PRINCIPIILE DREPTULUI PROCESUAL PENAL

1. Noţiunea, sistemul şi însemnătatea principiilor procesual penale.

2. Conţinutul principiilor procesului penal al R.M.

1. Noţiunea, sistemul şi însemnătatea principiilor procesual penale

Prin principiu fundamental înţelegem regula cu caracter general în temeiul căreia este reglementată întreaga desfăşurare a procesului penal. Noţiunea de „principiu fundamental” se reţine numai în sensul de regulă ce stă la baza întregii activităţi procesuale şi de aceea nu putem considera principii acele reguli ce privesc numai una din fazele procesului penal.

Ca urmare, principiile fundamentale ale procesului penal sînt acele reguli cu caracter general care determină toate instituţiile procesual-penale şi în toate fazele procesului penal.

Prin sistem de principii fundamentale ale procesului penal se înţelege ansamblul organizat al tuturor regulilor cu caracterul cel mai general care determină reglementarea şi desfăşurarea procesului penal. În cadrul sistemului, principiile fundamentale sînt aşezate în ordine logică, determinată de puterea lor de acţiune şi contribuţia pe care o au la realizarea scopului procesului penal, fiind cuprinse într-un tot organizat datorita legăturii pe care o au între ele.

Principiile dreptului procesual penal au rol aparte în ramura de drept respectivă, pentru că fundamentează şi reglementează întreg procesul penal, determină regulile generale de conduită în cadrul unui proces penal precum şi determină fazele acestuia.

2. Conţinutul principiilor dreptului procesului penal al R. M.

1. Legalitatea procesului penal

Desfăşurarea procesului penal are loc în strictă conformitate cu principiile şi normele recunoscute ale dreptului internaţional, tratatelor internaţionale la care R. M. este parte, cu prevederile Constituţiei R. M. şi a Codului de Procedură Penală. Dacă există neînţelegeri între prevederile tratatelor internaţionale şi prevederile CPP, prioritate vor avea cele internaţionale. Dacă în procesul judecării unei cauze se constată că norma ce urmează a fi aplicată contravine prevederilor Constituţiei şi este prevăzută de un act juridic care poate fi supus controlului constituţionalităţii, atunci, judecarea se opreşte şi se informează Curtea Supremă de Justiţie, care sesizează Curtea Constituţională. Dacă, la soluţionarea cauzei, norma este prevăzută într-un act ce nu poate fi supus controlului, atunci se va aplica direct legea. Dacă la soluţionarea unei cauze se stabileşte că norma juridică naţională ce urmează să fie aplicată contravine tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la care R. M. este parte, instanţa va aplica reglementările internaţionale în direct, motivînd hotărîrea sa şi informînd despre aceasta Curtea Supremă de Justiţie.

Hotărîrile Curţii Constituţionale (interpretarea Constituţiei) sînt obligatorii pentru toate instanţele de judecată din R. M.

2. Principiul prezumţiei nevinovăţiei

Persoana acuzată de săvîrşirea unei infracţiuni, este nevinovată atît timp cît nu au fost aduse probe împotriva ei în cadrul unui proces judiciar, unde îi vor fi asigurate toate garanţiile necesare privind apărarea.

3. Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor

Toate persoanele sînt egale în faţa legii, a instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, avere, origine naţională sau socială, etc. Asupra persoanelor care beneficiază în baza legii de un anumit grad de imunitate, urmărirea penală şi judecarea se face în baza unor condiţii speciale prevăzute de Constituţie, tratate internaţionale, CPP şi alte legi.

4. Respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane

Toate persoanele şi organele care participă la un proces penal, sînt obligate să respecte drepturile, libertăţile şi demnitatea umană. Limitarea temporară de acestea, se efectuează doar în cazurile prevăzute de lege (ex: arestul). În cadrul unui proces penal, nimeni nu poate fi supus la tortură sau alte tratamente inumane. Însărcinarea privind neaplicarea torturii sau altor pedepse crude, îi revine autorităţilor în a cărei grijă se află persoana privată de libertate. În cadrul unui proces penal, la fel, orice persoană are dreptul să se apere prin toate mijloacele care nu sînt interzise de lege, în scopul apărării drepturilor, libertăţii şi demnităţii sale. Dacă s-a cauzat un prejudiciu prin încălcarea acestora, atunci prejudiciul se repară în modul stabilit de lege. Dacă victima este persoană minoră sau este martor, atunci se va acţiona pentru respectarea intereselor acestuia, indiferent de faza procesului.

5. Inviolabilitatea persoanei

Nimeni nu poate fi reţinut şi arestat decît în cazurile şi în modul stabilit de CPP. Privarea de libertate, arestare şi astfel de acţiuni, se permit în baza unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti motivate. Reţinerea persoanei pînă la emiterea mandatului de arest, nu poate depăşi 72h. Persoana care a fost reţinută este informată despre toate drepturile sale, motivul reţinerii sau arestării, încadrarea juridică a acţiunii de săvîrşire a acţiunii de care este bănuită sau învinuită, în prezenţa unui avocat ales de el sau un avocat de stat. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată trebuie să elibereze imediat orice persoană care a fost deţinută ilegal sau dacă a trecut termenul pentru reţinerii sau arestării. Percheziţia sau examinarea corporală pot fi efectuate asupra persoanei, fără consimţămîntul acesteia, numai în condiţiile CPP.

6. Inviolabilitatea domiciliului

Nici o persoană, fizică sau juridică nu poate fi lipsită de proprietate, decît doar din motive de utilitate publică, în baza condiţiilor CPP şi conform principiilor generale ale dreptului internaţional. Bunurile persoanei pot fi sechestrate în baza hotărîrii judecătoreşti, care ulterior se descriu în procesul verbal şi persoanei căreia i-au fost sechestrate bunurile respective, i se dă o copie a acestuia, cu referinţă la cazul dat.

7. Secretul corespondenţei

În cursul unui proces penal, nici o persoană nu poate fi lipsită sau limitată în dreptul la secretul scrisorilor, al telegramelor, convorbiri telefonice şi alte mijloace legale de comunicare, deoarece este asigurat de stat. Limitarea acestui drept se face în baza unui mandat judiciar.

8. Inviolabilitatea vieţii persoanei

Orice persoană are dreptul la inviolabilitatea vieţii private, la confidenţialitatea intime, familiale, la protejarea onoarei şi demnităţii personale. În cadrul procesului penal, nimeni nu are dreptul să intervină nelegitim în viaţa intimă a altei persoane. De obicei, informaţia privind viaţa privată nu poate să fie acumulată decît doar în cazurile cînd această informaţie se administrează într-o cauză penală concretă. În cazul dat, persoana nu poate refuza să dea o anumită informaţie despre viaţa sa privată, ci poate să ceară explicaţii privind necesitatea obţinerii acesteia, explicaţia fiind inclusă în procesul verbal.

9. Limba în care se desfăşoară procesul penal şi dreptul la interpret

La desfăşurarea procesului penal se utilizează limba de stat. Persoana care nu cunoaşte limba de stat are dreptul să ia cunoştinţă cu toate actele şi materialele dosarului şi să vorbească în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată prin interpret. Persoanele care acceptă să vorbească sau care posedă o altă limbă pot desfăşura procesul penal în limba acceptată, însă hotărîrile procesuale vor fi întocmite în mod obligatoriu şi în limba de stat.

10. Asigurarea dreptului la apărare

La desfăşurarea procesului penal, părţile au dreptul să fie asistate sau după caz, reprezentate de un apărător ales sau de un avocat de stat. Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sînt obligate să asigure participanţilor la procesul penal, deplina exercitare a drepturilor lor procesuale în condiţiile CPP. Organul de urmărire penală şi instanţa sînt obligate să asigure bănuitului, învinuitului, inculpatului, dreptul de a avea un apărător ales de el sau un avocat de stat.

11. Publicitatea şedinţei de judecată

Desfăşurarea judecăţii este publică, private fiind doar cele prevăzute în condiţii CPP. Dacă în cadrul procesului, minorul este victima sau martorul, instanţa de judecată va asculta declaraţiile acestuia într-o şedinţă închisă. Accesul în sala de şedinţe, poate fi interzis presei sau publicului prin încheiere motivată, pe parcursul întregului proces sau a unei părţi din el, în interesul respectării moralităţii, ordinii publice sau securităţii naţionale, etc.

12. Accesul liber la justiţie

Orice persoană are dreptul la examinarea şi soluţionarea cauzei sale în mod echitabil, în termen rezonabil, de către o instanţă de judecată independentă, imparţială, legal constituită. Dacă se constată că organul de urmărire penală sau judecătorul sînt interesaţi în acest proces, atunci ei nu pot participa nici direct, nici indirect la acesta.

13. Desfăşurarea procesului penal în termen rezonabil

Urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale se face în termene rezonabile. Criteriile de apreciere a termenului rezonabil de soluţionare a cauzei penale sînt:

§ Complexitatea cazului;

§ Comportamentul participanţilor la proces;

§ Conduita organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată;

§ Importanţa procesului pentru cel interesat;

§ Vîrsta de pînă la 18 ani a victimei.

Respectarea acestui termen la urmărirea penală se asigură de către procuror, iar la judecare, de către instanţa de judecată. Dacă la efectuarea urmării penale sau a judecării există posibilitatea încălcării termenului rezonabil, participaţii la acest proces pot ca printr-o cerere să se adreseze judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată să accelereze urmărirea penală sau judecarea. Cererea dată va fi examinată în absenţa părţilor în termen de 5 zile lucrătoare.

14. Libertatea de mărturisire împotriva sa

Nimeni nu poate fi obligat să dea mărturii împotriva sa sau a rudelor sale apropiate, a soţului, soţiei, logodnicului, logodnicei sau să-şi recunoască vinovăţia. Dacă organul de urmărire a propus unei persoane să facă declaraţii împotriva sa sau a altor persoane menţionate mai sus, atunci acesta e în drept să refuze de a da asemenea declaraţii şi nu poate fi tras la răspundere pentru aceasta.

15. Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori

Conform căruia, nimeni nu poate fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeaşi faptă, excepţie fiind cazurile cînd s-au constat anumite fapte sau vicii care s-au implicat în urmărirea penală şi au afectat hotărîrea luată de instanţa de judecată. Odată cu finisarea urmăririi penale şi stabilirea unei sentinţe judecătoreşti, împiedică reluarea efectuării urmăririi penale şi stabilirii altei sentinţe, excepţie fiind cazurile cînd se descoperă anumite vicii sau fapte care au afectat hotărîrea luată.

16. Asigurarea drepturilor victimei în urma infracţiunilor, abuzurilor de serviciu şi erorilor judiciare

Pe lîngă victime, dispun de aceste drepturi şi persoanele care au fost condamnate, arestate nelegitim sau lezate în drepturile lor prin alt mod. Victima care a fost lezată are dreptul să ceară în baza CPP, de a intenta o procedură penală, de a participa la proces în calitate de parte vătămată, de a fi repusă în drepturile personale pierdute şi de a-i fi reparate prejudiciile morale, fizice şi materiale.

17. Principiul contradictorialităţii în procesul penal

Părţile participante la un proces penal, au drepturi egale şi se află în raport de contradicţie, adică pe de o parte este partea acuzării, iar pe de altă parte, cea a apărării. Părţile în procesul penal, îşi aleg poziţia, modul şi mijloacele de susţinere a ei de sine stătător, fiind independente de instanţă, de alte organe ori persoane.

18. Înfăptuirea justiţiei – atribuţie a instanţelor judecătoreşti

Justiţia se efectuează în baza legii de către instanţele judecătoreşti legitim constituite. Competenţa instanţei de judecată şi limitele jurisdicţiei ei, modul de desfăşurare a procesului penal sînt la fel pentru toate persoanele şi pentru toate situaţiile. Hotărîrea luată de instanţa de judecată este verificată de instanţele judecătoreşti superioare.

19. Independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii

În cadrul înfăptuirii justiţiei, judecătorii sînt independenţi şi se supun numai legii. El judecă materialele şi cauzele penale conform legii şi propriei convingeri bazate pe probele cercetate în procedura judiciară. Procurorul nu trebuie să accepte concluziile organului de urmărire penală privind comiterea infracţiunii ce ar constitui obiectul învinuirii, deci funcţia de bază a procurorului este de a reprezenta probele învinuirii. Persoana care emite mandat de percheziţie sau arest, se numeşte judecător de instrucţie şi este independent de celelalte organe de drept şi instanţe judecătoreşti.

20. Libera apreciere a probelor

Judecătorul şi persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele după cum consideră de cuviinţă, bazîndu-se pe toate probele administrate şi prezentate. Nici o probă nu are putere atît timp cît nu a fost cercetată şi administrată în folosul procesului penal.

21. Oficialitatea procesului penal

Procurorul şi organul de urmărire penală sînt obligaţi să pornească urmărirea penală în cazul în care se constată că s-a săvîrşit o infracţiune. Pe lîngă acestea, ei trebuie să efectueze toate acţiunile necesare pentru a constata fapta penală şi persoana vinovată de săvîrşirea ei. Instanţa de judecată efectuează acţiunile procesuale din oficiu, în limitele competenţei sale, în afară de cazul cînd, prin lege, se dispune efectuarea acestora la cererea părţilor.