Download - Lucrare Finala Februarie 2014
CUPRINS
Introducere..................................................................................................................................x
Motivaţia, importanţa şi metodologia cercetării......................................................................x
Abrevieri......................................................................................................................................x
Tabele, grafice şi
casete...............................................................................................................x
Capitolul 1. Dimensionarea teoretică a elementelor definitorii pentru trezoreria entităţii............................................................................................................................1
1.1. Concepte definitorii ale trezoreriei.........................................................................1
1.2. Conceptul de flux de trezorerie...............................................................................3
1.3. Circuite aferente fluxurilor de trezorerie...............................................................5
1.4. Sursele şi destinaţiile fluxurilor de trezorerie.........................................................5
Capitolul 2. Situaţia fluxurilor de trezorerie – componentă a situaţiilor financiare.......................................................................................................................7
2.1. Aspecte definitorii...................................................................................................7
2.2. Abordarea fluxurilor de trezorerie în viziune internaţională.................................8
2.2.1. Fluxurile de trezorerie în viziunea IASB..........................................................8
2.2.2. Fluxurile de trezorerie conform Directivelor Europene.................................14
2.3. Relaţia dintre situaţiile fluxurilor de trezorerie şi bugetul entităţii......................16
2.3.1. Elemente definitorii ale bugetului de trezorerie.............................................16
2.3.2. Legătura din situaţia fluxurilor de numerar şi bugetul trezoreriei entităţii...17
Capitolul 3. Particularităţi şi elemente definitorii ale problematicii fluxurilor de trezorerie din perspectivă Românească...................................................................19
3.1. Elemente definitorii..............................................................................................19
3.2. Particularităţi în raport cu reglementările internaţionale IAS versus Directivă versus Românească......................................................................................................20
3.3. Organizarea contabilităţii trezoreriei în practica Românească............................25
Capitolul 4. Studiu privind dimensionarea fluxurilor de trezorerie la entităţile private..........................................................................................................................27
4.1. Aspecte introductive............................................................................................27
4.2. Analiza diagnostic a fluxurilor de trezorerie.......................................................33
4.3. Rezultate şi interpretare......................................................................................37
Concluzii şi perspective ale cercetării.......................................................................41
1
Bibliografie..................................................................................................................44
Capitolul 1. Dimensionarea teoretică a elementelor definitorii pentru trezoreria entităţii
1.1. Concepte definitorii ale trezoreriei
Trezoreria este definită ca fiind totalitatea operaţiinilor monetare si
nemonetare care sunt efectuate de un agent economic în scopul asigurării de
mijoloace băneşti necesare desfăşurării activităţii. Trezoreria cuprinde toate
mijloacele de care o unitate dispune pentru a face faţă plăţilor exigibile în lei sau în
valută la bănci din ţară şi străinătate.
Ca efect al desfăşurării activităţii, în întreprindere apar fluxuri de intrare şi
ieşire de numerar. Fluxurile sunt generate de o mulţime de activităţi referitoare la
vânzări şi cumpărări, formarea, majorarea şi renumerarea capitalurilor, efectuarea
cheltuielilor de investiţii şi de funcţionare cu menţiunea că trezoreriei ii revine sarcina
de a le organiza, de a stabili legătura între ele.
Într-o accepţiune globală, trezoreria repezintă diferenţa între activele şi
datoriile a căror lichiditate şi exigibilitate sunt imediate (Feleagă N. şi Ionaşcu
I.,1993, pag.134).
În sens larg, noţiunea de trezorerie cuprinde toate mijloacele de care o unitate
dispune pentru a face făţă plăţilor, cum sunt: disponibilităţile din caserie şi din bănci,
valori mobiliare de plasament, efecte comerciale scontate, credite pe termen scurt
(Ristea M, (coord), 2004, pag. 347).
În sens retrâns, noţiunea de trezorerie cuprinde doar disponibilităţile băneşti
ale unităţii economice aflate în caseria unităţii şi la bănci fie în lei, fie în valută
(Ristea M, (coord), 2004, pag. 347).
Trezoreria include toate operaţiunile financiare din întregul an, indiferent dacă
se referă la investiţiile pe termen lung sau la activitatea de exploatare . Informaţii
utile despre capacitatea întreprinderilor de a genera numerar şi echivalente de
numerar cât şi despre utilizarea corespunzătoare a fluxurilor de numerar sunt oferite
de operaţiile cu numerar .
Printr-o gestiune amănunţită a disponibilităţilor, dar şi a instrumentelor de
plată şi de finanţare, se realizează obiectivul secundar de rentabilitate, prin care se
minimează, pe de-o parte, costul şi volumul finanţărilor şi se optimizează modul de
1
plasare a excedentelor de trezorerie . Una din cele mai ilicite politici de gestiune a
trezoreriei, pe plan mondial, este gestiunea zero, constând în menţinerea cât mai
aproape de zero a soldurilor de disponibilităţi în vederea reducerii costurilor de
gestiune a trezoreriei. Gestiunea de tip zero întâmpină o serie de dificultăţi, mai ales
în cazul întreprinderilor cu numeroase fluxuri financiare reglate prin cecuri, data de
prezentare în bancă a cecurilor neputând fi prevăzută cu exactitate (Feleagă N.şi
Ionaşcu I.,1993,pag.136).
Contabilitatea trezoreriei trebuie organizată şi condusă astfel încât să asigure
reflectarea, urmărirea şi controlul existenţei şi gestionării corecte a elementelor de
trezorerie, respectarea disciplinei financiare privind operaţiile de încasări şi plăţi fără
numerar prin conturile deschise la bănci, urmărirea modificărilor care intervin în
componenţa şi volumul elementelor de trezorerie, asigurarea prompta şi corectă a
tuturor informaţiilor privind elementele de trezorerie necesare factorilor de decizie din
unităţile economice .
Conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82 din 1991,
titlurile de plasament reprezintă acţiunile proprii răscumpărate, acţiunile achiziţionate
de unitatea patrimonială, obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile
achiziţionate şi alte titluri de plasament achiziţionate de unitatea patrimonială în
vederea realizării unui profit pe termen scurt (Legea Contabilităţii nr. 82 din 1991 cu
modificările ulterioare).
La intrarea în patrimoniu, titlurile de plasament se evaluează la costul de
achiziţie prin care se înţelege preţul de cumpărare sau la valoare determinată potrivit
contractelor. Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum sunt
comisioanele şi alte cheltuieli similare se înregistrează direct în cheltuieli de
exploatare ale exerciţiului (Pântea I.P.şi Bodea Gh.,2006,pag.182).
Conturile la bănci cuprind: valori de încasat, cum sunt cecurile şi efectele
comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi devize, carnetele de cecuri cu
limită de sumă, creditele bancare pe termen scurt precum şi dobânzile aferente
disponibilităţilor şi creditelor bancare.
Sumele virate sau depuse la banci sau prin mandat poştal de către terţi şi
unităţile aparţinând aceluiaşi grup de bază de documente prezentate unităţii
patrimoniale şi neapărute încă în extrasele de cont se înregistrează într-un cont
distinct. Conturile curente la bănci se dezvoltă analitic pe fiecare bancă în parte.
Dobânzile de încasat aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci se
2
înregistrează distinct în contabilitate faţă de cele de plătit aferente creditelor acordate
de bănci în conturile curente precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen
scurt. Dobânzile de plătit şi cele de încasat aferente exerciţiului în curs se
înregistrează la cheltuieli financiare respectiv venituri financiare .
Contabilitatea mijloacelor băneşti aflate în caseria unităţii patrimoniale precum
şi a mişcării acestora ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate în numerar se ţine în
lei şi în devize .
Operaţiunile privind disponibilităţile în devize se înregistrează în contabilitate
la cursul zilei sau la un curs fix. La închiderea exerciţiului, disponibilităţile în devize
se evaluează la cursul de schimb în vigoare la acea dată, iar diferenţele de curs
rezultate se înregistrează în contabilitae ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizorii de bunuri şi servicii,
unităţile patrimoniale pot să solicite deschiderea de acreditive în bănci, în lei sau în
devize în favoarea acestora. Avansurile de trezorerie reprezentând sumele depuse la
bănci precum şi sumele în numerar la dispoziţia personalului sau a terţilor, persoane
juridice sau fizice în vederea efectuării unor plăţi în favoarea uniţăţii patrimoniale se
înregistrază în contabilitate în conturi distrincte .
Operaţiunile de trasferuri de disponibilităţi băneşti între conturi bancare,
precum şi între conturile la bănci şi caseria unităţii patrimoniale se înregistrează în
contabilitate printr-un cont de viramente interne .
Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor financiare în lei şi în devize se efectuează
cu respectarea regulamentului operatiilor de casă, a regulamentelor emise de BNR
potrivit legii şi a altor regelmentări .
Ajustările pentru deprecierea conturilor de trezorerie a titlurilor de plasament
se constituie pe seama cheltuielilor în situaţia în care deprecierea este superioară
ajustării, se constituie o ajustare suplimentară ,precum şi în cazul în care deprecierea
constatată este inferioară ajustării constituite, diferenţa se deduce din ajustarea
constituită şi se înregistrează la venituri cu ocazia anulării unei ajustări, ajustările
constituite se înregistrează la venituri .
1.2. Conceptul de flux de trezorerie
În concepţia cibernetică, întreprinderea reprezintă un sistem economic deschis
ce implică fluxuri de intrări, transformări, ieşiri şi autoreglări. Ataşarea conceptului
de flux financiar factorilor de producţie constituie premisa imaginii fidele a
3
patrimoniului unei întreprinderi şi, totodată, a creşterii interesului faţă de rezultatul
economic în raport cu cel patrimonial.
Cea mai bună metodă de evaluare a succesului unei afaceri este atunci când
întreprinderea generează intrări de numerar (cash inflow) mai mari decât iesirile
(cash outflow). Esenţa managementului unei afaceri este de a atrage resurse şi de a le
folosi astfel încât să se obţină produse pentru care oamenii vor plătii mai mult decât a
costat aceste produse. Nimeni nu se poate menţine într-o afacere dacă scoate mai
puţini bani decât investeşte în afacere. De aceea ,prima funcţie financiară pe care
trebuie să şi-o asume o întreprindere este gestiunea trezoreriei sale ,adică asigurarea
solvabilităţii cu cheltuieli financiare şi administrative minime (Bătrâncea M. şi al.,
2008, pag.228).
Prin promovarea Situaţiei fluxurilor de trezorerie, informaţia contabilă câştigă
un plus de imagine, întrucât exprimă funcţional fluxurile de trezorerie corespunzător
celor trei tipuri de activităţi specifice unei întreprinderi:
fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare, determinate pe baza relaţiei:
Venituri încasate – Cheltuieli plătite ± Variaţia decalajelor de trezorerie
fluxuri de trezorerie din activitatea de investiţii, determinate pe baza relaţiei:
Vânzări de imobilizări – Achiziţii de imobilizări ± Variaţia decalajelor de trezorerie
fluxuri de trezorerie din activitatea de finanţare, determinate pe baza relaţiei:
Creşteri de capital – Rambursări de capital + Împrumuturi contractate –
Rambursări de împrumuturi ± Variaţia decalajelor de trezorerie
Putem afirma că toate operaţiunile pe care întreprinderea le realizează se
regăsesc, în ultimă instanţă, sub forma fluxurilor de trezorerie. Situaţia fluxurilor de
trezorerie exprimă contribuţia şi capacitatea funcţiilor întreprinderii de a genera
numerar şi echivalente în numerar şi utilizarea corespunzătoare a fluxurilor de
numerar. Menţinerea echilibrului fluxurilor de trezorerie este o condiţie necesară
perenităţii întreprinderii.
În abordarea problematici fluxurilor de trezorerie trebuie analizate
următoarele aspecte :
circuitul fondurilor băneşti;
sursele şi destinaţiile fondurilor băneşti
1.3. Circuite aferente fluxurilor de trezorerie
4
Fluxul de lichidităţi dintr-o afacere se regăseşte sub forma unui circuit
permanent de transformare a banilor.
Achiziţii de bunuri şi servicii + Proces de producţie Transformare disponibilităţi
băneşti în stocuri
Operaţia de vânzare Transformă stocurile în creanţe
Accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor Resurse financiare
suplimentare
Orice afacere începe cu o sumă de bani. Achiziţiile de bunuri şi servicii
împreună cu procesul de producţie propriu-zis transformă diponibilităţile băneşti în
stocuri. La rândul ei, fiecare operaţie de vânzare transformă stocurile în creante, care
odată încasate devin numerar. Dacă acest sistem funţionează normal procesul se
repetă continu .
Resursele (pasivele) unei entităţi (capitalul propriu+datoriile externe) pot fi
mărite atât prin autofinanţare cât şi printr-o finanţare externă.Pe de altă parte,aceste
resurse amintite pot fi diminate,în cazul achiziţiei de mijloace fixe (utilizări=active)
sau în cazul plăţii de dividende.
Resurse+Utilizări =Beneficii economice viitoare
În acelaşi timp, o accelerare a vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor
generează resurse financiare suplimentare, aşa cum o încetinire a vitezei de rotaţie a
acestora, poate periclita derularea normala a afacerii respective .
1.4. Sursele şi destinaţiile fluxurilor de trezorerie
Situaţia fluxurilor de trezorerie clasifică încasările şi plăţile de mijloace băneşti în trei
categorii:
activităţi de exploatare;
activităţi de investiţii;
activităţii de finanţare.
Activităţii de exploatare includ: efecte monetare şi nemonetare ale
operaţiunilor economice şi ale altor evenimente care se iau în calcul la determinarea
venitului net. În această categorie se includ ca intrări de mijloace băneşti: încasările de
la clienţi în contul bunurilor şi serviciilor funizate, dobânzile şi dividendele primite
5
pentru împrumuturile acordate şi investiţiile efectuate. În categoria ieşirilor de
mijloace băneşti, se includ: plăţile referitoare la salarii, bunuri şi servicii, dobânzi şi
impozite, efectuate în numele angajaţilor, furnizorilor, organelor de stat şi a altor
persoane fizice şi juridice .
Activităţile de investiţii cuprind: achiziţionarea şi vânzarea activelor
imobilizate, a titlurilor de valoare uşor negociabile (altele decât echivalentele
monetare) şi acordarea şi recuperarea împrumuturilor. Intrările de mijloace băneşti
includ: sumele încasate din vânzarea de active imobilizate şi titluri de valoare uşor
negociabile şi din recuperarea creditelor acordate. Ieşirile de mijloace băneşti includ:
sumele cheltuite pentru achiziţionarea de active imobilizate şi titluri de valoare uşor
negociabile şi pentru acordarea de credite .
Activităţile de finanţare includ: obţinerea sau restituirea de la sau către
acţionari şi asigurarea unor venituri corespunzătoare investiţiilor acestora şi obţinerea
de resurse de la creditori şi restituirea sumelor împrumutate sau alte modalităţi de
achitare a obigaţiilor. Intrarile de mijloace băneşti includ: încasările din emisiunea de
acţiuni şi din îndatorarea pe termen scurt sau lung. Ieşirile de capital includ
rambursarea creditelor şi plăţile către proprietari, inclusiv dividendele băneşti.
Operaţiunile privind deţinerile de acţiuni de trezorerie sunt de asemenea
considerate activităţi de finanţare. Achitarea furnizorilor şi datoriile acumulate nu
sunt considerate rambursări de împrumuturi care se încadreaza în sfera activităţilor de
finanţare, ci sunt clasificate ca ieşiri de mijloace băneşti în cadrul activitaţilor curente
de exploatare .
6
Capitolul 2. Situaţia fluxurilor de trezorerie – componentă a
situaţiilor financiare
2.1. Aspecte definitorii
Bilanţul prezintă situaţia numerarului şi echivalentelor de numerar a unei
unităţi patrimoniale la sfârşitul unei perioade de gestiune şi permite examinarea
creşterilor sau diminuărilor acestora faţă de nivelul de la începutul perioadei, fără a
oferii informaţii referitoare la structura şi factorii acestor modificări. Contul de profit
şi pierdere prezintă informaţii despre veniturile, cheltuielile şi rezultatele generate de
unitate, ceea ce furnizează într-o oarecare măsură sursele şi utilizările numerarului şi
echivalentelor de numerar, dar nu explică de ce aceste elemente au înregistrat scăderi
sau cresteri. A treia situaţie financiară de bază a unei companii, pe lângă bilanţ şi
contul de profit şi pierdere o reprezinta „Situaţia fluxurilor de trezorerie” .
Importanţa trezoreriei a crescut în ultima perioadă datorită modificărilor
intervenite în economie. Aceste schimbări s-au produs pe fondul evoluţiei ratei
dobânzilor, amplificării schimburilor comerciale între diferite entităţi, a procesului de
integrare a economiei naţionale în sfera pieţei comune europene şi trendul ascendent
de creştere a economiei naţionale din ultimii ani.
Modelul de finanţare bazat pe fluxurile de trezorerie , este întocmit de firmele
din lumea anglo-americană, dar şi de cele care se aliniază Standardelor Internaţionale
de Contabilitate . Modelul se bazează pe noţiunile de numerar şi echivalente de
numerar (Bătrâncea M. şi al.,2008,pag.218).
Informaţiile privind trezoreria sunt importante pentru nivelul de detaliu al
aprecierii performanţelor întreprinderii, atât la nivel operaţional cât şi strategic, în
ceea ce priveşte nivelul la care se formează şi se utilizează aceasta. Analiza
economico-financiară se bazează pe aceste informaţii pentru obiectivitatea ce rezidă
din lipsa reglementării activităţii de trezorerie sub aspectul politicilor contabile.
Tabloul fluxurilor de trezorerie oferă informaţii cu privire la modul în care
entităţile economice generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar, iar
interpretarea acestora poate da măsura flexibilităţii afacerii şi randamentului
politicilor manageriale, explicând realizarea dinamică a strategiilor propuse.
Factorii care influenţează modul de organizare a contabilităţii trezoreriei sunt (Matiş
D. şi Pop A. (coord.), 2008, pag. 586):
7
Structura elementelor de trezorerie
Locul unde se află valorile trezoreriei
Formele decontărilor fără numerar
În contabilitate, elementele de structură (titlurile de plasament, diponibilităţile
în conturi la bănci şi în caserie, creditele bancare pe termen scurt şi alte valori de
trezorerie) sunt reflectate cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I şi II şi a
conturilor analitice.
În locurile unde se află valorile trezoreriei (caseria unităţii, băncile, terţe
unităţi sau persone) se folosesc evidenţe operative şi conturi sintetice specifice
locurilor unde se află valorile trezoreriei.
Formele decontărilor fără numerar se realizează prin intermediul conturilor
deschise la bănci cu instrumente de decontare specifice care necesită nu numai
folosirea de conturi sintetice, ci şi înregistrări contabile diferite.
Fluxurile de trezorerie pot fi întocmite în general utilizând două metode,
acestea fiind: metoda directă şi cea indirectă. Practic, în cadrul metodei directe se
calculează fluxurile de numerar generate de activităţile de exploatare, de investiţii şi
financiare plecând de la delimitarea încasărilor şi plăţilor de numerar sau echivalente
de numerar în funcţie de tipul activităţii în care se încadrează, iar metoda indirectă
presupune determinarea fluxurilor de numerar ale activităţii de exploatare pornind de
la rezultatul net.
2.2. Abordarea fluxurilor de trezorerie în viziune internaţională
2.2.1. Fluxurile de trezorerie în viziunea IASB
Puse în faţa unei internaţionalizări crescânde a pieţelor financiare şi având în
vedere necesitatea de a facilita interpretarea informaţiilor cuprinse în documentele
contabile de sinteză ale întreprinderilor de către toţi utilizatorii informaţiei contabile,
organizaţiile profesionale ale contabililor au decis în anul 1973, crearea unui organism
privat care să promoveze armonizarea contabilă internaţională, denumit International
Accounting Standards Committee (IASC). Acest „organism de specialitate înzestrat
cu atribuţii în domeniul elaborări standardelor de contabilitate internaţionale” a fost
creat la iniţiativa britanicului Henry Benson, partener al Coopers & Lybrand
(Nişulescu E., nr.2-3/1995 ).
8
Astfel, International Accounting Standards Committee (IASC), redenumit
ulterior International Accounting Standards Board (IASB) a devenit „referinţa
mondială a normalizării contabile, în timp ce International Accounting Standards –
IAS – sunt adoptate de un număr din ce în ce mai mare de ţări şi de întreprinderi”
(Rădescu D.R., nr.7/2002)
Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare din cadrul
cărora face parte şi situaţia fluxurilor de trezorerie stipulează că obiectivul acestora
„este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, perfomanţele şi modificările
poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în
luarea deciziilor economice” (IASB 2012).
Tabloul fluxurilor de numerar prezintă aceste fluxuri, cunoscute sub
denumirea de încasări şi plăţi, arătând totodată sursele şi utilizările numerarului şi
echivalentelor de numerar, precum şi cauzele variaţei acestuia.
Standardele Internaţionale de Contabilitate IAS-7 atestă faptul că fluxurile de
trezorerie au o importanţă deosebită în mecanismul financiar al întreprinderii, întrucît
de aceste fluxuri depinde evaluarea viabilităţii derulării în continuare a unei afaceri
(Bătrâncea M.,Bătrâncea Larisa-Margareta şi Maşcă E.,2008,pag.220).
Obiectivul principal al standardului IAS 7 este de a evidenţia istoricul
mişcărilor de numerar şi echivalentelor de numerar ale unei firme prin intermediul
cash-flow-ului. Pe această bază se evaluează capacitatea unei firme de a genera cash-
flow, precum şi momentul şi certitudinea generării acestor fluxuri de numerar . Aria
de aplicabilitate a acestui standard vizează atât firmele productive cât şi instituţiile
financiare şi în general, orice activitate producătoare de venituri şi generatoare de
obligaţii .
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 7 - Situaţiile fluxurilor de
numerar defineşte următorii termeni: numerar, echivalente de numerar, fluxuri de
numerar, activităţi de exploatare, activităţi de investiţii, activităţi de finanţare .
Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere.
Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de
lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi al căror risc de
schimbare a valorii este insignifiant .
Fluxurile de numerar reprezintă intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente
ale acestuia. Rolul Situaţiei fluxurilor de numerar este de a raporta fluxurile de
9
numerar din perioada respectivă, clasificate pe activităţi de exploatare, investiţie şi
finanţare .
Activităţile de exploatare înglobează principalele activităţi producătoare de
venit ale întreprinderilor, precum şi alte activităţi ce nu sunt activităţi de investiţie sau
finanţare. În categoria fluxurilor de numerar provenite din activităţile de exploatare
se încadrează: încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
încasările de numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii; plăţile în numerar către şi în
numele angajaţilor (salarii, contribuţii), plăţile în numerar de impozit pe profit, în
cazul în care nu pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţii şi
finanţare .
Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi înstrăinarea de active pe
termen lung. În această categorie sunt încadrate: plăţile în numerar pentru
achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte asemenea active
pe termen lung; plăţile în numerar generate de construcţiile realizate în regie proprie;
încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente,
active necorporale şi alte asemenea active pe termen lung; avansurile în numerar şi
împrumuturile efectuate către alte întreprinderi (nu şi dacă întreprinderea e o
instituţie financiară care acordă un avans); încasările din rambursarea avansurilor şi
împrumuturilor efectuate către alte părţi (nu în cazul unei instituţii financiare) .
Activităţile de finanţare sunt activităţi ce constau în schimbări ale dimensiunii
şi componenţei capitalului propriu şi datoriilor unei întreprinderi. În această categorie
se încadrează: încasările în numerar ca urmare a emisiunii de acţiuni; plăţile în
numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile întreprinderii;
încasările în numerar ca urmare a emisiunii de obligaţiuni; încasările aferente unor
credite obţinute; rambursările în numerar ale creditelor contractate. Situaţia fluxurilor
de trezorerie poate fi întocmită utilizând metoda directă sau metoda indirectă .
Metoda directă
Conform acestei metode se operează cu încasări şi plăţi brute în numerar (Vâlceanu
Gh. şi al., 2004, pag. 381) .
Fluxurile de numerar provenite din activităţile de exploatare cuprind :
încasările în numerar din vânzările de bunuri şi prestările de servicii; încasările în
10
numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri (care se pot
estima pe baza mărimii cifrei de afaceri realizate, corectate cu modificarea soldului
creanţelor comerciale din exerciţiul financiar); plăţi în numerar către furnizorii de
bunuri şi servicii (materii prime şi materiale consumabile, ct. 601 + 602 – 7412; alte
cheltuieli materiale, ct. 603 + 604 + 606 + 608; alte cheltuieli din afară, cum sunt cele
cu energia şi apa, ct. 605 – 7413; cheltuieli privind mărfurile, ct. 607; cheltuieli
privind prestaţiile externe, ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623 + 624 + 625
+ 626 + 627 + 628 – 7416). Mărimea acestora se ajustează cu variaţia soldului
stocurilor de materii prime, materiale consumabile şi mărfuri prin adăugarea
diferenţei dintre stocul final şi cel iniţial, respectiv cu variaţia soldului datoriilor
comerciale (ct. 401+403) prin scăderea diferenţei dintre soldul final şi cel iniţial al
exerciţiului financiar; plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor (cheltuieli cu
personalul ajustate cu variaţia soldurilor conturilor necorespunzătoare); plăţi în
numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod
special cu activităţile de investiţii şi de finanţare (se referă la cheltuielile privind
impozitul pe profit, ct. 691–791, dacă se presupune că întregul impozit pe profit este
aferent activităţii de exploatare) .
Fluxurile de numerar provenite din activităţile de investiţii cuprind :
plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale
şi alte active pe termen lung . Se pot determina pe baza creşterilor de active
imobilizate prezentate în nota 1 la situaţiile financiare şi se ajustează cu variaţia
datoriilor întreprinderii către furnizorii de imobilizări; plăţi în numerar pentru
achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi. Se pot
identifica în valoarea creşterii elementelor de activ respective prezentate în nota 1 la
situaţiile financiare; încasări în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii
şi echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung; încasări în numerar
din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi;
avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi; încasări în numerar
din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi.
Fluxurile de numerar provenite din activităţile de finanţare cuprind :
venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu . Se
determină pe baza creşterii capitalului social, inclusiv a primelor de capital (ct. 1041
11
+ 1042 + 1043 + 1044) şi se ajustează cu variaţia creanţelor privind capitalul subscris
şi nevărsat; plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra
acţiunile întreprinderii . Se regăsesc în scăderea capitalului social şi a rezervelor;
veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte
împrumuturi. Sunt constituite din creşterea împrumuturilor şi datoriilor asimilate,
înregistrate de întreprindere în conturile aferente, veniturile din dobânzi şi alte
cheltuieli financiare oglindite în contul de profit şi pierdere; plăţile în numerar ale
locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar.
Se determină pe baza analizei contractelor de leasing.
Fluxurile de numerar - total
Numerar la începutul perioadei;
Numerar la finele perioadei.
Rezultanta fluxurilor de numerar din activităţile de exploatare, de investiţii şi
de finanţare reprezintă trezoreria netă.
Metoda indirectă
IAS 7 şi OMFP nr. 3055/29 octombrie 2009 prezintă metoda indirectă ca alternativă
la metoda directă de determinare a fluxurilor de trezorerie. Particularitatea acestei
metode constă în faptul că profitul net (sau pierderea netă) este ajustat(ă) cu efectele
tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau
încasările în numerar din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de venituri şi
cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activităţile de investiţii sau de
finanţare.
Situaţia fluxurilor de numerar prin metoda indirectă se prezintă în felul următor
(***Ordinul Ministerului Finanţelor Publice Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene pentru
aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, publicat în
Monitorul Oficial al României, nr. 766 bis din 10 noiembrie 2009) :
Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare cuprind : rezultatul net;
modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant; ajustări pentru
elementele nemonetare şi alte elemente incluse în activităţile de investiţii sau de
finanţare.
12
Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii cuprind : plăţile în numerar
pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe
termen lung; încasările în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi
echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung; plăţile în numerar
pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor întreprinderi;
încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi creanţă ale
altor întreprinderi; avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;
încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către
alte părţi.
Fluxuri de numerar provenite din activităţi de finanţare cuprind :
veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;
plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile
întreprinderii; veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi
alte împrumuturi; rambursările în numerar ale unor sume împrumutate; plăţile în
numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing
financiar.
Fluxuri de numerar - total
Numerar la începutul perioadei;
Numerar la finele perioadei.
Rezultatul obţinut prin aplicarea metodei indirecte este acelaşi ca şi cel obţinut
prin metoda directă, diferă însă structura fluxurilor de numerar referitoare la
activităţile de exploatare. Fluxurile de numerar din activităţile de investiţii şi cele din
activităţile de finanţare sunt determinate prin metoda directă.
Prin metoda indirectă, pornind de la valoarea contabilă a rezultatului
exerciţiului financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar.
Se are în vedere că prin practicarea unei contabilităţi de angajament sunt înregistrate
veniturile şi cheltuielile în momentul facturării lor şi nu în momentul încasării sau
plăţii, iar în calculul profitului sunt luate în considerare unele elemente de venituri şi
cheltuieli nemonetare, care nu presupun intrări sau ieşiri de numerar din trezorerie,
ceea ce face să crească diferenţa dintre mărimea rezultatului realizat şi mărimea
numerarului din trezorerie (Dragotă şi al., 2003, pag. 224-225) .
13
Prin efectuarea ajustărilor se urmăreşte: eliminarea efectelor contabilităţii de
angajament prin luarea în considerare a capitalului de lucru net. Ca atare, din
rezultatul exerciţiului se scade variaţia stocurilor (materii prime şi materiale
consumabile, producţia în curs de execuţie, produse finite şi mărfuri, avansuri pentru
cumpărarea de stocuri), variaţia creanţelor (creanţe comerciale şi alte creanţe) şi se
adaugă variaţia datoriilor de exploatare (decalajele de plăţi favorabile întreprinderii
puse în evidenţă de variaţia soldurilor conturilor corespunzătoare); eliminarea
veniturilor şi cheltuielilor nemonetare (amortizările şi ajustările constituite sau reluate
pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea şi ajustările
constituite şi scăderea veniturilor din reluarea provizioanelor (practic, se adună toate
rubricile de ajustări din contul de profit şi pierdere: ajustarea valorii imobilizărilor
corporale şi necorporale; ajustarea valorii activelor circulante; ajustări privind
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli; ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a
investiţiilor financiare deţinute ca active circulante); eliminarea acelor elemente de
venituri şi cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de exploatare.
Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomandă metoda
directă, aceasta furnizând informaţii utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de
trezorerie, iar prin metoda indirectă aceste informaţii nu sunt disponibile. În practică
însă, întreprinderile preferă metoda indirectă întrucât are o logică de calcul mai
apropiată de formatul raportărilor contabile.
2.2.2. Fluxurile de trezorerie conform Directivelor Europene
Situaţiile fluxurilor de trezorerie (cash-flow-ului) conforme cu OMFP nr.
3055/29 octombrie 2009 pentru Aprobarea Reglementărilor Contabile armonizate cu
Directivele Europene pun în existenţă mişcarea şi transformarea numerarului pe trei
tipuri de activităţi şi anume (***Ordinul Ministerului Finanţelor Publice Nr. 3055 din
29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate) :
activităţi de exploatare;
activităţi de ivestiţii;
14
activităţii de finanţare
Cash-flow-ul ativităţii de exploatare are un rol determinant pentru evoluţia
viitoare a entităţii, întrucât aceste activităţi sunt componente principale ale veniturilor,
iar acest flux este principala resursă de fnanţare a producţiei, a investiţiilor şi de
achitare a dividendelor către acţionari. Fluxul de numerar din activitatea de exploatare
se structurează pe două segmente, de încasări şi plăţi .
Din categoria încasărilor, a veniturilor fac parte următoarele tipuri de încasări :
încasări din vânzarea bunurilor şi prestarea de servicii; încasări din
redevenţe,onorarii,comisioane şi alte venituri; încasările unei societăţi de asigurare
pentru beneficiile din poliţele de asigurare; încasări provenite din contracte încheiate
în scopuri de plasament sau tranzacţionate .
Din categoria plăţilor , a cheltuielilor fac parte următoarele tipuri de plăţi :
plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii; plăţi către şi în numele angajaţilor; plăţi ale
unei societăţi de asigurare pentru prime şi despăgubiri, din poliţe de asigurare; plăţi
sau restituiri de impozite pe profit care nu pot fi identificate pe activităţi de investiţii
sau de finanţare; plăţi provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau
tranzacţionare .
Cash-flow-ul activităţilor de investiţii pune în evidenţă pe de-o parte măsura
în care aceste activităţi s-au autofinanţat, iar pe de altă parte faptul că sumele cheltuite
pentru investiţii pot genera fluxuri pozitive de numerar în viitor.
Încasările specifice cash-flow-ului investiţional pot fi: încasările din vânzarea
de terenuri, clădiri, instalaţii, echipamente şi active necorporale achiziţionate anterior
pe termen lung; încasările din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de
creanţă ale altor întreprinderi şi interesele în asocierile în participaţie (altele decât
încasările pentru acele instrumente considerate a fi echivalente ale numerarului sau
acele păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacţionare); avansurile în numerar şi
împrumuturile efectuate către alte părţi; încasările din rambursarea avansurilor şi
împrumuturilor efectuate către alte părţi; încasările de numerar din contracte futures,
forward, contracte de opţiuni sau de swap, în afară de cazul în care contractele sunt
deţinute în scop de plasamentsau de tranzacţionare sau când plăţile sunt clasificate
drept activităţi de finanţare .
15
Plăţile specifice cash-flow-ului investiţional cuprinde : plăţile efectuate pentru
achiziţionarea de active corporale şi necorporale pe termen lung, precum şi cele
executate în regie proprie; plăţile pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi
de creanţă ale altor firme şi interesele în asocierile în participaţie (altele decât
încasările pentru acele instrumente considerate a fi echivalente ale numerarului sau
acele păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacţionare); plăţile în numerar pentru
contractele futures, forward, contractele de opţiuni şi contractele swap, în afară de
cazul în care contractele sunt deţinute în scop de plasamentsau de tranzacţionare sau
când plăţile sunt clasificate drept activităţi de finanţare .
Cash-flow-ul activităţilor de finanţare pune în evidenţă evoluţia viitoare a
numerarului provenit din partea finanţatorilor externi. Componentele acestui flux se
referă la veniturile şi cheltuielile specifice activităţilor de finanţare pentru perioada
exerciţiului financiar şi cuprind : veniturile obţinute din emisiunea de acţiuni şi alte
instrumente de capital propriu; plăţile efectuate către acţionari pentru achiziţia sau
răscumpărarea acţiunilor entităţii; veniturile monetare provenite din emisiunea de
bonuri de tezaur, obligaţiuni, credite sau ipoteci şi alte împrumuturi pe termen scurt
sau lung; rambursările unor sume importante; plăţile în numerar ale locatarului
pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de lising financiar .
Sunt consacrate două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie
(generate de activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare): metoda directă şi
metoda indirectă (***Ordinul Ministerului Finanţelor Publice Nr. 3055 din 29
octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva
a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate).
2.3. Relaţia dintre situaţiile fluxurilor de trezorerie şi bugetul entităţii
2.3.1. Elemente definitorii ale bugetului de trezorerie
Trezoreria întreprinderii exprimă derularea continuă a fluxurilor băneşti de
intrare şi ieşire, precum şi corelarea lor,impune urmărirea factorilor determinanţi ai
acestor fluxuri. Prin cunoaşterea modului de acţiune al fiecărui factor în parte asupra
16
derulării fluxurilor băneşti se pot lua măsuri care să asigure echilibrele necesare
(Nistor I.,2002,pag.227).
Primul pas în acţiunea de previziune a fluxurilor de trezorerie îl reprezintă
determinarea mărimii veniturilor (încasărilor), care se referă la : fluxurile intrărilor
de disponibilităţi cerute de activitatea de bază (exploatare); fluxuri de intrare
provenite din împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung; fluxuri de intrare generate
de creşterea capitalului propriu prin emisiunea de noi acţiuni alte fluxuri de intrare .
Practic, previziunea încasărilor din activitatea de exploatare are la bază
previziunea vânzărilor, program ce se finanţează în funcţie de planul de producţie .
Previziunea vânzărilor constituie operaţia fundamentală pentru procesul de elaborare
a bugetului de venituri şi cheltuieli, deci implicit a bugetului de trezorerie.
Pasul al doilea în previzionarea fluxurilor de trezorerie îl constituie stabilirea
nivelului cheltuielilor (plăţilor) . Previzionarea plăţilor ia în considerare fluxurile
băneşti de ieşire, de natura celor ordinare cerute de activitatea de bază (exploatare) şi
a celor ocazionale ,care se referă la : fluxurile ieşirilor de disponibilităţi băneşti pentru
plata furnizorilor de orice fel; fluxurile de ieşiri privind plata salariilor şi a sumelor
asimilate lor; fluxurile de ieşire pentru onorarea obligaţiilor faţă de bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale şi protecţie socială ; fluxuri de ieşire ocozionate de
rambursarea ratelor scadente la credite şi plata dobânzilor aferente lor; alte fluxuri de
iesire .
Previziunea plăţilor, în principiu, se face la fel cu cea a încasărilor, având ca
bază de calcul previziunea cheltuielilor şi eşalonarea previzibilă a plăţilor pentru
aceste cheltuieli .
2.3.2. Legătura din situaţia fluxurilor de numerar şi bugetul trezoreriei entităţii
După încheierea operaţiunilor de previziune a încasărilor şi a plăţilor din
fiecare lună a anului, se trece la compararea celor două categorii de fluxuri aferente
fiecărei perioade, poate rezulta fie un execedent, fie un deficit, de trezorerie.
În cazul în care rezultă un excedent de trezorerie ,se procedează la tratarea acestuia pe
mai multe etape. Mai întâi se cercetează provrnienţa excedentului. Acesta poate
proveni fie dintr-un fond de rulment permanent supradimensionat prin contractarea de
datorii financiare fără o folosire imediată, fie dintr-o nevoie de fond de rulment mai
mică, determinată de o scadenţă a plăţilor mult mai mare decât a încasărilor .
17
În cazul în care din comparaţia încasărilor cu plăţile perioadei rezultă un
deficit de trezorerie, tratamentul acestuia presupune o activitate în două etape. Astfel,
în prima etapă se acţionează în direcţia diminuării deficitului prin masuri adecvate
cum ar fi: solicitarea încasării în avans a unor bunuri vândute; reducerea volumului şi
duratei creditului comercial acordat clienţilor fără a modifica politica vânzărilor ;
iniţierea de demersuri pe lângă furnizori în obţinerea unor credite comerciale pentru
intervale de timp mai lungi; vânzarea unor active ce depăşesc necesităţile reale;
renunţarea pentru un moment la efctuarea unor plăţi care nu au legătură directă cu
activitatea de exploatare .
În etapa a doua, se îndreaptă spre acţiuni ce iau în calcul costul şi avantajele
obţinute. Astfel de acţiuni sunt îndreptate spre: scontarea portofoliului de efecte
comerciale deţinute în perioada respectivă; valorificarea pe piaţa secundară a unor
titluri de valori imobiliare; contractarea de credite bancare pe termen scurt. Decizia în
ecchilibrarea trezoreriei se ia în urma unor calcule laborioase efectuate în spectrul
fiecărei variante (Nistor I.,2002,pag.227).
18
Capitolul 3. Particularităţi şi elemente definitorii ale problematicii
fluxurilor de trezorerie din perspectivă Românească
3.1. Elemente definitorii
Între activităţile financiare desfăşurate la nivelul întreprinderii se înscrie şi
problematica trezoreriei, adică a resurselor care se degajă din activităţile desfăşurate şi
asigurarea echilibrului dintre încasări şi plăţi printr-o gestiune eficientă.
Organizarea contabilităţii elementelor de numerar trebuie să îndeplinească
mai multe obiective astfel : realizarea unei coordonări riguroase a tuturor operaţiilor
privind, pe de o parte, activele circulante băneşti, iar pe de altă parte operaţiile de plăţi
astfel încât să existe create premisele necesare pentru realizarea în permanenţă a
decontării datoriilor la termenele prevăzute; asigurarea unei evidenţe corecte şi
operative a tuturor operaţiilor cu numerar care să respecte prevederile legale şi să
permită efectuarea controlului în ceea ce priveşte încasările şi plăţile unităţii de
patrimoniu; contractarea şi utilizarea creditelor bancare pe baza unei analize detaliate
şi numai în măsura în care acestea sunt necesare pentru reglarea lichidităţilor şi
menţinerea capacităţii de plată, precum şi pentru alte destinaţii bine definite şi
eficiente din punct de vedere economic; respectarea legislaţiei financiar – bancare şi
fiscale.
Prin intermediul trezoreriei fiecare întreprindere îşi evaluează nevoile de
capital după structura modului de folosinţă, în plasamente stabile şi ciclice. În acelaşi
timp, potrivit evaluării nevoilor de capital, se determină izvorul resurselor de
finanţare, prin care se obţine capitalul, şi în acest fel se realizează echilibrul dintre
nevoile de finanţare şi capitalurile procurate cu costuri convenabile.
Pentru efectuarea cheltuielilor legate de cele două tipuri de plasamente, pe
termen lung şi scurt, se realizează un şir continu de plăţi din cont, iar refacerea
capitalurilor avansate sau consumate se face prin încasările în cont ca urmare a
vânzării bunurilor. Datorită faptului că nu există o egalitate între încasări şi plăţi,
trezoreria fiind aceea care reglează modalităţile de echilibru, din acest motiv apreciem
că echilibrarea bugetului este o activitate complexă, influenţată de toate activităţile
care se desfăşoară într-o întreprindere.
19
Trezoreria sintetizează rezultatele modului de realizare a activităţilor şi
cerintele înfăptuirii echilibrului financiar. Întreprinderea care încheie exerciţiul
perioadei cu profit nu înseamnă că are o trezorerie pozitivă, adică disponibilităţi în
conturile bancare şi în casă, datorită faptului ca urmare a decalajelor dintre
înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor şi scadenţa lor ca încasări şi
plăţi. Acest declaj poate fi esenţial în asigurarea capacităţii de plată şi a echilibrului
financiar al întreprinderii.
În situaţia în care plaţile făcute nu se recuperează din încasările obţinute, ca
urmare a decalajelor existente, întreprinderea intră în stare de dezichilibru, nefăcând
faţă plăţilor curente, datoriile restante acumulându-se, iar lipsa banilor va conduce în
final la faliment.
Eliminarea acestor stări de dezechilibre se face prin gestiunea trezoreriei care
restabileşte echilibrul de folosinţă a capitalului sub forma corespondenţei dintre suma
capitalurilor avansate în circuit, pe de o parte şi suma capitalurilor recuperate din
circuit, pe de altă parte. O asemenea formă a echilibrului financiar se exteriorizează
prin gradul de solvabilitate al întreprinderii.
Solvabilitatea exprimă capacitatea unei întreprinderi de a plăti la scadenţă
datoriile faţă de creditorii săi. Trezoreria, prin metode adecvate, are sarcina de a
asigura echilibrul dintre intrările şi ieşirile de resurse financiare care să consolideze
gradul ridicat de solvabilitate.
Faţă de ce s-a prezentat, trezoreria poate fi definită ca fiind totalitatea
activităţilor financiare specifice managementului fluxurilor de intrare şi ieşire de
monedă, de administrare a lichidităţilor şi a creditelor pe termen scurt.
3.2. Particularităţi în raport cu reglementările internaţionale IAS versus Directivă versus Românească
Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene prevede doar trei
componente ale conturilor anuale, şi anume: bilanţul, contul de profit şi pierdere şi
notele explicative, lăsând la dispoziţia statelor membre introducerea în structura
conturilor anuale şi a altor situaţii.
20
În România, situaţia fluxurilor de trezorerie este considerată o componentă a
situaţiilor financiare anuale în conformitate cu prevederile Ordinul Ministerului
Finanţelor Publice Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru Aprobarea
Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 7 defineşte fluxurile de numerar
(denumite şi fluxuri de trezorerie sau cash-flow în unele lucrări) drept intrări sau ieşiri
de numerar şi echivalente de numerar iar prin întocmirea lui se doreste să se pună la
dispoziţia utilizatorilor de situaţii financiare o bază pentru evaluarea capacităţii
întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a nevoilor
sale de a utliza acele fluxuri de numerar .
În cadrul situaţiei fluxurilor de numerar, potrivit abordării funcţionale a
activităţilor întreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii:
fluxuri generate de activităţile de exploatare (operaţionale);
fluxuri generate de activităţi de investiţii;
fluxuri generate de activităţi de finanţare.
Analiza fluxurilor de numerar pe toate cele trei tipuri de activităţi este utilă
pentru: corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităţilor care
implică numerar de cele care nu implică numerar, evaluarea capacităţii întreprinderii
de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru
activităţile viitoare (cash-flow strategic). Utilitatea analizei este dată de faptul că
variaţia globală a trezoreriei este reliefată prin soldul de trezorerie, rezultat din
gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) şi prin cel rezultat din
operaţiunile de capital care privesc investiţiile şi finanţările. Atunci când fluxurile
reale şi cele monetare nu coincid, cum de fapt se şi întâmplă, trezoreria se asigură prin
decalaje de plăţi asociate acestor fluxuri (Gheorghiu A.,2004,pag.234).
Fluxurile de numerar generate de activităţile de exploatare sunt consecinţa
principalelor activităţi generatoare de venituri ale întreprinderii, ele rezultând din
tranzacţiile care concură la formarea rezultatului net. Valoarea fluxurilor de numerar
ce provin din activităţi de exploatare este un indicator cheie al măsurii în care
activităţile întreprinderii au generat sufficient flux de numerar pentru a rambursa
împrumuturile, a menţine capacitatea de funcţionare a întreprinderii, a plăti dividende
şi a face noi investiţii, fără a recurge la surse externe de finanţare. De asemnea,
21
utilizae odată cu alte informaţii, valorile fluxurilor istorice de numerar legate de
exploatare pot fi utile pentru previziunea fluxurilor viitoare de trezorerie aferente
exploatării .
IAS 7 exemplifică câteva din fluxurile de numerar generate de activitatea de
exploatare : încasările în numerar ce provin din vânzarea de bunuri şi prestarea de
servicii; încasările în numerar ce provin din redevenţe, onorarii, comisioane si alte
venituri; plăţi în numerar efectuate către furnizori de bunuri şi prestatori de servicii;
plăţi în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor; încasările si plăţile în
numerar legate de prime de asigurare, anuităţi, daune, şi alte beneficii generate de
poliţele de asigurare – în cazul instituţiilor de asigurări; plăţi sau restituiri ale
impozitului pe profit, cu condiţia ca ele să nu poată fi asociate activităţilor de
finanţare şi de investiţii; în cazul în care nu se reuseste separarea acestora pe tipuri de
activităţi care le-au generat, ele sunt raportae integral la activitatea de exploatare;
plăţile şi încasările în numerar generate de achiziţia/vânzarea de titluri de valoare
achiziţionate în scop speculativ (plasament sau tranzacţioare), dat fiind că sunt
asimilate stocurilor (IASB, 2012 ) .
Unele tranzacţii, ca de exemplu, vânzarea unui activ imobilizat poate genera
un câştig sau o pierdere care este inclusă în profitul sau pierderea netă. Totuşi, astfel
de fluxuri de numerar sunt aferente activităţilor de investiţii şi, prin urmare, trebuie
realocate în situaţia fluxurilor de numerar .
Fluxurile de numerar generate de activităţile de investiţii. Activităţile de
investiţii constă în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate pe termen lung,
precum şi de alte investiţii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Aceste
fluxuri sunt prezentate separat deoarece ele reprezintă cheltuieli efectuate cu resurse
menite să genereze venit si fluxuri de numerar în viitor, oferind informaţii privind
modul în care întreprinderea îsi asigură perenitatea si cresterea .
Norma IAS 7 inlude în categoria acestor fluxuri plăţile în numerar pentru
achiziţionarea de terenuri si alte active corporale si necorporale, inclusiv costurile de
dezvoltare capitalizate sau costurile generate de realizarea în regie proprie de active
imobilizate , încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi alte active corporale si
necorporale, precum şi a altor active pe termen lung, plăţile şi încasările în numerar
pentru achiziţia/din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale
altor întreprinderi si interese în asocierile în participaţiune (altele decât cele aferente
instrumentelor considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri
22
de plasament si de tranzacţionare) , avansurile în numerar si împrumuturile efectuate
către terţi, altele decât avansurile şi împrumuturile acordate de o instituţie financiară
(IASB, 2012 ).
Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem
de lichide, care sunt usor converibile în sume cunoscute de numerar si care sunt
supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii încasările în numerar din
rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către terţi, altele decât avansurile
şi împrumuturile acordate de o instituţie financiară .
Plăţile şi încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, de
opţiuni şi swap, cu excepţia cazului în care sunt deţinute cu scopul de a efectua
plasamente sau a le tranzacţiona sau când acestea sunt considerate ca fiind activităţi
de finaţare. În cazul în care un contract reprezintă un instrument de acoperire a unei
poziţii de risc identificabile, fluxurile de numerar aferente contractului respectiv sunt
clasificate în aceeasi manieră ca si fluxurile de numerar aferente poziţiei astfel
acoperite .
Fluxurile de numerar generate de activităţile de finanţare. Activităţile de
finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi compoziţiei
capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii. Prezentarea separată a acestor fluxuri este
importantă deoarece este folositoare în estimarea cererilor viitoare de fluxuri de
numerar din partea finanţaorilor întreprinderii.
Mişcările de numerar generate de activitatea de finanţare cuprind: încasări si
plăţi în numerar din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital ; plăţile în
numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile
entităţii; încasările şi plăţile în numerar rezultate din emisiunea titlurilor de creanţă, a
împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi altor împrumuturi
pe termen scurt şi lung; plăţile în numerar pentru diminuarea obligaţiilor aferente
operaţiunilor de leasing financiar .
Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare pot fi calculate si prezentate
conform IAS 7 folosind fie metoda directă, conform căreia informaţiile furnizate se
referă la încasări şi plăţi în mărimile lor brute, fie metoda indirectă conform căreia
rezultatul net este corectat cu influenţa tranzacţiilor cu caracter nemonetar, cu
elemente de venituri si cheltuieli asociate fluxurilor de numerar care vizează
activităţile de investiţii sau de finanţare, de influenţa variaţiilor elementelor
necesarului fondului de rulment asupra trezoreriei (Gheorghiu A.,2004,pag.234).
23
Întreprinderile sunt încurajate să raporteze fluxurile de numerar obţinute din
activităţi de exploatare folosind metoda directă, întrucât aceasta furnizează informaţii
utile în prognozarea fluxurilor de numerar viitoare şi care nu sunt disponibile prin
metoda indirectă. În cazul metodei directe, inormaţiile referitoare la principalele clase
de plăţi şi încasări brute în numerar se pot obţine în două moduri:
În cazul aplicării unei contabilităţi de trezoreie, fluxurile din exploatare se obţin
din înregistrările contabile ale întreprinderii, prin compararea încasarilor cu plăţile
aferente exploatării;
În cazul aplicării unei contabilităţi de angajamente, fluxurile de exploatare se
obţin din Contul de profit şi pierdere prin ajustarea veniturilor si cheltuielilor de
exploatare cu modificările pe parcursul perioadei al stocurilor, creanţelor si datoriilor
din exploatare (variaţia nevoii de fond de rulment de exploatare) şi eventual
creanţele şi datoriile aferente activităţii de investiţii sau finanţare (variaţia nevoii de
fond de rulment în afara exploatării) .
Nevoia de fond de rulment de exploatare împreună cu cea în afara exploatării
formează nevoia de fond de rulment globală. Nevoia de fond de rulment se
determină ca diferenţă între nevoile si sursele de exploatare si reprezintă nevoia netă
de surse ce provine din decalajul de încasări şi plăţi al perioadei, fiind un indicator
foarte utilizat în cadrul analizelor pe bază de bilanţ .
În componenţa nevoii de fond de rulment intră stocurile şi creanţele, ca imobilizări
temporare şi resurse ce se vor materializa în încasări, şi datoriile faţă de furnizori şi
alte datorii nefinanciare. Formula de calcul a fluxurilor de numerar din activitatea de
exploatre determinate prin metoda directă în cazul aplicării unei contabilităţi de
angajamente este:
FNE = VEI – CEP – NFRE,
Unde: FNE = fluxuri de numerar din exploatare;
VEI = venituri din exploatare de încasat;
CEP = cheltuieli de exploatare de plată;
NFRE = variaţia nevoii de fond de rulment de exploatare.
NFRE = (Sold final – Sold iniţial)elementre componente ale NFRE
Metoda indirectă presupune determinarea fluxului de numerar net din
activitatea de exploatare prin ajustarea profitului net sau a pierderii nete cu efectele
24
variaţiilor stocurilor, creanţelor şi datoriilor din exploatare din cursul perioadei, cu
elementele nemonetare cum ar fi amortizările, provizioanele, impozitele amânate,
pierderile şi câstigurile în valută nerealizate, profiturile nerepartizate ale
întreprinderilor asociate şi interesele minoritare, precum şi cu toate celelalte elemente
pentru care efectele în numerar sunt fluxuri de numerar din activitatea de investiţii sau
de finaţare .
Formula de calcul a fluxurilor de numerar din exploatare determinate prin
metoda indirectă este: FNE = RNC – VC- VIF + CC + CIF- NFRE,
Unde: FNE = fluxuri de numerar din exploatare;
RNC = rezultat net contabil;
VC = venituri calculate;
VIF = venituri din activitatea de investiţii şi finanţare;
CC = ceheltuieli calculate;
CIF = cheltuieli din activitatea de investiţii si finanţare;
NFRE = variaţia nevoii de fond de rulment de exploatare
Cu toate ca IAS 7 recomandă utilizarea metodei directe, mai ales pentru
satisfacerea necesităţilor informaţionale ale investitorilor care pot realiza astfel o mai
buna prognoză a fluxuriilor de numerar viitoare, majoritatea întreprinderilor preferă
folosirea metodei indirecte, datorită metodei de calcul mai apropiate de formatul
raportărilor contabile si a caracterului mai „discret” în situaţiile când publicarea
situaţiei fluxurilor de trezorerie cerute de aplicarea metdei directe nu ar fi în avantajul
imaginii entităii în cauză (Gheorghiu A.,2004,pag.234).
3.3. Organizarea contabilităţii trezoreriei în practica Românească
La organizarea sistemului informaţional al trezoreriei şi al operaţiilor de
trezorerie trebuie avute în vedere, îndeosebi, documentele primare utilizate, evidenţa
operativă a unor elemente patrimoniale, contabilitatea analitică, dar mai ales
contabilitatea sintetică a acestora .
Documentele primare sunt specifice elementelor de trezorerie şi operaţiilor
efectuate astfel încât pentru încasările şi plăţile în numerar se folosesc cecuri de
numerar, chitanţe, dispoziţii de încasare-plată în numerar, state de salarii, liste de
plată, listă de avans chenzinal, foaie de vărsământ ; pentru operaţiile de încasări şi
25
plăţi fără numerar se utilizează ordine de plată, dispoziţii de plătă, cecuri cu sau fără
limită de sumă, facturi ; pentru tiltluri de plasament se pot utiliza: chitanţe, facturi,
ordine de plată ; pentru alte operaţii de trezorerie se pot folosi: extrase de cont,
contracte de credit, note contabile ale bancilor, facturi, chitanţe (Pântea I.P. şi Bodea
Gh.,2006,pag.189) .
O categorie deosebită a documentelor folosite pentru decontarea operaţiilor
privind vânzările şi cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi prestări de servicii
fără numerar sunt efectele de comerţ.
Efectul de comerţ este un titlu de credit prin care se constată obligaţia unui
debitor de a da sau de a face ceva unui creditor, la o anumită dată numită scadenţă.
Cele mai cunoscute efecte de comerţ sunt: cecul, cambia, biletul la ordin, trata,
mandatul , warantul .
Efectele comerciale enumerate se înregistrează în contabilitate ca efecte de
plată ce reprezintă obligaţii de plată şi sunt elemente componente ale pasivului
patrimonial , iar efectele de primit reprezintă drepturi de creanţă şi sunt elemente
componente ale activului patrimonial .
Evidenţa operativă a elementelor de trezorerie se face mai puţin simţită în
cazul acestor elemente patrimoniale. Cea mai reprezentativă este „Registrul de casă”
în care se evidenţiază existentul şi mişcarea numerarului din casierie. Se întocmeşte
zilnic de către casier, cu ajutorul lui determinându-se totalul încasărilor, totalul plăţilor
precum şi soldul de casă . Se întocmeşte separat pentru moneda naţională (lei) şi
respectiv pentru fiecare monedă străină; în acest ultim caz, fiind evidenţiate prin coloane
distincte devizele în lei .
Contabilitatea analitică se organizează mai ales pentru locurile unde se află
elemente de trezorerie şi în puţine cazuri pe feluri de valori de trezorerie .
Contabilitatea sintetică a trezoreriei se organizează cu ajutorul conturilor din clasa 5
"Conturi de trezorerie", din care fac parte mai multe grupe de conturi a căror
nominalizare şi ierarhizare a avut în vedere natura elementelor de trezorerie .
26
Capitolul 4. Studiu privind dimensionarea fluxurilor de trezorerie la entităţile private
4.1. Aspecte introductive
Studiul de caz privind dimensionarea fluxurilor de trezorerie la entităţile
economice private cuprinde trei părţi, în care prima parte va conţine, o prezentare a
cinci entităţi economice, cea de-a doua parte, o analiză diagnostic a fluxurilor de
trezorerie, iar în cea de-a treia se va face o interpretare a indicatorilor specifici
fluxurilor de trezorerie pe care îi voi prezenta şi analiza pe parcursul studiului de caz.
Analiza diagnostic a fluxurilor de trezorerie, are la bază tablourile fluxurilor
de trezorerie prezentate în cadrul acestui studiu de caz de la cinci entităţi economice,
prin metoda directă sau indirecta, aleasă de fiecare entitate în parte. Indicatorii
analizaţi trebuie să fie comuni pentru metoda aleasă, iar interpretarea indicatorilor
specifici fluxurilor de trezorerie se face pe baza rezultatelor obţinute la calcularea
acestora.
Prezentarea entităţiilor economice analizate pe parcursul studiului de caz va
cuprinde: obiectul de activitate specific entităţilor juridice, organizarea socităţilor ,
activitatea financiar contabilă, precum şi forma de înregistrare contabilă utilizată de
fiecare unitate patrimonială supusă analizei.
Organizarea şi obiectul de activitate specific entităţilor juridice
SC. MECANICA CEAHLĂU SA. a fost înfiinţată prin Hotărârea de Guvern nr.
1254 / 04.12.1990 şi este continuatoarea experienţei acumulate de fosta societate
„Energia”.
Conform statutului Mecanica Ceahlău SA. are ca principal domeniu de
activitate fabricarea de maşini agricole şi forestiere COD CAEN 283. Activitatea
principală este fabricarea altor maşini şi utilaje agricole forestiere COD CAEN 2830.
Echipamentele şi maşinile agricole fabricate sunt comercializate de Mecanica
Ceahlău SA. atât pe piaţa interna cât şi cea externă. Principalele produsele fabricate şi
comercializate de Mecanica Ceahlău SA. sunt: semănători pentru plante prăşitoare,
semănători pentru plante păioase – mecanice ori pneumatice, pluguri convenţionale şi
reversibile, combinatoare, grape cu discuri, freze agricole, freze de prăşit universale,
27
cultivatoare, instalaţii de irigat, instalaţii de erbicidat, maşini de împrăştiat
îngrăşăminte, cositori ş.a.
Mecanica Ceahlău SA. este organizată în secţii şi ateliere de producţie
specializate pe activităţi de turnătorie, debitare, presaj, prelucrări mecanice, sudură,
montaj şi vopsitorie şi compartimente funcţionale flexibile, capabile să se adapteze
din mers cerinţelor economiei de piaţă, astfel încât să poată răspunde cu
promptitudine exigenţelor concurenţei în domeniul construcţiei de maşini agricole.
SC. REMARUL S.A. 16 FEBRUARIE a fost înfiinţată în anul 1870 ca atelier de
reparaţii locomotive şi vagoane. Societatea s-a dezvoltat prin construirea de hale şi
dotarea cu diferite utilaje şi instalaţii pentru realizarea obiectivului principal de
activitate construcţia şi repararea materialului rulant.
S.C. Remarul S.A. desfăsoară următoarele activităţi principale: reparaţii
locomotive reparaţii vagoane, reparaţii rame electrice, reparaţii subansambluri
material rulant, reparaţii automotoare, vânzare, închiriere de locomotive,
recondiţionări piese, sudare, debitarea tablelor si profilelor, turnare oale de zgură,
cilindrii, părţi ale utilajului din industria metalurgică, siderurgică, constructoare de
masini, petrochimică, minieră.
SC. IAMU S.A. BLAJ a fost înfiintata în anul 1972, purtând numele de
Intreprinderea de Accesorii pentru Maşini-Unelte şi avand ca obiect de activitate
fabricarea şi livrarea de produse de mecanica fina din categoria accesorilor,
echipamentelor şi elementelor de completare pentru maşini-unelte şi a componentelor
de tehnica liniara.
Certificarea, înca din anul 2001, a Sistemului de Management al Calitătii
conform ISO-9001:2000 de catre TUV-CERT, constituie garanţia înaltului nivel
calitativ al produselor executate şi livrate de IAMU S.A.
Firma are dotarea tehnica şi experienţa necesară pentru a executa, după
comanda, operaţii mecanice pe o gama largă de maşini-unelte clasice şi CNC. Circa
90% din producţia noastră actuala este comandată şi executată după documentaţia
unor parteneri din Germania.
28
S.C. ELECTROCERAMICA S.A. TURDA este principalul producator de
ceramica electrotehnica din România. Producţia cuprinde toată gama de izolatoare
utilizate în industria electrotehnica şi în producţia, transportul şi distribuţia energiei
electrice. Izolatoarele din porţelan deţin ponderea în volumul fabricaţiei, însa
celelalte produse din ceramica speciala, masele ceramice pentru presare , aparatele
electrice de joasa şi medie tensiune şi elementele încălzitoare au şi ele importanţă lor,
creând posibilitatea satisfacerii într-o măsura mai largă a nevoilor clienţilor. De altfel
această este una din preocupările principale ale societăţii. Se realizează produse de
nivel tehnic cât mai ridicat şi se preocupă de diversificarea şi înnoirea gamei de
produse oferite.
Pentru întreaga gama de produse fabricate şi pentru efectuarea de teste în
Laboratorul de încercari electrice, mecanice şi fizico-chimice conformitatea
sistemului de management al calităţii este certificată cu ISO 9001:2000. Produsele
destinate utilizării în activităţile de construire, modernizare, întretinere şi reparare a
infrastructurii feroviare şi a materialului rulant, pentru transportul feroviar sunt
certificate de către autoritatea naţională în domeniu – AFER.
Societatea este cu capital integral privat. Acţionarul principal este firma
Barberi Rubinetterie Industriali s.r.l. din Valduggia-Italia care deţine cca. 96.69% din
acţiuni. Restul acţiunilor sunt deţinute de alţi acţionari (cca.3.31%).
Fabrica este amplasată pe un teren în suprafaţă de aproximativ 9500 mp., din
care construcţiile ocupă cca. 5500 mp. Hala principală de producţie are o suprafaţă
de 3600 mp. În aceasta se află atelierele de producţie pentru izolatoare de joasă,
medie şi înalta tensiune. Tot aici se află atelierele de preparare a maselor ceramice şi
de producere a pulberii ceramice atomizate. Societatea are 360 angajaţi iar
capacitatea de producţie de izolatoare electrice este de 5000 tone/an. Experienţa de
mai multe zeci de ani în fabricarea izolatoarelor electrice a făcut ca firma să-şi câştige
prestigiul de furnizor tradiţional al industriei electrotehnice şi energetice din România.
Compania este binecunoscută şi pe pieţele internaţionale, produsele ei fiind
utilizate în unităţile de producere a energiei electrice şi în reţelele de transport şi
distribuţie din Europa, Asia, Africa şi America. Compania are printre principiile de
politică şi strategie dezvoltarea relaţiilor de afaceri pornind de la respectul faţă de
client şi înţelegerea necesităţii de a vinde produse care satisfac într-o masura cât se
poate de mare nevoile celui care le cumpără. Preocuparea de a îmbunatăţi calitatea
produselor constituie unul dintre motivele pentru care se acordă importanţă activităţii
29
de cecetare. Se ţine de asemenea cont în stabilirea priorităţilor cercetării de cererea
de pe piaţă şi de dorinţa satisfacerii solicitărilor clienţilor.
SC. T.H.R. MAREA NEAGRĂ este o societate pe acţiuni rezultata din fuziunea
prin absorbţie de către SC Eforie SA a patru mari societăţi de turism de pe litoralul
românesc: S.C. Carmen Silva S.A., S.C. Mioriţa Estival S.A., S.C. Venus S.A., S.C.
Saturn S.A. Amplul proces de fuziune s-a încheiat la data de 03.06.2004, iar în luna
ianuarie a anului 2005 compania nou creata şi-a schimbat denumirea în „Turism,
Hoteluri, Restaurante Marea Neagră”.
Principalul obiect de activitate al societăţii îl reprezinta: prestările de servicii
turistice, unităţile administrate fiind clasificate la 3 stele, 2 stele şi 1 stea. Societatea
dispune de spaţii de cazare şi alimentaţie publica în cele mai importante staţiuni aflate
pe ţărmul Marii Negre, respectiv Eforie Nord, Eforie Sud, Venus, Saturn si Neptun,
însumând peste 12.000 locuri de cazare.
Sfera serviciilor oferite de societate se completeaza prin oferta de tratament a
modernelor baze de tratament situate în staţiunea Saturn, în cadrul complexelor
hoteliere de trei stele "Balada", "Hora" şi "Sirena". La fel de importanta este şi
oferta de agrement, locaţiile "Aqua Park Balada" şi "Aqua Park Cleopatra" situate tot
în staţiunea Saturn, oferind servicii de înalta calitate într-un peisaj pitoresc, unic prin
învecinarea acestor parcuri de agrement cu plaja şi marea. Oaze de relaxare şi linişte
sunt şi piscinele amenajate în cadrul complexelor hoteliere "Mioriţa" din Neptun şi
"Raluca" din Venus.
Categoriile de turişti carora se adreseaza oferta societăţii sunt variate şi în
continua diversificare. Caracterul balnear şi de cura al statiunilor răspunde cerinţelor
persoanelor de vârstele a doua şi a treia, dar sunt numeroşi şi turiştii care sosesc pe
litoral pentru petrecerea vacanţei cu familia. De asemenea, prin produse turistice
specifice, segmentul turiştilor tineri sporeşte tot mai mult.
Sub sugestiva titulatura "Turism, Hoteluri şi Restaurante Marea Neagră" îşi
desfasoara activitatea o performanta echipa, investita de actionariat cu scopul de a
administra cele 32 unităţi de cazare şi 31 de alimentaţie publica aflate în circuitul
turistic. Capacitatea de cazare şi alimentaţie publica fac ca S.C. T.H.R. MAREA
30
NEAGRĂ S.A. să fie clasificata drept cea mai mare societate comerciala de turism
din SE-ul Europei. Strategia precisa, competitiva, bazată pe calitatea serviciilor,
prin orientarea întregii organizaţii catre client, face ca activitatea desfaşurata să
recomande T.H.R. Marea Neagră S.A. şi drept un partener de încredere pentru marii
operatori de pe piaţa turistica internaţională şi pentru cele mai mari agenţii româneşti
de incoming.
Activitatea financiar-contabilă şi forma de înregistrare contabilă utilizată de
societăţile comerciale
Activitatea financiar-contabilă în cazul celor cinci societăţi prezentate, este
organizată şi condusă în conformitate cu prevederile Ordinul Ministerului Finanţelor
Publice Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru Aprobarea Reglementărilor contabile
armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Ca atribuţii şi competenţe, activitatea financiar-contabilă asigură efectuarea
corectă şi la timp a înregistrărilor privind: mijloacele fixe şi calculul amortizării
acestora, mijloacele circulante, costurile de producţie şi calculul lor, costurile
financiare, creditele bancare şi alte împrumuturi, capital social, fondurile, rezervele şi
rezultatele; debitorii, creditorii şi alte decontări, investiţiile, cheltuielile bugetare;
urmăreşte integritatea capitalului social şi asigură măsurile legale în legătură cu
aceasta ; organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale şi
valorifică rezultatele inventarierii ; întocmeşte lunar balanţele de verificare pentru
conturile sintetice şi cele analitice şi asigură concordanţa dintre acestea ; întocmeşte
situaţia principalilor indicatori economico–financiari, lunari, bilanţurile trimestriale şi
elaborează rapoartele explicative ; supune aprobării bilanţul şi raportul explicativ;
elaborează analizele rezultatelor economice şi financiare pe baza datelor din bilanţ şi
urmăreşte rezolvarea măsurilor ce se stabilesc în urma analizelor; organizează
postcalculul pe unităţi de produs; are împuternicire permanentă de a efectua controale
inopinante cu caracter preventiv asupra gestionării bunurilor societăţii .
Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre,
formulare şi documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea
cronologică şi sistematica în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare
efectuate pe parcursul exerciţiului financiar.
31
În cadrul formei de înregistrare în contabilitate pe jurnale, principalele registre
şi formulare care se utilizează sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar , cartea mare
jurnale auxiliare; balanţa de verificare.
Registrul-jurnal se utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor
operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative. Pentru
operaţiunile care nu au la bază documente justificative se intocmeşte nota de
contabilitate. Notele de contabilitate se intocmesc pe bază de note justificative sau
note de calcul şi se înregistrează în mod cronologic în registrul-jurnal.
Societăţile mai utilizează jurnale auxiliare pe feluri de operaţiuni, cum sunt:
jurnal privind operaţiunile de casă şi bancă ; jurnal privind decontările cu furnizorii ;
situaţia încasării-achitării facturilor; jurnal privind consumurile şi alte ieşiri de stocuri;
jurnal privind salariile şi contribuţia pentru asigurări sociale, protecţia socială a
şomerilor şi asigurările de sănătate; jurnal privind operaţiuni diverse .
Înregistrările în jurnale se fac în mod cronologic în tot cursul lunii sau numai
la sfârşitul lunii, fie direct pe baza documentelor justificative, fie pe baza
documentelor centralizatoare întocmite pentru operaţiunile aferente lunii respective,
care sunt consemnate cronologic în acestea.
Cartea mare este documentul de sistematizare contabilă care cuprinde toate
conturile sintetice şi reflectă existenţa şi mişcarea tuturor elementelor de activ şi de
pasiv, la un moment dat. Cartea mare serveşte la stabilirea rulajelor lunare şi a
soldurilor conturilor sintetice şi stă la baza întocmirii balanţei de verificare a
conturilor sintetice. Pentru stabilirea rulajelor, se preia în cartea mare rulajul creditor
din jurnalul contului respectiv, iar rulajul debitor se stabileşte prin totalizarea sumelor
preluate din coloanele de conturi corespondente ale jurnalelor.
Soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în funcţie de rulajele
debitoare şi creditoare ale contului respectiv, ţinându-se seama de soldul de la
începutul anului, care se inscrie pe rândul destinat în acest scop.
Balanţa de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea
exactitaţii înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre contabilitatea
sintetica şi cea analitică, precum şi principalul instrument pe baza căruia se întocmesc
situaţiile financiare. Balanţa de verificare a conturilor sintetice, precum şi balanţele de
verificare ale conturilor analitice se întocmeşte lunar şi la încheierea exerciţiului
financiar sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice.
32
4.2. Analiza diagnostic a fluxurilor de trezorerie
Toate operaţiile realizate de întreprindere se regăsesc, imediat sau la termen,
sub forma fluxurilor de trezorerie, întâlnite şi sub denumirile de fluxuri de lichidităţi,
de disponibilităţi nete sau de numerar.
Fluxurile de trezorerie desemnează ansamblul intrărilor şi ieşirilor de
lichidităţi şi echivalente de lichidităţi. Lichidităţile se referă la disponibilităţile
băneşti şi depozitele la vedere. Echivalentele de lichidităţi sunt investiţii financiare
pe termen scurt, cu grad de lichiditate foarte ridicat, care pot fi uşor transformate în
numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.
În ţările anglo-saxone fluxurile de trezorerie sunt denumite cash-flow-uri, care
reprezintă creşterea sau descreşterea mărimii cash-ului sau echivalentelor cash-ului ce
rezultă în urma tranzacţiilor.
Pe baza tablourilor fluxurilor de trezorerie, anexate la această lucrare, voi
prezenta şi analiza umătorii indicatori specifici fluxurilor de trezorerie în funcţie de
metoda directă sau indirectă prezentată de fiecare societate în parte.
Analiza fluxurilor de trezorerie în mărime absolută
Fluxul net de trezorerie al exploatării (FNTE)
Excedentul (deficitul) de trezorerie al exploatării reprezintă expresia trezoreriei
generate sau consumate în cursul exerciţiului financiar de operaţiile privind
exploatarea putându-se calcula în două moduri:
ca diferenţă între încasările şi plăţile activităţii de exploatare
(metoda directă):
FNTE = Încasări din exploatare – Plăţi aferente exploatării (1)
prin corectarea fluxurilor generatoare de nevoi sau resurse cu
decalajele apărute între apariţia fluxurilor financiare şi
realizarea lor efectivă în cadrul trezoreriei (metoda
indirectă):
FNTE = EBE – NFRE – Alte ajustări (Producţia imobilizată) (2)
33
Dacă FNTE este pozitiv, înseamnă că exploatarea degajă trezorerie, încasările
fiind mai mari decât plăţile, întreprinderea având capacitatea inclusiv de a-şi asigura
cresterea.
Dacă FNTE este negativ, întreprinderea poate fi în incapacitate de a rambursa
datoriile financiare şi de a plăti dobânzile aferente sau de a face faţă nevoilor de
autofinanţare. Această situaţie poate fi consecinţa unui excedent brut de exploatare
insuficient (unei rentabilităţi economice insuficiente) sau a unei cresteri exagerate a
nevoilor de finanţare a activităţii de exploatare (cresterea NFRE).
Fluxul net de trezorerie al operaţiilor de investiţii si de finanţare (FNTIF)
Excedentul sau deficitul de trezorerie al operaţiilor de investiţii şi de finanţare
este degajat de ansamblul operaţiilor respective, putându-se determina pe baza relaţiei
(în ipoteza că nu există producţie imobilizată):
FNTIF = Resurse durabile – Întrebuinţări stabile – CAF = FR – CAF (3)
Luate separat:
FNTIF = FNTI + FNTF (4)
+ Încasări din vânzarea de imobilizări
- Plăţi privind achiziţia de imobilizări
= Flux net de trezorerie aferent activităţii de investiţii (FNTI)
Fluxul net de trezorerie aferent activităţii de investiţii apreciază efortul
investiţional al
întreprinderii, atât la nivelul cresterii interne (achiziţionarea sau vânzarea de
imobilizări corporale şi necorporale), cât şi la nivelul cresterii externe (imobilizări
financiare).
+ Variaţia capitalului (cresteri de capital în numerar – rambursări de capital)
+ Variaţia creditelor (contractări – rambursări)
- Dobânzi plătite
- Dividende plătite
= Flux net de trezorerie aferent activităţii de finanţare (FNTF)
Fluxul net de trezorerie aferent activităţii de finanţare evidenţiază sursele de
finanţare la care a recurs întreprinderea pentru acoperirea nevoilor de fonduri
34
(creştere de capital prin aport în numerar sau contractare de împrumuturi), precum şi
ieşirile de trezorerie aferente obţinerii acestor surse (plata dobânzilor şi a
dividendelor).
Fluxul net de trezorerie global se determină ca fiind suma fluxurilor de
trezorerie din activitatea de exploatare, investiţii şi finanţare.
FNTG = FNTE + FNTI + FNTF
Analiza ratelor de structură ale fluxurilor de trezorerie
Aceste rate reflectă contribuţia diferitelor categorii de fluxuri de trezorerie la formarea
fluxului net global, precum şi măsura în care fluxurile potenţiale de trezorerie s-au
transformat în fluxuri reale. Astfel de rate sunt următoarele:
Rata fluxului de trezorerie din exploatare – arată raportul dintre fluxul net de
trezorerie din exploatare şi fluxul de trezorerie net global, în cazul unei valori
supraunitare reflectând o variaţie a trezoreriei din afara exploatării (din activitatea de
investiţii sau de finanţare) negativă, respectiv ponderea fluxului net de trezorerie din
exploatare în total fluxuri de numerar, în cazul înregistrării unei valori subunitare. Cu
cât valoarea ratei este mai mare şi în creştere, cu atât situaţia este considerată mai
favorabilă.
RFTE =
În cazul înregistrării de valori subunitare ale acestei rate, se poate calcula rata
fluxului de trezorerie din investiţii respectiv rata fluxului de trezorerie din finanţare,
pentru a evidenţia contribuţia acestor activităţi la formarea fluxului de numerar
global.
Rata fluxului de trezorerie din investiţii – se determină ca raport procentual între
activitatea de investiţii şi totalul fluxului de numerar .
RFTI =
În cazul în care o parte semnificativă a fluxului de numerar provine din alte
surse decât operaţiunile de investiţii capacitatea de autofinanţare este pusă sub semnul
întrebării. Astfel, un procent mic al fluxului de numerar provenit din operaţiuni de
35
investiţii, semnalează de regulă o lipsă acută de fonduri de investiţii cu care se
confruntă managementul entităţii.
Rata fluxurilor de trezorerie din finanţare – se determină ca un raport procentual
între fluxul de numerar din activitatea de finanţare şi totalul fluxului de numerar.
RFTF =
În cazul în care o parte semnificativă a fluxului de numerar provine din alte
surse decât operaţiunile finanţate entitatea entitatea poate întâmpina greutăţi în
rambursarea creditelor pe termen scurt, mediu şi lung. Astfel, un procent mare al
fluxului de numerar provenit din operaţiuni de finanţare, poate însemna de regulă un
management financiar inadecvat.
Rata utilizărilor prudenţiale a numerarului – pune în evidenţă capacitatea entităţii
de a dispune de fonduri băneşti pentru onorarea obligaţiilor faţă de acţionari şi se
determină ca raport procentual între suma dividendelor de plată şi fluxul de numerar
din exploatare.
RUP =
Rata fluxului de numerar din vânzări – pune în evidenţă capacitatea entităţii de a
încasa produsele vândute şi serviciile prestate, şi se determină ca un raport procentual
între fluxul de numerar şi cifra de afaceri.
RCFV =
Rata profitului net – se determină ca raport procentual între rezultatul net şi fluxul
de numerar din exploatare .
RRN =
Indicatorul pune în evidenţă contribuţia profitului la dinamizarea fluxurilor de
trezorerie din activitatea de exploatare.
36
4.3. Rezultate şi interpretare
Din analiza fluxurilor de trezorerie şi a ratelor de structură ale acestora, se desprind
următoarele concluzii:
SC. Mecanica Ceahlău SA.
Fluxul net de trezorerie al activităţii de exploatare (FNTE) este pozitiv pe
perioada celor două exerciţii analizate ale societăţii Mecanica Ceahlău S.A., dar
înregistreaza o importanta creştere în anul 2012, practic se dublează. Cauzele acestor
diferenţe dintre cele două perioade ale exerciţiilor finanicare se datorează încasărilor
mai mari de la clienţi faţă de anul 2011, cât şi a scăderii plăţiilor către de angajaţi.
Activitatea de investiţii generează în anul 2011 fluxuri de plăţi aferente, în
special, încasării din vanzarea de imobilizări corporale, iar în anul 2012 se observă o
preocupare a întreprinderii pentru achiziţionarea de imobilizări corporale necesare
producţiei proprii şi a scăderii încasăriilor din vânzarea de imobilizări corporale ceea
ce duce la o scădere a fluxurilor de trezorerie din anul 2012.
În cadrul activităţii de finanţare, pentru anul 2011 se observă apelarea la
credite pe termen lung şi scurt, ceea ce determină un flux net de trezorerie negativ în
amândouă exerciţii financiare, datorită plăţiilor la creditele pe termen scurt, cât şi la
plata datoriilor leasingului financiar. Pentru anul 2011 şi 2012 fluxul net global este
negativ, determinat în primul rând de plata împrumuturilor contractate pe termen
scurt, din activitatea de finanţare, a datoriilor comerciale, a datoriilor faţă de angajaţi
rezultate din activitatea de bază.
SC. Remarul 16 Februarie
Fluxul net de trezorerie al activitaţii de exploatare este negativ pe perioada
anului 2011, dar înregistrează o valoare pozitivă în anul 2012. Cauza valorii negative
a fluxului de trezorerie din exploatare se datorează datoriilor comerciale, a
impozitelor şi taxelor plătite, a datoriilor către angajaţi care sunt mai mari decât
încasăriile din vânzarea de bunuri şi prestări de servicii. Valoarea pozitivă se
datorează încasăriilor mai mari din vânzarea bunurilor şi prestării serviciilor în raport
cu datoriile din activitatea de exploatare.
Fluxul de numerar din activitatea de investiţii are o valoare negativă pe
perioda celor doua exerciţii financiare, datorită achiziţiei de mijloace fixe şi terenuri,
37
observându-se deci, preocuparea întreprinderii pentru asigurarea mijloacelor de
producţie proprii necesare, care trebuie finanţate din alte surse decât încasările
specifice activitaţii de investiţii.
Fluxul de numerar din activitatea de finanţare generează un flux pozitiv pe
perioada celor două exerciţii financiare, ceea ce presupune venituri în numerar din
credite, din vânzări de acţiuni, subvenţii în raport cu rambursările de numerar către
acţionari, credite şi dobânzi.
Fluxul de numerar total este cu valoare negativă pentru ambele exerciţii
financiare, deoarece împrumuturile din contractări de credite din activitatea de
finanţare sunt superioare faţă de încasările din activitatea de bază şi investiţii, ceea ce
duce la o degradare a situaţiei trezoreriei.
SC. I.A.M.U. SA. Blaj
Cash-flow-ul din activitatea de exploatare este pozitiv în ambele exerciţii
financiare, ceea ce presupune încasări mai mari de la clienţi faţă de datoriile
comerciale, de datoriile către angajaţi şi de dobânziile plătite.
Cash-flow-ul din activitatea de investiţii este negativ pe perioada analizată a celor
două exerciţii financiare, datorită preocupării întreprinderii pentru achiziţionarea ne
imobilizări corporale pentru susţinerea capacităţiilor de producţie. Dobânzile încasate
din activitatea de investiţii precum şi încasăriile care nu există în aceste exerciţii
financiare, au o valoare infimă pentru a putea acoperii plăţiile pentru achiziţionarea de
mijloace necesare producţiei.
Cash-flow-ul din activitatea de finanţare are o valoare pozitivă în ambele
exerciţii financiare supuse analizei, datorita faptului că există încasări din
împrumuturi pe termen lung mai mari decât devidendele plătite.
Creşterea netă a trezorerie şi echivalentelor de trezorerie are o valoare pozitivă
în anul 2011 datorită încasăriilor mari din activitatea de bază şi a încasărilor din
împrumuturi pe termen lung generată de activitatea de finanţare şi, o valoare negativă
aferentă anului financiar 2012, ceea ce înseamnă că activitatea de bază a avut plăţi
mai mari către furnizori şi angajaţi, plăţi în ceea ce priveşte achiziţia de imobilizări
corporale şi dividente plătite, faţă de anul precedent, ceea ce presupune o înrăutăţire a
situaţiei fluxurilor de trezorerie în anul 2012.
38
SC. Electroceramica SA.
Trezoreria netă din activitatea de exploatare este pozitivă pe perioada celor
doua exerciţii analizate, dar înregistrează o scădere importantă în anul 2011. Cauzele
acestor diferenţe pentru anul 2011 sunt determinate în principal de variaţia nevoii de
fond de rulment care acţionează în sensul scăderii fluxurilor din activitatea de
exploatare, iar pentru anul 2012 acţionează în sensul creşterii fluxurilor din
exploatare.
Trezoreria netă din activitatea de investiţii generează fluxuri de plăţi aferente,
în special, achiziţiilor de imobilizări corporale atât în anul 2011 cât şi în anul 2012,
producând un rezultat negativ în activitatea de investiţii. În anul 2012 achiziţiile de
imobilăzări sunt mai reduse, putând fi finanţate pe seama altor încasări rezultate din
activitatea de bază, investiţii sau finanţare.
Trezoreria netă din activitatea de finanţare în anul 2011 are o valoare negativă
datorită creditelor contractate pe termen scurt. Activitatea de finanţare din exercitiul
financiar 2012 este fără obiect de activitate, datorită necontractării de credite în
vederea susţinerii activităţii de bază şi a activităţii de investiţii.
Fluxul de numerar global este negativ şi este determinat de un semnificativ
flux net negativ generat de activitatea de finanţare a întreprinderii, ceea ce duce la o
degradare a situaţiei trezoreriei în anul 2011. În anul 2012 fluxul de numerar global
este pozitiv, determinat în primul rând de fluxul net de trezorerie din exploatare care
contribuie într-o măsură importantă la finanţarea activităţii de investiţii.
În ceea ce priveşte ratele de structură a fluxurilor pentru anul 2011, nu au nici
o semnificaţie până la rata cash-flow-ului din vânzări, deoarece fluxul de trezorerie
net global este negativ. Rata cash-flow-ului din vânzări pune în evidenţă capacitatea
entităţii de a încasa produsele vândute şi serviciile prestate. Rata profitului net pune
în evidenţă contribuţia profitului la dinamizarea fluxurilor de trezorerie din activitatea
de bază.
În anul 2012 ratele de structură a fluxurilor evidenţează aceleaşi aspecte
rezultate din analiza fluxurilor în mărime absolută, adică o contribuţie semnificativă a
activităţii de exploatare la generarea de lichidităţi şi echivalente de lichidităţi pentru
activitatea de investiţii. Se impun măsuri în direcţia eficientizării gestiunii trezoreriei
întreprinderii.
39
SC. THR. Marea Neagra SA.
Fluxul de numerar din activitatea de exploatare este pozitiv pe perioada celor
doua exerciţii financiare, dar înregistrează o scădere semnificativă în anul 2012.
Cauzele acestor diferenţe pentru anul 2011 sunt determinate în principal de variaţia
nevoii de fond de rulment care acţionează în sensul creşterii fluxurilor de trezorerie
din activitatea de exploatare, iar pentru anul 2012 acţionează în sensul scăderii
fluxurilor de trezorerie, prin creşterea imobilizărilor în stocuri.
Fluxul de numerar din activitatea de investiţii este negativ în ambele exerciţii
financiare, datorită creşterii de imobilizări corporale, societatea fiind preocupată
pentru achiziţia de aceste imobilizări pentru a putea susţine extinderea societăţii şi
implicit încasarea de venituri de pe urma desfăşurării activităţiilor comerciale.
Fluxul de numerar din activitatea de finanţare este şi acesta unul negativ
pentru ambele exerciţii financiare, datorită restituirilor de credite pe termen mediu şi
lung, cât şi a dividendelor plătite în exerciţiile financiare.
Flxul de numerar net global are o valoare pozitivă atât în anul 2011 cât şi în
2012, deoarece încasăriile din activitate de bază au înregistrat un trend ascendent, iar
veniturile din vânzarea imobilizărilor au înregistrat şi ele o valoare pozitivă pe tot
parcursul exerciţiilor financiare.
În ceea ce priveste ratele de structură a fluxurilor pentru anul 2011 evidenţiază
aceleaşi aspecte rezultate din analiza fluxurilor în mărime absolută, adică o contribuţie
semnificativă a activităţii de exploatare la generarea de lichidităţi şi echivalente de
numerar pentru activitatea de investiţi; rata cash-flow-urilor din vânzări şi rata
profitului net pun în evidenţă capacitatea întreprinderii de a încasa produsele vândute
şi serviciile prestate, cât şi contribuţia profitului la dinamizarea fluxurilor de trezorerie
din activitatea de bază; rata utilizărilor prudenţiale reflectă capacitatea întreprinderi
de a dispune de fonduri băneşti pentru onorarea obligaţiilor faţă de acţionari.
În anul 2012 ratele de stuctură a fluxurilor de trezorerie din exploatare,
investiţii şi finanţare nu evidenţiază nimic, deoarece fluxul net de trezorerie este unul
negativ.
40
Concluzii şi perspective ale cercetării
Deoarece nici unul din documentele de sinteză nu reuşeşte să furnizeze un
tablou complet şi detaliat al tuturor intrărilor şi ieşirilor de fonduri, al tuturor
provenienţelor şi utilizărilor de disponibilităţi, pentru a remedia această problemă s-a
propus un document al evoluţiei situaţiei financiare recunoscut sub numele de tabloul
fluxurilor de trezorerie.
Pentru a atinge obiectivul său principal, furnizarea unei informaţii relevante
privind intrările şi ieşirile de lichidităţi în timpul exerciţiului şi a facilita astfel
investitorilor, creditorilor şi altor utilizatori, analiza trezoreriei întreprinderii, acest
document al evoluţiei situaţiei financiare trebuie să prezinte: incidenţa asupra
trezoreriei a activităţilor de exploatare ale unei întreprinderi; incidenţa asupra
trezoreriei a operaţiilor de investiţii; incidenţa asupra trezoreriei a operaţiilor de
finanţare; creşterea netă sau diminuarea netă de lichidităţi.
Se constată că echilibrul financiar, care stă la baza tabloului fluxurilor de
trezorerie este centrat în primul rând pe solvabilitatea întreprinderii şi în al doilea
rând, pe flexibilitatea financiară. Aceste caracteristici sunt apreciate prin intermediul
capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri pozitive de trezorerie, plecând de la
activităţile sale curente.
Fluxul de trezorerie provenit din exploatare, reprezintă indicatorul central al
analizei situaţiei unei întreprinderi, fiind utilizat pentru aprecierea performanţelor pe o
perioadă medie. El apare ca un indicator cheie, deoarece de mărimea lui depinde
aprecierea capacităţii întreprinderii de a genera lichidităţi suficiente în vederea
realizării de noi investiţii, fără a recurge la sursele externe de finanţare. Deci, de
această capacitate depinde fluxul net de trezorerie al operaţiunilor de finanţare.
Tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă informaţii istorice privind fluxurile
monetare, informaţii care stau la baza previziunilor de fluxuri de trezorerie viitoare,
creându-se astfel premisele pentru estimarea valorii întreprinderii.
Relaţia fundamentală a trezoreriei permite aprofundarea constatărilor furnizate de
fondul de rulment net, prin două noţiuni definite de elemente pe termen scurt ale
bilanţului. Aceste noţiuni sunt: nevoia de fond de rulment şi trezoreria.
Operaţiile de exploatare antrenează formarea nevoii de finanţare care conduce
la constituirea mijloacelor de finanţare. Confruntarea globală a acestor nevoi şi a
41
acestor mijloace de finanţare, face să se degajeze o nevoie de finanţare indusă de
ciclul de exploatare sau nevoi de fond de rulment.
Nevoile de finanţare determinate de ciclul de exploatare, sau utilizările ciclice,
corespund avansărilor de fonduri pe care întreprinderea este constrânsă să le afecteze
pentru constituirea stocurilor sale (materii prime şi materiale, producţie în curs de
fabricaţie, produse finite în depozit, etc.) şi pentru a acorda termene de plată
partenerilor săi comerciali (clienţilor), cărora le-a livrat produse finite, le-a executat
lucrări sau le-a prestat servicii.
Întreprinderea, prin termenele de plată acordate diferiţilor săi parteneri
comerciali, (clienţilor) acumulează creanţe. Această acumulare de creanţe suscită
lichidităţi şi deci o nevoie de finanţare pentru întreprindere. Ţinând cont de
elementele sale de definire, trezoreria exprimă poziţia globală pe care întreprinderea o
are asupra operaţiunilor sale pe termen scurt.
De exemplu, o trezorerie pozitivă semnifică faptul că întreprinderea constituie
plasamente financiare lichide faţă de partenerii financiari, pentru o sumă care
depăşeşte pe cea a resurselor pe termen scurt obţinute de la partenerii financiari. În
acest caz, situaţia exprimă o trezorerie îndestulătoare, pentru că întreprinderea dispune
de lichidităţi abundente care îi permite să ramburseze datoriile financiare pe termen
scurt. Se poate vorbi de o reală autonomie pe termen scurt.
În schimb, o trezorerie negativă semnifică, din contră, faptul că întreprinderea
este dependentă de resursele sale financiare pe termen scurt. Această situaţie de
dependenţă sau de tensiune asupra trezoreriei evidenţiază faptul că lichidităţile sau
quasilichidităţile sunt insuficiente pentru a permite rambursarea datoriilor pe termen
scurt. Menţinerea resurselor de trezorerie pare ca o constrângere impusă întreprinderii
şi limitează autonomia sa financiară pe termen scurt. Dar, dacă o situaţie de
trezorerie negativă exprimă o certă dependenţă financiară, ea nu trebuie să fie
interpretată imediat ca un simptom de insolvabilitate. Numeroase întreprinderi
supravieţuiesc şi chiar prosperă cu o asemenea situaţie.
Recurgerea la relaţia trezoreriei se dovedeşte extrem de preţioasă de fiecare
dată când se analizează evoluţia unei întreprinderi pentru a se găsi transformările care
au afectat echilibrele sale financiare. Această evoluţie exercită adesea o influenţă
contrastantă asupra termenilor de trezorerie.
42
Un obiectiv important al activităţii de trezorerie, îl reprezintă păstrarea
echilibrului financiar. Capacitatea de plată a unui agent economic constituie o
importantă premisă a succesului. Această preocupare începe odată cu proiectarea
Bugetului de Venituri şi Cheltuieli, şi continuă pe tot parcursul activităţii, ca o
preocupare de a încasa creanţele rezultate din livrări, concomitent cu insistenţa faţă de
furnizori de a obţine credit comercial prin decalarea plăţii obligaţiilor, faţă de date
aprovizionării cu materii prime, materiale sau mărfuri, fără pericolul de a plăti
majorări de întârziere, care de regulă sunt prevăzute prin contract. Se înţelege deci că
această decalare a plăţii faţă de data livrării şi facturării bunurilor trebuie negociată şi
înscrisă ca atare în contract.
Cu privire la încasările şi plăţile prin conturile bancare, rămân foarte
importante garanţiile pe care le oferă clienţii şi identificarea riguroasă a furnizorilor şi
creditorilor, cunoscând din presă numeroase practici de inducere în eroare a
partenerilor de afaceri. Este evident că, afacerile cele mai sigure, sunt cele în care
eliberarea valorilor şi expedierea mărfurilor este însoţită de plata anticipată sau
concomitentă a acestora. Cum acest lucru nu este întotdeauna posibil, se pot accepta
instrumente de plată cu decontare ulterioară, după ce clientul respectiv face dovada
bonităţii şi prezintă documente valabile (cec, bilet la ordin, cambie).
O preocupare specială trebuie acordată obligaţiilor faţă de bugetul statului,
bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale, unde neplata în termen generează
majorări substanţiale ce trebuie evitate, ducând la penalizări şi amenzi din partea
statului la societăţile rău-platnice şi implicit la o scădere la o degradare a situaţiei
trezoreriei.
Încadrarea României în categoria membru cu drepturi depline al Uniunii
Europene facilitează accesul investitorilor autohtoni prin intermediul societăţilor
bancare sau altor instituţii de credit din străinătate dechise la noi, accesul la fonduri
private în condiţii mai avantajoase (concretizate în perioadă de graţie sau dobânzi
reduse ca nivel). Deasemenea este necesar a se evidenţia rolul cash-flow-ului în
conturarea lichidităţii băneşti necesare fiecărei firme pentru a face faţă plăţilor
imediate. În acest sens subliniem importanţa IAS 7, contretizat în calculul necesarului
de lichidităţi băneşti (care ar trebui să se aplice la nivelul fiecărei firme, indiferent de
obiectul de activitate).
43
Bibliografie
1. Bătrâncea M.,Bătrâncea Larisa-Margareta şi Maşcă E., 2008, Analiza entităţii
armonizată cu standardele internaţionale de raportare financiară, Editura Risoprint,
pag. 218-228.
2. Dragotă, Victor, Ciobanu, Anamaria, Obreja, Laura, Dragotă, Mihaela, 2003,
Management financiar, Editura Economică, Bucureşti, pag. 224-225.
3. Feleagă N.şi Ionaşcu I.,1993, Contabilitate financiară, volumul 3, Editura
Intelcredo, Deva, pag.134-151
4. Gheorghiu A.,2004, Analiză economică-financiară la nivel microeconomic,
Editura Economică, Bucureşti,pag.234.
5. Matiş D. şi Pop A. (coord.), 2008, Contabilitate financiară, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca, pag.586.
6. Nistor I.,2002, Finanţele întreprinderii, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca,pag.227.
7. Nişulescu E., nr.2-3/1995 Standardele de contabilitate internaţionale şi rolul lor
în
economie, Revista Finanţe, Credit, Contabilitate, Bucureşti.8. Pântea I.P. şi Bodea Gh.,2006, Contabilitate Financiară Românească conformă cu
Directivele Europene, Editura Intelcredo Deva, pag.182-189
9. Rădescu D.R., nr.7/2002, IAS-uri?, Cu plăcere, dar moderat!, Revista
Contabilitate, Expertiză şi Auditul afacerilor, emisă de CECCAR, Bucureşti.
10. Ristea M. (coord.), 2004, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura
Universitară Bucureşti, pag. 347
11. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economică financiară, 2004,
Editura Economică, Bucureşti, pag. 381
12. *** Legea Contabilităţii nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial
nr.48/14.01.2005
13. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice Nr. 3055 din 29 octombrie 2009
pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 85 din 20
14. *** Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, Editura CECCAR,
44
Bucureşti, pag. 550-558
15. www.electroceramica.com
16. www.remarul.eu
17. www.iamu.ro
18. www.mecanicaceahlau.ro
19. www.thrmareaneagra.ro
45