Download - curs 1 2011.ppt
Bibliografie selectiva• Anghel I. şi colab., 1981 - Ultrastructura celulei
vegetale (atlas). Ed. Acad. Rom., Bucureşti• Ştefan N., Lăcrămioara Ivănescu, 2002 -
Elemente de morfologie şi taxonomie vegetală, Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi
• Toma C., Niţă M., 2000 - Celula vegetală, Ed. Univ. "Al. I. Cuza" Iaşi
• Toma N., Anghel I., 1985 - Citologie vegetală, Ed. Univ. Bucureşti
Viaţa apare pentru prima dată acum 3,6 miliarde de ani, la începutul Precambrianului
-Cele mai vechi bacterii au apărut acum 3,5 mld. ani, primele eucariote acum 1,5 mld. ani
-Divergenţa : ciuperci, plante, animale a avut loc acum 700 mil – 1 mld. ani.
Celula eucariota
Celula eucariota
Celula procariota
Celula procariota
Microscop electronic cu transmisie
Microscop fotonic (optic)
Microscop electronic cu baleiaj
Celule poliedrice din parenchim
Celule tabulare din suber
Celule stelate din maduva
Celule stomatice reniforme
Celule stomatice halteriforme
Celule de forma neregulata - sclereida
Forme de celule vegetale
Celule de Saccharomyces 4-6 µm
Celule din apexul caulinar si radicular 10-50 µm
Celule (peri) de pe tegumentul semintei de bumbac 1- 4 cm
Fibre de in (celule mecanice) – 10-15 cm
Celule din mezocarpul de portocal – 1- 2 cm
Dimensiunile celulelor vegetale
Celule din apexul de la Allium cepa
Celule din epiderma tecii carnoase a bulbului de Allium cepa
Celule din frunza de Elodea canadensis
În celula vegetală vie, conţinutul de apă ajunge la 85-90%.
Exista 5 forme de apă celulară:
• apa în exces, a cărei pierdere nu produce perturbări în celulă;
• apa metabolică, a cărei eliminare nu provoacă moartea celulei, dar perturbă metabolismul;
•apa vitală, a cărei pierdere produce moartea celulei (în general, o pierdere de 25-30% produce acest fenomen; unii muşchi rezistă la o deshidratare de până la 95%);
• apa reziduală, care se poate încă extrage după moartea celulei;
•apa legată (3-4% din apa celulară), care face parte din moleculele proteice şi nu poate fi extrasă.
Formula generala a unui aminoacid Triptofan
Cei noua aminoacizii esentiali sunt: histidina, izoleucina, leucina, lisina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul, valina.
Ceilalti aminoacizi cunoscuti sunt: alanina, arginina, acidul aspartic, ornitina, cisteina, cistina, prolina, acidul glutamic, serina,
glutamina, glicina.
Structura unei peptide
Oligopeptidele sunt alcătuite din două până la zece resturi de aminoacizi. Polipeptidele au mai mult de 10 resturi de aminoacizi, ele aflându–se în cantitate mai mare la plantele inferioare decât la cele superioare.
Lipidele - reprezintă amestecuri de substanţe lipofile în care predomină esterii naturali ai acizilor graşi cu alcooli (în special glicerolul). În celula vegetală, lipidele se găsesc în structura membranelor biologice, în hialoplasma şi in sucul vacuolar; în cantitate mai mare se găsesc depozitate în unele fructe şi seminţe.
Grăsimile sunt amestecuri de gliceride, care sunt esteri ai glicerinei cu acizii graşi.
Fosfolipid
Grup polar
Fosfat
Glicerol
Lanturi de acizi grasi Pol hidrofob
Pol hidrofil
Bistrat lipidic
Glucidele sunt alcatuite din carbon, hidrogen si oxigen. Data fiind componenta lor, ele mai poarta denumirea de hidrati de carbon sau carbohidrati. Se clasifică în: monoglucide (oze), oligoglucide (oligozide), poliglucide omogene (holozide) şi poliglucide neomogene, mixte (poliuronide).
D- glucoza
α - glucoza
β - glucoza
MONOGLUCIDE