Download - studiu lege a restaurarii
Universitatea de Arte George Enescu Iaşi
Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design Iaşi
Specializarea: Conservare-Restaurare
Direcţia de studiu: Restaurare Pictură Murală
Teoria Restaurării
Normele restaurării ştiinţifice prin prisma legislaţiei naţionale/internaţionale
Studiu de caz
Student: Ţâbârnea Radu, An I, Master, sem I
2011-2012
2
Cuprins
I. Introducere ................................................................................................................................... 3
II. Conceptul de restaurare.............................................................................................................. 3
III. Principiile etice în conservare - restaurare .............................................................................. 3
IV. Studiu de caz privind nerespectarea legilor din conservare-restaurare ................................. 4
V. Bibliografie ................................................................................................................................. 7
3
I. Introducere
Restaurarea operelor de artă combină atât arta, cât şi chimia. Substanţele chimice au fost folosite de artişti din cele mai vechi timpuri, începând cu pigmenţii naturali pe care-i întâlnim
în picturile preistorice. Astăzi, substanţele chimice moderne precum solvenţii, răşinile,
fungicidele şi siliconii, joacă un rol esenţial în conservarea patrimoniului artistic şi cultural al
umanităţii. Chimia şi fizica au un aport fundamental în alegerea celei mai adecvate metode de restaurare a picturilor, sculpturilor, materialelor textile şi chiar a monumentelor vechi.
Produsele chimice sofisticate permit restaurarea, conservarea şi protejarea unei întregi palete
de opere de artă, de la sculpturile şi frescele lui Michelangelo la soldaţii de teracotă ai lui Qin
Shi Huangdi sau Statuia Libertăţii.
II. Conceptul de restaurare
După Dicţionarul de Artă termenul de restaurare reprezintă ansamblul de proceduri
ştiinţifice, bazate pe o temeinică documentare şi cercetare multidisciplinară prealabilă, prin
care se urmăreşte restituirea unui aspect cât mai apropiat de original a unei construcţii, unei
opere de artă, de arheologie, de etnografie etc., cât şi stoparea proceselor distructive şi a degradărilor suferite, prin folosirea unei metodologii adecvate şi a unor materiale verificate,
proprii fiecărui domeniu1. Mai simplu spus, prin restaurare, se înţelege orice intervenţie
menită să repună în eficienţa sa un produs al activităţii umane. În cazul în care este vorba de
operele de artă - chiar dacă printre acestea se regăsesc şi unele opere cu scop funcţional, ca şi edificiile arhitecturale şi obiectele aşa numitelor arte aplicate - rezultă în mod clar că
restabilirea funcţionalităţii nu reprezintă în definitiv decât un aspect secundar sau coincident,
niciodată cel principal şi fundamental care vizează opera de artă.
Deşi în pictură preocupările legate de restaurare sunt foarte vechi, demersurile în acest sens aveau un caracter empiric, artiştii medievali şi renascentişti practicând un gen de rifiorire
(termen italian echivalând cu repictare). Profilul distinct al acestei ştiinţe şi arte, care este
restaurarea, pare a se fi conturat abia în secolul al XVIII-lea în Italia şi apoi în Franţa, unde
apar restauratori specializaţi, care inventează tehnici de lucru specifice (parchetajul, transferul picturii pe un alt suport etc.) şi aplică procedee mai apropiate de concepţiile actuale.
Empirismul practicat odinioară a fost înlocuit, treptat, în secolul XX de cercetarea ştiinţifică
interdisciplinară şi de metode de lucru adecvate.
III. Principiile etice în conservare - restaurare
Pentru a putea începe o operaţiune de conservare-restaurare a unui bun de patrimoniu
cultural trebuie să avem în vedere anumite principii. Cercetătoarea Hanna Jedrezejewska defineşte o serie de principii etice care trebuie respectate de conservatori şi restauratori în
activitatea lor. Aceste principii sunt:
Conservatorul şi restauratorul trebuie să aibă calificarea necesară pentru activitatea pe care
o prestează. Acesta nu ar trebui să presteze activităţi dacă nu are experienţa necesară în domeniul conservării şi restaurării. Conservatorii şi restauratorii specializaţi într-un anumit
sector de activitate nu ar trebui să se considere în mod automat specialişti şi în alte sectoare.
Restauratorul trebuie să fie capabil nu numai să realizeze tratamentul necesar, dar şi să ofere interpretarea adecvată a ceea ce descoperă şi a modului în care tratează obiectul. Într-o
operaţiune de restaurare este absolut necesară multă experienţă, cu cazuistici cât mai diverse,
documentare şi informare continuă, dar şi contactul cu alţi specialişti. Atitudinea
1 Dicţionar de artă – Forme, tehnici, stiluri artistice N-Z, Editura Meridiane, Bucureşti, 1998, pag. 91;
4
restauratorului faţă de obiect trebuie să fie una de respect total referitor la valoarea şi tipul
obiectului. Cu siguranţă este deplorabil dacă codul eticii unui conservator-restaurator se
bazează în primul rând pe câştigul monetar. De cele mai multe ori conservarea şi restaurarea este realizată în vederea demonstrării aptitudinilor şi îndemânării, ingenuităţii specialistului,
cu efecte ce pot fi devastatoare, sau şocante pentru privitor. Un conservator nu ar trebui să
ţină în secret metodele şi observaţiile sale, ci să-şi împărtăşească cunoştinţele ca o contribuţie
la menţinerea în bună stare a obiectelor2. Toate acţiunile profesionale ale conservatorului şi restauratorului trebuie însoţite de un respect fidel în ceea ce priveşte integritatea estetică,
istorică şi fizică a obiectului.
Pentru fiecare operă cu caracter istoric sau artistic pe care o are în evidenţă, conservatorul
şi restauratorul trebuie să adopte cel mai înalt şi precis standard de tratament. Deşi împrejurările pot limita durata tratamentului, calitatea acestuia nu va fi guvernată niciodată de
calitatea sau valoare obiectului de patrimoniu. De asemenea, conservatorul nu va trebui să
recomande nici un fel de tratament care nu este adecvat conservării. Pentru un profesionist
necesitatea şi calitatea tratamentului sunt mult mai importante decât remunerarea sa. Conservatorul şi restauratorul trebuie să urmărească şi să aplice tratamentele lor după
principiul reversibilităţii, prin care se evită utilizarea materialelor care pot deveni ireversibile,
astfel încât îndepărtarea lor în viitor să pună în pericol integritatea obiectului din punct de
vedere fizic. Tratamentul se va efectua de către conservator şi/sau restaurator, care au obligaţia de a înregistra şi raporta amănunţit beneficiarului datele pr ivind materialele,
metodele şi etapele implicate în tratarea obiectului. În relaţiile sale cu publicul fiecare
conservator sau restaurator trebuie să accepte ocaziile în care poate educa publicul cu privire
la ţelurile, dezideratele şi scopurile profesiei sale pentru a realiza o mai bună înţelegere a conservării şi restaurării în rândul opiniei publice.
IV. Studiu de caz privind nerespectarea legilor din conservare-restaurare
LEGE Nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice
ART. 22 Intervenţii asupra monumentelor istorice:
(1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului
emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră,
cu condiţia ca modificările să fie reversibile.
(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:
a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare, conservare,
restaurare, amenajări peisagistice, precum şi orice alte lucrări care modifică substanţa sau
aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrările de întreţinere şi
iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă;
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de
mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente
istorice3;
Nerespectarea legii privind protejarea monumentelor istorice, poate fi percepută ca un
fenomen dăunător, atât pe plan mioritic, cât şi pe plan internaţional. Un exemplu în acest sens
poate fi prezenţa arhitecţilor-restauratorilor care interveneau pe monumente după bunul plac,
2 Sandu Irina Crina Anca, Sandu Ion, Popoiu Paula, Donze van Saane Antonia – Aspecte metodologice privind
conservarea ştiinţifica a patrimoniului cultural, Editura Corson, Iaşi, 2001, pag. 42- 44; 3 http://www.dccpcnjtimis.ro/legislatie/L422_2001.htm
5
în spiritul acelor vremuri. Un arhitect, restaurator care a intervenit pe foarte multe monumente
ale patrimoniului naţional este Andre Lecomte du Nouy. Acest arhitect francez, restaurator şi
membru corespondent al Academiei Române, a fost chemat de Regele Carol I al României să
restaureze o serie de monumente din România şi de departe cel mai important edificiu
restaurat de arhitect între 1875 şi 1880 a fost Mănăstirea Curtea de Argeş. De altfel, arhitectul
urma să rămână în România până la sfârşitul vieţii, ba chiar, la cererea lui, să fie înmormântat
nu departe de biserica din Curtea de Argeş. Andre Lecomte du Nouy (1844-1914) s-a născut
pe 7 septembrie la Paris, într-o familie cu tradiţii artistice. Unchiul lui, Hyacinte-Andre du
Nouy (supranumit Donouy) era pictor şi între altele, a lucrat la Curtea regală din Napoli timp
de doi ani, înainte de a executa, la Paris, decoraţia castelelor Tuilleries, Versailles şi Saint
Cloud. În 1859, Andre Lecomte du Nouy se înscrie, pe 11 noiembrie, la Ecole Imperiale de
Dessin et Mathematiques. Singura indicaţie privind activitatea lui şcolară este matricula din
registrele şcolii. Cel puţin, din programul stabilimentului putem deduce că el a studiat
desenul, sculptura ornemanistă, matematica şi arhitectura. În continuare Andre Lecomte du
Nouy şi-a continuat pregătirea în atelierele a trei reputaţi francezi, între care renumitul Eugene
Viollet-le-Duc. De altfel, sub îndrumarea acestuia, Andre Lecomte du Nouy execută diferite
lucrări de restaurare ale unor monumente, printre care şi catedrala din Cahors. Tot cu Viollet-
le-Duc, Andre Lecomte du Nouy participă la o expediţie arheologică în Siria şi Palestina în
anii 1870-1871. O operă remarcabilă realizată de Andre Lecomte du Nouy este edificiul Pater
Noster, de pe Muntele Măslinilor de la Ierusalim, concepută în stilul italian al monumentelor
din Campo Santo de la Pisa în 1868. În anul 1874, autorităţile române se adresează lui
Viollet-le-Duc pentru a obţine colaborarea acestuia în vederea restaurării Mănăstirii Curtea de
Argeş, care urma să devină necropola regilor României. Cum reputatul arhitect francez avea
diferite şantiere în curs, el îl recomandă pe cel mai competent dintre elevii lui şi astfel Andre
Lecomte du Nouy se deplasează în România, cu un contract semnat pentru doi ani. În
România, arhitectul francez a condus restaurarea a cinci monumente importante: Curtea de
Argeş între 1875-1880, bisericile Trei Ierarhi în 1882 şi Sfântul Nicolae în 1888 la Iaşi,
Sfântul Dimitrie în 1889 la Craiova şi biserica Mitropoliei din Târgovişte în 1890. Însă, de
departe, cea mai cunoscută realizare este necropola regală. Acest monument. Reprezentativ
pentru artă medievală românească, a devenit un simbol al Ţărilor Române, constituind chiar
modelul pavilionului provinciilor danubiene la Expoziţia Universală din Paris, în 1900.
Deciziile arhitecturale luate de Andre Lecomte du Nouy în operă de restaurare a
monumentelor din România au făcut obiectul unor nenumărate polemici chiar din timpul
lucrărilor. De manieră generală, ele se încadrează în dezbaterea globală privind principiile
care trebuie urmărite în momentul refacerii unor monumente vechi, de cele mai multe ori într-
o stare de conservare precară şi care, deseori, au fost cârpăcite de-a lungul secolelor.
La începutul secolului XX-lea, la venirea arhitectului Andre Lecomte du Nouy în
România, în vederea restaurării necropolei regale (Curtea de Argeş), acesta propune
dărâmarea monumentului, pentru a fi apoi restaurat prin reconstrucţia lui din temelii. În anul
1911, administraţia a dat ordin ca biserică să fie dărâmată, iar locuitorii oraşului, punând
mână de la mână şi strângând suma, enormă pentru acea vreme, de 56.000 lei, se adresau
Comisiunii Monumentelor Istorice cerând cu insistenţă ca biserica să fie reparată cu banii
6
lor4. Arhitectul Grigore Cerchez a reuşit în cele din urmă să convingă administraţia să nu
dărâme monumentul, ci să fie restaurat. Păstrând într-o oarecare măsură proporţiile,
Lecomte du Nouy a făcut la Târgovişte şi Craiova ceea ce a făcut Bramante la Roma cu patru
sute de ani în urmă (...)- precizare făcută de arh. Grigore Ionescu.
Un alt monument supus restaurării arhitectului- restaurator francez, Andre Lecomte du
Nouy, este Mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi. Aici, restaurarea arhitectului francez, a constat în
poleirea cu bronz a uşilor de la intrare, pardoseala a fost restaurată în mozaic de marmură. De
asemenea, au fost instalate două icoane în mozaic asupra uşilor din sud şi nord, iar după
descrierea făcută de însăşi arhitectul Lecomte: la dreapta şi la stânga uşii de intrare sânt
pictate portretele fondatorilor şi familiei regale a României; tot mobilierul, tronurile, scaunul
Episcopal, candelele, lampele, sfeşnicele pupitrele, şi iconoclastul sunt din bronz aurit,
îmbogăţit cu fildeş şi smalţuri afară de staluri ce sunt din bronz verde. Tot acest mobilier
precum şi tâmpla este datorită mărinimiei Măriei Sale Regelui, această completă şi bogată
restaurare a costat 1910.000 lei5.
Alte intervenţii a lui Andre Lecomte du Nouy - Mitropolia din Târgoviște, biserica Sfântul
Nicolae din Iași și Sfântul Dumitru din Craiova, au fost dărâmate în întregime, André
Lecomte du Nouy construind monumente noi, inspirându-se din formele vechi arhitectonice și
din motivele lor decorative. Celelalte două monumente, biserica Trei Ierarhi și biserica
Mănăstirii Argeșului, au suferit puține modificări de ordin arhitectural. Au fost înlăturate
zidurile înconjurătoare și clopotnițele, acolo unde existau. Împodobirea tuturor celor cinci
biserici a fost încredințată unor artiști străini, necunoscători buni ai artei bizantine tradiționale,
care au făcut o pictură nouă.
A restaura un monument degradat este a păstra din acest monument tot ce se poate
păstra, fără a ne atinge de părţi (...) restaurarea nu este permisă decât în cazul când avem
documente sigure6...
Referitor la cele precizate, se poate remarca faptul că în prezent, omenirea a ajuns, în
cele din urmă, după căutări şi nesfârşite greşeli, la concluzia că trebuie să păstreze, să conserve şi să restaureze patrimoniul cultural, în folosul dăinuirii ei, în cel mai fidel consens
cu idealurile culturii contemporane.
4 Maria Ana Musicescu, Grigore Ionescu – Biserica Domnească din Curtea de Argeş, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1967, pag. 6; 5Alexandru Lepădatu, op. cit., pp. 58-59; 6Afirmaţie a lui G. Sterian, Bucureşti, 1890, Comitetul de rezistenţă pentru apărarea de la distrugere a
monumentelor istorice.
7
V. BIBLIOGRAFIE
Maria Ana Musicescu, Grigore Ionescu – Biserica Domnească din Curtea de Argeş,
Editura Meridiane, Bucureşti, 1967;
Sandu Irina Crina Anca, Sandu Ion, Popoiu Paula, Donze van Saane Antonia –
Aspecte metodologice privind conservarea ştiinţifica a patrimoniului cultural, Editura
Corson, Iaşi, 2001;
Dicţionar de artă – Forme, tehnici, stiluri artistice N-Z, Editura Meridiane, Bucureşti,
1998;
Grigore Ionescu – Istoria Arhitecturii Româneşti din cele mai vechi timpuri până la
1900, Editura Cartea Românească, Bucureşti,1937; Biserici şi mănăstiri ortodoxe din România, album editat cu acordul şi binecuvântarea
Patriarhiei României, Editura Alcor Edimpex Srl, Bucureşti, 2006;
Mănăstiri şi biserici din România, Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2008;
http://www.dccpcnjtimis.ro/legislatie/L422_2001.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Lecomte_du_No%C3%BCy
http://www.artexpertswebsite.com/pages/artists/dunouy.php
http://www.turismland.ro/biserica-sfantu-nicolae-domnesc-iasi/
http://biserica.org/phpBB2/viewtopic.php?t=945&sid=139f5b5570e88dd3f1c7d595ab
eb1ba0
http://jurnaluldearges.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2612:andr
e-lecomte-du-nouy-restauratorul-bisericii-episcopale-de-la-curtea-de-
arge&catid=7:discovery&Itemid=11