Download - Declaratia Parlamentului Religiilor Lumii
PARLAMENTUL RELIGIILOR LUMII
Declaraţia pentru o etică globală
1
Textul intitulat „Introducere” a fost elaborat de Comitetul Consiliului Parlamentului Religiilor
Mondiale, la Chicago, pe baza Declaraţiei de la Tübingen (denumită în continuare
„Principii”). Acest text a fost conceput ca un scurt rezumat al Declaraţiei, în scopul publicării.
În acelaşi timp, textul este destinat prezentării în public. Aşadar, textul a fost citit în public cu
ocazia solemnei închideri a reuniunii plenare, din 4 septembrie 1993, din Grand Park,
Chicago: câteva pasaje au fost primite cu aplauze de către miile de ascultători.
INTRODUCERE
Lumea este în agonie. Agonia este într-atât de cuprinzătoare şi de penetrantă, încât suntem
obligaţi să îi dezvăluim toate manifestărilor, subliniind astfel profunzimea crizei în care se
află lumea.
Pacea şi-a întors faţa de la noi… planeta este distrusă…vecinii se tem de vecini…. bărbaţii şi
femeile se îndepărtează unii de ceilalţi…copiii ne mor!
Această situaţie este îngrozitoare!
Condamnăm abuzurile faţă de planetă.
Condamnăm sărăcia care îngrădeşte potenţialul vieţii; foametea care slăbeşte trupul;
nedreptăţile de ordin economic care conduc la ruinarea atâtor familii.
Condamnăm anarhia socială a naţiunilor; lipsa de deferenţă faţă de justiţie care
marginalizează cetăţenii; condamnăm anarhia care domină în comunităţile noastre, precum
şi moartea absurdă a copiilor din pricina violenţei. Condamnăm, în special, agresiunea şi
vrajba în numele religiei.
Însă această agonie nu trebuie să se perpetueze.
Această agonie nu trebuie să se perpetueze, deoarece există deja bazele unei etici. Această
etică oferă posibilitatea creării unei mai bune ordini individuale şi globale, care să alunge
disperarea şi haosul.
Suntem bărbaţii şi femeile care au îmbrăţişat preceptele şi practicile religiilor lumii.
2
Credem cu tărie că un set comun de valori de bază se regăseşte în învăţăturile religiilor şi că
acestea formează bazele unei etici globale.
Credem cu tărie că acest adevăr este deja cunoscut, însă nu este interiorizat ca trăire
spirituală şi ca mod de acţiune.
Credem cu tărie că există o normă irevocabilă şi necondiţionată care se manifestă în toate
aspectele vieţii, pentru familii şi comunităţi, pentru rase, naţiuni şi religii. Există deja vechi
principii călăuzitoare pentru comportamentul uman, care se regăsesc în învăţăturile religiilor
lumii şi care constituie condiţiile pentru stabilirea unei ordini mondiale durabile.
Declarăm următoarele:
Suntem interdependenţi. Fiecare dintre noi depinde de buna funcţionare a întregului; astfel,
trebuie să respectăm comunitatea şi fiinţele care trăiesc în cadrul acesteia, trebuie să
manifestăm respect pentru oameni, animale, plante, pentru ocrotirea Pământului, a aerului, a
apei şi a solului.
Ne asumăm răspunderea individuală pentru toate acţiunile noastre. Recunoaştem că toate
deciziile, toate acţiunile şi eşecurile noastre atrag anumite consecinţe.
Trebuie să îi tratăm pe ceilalţi aşa cum dorim ca ceilalţi să ne trateze pe noi. Ne angajăm să
respectăm viaţa şi demnitatea, să respectăm individualitatea şi diversitatea, astfel încât
fiecare persoană să fie tratată uman, fără excepţie. Trebuie să manifestăm răbdare şi
toleranţă. Trebuie să fim capabili să iertăm, să învăţăm din experienţele trecutului, fără a ne
lăsa vreodată dominaţi de amintirile care trezesc ura. Deschizându-ne sufletele unul către
celălalt, trebuie să eliminăm diferenţele înguste şi să susţinem comunitatea globală, cultivând
solidaritatea şi înfrăţirea.
Considerăm că întreaga omenire este familia noastră. Trebuie să facem tot posibilul pentru a
fi buni şi generoşi. Nu trebuie să trăim doar pentru noi înşine, ci trebuie să îi ajutăm şi pe
ceilalţi, să nu uităm de copii, de bătrâni, de săraci, de cei aflaţi în suferinţă, de cei bolnavi,
de refugiaţi şi de cei singuri. Nici o persoană nu trebuie considerată sau tratată ca fiind un
cetăţean de clasa a doua şi nici exploatată în vreun anume fel. Ar trebui să existe un
3
parteneriat de pe poziţii de egalitate între femei şi bărbaţi. Nu trebuie să comitem nici un fel
de acte de ordin sexual imorale. Trebuie să renunţăm la orice formă de dominare sau de
abuz.
Ne luăm angajamentul de a promova o cultură a non-violenţei, a respectului, a dreptăţii şi a
păcii. Nu vom oprima, răni, tortura sau ucide alte fiinţe umane şi nu vom recurge la
utilizarea violenţei pentru a ne rezolva conflictele.
Trebuie să luptăm pentru instaurarea unei ordini sociale şi economice juste, în cadrul căreia
oricine are şanse egale de remarcare. Trebuie să spume adevărul şi să acţionăm cu onestitate
şi compasiune, confruntându-ne în mod corect cu toate problemele, evitând prejudiciile şi
vrajba. Nu trebuie să furăm. Trebuie să ne învingem setea de putere, de prestigiu, de bani şi
de acaparare, contribuind, astfel, la crearea unei lumi drepte şi paşnice. Lumea poate fi mai
bună doar dacă se schimbă, în primul rând, conştiinţa indivizilor. Noi pledăm pentru
dezvoltarea conştiinţei prin educarea minţii, prin meditaţie, prin rugăciune sau prin gândirea
pozitivă. Nu putem realiza o schimbare semnificativă a acestei situaţii fără a ne asuma un
risc şi fără a realiza unele sacrificii. Prin urmare, ne alăturăm acestei etici globale,
manifestând înţelegere unul pentru celălalt şi adoptând moduri de viaţă benefice din punct de
vedere social, care să menţină pacea şi să ocrotească natura.
Îi chemăm lângă noi pe toţi aceia, religioşi sau mai puţin religioşi, care vor să ni se alăture.
Principiile unei etici globale
Lumea zilelor noastre trece printr-o criză fundamentală ce se manifestă în sfera economiei
mondiale, a ecologiei şi a politicii globale. Lipsa unei viziuni de ansamblu, confuzia creată de
problemele rămase nerezolvate, paralizia de ordin politic, conducerea politică mediocră,
lipsită de perspicacitate sau de previziune şi interesul general scăzut pentru binele comun,
toate acestea sunt evidente pretutindeni. Prea multe răspunsuri vechi la provocările noi.
Sute de milioane de oameni suferă tot mai mult din pricina şomajului, a sărăciei, a foamei
şi a dezmembrării familiilor. Realizarea unei păci durabile este tot mai puţin probabilă. Există
tensiuni între sexe şi între generaţii diferite. Copiii mor, ucid sau sunt ucişi. Tot mai multe ţări
sunt dominate de corupţie la nivel politic şi în afaceri. În marile oraşe, convieţuirea în pace
devine din ce în ce mai dificilă din pricina conflictelor sociale, rasiale şi etnice, din pricina
4
abuzului de droguri, a crimei organizate şi chiar a anarhiei. Chiar şi vecinii trăiesc cu teamă în
suflet, unii faţă de ceilalţi. Planeta noastră este în mod continuu exploatată cu cruzime.
Observăm din ce în ce mai des cum aşa-numiţii lideri religioşi instigă masele la agresiune,
fanatism, ură şi xenofobie – unii chiar îndeamnă şi aprobă conflictele violente şi sângeroase.
De multe ori, religia este folosită cu scopul de a obţine puterea politica, ajungându-se chiar la
declanşarea unui război. Suntem îngroziţi de asemenea consecinţe.
Condamnăm aceste atrocităţi care nu ar trebui să existe. Există deja o etică ce se regăseşte
în învăţăturile religiilor mondiale, care pot limita dezastrul global. Bineînţeles, această etică
nu oferă nici o soluţie directă pentru toate marile probleme ale omenirii, însă constituie baza
morală pentru o mai bună ordine individuală şi globală: o viziune care poate să alunge
disperarea şi să îndepărteze haosul de la nivelul societăţii.
Noi suntem cei care ne-am dedicat respectării principiilor şi a practicilor religioase. Va
asigurăm că există deja un acord realizat între religii, care poate constitui baza unei etici
globale – un minim acord fundamental care priveşte valori cu putere obligatorie, standarde
irevocabile şi atitudini morale fundamentale.
1. Nu va exista o nouă ordine globală fără o etică globală
Noi, bărbaţi şi femei de diferite confesiuni, din diferite regiuni ale Pământului, ne
adresăm, aşadar, tuturor oamenilor, religioşi sau non-religioşi. Dorim să ne exprimăm
următoarele convingeri pe care le împărtăşim cu toţii.
Noi toţi suntem responsabili de instaurarea unei mai bune ordini globale.
Este absolut necesar să ne implicăm în tot ceea ce ţine de respectarea drepturilor
omului, de libertate, dreptate, pace şi ocrotirea planetei.
Diferitele religii şi tradiţii culturale nu trebuie să ne oprească atunci când trebuie
combătută orice formă de tratament inuman sau când contribuim la binele umanităţii.
Principiile exprimate în cadrul eticii globale pot fi susţinute de toate persoanele cu
convingeri etice, indiferent dacă împărtăşesc o anumită religie ori nu.
Ca persoane religioase şi spirituale, viaţa noastră se bazează pe o Realitate Supremă şi îşi
obţine puterea spirituală şi speranţa din această realitate, prin intermediul încrederii, al
rugăciunii sau al meditaţiei în tăcere. Noi avem responsabilitatea specială de a asigura
bunăstarea umanităţii şi protecţia planetei. Nu ne considerăm mai buni decât generaţiile
precedente, însă credem că vechea înţelepciune cuprinsă în învăţăturile religioase poate să ne
călăuzească în viitor.
5
După cele două războaie mondiale şi sfârşitul Războiului Rece, prăbuşirea fascismului şi a
nazismului, slăbirea autorităţii comunismului şi a colonialismului, omenirea a cunoscut o
nouă fază a istoriei sale. În zilele noastre, posedăm suficiente resurse economice, culturale şi
spirituale pentru a instaura mai bună ordine globală, însă vechile tensiuni etnice, naţionale,
sociale, economice şi religioase ameninţă încercarea de a construi o lume mai bună. Mai mult
ca niciodată, am cunoscut un mare progres tehnologic; cu toate acestea, observăm ca sărăcia
de pretutindeni, foametea, moartea copiilor, şomajul şi distrugerea naturii nu s-au diminuat, ci
mai degrabă au crescut. Mulţi oameni sunt ameninţaţi de ruinare economică, dezordine
socială, marginalizare politică, catastrofe ecologice şi prăbuşire morală.
Într-o situaţie globală atât de dramatică, omenirea are nevoie de o perspectivă în care
oamenii să convieţuiască în pace, în grupuri etnice şi etice şi în grupuri religioase, împărtăşind
cu toţii responsabilitatea ocrotirii Pământului. O perspectivă bazată pe speranţe, idealuri,
ţeluri şi standarde. Însă pretutindeni aceste coordonate au scăpat de sub control. Cu toate
acestea, suntem convinşi că, în ciuda numeroaselor abuzuri şi eşecuri, comunităţile religioase
trebuie să arate că asemenea speranţe, idealuri şi standarde pot fi ocrotite, păstrate şi
împărtăşite de către toţi oamenii. Aceasta se aplică mai ales în cazul statului modern. Este
necesară stabilirea unor garanţii ale libertăţii conştiinţei şi ale libertăţii religioase, însă acestea
nu pot înlocui valorile esenţiale, convingerile şi normele valabile pentru toţi oamenii, cu
privire la originea lor socială, sex, culoarea pielii, limbă sau religie.
Suntem convinşi că va exista pe Pământ o unitate fundamentală a marii familii umane. Ne
amintim de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite, din 1948.
Susţinem şi aprofundăm aici câteva dintre prevederile acestei declaraţii, din perspectiva unei
etici: întregul proces de conturare a demnităţii umane, libertatea inalienabilă şi principiul
egalităţii tuturor oamenilor, precum şi indispensabila solidaritate şi interdependenţă a tuturor
oamenilor.
Din experienţele de ordin personal şi din întreaga istorie a planetei, am învăţat că:
O mai bună ordine globală nu poate fi creată sau instaurată numai cu ajutorul legilor,
al codurilor morale sau al convingerilor;
Instaurarea păcii, a dreptăţii şi a ocrotirea planetei depind de perspicacitatea şi de
bunăvoinţa bărbaţilor şi a femeilor de a acţiona în mod just.
Susţinerea anumitor drepturi şi libertăţi presupune conştientizarea unei responsabilităţi
şi a unei sarcini care se adresează atât minţii, cât şi sufletului tuturor oamenilor.
Stabilirea unor drepturi în absenţa unei morale nu poate avea un caracter durabil la fel
cum nu poate exista o mai bună ordine globală în absenţa unei etici globale.
6
Prin sintagma „etică globală” nu înţelegem o ideologie globală sau o singură religie
unită, deasupra oricărei religii deja existente, şi cu siguranţă nu înţelegem dominaţia unei
singure religii asupra celorlalte. Prin etică globală înţelegem un consens fundamental, bazat
pe valori esenţiale, pe standarde irevocabile şi pe atitudini personale. În absenţa unui
astfel de consens fundamental în ceea ce priveşte etica, mai devreme sau mai târziu, orice
comunitate va fi ameninţată de haos sau de instaurarea unui regim dictatorial, iar indivizii se
vor prăbuşi spiritual.
II. O cerinţă fundamentală: orice fiinţă umană trebuie să fie tratată uman
Noi toţi suntem supuşi greşelilor, suntem bărbaţi şi femei departe de a fi perfecţi, cu
anumite limite şi defecte. Conştientizăm existenţa răului. Tocmai din această pricină, în
vederea bunăstării globale, suntem datori să determinăm elementele fundamentale ale unei
etici globale – atât la nivel individual, cât şi pentru comunităţi şi organizaţii, pentru state şi
pentru religii. Suntem încrezători în faptul că religiile noastre, care datează de milenii, cât şi
tradiţiile etice vor furniza o etică convingătoare, cu caracter practic, pentru toţi bărbaţii şi
femeile de bună–credinţă, religioşi sau mai puţin religioşi
În acelaşi timp, suntem conştienţi de faptul că religiile noastre diferite şi tradiţiile etice oferă
adesea indicii cu privire la ceea ce este de folos sau ceea ce nu este folositor bărbaţilor şi
femeilor, la ceea ce este corect sau mai puţin corect, la ceea ce este bine sau rău. Nu dorim să
comentăm sau să ignorăm diferenţele majore dintre diferite religii. Totuşi, acestea nu trebuie
să ne împiedice să proclamăm în mod public acele elemente comune, care îşi regăsesc
originile în fundalul religios şi etic.
Suntem conştienţi de faptul că religiile nu pot rezolva problemele legate de mediul
înconjurător sau problemele economice şi sociale ale Pământului. Cu toate acestea, ele pot
oferi ceea ce nu se regăseşte în planurile economice, în programele politice ori în
regulamentele legale: o schimbare în ceea ce priveşte orientarea interioară, o schimbare a
întregii mentalităţi, o schimbare la nivel spiritual şi o întoarcere dintr-o direcţie greşită spre o
nouă orientare în viaţă. Omenirea are nevoie stringentă de reforme sociale şi ecologice, însă
tot atât de urgentă este şi o renaştere din punct de vedere spiritual. Ca persoane religioase sau
spirituale, ne dedicăm acestei sarcini. Puterile spirituale ale religiilor pot insufla un simţ
fundamental al adevărului, pot constitui bazele unei mai bune înţelegeri, pot impune standarde
ultime şi pot crea o casă spirituală. Desigur, religiile devin credibile numai atunci când sunt
eliminate acele conflicte pe care ele le generează, când este abolită aroganţa reciprocă,
neîncrederea, producerea de daune, precum şi anumite imagini ostile, demonstrând, în
7
schimb, respect pentru tradiţii, pentru locurile sfinte, pentru sărbători şi pentru ritualurile
oamenilor care gândesc diferit.
Acum, la fel ca şi în trecut, femeile şi bărbaţii sunt trataţi cu lipsă de umanitate pretutindeni
în lume. Sunt privaţi de oportunităţi şi de libertatea şanselor; drepturile lor sunt călcate în
picioare; demnitatea lor este dispreţuită. Însă toate acestea nu reprezintă atitudini pozitive! În
faţa întregii omeniri, convingerile noastre religioase şi etice cer ca fiecare fiinţă umană să fie
tratată uman!
Acest lucru înseamnă că orice fiinţă umană, fără a face distincţie în funcţie de vârstă, sex,
rasă, culoare a pielii, capacitate fizică sau mintală, limbă, religie, opinie politică sau origine
socială sau naţională, posedă o demnitate inalienabilă şi de neatins. Şi oricine, indiferent dacă
este vorba despre indivizi sau despre stat, este obligat să onoreze această demnitate şi să o
protejeze. Trebuie să li se acorde oamenilor anumite drepturi, să fie consideraţi scopuri în sine
şi niciodată obiecte ale comercializării sau ale industrializării din domeniul economic, politic
sau al mijloacelor de informare, în institutele de cercetare şi corporaţiile industriale. Nimeni
nu este mai presus de bine şi rău – nici o fiinţă umană, nici o clasă socială, nici un grup de
interese influent nici un cartel, nici o organizaţie a poliţiei, nici o armată şi nici un stat.
Dimpotrivă, posedând o raţiune şi o conştiinţă, orice fiinţă umană este obligată să se comporte
în conformitate cu normele ce se impun, să facă binele şi să evite răul!
Etica globală este cea în măsura să explice acest fapt. În cadrul acestei etici, dorim să
reamintim normele etice irevocabile şi necondiţionate. Acestea nu ar trebui percepute ca nişte
limite sau reguli prestabilite, ci ar trebui să ajute oamenii să găsească direcţia vieţii lor,
orientarea şi sensul acesteia.
Există un principiu care a rezistat de mii de ani şi care se regăseşte în multe religii şi tradiţii
etice ale umanităţii: Nu face celorlalţi ceea ce nu ai dori să ti se facă ţie! Sau în termeni
pozitivi: Ceea ce doreşti să ţi se facă, fă şi tu celorlalţi! Acest principiu ar trebui să constituie
norma irevocabilă şi necondiţionată pentru toate aspectele vieţii, pentru familii şi comunităţi,
pentru rase, naţiuni şi religii.
Ar trebui respinsă orice formă de egoism: orice manifestare egoistă trebuie combătută,
indiferent dacă este individuală sau colectivă, dacă apare în gândirea unei clase sociale sau
dacă este vorba despre rasism, naţionalism sau discriminarea dintre sexe. Condamnăm
toate acestea pentru ca împiedică fiinţa umană să îşi dezvolte întregul potenţial.
Autoimpulsionarea şi realizările proprii sunt acceptate atâta timp cât nu sunt separate de
propria responsabilitate umană şi de responsabilitatea globală, adică responsabilitatea faţă
de semenii noştri şi faţă de planetă.
8
Acest principiu implică standarde foarte concrete, cărora noi, oamenii, trebuie să le
rămânem fideli. Din acest principiu se conturează alte patru vechi principii călăuzitoare pentru
comportamentul uman şi care se regăsesc în majoritatea religiilor lumii.
III. Patru directive irevocabile
I. Ataşamentul faţă de o cultură a non-violenţei şi a respectului pentru viaţă
Nenumăraţi oameni din diferite regiuni şi de diferite confesiuni se străduiesc să îşi modeleze
vieţile nu prin egoism, ci prin ataşamentul faţă de semenii lor şi faţă de lumea înconjurătoare.
Cu toate acestea, pretutindeni întâlnim nesfârşita vrajbă, invidia, gelozia şi violenţa, nu numai
între indivizi, ci şi la nivelul grupurilor sociale şi etnice, între clase, rase, naţiuni şi religii.
Utilizarea violentei, traficul de droguri şi crima organizată, însoţite adesea de noi soluţii
tehnice, au atins proporţii globale. Multe zone sunt dominate de teroarea atotstăpânitoare;
dictatorii îşi asupresc propriul popor, iar violenţa la nivelul instituţiilor este răspândită
pretutindeni. Chiar şi în unele ţări în care există legi pentru a proteja libertăţile individului,
prizonierii sunt torturaţi, bărbaţi şi femei sunt mutilaţi, ostaticii sunt ucişi.
a) În marile şi vechile tradiţii religioase şi etice ale omenirii, se regăseşte porunca: „Să nu
ucizi!” Sau, în termeni pozitivi: „Respectă viaţa!” Să reflectăm din nou asupra urmărilor
acestei porunci: toţi oamenii au dreptul la viaţă, securitate şi la libera dezvoltare a
personalităţii, atâta timp cât nu încalcă drepturile celorlalţi. Nimeni nu are dreptul să tortureze
fizic sau psihic, să rănească, cu atât mai puţin să ucidă o altă fiinţă umană. Şi nici un popor,
nici un stat, rasă umană sau religie nu are dreptul de a urî, de a discrimina, de a purifica din
punct de vedere etnic, de a exila şi cu atât mai puţin de a lichida o minoritate „străină”, care se
diferenţiază din punctul de vedere al comportamentului sau al părerilor diferite.
b) Desigur, oriunde trăiesc oameni vor exista şi conflicte. Însă aceste conflicte ar
trebuie rezolvate fără a apela la violenţă, în cadrul sistemelor judiciare. Acest fapt este valabil
atât pentru state, cât şi pentru indivizi. Persoanele care deţin puterea politică trebuie să
stabilească o ordine justă şi să încerce să găsească soluţii non-violente, care să menţină pacea.
De asemenea, acestea trebuie să colaboreze pentru a instaura pacea mondială, care, la rândul
său, trebuie protejată şi apărată de cei care instigă la violenţă. Utilizarea armelor este o soluţie
greşită: dezarmarea reprezintă o problema majoră a zilelor noastre. Nu trebuie să ne lăsăm
păcăliţi: omenirea nu poate supravieţui fără instaurarea unei păci globale!
c) Tinerii trebuie să înveţe în familie şi la şcoală că violenţa nu este o modalitate de a
soluţiona problemele legate de diferenţele dinte indivizi. Acest fapt este posibil numai prin
crearea unei culturi a non-violenţei.
9
d) O viaţă umană este foarte preţioasă şi trebuie să fie protejată necondiţionat. Însă şi
vieţile animalelor şi ale plantelor care se găsesc pe această planetă trebuie să fie protejate şi
ocrotite. Exploatarea fără limite a resurselor vitale naturale, distrugerea fără milă a biosferei şi
militarizarea cosmosului sunt considerate a fi nişte nelegiuiri. Ca fiinţe umane, avem o
responsabilitate aparte – în special faţă de generaţiile viitoare – şi anume, de a ocroti planeta,
aerul, apa şi solul. Cu toţii suntem parte integrantă a acestui cosmos şi toţi suntem dependenţi
unii de ceilalţi. Bunăstarea fiecăruia depinde de bunăstarea celuilalt. Prin urmare, nu trebuie
încurajată dominaţia omenirii asupra naturii şi a cosmosului. În schimb, trebuie să încercăm
să trăim în armonie cu natura şi cosmosul.
e) Pentru a fi consideraţi cu adevărat fiinţe umane, în spiritul marilor tradiţii
religioase şi etice, trebuie ca, atât în public, cât şi în viaţa privată, să manifestăm o preocupare
continuă faţă de ceilalţi şi să fim întotdeauna dispuşi să acordăm ajutor. Nu trebuie să fim
niciodată nemiloşi sau brutali. Orice popor, orice rasă, orice religie trebuie să manifeste
toleranţă şi respect – şi apreciere - pentru ceilalţi. Minorităţile au nevoie de protecţie şi de
ajutor, indiferent dacă este vorba despre minorităţi rasiale, etnice sau religioase.
2. Ataşamentul faţă de o cultură a solidarităţii şi de o ordine economică justă
Nenumăraţi oameni din diferite regiuni şi de diferite confesiuni se străduiesc să fie
solidari unii cu ceilalţi şi să muncească pentru a-şi împlini propriile vocaţii. Cu toate acestea,
pretutindeni întâlnim nesfârşita foamete şi lipsă. Nu doar indivizii, ci mai ales instituţiile şi
structurile sunt responsabile de aceste tragedii. Milioane de oameni nu au un loc de muncă;
milioane de oameni sunt exploataţi prin acordarea unor salarii mici, sunt forţaţi să trăiască la
limitele societăţii, orice perspectivă de viitor fiind distrusă. În multe zone, prăpastia dintre
bogaţi şi săraci, dintre cei care deţin puterea şi cei lipsiţi de putere este imensă. Trăim într-o
lume în care statul totalitar, socialismul şi capitalismul scăpat de sub control au desfiinţat
practic multe valori etice şi spirituale. O mentalitate materialistă dă naştere lăcomiei de a
obţine un profit nelimitat şi de a produce daune la nesfârşit. Aceste nevoi solicită tot mai mult
resursele comunităţii, fără a obliga individul să contribuie mai mult. Acest aspect social
negativ al corupţiei se dezvoltă în ţările aflate în curs de dezvoltare şi, de asemenea, în ţările
dezvoltate.
a) În marile şi vechile tradiţii religioase şi etice ale omenirii se regăseşte porunca: „Să
nu furi!” Sau, în termeni pozitivi: „Negociază în mod cinstit şi onest!” Să reflectăm din nou
asupra consecinţelor acestei vechi porunci: nimeni nu are dreptul de a fura sau de a deposeda
în nici un fel o altă persoană sau comunitatea. Prin urmare, nimeni nu are dreptul să
folosească ceea ce posedă fără a avea în vedere nevoile societăţii şi ale planetei
10
b) Acolo unde domneşte sărăcia extremă, pretutindeni se regăsesc neajutorarea şi
disperarea, iar hoţia este frecventă, ca formă de supravieţuire. Acolo unde puterea şi
bunăstarea sunt obţinute în mod nemilos, în rândurile celor dezavantajaţi şi marginalizaţi se
manifestă sentimente de invidie, resentimente, vrajba mortala şi rebeliuni. Acest fapt conduce
la crearea unui cerc vicios al violenţei şi al contra-violenţei. Să nu ne lăsăm amăgiţi: nu poate
exista o pace globală în absenţa unei dreptăţi globale!
c) Tinerii trebuie să înveţe în cadrul familiei şi la şcoală că dreptul de proprietate,
oricât de limitat ar fi, este însoţit de obligaţia ca foloasele acestui drept să servească binelui
comun. Doar aşa se poate construi o ordine economică justă.
d) Dacă se urmăreşte ameliorarea situaţiei critice în care se găsesc miliarde de oameni
foarte săraci de pe această planetă, în special femei şi copii, atunci economia mondială trebuie
structurată cu mai multă justeţe. Drepturile individului şi proiectele de într-ajutorare, deşi
indispensabile, sunt insuficiente. Participarea tuturor statelor şi a autorităţii organizaţiilor
internaţionale sunt necesare pentru a pune bazele instituţiilor economice juste.
Trebuie să se găsească o soluţie, susţinută de toate părţile implicate, pentru criza
datoriilor şi pentru sărăcia ivită după cel de-al Doilea Război Mondial, chiar şi pentru Lumea
A Treia. Desigur, nu pot fi evitate conflictele de interese. În ţările dezvoltate, trebuie să se
realizeze o distincţie între consumul necesar şi cel fără limite, între utilizările dreptului de
proprietate în mod benefic pentru societate şi aspectele mai puţin benefice ale acestuia, între
folosirea justificată şi nejustificată a resurselor naturale şi între economia de piaţă orientată
numai spre obţinerea de profit şi cea benefică din punct de vedere social şi ecologic. Chiar şi
naţiunile dezvoltate trebuie să-şi examineze conştiinţa.
Ori de câte ori aceste reguli ameninţă cu represiunea pe cei supuşi, ori de câte ori
instituţiile ameninţă indivizii şi ori de câte ori ne este ameninţat vreun drept, avem datoria de
a ne opune, pe cât posibil, fără a face apel la violenţă.
e) Pentru a fi consideraţi cu adevărat fiinţe umane, în spiritul marilor tradiţii religioase
şi etice, trebuie să respectăm următoarele:
Trebuie să utilizăm puterea economică şi politică în serviciul omenirii, nu în scopul
declanşării de lupte acerbe pentru stăpânire. Trebuie să arătăm compasiune pentru cei care
suferă, manifestând o puternică preocupare faţă de copii, de bătrâni, de cei săraci, de invalizi,
refugiaţi şi faţă de cei singuri.
Trebuie să cultivăm respectul reciproc şi stima, pentru a atinge un echilibru normal al
intereselor, evitând să urmărim doar acumularea nelimitată de putere şi inevitabile confruntări
competitive.
11
Trebuie să preţuim simţul moderaţiei şi al modestiei în locul lăcomiei de nestăvilit pentru
bani, în locul prestigiului şi al consumului! Prin lăcomie, oamenii îşi pierd „sufletele”,
libertatea, raţiunea, pacea interioară şi toate atributele definitorii ale fiinţei umane.
3.Ataşamentul faţă de o cultură a toleranţei şi de o viaţă trăită în spiritul adevărului
Nenumăraţi oameni din diferite regiuni şi de diferite confesiuni se străduiesc să
trăiască în onestitate şi bună-credinţă. Cu toate acestea, pretutindeni în lume întâlnim
minciună şi înşelătorie, escrocherie şi ipocrizie, ideologie şi demagogie:
Politicienii şi oamenii de afaceri care se folosesc de minciună, ca o modalitate de a avea
succes.
Mijloacele de informare în masă realizează o propagandă ideologică, când ar trebui, de
fapt, să raporteze faptele în mod obiectiv; obişnuiesc să dezinformeze, în loc să informeze,
manifestând un cinic interes comercial în locul loialităţii faţă de adevăr.
Oamenii de ştiinţă şi cercetătorii care se dedică unor programe ideologice sau politice
mai puţin morale sau unor grupuri de interes economic, sau care folosesc cercetarea ca un
pretext pentru încălcarea valorilor etice fundamentale.
Reprezentanţii religioşi care reneagă existenţa altor religii şi care răspândesc fanatismul
şi intoleranţa, în loc să manifeste respect şi înţelegere.
a) În marile şi vechile tradiţii religioase şi etice ale umanităţii, întâlnim porunca: „Să
nu minţi!” Sau, în termeni pozitivi: „Vorbeşte şi acţionează în spiritul adevărului!” Să
reflectăm din nou asupra consecinţelor acestei vechi porunci: nici o femeie sau bărbat, nici o
instituţie, nici un stat, biserică sau comunitate religioasă nu are dreptul să rostească minciuni.
b) Acest fapt este valabil în special pentru:
Cei care lucrează în cadrul mass-media, cei cărora le încredinţăm libertatea de a informa
în spiritul adevărului şi cei care ar trebui să-l apere. Aceştia nu se găsesc în afara oricărei
morale, ci au obligaţia de a respecta demnitatea umană, drepturile omului şi valorile
fundamentale. Ei sunt datori să informeze obiectiv, corect şi să ocrotească demnitatea
umană. Nu au nici un drept să invadeze domeniile considerate de ordin personal ale
indivizilor, să manipuleze opinia publică sau să distorsioneze realitatea.
Artişti, scriitori şi oameni de ştiinţă, cei cărora le încredinţăm libertatea artistică şi
academică. Ei trebuie să respecte standardele etice generale şi trebuie să servească adevărul.
Conducătorii ţărilor, politicienii şi partidele politice cărora le încredinţăm propriile
libertăţi. Atunci când aceştia mint în faţa propriului popor, când manipulează adevărul sau
atunci când se fac vinovaţi de cruzime în problemele de ordin intern sau extern, îşi pierd
credibilitatea şi merită, de asemenea, să îşi piardă funcţia şi susţinătorii. În schimb, opinia
12
publică ar trebui să îi susţină pe acei politicieni care îndrăznesc să afirme adevărul în orice
situaţie.
În sfârşit, reprezentanţii religioşi. Atunci când aceştia provoacă prejudicii, când stârnesc
vrajbă şi duşmănie în rândul celor de diferite confesiuni, sau chiar aprobă sau instigă la
războaie de natură religioasă, ei merită oprobiul omenirii şi pierderea adepţilor.
Să nu ne lăsăm înşelaţi. Nu va exista dreptate globală fără existenţa adevărului şi a omeniei!
c) Tinerii trebuie să înveţe în cadrul familiilor şi la şcoală să gândească, să vorbească
şi să acţioneze în spiritul adevărului. Aceştia au dreptul să fie informaţi şi să fie educaţi astfel
încât să fie capabili să ia deciziile hotărâtoare în viaţă. Fără o formaţie etică, aceştia nu vor fi
capabili să distingă ceea ce este important de ceea ce este mai puţin important. Fluxul zilnic
de informaţii, standardele etice îi vor ajuta să îşi dea seama atunci când opiniile sunt înfăţişate
ca fapte reale, să observe interesele ascunse, tendinţele exagerate şi faptele incorecte.
d) Pentru a fi cu adevărat fiinţe umane, în spiritul marilor tradiţii religioase şi etice,
trebuie să respectăm următoarele:
Nu trebuie să confundăm libertatea cu libera alegere sau pluralismul cu indiferenţa faţă
de adevăr.
Trebuie să cultivăm buna-credinţă în toate relaţiile noastre şi să condamnăm
incorectitudinea, prefăcătoria şi oportunismul.
Trebuie să căutăm, în mod constant, adevărul şi sinceritatea incoruptibilă şi să evităm
răspândirea unor neadevăruri partizane sau ideologice.
Trebuie să slujim adevărul cu curaj şi trebuie să rămânem fideli şi demni de încredere în
loc să cedăm confortului oportunist.
3. Ataşamentul faţă de o cultură a egalităţii în drepturi şi a parteneriatului între
bărbaţi şi femei
Nenumăraţi bărbaţi şi femei din diferite regiuni şi de diferite confesiuni se străduiesc să
trăiască în spiritul parteneriatului şi al acţiunilor responsabile în ceea ce priveşte dragostea,
sexualitatea şi familia. Cu toate acestea, pretutindeni în lume există forme condamnabile de
patriarhat, de dominare a unui sex asupra celuilalt, de exploatare a femeilor, de abuz sexual
asupra copiilor şi de prostituare forţată. De cele mai multe ori, nedreptăţile de ordin social
forţează femeile şi chiar şi copii să se prostitueze pentru a supravieţui – în special în ţările mai
puţin dezvoltate.
a) În marile şi vechile tradiţii religioase şi etice ale umanităţii, întâlnim porunca: „Să
nu comiţi imoralitate de ordin sexual!” Sau, în termeni pozitivi: „Respectaţi-vă şi iubiţi-vă
13
unii pe alţii!” Să reflectăm din nou asupra consecinţelor acestei porunci: nimeni nu are dreptul
să-i înjosească pe ceilalţi, transformându-i în obiecte sexuale, ajungându-se şi statornicind
ceea ce numim dependenţa sexuală.
b) Condamnăm exploatarea şi discriminarea sexuală ca fiind unele dintre cele mai
puternice forme de degradare umană. Avem datoria să ne opunem ori de câte ori observăm
dominaţia unui sex asupra celuilalt – chiar şi dacă acest lucru se realizează în numele
convingerii religioase; indiferent unde este tolerată exploatarea sexuală sau indiferent unde se
practică prostituţia sau abuzul asupra copiilor. Să nu ne lăsăm înşelaţi : în absenţa unui
parteneriat, nu vom fi cu adevărat oameni!
c) Tinerii trebuie să înveţe în cadrul familiei şi la şcoală că sexualitatea nu este un
aspect negativ, distructiv sau o forţă exploatatoare, ci un fapt creativ şi pozitiv. Sexualitatea,
ca modalitate de susţinere a vieţii în cadrul comunităţii poate fi eficientă numai atunci când
partenerii sunt preocupaţi de fericirea celuilalt.
d) Relaţia dintre femei şi bărbaţi ar trebui să se caracterizeze nu printr-o atitudine de
dominare sau de exploatare, ci prin iubire, parteneriat şi încredere. Sentimentul uman de
împlinire nu este identic cu plăcerea sexuală. Sexualitatea ar trebui să exprime şi să susţină o
relaţie bazată pe iubire, între doi parteneri egali.
O parte dintre tradiţiile religioase susţin idealul unei renunţări voluntare la viaţa
sexuală. Renunţarea voluntară poate fi, de asemenea, o expresie a identităţii şi o formă de
împlinire.
e) Instituţia socială a căsătoriei, în ciuda diversităţii culturale şi religioase a acesteia,
este caracterizată prin iubire, loialitate şi statornicie. Aceasta urmăreşte şi ar trebui să
garanteze siguranţa şi ajutorul reciproc pentru soţ, soţie şi copil. Ar trebui să asigure
respectarea drepturilor tuturor membrilor familiei. Toate statele şi toate culturile ar trebui să
dezvolte relaţii economice şi sociale care să susţină căsătoria şi viaţa de familie, în special
pentru oamenii mai în vârstă. Copii au dreptul de a avea acces la educaţie. Părinţii nu trebuie
să exploateze copiii şi nici viceversa. Relaţiile dintre aceştia trebuie să reflecte respectul
reciproc, aprecierea şi grija.
f) Pentru a fi consideraţi cu adevărat fiinţe umane, în spiritul marilor tradiţii religioase
şi etice, va trebui să conştientizăm că:
Avem nevoie de respect reciproc, de parteneriat şi de înţelegere şi nu de dominaţie
patriarhală şi de degradare, care reprezintă forme de violenţă şi care stârnesc contra-violenţa.
Trebuie să manifestăm grijă faţă de ceilalţi, toleranţă, disponibilitate de reconciliere şi
dragoste, combătând orice formă de pasiune posesivă sau de abuz sexual.
14
Numai ceea ce a fost experimentat în cadrul relaţiilor personale şi familiale poate fi
pus în practică la nivel de naţiuni şi religii.
IV. O transformare a conştiinţei
Trecutul istoric demonstrează următoarele: planeta nu poate fi schimbată în mai bine
în absenţa unei transformări la nivelul conştiinţei indivizilor şi în viaţa publică. Posibilităţile
favorabile transformării şi-au făcut deja apariţia în domenii ca războiul şi pacea, în domeniul
economic şi în domeniul ecologiei, unde, în ultimele decenii, au fost întreprinse schimbări
fundamentale. Această transformare trebuie să survină şi în domeniul eticii şi al valorilor!
Fiecare individ are propria demnitate şi drepturi inalienabile şi, inevitabil, fiecare este
răspunzător de ceea ce întreprinde sau ceea ce nu face şi ar trebui să facă. Toate deciziile
noastre, chiar şi omisiunile şi eşecurile, au urmări.
Păstrarea acestui simţ al responsabilităţii, aprofundarea şi transmiterea acestuia
generaţiilor viitoare reprezintă o sarcină aparte a religiilor. Suntem conştienţi de ceea ce am
reuşit să întreprindem în acest sens şi îndemnăm să fie reţinute următoarele aspecte.
1. Va fi dificil de atins un consens universal în ceea ce priveşte numeroase întrebări
etice dezbătute (începând cu bio-etica şi etica sexuală prin intermediul mass-media, etica
ştiinţifică, precum şi cea economică şi politică). Cu toate acestea, ar trebui găsite soluţii chiar
şi pentru întrebările cele mai controversate, în spiritul principiilor fundamentale pe care le-am
dezbătut cu această ocazie.
2. Se manifestă deja în toate sferele de activitate un nou simţ al conştiinţei în ceea ce
priveşte responsabilitatea etică. Prin urmare, am fi mulţumiţi dacă un număr cât mai mare de
profesionişti, cum ar fi fizicienii, oamenii de ştiinţă, oamenii de afaceri, jurnaliştii şi
politicienii, ar dezvolta noi coduri etice, care vor oferi răspunsuri adecvate pentru
controversele din aceste domenii de activitate.
3. Mai mult, solicităm ca diferitele comunităţi religioase să-şi întocmească un cod etic
specific: de exemplu, acesta poate cuprinde învăţăturile fiecărei tradiţii religioase cu privire la
semnificaţia vieţii şi a morţii, la îndurarea suferinţei şi la iertarea vreunei vine, la sacrificiul
de sine şi la necesitatea renunţării, la compasiune şi bucurie. Acest lucru va aprofunda şi va
conferi un caracter aparte eticii globale deja existente.
În concluzie, facem un apel către toţi locuitorii acestei planete. Pământul nu poate
deveni mai bun, dacă nu se produce o schimbare la nivelul conştiinţei indivizilor. Noi
considerăm că trebuie să facem tot posibilul pentru înfăptuirea unei transformări în planul
conştiinţei individuale şi al celei colective, pentru a stimula puterile noastre spirituale cu
ajutorul reflecţiei, al meditaţiei, al rugăciunii sau al gândirii pozitive, în vederea unei
15
transformări a sufletului. Împreună putem muta munţii! Fără dorinţa de a ne asuma unele
riscuri şi fără a fi dispuşi să facem sacrificii, nu va exista o schimbare a situaţiei noastre! Prin
urmare, ne dedicăm unei etici globale comune, unei mai bune înţelegeri reciproce, precum şi
unor moduri de a viaţă benefice din punct de vedere social, care să menţină pacea şi să
ocrotească planeta.
Invităm toţi bărbaţii şi toate femeile, indiferent dacă sunt religioşi sau nu, să facă la fel.
Traducere de Gugula Silvia Anca
16