NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
1 din 40
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemplar nr.
Nr._______din___________
Comandor Cosmin Liviu Sabin COSMA
Doctorand în Ştiinţe militare
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
TEMA: CONCEPTUL SMART DEFENSE – VECTOR AL TRANSFORMĂRII
FORŢELOR AERIENE PENTRU A CONTRIBUI DECISIV LA OBŢINEREA
VICTORIEI ÎN CONFRUNTĂRILE ARMATE ALE VIITORULUI
Conducător de doctorat General (r) prof. univ. dr. Mihail ORZEAŢĂ
Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de DOCTOR în Ştiinţe militare
– BUCUREŞTI, 2016 –
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 40
STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT INTRODUCERE ..........................................................................................................................
CAPITOLUL I: NECESITATEA TRANSFORMĂRII FORŢELOR ARMATE ÎN CONTEXTUL AMENINŢĂRILOR SECOLULUI XXI ...............................
1.1. Fizionomia mediului de securitate contemporan şi perspective de evoluţie a acestuia ....................................................................................
1.2. Tiplogii şi trăsături ale confruntărilor armate prezente şi ale celor viitoare şi forme de implicare militară .....................................................
1.3. Teorii şi delimitări conceptuale privind transformarea militară în contextul confruntărilor armate ale viitorului ..........................................
1.4. Noile capacităţi operaţionale militare pentru secolul XXI, premisă a transformării militare a NATO .............................................................
CAPITOLUL II: TRANSFORMAREA FORŢELOR AERIENE ÎN DOMENIUL CONCEPTUAL .............................................................................................. 2.1. Aspecte generale şi teorii privind transformarea conceptuală ................. 2.2. Aspecte generale privind procesul de transformare conceptuală a Alianţei Nord-Atlantice ........................................................................ 2.3. Transformarea conceptuală a forţelor aeriene ..........................................
CAPITOLUL III: TRANSFORMAREA FORŢELOR AERIENE ÎN DOMENIUL ORGANIZAŢIONAL - STRUCTURAL ........................................................ 3.1. Aspecte generale şi teorii privind dezvoltarea şi performanţa organizaţiei militare .................................................................................. 3.2. Transformarea organizaţional-structurală a organizaţiei militare............. 3.3. Coordonate evolutive ale transformării organizaţionale a NATO ........... 3.4. Cerinţe impuse viitoarelor structuri militare ale NATO........................... 3.5. Concepte organizaţional - structurale ale forţelor aeriene ale statelor membre NATO în contextul noilor roluri şi misiuni .................
CAPITOLUL IV: TRANSFORMAREA FORŢELOR AERIENE ÎN DOMENIILE FUNCŢIONAL - ACŢIONAL ŞI AL INFRASTRUCTURII ........................ 4.1. Implicarea militară a statelor membre NATO în operaţii aeriene desfăşurate de la sfârşitul Războiului Rece până în prezent .................... 4.2. Structuri acţionale ale NATO necesare contracarării ameninţărilor secolului XXI .......................................................................... 4.3. Aspecte doctrinare privind operaţiile aeriene ale NATO ............................ 4.4. Rolul noilor tehnologii şi al conceptelor emergente în procesele de transformare funcţional - acţională ........................................ 4.5. Performanţele impuse aeronavelor şi infrastructurii forţelor aeriene pentru contracararea ameninţărilor secolului XXI..................................
CAPITOLUL V: CONCEPTUL SMART DEFENSE, VECTOR AL TRANSFORMĂRII FORŢELOR AERIENE ALE STATELOR MEMBRE NATO..................... 5.1. Conţinutul conceptului smart defense ..................................................... 5.2. Contribuţia implementării principiilor smart defense la dezvoltarea viitoarelor capacităţi operaţionale ale forţelor aeriene ............................ 5.3. Implicaţii prezente si viitoare ale implementării conceptului smart defense în domeniul infrastructurii forţelor aeriene........................ 5.4. Implicaţii prezente si viitoare ale implementării conceptului smart defense în domeniul achiziţiilor ................................................... 145
5
11
11
15
18
24
31 31
35 38
45
45 54 57 67
71
87
87
100 105
113
123
135 135 139
142
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 40
CAPITOLUL VI: DETERMINĂRI ALE IMPLEMENTĂRII PRINCIPIILOR SMART DEFENSE ÎN PROCESUL DE TRANSFORMARE A FORŢELOR AERIENE ALE ROMÂNIEI ......................................................................... 6.1. Coordonate ale transformării Armatei României în contextul transformării NATO .................................................................................. 6.2. Evoluţia Forţelor Aeriene ale României, de la sfârşitul Războiului Rece până în prezent ................................................................ 6.3. Aspecte privind transformarea Forţelor Aeriene ale României, în contextul noii paradigme de securitate ............................................... 6.4. Proiecţii viitoare ale transformării Forţelor Aeriene ale României......... 6.5. Perspective de evoluţie a Forţelor Aeriene ale României ca urmare a implementării conceptului smart defense.................................................
CONCLUZII ............................................................................................................................... BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... ANEXE ........................................................................................................................................... ANEXA 1 - Lista de acronime ................................................................................ ANEXA 2 - Caracteristicile statelor eşuate sau care sunt în curs de eşuare ......... ANEXA 3 - Procesul transformării organizaţiei militare în SUA ....................... ANEXA 4 - Executarea Planului de campanie al Departamentului Apărării al SUA privind Dezvoltarea şi Experimentarea Conceptelor Întrunite....................................................................... ANEXA 5 - Procesul de dezvoltare a capacităţilor operaţionale ale NATO ...... ANEXA 6 - Tipologiile forţelor combatante tradiţionale şi cele ale forţelor implicate în operaţii de menţinere a păcii ......................... ANEXA 7 - Schimbarea contextului operaţiilor militare ale NATO ................. ANEXA 8 - Centrul de operaţii aeriene – Strucura funcţională ......................... ANEXA 9 - Structura organizaţională pe departamente a Centrului de Operaţii Aeriene ........................................................ ANEXA 10 - Structura Grupului Aerian Expediţionar ......................................... ANEXA 11 - Structura Aripii Aeriene Expediţionare .......................................... ANEXA 12 - Structura Forţei de Răspuns a NATO ............................................. ANEXA 13 - Forme de adaptare ale forţelor aeriene la ameninţările mediului de securitate al secolului XXI .......................................... ANEXA 14 - Inamicul ca sistem .......................................................................... ANEXA 15 - Aspecte procesuale ale EBAO ........................................................ ANEXA 16 - Construcţia şi fluxul informaţional al războiului centrat pe reţea ........................................................................................... ANEXA 17 - Structura organizatorică a Armatei României la 1.12.1989............ ANEXA 18 - Structura organizatorică a Armatei României la 31.12.1995 ......... ANEXA 19 - Structura organizatorică a Armatei României la 31.12.2003 ......... ANEXA 20 - Etapele procesului de transformare a Armatei României ............... ANEXA 21 - Implicarea României în proiecte multinaţionale smart defense ......
155
155
161
166 169
175
185 189 201 201 207 209
211 213
215 217 219
221 223 225 227
229 231 233
235 237 239 241 243 245
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 40
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Scopul prezentului demers de cercetare ştiinţifică rezidă în analiza proceselor
şi strategiilor asociate fenomenului de transformare militară şi, respectiv, a
modului în care iniţiativa smart defense poate influenţa şi contribui la această
întreprindere, cu implicaţiile consecvente la nivelul organizaţiei militare în general
şi la cel al forţelor aeriene ale statelor membre ale NATO în mod particular, printr-
o abordare multidisciplinară care s-a dorit a fi cuprinzătoare, comprehensivă şi mai
puţin exhaustivă.
Pentru atingerea scopului final al acestei lucrări, întreaga activitate de
cercetare a fost riguros structurată pe direcţii, etape şi obiective, rezultate în urma
formulării unor premise / ipoteze privind performanţa forţelor aeriene înţelese ca o
entitate organizaţională, supusă proceselor de transformare militară. Conform
primei ipoteze exprimate, contextul actual de securitate solicită noi abordări şi noi
forme de exprimare acţională care implică regândirea modului de întrebuinţare a
instrumentelor puterii naţionale şi, implicit, a categoriilor de forţe ale organizaţiei
militare. Enunţul celei de a doua ipoteze susţine că transformarea are la bază
combinaţii ale tehnologiilor emergente, structurilor organizaţionale eficace şi
eficiente, respectiv ale personalului cu o instruire şi pregătire superioare. Sunt
vizate astfel nivelul de înzestrare, organizare şi pregătire, în vederea atingerii
acelui grad de sincretism care să asigure obţinerea superiorităţii operaţionale, dar şi
adaptarea continuă a capacităţilor, mijloacelor şi strategiilor, pentru menţinerea
viabilităţii în orice context geostrategic. Potrivit celei de-a treia ipoteze,
dezvoltarea şi menţinerea capacităţilor operaţionale militare, rezultate în urma
parcurgerii proceselor de transformare necesare gestionării ameninţărilor prezente
şi viitoare, sunt tot mai dificil de realizat în contextul alocării unor bugete pentru
apărare tot mai reduse, tendinţă care va continua şi în perioada următoare. Această
realitate implică soluţii imediate care să maximizeze resursele limitate avute la
dispoziţie.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 40
Cele trei direcţii principale rezultate din formularea acestor premise sunt: (i)
analiza tipologiei conflictelor armate în contextul fizionomiei mediului de
securitate contemporan şi a celui viitor; (ii) analiza proceselor de transformare a
organizaţiei militare, respectiv a forţelor aeriene ale statelor membre NATO la
nivel conceptual, organizaţional - structural, funcţional - acţional şi al
infrastructurii; şi (iii) analiza implicaţiilor implementării conceptului smart defense
la nivelul forţelor aeriene ale statelor membre NATO şi, în mod particular, la cel al
Forţelor Aeriene ale României.
Fiecare dintre aceste direcţii de cercetare a impus îndeplinirea unor obiective
specifice, constând în identificarea şi analizarea unui ansamblu de factori,
mecanisme procesuale, modele şi scopuri care definesc transformarea forţelor
aeriene, raportarea fiind continuă şi având ca referenţial atât aspecte de ordin intern
ale organizaţiei militare, cât şi de ordin extern, precum contextul de securitate
reprezentat de ameninţările prezente şi de cele prefigurate. În funcţie de direcţia de
cercetare, aceste obiective au constat în:
- identificarea caracteristicilor contextului în care forţele aeriene evoluează
din perspectiva ameninţărilor pe care acestea trebuie să le contracareze;
- identificarea şi analiza factorilor, mecanismelor procesuale, modelelor şi
obiectivelor transformării militare în general şi a forţelor aeriene în particular;
- identificarea şi analiza conceptelor care vizează transformarea militară, pe
baza cărora să poată fi construite viitoarele forţe aeriene;
- identificarea capacităţilor operaţionale care trebuie dezvoltate şi menţinute
necesare forţelor aeriene pentru a răspunde unui mediu de securitate
impredictibil şi deosebit de complex;
- identificarea principiilor şi a fundamentelor conform cărora să fie dezvoltate
capacităţile operaţionale necesare furnizării efectelor urmărite în teatru;
- identificarea parametrilor care definesc noile structuri ale forţelor aeriene
pentru a răspunde cerinţelor privind îndeplinirea unor funcţiuni (conform
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 40
principiului misiunea determină structura sau structură potrivită cu
scopul);
- identificarea principiilor care stau la baza derulării proceselor de proiectare
şi dezvoltare a infrastructurii necesare desfăşurării misiunilor planificate;
- identificarea principiilor care au la bază concepte inovatoare în vederea
schimbării modului în care procesele de achiziţie şi înzestrare sunt derulate,
oferind astfel flexibilitatea necesară integrării rapide în sistem a tehnologiilor
emergente;
- identificarea / stabilirea performanţelor sistemelor de arme care trebuie să
echipeze viitoarele forţe aeriene;
- analiza conţinutului iniţiativei smart defense şi a mecanismelor acesteia;
- analiza implementării principiilor smart defense în dezvoltarea noilor
capacităţi operaţionale militare;
- analiza implementării principiilor smart defense la nivelul infrastructurii
forţelor aeriene şi la cel al achiziţiilor de noi arme şi sisteme de arme;
- analiza implementării iniţiativei smart defense la nivelul Forţelor Aeriene
ale României.
Îndeplinirea obiectivelor stabilite a fost realizată prin utilizarea pe parcursul
întregii activităţi de cercetare ştiinţifică a unui ansamblu de metode, tehnici şi
instrumente teoretice, precum: deducţia, inducţia, analiza, sinteza, comparaţia,
abstractizarea, teoria sistemelor, taxonomiile etc. Din perspectiva metodelor,
pornind de la teoriile, legile existente care guvernează evoluţia forţelor aeriene,
pentru construirea unor enunţuri noi, necesare formulării unor concluzii, a fost
utilizată metoda deductivă. În încercarea extrapolării experienţei trecute la
experienţa viitoare, a fost utilizată metoda inductivă. Stabilirea unei legături
sistemice între explicaţii, cadre conceptuale şi predicţii, respectiv a legilor de
clasificare şi sistematizare a structurilor complexe a fost realizată prin utilizarea
unei combinaţii între sisteme teoretice şi taxonomii. Teoriile axiomatice au fost
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 40
aplicate în analiza şi prezentarea raporturilor de cauzalitate dintre factorii externi
(mediul de securitate) şi organizaţia militară (forţele aeriene).
Pentru înţelegerea şi aprofundarea fenomenelor şi stabilirea relaţiilor cauză –
efecte, ameninţare – răspunsuri, am recurs în diferite etape ale cercetării la
destructurarea unor teorii şi concepte. Iniţial am reliefat contextul posibil şi
probabil de desfăşurare, pentru a facilita definirea principiilor şi fundamentelor
aflate la baza unor construcţii creatoare, care să determine obţinerea capacităţilor
operaţionale necesare pentru a furniza efectele urmărite în teatrul de operaţii
militare.
Forţele aeriene au fost analizate atât în contextul general al organizaţiei
militare, cât şi prin prisma unor criterii structurale de calitate proprii (funcţiile,
rolurile, procesele şi mecanismele, acţiunea mediului extern, viabilitatea, factorul
uman, structura, cultura organizaţională etc.). Am considerat că alături de
atributele şi funcţiunile specifice, o parte dintre caracteristicile generale ale
organismului militar sunt transferabile instrumentului aerian, şi contribuie la
îndeplinirea obiectivelor propuse.
Această abordare a fost adoptată pentru a putea defini în final o imagine cât
mai bine conturată a fenomenului transformării militare, în vederea desprinderii
unor concluzii care să ofere instrumentele necesare dezvoltării unor concepte
consistente şi relevante. Acestea se impune a fi mai întâi testate şi
instituţionalizate, pentru a putea constitui apoi fundamentul modelării unor
structuri militare moderne, adaptate şi ajustate astfel încât să ofere răspunsuri
adecvate ameninţărilor variate, complexe şi atât de puţin predictibile, care par să
fie o constantă a fizionomiei mediului de securitate actual şi a celui viitor.
Chiar dacă nu pare să existe o delimitare vizibilă între aspectul normativ şi
cel funcţional, întregul proces al cercetării s-a concentrat pe fenomenul
transformării din dublă perspectivă, documentând şi susţinând punctele de vedere
proprii cu informaţii provenind din surse primare şi secundare. Prima categorie a
inclus conceptele NATO, prevederi ale documentelor, regulamentelor, rapoartelor
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 40
oficiale şi declaraţiilor Alianţei Nord-Atlantice, respectiv ale membrilor acesteia.
Alături de acestea, ca surse secundare, au fost utilizate lucrări de autor, articole,
conţinutul unor referate ce au abordat problematica transformării militare a NATO
în general, respectiv a transformării forţelor aeriene în particular, precum şi unele
manuale, publicaţii doctrinare, conţinutul unor conferinţe care să sprijine
clarificarea aspectelor, privind atât concepţia actuală, cât şi tendinţele de
transformare ulterioară a acestor concepte în noi forme de acţiune (misiuni, roluri
etc.), în cadrul operaţiilor viitoare.
Structura prezentei lucrări conţine şase capitole, o parte introductivă, o
secţiune în care sunt prezentate concluziile, respectiv bibliografia şi anexele. În
dezvoltarea aceastei construcţii, s-a încercat atât atingerea gradului necesar de
consonanţă cu direcţiile de investigare şi obiectivele de cercetare stabilite, cât şi
respectarea proporţionalităţii şi a echilibrului structural. În primele capitole, alături
de rolul de contextualizare şi delimitare conceptuală, este tratată problematica
contextului de securitate şi a transformării militare, iar în cele din finalul tezei sunt
analizate aspectele şi teoriile asociate conceptului de apărare inteligentă.
Capitolul I, intitulat Necesitatea transformării forţelor armate în
contextul ameninţărilor secolului XXI, are rolul de contextualizare, analizând în
prima parte fizionomia mediului de securitate contemporan şi perspectivele de
evoluţie a acestuia, prin identificarea şi conturarea trăsăturilor definitorii ale
acestuia. Acestea sunt reprezentate de fragmentare, neliniaritate, impredictibilitate,
asimetrii multiple, terorism, criminalitate şi violenţe extreme, fiind imaginea unui
tip nou de război, globalizat şi interconectat, aflat în desfăşurare în diferite părţi ale
lumii. Caracteristicile mediului de securitate viitor sunt dificil de estimat datorită
gradului ridicat de incertitudine şi a multitudinii de factori care contribuie la
evoluţia acestuia. Natura acestora este stochastică, prin caracterul aleator,
modelabil probabilistic şi statistic, fiind imaginate şi furnizate de procese de
analiză a unor scenarii şi construcţii vizionare complexe, bazate pe estimări de
evoluţie ale evenimentelor.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 40
Cauzele conflictelor armate în viitor vor fi multiple, de la idelogiile
expansioniste, de tipul extremismului religios, la naţionalismul agresiv. Reţelele
teroriste globale, ca cele reprezentate de ISIS sau al-Qaeda vor rămâne şi în
viitorul apropiat o ameninţare la adresa păcii şi securităţii statelor lumii, prin
exploatarea neîngrădită a libertăţii de mişcare transnaţională, fiind astfel rescrisă
paradigma de securitate.
Cauzele existente, respectiv cele prognozate, vor genera efecte multiple, de
ordin complex, exprimate prin insurgenţă, terorism urban şi transfrontalier, trafic
de droguri şi de persoane, manifestări ale unor grupări paramilitare, nesupunere
civilă şi chiar acutizarea unor crize la nivel regional între state, în diferite zone ale
lumii, determinate de noile poziţionări strategice, lupta pentru influenţă şi controlul
resurselor etc.
Încercările de teoretizare a caracterului noilor războaie nu au reuşit să
stabilească delimitări şi definiri precise, cauzele constând în amorfismul
conceptulului, respectiv în permanenta schimbare a formei acestuia. În ciuda
acestei realităţi, stabilirea factorilor care influenţează caracterul confruntărilor
viitoare are rolul de fundamentare a viitoarelor dezvoltări militare în câmpul
doctrinei, tacticilor şi strategiei, pentru limitarea numărului de scenarii posibile.
Conflictele armate viitoare vor avea la origine o metamorfozare a
ameninţărilor, din care vor rezulta combinaţii multiple, impredictibile, ceea ce va
solicita reacţii politice şi militare adecvate, implicând acţiunea întrunită a
categoriilor de forţe armate convenţionale cu cele speciale, respectiv a agenţiilor
civile şi militare cu responsabilităţi în domeniul securităţii. Mediul viitor de
confruntare va avea mai mult decât o dimensiune militară, fiind cuprinse şi
infrastructura statală, respectiv componentele sistemului naţional de putere de
ordin politic, economic, social şi informatic.
În finalul capitolului sunt prezentate teorii şi delimitări conceptuale privind
transformarea militară a statelor membre ale NATO şi o analiză a viitoarelor
capacităţi operaţionale militare. Transformarea militară are ca scop dezvoltarea
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 40
unor capacităţi operaţionale militare de ordin superior, care să răspundă
ameninţărilor complexe prezente şi celor prefigurate, specifice secolului XXI. Se
preconizează că implicaţiile transformării vor produce schimbări considerabile la
fiecare nivel al organizaţiei militare şi în întregul spectru al domeniilor de apărare,
de la structurile funcţionale şi de organizare, la cele de înzestrare, instruire,
management şi conducere, respectiv la filozofia şi cultura organizaţională etc.
Capitolul II, Transformarea forţelor aeriene în domeniul conceptual
analizează în partea de început aspectele şi teoriile referitoare la procesele de
dezvoltare a conceptelor care stau la baza capacităţilor operaţionale militare. În
continuare sunt prezentate aspecte generale privind transformarea conceptuală a
Alianţei Nord-Atlantice, respectiv cea a forţelor aeriene ale statelor membre
NATO.
În perioada parcursă de la înfiinţare, NATO s-a dovedit a fi una dintre cele
mai eficace şi durabile alianţe din istorie, trecând printr-un proces amplu şi
continuu de metamorfozare a conceptelor, structurilor organizaţionale şi
operaţionale, respectiv a modului de pregătire, instruire şi înzestrare.
În domeniul apărării, potenţialul imens al transformării nu poate fi exploatat
decât prin abordare şi implicare comună a tuturor membrilor NATO, proces care
presupune dezvoltarea şi experimentarea capacităţilor operaţionale. Obţinerea
capacităţilor operaţionale cu rol transformaţional are la bază derularea
următoarelor procese: (1) dezvoltarea conceptelor întrunite; (2) dezvoltarea
capacităţilor operaţionale întrunite; şi (3) experimentarea întrunită.
Constituirea forţelor aeriene viitoare – adaptate operaţional, echipate
corespunzător, cu un grad ridicat de pregătire pentru luptă, apte să evolueze într-un
mediu complex, din punct de vedere al planificării şi deciziei NATO – presupune
iniţierea şi parcurgerea unor procese sistematice de dezvoltare conceptuală.
Acestea, prin abordări centrate în jurul noilor idei, doctrine şi echipamente, vor
contribui la dezvoltarea unor concepte alternative de operare întrunită, necesare
exercitării unor roluri în scenarii şi misiuni variate.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 40
Stabilirea obiectivelor transformării este parte a proceselor organizaţionale,
ceea ce conferă strategiei de apărare dinamismul necesar gestionării ameninţărilor
variate şi mereu în schimbare. Raportul dintre conceptele organizaţional,
tehnologic şi, respectiv, doctrinar este unul de interdependenţă. Transformarea nu
constă doar în echipamentele noi achiziţionate, ci are implicaţii mult mai
complexe, permiţând la nivel organizaţional valorificarea progreselor tehnologice
şi informatice. Dependenţa reciprocă este de asemenea susţinută de afirmaţia
conform căreia nu există revoluţie în domeniul militar şi nici transformare, dacă
noile tehnologii nu sunt integrate în procesele de schimbare, la nivel doctrinar,
organizaţional sau la cel de management şi conducere.
Pentru asigurarea condiţiilor necesare transformării se impun modificări atât
ale culturii organizaţionale, cât şi ale modelelor de dezvoltare ale personalului
forţelor aeriene în vederea favorizării transformării. Pasul următor îl constituie
adaptarea organizaţiei pentru a instituţionaliza această nouă mentalitate.
Conceptele dezvoltate în această direcţie trebuie să permită transformarea unei
culturi organizaţionale aparţinând unor forţe aeriene destinate Războiului Rece,
într-o cultură de tip nou, proprie unor forţe suficient de flexibile încât să poată
desfăşura o gamă largă de operaţii, oriunde în lume, în tempo-ul operaţional al
mediului de securitate actual. Organizarea, instrucţia, respectiv înzestrarea /
echiparea sunt alte aspecte urmărite în vederea desfăşurării unor operaţii în afara
perimetrelor bazelor aeriene proprii.
Transformarea implică de asemenea procesele de alocare a resurselor
necesare achiziţiilor şi înzestrării, în condiţiile unor bugete alocate apărării tot mai
reduse. Atât în condiţiile actuale, cât şi în cele ale conflictelor viitoare, parametrul
calitativ privind dezvoltarea şi înzestrarea forţelor combatante va rămâne
eficacitatea / performanţa militară, definită ca un proces prin care forţele armate
transformă resursele în capacitate sau putere de luptă. Resursele la care se face
referire sunt: umane şi naturale, financiare, potenţial tehnic, bază industrială,
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
13 din 40
structură guvernamentală, caracteristici sociale, capital politic, calităţi intelectuale
ale liderilor militari, respectiv moralul.
Revizuirea completă a directivelor care guvernează achiziţiile trebuie
susţinută prin aplicarea unor principii care au la bază concepte inovatoare, oferind
astfel flexibilitatea necesară integrării rapide a tehnologiei emergente în sistem. O
astfel de abordare evolutivă răspunde scopului final de a crea efectele dorite în
teatrul de operaţii, cu tehnologia actuală acum şi nu mâine cu cea de ieri.
Capitolul III, Transformarea forţelor aeriene în domeniul organizaţional
– structural, dezbate problematica forţelor aeriene în contextul provocărilor
secolului XXI, utilizând teoria organizaţională, respectiv pe cea conceptuală
referitoare la structură, funcţiuni, procese, forme de configurare pentru a facilita
proiecţia rapidă în teatru, îndeplinirea sarcinilor şi a misiunilor etc. Pentru aceasta,
în prima parte sunt identificaţi şi analizaţi factorii şi sursele care impun schimbarea
organizaţional - structurală (politica şi strategia, normele cultural - organizaţionale,
noile tehnologii etc.). O astfel de analiză, care vizează obiectivele şi a strategia,
urmăreşte identificarea răspunsurilor la întrebări privind principiile de bază ale
structurii organizaţionale, precum cele referitoare la raporturile de cauzalitate
dintre structură / arhitectură organizaţională şi scopuri, strategie, cultură internă,
resurse şi sustenabilitate etc.
Prin aplicarea acestora, vor rezulta forţe pentru secolul XXI, de dimensiuni
reduse, mult mai specializate funcţional, destinate atât apărării teritoriale, cât şi
împotriva ameninţărilor specifice conflictelor de intensitate redusă, definite de
caracteristici distincte, cum ar fi: (1) flexibilitatea în domeniul doctrinar; (2)
mobilitatea strategică; (3) configurabilitatea şi modularitatea; (4) posibilitatea de a
acţiona întrunit şi în mod conectat într-un mediu internaţional; (5) versatilitatea de
a funcţiona într-un conflict convenţional şi în cadrul operaţiilor militare altele decât
războiul (Military Operations Other Than War – MOOTW).
În cadrul acestui capitol sunt de asemenea prezentate unele caracteristici,
primare şi de natură distinctă ale organizaţiei militare, pentru crearea contextului şi
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
14 din 40
facilitarea analizei structurilor de forţe şi a modalităţilor / posibilităţilor de
raportare procesuală dintre acestea. Identificarea şi explicarea acestor aspecte, prin
considerarea acţiunii factorilor interni şi externi care influenţează organizaţia,
permit o mai bună înţelegere a funcţiunilor şi aspectelor care determină apariţia şi
declanşarea proceselor de transformare organizaţional - structurală.
Sunt expuse din perspectivă evolutivă rezultatele analizei transformării
organizaţional – structurale, relevante şi semnificative la nivelul NATO (crearea
CJTF, NRF, DJSE etc.). Sfârşitul Războiului Rece a găsit Alianţa, nu doar în plin
proces de integrare a unor noi membri, dar şi într-o postură diferită de cea
tradiţională de exprimare, prin asumarea de către aceasta a unor misiuni de tip nou,
precum cele din Kosovo, Bosnia, Marea Mediterană, Irak, Libia şi Afganistan.
Deşi apărarea colectivă a rămas misiunea principală, în ultimul deceniu NATO s-a
implicat într-un proces amplu de transformare a structurilor şi forţelor militare, în
vederea exercitării unor roluri şi funcţiuni diferite, impuse de natura mediului
internaţional de securitate.
Un rol determinat în transformarea organizaţional - structurală l-au avut
iniţiativele şi programele lansate prin intermediul conceptelor strategice NATO, şi
nu numai, care au oferit direcţia şi instrumentele necesare proceselor de schimbare
şi adaptare internă a structurilor militare ale statelor membre ale Alianţei Nord-
Atlantice. Dintre acestea pot fi amintite: Iniţiativa Capacităţilor de Apărare
(Defense Capabilities Initiative – DCI), Conceptul Capacităţilor Operaţionale
(Operational Capabilities Concept – OCC), Angajamentele de la Praga privind
Capacităţile (The Prague Capabilities Commitments – PCC), Noi Capacităţi:
Transformarea Forţelor NATO etc.
Aceste iniţiative, urmărind transformarea forţelor pentru viitor şi organizarea
eforturilor de a soluţiona zonele de decalaj (cazul DCI), au identificat domeniile în
care se impuneau îmbunătăţiri de amploare la nivelul capacităţilor operaţionale ale
Alianţei, acestea fiind concentrate: (1) desfăşurarea forţelor (capacitatea de
dislocare) şi mobilitatea – introducerea rapidă a forţelor în zona de criză; (2)
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
15 din 40
angajamentul eficace – dotarea forţelor cu capacităţi de ultimă oră; (3) consultarea,
comanda şi controlul – asigurarea unui grad ridicat de predictibilitate prin
conştientizarea situaţiei, respectiv a controlului; (4) supravieţuirea – protecţia
forţelor; şi (5) susţinerea şi logistica – sprijinul forţelor în teatru.
În partea a doua a capitolului sunt analizate cerinţelor necesare constituirii
viitoarelor structuri militare ale Alianţei, care să fie integrate în procesele de
transformare structurală, pentru a genera capacităţile operaţionale care, conform
documentului de referinţă intitulat Noi Capacităţi: Transformarea Forţelor NATO,
să permită: (1) adaptarea organizaţiei la provocările şi ameninţările unui mediu de
securitate în continuă schimbare; (2) menţinerea avantajului oferit de progresul
tehnologic şi cel informaţional; şi (3) creşterea eficienţei şi a eficacităţii privind
gestionarea unor operaţii care implică dislocarea şi susţinerea în teatru a forţelor
Alianţei în întreg spectrul conflictelor.
În încheierea capitolului sunt prezentate şi analizate aspectele unor
construcţii organizaţional - structurale ale forţelor aeriene, necesare combaterii
ameninţărilor actuale şi ale celor viitoare. Derularea unor procese de proiectare şi
dezvoltare a capacităţilor operaţionale pentru secolul XXI, dintr-o perspectivă
organizaţional - structurală modernă şi vizionară, cu rol integrator al unor funcţii
acţionale, precum modularitatea, scalabilitatea, autosusţinerea şi autosincronizarea,
procedurile comune, interoperabilitatea etc., va furniza forţelor aeriene
flexibilitatea de a fi configurate şi recombinate în variate construcţii operaţionale
expediţionare, rapid proiectabile în teatru pentru a executa misiuni în întreg
spectrul de operaţii.
În capitolul IV, intitulat Transformarea forţelor aeriene în domeniile
funcţional - acţional şi al infrastructurii, sunt analizate aspectele şi teoriile care
vizează obţinerea capacităţilor transformaţionale necesare desfăşurării cu succes a
operaţiilor aeriene pentru contracararea ameninţărilor secolului XXI, prezente şi
viitoare, respectiv caracteristicile care ar trebui deţinute de către aeronave şi
elementele de infrastructură ale bazelor aeriene, pentru a susţine această implicare.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
16 din 40
În partea de început a capitolului este realizată o analiză, din perspectivă
evolutivă, a participării militare a statelor membre NATO în operaţii aeriene
desfăşurate de la sfârşitul Războiului Rece până în prezent (în Balcani şi în afara
Europei), în urma căreia sunt formulate câteva concluzii.
Forţele aeriene, vector al puterii aeriene şi spaţiale întrunite, au constituit
încă de la crearea Alianţei categoria de forţe armate cu cea mai însemnată
importanţă strategică, reprezentând prima opţiune militară în cadrul implicării în
diferite conflicte, prin desfăşurarea, atât a unor operaţii aeriene de gestionare a
situaţiilor de criză, precum cele din spaţiul fostei Iugoslavii, Afganistan şi Libia,
cât şi a operaţiilor în sprijinul păcii din Bosnia şi Herţegovina, Kosovo şi
Afganistan.
Cadrul favorizant depăşirii inerţiei instituţionale şi acţionale, instituite după
cincizeci de ani petrecuţi în logica Războiului Rece, a început să fie creat încă din
noiembrie 1991, când, în cadrul summit-ului de la Roma, a fost prezentată noua
viziune a NATO, deschizându-se astfel calea pentru noi forme de implicare
acţională, care, ulterior vor deveni operaţii în afara zonei de responsabilitate
tradiţională a Alianţei.
În 1990, pentru prima dată în istoria Alianţei, forţele aeriene ale statelor
membre NATO au fost implicate în intervenţii militare desfăşurate dincolo de
graniţele şi aria de responsabilitate euro-atlantică (operaţiile Allied Force, Deny
Flight şi Deliberate Force din Balcani). Ca urmare a reevaluării percepţiei
ameninţării, Alianţa şi-a reconsiderat postura, devenind astfel un actor internaţional
important cu dreptul, şi chiar cu obligaţia, de a interveni împotriva ameninţărilor,
indiferent de zona unde acestea sunt generate.
Alături de atingerea obiectivelor declarate, participarea în campaniile
anterior menţionate a scos în evidenţă şi discrepanţele dintre capacităţile militare
ale statelor europene şi cele ale SUA, manifestate în special în domeniul
capacităţilor expediţionare ale structurilor de forţe. Acest fapt a evidenţiat limitele
capacităţilor militare ale Alianţei de a executa anumite misiuni în viitor, pentru
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
17 din 40
îndeplinirea obiectivelor în vederea protejării membrilor, cauza fiind lipsa unor
capacităţi militare esenţiale din inventarul statelor membre europene. Neajunsurile
şi disfuncţiunile identificate au constituit lecţii învăţate, reprezentând argumente
puternice pentru iniţierea şi continuarea proceselor de transformare militară a
NATO.
În acelaşi context, generat de ameninţările prezente şi de cele prefigurate, au
fost analizate atât capacităţile operaţionale pe care structuri acţionale precum Forţa
de Răspuns NATO (NRF), respectiv Forţa Întrunită a NATO cu Nivel de Reacţie
Foarte Ridicat (VJTF) le pot furniza, cât şi aspecte privind fundamentele
operaţiilor aeriene şi adaptarea formelor de implicare a forţelor aeriene. Direcţiile
de adaptare a Forţelor Aeriene au implicaţii la nivelul proceselor şi elementelor de
ordin doctrinar, precum metodele de C2, structura şi organizarea forţelor,
conceptele de operaţii, oferind în acelaşi timp o orientare privind sistemele de arme
care vor înzestra structurile de forţe, şi implicit modul în care acestea vor fi
întrebuinţate.
Alte obiective ale cercetării, considerate şi dezbătute în acest capitol, au
constat în analiza rolului noilor tehnologii şi al conceptelor emergente, ca factori
determinanţi ai transformării funcţional - acţionale a forţelor aeriene. Conflictele
ultimelor două decenii au cunoscut manifestări ale unor forme de acţiune
inovatoare, favorizate pe de o parte de integrarea noilor tehnologii, iar pe de alta de
emergenţa unor concepte de factură recentă în câmpul strategiei militare, rezultând
o redefinire a modului în care forţele aeriene sunt utilizate în teatrul de operaţii
militare.
Noua abordare neo - newtoniană a luptei şi a câmpului de luptă, reieşită din
importanţa acordată avansului tehnologic şi informaţional este dezvoltată în jurul
conceptului de război / operaţii centrate pe reţea (Network - Centric Warfare /
Operations – NCW / NCO). Potrivit acestei teorii, acţiunile militare reprezintă un
set de evenimente care se manifestă simultan, influenţând şi determinând
coordonatele spaţiale ale câmpului de luptă.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
18 din 40
Privitor la procesele de planificare şi execuţie a misiunilor, dintr-o înţelegere
diferită a mediului operaţional, se urmăreşte o aplicare integrată a capacităţilor
militare selectate, în vederea schimbării sau influenţării acelor variabile din
sistemul de putere al adversarului, care să determine atingerea obiectivelor. Prin
desfăşurarea operaţiilor executate pe baza efectelor generate în teatru (Effects-
based Approach Operations – EBAO) este urmărită – pe baza cunoaşterii,
preciziei, vitezei şi agilităţii – degradarea abilităţii inamicului de a lua deciziile
potrivite în vederea desfăşurării unor acţiuni coerente.
În finalul capitolului sunt examinate teoriile şi delimitările conceptuale
referitoare la procesele de achiziţie şi înzestrare, performanţele şi cerinţele
viitoarelor sisteme de arme şi platforme aeriene, respectiv ale bazelor aeriene şi
elementelor de infrastructură. Pentru aeronave, ca abordare teoretică de
investigare, au fost analizate raporturile dintre proprietăţile fizice şi cele
operaţionale, impuse de misiuni specifice. În cazul infrastructurii, analiza a luat în
considerare o relaţie de tipul mijloace - procese şi infrastructură – roluri / misiuni.
Această conexitate asimetrică de dependenţă între cele două categorii de proprietăţi
fizice (infrastructura, bazele) şi procesuale (rolurile, misiunile) presupune
transferarea efectelor din prima categorie către cea de a doua, ca urmare a
schimbărilor sau transformărilor efectuate.
Capitolul V, Conceptul smart defense, vector al transformării forţelor
aeriene ale statelor membre NATO, prezintă, în partea de debut, aspecte
generale specifice ale conceptului, precum necesitatea şi contextul în care a fost
lansat, fundamentele şi mecanismele acestuia etc. În partea a doua a capitolului am
prezentat posibilele contribuţii la transformarea forţelor aeriene ale statelor
membre ale NATO, ca urmare a implementării conceptului smart defense la
nivelul funcţional - acţional, al infrastructurii şi la cel al achiziţiilor.
Menţinerea unei Alianţe Nord - Atlantice puternice şi eficace – în contextul
determinat de măsurile de austeritate impuse de criza economică prin care au trecut
majoritatea statelor lumii încă din 2008, raportat la noile realităţi ale mediului
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
19 din 40
geostrategic (situaţia din Ucraina, ascensiunea şi acţiunile extrem de violente ale
ISIS, actele de terorism comise recent în Franţa, Turcia, Belgia etc.) – reprezintă o
provocare majoră, necesitând identificarea unor modalităţi inteligente de cheltuire
a resurselor alocate apărării prin prioritizare, specializare şi cooperare, sub forma
unor soluţii multinaţionale.
Această abordare diferită, propusă ca o soluţie la neajunsurile şi riscurile
generate de măsurile de austeritate implementate, este astfel concepută încât să
asigure o securitate sporită, cu costuri mai reduse, printr-o colaborare între
membri, bazată pe o mai mare flexibilitate. În această direcţie este necesară
adoptarea unor măsuri precum: (1) crearea unei baze comune de capacităţi şi
punerea la dispoziţie a acestora de către membrii NATO, iar apoi întrebuinţarea
comună în cadrul Alianţei, în funcţie de necesităţi; (2) stabilirea unui set de
priorităţi privind capacităţile necesare; (3) o mai bună coordonare a eforturilor.
Majoritatea aspectelor menţionate mai sus se regăsesc în proiectele
multinaţionale smart defense, prezentate şi adoptate în cadrul summit-ului de la
Chicago (numărul acestora a ajuns la 32 în 2014, din care 6 sunt finalizate prin
atingerea scopului). O parte însemnată dintre acestea vizează direct forţele aeriene
care, prin scopurile declarate vor căuta să îmbunătăţească, să dezvolte şi furnizeze
capacităţi operaţionale noi, necesare Alianţei pentru a răspunde ameninţărilor
actuale şi celor prefigurate.
Iniţiativa smart defense este de asemenea gândită să impulsioneze proiectele
multinaţionale considerate ca fiind programe strategice, aflate în desfăşurare
(iniţiate înainte de 2010): (1) capacitatea NATO de răspuns la ameninţările
balistice (NATO’s Missile Defense capability); (2) programul de Supraveghere
terestră al Alianţei (Alliance Ground Surveillance programme – AGS); (3)
serviciul de poliţie aeriană NATO (NATO Air Policing); şi (4) capacitatea de
supraveghere şi recunoaştere întrunită (Joint Intelligence, Surveillance and
Reconnaissance – JISR).
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
20 din 40
În cadrul summit-ului din Ţara Galilor din 2014 a fost aprobat noul Plan
NATO de Acţiune Rapidă (Readiness Action Plan – RAP), constând într-un pachet
coerent şi cuprinzător de măsuri necesare, conceput să ofere Alianţei capacitatea de
a furniza un răspuns ferm şi hotărât noilor provocări de securitate, destinat să
contribuie la menţinerea unei Alianţe puternice, pregătite să adopte o postură
strategică adecvată unor ameninţări complexe. Măsurile adoptate au la bază
aceleaşi principii care constituie fundamentul conceptului smart defense: (1)
prioritizarea (identificarea ameninţărilor şi dezvoltarea unor forme de răspuns la
acestea – VJTF); (2) specializarea (participarea acelor elemente aeriene, terestre şi
navale ale statelor membre ale Alianţei, care corespund unor criterii care au la bază
pregătirea, starea de operativitate, interoperabilitatea etc.); şi (3) cooperarea
(participarea multinaţională, într-o manieră rotaţională, atât în cadrul VJTF, cât şi
în cadrul măsurilor de asigurare prin executarea unor misiuni aeriene în flancul
estic al Alianţei).
Preocupări sub diverse forme, privind optimizarea proceselor de achiziţii ale
sistemelor de arme şi echipamentelor, s-au manifestat încă de la înfiinţarea Alianţei
Nord - Atlantice, fiind încurajată cooperarea dintre membrii acesteia. Cooperarea
între statele Alianţei, alături de achiziţii şi înzestrare, a mai constat şi în procese
complexe de dezvoltare şi producţie a unor echipamente noi, destinate arsenalului
forţelor statelor membre NATO.
Aplicarea principiilor conceptului smart defense la nivelul Ministerelor
Apărării statelor membre NATO, chiar dacă a cunoscut forme particulare, a
urmărit îmbunătăţirea şi optimizarea proceselor şi a modului în care sunt realizate
achiziţiile din domeniul apărării, pentru a determina obţinerea capacităţilor militare
într-un timp foarte scurt, într-o manieră mai bună şi mai ieftină, urmărind în acelaşi
timp integrarea acestora cu capacităţile deja existente.
Capitolul VI, intitulat Determinări ale implementării principiilor smart
defense în procesul de transformare a Forţelor Aeriene ale României, prezintă
coordonatele transformării Armatei României şi a Forţelor Aeriene în contextul
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
21 din 40
mai larg al Alianţei. Ulterior au fost expuse direcţiile posibile de devoltare, prin
raportare la noua paradigmă de securitate, respectiv perspectivele de evoluţie ca
urmare a implementării conceptului smart defense la nivelul Forţelor Aeriene ale
României.
Imediat după 1990, pe fondul unor deziderate clar expuse de aderare la
structurile euro - atlantice, şi sub presiunea unor factori atât de natură internă (lipsa
resurselor pentru susţinerea unei structuri supradimensionate de forţe militare,
schimbările din societate etc.) cât şi externă (contextul nou de securitate,
caracterizat de riscuri şi ameninţări multiple, prevederile unor tratate privind
România etc.), a fost iniţiat un proces de transformare a tuturor structurilor şi
categoriilor de forţe ale Armatei României, conţinând etape şi obiective distincte.
Din perspectiva proceselor de reformă structurală şi a înzestrării, au fost
modernizate unele dintre platformele şi sistemele de arme aflate în inventarul
propriu, respectiv au fost derulate programe de achiziţii. Pe de altă parte, a fost
declanşat procesul de reducere a efectivelor şi de reorganizare a structurilor. Au
fost înfiinţate statele majore ale categoriilor de forţe, renunţându-se la eşaloanele
tip divizie şi regiment, în favoarea structurilor de tip corp de armată, brigadă /
flotilă şi regiment.
La nivelul Forţelor Aeriene, în 1993 a fost înfiinţat Statul Major al Aviaţiei
Militare, prin unificarea Comandamentului Aviaţiei Militare cu Comandamentul
Apărării Antiaeriene a Teritoriului, noua structură de comandă reunind astfel
aviaţia, artileria, rachetele antiaeriene şi radiolocaţia. În 1995 sistemul regimental a
fost înlocuit de unul nou, constând într-o structură constituită din baze aeriene,
grupuri şi escadrile. Începând cu 1 iunie 2000, este folosită denumirea actuală,
Statul Major al Forţelor Aeriene.
La 21 noiembrie 2002, în cadrul Summit-ului de la Praga, pe baza evaluării
progreselor înregistrate de statele candidate, şefii de state şi de guverne ai ţărilor
membre NATO au decis invitarea României pentru începerea convorbirilor în
vederea aderării la Alianţa Nord-Atlantică. Protocolul de aderare a fost semnat la
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
22 din 40
Bruxelles la 26 martie 2003, iar la 29 martie 2004 România devenea stat membru
cu drepturi depline al NATO, în urma depunerii instrumentelor de ratificare la
Departamentul de Stat al SUA.
În perioada parcursă de la acceptarea ca membru al Alianţei Nord - Atlantice
a României şi până în prezent, Forţele Aeriene, alături de celelalte categorii de
forţe ale Armatei, au fost supuse unor procese de substanţă în vederea transformării
în structuri de forţe moderne, de dimensiuni reduse, specializate, echipate adecvat,
cu capacitate mărită de dislocare şi proiecţie în teatru, interoperabile, cu capacitate
de autosusţinere şi de protecţie multidimensională, cu o conducere flexibilă. Aceste
eforturi au urmărit atingerea gradului de pregătire şi înzestrare şi a stării de
operativitate necesare îndeplinirii responsabilităţilor privind apărarea naţională, dar
şi participarea la misiunile Alianţei.
Pentru oferirea orientărilor cadru necesare planificării şi conducerii
operaţiilor aeriene, în anul 2000 a fost elaborată Doctrina Forţelor Aeriene. În
2005, în urma unor revizuiri, aceasta a fost redenumită în Doctrina pentru Operaţii
a Forţelor Aeriene (DOFA). Destinată să stabilească ansamblul principiilor care
orientează întrebuinţarea forţelor aeriene în toate tipurile de operaţii executate
pentru îndeplinirea obiectivelor ce le revin în timp de pace, în situaţii de criză şi la
război, DOFA este un document ce are la bază studiul doctrinelor naţionale şi al
doctrinelor NATO, respectiv pe cele ale unor ţări membre ale Alianţei.
Cadrul conceptual prezentat de DOFA a fost completat de către Strategia de
transformare a Armatei României (STAR) în 2007, prin introducerea unor
concepte încă insuficient dezvoltate (operaţii / capacităţi orientate către generarea
de efecte şi operaţiile centrate pe reţea), respectiv a unor concepte care prevăd
dezvoltarea capacităţilor operaţionale necesare desfăşurării operaţiilor aeriene în
afara zonei tradiţionale de responsabilitate a Alianţei, prin planificarea şi
executarea operaţiilor expediţionare.
Transformarea Forţelor Aeriene ale României vizează toate cele trei
componenete ale puterii aeriene (morală, conceptuală şi fizică), prin care se
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
23 din 40
urmăreşte alinierea doctrinelor, strategiilor, principiilor, standardelor şi
procedurilor operaţionale proprii cu cele ale Alianţei, dar şi demararea şi / sau
continuarea proceselor de achiziţie şi înzestrare cu tehnologii noi care să permită
obţinerea interoperabilităţii depline cu aliaţii.
Dezvoltarea capacităţilor operaţionale necesare forţelor aeriene pentru a
răspunde efectiv provocărilor actuale şi viitoare ale mediului de confruntare,
vizează următoarele domenii: (1) informaţiile; (2) supravegherea aeriană, achiziţia
şi neutralizarea ţintelor; (3) supravegherea spaţiului terestru; (4) capacităţile de
atac cu armament de înaltă precizie şi de neutralizare a apărării aeriene a
inamicului; (5) transportul aerian strategic şi realimentarea în aer; şi (6) sistemele
de comandă, control şi comunicaţii dislocabile.
Situaţia cauzată de constrângerile financiare datorate crizei economice, dar
şi contextul nou de securitate, reconfigurat de noile ameninţări şi riscuri dezvoltate
în Europa de Est şi în alte zone aflate în extremitatea ariei de responsabilitate a
NATO, solicită utilizarea eficientă a resurselor limitate destinate apărării.
Conform statutului României în cadrul NATO şi UE, a nivelului de ambiţie,
pe baza examinării factorilor anterior prezentaţi, dar şi în urma analizării
proiectelor smart defense la care România a participat, sau participă în prezent
(SAC, AGS etc.), am identificat următoarele aspecte relevante privind posibile
implicări / contribuţii ale Forţelor Aeriene ale României în / la iniţiativele smart
defense:
(1) capacităţile militare deţinute în prezent pentru apărarea naţională vor
fi menţinute şi îmbunătăţite în viitor (Serviciul de luptă Poliţie Aeriană Extins,
SAR / MEDEVAC, apărarea aeriană cu baza la sol, sistemul de supraveghere
aeriană etc.);
(2) vor fi în continuare agreate formatele de participare întrunită
multinaţională la misiunile de luptă ale Alianţei, în teatre de operaţii în şi în afara
zonei de responsabilitate tradiţională a NATO (proiecte asemănătoare celui propus
în 2014, de creare a unei Forţe Expediţionare Întrunite Multinaţionale, capabilă să
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
24 din 40
desfăşoare operaţii militare în întreg spectul de operaţii, inclusiv cele de mare
intensitate, operaţională începând cu 2016);
(3) la nivel regional, vor putea fi dezvoltate iniţiative şi proiecte de tipul
centrelor de pregătire în comun multinaţionale, pentru antrenamentul, instruirea şi
educarea piloţilor, a personalului tehnic şi a celui nenavigant (pe baza tipului
platformelor întrebuinţate, a sistemelor de arme etc.; echiparea Forţelor Aeriene cu
avioane F-16 oferă cadrul de discuţii cu Polonia, Turcia şi Grecia, dar şi cu alte
state membre, în cazul în care acestea vor achiziţiona acelaşi avion – Croaţia,
Bulgaria etc.);
(4) aceeaşi abordare regională, în baza proximităţii geografice, poate fi
extinsă în zona executării misiunilor de zbor, implicând platforme aeriene din două
sau mai multe state membre NATO sau aliate, de tipuri şi categorii diferite (aer -
aer, aer - sol, ISTAR, război electronic, transport aerian, C2 etc.), pentru obţinerea
unor scenarii cu un grad ridicat de realism; poate fi integrată şi în zona Serviciului
de luptă Poliţie Aeriană;
(5) extinderea experienţei participării în proiectele multinaţionale
anterioare în proiecte viitoare similare, pentru obţinerea unor capacităţi
operaţionale costisitoare, dificil de dezvoltat pentru ţări ca România, într-o manieră
unilaterală, precum: apărarea împotriva ameninţărilor balistice, realimentarea în
aer, ISTAR, transport aerian strategic, sisteme de combatere a dispozitivelor de
bruiaj al GPS etc.;
(6) pe timpul dislocării în teatrele de operaţii aflate în afara zonei de
responsabilitate, constituirea unor unităţi multinaţionale de sprijin logistic şi
mentenanţă expediţionare pentru structurile luptătoare care întrebuinţează acelaşi
tip de aeronavă (F-16, C-17, C-130, IAR-330 etc.), va determina obţinerea unor
economii importante, dar şi o optimizare a proceselor;
(7) continuarea cooperării multinaţionale pentru constituirea şi
menţinerea capacităţilor operaţionale de apărare aeriană cu baza la sol, destinate
combaterii ameninţărilor reprezentate atât de aeronave cu şi fără pilot uman la
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
25 din 40
bord, cât şi de rachete balistice, printr-o abordare sinergică a proceselor de
planificare, dezvoltare şi achiziţii a sistemelor avansate GBAD, adecvate mediului
operaţional al secolului XXI;
(8) sprijinul naţiunii gazdă (inclusiv în cazul VJTF, concept care
presupune o pre-poziţionare a echipamentului pe bază rotaţională în România,
alături de Bulgaria, Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia);
(9) principiile smart defense pot fi implementate la nivel naţional, în toate
domeniile de transformare a Forţelor Aeriene, în vederea obţinerii unor capacităţi
operaţionale pentru secolul XXI (evitarea suprapunerilor, utilizarea în comun a
resurselor etc.).
În partea de final a lucrării sunt prezentate Concluziile, care exprimă o
sintetiză a rezultatelor cercetării, conţinând următoarele idei:
(1) Indiferent de tipul şi anvergura schimbărilor survenite în mediul
geostrategic al secolului XXI, misiunea de bază a Alianţei Nord-Atlantice a rămas
aceeaşi, de a apăra pacea, libertatea şi valorile fundamentale ale membrilor săi.
Pentru a răspunde provocărilor actuale şi viitoare, statele membre ale NATO,
adoptând o abordare cuprinzătoare, s-au angajat în procese complexe de
transformare a structurilor de forţe armate. Scopul transformării constă în
dezvoltarea capacităţilor operaţionale adecvate desfăşurării unei game variate de
operaţii militare, de la cele executate în sprijinul păcii, pentru stabilizare şi
reconstrucţie în zone ostile, până la cele specifice conflictelor convenţionale de
înaltă intensitate între state sau între state şi entităţi nestatale.
(2) Complexitatea transformării rezidă în multitudinea de factori, resurse,
componente, domenii, roluri şi obiective vizate, fiind un proces dinamic şi
continuu, cu valenţe adaptive, proactive, care influenţează pozitiv natura
competiţiei şi pe cea a cooperării militare prin noi combinaţii de tehnologii
emergente, structuri organizaţionale eficiente şi eficace, abordări inovatoare şi
evoluţii care exploatează avantajele instrumentelor puterii naţionale, asigurând
protecţia împotriva unui spectru larg de vulnerabilităţi asimetrice, hibride,
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
26 din 40
cibernetice etc.
(3) Transformarea este un proces multidimensional, cu forme de manifestare
la nivelul conceptual, structural, de organizare, pregătire şi instrucţie, precum şi la
cel al infrastructurii şi înzestrării, prin care se urmăreşte obţinerea unor forţe
superioare operaţional, apte să contracareze ameninţările şi provocările
reprezentate de terorism, acţiunile cu violenţă ale unor entităţi şi actori puţin
predictibili, atacurile psihologice, cibernetice, hibride, întrebuinţarea rachetelor
balistice, respectiv a armelor chimice, biologice, radiologice, nucleare etc.
(4) Forţele aeriene, prin atributele unice deţinute, pun la dispoziţia factorilor
de decizie, politici şi militari, opţiuni multiple de întrebuinţare, efectele putând fi
generate la toate nivelurile conflictului pentru gestionarea simultană a unor
ameninţări şi riscuri diferite. Întreaga evoluţie a puterii aeriene a fost rezultatul
unui proces de adaptări, modernizări şi înnoiri de natură conceptuală, tehnologică,
organizaţională şi doctrinară. Pentru maximizarea rolului şi menţinerea relevanţei
în contextul confruntărilor armate prezente şi a celor viitoare, forţele aeriene au
parcurs procese de transformare, vizând dezvoltarea unor capacităţi operaţionale
care să le permită extinderea posibilităţii de acţiune de la nivelul teatrelor de
operaţii la cel global, crearea de efecte la cerere oriunde şi oricând, proiectarea
rapidă a forţei pe glob şi în spaţiu, integrarea într-o manieră sinergică a
componentelor aeriene, spaţiale şi informaţionale în vederea obţinerii avantajului
operaţional etc.
(5) Conflictele recente au cunoscut manifestări ale unor forme de acţiune
inovatoare, transformarea având un rol determinant în integrarea noilor tehnologii
şi a conceptelor de factură nouă în câmpul strategiei militare, din care a rezultat o
redefinire a modului în care forţele aeriene sunt utilizate în teatrul de operaţii
militare. Ansamblul de forme de utilizare a forţelor aeriene a fost extins
semnificativ, imprimând operaţiilor un tempo de desfăşurare deosebit de ridicat.
Ratele mari de transfer al informaţiilor şi posibilităţile aproape nelimitate privind
conectarea unei game variate şi moderne de senzori, platforme, sisteme etc,
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
27 din 40
conectivitatea rapidă a actorilor participanţi la operaţii, precum şi transferarea
acestora în zona cibernetică sunt realităţi care au schimbat considerabil
posibilităţile de acţiune ale forţelor aeriene în întreg spectrul acţiunilor de luptă.
(6) Forţele Aeriene ale României, după accederea ţării noastre în NATO, au
urmat calea proceselor de transformare militară, utilizând cadrul conceptual şi
ansamblul de cunoştinţe şi informaţii dezvoltat în cadrul Alianţei Nord - Atlantice.
Orientările strategice privind transformarea categoriilor de forţe militare au rol de
direcţionare, urmărindu-se dezvoltarea unor construcţii conceptuale şi doctrinare
inovatoare care să faciliteze obţinerea unor capacităţi militare mult îmbunătăţite
prin perfecţionarea educaţiei, pregătirii şi instruirii, a managementului organiza-
ţional, respectiv a proceselor de achiziţii şi înzestrare. Îndeplinirea scopurilor
transformării va determina deţinerea de către Forţele Aeriene a superiorităţii
decizionale şi informaţionale, a capacităţilor centrate pe reţea, angajarea eficientă,
capacitatea de desfăşurare întrunită şi multinaţională a operaţiilor expediţionare şi
respectiv, logistica întrunită.
(7) Analiza implicării forţelor armate ale statelor membre NATO în
conflictele ultimelor două decenii şi jumătate a reliefat schimbările substanţiale
rezultate în urma proceselor de transformare iniţiate şi derulate de către Alianţă.
Acestea, cuantificate şi măsurate la nivelul teatrului de operaţii militare, au constat
în: leadershipul, organizarea şi funcţionarea superioare, înzestrarea modernă şi
implementarea noilor tehnologii, capacitatea mare de dislocare în zone aflate în
afara zonei de responsabilitate, supravieţuirea şi autosusţinerea, conectivitatea,
interoperabilitatea şi capacitatea de acţiune întrunită, dezvoltarea unor concepte
operaţionale, organizaţionale şi doctrinare noi care au îmbunătăţit semnificativ
capacitatea combativă a categoriilor de forţe armate etc.
(8) Neajunsurile şi disfuncţiunile, rezultate din aceeaşi analiză, au constat în
decalajul existent între capacităţile operaţionale ale SUA şi cele ale aliaţilor
europeni şi ale Canadei, în special în domeniul ISR, al platformelor de C2 şi de
realimentare în aer. Estimările arată că acest decalaj va continua să se mărească în
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
28 din 40
viitor, din cauza măsurilor de austeritate şi a reducerilor bugetare în domeniul
apărării. În aceste condiţii, colaborarea între membrii Alianţei pentru obţinerea
capacităţilor militare necesare nu mai este o opţiune facultativă, ci reprezintă o
necesitate. Conceptul smart defense continuă iniţiativele derulate încă de la
înfiinţarea Alianţei, urmărind maximizarea resurselor limitate alocate departamen-
telor de apărare. Perspectiva abordată este una modernă, diferită prin încercarea
intelectuală de conceptualizare a acestor eforturi şi de furnizare a unei platforme
care să faciliteze statelor membre accesul la structurile de management ale NATO
şi la expertiza necesară implementării iniţiativelor smart defense.
(9) Implicaţiile aplicării conceptului smart defense la nivelul infrastructurii
şi achiziţiilor statelor membre ale NATO sunt semnificative, iar implementarea
principiilor de bază ale conceptului – prioritizare, specializare şi cooperare –
constituie bune practici de gestionare a resurselor de apărare. Proiectele smart
defense urmăresc să genereze, menţină şi dezvolte capacităţile operaţionale de care
NATO are cea mai mare nevoie, să rebalanseze decalajul existent la nivel de
implicare între SUA, partenerii europeni şi Canada, pentru ca în final să rezulte
eficacitate operaţională mult mărită, conectivitatea forţelor, precum şi obţinerea
unor economii substanţiale.
(10) Participarea la această iniţiativă va pune la dispoziţia statelor membre
aliate cunoştinţele şi experienţa necesare derulării în viitor a unor proiecte
inteligente care să fundamenteze strategiile de planificare a apărării, prin corelarea
resurselor cu necesităţile de ordin operaţional, implementarea cerinţelor privind
viitoarele capacităţi militare, dezvoltarea şi experimentarea unor concepte noi
operaţionale şi doctrinare, programele de educaţie, cercetare etc.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
29 din 40
BIBLIOGRAFIE
Acte normative naţionale şi internaţionale
1. *** Air Force Basic Doctrine, AFDD-1, Headquarters Air Force Doctrine
Center, Maxwell AFB, Alabama, 17 November 2003.
2. *** Air Force Doctrine Document, AFDD-2, Operations and
Organizations, 2007.
3. *** Air Force Doctrine Document, AFDD3-1 – Air Warfare, 2010.
4. *** British Defence Doctrine, JWP0-01, London: HMSO, 1996.
5. *** Carta Albă a Apărării, Bucureşti, 2013.
6. *** FM 3-90, Tactics, Washington, DC: GPO, 4 July 2001.
7. *** Directiva de planificare a apărării nr. 4/2007-2012.
8. *** Doctrina Armatei României, Bucureşti, 2012.
9. *** Doctrina Forţelor Aeriene, Bucureşti, 2000.
10. *** Doctrina pentru Operaţii a Forţelor Aeriene, Bucureşti, 2005.
11. *** Joint Strategy Review, Washington, DC: CJCS, 1999.
12. *** Joint Warfare of the Armed Forces of the United States, Washington,
DC: Government Printing Office, 10 January 1995.
13. *** Raport asupra activităţii desfăşurate de Ministerul Apărării Naţionale
în anul 2010, publicat în Monitorul Oficial al României nr.144, partea
a III-a, 9 mai 2011.
14. *** Raport asupra activităţii desfăşurate de Ministerul Apărării Naţionale
în anul 2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr.358, partea
a III-a, 11 octombrie 2012.
15. *** Raport asupra activităţii desfăşurate de Ministerul Apărării Naţionale în
anul 2013, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 457, partea a III-a,
7 august 2014.
16. *** NATO Joint Air & Space Operations Doctrine, AJP-3.3, MAS, Brussels,
May 2002.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
30 din 40
17. *** Royal Air Force, AP3000, History of British Air Power Doctrine,
UK, Ed. Revizuită, 2008.
18. *** Quadrennial Defense Review Report, Department of Defense,
Washington, US, September 30, 2001.
19. *** Quadrennial Defense Review Report, Department of Defense,
Washington, US, February 6, 2006.
20. *** Strategia de Transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007.
21. *** Strategic Defence Review, London: HMSO, 1998.
22. *** The US Air Force Transformation Flight Plan, HQ USAF / XPXC
Future Concepts and Transformation Division, 2004.
23. *** Transformation Planning Guidance, Allied Command Transformation,
Department of Defense, US, 2003.
24. *** US Air Force AFDD 2-4.4 – Bases, Infrastructure and Facilities, USAF,
November 13, 1999.
25. *** USJCOM Pamphlet 7 – Operational Implications of EBO, The Joint
Warfighting Center, US, 2004.
26. *** USJCOM Commander’s Handbook for an Effects-Based Approach to
Joint Operations, Norfolk, US, 2006.
27. *** U.S. Joint Publication 1-02, Dictionary of Military and Associated
Terms, Department of Defense (DOD), US, November 8, 2010.
28. *** U.S.Joint Pub 3-10.1, Joint Tactics, and Procedures for Base Defense,
US Joint Chiefs of Staff, July 23, 1996.
Lucrări de autor
1. Atanasiu, Mirela – Implicaţiile participării României la dezvoltarea
capabilităţilor în cadrul multinational organizat de NATO şi UE prin
iniţiativele „Smart Defense” şi „Pooling and Sharing” asupra revizuirii
strategiei de transformare a Armatei Române, Editura UNAP „Carol I”,
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
31 din 40
Bucureşti, 2014.
2. Barnett, Thomas – Blueprint for Action: A Future Worth Creating, The
Berkley Publishing Group, New York, US, 2005.
3. Bialos, Jeffrey P. and Koehl, Stuart L. – The NATO Response Force –
Facilitating Coalition Warfare through Technology Transfer and
Information Sharing, Center for Technology and National Security Policy,
NDU, 2005.
4. Bohrer, David – America’s Special Forces, Weapons, Missions,Training,
MBI Publishing Company, St.Paul, US, 2002.
5. Bucinschi, Vasile şi Şerbeszki, Marius – Curs de Artă Militară – Forţe
Aeriene. Cunoaşterea Armatelor Moderne. Evoluţia Puterii Aeriene,
Ed. UNAP „Carol I”, Bucureşti, 2010.
6. Bulduk, Sebahat – Transformation of NATO in the Face of Transnational
Terrorism, Department of International Relations Bilkent University,
Ankara, 2009.
7. Coker, Christopher – War in the Age of Risk, Polity Press, Cambridge, UK,
2013.
8. Hamilton, Daniel S. – Transatlantic Transformations: Equipping NATO
for the 21st Century, Center of Transatlantic Relation, Washington, 2004.
9. Herd, Graeme P. şi Kriendler, John – Understanding NATO in the 21st
Century: Aliiance Strategies, Security and Global Governance, Routledge,
New York, US, 2013.
10. Hughes, Wayne P. Jr – Fleet Tactics and Coastal Combat, Annapolis, MD:
Naval Institute Press, 2nd Edition, US, 2000.
11. IISS – The Military Balance, London, UK, 1998.
12. IISS – The Military Balance, London, UK, 2008.
13. Kugler, Richard & Frost, Ellen – The Global Century: Globalization and
National Security, National Defense University, Washington DC, 2001.
14. Lambeth, Benjamin S. – NATO’s Air Warfor Kosovo: A Strategic and
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
32 din 40
Operational Assessment, RAND, Project Air Force, Santa Monica, US.
15. LaSalle, David – The New Strategic Concept and NATO Crisis
Management, Department of the Air Force, Alexandria, Defense Technical
Information Center, 1993.
16. McDaniel, Tom – Effects-Based Operations (EBO): The Next American Way
of War? în A Common Perspective, Norfolk, VA: US , 2004.
17. Mintzberg, H. – Structure in fives: Designing Effective Organizations,
Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1983.
18. Ochmanek, David – NATO’s Future: Implications for US Military
Capabilities and Posture, RAND Report MR-1162-AF, Santa Monica,
CA, US, 2000.
19. Orzeaţă, Mihail – Războiul continuu, Ed. Militară, Bucureşti, 2011.
20. Orzeaţă, Mihail – Între război şi pace, Ed. Militară, Bucureşti, 2013.
21. Orzeaţă, Mihail – Globalization, Crises and World Security. The World of
Crises and Permanent Confrontation, Lap Lambert Academic Publishing,
Germany, 2013.
22. Otu, Petre (coord.) – Reforma militară şi societatea în România (1878-2008),
Ed. Militară, Bucureşti, 2010.
23. Patry, Jean - Jacques – L’ombre déchirée, la puissance aérienne contre la
terreur, L’Harmattan, Paris, 2007.
24. Peck, Allen G. – Airpower’s Crucial Role in Irregular Warfare, Air & Space
Power Journal, Summer 2007, http://www.airpower.maxwell.af.mil/
airchronicles/apj/apj07/sum07/peck.html.
25. Popa, Vasile – Evoluţia mediului de securitate, riscuri, ameninţări şi
elemente acţionale în dimensiunea aerospaţială, Ed. UNAP „Carol I”,
Bucureşti, 2009.
26. Peters Ralph, Peters, Beyond Terror: Strategy in a Changing World,
Mechanicsburg, Stackpole Books, Pennsylvania, US, 2002.
27. Sinno, A. – Organizations at War: In Afghanistan and Beyond, Ithaca:
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
33 din 40
Cornell University Press, US, 2008.
28. Soeters, Joseph şi Fenema, Paul C. – Managing Military Organizations.
Theory and Practice, Routledge, US, 2010.
29. Thornton, Rod – Asymmetrical Warfare, Polity Press, Cambridge, UK, 2007.
30. Vego, Milan N. – Joint Operational Warfare, Theory and Practice, U.S.
Naval War College, Rhode Island, 2009.
31. Winslow, Donna and Schwerzel, Jeffrey – (Un-) Changing Military
Culture, în Building Sustainable and Effective Military Capabilities, Ed.
K.Spohr Readman, Amsterdam, 2004.
32. Young, Thomas - Durell – Command in NATO after the Cold War:
Alliance, National and Multinational Considerations, Strategic Studies
Institute, US Army War College, Pennsylvania, 1997.
Articole şi lucrări de cercetare
1. Adler, P.S. şi Borys, B. – Two Types of Bureaucracies: Enabling and
Coercitive în Administrative Science Quarterly, ABI/INFORM Global,
Michigan, US, March 1996, http://www.uv.es/=gonzalev/PSI%20ORG
%2006-07/ARTICULOS%20BUROCRACIA/TWO%20TYPES %20OF
%20BUREAUCRACY-ASQ.pdf.
2. Ankersen, Christopher – Capabilities and Capacities în Transforming
National Defense Administration, School of Policy Studies, Queen’s
University Kingston, Ontario, Canada, 2005.
3. Antic, Ljilja şi Sekulic, Vesna – Organizing as the Phase of Management
Process and Management Accounting, http://facta.junis.ni.ac.rs/eao/eao
2005/eao2005-06.pdf, în Economics and Organization, vol.2, nr.3, 2005.
4. Ball, Gregory – Operation Anaconda: an Air Perspective, Headquarters,
USAF, AF/XOL, 7 febr. 2005, http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate
/af/anaconda_unclassified.pdf.
5. Barry, John – Lessons of Libya for Future Western Military Forays,
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
34 din 40
European Institute, August 2011, http://www.europeaninstitute.org/EA -
August-2011/lessons-of-libya-for-future-western-military-forays.html.
6. Blanchfield, Jody L. – Bombs Away: A Strategic Analysis of Airpower in
Limited Conflict, Fort Leavenworth, KS: School of Advanced Military
Studies, US Army Command and General Staff College, 12 May 2000.
7. Clancy, Tom – Every Man a Tiger: The Gulf War Air Campaign, Berkley
Books, 2000.
8. Correll, John T. – The Air Force and the Gulf War, Air Force Association,
US, 2009.
9. Czulda, Robert şi Los, Robert – NATO Towards of Contemporary World,
International Relations Research Institute in Warsaw, Warsaw-Lodz, 2013
10. Demchak, Chris – Creating the Enemy: Global Diffusion of the
Information Technology - Based Military Model, 2003, în The Diffusion of
Military Technology and Ideas, Edited by Emily O. Goldman, Stanford
University Press, California, 2003.
11. Dobrowolski, Tobias – Is Air Power essential to winning Modern War?,
German Air Force Academy, April 2013, http://www.euafa.eu/EUAFA
/images/EUAFA%20Essay%20Contest%202013/is%20air%20power%20es
sential%20to%20winning%20a%20modern%20war_tobias_dobrowolski_
finalbearb.pdf.
12. Fadok, S. David – John Boyd and John Warden: Air Power’s Quest for
Strategic Paralysis, School of Advanced Airpower Studies Air University,
Maxwell Air Force Base, Alabama, 1994.
13. Farley, Robert – Over the Horizon: Drawing the Right Lessons on
Airpower from Libya, în World Politics Review, 26 octombrie 2011,
http://web.ebscohost.com/ehost/detail?sid=dc5a6b4f-43f0-44d7-b8cc-
eba3929ef1f8%40sessionmgr111&vid=1&hid=107&bdata=JnNpdGU
9ZWhvc3QtbG12ZQ%3d%3d#db= aph& AN=79973373.
14. Gates, Robert M. – A Balanced Strategy: Reprogramming the Pentagon
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
35 din 40
for a New Age în Foreign Affairs (January / February), 2009.
15. Giambastiani, Edmund P. – Press Briefing, Norfolk, US, 13 November
2003, http://www.nato.int /cps/en/SID-07880E54-0A383799/natolive
/opinions_ 20520.htm?selected Locale=en.
16. Golino, Louis – NATO Internal Adaptation: the New Command Structure
and the Future of the European Pillar, December 24, 1997, în NATO’s
Role, Missions, and Future, Commack, N.Y., Nova Science Publishers,
1999.
17. Grand, C. – Smart Defense and the Future of NATO: Can the Alliance Meet
the Challenges of the Twenty-First Century? în Chicago Council of Global
Affairs, Chicago, Illinois, 28-30 March, 2012.
18. Greenleaf, Jason R. – The Air War in Libya, în Air & Space Power Journal,
martie-aprilie 2013.
19. Grove, Eric – UN Armed Forces and the Military Staff Commitee, în
International Security, nr.4, Spring 1993.
20. Gyarmati, Istvan şi Walker, Christopher – Reconceptualizing NATO, East
West Institute Policy Brief, iulie 2002.
21. Hammond, Grant – Transformation – An Assessment în Crosscutting
Issues in International Transformation, The Center for Technology and
National Security Policy, NDU, Washington, DC, 2009.
22. Haglund, David G. – NATO During the Cold War,
http://www.britannica.com /EBchecked/topic/418982/North -Atlantic-
Treaty-Organization-NATO/ 218591/NATO-during-the-Cold-War.
23. Hamilton, Daniel S. – Transatlantic Transformations: Equipping NATO for
the 21st Century, Center for Transatlantic Relations, Johns University,
Washington, USA, 2014.
24. Herden, Reinhard – Die neue Herausforderung (1). Die Wesen
Kuenftiger Konflikte, Truppenpraxis / Wehrausbildung 2, February 1996
în Vego, Milan N. – Joint Operational Warfare, Theory and Practice,
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
36 din 40
U.S.Naval War College, Rhode Island, 2009.
25. Kugler, Richard L. – Preparing NATO to Meet New Threats, U.S.Policy
Agenda, Vol.7, No.1, 27 March 2002.
26. Joint and Coalition Operational Analysis – Libya: Operation Odyssey
Dawn (OOD – Executive Summary, Suffolk, VA: JCOA, 21 September
2011.
27. Lamb, Michael W. – Operations Allied Force – Golden Nuggets for
Future Campaigns, Air War College, Maxwell Paper No.27, Alabama,
August 2002.
28. McCalla, Robert – NATO’s Persistence After the Cold War, International
Organization, 1996.
29. McCrabb, Maris – The Evolution on NATO Air Doctrine, School of
Advanced Airpower Studies, Maxwell, AL, Air University, Unpublished
Paper, 1995.
30. Metz, Steven – The Air Force Role in United Nations Peacekeeping,
în Airpower Journal, Winter 1993, Aerospace Publishing, US,
http://www.airpower.maxwell.af.mil/airchronicles/apj/apj93/win93/
metzzz.htm.
31. Millett, Allan R., Murray, Wiliamson şi Watman, Kenneth – The
Effectiveness of Military Organization, în International Security 11, no.1,
MIT Press, Chicago, Summer 1986, http://doi.org/10.2307/2538875.
32. MoD UK – The Characteristics of Conflict, UK Minister of Defense, 2010.
33. Mumford, Mark D., Zaccaro, S.J., Harding, F.D. ş.a., Leadership Skills for
a Changing World: Solving Complex Social Problem în Leadership
Quarterly II (I), New-York, US, 2000.
34. NATO – Active Engagement, Modern Defense – Strategic Concept for
Defense and Security of the Members of the North Atlantic Treaty
Organization, NATO Public Diplomacy Division, Brussels, 19 - 20
November 2010.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
37 din 40
35. NATO – Bucharest Summit Declaration, 03.04.2008, Bucharest,
Romania, http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_8443.htm.
36. NATO – Chicago Suummit Declaration on Defense Capabilities: Toward
NATO Forces 2020, May, 2012, http://www.rpfrance-otan.org/Summit-
Declaration-on-Defence.
37. NATO – Defense Capabilities Initiative, 25 Apr.1999, Washington,
http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_ 27443.htm.
38. NATO – JAPCC, Air & Space Power in NATO – Future Vector, Kalkar,
Germany, 2014.
39. NATO – NATO’s Command Structure: The Old and the New, January
2010, http://www.nato.int/cps/en/ natohq/topics_69718.htm?selected
Locale=en.
40. NATO – Media backgrounder: Multinational Projects, http://www.nato.int
/nato_static_fl2014/assets/pdf /pdf_2014_06/20140602_ 140602-Media-
Backgrounder_Multinational- Projects_en.pdf, January 2014.
41. NATO – Prague Summit Declaration, NATO’s North Atlantic Council in
Prague, 21 November 2002, http://www.nato.int/docu/pr/ 2002/ p02–
127e.htm.
42. NATO – Prague Capabilities Commitment (PCC) (Archived), Prague,
2002, http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_50087.htm.
43. NATO – Riga Summit Declaration, 29.11.2006, Riga, Latvia,
http://www.nato.int/docu/pr/ 2006/p06-150e.htm.
44. NATO – Smart Defense – Components, 01 September 2015, Brussels,
http://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_84268.htm?
45. NATO – Strasbourg / Kehl Summit Declaration, 04 April 2009, Strasbourg,
http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_52837.htm.
46. NATO – The Alliance’s Strategic Concept, Rome, Italy, 08 November
1991, http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_23847.htm.
47. NATO – The Alliance’s Strategic Concept, Washington, US, 24 April 1999,
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
38 din 40
http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_27433.htm.
48. NATO Infrastructure Committee – 50 Years of Infrastructure, NATO
Security Investment Programme is the Sharing of Roles, Risks,
Responsibilities, Costs and Benefits, SACLANT, Norfolk, 15 May 2001.
49. NATO Parliamentary Assembly, Defense and Security Committee –
NATO and UN Peacekeeping Operations, NATO-Russia Archive,
http://www.bits.de/NRANEU/Peacekeeping.htm.
50. Nuciari, Marina – Models and Explanations for Military Organizations:
An Updated Reconsideration în Handbooks of Sociology of the Military,
editată de Giuseppe Caforio, Ed.Springer, US, 2006.
51. Orzeaţă, Mihail – Reforma în domeniul resursei umane (III). Educarea
educatorilor în Gândirea Militară Românească, nr.1, Bucureşti, 2005.
52. Pomfret, John – First U.S. Troops Arrive in Balkans, în Washington Post,
6 July 1993.
53. Ralston, Joseph – Keeping NATO’s Military Edge Intact in the 21st Century,
3 October 2002, http://www.nato.int/docu/speech/ 2002/s021003d.htm.
54. Rasmussen, Anders Fogh – NATO Secretary General calls for Smart
Defense at Munich Conference, 4 February, 2011, http://www.nato.int/
cps/en/natohq/news_70327.htm?selectedLocale=en.
55. Rasmussen, Anders Fogh – Principles and Power, Berlin, 27 octombrie
2011, http://www.nato.int/cps/ en/natolive/opinions_79949.htm
56. Rasmussen, Fogh – The New Strategic Concept: Active Engagement,
Modern Defense, discurs al Secretarului General NATO la GMF, Brusel,
08.10.2010, http://www.nato.int/cps/en/natolive/ opinions_66727.htm?
selecte dLocale=en.
57. Rijn, John van – Designing Organization Structures, Indevelopment,
Bangkok, Thailand, 2004, http://www.indevelopment.nl/PDFfiles/
organisationStructure.pdf
58. Riley, Phil – In the Shadow of the Storm: A Collection of Writings by
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
39 din 40
Canadian Air Weapons Controllers from NAB Geilenkirchen from the Time
of Iraq’s Invasion of Kuweit to the End of the Golf War Aug ’90-Mar’91,
Compiled by Capt. Bev Ellaschuk, 1992.
59. Roberts, K.H., Stout, S.K. şi Halpern, J.J. – Decision Dynamics in Two
High Reliability Military Organizations în Management Science, 1994.
60. Robertson, George – NATO in the 21st Century - Speech to the Millenium
Year Lord Mayor’s, London, July 20, 2000, http://www.nato.int./docu/
speech/2000/s000720a.htm.
61. Roxborough, Ian – From Revolution to Transformation: the State of the
Field, Joint Force Quarterly, Autumn, 2002.
62. Schilling, Melissa A. şi Paparone, Christopher – Modularity: An Application
of General Systems Theory to Military force Development, în Defense
Acquisition Review Journal, 2005.
63. Seibel, W. Successful Failure: An Alternative View on Organizational
Coping în American Behavioral Scientist vol. 39, nr.8, Sage Publications,
US, August 1996.
64. Smith, Jeffrey J. – Tomorrow’s Air Force – Tracing the Past, Shaping the
Future, Indiana University Press, Office of Scholarly Publishing, Indiana,
US, 2014.
65. Soeters, Joseph şi Fenema, Paul C. van – Introducing Military
Organizations în Managing Military Organizations. Theory and Practice,
Routledge, US, 2010.
66. Stein, Fred P. – Observation on the Emergence of Network Centric Warfare,
Evidence Based Research, Inc., Vienna, VA, US, 1998,
http://www.dodccrp.org/files/stein_observations/steinncw.htm.
67. Stringer, Kevin D. – Military Organizations for Homeland Defense and
Smaller-scale Contingencies: A Comparative Approach, Library of
Congress, Praeger Security International, US, 2006.
68. Tirpak, John A. – Deliberate Force în Air Force Magazine, October 1997.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
40 din 40
69. Torrens, Linda E. – The Future of NATO’s Tactical Air Doctrine, School
of Advanced Airpower Studies, Maxwell, AL, Air University,
Unpublished Paper, 1996.
70. Urbelis, Vaidatos – Implications of Smart Defense Initiative for Small
Members of NATO, în Lithuanian Annual Strategic Review, Vol.11, Issue
1, Dec. 2013, http://www.rpfrance-otan.org/Summit-Declaration-on-
Defence.
71. The White House – The National Security Strategy of the United States
of America, Washington, DC: The White House, Setember, 2002.
72. Waard, Erik J.de şi Kramer, Eric-Hans – Tailored task forces: Temporary
Organizations and Modularity, Netherlands Defense Academy, Depart. Of
Management, 20 May 2008.
73. Weinrod, W.Bruce şi Barry, Charles L. – NATO Command Structure –
Considerations for the Future, Center for Technology and National
Security Policy, NDU, September 2010.
74. Williams, R.M. – Field Observations and Surveys in Combat Zones în
Social Psychological Quarterly, 1984.
Surse bibliografice/ Internet
1.*** http://www.agerpress.ro
2.*** http://www.airpower.maxwell.af.mil
3.*** http://blackboard.jfsc.ndu.edu
4.*** http://www.dtic.mil
5.*** http://www.nato.int
6.*** http://www.foxnews.com