Download - Logosul– Cuvântul Lui Dumnezeu
Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
bdquoLogosrdquo este un termen ce icircşi are originea icircn Grecia antică De obicei el se
traduce prin cuvacircnt vorbire relatare discurs expunere argument raţiune intelect
Aşadar termenul nu are un icircnţeles clar de sine stătător fapt ce face ca traducerea
sa să depindă de contextul icircn care este folosit dar şi de cel care icircl foloseşte şi asta
pentru că filosofii care s-au uzitat de bdquologosrdquo i-au subiectivizat sensul după
coloratura ideologică a fiecăruia Astfel Heraclit primul gacircnditor la care cuvacircntul
bdquologosrdquo are un rol important icircl foloseşte frecvent icircn accepţiunea comună dar are
totodată o doctrină proprie centrată icircn jurul logos-ului folosit icircn sens mai tehnic
pentru el logos-ul este un principiu subiacent de organizare a universului plecacircnd
de la sensul comun al acestuia ca proporţie Acest logos-principiu deşi ascuns şi
accesibil doar inteligenţei este totuşi material după cum rezultă din identificarea
pe care o face Heraclit cu focul cosmic Platon foloseşte şi el termenul logos icircn
multiple feluri preluacircnd şi opoziţia dintre mythos şi logos unde logos icircnseamnă
explicaţie veritabilă analitică Icircnsă acesta este un sens comun dar care duce mai
departe spre un sens subiectivizat epistemologic Conform gacircndirii lui Platon una
dintre cele trei facultăţi ale sufletului este aceea de a gacircndi care se află icircn cap
raţiunea Aşadar bdquoτο λογιστικόνrdquo acea parte a sufletului ar putea fi considerată ca
principiu raţional icircn om Nu este vorba numai de facultatea gacircndirii ci este locul
puterii intelectuale mai ales al cunoaşterii şi al erosului filosofic şi cu aceasta al
conştiinţei şi al personalităţii Icircn Republica Platon icircl caracterizează pe dialectician
ca fiind capabil de a da o raţiune (logos) a adevăratei fiinţe (sau esenţei ousia) a
unui lucru adică să ajungă la capătul procesului de diviziune la definiţia
aristotelică (horos - definiţie margine capăt) Icircntr-adevăr Aristotel foloseşte
1
adesea logos ca sinonim pentru horos O altă accepţiune tipic aristotelică a logos-
ului este aceea de raţiune raţionalitate mai cu seamă icircn context etic - Aristotel
foloseşte adesea sintagma δικαιος λογος (raţiune dreaptă) El mai icircnţelege logos-ul
şi ca proporţie matematică raport
Teoria lingvistică a stoicilor distingea două tipuri de logos logos-ul interior
ce se identifica cu gacircndirea şi logos-ul exterior ca act al vorbirii Această distincţie
icircmpreună cu tradiţia scripturală iudaică privind bdquoCuvacircntul lui Dumnezeurdquo l-au
determinat pe Philon să aplice un nou tratament al logos-ului Icircn primă instanţă
logos-ul este Raţiunea Divină care cuprinde complexul arhetipal al eide-lor ce vor
servi ca modele creaţiei Apoi acest logos care este intelectul divinităţii se
exteriorizează sub formă de univers accesibil numai inteligenţei El este
transcendent şi este divinitate deşi nu este Dumnezeu O dată cu crearea lumii
vizibile logos-ul incepe să joace un rol imanent ca bdquopeceterdquo a creaţiei Philon
conferă logos-ului său un loc distinct icircn creaţie el este cauza instrumentală este
de asemenea o lumină arhetipală
Ca măsură temei raţiune de a fi a lucrurilor logos-ul icircn-fiinţează
lucrurile fără el acestea nu ar intra icircn fiinţă (icircn fiinţa proprie) nu ar fi Tocmai de
aceea el este icircnsăşi fiinţa lucrurilor iar fiinţa ca atare este chiar fiinţa logos-ului
Fiind raţiunea de a fi a lucrurilor el nu se poate confunda cu lucrul ceea ce
icircnseamnă că el transcende lucrul Prin el lucrurile ajung la fiinţa proprie (adică se
arată aşa cum sunt ele) Ca principiu ontologic logos-ul este fiinţa icircnsăşi sau cum
ar spune Aristotel fiinţa-ca-fiinţă
Icircn creştinism Logosul este identificat cu Raţiunea supremă
Dumnezeu Icircnsuşi fapt exprimat icircn primul verset al evangheliei ioaneice bdquoLa
2
icircnceput1 era Cuvacircntul2 şi Cuvacircntul era la Dumnezeu3 şi Dumnezeu era Cuvacircntulrdquo
(Ioan 1 1) Logosul sau Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost icircn lume de la icircnceputul ei pe
de o parte prin raţiunile lucrurilor care sunt chipuri create şi susţinute de raţiunile
Lui eterne iar pe de altă parte prin persoanele umane care icircn raţionalitatea lor vie
sunt chipurile ipostasului Lui Icircnsuşi create cu scopul ca sa gacircndească raţiunile
lucrurilor icircmpreună cu Raţiunea divină personală intr-un dialog cu Ea
bdquoDumnezeurdquo Cuvacircntul sau Logosul bdquoeste unul fără de icircnceput necuprins avacircnd
toată puterea de a exista El exclude pe cacircnd şi cum icircntrucacirct e cu totul inaccesibil
şi nu poate fi cuprins de nici una dintre făpturi prin vreo descoperire fiinţială a
Sardquo4
Taina veşniciei Logosului şi a ldquofuncţiei lui revelatoarerdquo5 l-a preocupat şi pe
Origen (διάκονος του λόγου) care spune că Logosul (Cuvacircntul) se află icircn
principiu După Origen Logosul este bdquopolimorfrdquo risipindu-Se icircn toate fiinţele
cugetătoare după capacitatea de bdquoreceptarerdquo a fiecăruia Logosul este Mijlocitorul
icircntre unitatea simplă şi absolută a Tatălui şi multiplicitatea diversă polimorfă
dinamică a fiinţelor raţionale Icircn bdquoComentarii la Ioanrdquo marele alexandrin dă o
interpretare a numelui de Logos de data aceasta nu atacirct din perspectiva dogmatica
si trinitară cacirct soteriologică şi antropologică este numit Logos icircntrucacirct smulge din
noi tot ce-i iraţional (alogon) şi icircntăreşte după Adevar pe toţi cei care posedă
raţiuni şi care le fac pe toate icircntru slava lui Dumnezeu chiar cacircnd beau sau
mănacircncă icircmplinind icircntru slava Domnului prin Logos toate activităţile lor (267)
printr-un har dumnezeiesc devenim fiinţe raţionale (logikoi) pentru că El fiind
1 Termenul bdquoαρχήrdquodesemnează dimensiunea anterioară ndash nemărginită şi supratemporală ndash a lui Dumnezeu icircn veşnicie icircnainte de facerea lumii anterior oricărei creaţii bdquomainainte de toţi veciirdquo2 Traducerea grecescului bdquoλογοςrdquo şi latinescului bdquoverbumrdquo Icircn filosofia elenă puterea creatoare a lui Dumnezeu raţiunea de a exista a oricăriu lucru Icircn revelaţia ioaneică Fiul a doua persoană a Sfintei Treimi3 Icircmpreună cu ndash şi cu faţa spre ndash Dumnezeu bdquoπροςrdquo e o prepoziţie dinamică sugeracircnd nu numai imediata vecinătate dar şi mişcarea perpetuă comuniantă a Fiului catre Tatăl4 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoDespre cunoştiinţa de Dumnezeu şi iconomia Fiului lui Dumnezeurdquo icircn Filocalia II5 Origen Scrieri alese bdquoDin comentariul la evanghelia după Ioanrdquo
3
Logos şi Icircnvierea smulge tot ceea ce este iraţional şi pieritor icircn noi (268)6
Cel ce s-a icircntrupat este Logosul Cuvacircntul lui Dumnezeu El este totodată
Fiul lui Dumnezeu bdquonăscut din Dumnezeu după naturărdquo deci consubstanţial cu
Tatăl bdquocel icircmpreună-veşnic cu Dumnezeu Tatălrdquo bdquochipul şi icircntipărirea celui care l-
a zămislitrdquo Aşadar Logosul este Hristos Dumnezeu bdquoCăci El trebuia să Se creeze
icircn chip neschimbat ca noi primind pentru nemăsurata iubire de oameni să Se facă
chipul şi simbolul Său şi să Se arate din Sine icircn mod simbolic pe Sine şi prin Sine
Cel arătat să călăuzească spre Sine Cel cu totul ascuns icircn nearătare toată
creaţiunea şi să ofere oamenilor cu iubire de oameni prin lucrarea dumnezeiască
icircn trup semnele vădite ale infinităţii nearătate şi ascunse dincolo de toate şi cu
neputinţă de a fi icircnţeleasă sau numită de nici una din existenţe icircn nici un modrdquo 7 Icircn
această calitate icirci revin toate atributele inerente divinităţii (aseitatea spiritualitatea
atotprezenţa veşnicia neschimbabilitatea atotputernicia unitatea atotştiinţa
atoticircnţelepciunea libertatea absolută sfinţenia iubirea dreptatea veracitatea şi
fidelitatea) prin care El se manifestă comunicacircndu-Se icircn măsura posibilităţii
omeneşti de cunoaştere icircn lucrările divine Din perspectiva Sfacircntului Chiril El
(Cuvacircntul) este bdquocel ce nu cunoaşte schimbarehellip deoarece natura lui Dumnezeu
este fixată icircn bunurile Sale proprii şi statornicia ei icircn cele ce sunt e neclintitărdquo 8
Totodată natura lui Dumnezeu este transcendentă şi ea rămacircne aşa şi icircn unirea cu
natura umană Aceasta este o dovadă icircmpotriva celor care icircl acuzau pe Sfacircntul
Chiril de teopashism ndash adică de faptul că icircn unirea săvacircrşită icircn Hristos el ar atribui
dumnezeirii pătimirea Or el susţine cu claritate transcendenţa ei prin urmare
natura divină nu ar putea deveni pătimitoare aceasta icircnsemnacircnd o schimbare
ldquoDumnezeirea nu va fi vreodată expusă pierderii stabilităţii proprii sub impulsul
6 Sfacircntul Chiril al Alexandriei bdquoDespre icircntruparea Unuia Născutrdquo icircn ediţia Migne PG 75 1189 B - 1253 B (icircmpărţirea acestei cărţi fiind făcută de Aubert) trad de Drd Lucian Turcescu7 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbiguardquo Bucureşti 19838 Ibidem
4
icircncercărilor (τό παθός9)rdquo Logosul ca Raţiune personală ca subiect al gacircndirii
iubitoare ipostaziază icircn Sine natura umană avacircnd ca urmare o realizare personală
umană culminantă
9 παθός ους τό ndash suferinţă patimă (icircn general icircn sens peiorativ)
5
Filipeni 2 6
bdquoΜορφη Θεουrdquo
bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El
icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo
II ος εν μορφη Θεου υπάρχων
Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi
importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară
incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre
Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn
uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe
icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul
său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se
vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma
proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga
icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este
6
comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe
este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură
cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe
nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10
Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc
Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două
forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos
sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte
forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care
cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa
Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind
accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi
aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică
Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de
morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn
sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul
acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile
Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi
consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una
suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe
Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau
despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu
cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13
20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de
Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de
pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează
10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145
7
deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn
funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se
micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport
cu creaţia
Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui
analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos
(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος
υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi
aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă
a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de
existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate
inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă
divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este
veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un
act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind
deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără
Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn
acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă
precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn
pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul
Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată
relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-
existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu
toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi
pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de
bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care
consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu
8
Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu
Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului
cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine
III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω
Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui
Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o
prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că
Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este
inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu
al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul
Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a
ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă
cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat
Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să
renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care
a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la
natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind
bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11
De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a
firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu
dată de cineva ci neicircncetată şi sigură
11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129
9
Filipeni 2 7
10
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
adesea logos ca sinonim pentru horos O altă accepţiune tipic aristotelică a logos-
ului este aceea de raţiune raţionalitate mai cu seamă icircn context etic - Aristotel
foloseşte adesea sintagma δικαιος λογος (raţiune dreaptă) El mai icircnţelege logos-ul
şi ca proporţie matematică raport
Teoria lingvistică a stoicilor distingea două tipuri de logos logos-ul interior
ce se identifica cu gacircndirea şi logos-ul exterior ca act al vorbirii Această distincţie
icircmpreună cu tradiţia scripturală iudaică privind bdquoCuvacircntul lui Dumnezeurdquo l-au
determinat pe Philon să aplice un nou tratament al logos-ului Icircn primă instanţă
logos-ul este Raţiunea Divină care cuprinde complexul arhetipal al eide-lor ce vor
servi ca modele creaţiei Apoi acest logos care este intelectul divinităţii se
exteriorizează sub formă de univers accesibil numai inteligenţei El este
transcendent şi este divinitate deşi nu este Dumnezeu O dată cu crearea lumii
vizibile logos-ul incepe să joace un rol imanent ca bdquopeceterdquo a creaţiei Philon
conferă logos-ului său un loc distinct icircn creaţie el este cauza instrumentală este
de asemenea o lumină arhetipală
Ca măsură temei raţiune de a fi a lucrurilor logos-ul icircn-fiinţează
lucrurile fără el acestea nu ar intra icircn fiinţă (icircn fiinţa proprie) nu ar fi Tocmai de
aceea el este icircnsăşi fiinţa lucrurilor iar fiinţa ca atare este chiar fiinţa logos-ului
Fiind raţiunea de a fi a lucrurilor el nu se poate confunda cu lucrul ceea ce
icircnseamnă că el transcende lucrul Prin el lucrurile ajung la fiinţa proprie (adică se
arată aşa cum sunt ele) Ca principiu ontologic logos-ul este fiinţa icircnsăşi sau cum
ar spune Aristotel fiinţa-ca-fiinţă
Icircn creştinism Logosul este identificat cu Raţiunea supremă
Dumnezeu Icircnsuşi fapt exprimat icircn primul verset al evangheliei ioaneice bdquoLa
2
icircnceput1 era Cuvacircntul2 şi Cuvacircntul era la Dumnezeu3 şi Dumnezeu era Cuvacircntulrdquo
(Ioan 1 1) Logosul sau Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost icircn lume de la icircnceputul ei pe
de o parte prin raţiunile lucrurilor care sunt chipuri create şi susţinute de raţiunile
Lui eterne iar pe de altă parte prin persoanele umane care icircn raţionalitatea lor vie
sunt chipurile ipostasului Lui Icircnsuşi create cu scopul ca sa gacircndească raţiunile
lucrurilor icircmpreună cu Raţiunea divină personală intr-un dialog cu Ea
bdquoDumnezeurdquo Cuvacircntul sau Logosul bdquoeste unul fără de icircnceput necuprins avacircnd
toată puterea de a exista El exclude pe cacircnd şi cum icircntrucacirct e cu totul inaccesibil
şi nu poate fi cuprins de nici una dintre făpturi prin vreo descoperire fiinţială a
Sardquo4
Taina veşniciei Logosului şi a ldquofuncţiei lui revelatoarerdquo5 l-a preocupat şi pe
Origen (διάκονος του λόγου) care spune că Logosul (Cuvacircntul) se află icircn
principiu După Origen Logosul este bdquopolimorfrdquo risipindu-Se icircn toate fiinţele
cugetătoare după capacitatea de bdquoreceptarerdquo a fiecăruia Logosul este Mijlocitorul
icircntre unitatea simplă şi absolută a Tatălui şi multiplicitatea diversă polimorfă
dinamică a fiinţelor raţionale Icircn bdquoComentarii la Ioanrdquo marele alexandrin dă o
interpretare a numelui de Logos de data aceasta nu atacirct din perspectiva dogmatica
si trinitară cacirct soteriologică şi antropologică este numit Logos icircntrucacirct smulge din
noi tot ce-i iraţional (alogon) şi icircntăreşte după Adevar pe toţi cei care posedă
raţiuni şi care le fac pe toate icircntru slava lui Dumnezeu chiar cacircnd beau sau
mănacircncă icircmplinind icircntru slava Domnului prin Logos toate activităţile lor (267)
printr-un har dumnezeiesc devenim fiinţe raţionale (logikoi) pentru că El fiind
1 Termenul bdquoαρχήrdquodesemnează dimensiunea anterioară ndash nemărginită şi supratemporală ndash a lui Dumnezeu icircn veşnicie icircnainte de facerea lumii anterior oricărei creaţii bdquomainainte de toţi veciirdquo2 Traducerea grecescului bdquoλογοςrdquo şi latinescului bdquoverbumrdquo Icircn filosofia elenă puterea creatoare a lui Dumnezeu raţiunea de a exista a oricăriu lucru Icircn revelaţia ioaneică Fiul a doua persoană a Sfintei Treimi3 Icircmpreună cu ndash şi cu faţa spre ndash Dumnezeu bdquoπροςrdquo e o prepoziţie dinamică sugeracircnd nu numai imediata vecinătate dar şi mişcarea perpetuă comuniantă a Fiului catre Tatăl4 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoDespre cunoştiinţa de Dumnezeu şi iconomia Fiului lui Dumnezeurdquo icircn Filocalia II5 Origen Scrieri alese bdquoDin comentariul la evanghelia după Ioanrdquo
3
Logos şi Icircnvierea smulge tot ceea ce este iraţional şi pieritor icircn noi (268)6
Cel ce s-a icircntrupat este Logosul Cuvacircntul lui Dumnezeu El este totodată
Fiul lui Dumnezeu bdquonăscut din Dumnezeu după naturărdquo deci consubstanţial cu
Tatăl bdquocel icircmpreună-veşnic cu Dumnezeu Tatălrdquo bdquochipul şi icircntipărirea celui care l-
a zămislitrdquo Aşadar Logosul este Hristos Dumnezeu bdquoCăci El trebuia să Se creeze
icircn chip neschimbat ca noi primind pentru nemăsurata iubire de oameni să Se facă
chipul şi simbolul Său şi să Se arate din Sine icircn mod simbolic pe Sine şi prin Sine
Cel arătat să călăuzească spre Sine Cel cu totul ascuns icircn nearătare toată
creaţiunea şi să ofere oamenilor cu iubire de oameni prin lucrarea dumnezeiască
icircn trup semnele vădite ale infinităţii nearătate şi ascunse dincolo de toate şi cu
neputinţă de a fi icircnţeleasă sau numită de nici una din existenţe icircn nici un modrdquo 7 Icircn
această calitate icirci revin toate atributele inerente divinităţii (aseitatea spiritualitatea
atotprezenţa veşnicia neschimbabilitatea atotputernicia unitatea atotştiinţa
atoticircnţelepciunea libertatea absolută sfinţenia iubirea dreptatea veracitatea şi
fidelitatea) prin care El se manifestă comunicacircndu-Se icircn măsura posibilităţii
omeneşti de cunoaştere icircn lucrările divine Din perspectiva Sfacircntului Chiril El
(Cuvacircntul) este bdquocel ce nu cunoaşte schimbarehellip deoarece natura lui Dumnezeu
este fixată icircn bunurile Sale proprii şi statornicia ei icircn cele ce sunt e neclintitărdquo 8
Totodată natura lui Dumnezeu este transcendentă şi ea rămacircne aşa şi icircn unirea cu
natura umană Aceasta este o dovadă icircmpotriva celor care icircl acuzau pe Sfacircntul
Chiril de teopashism ndash adică de faptul că icircn unirea săvacircrşită icircn Hristos el ar atribui
dumnezeirii pătimirea Or el susţine cu claritate transcendenţa ei prin urmare
natura divină nu ar putea deveni pătimitoare aceasta icircnsemnacircnd o schimbare
ldquoDumnezeirea nu va fi vreodată expusă pierderii stabilităţii proprii sub impulsul
6 Sfacircntul Chiril al Alexandriei bdquoDespre icircntruparea Unuia Născutrdquo icircn ediţia Migne PG 75 1189 B - 1253 B (icircmpărţirea acestei cărţi fiind făcută de Aubert) trad de Drd Lucian Turcescu7 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbiguardquo Bucureşti 19838 Ibidem
4
icircncercărilor (τό παθός9)rdquo Logosul ca Raţiune personală ca subiect al gacircndirii
iubitoare ipostaziază icircn Sine natura umană avacircnd ca urmare o realizare personală
umană culminantă
9 παθός ους τό ndash suferinţă patimă (icircn general icircn sens peiorativ)
5
Filipeni 2 6
bdquoΜορφη Θεουrdquo
bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El
icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo
II ος εν μορφη Θεου υπάρχων
Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi
importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară
incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre
Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn
uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe
icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul
său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se
vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma
proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga
icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este
6
comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe
este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură
cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe
nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10
Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc
Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două
forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos
sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte
forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care
cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa
Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind
accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi
aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică
Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de
morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn
sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul
acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile
Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi
consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una
suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe
Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau
despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu
cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13
20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de
Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de
pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează
10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145
7
deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn
funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se
micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport
cu creaţia
Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui
analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos
(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος
υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi
aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă
a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de
existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate
inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă
divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este
veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un
act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind
deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără
Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn
acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă
precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn
pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul
Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată
relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-
existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu
toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi
pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de
bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care
consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu
8
Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu
Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului
cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine
III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω
Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui
Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o
prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că
Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este
inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu
al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul
Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a
ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă
cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat
Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să
renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care
a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la
natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind
bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11
De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a
firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu
dată de cineva ci neicircncetată şi sigură
11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129
9
Filipeni 2 7
10
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
icircnceput1 era Cuvacircntul2 şi Cuvacircntul era la Dumnezeu3 şi Dumnezeu era Cuvacircntulrdquo
(Ioan 1 1) Logosul sau Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost icircn lume de la icircnceputul ei pe
de o parte prin raţiunile lucrurilor care sunt chipuri create şi susţinute de raţiunile
Lui eterne iar pe de altă parte prin persoanele umane care icircn raţionalitatea lor vie
sunt chipurile ipostasului Lui Icircnsuşi create cu scopul ca sa gacircndească raţiunile
lucrurilor icircmpreună cu Raţiunea divină personală intr-un dialog cu Ea
bdquoDumnezeurdquo Cuvacircntul sau Logosul bdquoeste unul fără de icircnceput necuprins avacircnd
toată puterea de a exista El exclude pe cacircnd şi cum icircntrucacirct e cu totul inaccesibil
şi nu poate fi cuprins de nici una dintre făpturi prin vreo descoperire fiinţială a
Sardquo4
Taina veşniciei Logosului şi a ldquofuncţiei lui revelatoarerdquo5 l-a preocupat şi pe
Origen (διάκονος του λόγου) care spune că Logosul (Cuvacircntul) se află icircn
principiu După Origen Logosul este bdquopolimorfrdquo risipindu-Se icircn toate fiinţele
cugetătoare după capacitatea de bdquoreceptarerdquo a fiecăruia Logosul este Mijlocitorul
icircntre unitatea simplă şi absolută a Tatălui şi multiplicitatea diversă polimorfă
dinamică a fiinţelor raţionale Icircn bdquoComentarii la Ioanrdquo marele alexandrin dă o
interpretare a numelui de Logos de data aceasta nu atacirct din perspectiva dogmatica
si trinitară cacirct soteriologică şi antropologică este numit Logos icircntrucacirct smulge din
noi tot ce-i iraţional (alogon) şi icircntăreşte după Adevar pe toţi cei care posedă
raţiuni şi care le fac pe toate icircntru slava lui Dumnezeu chiar cacircnd beau sau
mănacircncă icircmplinind icircntru slava Domnului prin Logos toate activităţile lor (267)
printr-un har dumnezeiesc devenim fiinţe raţionale (logikoi) pentru că El fiind
1 Termenul bdquoαρχήrdquodesemnează dimensiunea anterioară ndash nemărginită şi supratemporală ndash a lui Dumnezeu icircn veşnicie icircnainte de facerea lumii anterior oricărei creaţii bdquomainainte de toţi veciirdquo2 Traducerea grecescului bdquoλογοςrdquo şi latinescului bdquoverbumrdquo Icircn filosofia elenă puterea creatoare a lui Dumnezeu raţiunea de a exista a oricăriu lucru Icircn revelaţia ioaneică Fiul a doua persoană a Sfintei Treimi3 Icircmpreună cu ndash şi cu faţa spre ndash Dumnezeu bdquoπροςrdquo e o prepoziţie dinamică sugeracircnd nu numai imediata vecinătate dar şi mişcarea perpetuă comuniantă a Fiului catre Tatăl4 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoDespre cunoştiinţa de Dumnezeu şi iconomia Fiului lui Dumnezeurdquo icircn Filocalia II5 Origen Scrieri alese bdquoDin comentariul la evanghelia după Ioanrdquo
3
Logos şi Icircnvierea smulge tot ceea ce este iraţional şi pieritor icircn noi (268)6
Cel ce s-a icircntrupat este Logosul Cuvacircntul lui Dumnezeu El este totodată
Fiul lui Dumnezeu bdquonăscut din Dumnezeu după naturărdquo deci consubstanţial cu
Tatăl bdquocel icircmpreună-veşnic cu Dumnezeu Tatălrdquo bdquochipul şi icircntipărirea celui care l-
a zămislitrdquo Aşadar Logosul este Hristos Dumnezeu bdquoCăci El trebuia să Se creeze
icircn chip neschimbat ca noi primind pentru nemăsurata iubire de oameni să Se facă
chipul şi simbolul Său şi să Se arate din Sine icircn mod simbolic pe Sine şi prin Sine
Cel arătat să călăuzească spre Sine Cel cu totul ascuns icircn nearătare toată
creaţiunea şi să ofere oamenilor cu iubire de oameni prin lucrarea dumnezeiască
icircn trup semnele vădite ale infinităţii nearătate şi ascunse dincolo de toate şi cu
neputinţă de a fi icircnţeleasă sau numită de nici una din existenţe icircn nici un modrdquo 7 Icircn
această calitate icirci revin toate atributele inerente divinităţii (aseitatea spiritualitatea
atotprezenţa veşnicia neschimbabilitatea atotputernicia unitatea atotştiinţa
atoticircnţelepciunea libertatea absolută sfinţenia iubirea dreptatea veracitatea şi
fidelitatea) prin care El se manifestă comunicacircndu-Se icircn măsura posibilităţii
omeneşti de cunoaştere icircn lucrările divine Din perspectiva Sfacircntului Chiril El
(Cuvacircntul) este bdquocel ce nu cunoaşte schimbarehellip deoarece natura lui Dumnezeu
este fixată icircn bunurile Sale proprii şi statornicia ei icircn cele ce sunt e neclintitărdquo 8
Totodată natura lui Dumnezeu este transcendentă şi ea rămacircne aşa şi icircn unirea cu
natura umană Aceasta este o dovadă icircmpotriva celor care icircl acuzau pe Sfacircntul
Chiril de teopashism ndash adică de faptul că icircn unirea săvacircrşită icircn Hristos el ar atribui
dumnezeirii pătimirea Or el susţine cu claritate transcendenţa ei prin urmare
natura divină nu ar putea deveni pătimitoare aceasta icircnsemnacircnd o schimbare
ldquoDumnezeirea nu va fi vreodată expusă pierderii stabilităţii proprii sub impulsul
6 Sfacircntul Chiril al Alexandriei bdquoDespre icircntruparea Unuia Născutrdquo icircn ediţia Migne PG 75 1189 B - 1253 B (icircmpărţirea acestei cărţi fiind făcută de Aubert) trad de Drd Lucian Turcescu7 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbiguardquo Bucureşti 19838 Ibidem
4
icircncercărilor (τό παθός9)rdquo Logosul ca Raţiune personală ca subiect al gacircndirii
iubitoare ipostaziază icircn Sine natura umană avacircnd ca urmare o realizare personală
umană culminantă
9 παθός ους τό ndash suferinţă patimă (icircn general icircn sens peiorativ)
5
Filipeni 2 6
bdquoΜορφη Θεουrdquo
bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El
icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo
II ος εν μορφη Θεου υπάρχων
Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi
importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară
incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre
Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn
uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe
icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul
său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se
vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma
proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga
icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este
6
comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe
este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură
cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe
nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10
Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc
Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două
forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos
sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte
forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care
cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa
Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind
accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi
aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică
Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de
morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn
sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul
acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile
Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi
consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una
suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe
Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau
despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu
cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13
20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de
Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de
pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează
10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145
7
deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn
funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se
micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport
cu creaţia
Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui
analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos
(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος
υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi
aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă
a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de
existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate
inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă
divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este
veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un
act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind
deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără
Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn
acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă
precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn
pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul
Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată
relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-
existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu
toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi
pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de
bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care
consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu
8
Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu
Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului
cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine
III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω
Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui
Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o
prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că
Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este
inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu
al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul
Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a
ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă
cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat
Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să
renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care
a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la
natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind
bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11
De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a
firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu
dată de cineva ci neicircncetată şi sigură
11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129
9
Filipeni 2 7
10
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
Logos şi Icircnvierea smulge tot ceea ce este iraţional şi pieritor icircn noi (268)6
Cel ce s-a icircntrupat este Logosul Cuvacircntul lui Dumnezeu El este totodată
Fiul lui Dumnezeu bdquonăscut din Dumnezeu după naturărdquo deci consubstanţial cu
Tatăl bdquocel icircmpreună-veşnic cu Dumnezeu Tatălrdquo bdquochipul şi icircntipărirea celui care l-
a zămislitrdquo Aşadar Logosul este Hristos Dumnezeu bdquoCăci El trebuia să Se creeze
icircn chip neschimbat ca noi primind pentru nemăsurata iubire de oameni să Se facă
chipul şi simbolul Său şi să Se arate din Sine icircn mod simbolic pe Sine şi prin Sine
Cel arătat să călăuzească spre Sine Cel cu totul ascuns icircn nearătare toată
creaţiunea şi să ofere oamenilor cu iubire de oameni prin lucrarea dumnezeiască
icircn trup semnele vădite ale infinităţii nearătate şi ascunse dincolo de toate şi cu
neputinţă de a fi icircnţeleasă sau numită de nici una din existenţe icircn nici un modrdquo 7 Icircn
această calitate icirci revin toate atributele inerente divinităţii (aseitatea spiritualitatea
atotprezenţa veşnicia neschimbabilitatea atotputernicia unitatea atotştiinţa
atoticircnţelepciunea libertatea absolută sfinţenia iubirea dreptatea veracitatea şi
fidelitatea) prin care El se manifestă comunicacircndu-Se icircn măsura posibilităţii
omeneşti de cunoaştere icircn lucrările divine Din perspectiva Sfacircntului Chiril El
(Cuvacircntul) este bdquocel ce nu cunoaşte schimbarehellip deoarece natura lui Dumnezeu
este fixată icircn bunurile Sale proprii şi statornicia ei icircn cele ce sunt e neclintitărdquo 8
Totodată natura lui Dumnezeu este transcendentă şi ea rămacircne aşa şi icircn unirea cu
natura umană Aceasta este o dovadă icircmpotriva celor care icircl acuzau pe Sfacircntul
Chiril de teopashism ndash adică de faptul că icircn unirea săvacircrşită icircn Hristos el ar atribui
dumnezeirii pătimirea Or el susţine cu claritate transcendenţa ei prin urmare
natura divină nu ar putea deveni pătimitoare aceasta icircnsemnacircnd o schimbare
ldquoDumnezeirea nu va fi vreodată expusă pierderii stabilităţii proprii sub impulsul
6 Sfacircntul Chiril al Alexandriei bdquoDespre icircntruparea Unuia Născutrdquo icircn ediţia Migne PG 75 1189 B - 1253 B (icircmpărţirea acestei cărţi fiind făcută de Aubert) trad de Drd Lucian Turcescu7 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul bdquoAmbiguardquo Bucureşti 19838 Ibidem
4
icircncercărilor (τό παθός9)rdquo Logosul ca Raţiune personală ca subiect al gacircndirii
iubitoare ipostaziază icircn Sine natura umană avacircnd ca urmare o realizare personală
umană culminantă
9 παθός ους τό ndash suferinţă patimă (icircn general icircn sens peiorativ)
5
Filipeni 2 6
bdquoΜορφη Θεουrdquo
bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El
icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo
II ος εν μορφη Θεου υπάρχων
Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi
importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară
incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre
Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn
uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe
icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul
său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se
vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma
proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga
icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este
6
comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe
este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură
cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe
nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10
Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc
Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două
forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos
sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte
forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care
cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa
Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind
accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi
aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică
Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de
morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn
sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul
acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile
Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi
consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una
suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe
Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau
despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu
cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13
20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de
Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de
pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează
10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145
7
deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn
funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se
micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport
cu creaţia
Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui
analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos
(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος
υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi
aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă
a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de
existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate
inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă
divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este
veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un
act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind
deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără
Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn
acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă
precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn
pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul
Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată
relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-
existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu
toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi
pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de
bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care
consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu
8
Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu
Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului
cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine
III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω
Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui
Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o
prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că
Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este
inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu
al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul
Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a
ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă
cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat
Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să
renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care
a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la
natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind
bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11
De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a
firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu
dată de cineva ci neicircncetată şi sigură
11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129
9
Filipeni 2 7
10
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
icircncercărilor (τό παθός9)rdquo Logosul ca Raţiune personală ca subiect al gacircndirii
iubitoare ipostaziază icircn Sine natura umană avacircnd ca urmare o realizare personală
umană culminantă
9 παθός ους τό ndash suferinţă patimă (icircn general icircn sens peiorativ)
5
Filipeni 2 6
bdquoΜορφη Θεουrdquo
bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El
icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo
II ος εν μορφη Θεου υπάρχων
Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi
importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară
incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre
Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn
uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe
icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul
său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se
vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma
proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga
icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este
6
comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe
este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură
cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe
nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10
Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc
Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două
forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos
sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte
forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care
cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa
Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind
accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi
aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică
Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de
morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn
sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul
acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile
Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi
consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una
suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe
Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau
despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu
cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13
20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de
Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de
pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează
10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145
7
deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn
funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se
micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport
cu creaţia
Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui
analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos
(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος
υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi
aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă
a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de
existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate
inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă
divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este
veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un
act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind
deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără
Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn
acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă
precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn
pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul
Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată
relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-
existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu
toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi
pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de
bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care
consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu
8
Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu
Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului
cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine
III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω
Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui
Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o
prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că
Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este
inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu
al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul
Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a
ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă
cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat
Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să
renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care
a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la
natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind
bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11
De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a
firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu
dată de cineva ci neicircncetată şi sigură
11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129
9
Filipeni 2 7
10
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
Filipeni 2 6
bdquoΜορφη Θεουrdquo
bdquoος εν μορφη Θεου υπάρχων ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω rdquo
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El
icircntocmai cu Dumnezeu nu e o prădare rdquo
II ος εν μορφη Θεου υπάρχων
Chiar de la icircnceputul versetului ne icircntacirclnim cu o sintagmă a cărei formă şi
importanţă icircn primul racircnd dogmatică ne icircmping spre o scurtă şi necesară
incursiune semantică şi implicit dogmatică Sfacircntul Apostol Pavel spunacircnd despre
Hristos (bdquoοςrdquo) că este icircn chipul lui Dumnezeu foloseşte substantivul bdquoμορφηrdquo Icircn
uzul grecesc mai puţin la Homer dar icircn mod obişnuit mai tacircrziu morphe
icircnseamnă forma aspectul exterior şi chiar purtătorul formei persoana Icircn sensul
său de bază morphe este sinonim cu eidos (icircnfăţişare aspect faţă chip ceea ce se
vede) idee schemă dar există icircnsă deosebiri de sens evidente Morphe forma
proprie unei fiinţe nu este echivalent cu eidos sau cu eikon adică icircntreaga
icircnfăţişare vizibilă Acestea din urmă desemnează aspectul genului ceea ce este
6
comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe
este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură
cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe
nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10
Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc
Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două
forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos
sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte
forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care
cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa
Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind
accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi
aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică
Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de
morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn
sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul
acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile
Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi
consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una
suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe
Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau
despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu
cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13
20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de
Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de
pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează
10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145
7
deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn
funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se
micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport
cu creaţia
Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui
analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos
(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος
υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi
aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă
a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de
existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate
inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă
divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este
veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un
act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind
deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără
Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn
acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă
precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn
pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul
Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată
relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-
existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu
toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi
pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de
bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care
consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu
8
Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu
Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului
cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine
III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω
Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui
Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o
prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că
Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este
inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu
al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul
Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a
ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă
cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat
Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să
renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care
a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la
natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind
bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11
De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a
firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu
dată de cineva ci neicircncetată şi sigură
11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129
9
Filipeni 2 7
10
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
comun indivizilor icircn timp ce morphe este forma individuală de apariţie Morphe
este icircntregul icircn şi pentru sine pe cacircnd eidos este ceea ce aparţine sau are legătură
cu icircntregul (caracteristicile exterioare modul de apariţie) Icircn pofida acestor nuanţe
nu pot fi stabilite graniţe ferme icircntre termeni10
Nici icircn limbajul filosofic morphe nu are un sens definitiv şi fără echivoc
Parmenide primul care icircl foloseşte vorbeşte de lumină şi icircntuneric ca despre două
forme ale firii Platon icircl tratează uneori pe morphe ca pe un echivalent al lui eidos
sau eikon icircnsă se fac simţite diferenţele de nuanţe cicircnd el afirmă că a cunoaşte
forma (morphe) lui X icircnseamnă a icircnţelege natura lui X Astfel filosoful care
cunoaşte forma dreptăţii va şti nu numai care acte sunt drepte ci şi de ce sunt aşa
Similar Aristotel priveşte forma unui lucru drept ceea ce-l face inteligibil ea fiind
accesibilă intelectului Aşadar icircntre aceşti termeni (morphe eidos eikon) deşi
aparent sinonimici se poate realiza o distincţie chiar şi icircn filosofia antică
Referindu-se la Hristos Sfacircntul Apostol Pavel se foloşeste de
morphe nu icircn sensul tehnic al termenului (imagine plastică formă exterioară) ci icircn
sensul de natură fire condiţie esenţă mai precis chip care traduce esenţa Icircn felul
acesta Sfacircntul Apostol Pavel doreşte să exprime consubstanţialitatea şi raporturile
Fiului cu Tatăl privind toate perfecţiunile divine Despre această unitate fiinţială şi
consubstanţială a vorbit icircnsuşi Domnul Hristos zicacircnd bdquoEu şi Tatăl Meu una
suntemrdquo (Ioan 10 30 17 11 22) sau bdquoCel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe
Tatălrdquo bdquocă Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl este icircntru Minerdquo (14 9-10 11) Sau
despre egalitatea icircn demnitate şi cinste a zis bdquoCine nu cinsteşte pe Fiul nu
cinsteşte pe Tatăl care L-a trimisrdquo (Ioan 5 23 Matei 10 40 Luca 10 16 Ioan 13
20) Icircntr-adevar filiaţia lui Dumnezeu-Cuvicircntul faţă de Tatăl - şi numai faţă de
Tatăl - rămicircne un mister de neexplicat icircntrucicirct ea icircntrece orice putere omenească de
pătrundere şi icircnţelegere Icircn starea de filiaţie faţă de Tatăl Fiul icircşi păstrează
10 Antony Flew Dicţionar de filosofie şi logică Ed Humanitas Bucureşti 1996 p 145
7
deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn
funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se
micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport
cu creaţia
Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui
analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos
(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος
υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi
aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă
a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de
existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate
inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă
divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este
veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un
act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind
deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără
Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn
acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă
precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn
pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul
Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată
relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-
existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu
toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi
pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de
bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care
consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu
8
Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu
Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului
cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine
III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω
Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui
Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o
prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că
Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este
inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu
al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul
Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a
ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă
cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat
Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să
renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care
a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la
natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind
bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11
De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a
firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu
dată de cineva ci neicircncetată şi sigură
11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129
9
Filipeni 2 7
10
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
deofiinţimea cu Tatăl şi cu Duhul icircntrucicirct ousianitatea divină nu este variabilă icircn
funcţie de Persoane Astfel avicircnd aceeaşi ousianitate Persoana divină nu se
micşorează icircn faţa altei Persoane divine dar nici nu icircngăduie o diminuare icircn raport
cu creaţia
Icircn continuare Sfacircntul Apostol Pavel foloseşte din nou un termen a cărui
analiză semantică ajută la icircnţelegerea mai clară a icircnsuşirilor lui Hristos
(bdquoοςrdquo) bdquoυπάρχωνrdquo este participiul verbului bdquoυπάρχωrdquo şi se referă la Hristos - bdquoος
υπάρχωνrdquo bdquoυπάρχωνrdquo icircnseamnă a fi a exista icircnsă cu toate acestea el nu poate fi
aşezat pe aceeaşi treaptă semantică cu auxiliarul bdquoειναιrdquo Acesta din urmă icircnseamnă
a fi a exista iar bdquoυπάρχωrdquo icircnseamnă a fi dintru icircnceput fiind construit pe ideea de
existenţă originară substanţială şi perpetuă ceea ce exclude ideea de temporalitate
inconsistenţă sau alterare Icircn felul acesta Pavel relevă un alt atribut ce confirmă
divinitatea lui Hristos şi anume bdquoexistenţa din veci din Tatălrdquo Naşterea Fiului este
veşnică şi perpetuă nefiind un timp cacircnd el nu a fost Fiul vine din Tatăl printr-un
act spiritual nu prin diviziune raportul dintre cele două persoane fiind
deofiinţimea Această naştere este veşnică pentru că Tatăl n-a existat vreodată fără
Icircnţelepciunea Raţiunea şi Cuvacircntul Său ndash adică fără Fiul Fiul este născut icircn
acelaşi chip icircn care cuvacircntul şi voinţa ies din minte iar naşterea este continuă
precum lumina işi revarsă permanent strălucirea ei Rev MR Vincent arată că icircn
pasaje cum ar fi I Corinteni 1 26 8 6 11 3 10 34 II Corinteni 8 9 Sfacircntul
Pavel afirmă fără echivoc pre-existenţa reală a Fiului lui Dumnezeu şi totodată
relaţia unică cu Tatăl De fapt icircntreaga soteriologie se bazează pe această pre-
existenţă nu doar icircn preştiinţa lui Dumnezeu cum credeau iudeii icircn legătură cu
toate persoanele importante sau ca o formă ideală perfectă model al unei realităţi
pămacircnteşti imperfecte icircn conformitate cu mentalitatea grecilor fiind vorba de
bdquoUnul din Treimerdquo născut din Tatăl bdquomai icircnainte de toţi veciirdquo o Persoană care
consimte sa-şi asume şi natura umană La ideea preexistenţei Lui ca Dumnezeu
8
Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu
Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului
cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine
III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω
Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui
Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o
prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că
Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este
inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu
al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul
Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a
ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă
cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat
Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să
renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care
a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la
natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind
bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11
De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a
firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu
dată de cineva ci neicircncetată şi sigură
11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129
9
Filipeni 2 7
10
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
Apostolul adaugă şi accentuează şi pe aceea a egalităţii icircn natură şi icircn demnitate
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeu a socotit că a fi El icircntocmai cu
Dumnezeu nu e o prădarerdquo fraza exprimă consubstanţialitatea şi raporturile Fiului
cu Tatăl priving toate perfecţiunile divine
III ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω
Existacircnd din veci din Tatăl nefiind un timp cacircnd El nu a fost chip al lui
Dumnezeu Tatăl fiind Hristos bdquoa socotit că a fi El icircntocmai cu Dumnezeu nu e o
prădare rdquo( ουχ αρπαγμον ηγήσατο το ειναι ισα Θεω) Apostolul arată că
Dumnezeu Unul Născut Care este chipul lui Dumnezeu Care cu nimic nu este
inferior Tatălui Care este egal cu El Acesta n-a socotit o ştirbire ndash sensul propriu
al lui αρπαγμον este acela de răpire furt - a fi icircntocmai cu Dumnezeu Sfacircntul
Ioan Gură de Aur spune că dacă cineva a furat ceva el va veghea mereu asupra a
ceea ce a furat fiindcă dacă n-ar mai veghea ar pierde imediat Şi icircn general dacă
cineva a dobacircndit ceva prin furt atunci se va teme să se despartă de lucrul furat
Dacă cineva răpeşte ceva dacă ia fără să i se cuvină atunci nu va icircndrăzni să
renunţe la acel lucru de teamă să nu-l piardă de teamă să nu cadă din locul icircn care
a ajuns şi dorind să deţină pentru totdeauna ceea ce a răpit Dar cel ce posedă de la
natură o demnitate oarecare nu se va teme să se coboare din acea demnitate ştiind
bine că nimeni nu-l va putea lăsa fără ea 11
De aceea Apostolul n-a zis bdquonu a răpitrdquo ci bdquon-a socotit o ştirbire (răpire) a
firdquo Nu ştirbind (răpind) avea el stăpacircnirea ci această stăpacircnire icirci era naturală nu
dată de cineva ci neicircncetată şi sigură
11 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfacircntului Apostol Pavel trad de Arhim Tedosie Atanasiu Ed Icos Cluj-Napoca 1998 pp 128 129
9
Filipeni 2 7
10
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
Filipeni 2 7
10
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
bdquoΜορφη δουλουrdquo
bdquoαλλα12 εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων εν ομοιωματι
ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως ανθρωποςrdquo
bdquoci S-a golit pe Sine luacircnd chip de rob devenind asemenea oamenilor şi
la icircnfăţişare aflacircndu-Se ca un omrdquo
III αλλα εαυτον εκενωσεν μορφην δουλου λαβων
Versetul 7 se află icircntr-o antiteză din cele mai izbitoare cu versetul 6 care
pune icircn contrast măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bună voie
făcacircndu-Se om
bdquoCel ce dintru icircnceput fiind icircn chipul lui Dumnezeurdquo Hristos a luat chip
de rob Pentru prima ipostază anume cea de morphe theou Apostolul foloseşte
verbul bdquoυπάρχωνrdquo care este construit pe ideea de existenţă originară ceea ce
exclude ideea de temporalitate icircnsă referindu-se la morphe doulou foloseşte verbul
bdquoλαμβανωrdquo verb ce include ideea de timp istoric Hristos face un schimb icircntre
morphe theou şi morphe doulou Această tranziţie se efectuează prin Icircntrupare prin
ceea ce teologia răsăriteană numeşte chenoză Ca Fiul lui Dumnezeu să poată
umple firea omenescă de bdquoslavardquo Sa bdquoslavă ca a unuia născut din Tatăl plin de har
şi de adevărrdquo (Ioan 1 14)a trebuit bdquosă-Şi facă proprierdquo această fire prin Icircntrupare
adică să Se facă ipostasul ei Această bdquoicircmpropriererdquo a firii omeneşti reprezintă 12 Folosirea unei conjuncţii adversative accentuează antiteza icircntre vers 6 şi 7 antiteză care pune mai limpede icircn lumină veridicitatea celor spuse icircn versetul 7
11
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
smerirea firii lui Dumnezeu bdquochenozărdquo sau bdquogolirerdquo a Lui de slava pe care a avut-
o icircnainte de Icircntrupare (Ioan 17 5)( bdquopreaslăveşte-Mă Tu Părinte la Tine icircnsuţi
cu slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumeardquo)
bdquoκενοωrdquo13 este aşadar verbul care schimbă morphe theou icircn morphe doulou
Hristos S-a golit de demnitatea divină luacircnd chip de rob Această golire nu
afectează unirea ipostatică a Fiului cu Tatăl Ea exprimă doar faptul că pe durata
Icircntrupării Sale Fiul renunţă la prerogativa de a-Şi manifesta icircn afară dumnezeiasca
Sa slavă (cu excepţia momentului intim al Schimbării la Faţă) De luat icircn seamă
este pronumele bdquoεαυτονrdquo din bdquoεαυτον εκενωσενrdquo (S-a golit pe Sine) şi asta pentru
că bdquoεαυτονrdquo este mai mult decacirct un pronume reflexiv termenul exprimă
voluntariatul Hristos S-a golit de slava divină de bună voie
A se goli pe Sine de slavă pentru a Se smeri icircn chipul şi condiţa
robului mai icircnseamnă că dumnezeiasca strălucire a Fiului nu este un veşmacircnt pe
dinafară care să poată fi icircmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie ci un dat interior al
fiinţei divine14
Sfacircntul Apostol Pavel spune direct că prin faptul că Fiul lui Dumnezeu cel
bogat S-a făcut sărac pentru noi ne-am putut noi icircmpărtăşi de bogăţia Lui căci
prin ea a ajuns bogăţia Lui la noi Dacă nu S-ar fi coboracirct la posibilităţile noastre
de primire a bogăţiei Lui nu ne-ar fi icircmbogăţit pe noi ci ne-ar fi lăsat aşa cum
eram sau ne-ar fi desfiinţat prin atotputernicia manifestată a Sa Coboracircrea Lui e
condiţia icircntacirclnirii cu noi la nivelul icircn care putem primi bogăţia Lui Coboracircrea Lui
e condiţia icircndumnezeirii noastre bdquoCunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos
că fiind El bogat S-a făcut sărac ca să vă icircmbogăţiţi prin sărăcia Luirdquo (II Corinteni
8 9)
13 bdquoκενοωrdquo ndash a goli a deşerta a zădărnici a nimici14 La II Corinteni 4 6 Pavel vorbind de slava lui Dumnzeu icircntru faţa lui Hristos foloseşte substantivul prosopon care icircnseamnă nu numai faţă ci şi persoană Slava lui Hristos nu este un icircnveliş exterior ci un dat lăuntric
12
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-
IIII εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος και σχηματι ευρεθεις ως
ανθρωπος
Chenoza constă icircn faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a icircnsuşit Şi-a făcut
proprii (oικειώσατο ιδιοποιήσατο) firea omenească şi slăbiciunile ei neimprimate
de păcat - εν ομοιωματι ανθρωπων γενομενος Verbul γινομαι icircnseamnă bdquoa lua
naştererdquo bdquoa devenirdquo fiind icircn contrast simţitor cu υπάρχων care implică ideea
lipsei de temporalitate Aşadar Cel ce este din veci Dumnezeu a devenit
(γενομενος) icircntr-un timp determinabil asemenea oamenilor(εν ομοιωματι
ανθρωπων) ομοιωματι ανθρωπων sunt termeni prin care apostolul se referă la
firea umană adamică fire care este pătimitoare capabilă de a greşi Acestea sunt
aspecte referitoare la icircnsuşiri la spirit dacă putem spune Icircnsă apostolul continuă şi
desăvacircrşeşte ipostaza umană care singur şi-a asumat-o Hristos bdquoicircmbrăcacircndrdquo aceste
icircnsuşiri cu trup stricăcios - και σχηματι15 ευρεθεις ως ανθρωπος (şi la icircnfăţişare
aflacircndu-Se ca un om) Deci Hristos a fost om şi sub aspectul interior(ομοιωματι
ανθρωπων) şi sub aspect exterior(σχηματι ευρεθεις ως ανθρωπος)
15 Σχημα ndash aspect exterior icircnfăţişare chip figură trup
13
- Logosulndash Cuvacircntul lui Dumnezeu
-