Download - Educația Adulților În Contemporaneitate
Page
2
Cuprins
Particularitățile educației adulților...........................................................................................................2
Principiile procesului de învăţare la adulţi...............................................................................................2
Metode active în educația adulților...........................................................................................................4
Invăţare în patru etape...............................................................................................................................5
Activități specifice educației adulților.......................................................................................................5
Particularită ile educa iei adul ilorț ț țÎn prezent, educația adulților reprezintă o preocupare constantă a societății. Valența
operațională a acesteia rezultă din interesul real manifestat față de învățarea pe tot parcursul vieții1. Un
exemplu concret sunt fondurile structurale europene destinate cursurilor de formare adresate adulților.
K. Benne identifică următoarele sensuri ale conceptului de învățare, valabile și în domeniul
educației adulților:
a) învățarea este concepută ca însușire și stăpânire de către o persoană a ceea ce cunoaște despre
un obiect;
b) învățarea este văzută ca o lărgire și o clarificare a semnificațiilor experienței personale a unui
individ;
c) învățarea este înțeleasă ca un proces prin care cineva verifică ideile și generalizările legate de
unele probleme delimitabile și testează prin câteva exemple mai mult sau mai puțin obiective și
controlate, adecvate scopului2.
Principiile procesului de învăţare la adulţi
1. Adulţii se aşteaptă să fie trataţi cu respect şi să le fie recunoscută experiența;
2. Adulţii vor soluţii practice la problemele reale ale vieții;
3. Adulţii pot reflecta şi analiza propria lor experiență;
4. Adulţii au nevoi diferite de a învăța;
5. Adulţii pot fi motivaţi de posibilitatea de a-şi împlini aspirațiile și nevoile personale;
6. Adulţii au nevoie de sprijin în procesul de învăţare;
1 Life long learning 2 E.A. Tomulețiu (2014) Psihologia educației. Cluj-Napoca: Editura Eikon, pp. 157,158
Page
3
7. Adulţii au nevoie să-şi comunice sentimentele într-un fel propriu;
8. Adulţii sunt capabili să ia decizii şi să-şi organizeze dezvoltarea personală şi profesională.3
Majoritatea profesorilor ce-i învaţă pe adulţi au opinia că adulţii şi copiii se învaţă diferit,
deoarece și ei sunt diferiți. M. Nyls (1980) a fost unul din primii teoreticieni care a inclus noţiunea de
andragogie în domeniul instruirii adulţilor. În prezent andragogia se utilizează pe larg în calitate de
teorie a instruirii adulţilor. Această teorie include în sine poziţii despre faptul că oamenii maturi îşi aleg
singuri calea, ei au experienţe, pe care tind momentan să aplice cunoştinţele acumulate de practică. În
1976, la Conferinţa generală a UNESCO, educaţia adulţilor a fost definită ca un ansamblu de procese
educative organizate, prelungind educaţia iniţială, prin care toate persoanele considerate adulte într-o
societate sau în cultura de care aparţin își pot dezvolta aptitudinile, își îmbogățesc cunoștințele, îşi
ameliorează calificarea tehnică sau profesională, îşi reorganizează aptitudinile şi comportamentele într-
o dublă perspectivă, prin dezvoltare personală integrală şi prin participarea la dezvoltarea socială,
economică şi culturală echilibrată şi independentă. În pedagogia contemporană (în ultimii 20-25 de ani)
adulţii, spre deosebire de copii, se consideră ca o subgrupă deosebită pentru care sunt necesare
metodici de instruire teoretice şi aplicative special prelucrate.
Educaţia adulţilor constituie, aşadar, dintr-o perspectivă psihosociologică nu o continuare a
educaţiei şcolare tradiţionale, ci un continuu, în sensul alimentării nevoii de informaţie, dar şi al
orientării valorice cu modele acţionale şi stiluri de viaţă, nevoie pe care o resimte omul contemporan.
Adultul nu e un şcolar perpetuu, dar el şi-a format în anii şcolarizării deprinderi de a se informa, de a
încorpora noul din problematica lumii contemporane. Se face astăzi o strictă demarcaţie între „a preda”,
„a învăţa pe alţii” şi „a învăţa” (ca subiect activ) pentru a utiliza cunoştinţele asimilate. În limba
franceză există o netă distincţie între două procese: enseigner nu este o garanţie pentru apprentissage.
Pornind de la această evidenţă, metodele de învăţare au cunoscut o evoluţie spectaculoasă. Acum sunt
încurajaţi educatorii adulților să asigure învățarea invitând indivizii şi grupurile să participe în mod
activ la propria formare. „Învăţatul” s-a ameliorat, ceea ce contribuie, în consecinţă, la realizarea
obiectivelor personale, sociale, economice şi politice. Noile metode conferă corpului didactic pentru
adulţi responsabilităţi de o complexitate mai mare decît cele pe care le comportau, în mod implicit,
sarcinile tradiţionale din şcoală. Atitudinile educatorilor de adulţi faţă de „elevii” lor, raporturile cu ei,
ca şi maniera de a preda şi metodele lor ar putea fi (deveni) mai importante decît conţinutul real al
„predării”. Educaţia adulţilor a devenit un demers complex, care îi preocupă pe educatori din ce în ce
mai mult. Iar educatorii pentru adulţi au devenit o categorie aparte, cerându-li-se o competență
3 Suport de curs, Formator
Page
4
deosebită. Ei se poziţionează în postura celor care construiesc neîncetat proiecte, care-şi desfăşoară
activitatea privind permanent la viitor.
Metode active în educa ia adul ilorț țSpecialiştii în ştiinţele educaţiei consemnează patru „curente fondatoare” în pedagogia adulţilor
(Maubent, 2004):
1) Cel comportamentalist sau behaviorist, punînd accentul pe comportamentul individului, din
care s-a născut pedagogia obiectivelor şi cultul instrumentelor şi metodelor de control al progresului;
2) Cel umanist şi personalist, care pune în prim-plan relaţia formator-format;
3) Curentul critic, care îşi propune să redea formării valoarea sa de instrument al unei critici
sociale şi politice;
4) Cel constructivist, insistând asupra procesului de învăţare. Formatorul trebuie să-i redea
subiectului adult gustul pentru învăţare, reprimat adesea în şcoală prin metode punitive, să-i redeschidă
apetitul pentru a reîncepe un efort sistematic de achiziţie. C. Rogers recomandă, de pildă, confruntarea
adultului cu situaţii de viaţă, cu probleme sociale, practice, antrenarea lui în dezbateri morale.
Schimbarea personalității, crede el, nu poate avea loc dacă procesul interacţional formator-format nu se
desfăşoară într-un climat de încredere, într-o ambianţă de experienţă de grup.
Metodele active moderne (instruirea dirijată, instruirea pe simulator, studiul de caz, jocul de rol,
grupul de instruire) sunt analizate din perspectiva efectelor lor în câmpul educației adulților. Aceste
metode sunt deosebit de utile și eficiente în îndeplinirea obiectivelor stabilite în „Memorandumul
asupra învăţării permanente” al Comunităţii europene şi se concretizează în programe de pregătire și
perfecționare profesională de tipul Socrates II, Leonardo da Vinci II, sau Youth. Plecând de la
principiile pedagogiei pentru adulţi : - definirea riguroasă a scopului concret, în funcţie de tipul
formării, - responsabilitatea personală a cursantului, - modificarea relaţiei formator – cursant, -
utilizarea raţională a energiilor grupului, - tratarea problemelor umane legate de pregătirea adulţilor, -
alegerea animatorilor de seminarii în funcţie de problemele abordate, putem vorbi despre educaţia
adulţilor prin metode tradiţionale şi metode moderne. Dacă până nu demult educaţia adulţilor se făcea
“Profesorul predă – cursantul audiază şi notează”, acum metodele active câştigă tot mai mult teren.
Astfel: instruirea dirijată pe situaţii reale, instruirea pe simulatori, studiul de caz, jocul de rol, grupul de
instruire au devenit metodele utilizate în mod curent în educaţia adulţilor, dar şi a elevilor. Se pune din
ce în ce mai mult accentul pe formele sociale ale predării-învățării (dezvoltarea relaţiilor, învăţarea
rolurilor sociale, lucrul pe grupe de interes). Metoda cazului este des utilizată în lucrul cu adulţii
deoarece, prin etapele pe care le parcurge (înţelegerea problemei, strângerea şi evaluarea informaţiilor,
Page
5
explorarea şi dezvoltarea alternativelor, luarea deciziei, apărarea hotărârii), oferă cursantului o
modalitate de abordare a situaţiilor reale. Din ce în ce mai des se practică discuţiile înainte de cursuri,
vizita colegială la activităţile celorlalţi formatori, discuţiile după cursuri, ca un schimb de experienţă şi
un schimb de opinii între participanţii la procesul de instruire.4
Invăţare în patru etapeKolb (1984), Honey şi Mumford (1986) au dezvoltat modelul învățării experienţiale sub forma unui ciclu
din patru etape. Ei au argumentat că orice proces de învăţare eficientă trece prin toate cele patru etape:
(1) Acțiune / Participare directă
(2) Reflecție
(3) Teoretizare / Generalizare
(4) Planificare / Aplicare.
Procesul unui joc trece prin toate aceste etape.5
Activită i specifice educa iei adul ilorț ț ț1. Cuvinte încrucişate
Ajută participanţii să formeze grupuri de 3 şi distribuie-le câte o fișă cu cuvinte încrucișate. Explică-le
că fişa conţine cuvinte care desemnează maşini, ţări, deserturi şi flori. Literele în cuvinte sunt
amestecate. Sarcina lor este să ghicească cuvintele. Poţi distribui câte o listă după fiecare pauză sau poţi
alcătui alte liste, amestecând literele unor cuvinte legate de tema sesiunii.
Cuvinte încrucișate
Lista 1- Maşini Lista 2 – Ţări Lista 3 – Deserturi Lista 4 – Flori
gkveaolsnw glaoan trot oalearfloesraiu
uhiitbmssi imorana ăruitpjăr nrairfdirta
uimăiznl aaeginnrt eulej hegoici
sluex surai benooabm aagerfo
cciivosm austetiaiiecemanaetirel hcce rrmiloeaică
rodf ntribaineaamre rutfce olepoicţ
aadl dvooaml netiaţgăh heeriod
smeederc taalii dluraă nciri
Răspunsuri corecte4 http://iec.psih.uaic.ro/ciea/file/2002/48.pdf 5 855 de jocuri și activități, p. 14
Page
6
Lista 1- Maşini Lista 2 – Ţări Lista 3 – Deserturi Lista 4 - Flori
Volkswagen Angola Tort Floarea-soarelui
Mitsubishi Romania Prăjitură Trandafiri
Limuzină Argentina Jeleu Ghiocei
Lexus Rusia Bomboane Garoafe
Moscvici Statele Unite ale Americii Chec Lăcrimioare
Ford Marea Britanie Fructe Clopoţei
Lada Moldova Ingheţată Orhidee
Mercedes Italia Ruladă Crini
2. VIP
Propune participanţilor să-şi imagineze că sunt celebri. Vor crea o copertă de revistă cu poza lor şi vor scrie
fraze despre cine sunt şi de ce apar în revistă. Pot realiza acest lucru cu ajutorul decupajelor şi colajelor sau,
dacă se pricep, își pot scana poza şi concepe coperta pe calculator.
3. Desenează cuvinte
Se distribuie fiecărui participant o foaie de hărtie și un creion. Foaia împărțită în șase pătrate egale, va
avea în partea de sus o definiție.
În spațiile libere, fiecare participant va trebui să insereze propriul desen grafic pe baza conținuturilor
emotive evocate de definiție. Se acordă 15 minute lucrului. La sfârșit fiecare participant va arăta
lucrarea grupului, ilustrând motivele pentru care a ales un anumit semn grafic. În discuția care va urma
se vor confrunta diverse emoții sugerate participanților de tema în discuție.6
6 S. Manes (2008), 83 de jocuri psihologice pentru animarea grupurilor, Iași: Editura Polirom, p. 88
SINGURĂTATE FERICIRE FRICĂ
ÎNȚELEPCIUNE BĂTRÂNEȚE DRAGOSTE