, dizartrie, disfonie, disfagie)
Semne anticolinergice: uscăciunea gurii, ileus, constipaţie, midriază, ptoză palpebrală
Botulismul de inhalaţie Diagnostic pozitiv
Date epidemiologice – ap unui număr mare de cazuri de paralizie flască, descendentă, simetrică, în afebrilitate, la se poate depista un factor geografic comun, în afara unei expuneri alimentare comune sau izbucniri multiple simultane fără o sursă comună, sau se dovedeşte a fi implicată o toxină botulinică mai rară
Date clinice Date paraclinice
Valoare limitată, complicat, consumator de timp, posibil doar în laboratoare specializate
Testul de neutralizare la soareceDetectarea toxinei (ELISA) pe mucoasa nazală, lavaj
bronhoalveolar la 24 ore de la inhalare Diagnostic diferenţial – sindrom Guillain-Barre, miastenia gravis,
mielite enterovirale, miopaţii, encefalite, meningoencefalite
Botulismul de inhalaţie
Tratament curativ
Antitoxina cât mai precoce
Tratament de susţinere – terapie intensivă, ventilaţie
mecanică, nutriţie parenterală
Tratament profilactic
Profilaxia nespecifică
Vaccin – stadiul de testare
Antitoxina – profilaxia postexpunere – eficientă la animale,
datele la om nu sunt încă disponibile