Download - Referat Caile de Atac
Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului din Moldova
Institutul de Relaţii Internaţionale din Republica Moldova
Catedra de Drept Internaţional
Facultatea de Drept
Referat la :
Dreptul procesual civil comparat
Caile de atac
in procesul civil
comparat
Realizat de studenta gr. 4DR-1rom.,
Sarsaman Natalia
A verificat:
Prof. univ.: Buruiana Ion
Chişinău- 2011
CUPRINS
I. CAILE DE ATAC IN POCESUL CIVIL COMPARAT IN ROMANIA
1.1. Scurt istoric
1.2. Clasificarea cailor de atac
II. CAILE DE ATAC ORDINARE
APELUL
2.1 Noţiuni generale privind apelul
2.2 Obiectul apelului
2.3 Subiectele apelului
2.4 Sesizarea instantei
2.5 Procedura de judecata a apelului
2.6 Solutiile apelului
III. CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC
A. RECURSUL
3.1. Noţiuni generale privind recursul
3.2. Elementele recursului. Subiectele, obiectul şi motivele recursului
3.3. Sesizarea instantei
3.4. Procedura de judecata a recursului
3.5. Solutii in recurs
B. CONTESTAŢIA ÎN ANULARE
3.1. Noţiuni generale privind contestatia
3.2. Contestatia in anulare obisnuita
3.3. Contestatia in anulare speciala
3.5. Judecata contestatiei in anulare
C. REVIZUIREA
3.1. Noţiuni generale privind revizuirea
3.2. Obiectul, subiectele, motivele si termenul revizuirii
3.3. Judecata cererii de revizuire
D. RECURSUL IN INTERESUL LEGII
BIBLIOGRAFIE
I. CAILE DE ATAC IN POCESUL CIVIL
1.1. Scurt istoric
a) Codul de procedură civilă din 1865 şi legea de organizare a Înaltei Curţi de Casaţie au
reglementat :
- două căi de atac ordinare - opoziţia şi apelul;
- patru căi de atac extraordinare : recursul (în casaţie, în anulare şi în interesul legii),
revizuirea, contestaţia (în anulare şi la executare) şi acţiunea recursorie
b) În perioada 1948 - 1993, recursul a devenit o cale ordinară de atac, iar dispoziţiile
privind apelul, recursul în anulare şi recursul în interesul legii au fost abrogate.
c) Prin Legea nr.59/1993 s-a reintrodus apelul, astfel că existau două căi ordinare de
atac - apelul şi recursul, precum şi patru căi extraordinare de atac: recursul în anulare,
recursul în interesul legii, contestaţia (în anulare şi la executare) şi revizuirea.
d) Potrivit art.I pct.106 din Ordonanţa de Urgenţă nr.138/2000, intrată în vigoare la
02.05.2001, recursul a fost reglementat ca o cale extraordinară de atac, iar apelul a fost
suprimat în materie comercială şi într-un număr mare de cauze civile.
e) Aşadar, în prezent, controlul judiciar se realizează de către tribunale, curţi de apel şi
de Inalta Curtea de Casatie si Justiţie pe calea ordinară de atac a apelului şi pe căile
extraordinare de atac - recursul şi recursul în anulare, păstrându-se şi celelalte căi extraordinare
de atac - revizuirea şi contestaţia (în anulare şi la executare).
Un element comun ţărilor din Uniunea Europeană este faptul că apelul se judecă de
instanţa superioară, iar recursul (care vizează numai probleme de drept), de regulă, se
soluţionează de instanţa de casaţie sau din vârful piramidei judiciare, asigurându-se, astfel,
unitatea de practică judiciară.
Procesul civil parcurge, în mod obişnuit - dar nu obligatoriu, două faze:
- judecata;
- executarea silită. Faza judecăţii cuprinde:
- judecata în primă instanţă;
- judecata în căile de atac. Indiferent că este în primă instanţă sau în căile de atac, în principiu, judecata parcurge
patru etape:
- etapa scrisă;
- etapa dezbaterilor;
- etapa deliberării şi pronunţării hotărârii;
- etapa cotrolului judiciar de legalitate si temeinicie a hotararii.
1.2. Clasificarea cailor de atac:
a. in functie de conditiile de exercitare:
- caile ordinare: - sunt acelea care pot fi exercitate de partea nemultumita de hotarare,
fara sa se limiteze motivele de exercitare; poate fi exercitata in orice materie, daca legea nu o
interzice in mod expres.
apelul;
- caile extraordinare: - sun acelea care pot fi exercitate numai in conditiile legii si
pentru motivele expres si limitative prevazute de lege.
recursul,
contestatia in anulare;
revizuirea;
recursul in interesul legii;
b. in functie de instanta competenta:
- caile de atac de reformare - sunt cele care se solutioneaza de o instanta
superioara celei care a pronuntat hotararea, prin ele realizandu-se controlul judiciar;
- caile de atac de retractare – sunt cele care se adreseaza chiar instantei care a
pronuntat hotararea atacata, pentru ca, in temeiul motivelor invocate, sa-si retraga hotararea si
sa pronunte o alta
c. in functie de faptul daca provoaca sau nu o noua judecata in fond:
- caile de atac devolutive – sunt cele care, in limitele cererilor formulate in prima
instanta si a ceea ce se atataca, provoaca o noua judecata de fond, fiind posibila readministrarea
probelor de la prima instanta si administrarea oricaror probe noi.
- caile de atac nedevolutive – realizeaza nu control asupra hotararii atacate, fara
posibilitatea de a administra, in principiu, probe noi si fara a avea loc o noua judecata de fond.
d. in functie de faptul daca partile au sau nu acces direct la exercitarea cailor de atac:
- caile de atac comune;
- caile de atac speciale;
Majoritaea cailor de atac se incadreaza in prima categorie, fiind speciale numai recursul in
interesul legii si recursul in anulare ce apartine exclusiv procurorului general, care poate
exercita din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.
II. CAILE DE ATAC ORDINARE APELUL
2.1. Noţiuni generale privind apelul
Este instituit la Roma de împăratul Hadrian, iar în Franţa, mult mai târziu, în secolul XIII.
În Ţările Româneşti este introdus în secolul XVIII şi, apoi, în Codul de procedură civilă din
1865 (art.316-338), fiind oarecum modificat prin reforma din 1900 şi, mai substanţial, prin
legea de accelerare a judecăţilor din 1943. Este abrogat prin Decretul nr.132 din 19.06.1952 şi
reintrodus în Codul de procedură civilă prin Legea nr.59/1993 (art.282-298).
Ultimele modificari au fost aduse prin O.U.G. nr.138/2000 si O.U.G. nr.59.2001.
In raport cu dispozitiile care-l reglementeaza apelul poate fi caracterizat ca o cale de atac:
- comuna;
- ordinara;
- de reformare;
- devolutiva;
- suspensiva de executare.
2.2. Obiectul apelului
Pot fi atacate cu apel, potrivit art.282 C.proc.civ., hotărârile date în primă instanţă de
judecătorie şi tribunal. Din coraborarea art. 282, alin. 1 si a art. 299 C.proc.civ.R. se deduce
faptul ca pot exista tousi si hotarari date fara drept de apel e vorba de:
- hotărârile pronunţate în ultimă instanţă sau în primă şi ultimă instanţă, pe care legea le
declară fără drept de apel: renunţarea la dreptul pretins se constată printr-o hotărâre dată fără
drept de apel (art.247alin.4C.proc.civR..); hotărârea care consfinţeşte învoiala părţilor se dă fără
drept de apel (art.273C.proc.civ.R.) ori prevede că împotriva lor se exercită recursul: hotărârile
pronunţate asupra conflictelor de competenţă (art.22alin.final.C.proc.civ.R.); hotărârile
pronunţate asupra perimării (art.253 alin.2C.proc.civ.R.); hotărârea de anulare a acţiunii
arbitrale (art.366 alin.2C.proc.civ.R.);
- hotărârile date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de
întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie
civilă cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în
registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege
(art.2821 alin.1C.proc.civ.R.); Dacă aceste cereri sunt formulate pe cale accesorie sau
incidentală, în lumina principiului “accesorium sequitur principale” soluţia dată asupra lor este
supusă căilor de atac prevăzute pentru cererea principală.
- hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva
hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu
astfel de activitate, dacă legea nu prevede altfel (art.2821 alin.2 C.proc.civ.R.).
Împotiva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară
de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii. Apelul împotriva hotărârii se socoteşte făcut
şi împotriva încheierilor (art.282alin.2 şi 3C.proc.civ.R.). Dacă hotărârea finală este inapelabilă
acelaşi caracter îl vor avea şi încheierile premergătoare.
2.3. Subiectele apelului
Codul de procedura civila in art. 283 face o singura precizare si anume dispune ca partea a
renuntat expres la apel cu privire la hotarare nu mai are dreptul de a face apel.
2.3.1. Partile din proces
Reclamantul si paratul care si-au disputat un drept in fata primei instante, au posibilitatea
sa se planga impotriva hotararii pe calea apelului . Desigur, au calitatea de parti si succesorii in
dreptul partilor, precum si persoanele sau organele carora legea le recunoaste legitimarea
procesuala activa, alaturi de titularii drepturilor in cazul in care au sesizat prima instanta de
fond, in situatia in care partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs.
In fata instantei de fond, partea nu este obligata sa exercite apelul personal, ci o poate
face printr-un reprezentant conventional.
2.3.2. Persoane care nu au luat parte la judecata de fond
Tertii, care nu au fost parte in process, nu au dreptul de a face apel , chiar daca ar fi
interesati in cauza respectiva.
Exceptie fac:
a. creditorii chirografari in baza art. 974 C. Civ.R.;
b. dobanditorii cu titlu particular a unui drept sau bun ce formeaza obiectul litigiului,
daca transmiterea a avut loc dupa pronuntarea hotararii de fond, si inaintea expirarii termenului
de apel;
c. orice persoana interesata , chiar daca nu a fost citata la dezlegarea pricinii – in materie
necontencioasa – potrivit art. 336 alin.4 C. poc. Civ.R.
2.3.3. Procurorul
Potrivit art. 128 din Constitutie, Ministerul Public poate exercita, in conditiile legii, caile
de atac impotriva hotararilor judecatoresti, iar art. 45, alin. (5) C. poc. Civ.R. dispune, de
asemenea , ca procurorul poate, in conditiile legii, sa exercite caile de atac impotriva oricaror
hotarari.
Deci, el poate exercita si apelul.
2.4. Sesizare instantei
2.4.1. Instanta competenta
Judecata apelului este de competenta Tribunalului, daca se ataca o hotarare pronuntata in
prima instanta de catre judecatorie, si de competenta Curtii de apel, daca calea de atac se
exercita impotriva unei hotarari pronuntate in prima instanta de catre tribunal.
Inalta Curte de Casatie si justitie nu are competenta de a solutiona apeluri.
2.4.2. Termenul de apel
Termenul de apel reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia se poate exercita calea de
atac a apelului şi este reglementat în art.284-286C.proc.civ.R. Termenul de apel este de 15 zile
de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel (art.284 alin.1 C.proc.civ.R.).
Termenul de apel curge chiar daca comunicarea hotararii a fost facuta o data cu somatia de
executare. Daca o parte face apel inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste
comunicata la data depunerii cererii de apel.
Pentru procuror termenul de apel curge de la pronuntarea hotararii, in afara de cazurile in
care procurorul a participat la judecarea cauzei, cand termenul curge de la comunicarea
hotararii.
Apelul declarat in termen suspenda executarea hotararii de prima instanta, cu exceptia
cazurilor anume prevazute de lege.
2.4.3. Cererea de apel.
Cererea de apel va cuprinde: 1. numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru
persoanele juridice, denumirea si sediul, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in
registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul
bancar. Daca apelantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde
urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul; 2. aratarea hotararii care se ataca;
3.motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul; 4. dovezile invocate in sustinerea
apelului; 5. semnatura.
Cerintele de la pct. 2 si 5 sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, iar cele de la pct. 3 si 4,
sub sanctiunea decaderii.
La cererea de apel se vor alatura atatea copii cati intimati sunt.
Efetele cererii de apel:
- investeşte instanţa de apel cu judecarea apelului. Dacă în cazul judecăţii în prima
instanţă, în mod excepţional, instanţa se poate sesiza din oficiu, instanţa de apel nu se sesizează
niciodată din oficiu. Din momentul sesizării instanţei de apel, dobândeşte dreptul şi obligaţia de
a proceda la soluţionarea cauzei.
- efectul suspensiv de executare. Efectul suspensiv de executare este o trăsătură este o
trăsătură definitorie a hotărârilor susceptibile de apel, acetea neputând fi puse în executare silită
cât timp sunt susceptibile de apel şi nici pe perioada judecării cererii de apel. Efectul suspensiv
de executare nu se produce în cazul hotărârilor care sunt executorii de drept
(art.278C.proc.civ.R.) şi nici în cazul celor pronunţate în conformitate cu art.279C.proc.civ.R.
Însă, potrivit art.280C.proc.civ.R., instanţa de apel poate încuviinţa suspendarea execuţiei
vremelnice, cu darea unei cauţiuni, al cărei cuantum îl va fixa instanţa. Dacă prima instanţă a
respins cererea pentru încuviinţarea execuţiei vremelnice, această cerere poate fi reiterată în
apel. De asemenea, efectul suspensiv al apelului, nu se produce în acele cazuri în care apelantul
a achiesat expres sau tacit la hotărârea pronuţată împotriva sa;
- efectul devolutiv, în sensul că apelul provoacă o nouă judecată în fond a pricinii, cu
privire la problemele de fapt şi de drept. Efectul devolutiv al apelului cunoaşte două limite:
instanţa de apel va cerceta cauza numai cu privire la motivele indicate de apelant în cererea de
apel; prin apel nu se poate lărgi cadrul prorcesual stabilit în faţa primei instanţe.
Efectul devolutiv al apelului vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanţă,
nefiind admise modificări cu privire la calitatea părţilor, obiectul sau cauza cererii de chemare
în judecată şi nici formularea unor cereri noi. În acest sens, art.294 alin.1C.proc.civ.R. prevede
că:”În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în
judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace
de apărare nu sunt considerate cereri noi”.
2.5 Procedura de judecata a apelului
După primirea dosarului, la instanţa de apel se desfăşoară o procedură o procedură
prealabilă soluţionării cauzei în şedinţă publică. Procedura prealabilă vizează în primul rând
fixarea termenului de judecată şi asigurarea contradictorialităţii şi a dreptului de apărare în faţa
instanţei de apel.
Termenul de judecată se fixează astfel încât, de la primirea citaţiei, intimatul să aibă la
dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile.
Dacă intimatul preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie, intimatul va fi
informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează a i se face
comunicările privind procesul (art.1141 alin.4C.proc.civ.R.).
Preşedintele va dispune să se comunice intimatului, odată cu citaţia, o copie după cererea
de apel, împreună cu copiile de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima
instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de
termenul stabilit pentru judecată (art.289 alin.2C.proc.civ.R.).
În cazul în care intimatul nu a primit în termenul prevăzut de art.1141, comunicarea
motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de înfăţişare, un termen
înăuntrul căruia să depună întâmpinare. Dacă intimatul lipseşte la prima zi de înfăţişare şi
instanţa constată că motivele de apel nu au fost communicate, va dispune amânarea cauzei şi
efectuarea comunicării, iar dacă motivele nu au fost communicate în termen, instanţa va dispune
amânarea cauzei cu îndeplinirea cerinţelor art.1141
alin.3 sau 4, după caz (art.291
C.proc.civ.R.).
Apelurile făcute vor fi repartizate la o singură secţie a instanţei de apel
(art.289alin.4C.proc.civ.R.). Dacă apelurile făcute împotriva aceleiaşi hotărâri au fost
repartizate la secţii deosebite, preşedintele ultimei secţii investite va dispune trimiterea
dosarului la secţia cea dintâi investită.
În ceea ce priveşte compunerea completului de judecată, judecarea apelului se face, în
complet de doi judecători.
Apelul se judecă după regulile de la judecata în prima instanţă având în vedere şi
dispoziţiile speciale în materia apelului (art.298C.proc.civ.R.). Astfel, se vor aplica şi în apel
dispoziţiile privitoare la înfăţişări şi dezbateri, la condiţiile în care părţile pot fi reprezentate în
justiţie, la invocarea şi soluţionarea excepţiilor, administrarea dovezilor, deliberarea şi
pronunţarea hotărârii, renunţarea, achiesarea, tranzacţia, cu condiţia să nu contravină
dispoziţiilor din materia apelului.
O primă dispoziţie specială în materia apelului, este prevăzută în art.292
alin.1C.proc.civ.R.:”Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive,
mijloace de apărare şi dovezi, decât de cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea
apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror
necesitate rezultă din dezbateri”. Art.292 alin.2C.proc.civ.R. obligă instanţa de apel să se
pronunţe, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă în cazul în care apelul nu se
motivează, ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau
dovezi noi.
De asemenea, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de
chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Altă dispoziţie specială, prevăzută în art.295alin.1C.proc.civ.R., stabileşte limitele în care
instanţa de apel va cerceta fondul pricinii. Astfel, potrivit art.295 alin.1C.proc.civ.R.:”Instanţa
de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de
către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu”.
2.6.Solutiile apelului
În legătură cu soluţiile care pot fi pronunţate de instanţa de apel, Codul de procedură
civilă prevede în art.296 C.proc.civ.R. că instanţa de apel poate păstra ori schimba în tot sau în
parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai
grava decât aceea din hotărârea atacată.
Păstrarea hotărârii atacate echivalează cu respingerea cererii de apel. Respingerea
apelului are ca efect menţinerea sentinţei împotriva căreia s-a exercitat calea de atac. Această
soluţie se pronunţă de instanţa de apel atunci când motivele invocate de apelant au fost găsite
neîntemeiate.
Instanţa de apel poate admite cererea de apel schimbând hotărârea atacată în tot sau în
parte. În acest caz este însă necesar să se arate de instanţa de apel că s-a admis apelul şi să se
reproducă soluţia dată de instanţa de apel pe fond.
În cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a
intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea
apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă
(art.297alin.1C.proc.civ.R.). Hotărârea pronunţată, fiind definitivă va putea fi atacată numai cu
recurs.
Dacă hotărârea a fost desfiinţată pentru încălcarea normelor referitoare la competenţă,
instanţa de apel anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente
sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa
competenţă. În acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima
instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi
hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare (art.297alin.2C.proc.civ.R.). În acest caz,
hotărârea pronunţată va putea fi atacată cu apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.
III. CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC
A. RECURSUL
3.1. Noţiuni generale privind recursul
Recursul nu a fost reglementat initial in cod, ci in Legea Curtii de Casatie, find o cale
extraordinara de atac.
- din anul 1948 - a fost introdus ca o cale ordinara de atac, alaturi de apel;
- in anul 1952 – a ramas singura cale ordinara de atac;
- in anul 1993 – s-a revenit la sistemul procesual din 1948;
- in prezent, prin modificare acesta apare in Codul de procedura civila ca o cale
extraordinara de atac.
Recursul este cale extraordinară de atac, prin care partea interesată sau procurorul solicită,
în condiţiile şi pentru motivele prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri dată fără drept de
apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicţională, urmărindu-se în principiu să se
dispună o rejudecare a fondului sub aspectul motivului de casare.
3.2. Elementele recursului. Subiectele, obiectul şi motivele recursului
Subiectele recursului În recurs, partea care exercită calea de atac poartă denumirea de recurent, iar cea
împotriva căreia se exercită recursul. Poate avea calitate de recurent sau de intimat oricare
dintre părţi indiferent de poziţia procesuală avută în faţa instanţei de fond.
Obiectul recursului
Sunt hotărâri susceptibile de recurs, potrivit art.299alin.1C.proc.civ.R.-hotărârile date fără
drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe
cu activitate jurisdicţională.
În prima categorie se încadrează acele sentinţe care au fost pronunţate fără drept de apel.
Aceste cazuri sunt limitativ prevăzute de lege: în cazul conflictelor de competenţă
(art.22alin.5C.proc.civ.R.); hotărâri de expedient (art.273C.proc.civ.R.); hotărârea prin care
instanţa a luat act de renunţarea reclamantului la dreptul subiectiv (art.247alin.4C.proc.civ.R.);
hotărâri pronunţate în revizuire pentru contrareitate de hotărâri (art.328alin.2C.proc.civ.R.).
Principala categorie a hotărârilor susceptibile de recurs sunt cele pronunţate în apel,
indiferent de soluţia la care s-a oprit instanţa de apel. Recursul nu poate fi însă exercitat, omisso
medio, trecând peste calea de atac a apelului. Hotărârea dată în primă instanţă care nu a fost
atacată cu apel nu mai poate fi atacată nici cu recurs, ea devenind irevocabilă la expirarea
termenului de apel.
În cazul hotărârilor pronunţate într-o contestaţie în anulare, revizuire sau contestaţie la
executare, regula este că acestea pot fi atacate cu recurs numai dacă şi hotărârile pronunţate
asupra fondului erau susceptibile de recurs.
Încheierile premergătoare pot fi atacate cu recurs numai o dată cu fondul cauzei, cu
excepţia celor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii în faţa instanţei de apel.
Încheierile prin care s-a dispus suspendarea judecăţii pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât
împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a
respins cererea de repunere pe rol (art.2441C.proc.civ.R.).
Motivele de recurs Simpla nenulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu
este suficientă pentru casarea acesteia, ci recurentul are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe
cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Motivele de recurs sunt expres si limitativ prevazute de lege :
1) In cazul in care instanta care a pronuntat hotararea nu a fost alcatuita corespunzator
normelor referitoare la completele de judecata.
2) Cand la pronuntarea hotararii nu s-a respectat principiul continuitatii, adica hotararea a
fost data de catre alti judecatori decat aceia care au participat la punerea concluziilor in fond.
3) Cand s-au incalcat reglementarile cu privire la competenta.
4) Cand s-a savarsit un exces de putere, adica cand s-a incalcat principiul se-paratiei
puterilor, instanta rezolvand o cerere ce trebuie rezolvata de o alta autoritate publica.
5) In cazul in care nu s-au respectat alte reguli de procedura pentru care art. 105,
C.pr.civ.R. prevede sanctiunea nulitatii. In cazul acestor cinci motive, instanta de recurs
procedeaza la casarea hotara-rii atacate. Pentru urmatoarele cinci motive, instanta de recurs va
proceda la modifi-carea hotararii atacate.
6) Cand instanta care a pronuntat hotararea atacata s-a pronuntat plus sau ultra petita.
7) Cand hotararea atacata nu cuprinde motivele care au stat la baza ei sau aceste motive
sunt contradictorii.
8) Cand instanta a pronuntat o hotarare gresita, intrucat neintemeiat a schim-bat natura
actului dedus judecatii sau intelesul neindoielnic al acelui act.
9) Cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal sau cand instanta a aplicat gresit
legea.
3.3. Sesizarea instantei
3.3.1. Instanta competenta Potrivit art.299 alin.2 C.prov.civ.R., recursul se judecă de instanţa imediat superioară celei
care a pronunţat hotărârea în apel. Potrivit principiului colegialităţii, recursul se judecă de un
complet format din trei judecători.
3.3.2.Termenul de recurs Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel
(art.301C.proc.civ.R.).
Termenul de 15 zile prevăzut de art.301C.proc.civ.R. constituie dreptul comun în materia
recursului. De la această regulă există excepţii atât în ceea ce priveşte durata termenului, cât şi
în ceea ce priveşte punctul de la care termenul începe să curgă.
În ceea ce priveşte durata termenului de recurs, Codul de procedură civilă instituie
anumite termene speciale de recurs, constituind excepţii de la regula menţionată:
-termenul de recurs împotriva hotărârii prin care se soluţionează conflictele de competenţă
este de 5 zile (art.22alin.5C.proc.civ.R.);
-termenul de recurs împotriva ordonanţei preşedinţiale este de 5 zile
(art.582alin.3C.proc.civ.R.);
-termenul de recurs împotriva hotărârii de divorţ este de 30 de zile (art.619C.proc.civ.R.).
3.3.3. Cererea de recurs
Cererea de recurs se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
Efetele cererii de recurs:
- investirea instantei – ca si in cazul apelului;
- suspenda executarea hotararii atacate – in cazurile expres prevazute de lege
3.4. Procedura de judecata a recursului După împlinirea termenului de recurs pentru toate părţile, instanţa a cărei hotărâre este
recurată va înainta instanţei de recurs dosarul împreună cu dovezile de îndeplinire a procedurii
de comunicare a hotărârii.
La termenul stabilit pentru judecata recursului, preşedintele completului va da mai întâi
cuvântul recurentului, iar apoi intimatului. Dacă procurorul este parte principală (când a pornit
acţiunea în temeiul art.45 alin.1C.proc.civ.R.) sau recurent va avea primul cuvântul, iar în
celelalte cazuri va vorbi ultimul.
Inainte de a se trece la dezbaterea motivelor de casare, instanţa va soluţiona excepţiile de
procedură care fac de prisos cercetarea în fond a recursului.
Instanţa, prin soluţionarea recursului, nu rejudecă pricina în fond, ci controlează hotărârea
atacată în raport de motivele de casare invocate de recurent.
Dacă recursul este declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată
cu apel, instanţa de recurs va examina cauza sub toate aspectele.
Art.305C.proc.civ. consacră regula inadmisibilităţii probelor noi în recurs, cu excepţia
înscrisurilor. Această regulă se întemeiază pe o raţiune precisă, anume aceea că esenţialmente
recursul nu este o cale devolutivă de atac, ci un mijloc procedural prin care se realizează doar
un examen al hotărârii atacate.
Limitarea privitoare la probele ce pot fi administrate există numai pentru etapa recursului,
după casare putând fi administrată orice probă necesară soluţionării cauzei.
Şi în etapa recursului pot apare incidente de procedură, de natură să întrerupă sau să stingă
cursul judecăţii sau să modifice soluţia. Astfel, recursul: poate fi suspendat pentru motivele
prevăzute de art.242-244C.proc.civ.R.; se poate perima, dacă a rămas în nelucrare din vina
recurentului, timp de un an în materie civilă şi şase luni în materie comercială; se poate stinge
prin actele de dispoziţie ale părţilor.
Judecata in fond dupa casare: art. 315- C.proc.civ.R. In caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate,
precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii
fondului.
Cand hotararea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale judecata va
reincepe de la actul anulat.
Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinand seama de toate motivele invocate
inaintea instantei a carei hotarare a fost casata.
La judecarea recursului, precum si la rejudecarea procesului dupa casarea hotararii de
catre instanta de recurs, dispozitiile Art. 296 sunt aplicabile in mod corespunzator.
3.5. Solutii in recurs Potrivit art.312alin.1C.proc.civ.R.:”Instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau
anula ori poate constata perimarea lui”.
În cazul admiterii recursului, hotărârea atacată poate fi modificată sau casată, în tot sau
în parte (art.312 alin.2C.proc.civ.R.).
Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art.304pct. 6, 7, 8,
şi 9C.proc.civ.R., iar casarea, pentru cele prevăzute de art.304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5 C.proc.civ.R,
precum şi în toate cazurile în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul
fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară
administrarea de probe noi. În scopul asigurării unei judecăţi unitare, dacă instanţa găseşte
întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, va dispune
casarea totală a hotărârii atacate (art.312alin.3C.proc.civ.R).
Casarea poate fi totală, atunci când vizează întreaga hotărâre atacată, sau parţială, când se
desfiinţează numai o parte din hotărârea atacată.
Distincţia dintre casarea totală şi parţială, prezintă importanţă pentru stabilirea limitelor în
care se va rejudeca fondul după casare.
Din punct de vedere al instanţei care va judeca pricina după casare se face distincţie între
casarea cu reţinere şi casarea cu trimitere.
Recursul poate fi respins ca:
- nefondat, când instanţa de recurs constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică;
- fiind tardiv introdus, caz în care hotărârea devine irevocabilă la expirarea termenului
de recurs;
- inadmisibil, în situaţia în care este este exercitat omisso medio, împotriva unei hotărâri
de primă instanţă neapelată, deşi partea avea la îndemână calea de atac a apelului;
- neavenit, în situaţia în care recursul a fost exercitat de intervenientul accesoriu, fără ca
partea în favoarea căreia s-a intervenit să fi declarat recurs;
- nesusţinut, în materia divorţului, dacă la judecată se prezintă numai pârâtul
(art.612alin.2C.proc.civ.R.).
Recursul mai poate fi anulat, spre exemplu, ca netimbrat sau insuficient timbrat ori ca
fiind introdus de o persoană, fără calitate procesuală.
Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este irevocabilă chiar dacă prin aceasta s-a
soluţionat fondul pricinii (art.377alin.2 pct.4 C.proc.civ.R.). Fiind irevocabilă, această hotărâre
nu mai poate fi atacată cu un nou recurs, ci numai prin intermediul contestaţiei în anulare sau
revizuirii, pentru motivele prevăzute expres de lege.
B. CONTESTAŢIA ÎN ANULARE
3.1. Noţiuni generale privind contestatia Se caracterizeaza prin atributele rezultate din reglementarile cuprinse in art. 317-321,
C.pr.civ.R.
Este o cale extraordinara de atac pentru ca poate fi exercitata numai impotriva anumitor
hotarari si numai pentru motive expres si limitativ prevazute de lege. De asemenea, este o cale
de atac comuna, pentru ca se afla la dispozitia partilor si este o cale de atac de retractare, pentru
ca se adreseaza chiar instantei care a pronuntat hotararea atacata.
In principiu, e o cale de atac nesuspensiva de executare, instanta putand totusi sa dispuna
suspendarea hotararii atacate la cererea partii si cu plata unei cautiuni.
3.2. Contestatia in anulare obisnuita. Motive. Contestaţia în anulare obişnuită este calea extraordinară de atac prin intermediul căreia
partea interesată poate obţine retractarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pentru motivele
expres prevăzute de art.317C.proc.civ.R., dar numai dacă motivele nu au putut fi invocate pe
calea apelului sau recursului.
Situatiile (motivele) exercitarii caii de atac a contestatiei in anulare obisnuite sunt:
1.Cand partea nu a fost citata sau nu a fost citata legal pentru ziua cand s-a judecat pricina.
2.Cand instanta a incalcat regulile cu privire la competenta, indiferent daca ar fi vorba de
competenta generala, materiala sau de cea teritoriala exceptionala.
3.3. Contestatia in anulare speciala. Motive. Contestaţia în anulare specială este calea extraordinară de atac prin intermediul căreia
partea interesată poate obţine retractarea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs pentru
motivele expres prevăzute de art.318C.proc.civ.R.:
Contestatia in anulare speciala priveste numai hotararile instantei de recurs si poate fi
exercitata pentru unul dintre urmatoarele motive:
1. Cand instanta de recurs care a pronuntat hotararea a savarsit o greseala ma-teriala (o
greseala de procedura, nu de fond, dar care a determinat o solutie gresita). Ex: Instanta de recurs
a respins ca tardiv recursul pentru ca a fost introdus in cea de-a 16 zi.
2. Cand instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte a omis sa
cerceteze unul dintre motivele de recurs care ar fi fost determinante pentru solutionarea cauzei,
cu conditia ca acest motiv sa fi fost invocat de parte si el sa fi avut relevanta pentru solutionarea
recursului.
3.4.Judecata contestatiei in anulare Judecata contestatiei se face dupa regulile de la instanta de fond, iar daca este vorba de o
decizie a instantei de recurs potrivit regulilor aplicabile in fata acestor instante de redurc potrivit
regulilor aplicabile in fata acestor instnte. Judecata se face de urgenta.
Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inainte de termenul
de judecata.
In caz de admitere, se procedeaza diferit in raport de motivul invocat.
Hotararea data in contestatie este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata,
respective cu recurs numai daca pe calea contestatiei s-a atatcat o hotarare pronuntata in ultima
instanta sau o decizie a instantei de apel. In cazul contestatiei speciale, hotararile care se
pronunta nu sunt susceptibile de recurs.
C. REVIZUIREA
3.1. Noţiuni generale privind revizuirea
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nesuspensivă de executare prin
intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi reînnoirea
judecăţii în cazurile expres determinate de lege.
Revizuirea face parte din categoria căilor extraordinare de atac, motivele pentru care
poate fi exercitată fiind expres prevăzute de lege.
3.2. Obiectul, subiectele, motivele si termenul revizuirii
Obiectul Art.322, alin.1C.proc.civ. limitează obiectul revizuirii la hotărârile rămase definitive în
instanţa de apel sau prin neapelare, şi la hotărârile instanţei de recurs atunci când evocă fondul.
In doctrina, atat inainte de modificarea codului prin Legea nr. 59/1993, cat si dupa aceea,
se subliniaza constant ca revizuirea, spre deosebire de recurs, vizeaza hotarari prin care s-a
rezolvat fondul pretentiei ce a fost dedusa judecatii.
Subiectele În revizuire partea care exercită calea de atac poartă denumirea de revizuient, iar cea
împotriva căreia se introduce cererea, intimat. Revizuient poate fi oricare din părţille care a
figurat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, cu condiţia de a justifica un interes.
Calea de atac a revizuirii poate fi exercitată şi de procuror, indiferent dacă a participat sau nu la
judecată.
Motive Motivele revizuirii pot fi invocate separat, prin cereri succesive, atunci cand competenta
de rezolvare a acestora apartine unor instante diferite. Cele opt motive de revizuire ar putea fi
grupate in urmatoarele categorii:
1. Unele motive sunt intrinseci hotararii atacate. Dispozitivul hotararii cu-prinde elemente
potrivnice, instanta s-a pronuntat plus si ultra petita in una si aceeasi cauza sau s-au pronuntat
doua hotarari potrivnice.
2. Alte motive sunt extrinseci hotararii atacate.Astfel, putem intalni situatii in care
obiectul pricinii nu se mai afla in fiinta si, prin urmare, nu se poate executa silit hotararea. De
asemenea, se poate ca un jude-cator, un martor sau un expert sa fi fost condamnat pentru o
infractiune in legatura cu pricina sau ca partea sa fi fost impiedicata, dintr-un motiv de forta
majora, sa se prezinte la dezbateri si sa instiinteze despre aceasta instanta de judecata.
3. Unele motive sunt de ordin procesual - Lipsa de aparare a statului, a altor persoane de
drept public sau utilitate publica, a minorilor, a interzisilor judecato-resti ori a absentilor sau
apararea lor cu viclenie.
4. Motive de fond - Faptul ca hotararea cuprinde dispozitii potrivnice.
Termenul Termenul de revizuire este, dupa caz:
a) De regula, termenul este de o luna, care incepe sa curga de la data comunicarii sau
pronuntarii hotararii, de la ultima hotarare, in cazul pronuntarii a doua hotarari cu acelasi obiect,
de la data descoperirii unui inscris nou (in inteles restrictiv, nu o alta proba, cum ar fi un
martor), decisiv pentru solutionarea cauzei.
b) Termenul este de 6 luni de la data dobandirii capacitatii in cazul lipsei de aparare sau
daca apararea incapabilului sau a absentului s-a facut cu viclenie.
c) Termenul este de 15 zile, cand partea a fost impiedicata sa se prezinte la instanta si sa
instiinteze despre aceasta instanta. Cele 15 zile curg de la incetarea cazului de forta de majora.
3.3. Judecata cererii de revizuire
Competenta rezolvarii cererii de revizuire apartine, de regula, instantei careia a pronuntat
hotararea atacata. Totusi, pentru motivul de revizuire constand in existenta a doua hotarari
judecatoresti contradictorii, competenta apartine instantei ierarhic superioare acelora care au
pronuntat hotararea.
Partea trebuie sa faca o cerere de revizuire, aratand si motivele de revizuire.
In conditiile art. 103, C.pr.civ., partea poate sa solicite repunerea in termen de revizuire.
Intampinarea este obligatorie.
In principiu, daca nu se face o cerere, judecata unei cereri de revizuire, nu suspenda
executarea hotararii judecatoresti atacate. Cererea de revizuire va fi rezol-vata de aceeasi
instanta care a pronuntat hotararea atacata si in aceeasi compunere a completului. de judecata.
Solutia instantei de revizuire in raport de motivele de revizuire va fi, dupa caz:
1. Pentru situatii de minus petita se completeaza hotararea.
2. Pentru situatii de plus sau ultra petita se modifica hotararea.
3. Daca obiectul pricinii nu mai exista, va fi obligata partea la plata contravalorii acestuia.
4. Pentru motiv de condamnare a judecatorului cu privire la o infractiune ce are legatura
cu pricina, se va pronunta o noua hotarare.
5. Se pronunta o noua hotarare in cazul descoperirii unui inscris, in cazul impiedicarii
partii sa se prezinte la instanta sau in cazul lipsei de aparare sau de aparare cu viclenie.
6. In cazul in care exista doua hotarari potrivnice, instanta ierarhic superioara va anula cea
de-a doua hotarare pronuntata.
Hotararea instantei de revizuire va putea fi atacata prin aceleasi cai de atac prin care poate
fi atacata si hotararea care face obiectul revizuirii.
D. RECURSUL IN INTERESUL LEGII
3.1. Noţiuni generale privind recursul in interesul legii
Recursul în interesul legii reprezintă o cale extraordinară de atac care are ca scop
realizarea unei jurisprudenţe unitare pe întreg teritoriul ţării. Exercitarea acestei căi
extraordinare de atac urmăreşte să fixeze jurisprudenţa asupra problemelor de drept care au fost
soluţionate în mod diferit, în scopul de a asigura o interpretare şi aplicare uniformă a legii cu
efecte numai pentru viitor.Recursul în interesul legii, este reglementat în art.329 C.proc.civ.R. :
(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, din
oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel au
dreptul, pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul Romaniei,
sa ceara inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au
fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.
(2) Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunta de Sectiile Unite ale inaltei
Curti de Casatie si Justitie si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(3) Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor
judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Dezlegarea data
problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.
Deşi în reglementarea actuală, deciziile date asupra recursului în interesul legii nu mai
sunt obligatorii pentru instanţe, rezolvarea dată de instanţa supremă unei probleme de drept se
va impune prin valoarea argumentelor invocate pentru justificarea soluţiei respective.
BIBLIOGRAFIE
1. Ion Deleanu – Tratat de procedura civila vol. II, Ed. Servo- Sat, Arad
2001;
2. Viorel Mihai Ciobanu – Tratat teoretic si practic de procedura civila,
vol. II, Ed. National, Bucuresti 1997;
3. Viorel Mihai Ciobanul, Gabriel Boroi – Drept procesul civil – Curs
selective – Teste Grila, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003
4. Gabriel Boroi – Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II,
Ed. All Beck, Bucuresti 2001;
5. Ioan les - Tratat de drept procesual civil, Ed. ALL Beck, Bucuresti;
6. Gheorghe Dinu - Sinteze – Drept Procesual Civil – (Internet);
7. Codul de procedura civila – actualizat 2008 - Program Lex 2000