Download - povestea usii fermecate
Povestea unei usi fermecate
A fost odata ca niciodata, un castel ce se credea a fi bantuit,
pentru ca foarte des se intampla ca persone care au intrat acolo sa
nu se mai intoarca ba, mai mult, sa apara din senin oameni
necunoscuti, de prin alte locuri si imbracati foarte ciudat.
Femeile au interzis copiilor sa se joace in gradina castelului, de
teama sa nu-i piarda, iar daca se intampla ca vreun drumet obosit
sa vrea sa se opreasca putin sa-si traga sufletul la umbra
copacilor, trecea grabit mai departe, cand afla de la satenii din
jur istoria locului.
O tacere stranie stapanea gradina parasita, plina de buruieni si
intesata de panze de paianjen, iar in interiorul castelului abia
patrundeau razele soarelui, asa ca plutea un miros greu de mucegai
si de praf invechit. Creaturi umede misunau prin colturile baltite,
paianjenii pusesera stapanire pe mobilierul rupt si decolorat de
timp, iar cand ploua, apa isi facea loc prin acoperisul gaurit,
sporind umezeala.
A venit intre timp si iarna, asa ca o patura curata de zapada
acoperea peisajul dezolant, facandu-l sa para, de departe, aproape
prietenos. Intr-una din zile, vantul naprasnic viscolea zapada in
vartejuri ametitoare, prinzand in capcana lor un biet calator ce se
intamplase sa fie pe drum. Inghetat si obosit, acesta zari, in
pauza dintre doua pale de vant, silueta unei asezari. Se indrepta
cu greutate intr-acolo si deschise cu efort usa mare de la intrare.
Se impinse sa o inchida la loc, pentru ca vantul batea cu furie si
respira usurat atunci cand reusi. Se intoarse si cerceta curios cu
privirea locul in care nimerise.
Nu era cea mai placuta incapere in care fusese, dar era mult mai
bine decat in urgia de afara. Incepu sa cerceteze locul, in
speranta ca va gasi o zona mai uscata, in care sa-si odihneasca
oasele. De o parte si de alta a usii masive de la intrare, erau
cate doua usi larg deschise, abia tinandu-se in balamale. In
interiorul acelor camere peisajule era asemanator cu cel din hol.
In partea din spate a camerei, abia cand se apropie, vazu o usa
inchisa, ce parea diferita de celelalte. Era rosie, cu vopseaua
intacta si parea sa emita o lumina difuza cand te apropiai de ea.
Puse mana pe clanta si impinse. Intampina o usoara rezistenta, ca
si cum i-ar fi testat hotararea de a intra, lumina se intensifica
si in cele din urma se deschise larg
A fost ca si cum ar fi intrat in alta lume, pentru ca se afla
intr-un loc insorit si incarcat de verdeata. Un aer caldut, de
vara, il facu sa renunte la haina ponosita care abia il acoperea si
sa se indrepte catre gradina din apropiere. O feerie de culori si
mirosuri l-au napadit si l-au facut sa uite, pe moment, de frigul
prin care tocmai trecuse, de foamea care il chinuia, de picioarele
obosite de atata mers. Gasi copaci incarcati de fructe si se
infrupta pe saturate, apoi se intinse la umbra lor. Era atat de
bine acolo, incat nu s-ar mai fi intors niciodata si nici nu mai
avea la cine parintii murisera de boala si batranete, sotie si
copii nu avea, fiind mai tot timpul pe drumuri, in cautare de
lucru. Inchise ochii molesit si aproape atipise, cand simti
prezenta unei persoane alaturi el. Sari speriat in picioare si vazu
o faptura aproape nepamanteana. O femeie de o frumusete blanda si
diafana, cu ochi luminosi si calzi, ce pareau ca au in ei toata
iubirea din lume, il atinse cu un gest linistitor si ii spuse cu o
voce ca un sunet de clopotei sa nu se sperie, pentru ca a ajuns
exact unde trebuia si sigur va fi fericit aici.
I-a povestit ca acea usa prin care tocmai trecuse e o poarta
deschisa spre o lume opusa celei din care venise. Daca acolo era
frig, aici e cald, daca e zi, aici e noapte, daca acolo erau
oamenii suparati, aici sunt fericiti, daca erau infometati, aici
sunt indestulati si asa mai departe. Si daca dincolo e vara, aici
cum e? intreba tanarul. O iarna blanda cu fulgi mari, fara vant,
numai buna sa racoreasca aventurierii infierbantati ce se incumeta
sa treaca prin usa fermecata, ii raspunse femeia. Toti cei care vin
pe taramul nostru sunt bineveniti daca vor sa ramana, iar noi
mergem dincolo macar o data pe an, ca sa traim alaturi de cei in
suferinta, pentru a gasi cai de a-i ajuta, si mai ales, pentru a nu
ne obisnui cu starea permanenta de bine, uitand cat suntem de
binecuvantati.
Asa ca tanarul nostru a decis sa se stabileasca acolo. Statea
aproape de intrare ca sa-i intampine pe cei nou-veniti si, cum
simtea ca il cuprinde amorteala si plictiseala, cum trecea de usa
fermecata, ca sa nu uite frigul si viscolul din care venise, cu
haine calduroase si mancare pentru calatorii rataciti
Explicatie:
Ca sa afli termenul necunoscut dintr-o relatie de tipul 8a 12 = 3a+
28, gandeste-te ca semnul egal e usa fermecata iar semnele
matematice reprezinta emotii (pozitive daca semnul din fata
numarului e plus si negative daca e minus), momente ale zilei (zi
sau noapte), ori senzatii (cald, frig). Le folosesti pe cele care
ti se par mai usor de tinut minte, iar la trecerea prin usa
fermecata (de o parte si de alta a semnului egal), se transforma in
opusul lor.
Rezultatul operatiei din fiecare membru trebuie sa fie pozitiv, asa
ca vom trece prin usa fermecata elementul necunoscut cu valoarea
mai mica (in cazul nostru 3a, care e de fapt + 3a, din dreapta in
stanga) si -12 din stanga in dreapta, pentru a face calculul,
schimbandu-le semnul.
Asadar,
8a 12 = 3a + 28 devine:
8a 3a = 28 + 12
5a = 40
a = 40 : 5
a = 8