Download - Cataract A
MOTIVAŢIA
Asistentul medical, participă alături de medic în susţinerea actului
medical. Noţiunile de nursing pe care le deţine conferindu-i autoritate,
independenţă profesională pe care şi-o doreşte orice profesionist.
Cadrul medical trebuie să dea dovadă de conştiinciozitate
profesională, să fie apropiat şi comunicativ cu bolnavii, să inspire încredere
bolnavului, care să vadă în el de la început persoana care se interesează de
suferinţa lui.
Am ales această temă deoarece importanţa medicală şi socială a
cataractei se exprimă prin faptul că peste 34% din populaţia de peste 60 de ani
suferă de această boală oculară.
1
CUPRINS
I. Partea teoretică
I.1. Anatomie şi fiziologie
I.2. Semiologie
I.3. Definiţie
I.4. Clasificarea, evoluţia, tratamentul şi diagnosticul
diferenţial al cataractelor
II . Partea practică
2.1. Prezentarea cazurilor (1,2,3)
2.2. Plan de îngrijire
2.3. Fişă tehnologică
III. Îngrijiri acordate bolnavilor cu cataractă
Educaţia sanitară
Concluzii
Bibliografie
.
2
CAPITOLUL I
PARTEA TEORETICĂ
1.1. Anatomie şi fiziologie
Ochiul este format din globul ocular, partea fundamentală a
aparatului vederii şi organele anexe ale globului. Globul ocular prezintă:
Doi poli, unul anterior şi altul posterior, situaţi la extremităţile
axului anteroposterior care este totodată axul anatomic al
globului;
Ecuatorul este circulaţia situată la jumătatea distanţei dintre cei
doi poli, perpendiculară pe axul ochiului;
Meridianele, axele circulare ce trec prin cei doi poli.
Globul ocular
Globul ocupă partea bazată a orbitei, depăşind spre anterior
marginale cavităţii (fig. 1).
Fig. 1: Structura globului ocular. 1 – corneea; 2 – irisul; 3 – corpul ciliar; 4 –
sclera; 5 – nervul optic; 6 – artera şi vena centrală a retinei; 7 – coroida; 8 – vena
verticoasă; 9 – cristalinul; 10 – conjunctivita; 11 – pupila.
3
Globul este alcătuit din perete şi conţinut. Peretele are trei tunici
concentrice:
Tunica externă, fibroasă, de protecţie – corneea anterior şi sclera
posterior
Tunica medie musculovasculară – uveea formată de iris, corp
ciliar şi coroidă
Tunica internă, nervoasă – retina
Conţinutul globului ocular este reprezentat de mediile transparente
ale ochiului:
Cristalinul aşezat în spatele irisului
Umoarea apoasă o ocupă spaţiul dintre cornee şi cristalin
Corpul vitros situat în spatele cristalinului până la retină
Tunica externă
Sclera sau scleratica - formată din ţesut fibros dens, rezistentă,
menţine forma şi protejează globul. Pe ea se inseră muşchii oculari.
Corneea - segment de sferă în partea anterioară a ochiului, perfect
transparentă, avasculară, bine inervată de fibrele amielinice ale nervilor ciliari,
cu grosime ce scade de la periferie spre centrul corneei.
Zona de tranziţie între cornee şi scleră, de 2 mm, se numeşte limbul
sclerocorneean.
Tunica mijlocie
Ureea, asimilată piei mater, este tunica vasculară, nutritivă a
ochiului.
Irisul este partea anterioară a ureei, situat înapoia corneei şi
înaintea cristalinului, delimitând camera anterioară. Este de formă circulară cu
un orificiu central numit pupilă, fiind asemănător unei diafragme de aparat
fotografia ce dozează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi.
4
Corpul ciliar se întinde de la rădăcina irisului până la “ora serrata”
pe o distanţă la 6 mm. Pe secţiune are formă triunghiulară cu baza la iris. Este
format din 70-80 procente ciliare şi ghemuri vasculare ce produc umoarea
apoasă, şi muşchiul ciliar, muşchiul acomodaţiei, cu fibre musculare netede
circulare şi radiere.
Coroida se întinde de la polul posterior la “ora serrata” este bogat
vascularizată şi intens pigmentată.
Tunica internă
Retina prezintă trei părţi: optică, ciliară şi iridiană. Retina optică
are raporturi posterior cu coroida, iar anterior cu corpul vitros. Retina este
transparentă, culoarea roşie portocalie a fundului de ochi fiind dată de coroida
subiacentă. În partea posterioară, vizibil la examenul fundului de ochi, retina
prezintă macula lutea (pata galbenă) cu o depresiune centrală – foveea antralis –
şi papila nervului optic.
Structura histologică a retinei permite recepţionarea excitaţiilor
luminoase şi transmiterea lor. Are 10 straturi:
Stratul pigmentar
Stratul conurilor şi bastonaşelor
Membrana limitată externă
Stratul granular extern – al corpurilor celulelor cu conuri şi
bastonaşe
Stratul plexiform extern – este stratul sinapselor între celule
fotoreceptoare şi celule bipolare
Stratul granular intern – al neuronilor bipolari
Stratul plexiform intern – stratul sinapselor protoneuronilor cu
dentoneuronii
Stratul ganglionar – al neuronilor multipolari
Stratul fibrelor optice
Membrana limitantă internă.
5
Medii transparente şi refringente
Cristalinul – lentilă biconvexă aşezată în spatele pupilei, incolor,
perfect transparent pe direcţia luminii, cu un bloc de cristal, dar care după 30-40
ani ia o tentă galbenă.
Cristalinul este menţinut în echilibru de un sistem de fibre elastice
care se inseră pe regiunea ecuatorială a cristalinului şi partea posterioară a
corpului ciliar – Zanula lui Zinn sau ligamentul suspensor al cristalinului.
Umoarea apoasă – lichidul transparent cu compoziţie chimică similară cu LCR,
secretată de procesele ciliare în camera posterioară, trece apoi prin pupilă în
camera anterioară şi este eliminată prin unghiul iridocorneean în canalul
Schlemm şi apoi în sistemul venos al ochiului.
Eliminarea defectuoasă sau hipersecreţia de umoare apoasă dă
hipertensiune intraoculară.
Umoarea vitroasă (corpul vitros) este un gel omogen transparent,
conţinut în membrana hialoidă.
Anexele globului ocular
Muşchii drepţi – superior, inferior, mediu şi lateral.
Muşchiul oblic superior – are originea pe inelul tendinos Zinn
Muşchiul oblic inferior – are originea pe planşeul orbitei iar inserţia
pe glob, posterior şi inferior de ecuator.
Anexele de protecţie
Pleoapele sunt formaţiuni cutaneo-musculo-membranoase, mobile,
care închid înainte orbita şi protejează partea anterioară a globului.
Conjunctiva – este o membrană mucoasă subţire şi transparentă
care acoperă faţa posterioară a pleoapelor şi faţa anterioară a sclerei până la
periferia corneei.
6
Aparatul lacrimal – asigură producerea lacrimilor, răspândirea lor
pe suprafaţa corneoconjunctivală pentru a menţine luciul şi transparenţa precum
şi drenajul lacrimilor spre cavitatea nazală.
Fiziologie
Procesul vederii are 3 etape:
Formarea imaginii optice dioptrul ocular şi localizarea pe
celulele fotoreceptoare ale retinei;
Transducerea fotochimică-electrică;
Producerea neuronală a informaţiei pe retină transmiterea ei prin
căile de conducere şi prelucrare în segmentul central.
Funcţional ochiul poate fi redus la un sistem optic format di medii
transparente şi refringente şi o zonă fotosensibilă. Sistemul optic sau dioptrul
ocular este convergent. Razele luminoase provenite la un obiect străbat dioptrul
ocular sunt refractate, iar imaginea pe retină este reală răsturnată şi mai mică
decât obiectul.
Sistemul optic are un ax optic, un focar principal situat înapoia
cristalinului şi o capacitate dioptrică în repaus de 60 dioptrii (45 pentru cornee şi
15 pentru cristalin).
Discordanţa dintre refracţia şi lungimea ochiului la ochii ametropi.
Ametropiile sunt:
Sferice;
Asferice.
Acomodaţia
Pentru asigurarea unei vederi clare a obiectelor, situate la diferite
distanţe de ochi, intervine acomodaţia. Ea se realizează prin creşterea capacităţii
de refracţie a cristalinului. Obiectele ce se găsesc la o distanţă mai mare de 6 m
se văd dar fără acomodare – reprezentând punatum – rematum. Obiectele situate
7
între 6 m şi ochi sunt văzute dar numai datorită acomodării. Punctul cel mai
apropiat de ochi la care acomodarea este depăşită se numeşte punctul proxim
care scade cu vârsta ca urmare a scăderii elasticităţii cristalinului.
Procesele fotochimice din retină
În celulele fotoreceptoare conuri şi bastonaşe care au pigmenţi
fotosensibili; iodopsină şi rodopsină, sub influenţa luminii se produc modificări
structurale, chimice ale acestora care declanşează potenţiale de acţiune. La om
substanţele fotosensibile sunt constituite dintr-o proteină opsină şi aldehida
vitaminei A – retinen.
Opsina celulelor cu bastonaşe este scotopsină, iar cea a celulelor cu
con este fotopsină.
Transmiterea stimulului vizual
Ca urmare a proiectării unui fascicul luminos pe retină se produc
modificări chimice în celulele fotosensibile care generează potenţiale de acţiune,
impulsuri vizuale care sunt puternic concentrate (converg) spre celulele
ganglionare.
Impulsurile vizuale de la celulele fotoreceptoare ajung, la celulele
bipolare care face sinapsă cu celulele multipare ai căror axoni formează fibrele
nervului optic care iese din glob prin pata oarbă şi ale cărui fibre din retina
nazală se încrucişează cu cele contralaterale în craniu, în şanţul chiasmatic,
anterior de sana turcească în care este hipofiza. De la chiasma optică pleacă
tracturile optice ce conţin fibre din retina nazală, încrucişate de partea opusă, şi
fibre din retina transparentă de aceeaşi parte.
Cortexul vizual situat de-a lungul scinzurii calcarine este
reprezentat de aria vizuală primară - aria 17 şi de ariile de asociaţie vizuală –
aria 18 şi 19 legate de orientarea vizuală, perceperea profunzimii.
Câmpul vizual, vederea binoculară şi stereoscopică
8
Câmpul vizual sau vederea periferică constituit din totalitatea
punctelor din spaţiu percepute de ochiul imobil este legat de celulele
fotosensibile de la periferia retinei care are un rol important pentru orientarea în
spaţiu, determinarea formei, mărimii şi spaţialităţii obiectelor.
Câmpurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun în părţi centrale,
fiecare ochi având propriu o semilună de câmp vizual temporar. În părţile
centrale ale câmpurilor vizuale ale celor doi ochi se formează două imagini
retiniene diferite care se suprapun la nivel cortical şi dau o singură imagine
centrală.
Pentru perceperea profunzimii şi a vederii stenoscopice este
importantă vederea binoculară (a ambilor ochi).
1.2. Semiologie
Afecţiunile cristalinului se traduc prin deplasări tulburări de
transparenţă, modificări de mărime, formă, curbură. Dintre acestea, cele mai
frecvente sunt tulburările de transparenţă – opacifieri sau cataracte.
Semne obiective. În câmpul pupilar se constată prezenţa de
opacităţi cristaliene de formă şi intensitate uneori vizibile cu ochiul liber, alteori
utilizând diferite metode de investigaţie. Se va studia sediul, numărul, forma şi
culoarea. Licărirea pupilară a pierdut omogenitatea şi culoarea roză normală.
Biomicroscopia, după dilataţia pupilară, permite analiza morfologică a
opacităţilor.
Opacităţile neevolutive se disting de cele evolutive prin conturul lor
net. Forma cristalinului şi refracţia ochiului nu sunt modificate de prezenţa
opacităţilor; totuşi în unele cataracte nucleare se produce o miopie destul de
importantă. Uneori cataractele pot fi însoţite de o hipertensiune oculară. În unele
varietăţi etiologice, cristalinul este subluxat. Uneori opacitatea cristalinului deşi
9
parţială, poate produce o tulburare a vederii binoculare sau chiar mişcări
nistagmiforme.
Semne subiective
Un obstacol optic congenital al vederii are consecinţe senzoriale
negative.
La adulţi AV este mai bună de aproape, ca la distanţă. În formele
evolutive AV scade treptat, în raport cu evoluţia cataractei; adesea AV este mai
bună la lumina scăzută, câteodată datorită fotobiei. Uneori se constată o
diplopsie monoculară. Bolnavul poate prezenta scoloame pozitive fixe, diferite
de corpii flotanţi ai vitrosului.
Unii bolnavi prezintă cromalopsie în caz de cataractă nucleară care
absoarbe radiaţiile cele mai scurte (albastru şi violet) şi lasă să treacă pe cele mai
lungi (galben).
Absenţa de vedere poate cauza uneori tulburări motorii. Dacă se
constată un nistagmus de tip motor, aceasta este mai adesea o anomalie asociată.
Cataracta poate surveni pe un ochi îndemn de orice altă anomalie
sau din contră, opacitatea cristalină este însoţită de alteraţiuni oculare fie în
raport cu afecţiunea cauzală a cataractei, fie asociată întâmplător cu acestea.
În caz de cataractă se va încerca testarea funcţionării retinei. În
special a maculei, dacă AV se ameliorează cu o gaură stenopeică funcţia
maculară poate fi bună.
În acest scop se poate folosi bagheta lui Maddox plasată înaintea
ochiului cataractat şi fixând o sursă luminoasă
Dacă fixaţia este excentrică, ochiul nu percepe linia roşie; dacă
fixaţia este centrală, linia roşie este percepută în întregime, când fixaţia
maculară şi CV. Sunt satisfăcătoare; linia este întreruptă la centru, dacă funcţia
maculară este deficitară şi este amputată la una din extremităţi, dacă există un
deficit important al CV. Se pot de asemenea utiliza teste proiectate pe fundul
ochiului.
10
1.3. Definiţie
Cataracta este o boală oculară caracterizată prin opacifierea
progresivă a cristalinului.
1.4. Clasificarea, evoluţia, tratamentul şi diagnosticul
diferenţial al cataractelor
Cataractele congenitale – constituie o grupă de opacifieri
cristaline, evolutive sau neevolutive, totale sau parţiale, dezvoltate în cursul
reţelei intrauterine şi constatate la naşterea copilului sau mai târziu, ele produc o
scădere mai mult sau mai puţin importantă a vederii (fig. nr. 2).
Fig. 2: Diferite tipuri de cataractă congenitală: 1- cataractă polară anterioară
şi posterioară; 2 – cataractă piramidală anterioară; 3 – cataractă zonulară; 4 – cataractă
subcapsulară posterioară; 5 – cataractă nucleară; 6 – cataractă corticală; 7 - cataractă
totală.
11
Cataracta polară anterioară – se manifestă printr-o pată mică,
albă, situată în centrul pupilei, proeminentă sau nu, mai mult sau mai puţin
intensă, uneori cu aspect stelar.
Cataracta polară posterioară – se manifestă printr-un punct alb,
care ocupă polul anterior al cristalinului, ea poate fi descoperită la examenul
oftalmologic cu o lentilă de +10 – 15 –D sau la lampa cu fontă.
Tratament: cataractele capsulare anterioare şi posterioare sunt în
general staţionate şi nu produc tulburări de vedere importante.
Cataracte congenitale propriu-zise – sunt opacifieri care
interesează zone, mai mult sau mai puţin intense din masa cristaliene, se descriu
următoarele forme:
Cataracta nucleară – apare sub forma unor opacităţi
punctiforme, dense, albe-cenuşii sau cu o opacitate omogenă situată în centrul
cristalinului. La examenul oftalmoscopic, în centrul pupilei, se observă o pată
neagră, mică de 2-3 mm, iar la biomicroscop se constată că ea interesează
nucleul fetal.
Cataracta zonulară – stratificată sau perinucleară. Se
caracterizează prin prezenţa unui amestec de opacităţi noroase, pulverulente,
dense şi opacităţi lamelare, concentrice, situate într-o zonă intermediară între
nucleul fetal care poate rămâne clar şi zona corticală a cristalinului, care rămâne
transparentă. Bolnavul se examinează după dilatarea pupilei. Afecţiunile se
complică cu nistagmus şi strabism.
Cataractă totală – interesează toate straturile cristalinului,
câmpul pupilar apare de culoare alb-cenuşie sau alb-gălbui.
Cataractă stelară sau opacitatea suturilor – interesează fie
sutura anterioară, fie sutura posterioară; ea apare sub forma unei opacifieri alb-
albăstrui, uneori verzui.
Cataracta pulverulentă centrală – se manifestă prin opacităţi
pulverulente, dispuse în straturi concentrice, situate în nucleul fetal.
12
Cataracta dilacerată – este formată din opacităţi polimorfe fin
arborizate, asemănătoare, celei stelare.
Evoluţie: cataractele congenitale pot fi evolutive, trecând prin mai multe stadii
sau staţionare.
Etiologie: în producerea cataractelor congenitale ar interveni diverşi factori:
- carenţiali (regim sărac în triptofan, hipocalcemia maternă,
anoxia mamei, avitaminoze A, B, C);
- toxici (naftalina, naftolii, excesul de vitamina A);
- parazitari (razele X);
- infecţioşi (rubeola mamei).
Cataracta nucleară – evoluţia sa este mai bună. Bolnavul
acuză o scădere care se manifestă printr-un scorom cenuşiu circular. Mioxisul
măreşte tulburarea vizuală, midriaza o micşorează prin degajarea periferiei
cristalinului încă transparentă. La luminatul lateral, câmpul pupilar este negru.
La examenul oftalmologic cu +10 D, pe fondul roşu al pupilei se observă o pată
neagră. Prin progresiunea bolii, tulburarea cristalinului avansează partea
transparentă a cortexului reducându-se treptat.
Cataractele presenile – sunt de natură ereditară şi se pot
împărţi în două categorii: - cataracte asemănătoare cataractelor senile – survin în
cursul celei de a 4-a sau a 5-a decadă a vieţii mai frecvent sub forma unei
cataracte cupuliforme posterioare şi au caracter evolutiv.
Cataracta coronară – este frecventă (25%) şi se caracterizează
prin opacităţi ecuatoriale în formă de măciucă, cu marea extremitate îndreptată
către centru, de culoare alb albăstrui.
Cataracta dilacerată – se manifestă prin opacităţi de culoare
verzuie sau brună, desemnate, fine, ramificate, uneori confluenţe pe o placă
axiată, localizate în nucleul adult sau uneori fetal.
13
Cataracta patologică – are la origine o afecţiune, generată sau
o intoxicaţie survenită la o persoană de vârstă variabilă. Într-un mare număr de
cazuri s-ar datora unei disfuncţii a glandelor endocrine.
Cataracta diabetică – este bilaterală, apare la diabeticii tineri şi
are o evoluţie rapidă spre maturitate, interesând diferite forme.
Cataracta prin hipoglicemie – se caracterizează prin opacităţi
lamelare, localizate între fibrele transparente.
Cataracta traumatică – survine în urma unui traumatism
ocular perforant sau neperforant.
Cataracta traumatică directă – este consecinţa unui
traumatism cu un agent vulnerant (cuţit, foarfece, cui, corpi străini) care a
perforat capsula cristalină, urmat de pătrunderea VA în masa cristalului şi
îmbibarea acesteia. Opacifierea cristalinului este în raport cu lărgimea plăgii
capsulare; buzele plăgii se retractă fibrele cristaliene, sub influenţa VA se umflă,
devin opace, fac hernie prin breşa capsulară şi se varsă în CA unde se
acumulează sub forma unor mase albe. Din cauza intumescenţei cristaliene sau a
invadării CA cu mase lenticulare se poate produce blocarea unghiului de filtraţie
a VA ce are ca urmare apariţia unui glaucom secundar.
Cataracta traumatică indirectă - este consecinţa unei contuzii
a ochiului sau a regiunilor osoase învecinate care aparent nu a lezat cristaloida.
Cataracta poate apărea sub diferite forme: opacităţi subcapsulare desemnate,
modulare punctate, în pânză de păianjen, stelare, în rozetă sau o opacifiere totală
a cristalinului.
Cataracta lui Vosins – este o tulburare pigmentară inelară pe
cristaloida anterioară, reprezentând amprenta lăsată de foaia pigmentară a
irisului pe faţa anterioară a cristalinului împinsă de şocul de retur. Tratamentul
cataractei traumatice este chirurgical. El constă în tratamentul plăgii perforate şi
a procesului infecţios iar după stingerea acestuia în extracţia cristalinului
opacifiat.
14
Cataracta prin agenţi fizici - numeroşi agenţi fizici, acţionând
asupra cristalinului pot produce prin diferite mecanisme patogenice opacifierea
acestuia, după un timp variabil de la data iradierii, tulburările depind de
cantitatea intensitatea, timpul de expunere şi natura radiaţiilor.
Cataracta calorică – survine după expunerea la raze infraroşii.
Ea începe la polul posterior al cristalinului sub forma de plaje flocomoase,
strălucitoare, care s-ar datora unui proces de coagulare şi aglutinare a proteinelor
cristaliene.
Cataracta electrică – apare după o electrocutare şi se manifestă
prin apariţia de opacifieri areiforne dispuse concentric în vecinătatea ecuatorului
sau ca o opacifiere cupuliformă posterioară cu reflexie sclipitoare subcapsulare,
care se datorează unei tulburări a permeabilităţii capsulare.
Cataracta prin radiaţii ionizante (raze X, gama, beta,
neutroni, bombă atomică). Ea este situată mai ales la nivelul polului posterior
fiind formată din granulaţii mici, albicioase, subcapsulare, care devin din ce în
ce mai dense şi se înconjoară de vacuole, iar ulterior invadează tot cristalinul.
Ele apar ca o consecinţă a lezării zonei germinative a epiteliului subcapsular
care va produce fibre anormale.
Cataracta secundară sau reziduală – constituie o opacitate
membranoasă care survine tardiv, după extracţia uneia din formele de cataractă
descrisă anterior prin opacifierea resturilor lenticulare şi capsulare rămase după
intervenţie şi prin proliferarea celulelor epiteliale care dau naştere la fibre
patologice opace. Bolnavul se plânge de o scădere progresivă a vederii. La
luminatul lateral se văd benzi groase încrucişate iar între ele, găuri negre
luminate în roşu la examenul oftalmologic. Ea este formată din cristaloida
posterioară îngroşată, la care se adaugă resturi din cristaloida anterioară, din
fibrele cristaliene (fascicole ca zăpada) ale căror vârfuri se pierd în VA
(lentoizi). Tratamentul constă în extracţia cu pensa a cataractei secundare
(capsulotemie) sau în discizia ei (capsulotemie).
15
Cataracta regresivă sau membranoasă – este constituită de
un cristalin redus la capsula sa şi o parte din epiteliu. În urma resorbţiei
progresive a fibrelor cristaliene (copil sau adult tânăr). Tratamentul constă în
extracţia membranei.
Cataracta senilă – constituie forma cea mai frecventă dintre
tulburările de transparenţă ale cristalinului. Ea apare în general după vârsta de
60 de ani şi are o evoluţie progresivă spre opacifierea completă a cristalinului,
concomitent cu scăderea treptată a AV. Boala este bilaterală, dar apare succesiv
la un interval de timp variabil. Se disting 3 forme clinice:
Corticală (opacifierile încep în scoarţă);
Nucleară (opacifierile încep în nucleu);
Cupuliformă (opacifierile încep în straturile posterioare).
Cataracta incipientă – se caracterizează prin apariţia unor
mici zone de opacifiere, care determină diferite tulburări vizuale în raport cu
sediul lor, impresie de văl înaintea obiectelor o încetare difuză a vederii
obiectelor îndepărtate, prezenţa unor puncte negre în câmpul vizual, apariţia
unor uşoare miopii datorită căreia bolnavul poate renunţa la ochelari. Scăderea
de vedere depinde de întinderea şi poziţia opacităţilor în raport cu pupila;
opacităţile centrale produc o scădere mai accentuată a vederii în cursul zilei din
cauza constricţiei pupilare la lumină; când opacităţile sunt situate periferic
fenomenele se petrec invers. La examenul direct şi la luminatul lateral se
constată prezenţa de mici pete albe pe fondul negru al pupilei, iar la examenul
oftalmologic, pete negre pe fondul roşu.
Cataracta intumescentă – opacifierea cristalinului
progresează treptat. El îşi măreşte volumul prin hidratare, împinge înainte irisul
şi reduce CA luând o coloraţie cenuşie-albicioasă. Vederea este redusă la
perceperea formelor; câmpul pupilar are o culoare cenuşie, iar la examenul
oftalmologic pupila nu se luminează.
16
Cataracta senilă matură – prin progresiunea afecţiunii, se
produce o deshidratare a cristalinului care îşi recapătă mărimea normală şi CA
revine la profunzimea obişnuită, în schimb opacifierea devine completă.
Datorită acestui fapt câmpul pupilar apare cenuşiu iar la examenul oftalmologic
pupila nu se luminează. Vederea se reduce percepţie luminoasă. Histologic –
celulele cristaliene sunt degenerate.
Cataracta nucleară – evoluţia sa este mai lentă. Bolnavul
acuză o scădere de vedere care se manifestă printr-un scorom cenuşiu circular.
Mioxisul măreşte tulburarea vizuală, midriaza o micşorează prin desfacerea
periferiei cristalinului încă transparenţă. La luminatul lateral câmpul pupilar este
negru; la examenul oftalmoscopic cu + 10 D pe fondul roşu al pupilei se observă
o pată neagră. Culoarea neagră apare în urma oxidării sub influenţa unei diastaze
a tirozinei pusă în libertate prin transformarea cristalinei în albuminoid.
Cataracta cupuliformă – tulburările de vedere sunt
pronunţate la luminatul lateral nu se constată nimic patologic. La examenul
oftalmologic, cu + 10 D se vede un văl negru care tapetează capsula posterioară.
La examenul biomicroscopic se constată o opacifiere limitată la stratul
subcapsular posterior care la început apare ca o tulburare difuză pulverulentă,
repartizată regulat, pe un plan uniform, apoi ca un strat concav, mai mult sau
mai puţin gros, interesând straturile cele mai posterioare ale cortexului tapetând
capsula posterioară.
Evoluţia cataractelor senile se face fără fenomene inflamatorii sau
dureroase.
Diagnosticul este uşor şi se bazează pe examenul obiectiv care arată
o opacitate caracteristică în câmpul pupilar ce evoluează la o persoană în vârstă
pe un ochi liniştit.
Diagnosticul diferenţial – se face cu opacităţile corneene (keratite,
leucoame), exudatele pupilare (ocluzia pupilară) opacităţile vitreene (exudate,
abcese) şi cu glaucomul cronic simplu din cauza reflexului cenuşiu al pupilei.
17
Confuzia cataractei cu glaucomul apare datorită faptului că ambele afecţiuni
apar la persoane în vârstă şi evoluează prin scăderea lentă şi progresivă fără
fenomene inflamatorii.
Tratamentul – este chirurgical şi constă în extracţia cristalinului
opacifiat. Operaţia se execută în momentul când reducerea AV împiedică
bolnavul de la ce activităţi normală (AV sub 3/10 la ochiul cu vederea mai
bună). Pentru aceasta se cere o integritate funcţională a retinei şi a nervului
optic. Operaţia constă în extracţia cristalinului împreună cu capsula sa. Ea se
poate realiza prin diferite procedee (cu pensa, ventuza, crioextractorul). Uneori
capsula se poate rupe în cursul intervenţiei şi atunci se extrage numai conţinutul
ei.
18
Capitolul II
2.1. Prezentarea cazurilor
Cazul nr. 1
Culegerea informaţiilor
Spitalul Judeţean II
Secţia oftalmologie Nr. de înregistrare
Salonul 3 650707/709
Informaţii sociale
Nume: L.
Prenume: T
Data naşterii: 17-07-1926
Vârsta: 72 ani
Domiciliul: comuna Vedea, jud. Argeş
Data internării: 25-03-2002-06-27
Data externării: 01-04-2002
Diagnostic de trimetere: Policlina Piteşti
OD – cataractă senilă matură
OS – cataractă senilă în evoluţie
Diagnostic la internare: OD – cataractă senilă matură
OS – cataractă senilă în evoluţie
Diagnostic la 72 de ore: OD – cataractă senilă matură
OS – cataractă senilă în evoluţie
Diagnostic la externare: OD – cataractă senilă matură
(Eee + implant) OS – cataractă senilă în evoluţie
19
Motivele internării: OD – scăderea acuităţii vizuale
OS – scăderea acuităţii moderate a vederii
Istoricul bolii: Pacienta afirmă că prezintă de aproximativ 1 an
scăderea treptată a acuităţii vizuale la ochiul drept. Medicul care îngrijeşte – Dr.
Diaconu I. Emanoil.
Antecedente heredo-colaterale:
– căsătorită, soţul decedat, are o fată sănătoasă şi 2 nepoţi
sănătoşi;
– patologice – HTA, insuficienţă circulatorie, ASC;
– fiziologice:
menarhă la 12 ani:
naşteri 2
avorturi 2
menopauză la 45 ani
Informaţii fizice
Greutate – 62 kg, înălţime – 1,60 m
Capul: Semne particulare nu prezintă
aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate;
aspectul gurii – normal conturat
aspectul buzelor – normal conformate
aspectul limbii – nesaburată
aspectul dinţilor – dentiţie incompletă
aspectul părului – îngrijit
probleme vizuale – OD – cataractă senilă matură
- OS – cataractă în evoluţie
probleme auditive – nu prezintă
Trunchi: - semne particulare – nu prezintă
- aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate
20
Aparat cardio-vascular – TA, şoc apexian, spaţiul V, intercostal,
matitate cardiacă în limite normale, zgomote cardiace ritmice bine bătute TA =
140/70, P – 72 b/min.
Aparat respirator – torace normal conformat, sonoritate pulmonară
nemodificată, R = 17 r/min
Aparat digestiv – abdomen suplu nedureros, ficat şi splină în limite
normale. Tranzit intestinal prezent.
Aparat uro-genital – loji renale libere, organe genitale normal
conformate. Micţiuni fiziologice:
- culoare – galben deschis
- miros – acid
- aspect – limpede
SNC – ROT prezente
Membre – semne particulare – nu prezintă
- tegumente normal colorate
Pacienta nu are probleme cu mersul, este dreptace
Obiceiuri în legătură cu alimentaţia
- regim – hipoglucidic
- apetit – inapetenţă
- nr. de mese – 3/zi
- serveşte masa singură
Obiceiuri în legătură cu eliminările
Micţiuni – frecvenţă – 3-4/zi, aspect limpede, culoare galben
deschis, miros acid
Scaun – aspect normal, 1/zi, cantitate redusă, omogen, culoare
brună.
Obiceiuri în legătură cu somnul şi activitatea
- activitate fizică redusă – OD – cataractă senilă matură
- OS – cataractă senilă în evoluţie
21
Somnul – insomnie, utilizează sedative
Obişnuinţe de igienă individuală:
- se spală singură
- se piaptănă singură
Informaţii medicale
Alergii: - animale - nu
- medicamente – nu
- alimente - nu
Analize de laborator:
VSH – 3-8 ml Hb – 12,5
L = 5500 Glicemie – 96% mg
Timol – 2 UM Kunkel - 5
Colesterol – 210% mg Creatinină – 1,29% mg
Uree serică – 40 mg/dl
Tratament – Etamsilate, Vitamina C500, Dicarbocalm, Ederen,
Aspacardin, Xilină 2%, 4%, Diazepam, Algocalmin
- local: OD Oxacilină OS Oxacilină 4/zi
Sinerdol Sinerdol
Dextrane 4/zi
Tobradex
Naclof
Lacrivâsc 2/zi
Tobradoxe
22
23
24
Analize de laborator:
VSH – 3-8 ml
L = 5500
Timol – 2 UM
Colesterol – 210 % mg
Uree – 40 % mg
Hb – 12,5
Glicemie – 90 % mg
Kunkel – 5
Creatinină – 1,09 % mg
25
26
27
Evaluare
Pacienta L. T. în vârstă de 72 ani, domiciliată în comuna Vedea,
judeţul Argeş, se internează în spitalul Judeţean II, Secţia Oftalmologie cu
acuitate vizuală scăzută la ochiul drept.
În urma examenului oftalmoscopic se stabileşte diagnosticul de
cataractă senilă matură 09.
S-au efectuat următoarele examene de laborator:
Hemoglobină
VSH
Glicemie
Colesterol
Timol
Uree
Pe parcursul spitalizării s-au efectuat următoarele îngrijiri:
1) Autonome:
Urmărirea apetitului, somnului şi
comportamentului bolnavului
Măsurarea şi înregistrarea EV
Pregătirea materială şi instrumentală pentru
administrarea de medicamente pe cale orală,
parenterală, instilaţii
După 5 zile de spitalizare pacienta se externează cu stare generală
ameliorată şi cu următoarele recomandări:
Evitarea frigului, umezelii
Evitarea expunerii la lumină puternică
Respectarea regimului igienico-dietetic şi
medicamentos
Evitarea privitului îndelungat la TV
28
Purtarea ochelarilor – conform Rp
Control periodic de specialitate prin policlinică
Prezentarea cazului II
29
Culegerea informaţiilor
Spitalul Judeţean II Nr. de înregistrare
Secţia Oftalmologie 650757/759
Salonul 2
Informaţii sociale:
Nume: M
Prenume: N
Data naşterii: 17.04.1938
Vârsta: 64 ani
Domiciliul: Str. Trivale, Bl. P8, Sc. A, Ap. 9, localitatea Piteşti
judeţul Argeş
Data internării: 01.04.2002
Data externării: 08.04.2002
Diagnostic de trimitere: Policlinica Piteşti
OS – cataractă senilă matură
Diagnostic la internare: OS cataractă senilă matură
Diagnostic la 72 de ore: OS cataractă senilă matură
(Eee + implant)
Diagnostic la externare: OS cataractă senilă matură
Motivele internării – diminuarea AV la OS până la 0,5
Istoricul bolii: pacientul a remarcat diminuarea vederii la OS în
ultimele 6 luni până la 0,5. Neagă traumatisme oculare. Se internează pentru
operaţie de cataractă la OS .
Antecedente heredo-colaterale – copii sănătoşi şi soţie sănătoasă;
personale – rujeolă, rubeolă; fiziologice.
Informaţii fizice
30
Greutate – 71 kg, înălţime 1,70
Capul:
semne particulare – nu prezintă
aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate
aspectul gurii – normal conturată
aspectul buzelor – normal conformate
aspectul limbii – nesaburată
aspectul dinţilor – dentiţie completă
aspectul părului – îngrijit
probleme vizuale OS – cataractă senilă matură
probleme auditive – nu prezintă
Trunchi: - semne particulare – nu prezintă
- aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate
Aparat cardio-vascular – HTA, şoc apexian, spaţiul V,
intercostal, matitate cardiacă în limite normale. Zgomote cardiace ritmice bine
bătute, fără zgomote TA = 170/90 mm Hg sau sulfuri supraadăugate.
Aparat respirator – torace conformat, sonoritate pulmonară
nemodificată, R = 17 r/min.
Aparat digestiv – abdomen suplu, nedureros, ficat şi splină în
limite normale, tranzit intestinal prezent.
Aparat uro-genital – loji renale libere, organe genitale normal
conformate.
Micţiuni fiziologice:
culoare – galben deschis
miros – acid
aspect – limpede
SNC – ROT prezente
31
Membre – semne particulare – nu prezintă
- tegumente normal colorate
Pacientul nu are probleme cu mersul, este stângaci.
Obiceiuri în legătură cu alimentaţia
Regim – hipoglucidic
Apetit – inapetenţă
Nr. de mese – 3/zi
Serveşte masa singur.
Obiceiuri în legătură cu eliminările
Micţiuni frecventă 3-4/zi, aspect limpede, culoare galben-deschis,
miros acid.
Scaun – aspect normal, 1/zi, cantitate redusă omogen.
Obiceiuri în legătură cu somnul şi activitatea
Activitatea fizică redusă – OS cataractă senilă matură
Somnul – insomnie, utilizează sedative
Obişnuinţă de igienă individuală
- se spală singur
- se piaptănă singur
Informaţii medicale
Alergii:
animale – nu
medicamente – nu
alimente – nu
Analize de laborator
Glicemie – 107 mg/dl
Uree serică – 40 mg/dl
VSH – 3 mm/h
Hb – 11g ‰
32
Tratament :
Etamsilat
Vitamina C500
Meprobamat
Atropină
Oxacilină
Sinerdol
Naclof
Tobradex
Dextrane
Lacrivâsc
33
34
Analize de laborator
35
Glicemie – 107 mg/dl
VSH – 3 mm/h
Hb – 11g ‰
Uree serică – 40 mg/dl
36
37
Evaluare
38
Pacientul M.N. în vârstă de 64 ani, domiciliat în strada Trivale,
Bl.P8, Sc. A, Ap.9, localitatea Piteşti, judeţul Argeş, se internează în spitalul
Judeţean II, Secţia Oftalmologie cu acuitate vizuală scăzută la OS.
În urma examenului oftalmoscopic se stabileşte diagnosticul de
cataractă senilă matură OS.
S-au efectuat următoarele examene de laborator:
Glicemie – 107 mg/dl
Uree sangvină – 42 mg/dl
VSH – 3 mm/h
Hb – 11g %
Pe parcursul spitalizării s-au efectuat următoarele îngrijiri:
1) Autonome:
Urmărirea apetitului, somnului şi
comportamentului bolnavului
Măsurarea şi înregistrarea EV
Schimbarea lenjeriei de corp şi pat
Igiena tegumentelor şi mucoaselor, aerisirea
salonului
2) Delegate:
Recoltare de produse biologice
Administrare de medicamente şi picături
Etamsilate, Vit C500, Ederen, Algocalmin,
Meprobamat, Oxacilină, Simerdol, Tobradex, Naclof,
Lascivâsc.
După 5 zile de spitalizare pacientul se externează cu stare generală
ameliorată şi cu următoarele recomandări:
Evitarea frigului, umezelii
Evitarea expunerii la lumină puternică
39
Respectarea regimului igieno-dietetic şi
medicamentos.
Evitarea privitului îndelungat la TV
Purtarea ochelarilor conform Rp
Control periodic de specialitate prin policlinică
Prezentarea cazului III
40
Culegerea informaţiilor
Spitalul Judeţean II nr. de înregistrare
Secţia Oftalmologie 651758/760
Salonul 3
Informaţii sociale
Nume: P
Prenume: C
Vârsta: 56 ani
Data naşterii: 11.03.1946
Domiciliul – comuna Suseni
Data internării – 8.04.2002
Data externării – 15.04.2002
Diagnostic de trimetere – OD cataractă senilă matură
Diagnostic la internare – OD cataractă senilă matură
Diagnostic la 72 de ore – OD cataractă senilă matură
Diagnostic la externare – OD cataractă senilă matură
(Eee + implant)
Motivele internării – 09 scăderea AV, HTA intraoculară
Istoricul bolii – boala debutează în urmă cu 2 luni, cu scăderea AV,
TA 180/100 mm Hg
Medicul care îngrijeşte – Dr. Diaconu I. Emanoil
Antecedente heredo-colaterale:
căsătorită, 2 copii sănătoşi
patologice – bolile copilăriei
fiziologice:
menarhă - 13 ani
41
naşteri 2
avorturi 1
menopauză la 46 de ani
Informaţii fizice
Greutate – 61 kg, înălţime 1,62
Capul: semne particulare – nu prezintă
aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate
aspectul gurii – normal conturat
aspectul buzelor – normal conformate
aspectul limbii – nesaburată
aspectul dinţilor – dentiţie completă
aspectul părului – îngrijit
probleme vizuale – 09 cataractă senilă matură
probleme auditive – nu prezintă
Trunchi: semne particulare – nu prezintă
- aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate
Aparatul cardio-vascular – HTA TA – 140/70
P – 72 b/min
Şoc apexian. Spaţiul V, intercostal, matitate cardiacă în limite
normale, zgomote cardiace ritmice bine bătute fără zgomote sau sufluri
supraadăugate.
Aparat respirator – torace normal conformat, sonoritate pulmonară
nemodificată, R – 17 r/min.
Aparat digestiv – abdomen suplu, nedureros, ficat şi splină în limite
normale, tranzit intestinal prezent.
Aparat uro-genital – loji renale libere, organe genitale normale
conformate, micţiuni fiziologice:
culoare - galben-deschis
42
miros – acid
aspect – limpede
SNC – ROT prezente
Membre: semne particulare – nu prezintă, tegumente normal
colorate. Pacienta nu are probleme cu mersul, este dreptace.
Obiceiuri în legătură cu alimentaţia
Regim – hipoclucidic
apetit – inapetenţă
nr. de mese – 3/zi
serveşte masa singură
Obiceiuri în legătură cu eliminările
micţiuni: frecvenţă 3 - 4/zi, aspect limpede, culoare
galben deschis, miros acid.
Scaun – aspect normal, 1/zi, cantitate redusă, omogen,
culoare brună.
Obiceiuri în legătură cu somnul şi activitatea
- activitate fizică redusă – OD cataractă senilă matură
- somnul – insomnie, utilizează sedative
Obişnuinţe de igienă individuală
- se spală singură
- se piaptănă singură
Informaţii medicale
- alergii:
animale – nu
medicamente – nu
43
alimente – nu
Analize de laborator:
VSH – 3 mm/1h
HLG – 11
L – 6800/mm3
Glicemie – 0,80
Tratament prescris:
Etamsilate
Vit C 500
Dicarbocalm
Ederen
Aspacardin
Diazepam
Algocalmin
Local: OD
Oxacilină
Simerdol 4/zi
Dextrane
Tobradex
Naclof
Lacrivâsc 2/zi
Tobradoxe
44
45
Analize de laborator:
VSH – 3mm/1h
HLG – 1
L – 6800/mm
46
Glicemie – 0,80
47
48
Evaluare
Pacienta P.C. în vârstă de 56 de ani, domiciliată în comuna Suseni
se internează în spitalul Judeţean II Secţia Oftalmologie cu acuitate vizuală la
OD.
49
În urma examenului oftalmoscopic se stabileşte diagnosticul de
cataractă senilă matură OD.
S-au efectuat următoarele examene de laborator:
- VSH – 3mm/1h
- HLG – 11
- L – 6800/mm3
- Glicemie – 0,80
Pe parcursul spitalizării s-au efectuat următoarele îngrijiri:
1) Autonome
Urmărirea apetitului, somnului şi comportarea
bolnavului
Măsurarea şi înregistrarea EV
Schimbarea lenjeriei de pat şi corp
Igiena tegumentelor şi mucoaselor
Aerisirea salonului
2) Delegate:
Recoltare de produse biologice
Administrare de medicamente şi picături:
Etamsilate, Vit C500, Ederen, Algocalmin,
Meprobamat, Oxacilină, Sinerdol, Tobradex,
Naclof, Lacrivâsc.
După 5 zile de spitalizare pacienta se externează cu stare generală
ameliorată şi cu următoarele recomandări:
Evitarea frigului, umezelii
Evitarea expunerii la lumină puternică
Respectarea regimului igieno-dietetic şi medicamentos
Evitarea privitului îndelungat la TV
Purtarea ochelarilor conform Rp
50
Control periodic de specialitate prin policlinică
2.3. FIŞĂ TEHNOLOGICĂ
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o zonă
prin intermediul unui ac de puncţie.
Puncţia venoasă cu scop explorator – recoltarea sângelui pentru
examene de laborator, biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice.
Recoltarea sângelui pentru VSH:
Materiale necesare:
Seringă de 2 ml uscată
Ace pentru puncţia venoasă
Stative şi pipete Westergreen
Pernuţă, muşama, eprubete, tăviţă renală, garou,
vată, soluţii dezinfectante
Alcool 70˚
Pregătirea psihică a bolnavului:
- i se explică cu 24 h înainte, necesitatea efectuării examinării
- pregătirea fizică:
se anunţă să nu mănânce
să păstreze repaus fizic
Se recoltează 1,6 ml de sânge + 0,4 ml citrat de sodiu, 3,8 %, fără
stază.
Uree sangvină – se recoltează 5-10 ml de sânge cu seringa de 10
ml, cu stază.
Hemoglobina:
Materiale necesare:
51
mănuşi de cauciuc sterile
ace, tampoane de vată, seruri test
Nesterile:
tavă medicală curată
cameră umedă
lame uscate curate, degresate, pipete Potain
soluţii dezinfectante – alcool 70 %.
- Se recoltează prin înţeparea pulpei degetului.
- Se pune o picătură de 3-4 mm diametrul, se aşează o lamelă cu
marginile şlefuite în unghi de 45˚ cu lama.
- Lamela se trage către partea liberă a lamei păstrând aceeaşi
înclinaţie
- Se agită lama pentru uscare
- Se etichetează şi se trimite la laborator
Glicemia – se recoltează 2 ml de sânge + florură de Na, 4 mg cu
stază.
Creatinina – se recoltează 5-10 ml sânge cu stază, se foloseşte
seringă de 10 ml.
Acid uric – se recoltează 5-10 ml sânge cu stază, seringă de 10 ml.
Instilaţia – reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor
medicamentoase pe o mucoasă. Instilaţia oculară este executată de asistentă.
Materiale necesare:
Pipetă
Tampoane
Comprese sterile
Material de protecţie
Soluţie medicamentoasă
Tăviţă renală
52
Pregătirea psihică a bolnavului – se informează, este instruit cum să
se comporte în timpul şi după instilaţie.
Pregătirea fizică – se aşează pacientul în DD sau în poziţie şezând
cu capul în hiperextensie.
CAPITOLUL III
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU CATARACTĂ
53
Asigurarea liniştii şi odihnii post şi preoperatorii
În perioada postoperatorie supraveghează pacientul permanent
Pulsul, TA, administrare de calmante ale durerii
Schimbă pansamentul
Asigură pe 24 h regim hidric
Supraveghează tranzitul intestinal
Să stea în DD şi DL timp de 24 h.
Educaţia pentru sănătate
Măsuri de prevenire primară
Educaţia pacientului pentru îngrijirea ochiului:
■ Spălare cu apă curentă zilnic mai frecvent dacă se lucrează în
mediu cu praf
■ Nu se duce mâna murdară la ochi
■ Folosirea obiectelor individuale pentru toaleta feţei
■ Nu se va freca ochii deoarece produc mici traumatisme ale
conjunctivei şi corneei
■ Controlul prenatal al gravidei.
Igiena vederii
- sursa de lumină trebuie să vină din partea stângă în timpul
scrisului, cititului, lucrului
- distanţa pentru citit 25-30 cm
- când este soare puternic sau zăpadă strălucitoare să se poarte
ochelari fumurii
- persoanele care lucrează la sudură vor purta ochelarii de
protecţie
- vizionarea spectacolelor de TV, nu se face în camere întunecate
iar distanţa pentru privit va fi de 2-5m, ecranul TV aşezat la
înălţimea ochiului
54
- se recomandă alimentaţie completă
- examenul periodic al vederii.
Măsuri de prevenire secundară
În cazul infecţiilor ochiului se recomandă – îndrumarea pacientului
către medicul specialist pentru a trata în mod corect aceste infecţii; educarea
pacientului să evite transmiterea infecţiei şi la ochiul sănătos sau la alte
persoane.
În cazul deficienţelor de vedere:
educarea pacienţilor care necesită corectarea vederii cu ochelari
să-i poarte conform prescripţiilor;
învăţarea pacienţilor să-şi cureţe ochelarii;
lentilele ştergându-le cu material moale pentru a preveni
zgârierea lor;
învăţarea purtătorului de lentile de contact să le folosească
numai cât este necesar, să le scoată pe timpul nopţii, nu le vor
folosi în mediul cu pulbere, praf.
Măsuri de profilaxie terţială
◘ educarea pacienţilor cu diferite afecţiuni de vedere să nu
desfăşoare o activitate care suprasolicită vederea;
◘ îndrumarea pentru intervenţii chirurgicale a pacienţilor cu
cataractă în vederea corectării vederii;
◘ reintegrarea socială şi profesională a angliopilor prin
îndrumarea către profesii cu maseur.
CONCLUZII
Lucrarea este structurată în două părţi:
I – partea teoretică
II – partea practică
55
I. Partea teoretică
Anatomie şi fiziologie
Ochiul este format din globul ocular, partea fundamentală a
aparatului vederii şi organele anexe ale globului. Globul ocular ocupă partea
bazală a orbitei, depăşind spre anterior marginile cavităţii. Este format din:
- tunică externă, fibroasă, de protecţie
- tunică medie, musculovasculară
- tunică internă, nervoasă
Este reprezentat de mediile transparente: cristalinul, umoarea
apoasă, corpul vitros.
Anexele globului ocular
- muşchii drepţi – superior, inferior, mediu şi lateral;
- muşchiul oblic – superior;
- muşchiul oblic – inferior
Anexele de protecţie
- pleoapele
- conjunctiva
- aparatul lacrimal
Fiziologie
Procesul vederii are 3 etape:
1) Formarea imaginii prin dioptrul ocular şi localizarea pe celulele
fotoreceptoare ale retinei;
2) Transducerea fotochimico-electrică;
3) Producerea neuronală a informaţiei pe retină transmiterea ei pe
căile de conducere şi prelucrarea în segmentul central.
Acomodaţia – pentru asigurarea unei vederi clare a obiectelor
situate la diferite distanţe de ochi, intervine acomodaţia. Ea se realizează prin
creşterea capacităţii de refracţie a cristalinului.
56
Câmpul vizual, vederea binoculară, stereoscopică
Este constituit din totalitatea punctelor din spaţiu percepute de
ochiul imobil. Câmpurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun în părţi centrale,
fiecare ochi având propriu o semilună de câmp vizual temporar.
Semiologie
Afecţiunile cristalinului se traduc prin deplasări, tulburări de
transparenţă, modificări de mărime, formă, curbură. Dintre acestea cele mai
frecvente sunt tulburările de transparenţă – opacifiere sau cataracte.
Clasificare, definiţie
Cataracta este o opacitate a cristalinului. De obicei, se manifestă
bilateral. Cataractele pot fi congenitale (datorită unor infecţii intrauterine, ca
rubeola sau infecţii cu virusul citomagalic, erori de metabolism congenital cum
ar fi galactozemia sau factori ereditari încă neidentificaţi), traumatice, sau
secundare unor boli sistemice (diabet, distrofie, miotonică, dermatită atopică)
corticoterapiei sistemice sau inhalatorii sau uveitei. Cataracta senilă este de
departe tipul cel mai frecvent întâlnit, majoritatea persoanelor peste 60 ani
prezintă un grad de opacifiere a cristalinului. Fumatul şi abuzul de alcool cresc
riscul dezvoltării cataractei.
II. Partea practică
Evaluarea cazului I
Pacienta L.T. în vârstă de 72 de ani, domiciliată în comuna Vedea,
judeţul Argeş, se internează în spitalul Judeţean II, Secţia Oftalmologie cu AV
scăzută la OD.
57
După 5 zile de spitalizare se externează cu stare generală ameliorată
şi cu următoarele recomandări:
Evitarea frigului, umezelii
Evitarea expunerii la lumină puternică
Respectarea regimului igienico-dietetic şi
medicamentos
Evitarea privitului îndelungat la TV
Purtarea ochelarilor – conform Rp
Control periodic de specialitate prin policlinică
Evaluarea cazului II
Pacientul M.N. în vârstă de 60 de ani, domiciliat în str. Trivale bl.
P8, sc. A, ap. 9, localitatea Piteşti, judeţul Argeş, se internează în spitalul
Judeţean II, Secţia Oftalmologie cu AV scăzută la OS.
După 5 zile de spitalizare se externează cu stare generală ameliorată
şi cu următoarele recomandări:
Evitarea frigului, umezelii
Evitarea expunerii la lumină puternică
Respectarea regimului igienico-dietetic şi
medicamentos
Evitarea privitului îndelungat la TV
Purtarea ochelarilor – conform Rp
Control periodic de specialitate prin policlinică
Evaluarea cazului III
Pacienta P. C. în vârstă de 56 ani, domiciliată în comuna Suseni se
internează în spitalul Judeţean II, Secţia Oftalmologie cu AV scăzută la OS.
După 5 zile de spitalizare se externează cu stare generală ameliorată
şi cu următoarele recomandări:
58
Evitarea frigului, umezelii
Evitarea expunerii la lumină puternică
Respectarea regimului igienico-dietetic şi
medicamentos
Evitarea privitului îndelungat la TV
Purtarea ochelarilor – conform Rp
Control periodic de specialitate prin policlinică
BIBLIOGRAFIE
Sergiu Buiuc - Oftalmologie, vol I şi II
N. Mihăilescu - Chirurgie – Cadre Medii
59
S. Daschievici
Lucreţia Titirca - Manual de îngrijiri speciale
Georgeta Aurelia Baltă - Tehnici speciale de îngrijiri
60