,ANDRE GIDE
:{ll
Pivnilele Vaticanulur
%r*
T?aducere din limba francezl 9i note de
Mloane IzveRNa
:
r*.t
ANDRE GIDELes Cates du Vati.can
@ Editions Gallimard, 1914
taducere din limba francezlMIOARAIZVERNA
Copyright O 2016RAO Distribufie
pentru versiunea in limba romAni
Ilustralia coperteiGASPARVANWOTTEL
Vedere a castelului Sant'Angelo gi
a Vaticanului dinspre Prati di Castello
20t7
ISBN 978-606-85 16-99-B
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RorninieiGIDE, ANDRf
Pivnilele Vaticanului / Andr6 Gide ; trad. 9i note: MioaraIzverna. - Bucureqti : RAO Distribu$e,2017
ISBN 978-606-85 16-99-B
I. Izverna, Mioara (trad. ; note)
821.133.1
Cupins
LUIJACqUES COPEAU .........7
Cartea intiiANTHIME ARMAND.DUBOIS................. 9
Cartea a doua
.puus DE BARAGLIOUL....... ................ 47
Cartea a treia
AMEDEE FLEURISSOIRE ................,.... 1 03
Cartea apatra
MIRIAPODUL............. .........r+3
Cartea a cincea
LAFCADIO ...,.,..210
5
LUIJAC%UES COPEAU
Cuumtilb, 29 august I 9 I 3
Imiface pld,cere sd-lt sciu numeln pe primafik a acestei
cdrli. Ea afost tntotdeauna a ta; cel puyin din ziua cdnd a
tnceput sd ia oformd. Cred cd tli aminte;ti de acea plimbare, tn
timpul cdrei.a li-am pouestit-z; eram la Cuueruille; adntul bdtea
cufurfu ;t noi ne ducean ln Etretat sd aedem marea. Intuesul tdu
pmtru cele ce-li pouesteam m-a suslinut mult, tot timpul cdt am
scris-0.
Pldnuisem sd, sciu aceastd carte tncd mai demult. Mi-aiadus am'inte cd li-am uorbit despre ea chiar din prima zi cdnd ai
uenit sd md uezi la tntoarcerea ta din cdlitoia tn Danunarca.
Oare cdlt ani au trecut de atunci?
In auste uremi de produclu pipitd ;t de zdmislii ratate, trni
dau seama cd aafi gru sd conuing lumea cd am purtat aceastd
carte atdta arane in minte, inainte dr a md strddui sd o nasc.
De ce tmi intitulez aceastd carte Sotie? De ce le-am spus
celor trei de dinainte Povestiri? Pentru a ardta clar cd el.e nu
sunt chim niqte romane.
De altfel, nu md prea intereseazd dacd sunt luate drept
rlmane, cu condilia sd nuf.u acuzat cd m-am abdtut de la
regulik ,,genului" gi cd, de exemplu, le lipsest dezordinea si
confu<ia.
7
ANDRE GIDE
Pouestii, soties... cred cd, pdnd acum, n-am scis decdt
cdrli ironi,ce (sau critfue, dacd preferi), dintre care ultima este cea
de"fold.
Cred cd lipsurile operelor de astdzi ain dinfoptul cd ele se
nasc tnainte de termm;i cd axisnl nu-$ mai acordd timpul de
a le purta tn sine. Darfueascd-mn Apollo sdfac procesul epocii
mel.e! Nu-mi pl,au sd ofac pe nemuQumitul. Cek spuse aici sunt
mmite doar sd-i atertip4 pe cei care ar pretinde cd descopadin
Pivnigele Vaticanului o retractare, o palinodie, ceua ce-i ajutd
sd. trase<e curba carierei mtk, ardtdndu-i euolu\ia...
Nu md mai interesea<d decdt meseria mea s,i nu aspir decdt
l.a a.fi. un bun artizan.
8
CARTEA TWAT
ANTHIME ARMAND.DUBOIS
Eu unul am ales, Am optat pentru
ateismul social. Exprim acest ateism
de vreo cincisprezece ani, intr-oserie de lucriri,..
Georges PAI-ANTE,
Cronildfilosofi.cd
din Mucure de Franu (dec. 1912)
Itn anul 1890, sub pontificatul lui Leon al XIIIJea,
renumele doctorului X..., specialist in boli reu-
matice, il aduse pe francmasonul Anthime Armand-
Dubois la Roma.
- Te duci la Roma si-gi ingrije;ti trupul! exclama
Julius de Baraglioul, cumnatul lui. Acolo o s[-fl dai
seama ci sufletul ili este mult mai bolnav decAt trupul!
Iar Armand-Dubois rispundea, pe un ton de compi-
timire exagerati:
- Bietul meu prieten, privqte-mi umerii.
9
ANDRE GIDE
Blajinul Baraglioul isi ridica privirea, firi si. vrea,
spre umerii cumnatului siu; se cutremurau ca scutu-
rafi de un rAs adAnc, de nestipAnit; gi, intr-adeviq te
cuprindea milavdzdnd acel trup mare, pe jumitateparalizat, folosindu-si ultimele puteri in chipul acesta
grotesc. Era limpede ci fiecare rimAnea neclintit pe
pozitia lui qi ci elocinla lui Baraglioul nu putea sischimbe nimic. Daq cine qtie, poate ci timpul... povara
tainici a locurilor sfinte... Profund descurajat,Juliusmai spunea doar atdt:
- Anthime, starea tarnil ingrijoreazi (umerii isi
incetau dintr-odati dansul, cici Anthime isi iubea
mult cumnatul). Poate ci peste trei ani, in timpuljubileului, cAnd voi veni la voi, vei fi mai bine!
V6ronique, in schimb, isi intovirisea solul intr-ostare sufleteasci cu totul diferiti: fiind credincioasi, ca
si sora ei Marguerite qi ca siJulius, acea indelungatiqedere la Roma insemna implinirea uneia dintremarile ei dorinle; V6ronique isi umplea viala mono-
tond ;i plini de dezamigiri cu tot felul de mi.runtepractici religioase si, neputAnd avea copii, se consacra
intru totul acestui ideal. Daq din nefericire, nu nutrea
mare speranli ci-l va aduce pe Anthime pe calea
credinlei. Stia inci de mult timp cAti incipilAnare se
ascunde sub fruntea aceea inalti. Abatele Flons o
avertizase:
Opiniile intransigente, ii spusese el, sunt si cele
mai rele. Nu mai spera decAt intr-un miracol.
tncetase si mai sufere. lnci din primele zile ale
instalirii lor la Roma, fiecare din cei doi soli igi
10
Pivnilele Vaticanului
orsanizase existenfa in felul siu: V6ronique i;iconsacra timpul treburilor gospodlresti ;i rugiciunilor,
Anthime cercetirilor sale qtiinffice. TrS.iau asfel, unulIAngi celilalt, suportAndu-se reciproc qi intorcAndu-qi
spatele. Asa se face ci intre cei doi soli domnea un fel
de inlelegere si ci asupra lor plana un fel de fericire,
fiecare din ei gisind in sprijinirea celuilalt prilejul de
a-;i folosi cu discrelie virtufile.
Locuinla pe care o inchiriaseri prin intermediulunei agentii avea, aqa cum se intAmpli in cazul celor
mai multe locuinle italieneqti, pe lAngi unele calitilineasteptate, qi mari cusururi. tntinzAndu-se pe totetajul intAi din palatul Forgetti, via Lucina, avea o
terasi frumoasi unde V6ronique iqi puse in minte, de
cum o vdzu, sd" cultive aspidistre, plante clrora le
mergea atAt de riu in apartamentele din Paris; dar, ca
sd ajungd pe terasi, era obligatl si treaci prinorangerie, unde Anthime iqi instalase laboratorul;acesta hotlrAse ci prin laboratorul lui se putea trece
doar la anumite ore din zi.
Firi sd fac5" zgomot, V6ronique impingea uga si se
strecura discret prin incipere, cu ochii in pimAnt,precum un cdlugir ce trece prin fala unor obscene
graffiti, cici nu-i plScea si vadi cum, in fundulcamerei, revirsAndu-se dintr-un fotoliu de care era
sprijiniti o cArj5, uriaEa spinare a lui Anthime stitea
incovoiatd deasupra cine qtie cirui lucru necurat. La
rAndul lui, Anthime se ficea ci nu o aude. Dar de
indati ce ieqea din camer5, se ridica greoi din fotoliu,
11
ANDRE GIDE
se tara spre uqi ;i, plin de lAfni, cu buzele strAnse,
impingea zdvorul cu o miqcare autoritari a degetului
ariltdtor.Apoi, la scurt timp, venea clipa cAnd pe cealalti
uqi intra Beppo, si-i ia comisioanele.
Anthime il remarcase pe Beppo - un biietan de
vreo doisprezece-treisp rezece ani, zdten\dros, {bripnringi qi {dri adipost - la cAteva zile dupi sosirea sa la
Roma. Aqezatin fala clidirii unde cei doi soli descin-
seseri la inceput, pe via Bocca di Leone, Beppo
affdgeaatenqia trecitorilor, aritindu-le o ldcusti pititisub un smoc de verdeali intr-o mici legitur[ de stuf.
Anthime ii diduse pe insecti Ease binuli, Ei apoi, cu
pulinele cuvinte italieneqti pe care le qtia, ii explicase
copilului ci, in locuinla unde avea si se instaleze a
doua zi, pe via Lucina, va avea nevoie, curind, de
cAgiva gobolani Ei ci orice vieguitoare ce se tAriqte,
inoati, umbll pe pimAnt sau zboari fi foloseqte pentru
documentare. Lucra pe fiin1e vii.
Beppo era foarte iscusit in asemenea treburi ;i i-ar
fi putut aduce chiar qi vulturul sau lupoaica de pe
Capitoliu. Aceasti meserie fi convenea, cici se potrivea
de minune cu plicerea lui de-a umbla dupigterpeleali. Anthime ii didea zecebdnuyipe zi; Beppo
ajuta qi la treburile casei. La inceput, V6ronique il privi
cu antipatie; dar din clipa cAnd observi ci se inchinicAnd trece prin fap Madonei aqezate in col,tul dinspre
nord al casei, ii trecu cu vederea infiligareazdrenfiroas* qi ii ingidui si duci in bucdtirie apa,
t2
Pivnilele Vaticanului
cirbunele, lemnele gi curpenii de foc, ba chiar; martea
;i vinerea, cAnd Caroline, servitoarea pe care oaduseseri cu ei de la Paris, era prea ocupati. cugospodiria, Beppo o inso{ea pe V6ronique la piali qi iiducea cosul.
Beppo nu o iubea pe V6ronique; dar se indri-gostise de savant care, curAnd, renun!5. si mai coboare,
cu greu, in curte, ca si-qi ia in primire victimele, si iiingidui biiatului s[ urce in laboratorul lui. Aici se
ajungea prin teras5, urcAnd pe o scari ascunsi, ce o
lega de curte. tn ursuza-i singuri.tate, inima luiAnthime bitea parci mai tare cAnd auzea zgomotulu;or, ficut de picioarele goale ale bdiatului pe dale;nu lisa si se vadi. nimic din toate astea; nu existalucru care siJ poatd tulbura in munca sa.
Biiatul nu bitea in geamul de la q5, ci il zgAria cuunghia ;i, cum Anthime continua si stea aplecat peste
masa de lucru firi si rispundi , fd,cea patru pa;iinainte si rostea, cu vocea-i de copil, un: ,,Permesso?",care insenina inciperea. Dupi voce, Beppo pirea uninger; de fapt era un ajutor de ciliu. Oare ce nouivictimi mai aducea in traista pe care o punea pe masa
de torturi? Prea absorbit adeseori de munca sa,
Anthime nu deschidea traista imediat, ci doar arunca
spre ea o privire rapidd; dacd,pdnza tremura, era bine;pentru acest Moloch era buni orice vietuitoare:
;obolan, soarece, pasire, broasci". Uneori Beppo nu
aducea nimic; intra totusi in camerS.: stia ci Armand-Dubois il asteapti, chiar daci venea cu mAinile goale;
si, in timp ce copilul, firi si facS nici cel mai mic
l3
ANDRE GIDE
zgomot, stitea aplecat, alituri de el, ;i urmlrea cruda
experien!5, savantul gusta vanitoasa pldcere de fals
zeu, simfnd cum privirea uimiti a pugtiului se opreste
rAnd pe rAnd, plini de spaimi, asupra animalului ;iplini de admiralie asupra lui insuqi.
inainte de a experimenta pe om, AnthimeArmand-Dubois pretindea ci reduce la ,,tropisme"orice activitate a animalelor pe care Ie cerceta.
Tropismel Nu se inventase bine cuvAntul, ;i iati cimulgi il foloseau; nenumirati psihologi nu mai vorbeau
decAt despre tropixne Tropismel Ce lumini neaqteptati
emanau aceste silabe! Era limpede cd organismul ceda
unor excitagii asemdnitoare celor ce fac ca floarea-
soarelui sd se intoarci spre soare (ceea ce se poate
explica uqor prin cAteva legi simple de frzici ;i de
termochimie). Cosmosul dobAndea, in sfAr;it, o
blAndele incurajatoare. PAni Ei in cele mai neprevizute
migciri ale fiin1ei se putea recunoa;te o desivArqiti
supunere fap de agentul excitant.
Pentru a-qi atinge scopul, adici pentru a obtine de
la animalul invins mirturia simplitilii sale, Anthime
Armand-Dubois inventase un sistem complicat de cutii
cu peretii colorati qi cu forme diferite, previzute cu
trape, labirinturi ;i tot felul de despirlituri ce contineau
unele hrani, altele nimic qi altele praf de strinutat:
erau n\te instrumente diabolice care, nu dupi mult
timp, s-au bucurat de mare trecere in Germania si, sub
denumirea de Vexierkasten, au ajutat noua qcoali
psihofiziologici si faci inci un pas spre necredinli. $i,ca si. aclioneze in mod distinct asupra unui anumit
14
Pivnilele Vaticanului
simt al animalelor sau asupra unei anumite pirli a
creierului, unora le scotea ochii, altora le distrugea
auzul, iar pe altele le castra si le jupuia de piele; sau Ie
scotea creierrrl ori weun alt organ socotit indispensabil,
dar de care animalul - pentru ca Anthime si-;i poatiface experienla - se putea lipsi.
Comunicarea sa asupra,,reflexelor conditionate"
revolulionase Universitatea din Uppsala; stArnise
disculii violente, la care participaseri cei mai mari
savanti striini. Dar in mintea lui Anthime se nd;teau
noi intrebiri; IisAndu-qi colegii de breasli si cArteascd,
isi conducea cercetirile pe alte cii, vrAnd si pitrundisi mai adAnc in tainele lui Dumnezeu.
Nu-i era de ajuns si admiti grosso modo ci orice
activitate inseamni o uzuri ;i ci animalul, prin insusi
exerciliul mugchilor sau al simluriloq cheltuia ceva.
De fiecare datd el se intreba: cAt? Bietul animalincerca si recupereze ce pierduse; dar Anthime, in loc
si-l hrineasci, il cAntirea.
Aportul de noi elemente ar fi complicat prea multexperienla: zilnic,;ase qobolani nemAncali ;i legalifedele; cAte doi erau pqi pe cAntar: doi orbi, doi chiori
gi doi vizitori; vederea acestora din urmi era solicitati
intruna de un mic aparat mecanic.
Armand-Dubois urmirea si vadi care era raportul
dintre pierderile pe care le sufereau aceste animale
dupi cinci zile de nemAncare.
tn fiecare zi, la prdnz, savantul adiuga in micitablouri ad-hoc noi cifre trium{itoare.
15