Download - Pedagogia Freinet
Universitatea de Vest Timișoara
Facultatea de Litere, Istorie, Teologie
Specializare: Teologie Pastorală
Pedagogia Freinet
Timișoara
2015
Coordonator: Lect. univ. dr. Carmen Maria TÂRU
Student: Iovanov Deian
Cuprins
Introducere
Principiile Pedagogiei Freinet
Cum arată o zi în școala Freinet ?
Evaluarea în Pedagogia Freinet
Tipuri de evaluare în Pedagogia Freinet
Pedagogia Freinet în Școala Românească
Introducere personală în temă
Pedagogia Freinet este una dintre puținele pedagogii alternative care s-a impus în fața
timpului, dovedind astfel că structura și bazele sale sunt unele bine fortificate, care nu numai că a
rezistat, dar a și evoluat constant. Acest fapt nu poate decât să indice actualitatea acestei
pedagogii, care deși a fost fondată de Célestin Freinet (1896-1966) în secolul XX-lea, ea poate
fi întâlnită la nivel mondial ca metodă de predare cu un succes impresionant în formarea și
educarea elevului.
Célestin Freinet după ce a urmat școala normală de institutori, a fost trimis pe frontul
Primului Război Mondial, revenind din acesta nu fără să fi fost grav rănit. Totuși, invaliditatea
sa nu l-a oprit să își continue munca, introducând tipografia ca instrument didactic la Școala
comunală la care a fost institutor. Acest fapt, alăturat activității sale din presa profesională și
politică, dar și participarea la congrese internaționale bazate pe reformarea școlii și implicit a
pedagogiei vremii au dus la distanțarea sa de tehnicile pedagogice tradiționale, nealăturându-se
nici celor noi, având propriile concepții rezultate din originalitatea gândirii sale. În timp, datorită
activității sale intense, crește și „reputația sa de inovator”, fapt ce va fi urmat într-o ordine
naturală și de înființarea unei școli proprii. Astfel, teoria pedagogică a lui Freinet s-a bucurat și
de punerea sa în practică, în această primă școală experimentală.
Deși a întâmpinat dificultăți fiindu-i închisă școala de la Vence și a creat nenumărate
polemici, Freinet a putut să-și pună în practică mișcarea pedagogică, în principiu datorită
recunoașterii imediate la nivel internațional a calității incontestabile a metodelor sale de educație
și instruire. Acest succes se datorează în mare parte inovației adusă de acest nou tip de
pedagogie. „ Prima inovație a fost, prin urmare, ieșirea clasei în natură pentru a observa mediul
natural și uman. Impresiile cu care se întorceau la școală erau discutate în primul rând, apoi
stabilite în scris. Textele rezultate erau corectate și îmbunătățite, și ofereau o bază pentru
învățarea aptitudinilor tradiționale de bază, care a devenit, astfel, un instrument practic pentru
îmbunătățirea comunicării”. Această comuniune cu spațiul extra-școlar, cu natura, apare ca o
urmare a aspirației lui Freinet către o filosofie bazată, printre altele, și pe o „zestre țărănească”.
O altă inovație adusă pedagogiei tradiționale este ideea de centrare a școlii pe elev. Astfel,
dacă până acum școala punea „în centrul preocupărilor sale educatorul și conținutul
învățământului, nesocotind atât cerințele copilului, cât și pe cele ale societății”, Freinet vede
dorințele și necesitățile elevului prioritare, înscriindu-se în curente ca Educația nouă sau Școala
activă. Centrarea școlii pe nevoile, dar mai ales dorințele elevului, reprezintă, din punctul meu de
vedere, un pas important în dezvoltarea tehnicilor pedagogice de predare. Impactul cel mai mare
pe care îl are această perspectivă asupra copilului este unul de factură psihologică. Atâta timp cât
toate resursele sunt îndreptate spre școlar, puse la îndemâna sa, acestea pot acorda un sentiment
de control, de siguranță, menit să îl ajute în vederea dezvoltării stimei de sine și a unui echilibru
atât emoțional, cât și mental factori ce vor ajuta la construcția unei personalități bine conturate.
Totodată, oferind educabilului șansa de a alege, de a-și dezvolta cunoștințele în funcție de
propriile interese, creează un mediu propice studiului voluntar, care s-a dovedit în nenumărate
cazuri a fi superior celui cu o notă de obligativitate.
Caracteristica definitorie a pedagogiei Freinet este cea a educației prin muncă. Așadar, la
întrebarea dacă școala este templu sau șantier ? Freinet va pleda pentru a doua variantă, pentru
așezarea activității, a muncii la baza școlii. În ceea ce privește acest domeniu, are o atitudine
foarte pozitivă către posibilitatea de a munci în școală, ca mijloc de exersare, de formare pentru
viitorul adult. Așadar, „ideea de muncă ocupă, în sensul cel mai propriu, locul central în
concepția pedagogică a lui Freinet”. Freinet propune centrarea activității educative pe cel ce
învață, dar nu în forma jocului ci prin muncă, care devine principalul nucleu al activității școlare:
școala nu trebuie să caute plăcerea, tot așa cum nu trebuie să provoace suferința (Radu, I.T.,
Ezechil, L., 2005, p.118).
Pedagogia Freinet se bazează și pe comunicare și cooperare. Freinet a observat că există o
plăcere naturală de a comunica în rândul copiilor, fapt pe care a decis să îl exploateze pe cât
posibil în mediul școlar, căci exprimarea liberă duce la auto-cunoaștere. Ceea ce este aș spune eu
interesant, e că acest tip de pedagogie reușește să îmbunătățească mai multe tipuri de comunicare
decât pe cea mai des utilizată de majoritate și anume, cuvântul rostit. Astfel, Célestin Freinet
încurajează și folosirea altor limbaje și a altor forme de exprimare, ca de exemplu artele,
gesturile, mișcările sau chiar calculul. Ceea ce consider a fi o mare realizare a acestei metode de
educație este modul în care elevii sunt încurajați atât să coopereze cu profesorii lor, dar și cu
ceilalți colegi, „vindecând” marea problemă cu care se confruntă școlile clasice și anume
individualitatea elevilor, care vine întotdeauna însoțită și de egoism. Neutilizarea unui sistem de
notare, în pedagogia Freinet descurajează competiția, pentru că motivația individului să fie una
intrinsecă, bazată doar pe propria dorință de auto-depășire și nu pe cea de a se compara cu alții
sau de a apela la factori externi, destul de sintetici, care să ducă la o falsă, slabă sau efemeră
motivație.
Ceea ce nu cred că va putea fi vreodată de condamnat este încercarea de dezvoltare a
creativității, ce a devenit unul dintre obiectivele principale ale acestui tip de pedagogie.
Creativitatea e favorizată de libertatea de exprimare și de gândire, de comunicarea ce evoluează
constant și care creează legături sociale puternice, dând indivizilor un soi de relaxare a minții
care acordă mediul propice pentru amplificarea imaginației și a originalității.
Cum arată o zi în școala Freinet ?
Dimineața:
- Întâlnirea de dimineață, fiecare înpărtășește grupului exepriențele din afara școlii
- Un cântec, urmat de considerații de ordin moral și civice
- Citirea, de către unii elevi, a unui text foarte bine pregătit; colegii în timp ce ascultă,
efectuează desene libere;
- Ședință de text liber, alegerea, folosirea imaginii, culegerea și tipărirea.
La prânz:
- O oră de activitate liberă; construirea modelelor istorice, experiențe științifice, pregătirea
conferințelor, activitate la fișiere autocorective;
- Ultima oră: conferințe.
Evaluarea în Pedagogia Freinet
Într-o clasă Freinet evaluarea nu vizează o ierarhizare, ci urmărește depășirea
eșecurilor școlare și valorizarea reușitelor parțiale ale copiilor care, ajutați, trebuie să
ajungă la realizarea proiectelor lor individuale.
Tipuri de evaluare în Pedagogia Freinet
Autoevaluarea
Pornind de la planul individual de muncă, elevul se corectează singur, cu ajutorul
fișierelor autocorective(autocorectare) și se autoapreciază printr-un cod de culori,
determinându-și gradul de reușită.
Evaluarea colectivă(co-evaluarea)
Rezultatul muncii individuale a elevului este prezentat grupului clasă și este supus
criticilor valorizante ale acestuia.
Evaluarea finală este realizată de cadrul didactic.
Notarea în pedagogia Freinet notele sunt înlocuite cu grile de evaluare bine
împărțite elev/dascăl, centuri de culoare, scări de competențe, bilanțuri, sistem de
brevete.
Pedagogia Freinet în Școala Românească
Aplicarea pedagogiei Freinet în România, într-o formă organizată, s-a realizat
începând din 1991, la Timișoara cu un stagiu de inițiere și formare în pedagogia Freinet.
Aceasta respectă curriculum-ul național și face parte din subsistemul învățământului
alternative de stat. Este aplicată în învățământul preșcolar și primar(în rețeaua
învățământului alternativ), gimnazial și liceal(tehnici Freinet), în activități
extracurriculare tabăra internațională școala de vacanță Freinet.
În concluzie, această metodă de educație și instruire, elaborată de Célestin Freinet își
autojustifică succesul pe care l-a avut prin însăși depășirea barierelor spațio-temporale. Chiar
dacă a fost contestată, pedagogia Freinet dăinuie și astăzi, având succes în formarea tinerilor, a
personalității și creativității lor.
Referințe bibliografice
1. Marian D.ILIE și colaboratorii, Introducere în Pedagogie, Ediția a III-a, revizuită și
adăugită, Timișoara,2012.
2. Șt. Rădulescu, Mihaela, Pedagogia Freinet - Un demers inovator, Editura Polirom, Iași,
1999
3. http://www.ibe.unesco.org/International/Publications/Thinkers/ThinkersPdf/freinete.pdf
4. http://web.archive.org/web/20111009143802/http://www.freinet.org/icem/history.htm
5. http://www.aiarad.ro/pdf/publicatii/quovadis_nr4_2004.pdf