-
Sărmana Albă-ca-Zăpada! După ce colindă pădurea, ajunse la o casă ciudată.
Ciocăni la ușă, dar nimeni nu-i răspunse, așa că prinse curaj și intră.
Cum înăuntru totul părea să fie murdar, fata se apucă de curățat.
Aranjă chiar și cele șapte paturi micuțe pe care le află acolo.
-
În cele din urmă, obosită de atâta dereticat, Albă-ca-Zăpada adormi. Pasămite, căsuța aparținea celor șapte pitici,
iar când aceștia se întoarseră de la lucrul în mină, rămaseră uimiți de curățenia pe care o găsiră.
Se uitară în dormitor și o văzură pe prințesă dormind.
În acest timp, la palat, regina cea rea privi în oglindă și întrebă:
– Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din țară?
– Albă-ca-Zăpada, răspunse oglinda.
Regina se înfurie și se decise să o ucidă ea însăși pe Albă-ca-Zăpada.
-
Când se întoarseră acasă, piticii o găsiră pe Albă-ca-Zăpada fără suflare, pe podea.
Se întristară peste poate și se hotărâră apoi să o pună într-un sicriu plin cu trandafiri și să o ducă în cel mai liniștit loc din pădure.
Se întâmplă ca un prinț să treacă pe acolo și, fermecat de
frumusețea Albei-ca-Zăpada, merse de îngenunche lângă sicriu
și o sărută. Atunci fata se trezi, ca prin minune, din somn.
Piticii se bucurară nespus să o vadă în viață, iar prințul o ceru de soție.
Cei doi se căsătoriră și trăiră fericiți până la adânci bătrâneți.