GNDURIDup o foarte lung perioad de munc intens, fr repaus, o munc fcut altruist, din plcere, cu druire, cu o investiie consistent de suflet i n cea mai mare parte neremunerat (pentru c nu mplinirea material e scopul meu), de cteva sptmni m confrunt cu nite ntrebri: De ce fac? S mai fac? Mai are rost? Da, din pcate, m-a inundat descurajarea, dezndejdea i simul inutilului. A vrea s fac, dar nu mai am energia necesar de a nchide ochii i urechile la mediocritatea i nepsarea celor din jur. Pur i simplu, ncerc s fac ceea ce fceam pn nu demult, dar ceva m oprete. Aparenta lips a sensului, lipsa ncurajrii, privirile i tcerea celor care nu fac i sunt nepstori, mi se pun ca un obstacol n faa ochilor i dorina de a face ceva, aa cum fceam pn de curnd, dispare. Nu, nu a vrea s spun c nu mai pot, dar sunt att de descurajat i dezndjduit, nc nu mai am energie s fac nimic. M ntreb ce m-ar putea scoate din aceast stare. Greu de rspuns. i nu, nu e astenia de primvar. i da, poate totui cuiva i pas...