Academia de Ştiinţe a Republicii MoldovaInstitutul de Geologie şi Seismologie
CZU 556.3 (4-15)
Nr. Contract
68/12 din 27 aprilie 2012
APROB:
Directorul Institutului deGeologie şi Seismologie
al AŞM dr. hab., Alcaz V.G.
---------------------------------
,,______’’ octombrie 2012
Raport
„Studiul de fezabilitate a amplasării lacului de acumulare pe rîul Cogîlnic
(or. Cimişlia) ”
dr. Constantin E. MORARU conducător ştiinţific al temei
------------------------------------
Chişinău, 2012
Lista colaboratorilor
MORARU Constantin
dr. , conducător ştiinţific al temei
ARNAUT Nicolae
dr., colaborator ştiinţific coordonator
MELNICIUC Orest
dr. hab., colaborator ştiinţific superior
BOTNARU Vitalie
colaborator ştiinţific
MATVEEVA Elena
colaborator ştiinţific
BOTNARI Andrei
colaborator ştiinţific stagiar
2
SPATARI Ghenadie
colaborator ştiinţific stagiar
OLARI Aliona
Inginer
ZVEZDENCO Anastasia
inginer
TIMOSENCOVA Anastasia
inginer
3
Laboratorul de Hidrogeologie şi Geologie Inginerească, Institutul de Geologie şi Seismologie, Academia de Ştiinte a R.Moldova, str. Academiei or. Chişinău, R.Moldova, MD2028.Tel.: 73 96 63, 73 97 77, 73 96 81Fax: 73 96 63e-mail: [email protected] web.: http://hydrogeo.igg.asm.md/
Toate drepturile la materiale expuse în Raport, conform legislaţiei R.Moldova despre proprietatea intelectuală, aparţin Laboratorul de Hidrogeologie şi Geologie Inginerească. Materialele Raportului nu pot fi copiate, tarnsmise şi folosite fără invoirea şefului Laboratorului în formă scrisă şi înregistrată. ______________________________________________________________________________________________________________
Лаборатория Гидрогеологии и Инженерной геологии, Институт геологии и сейсмологии, Академия Наук Молдовы, ул. Академическая 3, Кишинев, Респ. Молдова, МД 2028.Teл.: 73 96 63, 73 97 77, 73 96 81факс: 73 96 63e-mail: [email protected]веб страница.: http://hydrogeo.igg.asm.md/
Исключительные права на материалы, размещённые в Отчете, в соответствии с законодательством Р.Модова об охране результатов интеллектуальной деятельности принадлежат Лаборатории Гидрогеологии и Инженерной Геологии, и не подлежат использованию другими лицами в какой бы то ни было форме без письменного разрешения зав.лабораторией.______________________________________________________________________________________________________________
Hydrogeology and Engineering Geology Laboratory, Institute of Geology and Seismology, Academy of Sciences of the Republic of Moldova, 3 Academiei str., Chisinau, Moldova, MD2028Tel.: 73 96 63, 73 97 77, 73 96 81Fax: 73 96 63e-mail: [email protected].: http://hydrogeo.igg.asm.md/
All data and materials in this Report are protected by copyright legislation of the R.Moldova, which covers the excusive right to the Laboratory of Hydrogeology and Engineering Geology Laboratory. NO material published in this Report may be reproduced photographically or stored on microfilm, in electronic data bases, video disks, etc. without first obtaining the written permit ion from the Head of Laboratory.
4
CZU 556.3 (4-15) Rezumat
Raport 119 p., 56 fig., 38 tab., 37 surse bibliografuce.„Studiul de fezabilitate a amplasării lacului de acumulare pe rîul Cogîlnic (or. Cimişlia) ”
Obiectul de studiu este teritoriul între or. Cimişlia şi s. Ecatreinovca, care a fost ivestigat referitor la posibilitatea amplasării unui lac de acumulare a apelor terestre şi subterane. În cadrul acestei lucrări au fost descrise condiţiile naturale şi antropogene a teritoriului de studiu, geologia şi hidrogeologia, calcule şi argumentările hidrologice, protecţia apelor de suprafaţă. În concluzii sunt analizate rezultatele finale ale studiului de fezabilitate. Rezultatele obţinute sînt cu aspecte aplicative. Lucrarea în ansamblu este de interes profesional pentru geologi, hidrogeologi, geochimişti, geografi, specialişti în domeniul resurselor acvatice, funcţionari de stat în economie şi ecologie. De asemenea, rezultatele ştiinţifice pot fi utile pentru profesori, studenţi ai şcolii superioare, masteranzi, doctoranzi şi postdoctoranzi.
CZU 556.3 (4-15) Abstract
Scientific report 119 p., 56 fig., 38 tab., 37 referencesFezability study of the lake location from Cocilnic River (Cimislia)
Territory between Cimislia Town and Ecaterinovca willage was studied. The aim of the investigation was fezability study of the future lake location from Coginic River and ground water. Natural and antropogenic conditions, geology, hydrogeology, hydrology, water protection were analyzed. Concluzions sumarized final rezults of the fezability study. Final results are with same aspects of practical recommendations. In the hole this report is interesting for geologists, hydrogeologists, geochemists, specialists in water use and economists. Scientific results will be useful for lectures and universities students, master degree and PhD students.
УДК 556.3 (4-15) Резюме
Отчет 119 с., 56 рис., 38 таб., 37 источников.Предварительные исследования размещения аккумулирующего озера из р. Когыльник
(Чимишлия) Объектом исследований является территория, расположенная между г. Чимишлия и с. Екатериновка. Цель работы: предварительные исследования для планирования аккумулирующего озера за счет поверхностных и подземных вод. В рамках проведенных исследований изучены природные условия, геология, гидрогеология, гидрология и условия защиты поверхностных вод. В выводах приведены обоснования целесообразности создания озера и основные результаты предварительных исследований. Полученные результаты имеют прикладной аспект. В целом работа предназначена для геологов, гидрогеологов, геохимиков, географов, специалистов в области использования водных ресурсов, экономики и экологии. Также будет полезна для преподавателей, студентов высшей школы, магистров и аспирантов.
5
CUPRINSIntroducere………………………………………………………………………………………….….7
1. 0 Argumentarea necesităţii creării lacului.......................................................................................81.1 Date istorice.................................................................................................................................8
1.2 Necesitatea creării lacului..........................................................................................................12
2.0. Condiţiile fizico-geografice ale ariei de studiu............................................................................14 2.1. Poziţia geografică şi particularităţile orohidrografice..............................................................14 2.2. Condiţiile climatice..................................................................................................................19 2.3 Structura geologică şi condiţiile hidrogeologice regionale.......................................................26 2.3.1 Structura geologică...........................................................................................................28 2.3.2 Condiţiile hidrogeologice.................................................................................................32
3.0 Caracteristica specializată a teritoriului de studiu – locul amplasării lacului de acumulare........................................................................................................................................35 3.1 Geologia teritoriului de studiu...................................................................................................36 3.2 Particularităţile generale şi geochimice a rocilor zonei de aerare.............................................48 3.3 Hidrogeologie teritoriului de studiu..........................................................................................56
4. 0 Argumentarea proiectului de construcţie a lacului de acumulare din punct de vedere al utilizării apelor..............................................................................................................66 4.1.Calculele caracteristicilor hidrologice........................................................................................66 4.1.1. Studiul hidrografic şi hidrologic.......................................................................................66 4.1.2. Calculele debitului anual..................................................................................................69 4.1.3. Calculele distribuţiei intraanuale (pe luni şi perioadă limitată) a debitului de apă................................................................................................................................74 4.1.4. Calculul caracteristicilor de bază ale viiturilor pluviale...................................................82 4.1.4.1. Determinarea caracteristicilor de bază calculate ale viiturilor pluviale, în cazurile dispunerii şi a lipsei datelor observaţiilor hidrometrice.....................82 4.1.4.2. Determinarea caracteristicilor viiturilor din bazinul hidrografic al râului Cogâlnic până la barajul lacului de acumulare, care urmează a fi proiectat (or.Cimişlia).........................................................................................................85 4.1.4.3. Construirea modelelor hidrografului calculat al viiturii.......................................86 4.2 Calculele utilizării apelor din lacul de acumulare......................................................................88 4.2.1 Determinarea caracteristicilor topografice ale lacului de acumulare.........................88 4.2.2. Determinarea volumului util al lacului de acumulare la regularizarea sezonieră a debitului (fără a lua în calcul pierderile corespunzătoare)....................93 4.2.3. Pierderile de apă din lacul de acumulare...................................................................95 4.3 Determinarea volumului mort al lacului de acumulare........................ ...............................101 4.4. Zona de protecţie şi măsurile de protecţie a lacului de acumulare...........................................107 4.4.1 Dispoziţii generale.....................................................................................................107 4.4.2 Recomandări privind exploatarea şi protecţia lacului...............................................109Concluzii...............................................................................................................................................110Biblografie............................................................................................................................................113Anexe.....................................................................................................................................................116
6
Introducere
Acest proiect a fost elaborat în cadrul contractului nr. 68/12 din 27 aprilie 2012 „Studiul de
fezabilitate a amplasării lacului de acumulare pe rîul Cogîlnic (or. Cimişlia) ” semnat între Insitutul
de Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi Primăria or. Cimişlia, R.
Moldova. Principalul obiectiv al acestui proiect a fost estimarea preventivă (pînă la proiectul
tehnologic) a posibilităţii amplasării unui lac în partea de nord a orăşelului. Studiile de aşa tip sunt
inovative din punct de vedere metodologic şi aplicativ. În prezent în R. Moldova nu sunt elaborate
metodologii normative pentru proiectarea unui lac. În acest contex autorii prezentei lucrări au
aplicat aspecte metodologice, care se folosesc în Rusia, Ucraina, România şi alte ţări. Este necesar
de menţionat faptul, că lucrarea de faţă nu este un ghid de proiectare în cazul studiat. Rezultatele
obţinute argumentează posibilitatea amplasării lacului în teritoriul de studiu ( între or. Cimişlia şi s.
Ecaterinovca), ţinînd cont de condiţiile naturale şi antropogene. Tot odată un şir de date şi materiale
obţinute pot fi folosite pentru viitoare proiectare a lacului (condiţiile geologice, hidrogeologice,
calcule hidrologice ş.a.).
Raportul final al proiectului este alcătuit conform misiunii tehnice pentru contract. Din
punct de vedere structural, raportul conţine: introducere, 4 capitole, concluzii şi bibliografie.
Numărul total de pagini - 119, inclusiv 38 tabele şi 56 figuri.
Cercetările prezente au fost efectuate de colaboratorii Lab. de Hidrogeologie şi Geologie
Inginerească a Institutului de Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinte al Moldovei.
Coducătorul proiectului dr. Constantin Moraru (şef.lab). aduce sincere mulţumiri colaboratorilor
laboratorului pentru efectuarea cu succes a cercetărilor la temă. Autorii exprimă recunoştinta sa d-
lui primar de Cimişlia Gh. Răileanu şi colegilor săi din primărie, care au ajutat la realizarea
lucrărilor pe teren şi în deosebi a forajului mecanizat al sondelor.
Importanţa lucrării de faţă considerăm că nu constă numai în argumentarea posibilităţii
amenajării lacului de acumulare, ci şi în faptul ca ea va stimula noi şi de mult aşteptate proiectări
tehnologice a lacului. Existenţa lacului va contribui benefic la optimizarea compartimentelor
sociale, climatice, agricole, urbanistice şi estetice a localităţii Cimişlia şi împrejurimile sale
geografice.
7
1.0 Argumentarea necesităţii creării lacului1.1 Date istorice
Analiza materialelor arhivate a Institutului de Geologie şi Seismologie a AŞM, a datelor
cartografice şi colecţiei de mărturii a populaţiei locale permit urmatoarele constatări. În lunca r.
Cogîlnic între localităţile Cimişlia şi Ecaterinovca au existat cîteva lacuri mici şi cel mai mare (după
volumul de apă) cu denumirea Lacul (iazul) lui Iepure (LE). Acest lac, foarte bogat în vegetaţie şi
faună, a avut un rol decesiv în biosfera îi starea ecologică a luncii şi a rîului Cogîlnic. Lacul avea
rolul de regulator hidrologic a apei rîului în decursul anului. Primăvara, din lacul Sasic (Ucraina) pe
rîu se ridicau spre izvoare o varietate de peşti rari. În decursul timpului de vară apa lacului se
folosea pentru irigarea locală a terenurilor agricole [2]. De asemenea, lacul menţinea condiţii
speciale a climei locale şi servea drept loc de odihnă pentru populaţie.
În prezent lipsesc date precise referitoare la anul construcţiei LE. Analiza datelor cartografice
atestă, că pe harta topografică la scara 1:50000 din a. 1916, ridicată în a.1940 (Romania) şi
corectată în a. 1941 (URSS) acest lac nu exista (fig.1.1). Din această hartă este evident de clar
faptul, că în segmentul Cimişlia – Ecaterinovca au fost condiţii favarabile pentru acumularea apei r.
Cogîlnic în lunca şi valea rîului, în depresiuni ale reliefului, lagune şi meandre mici. De asemenea,
din această hartă topografică se vede, că a exitat un lac mic, care probabil şi a fost mai tîrziu
amenajat şi numit LE (vezi fig.1.1). Harta la scara 1 : 10 000 din a. 1961 conţine informaţie
despre existenţa LE ( fig.1.2). Interesant este faptul, că structura hidrologică a segmentului teritorial
studiat este foarte corelativă cu situaţia din a. 1941. Probabil, ca însăşi LE a fost amenanjat cu un
val de protecţie (lungimea 100 -150 m) între a. 1950 – 1960. În perioada a. 1960 – 1970 în
R.Moldova au fost întreprinse lucrări de proporţii în vederea accelerării dezvoltării agriculturii. În
acest scop au fost forate sute de sonde pentru exploatarea apelor subterane, canalizate cursurile
rîurilor mici, cercetări pedologice în luncile rîurilor, etc. În proporţii deosebite a fost canalizată şi
linearizată lunca r. Cogîlnic. Teritoriul de studiu a fost de asemenea, prelucrat dupa o tehnologie
hidrologică (fig.1.3). În cîţiva ani, în această periodă, LE a secat.
O sursă importantă de informaţie prezintă interpretarea imaginilor satelitare. Un fragment al
acestei imagini este prelucrat în fig.1.4 [37]. Pe imagine, în diverse spectre de culori refracţie, se
vede, că s-au păstrat “urmele” structurii hidrologice a teritoriului de studiu. Aceste “urme” sunt în
corelare cu informaţia din fig.1.1 si 1.2. Este important faptul, că de pe imagine poate fi determinat
cu precizie locul amplasării LE şi dimensiunile lui. Conform datelor digitale centrul lacului avea
coordonatele 46°33’26.68” N latiudine şi 28°46’42.58’’ E longitudine. Lungimea lacului alcătuia
cca 1.7 km, lăţimea cca 0.27 km şi cu volumul de apă cca 1 000 000 m3 apă pentru adîncimea medie
de cca 2.0 m. În prezent acest teritoriu este uscat şi sistema de canale perpendiculare pe cursul rîului
(poldere) nu funcţionează. Teritoriul de studiu este acoperit cu vegetaţie caracteristică condiţiilor
8
pedologice specifice şi salinizate. Folosirea teritoriul este mixtă: păşunatul animalelor şi agricultura
locală.
Figura 1.1 Harta topografică, scara 1:50 000 (a.1941)
9
Figura 1.2 Harta topografică, scara 1:10 000 (a.1961)
10
Figura 1.3 Harta topografică, scara 1 : 10 000 (a. 2012)
11
Figura 1.4 Imagine satelitară a teritoriului de studiu, distanţa de scanare 3.5 km
1.2 Necesitatea creării lacului
Încă în perioda sovietică comunitatea socială a or. Cimişlia punea în discuţii posibilitatea
replanificării teritoriului între orăşel şi s. Ecaterinovca. În a. 1995 din partea conducerii or. Cimişlia
a fost trimis Academiei de Ştiinte a Moldovei un demers cu rugămintea examinării posibilităţilor
12
amenajării unui lac în lunca r. Cogîlnic între localităţile menţionate. O grupă de specialişti hidrologi
din cadrul Institutului de Geologie şi Seismologie au vizitat terenul şi au colectat datele generale
despre obiectul de studiu (comunicare orală, dr.Arnaut N., 2012). Din cauza lipsei susţinerii
financiare lucrările planificate nu au fost îndeplinite. În a. 2009 primarul or. Cimişlia d-nul Gh.
Răileanu a trimis un demers către Ministerele R. Moldova cu rugămintea avizării unui proiect
pentru iniţierea lucrărilor de proiectare a lacului pe terenul dintre or. Cimişlia şi s. Ecaterinovca [2].
Acest demers a fost redirecţionat Academiei de Ştiinte a R. Moldova, Institutul de Geologie şi
Seismologie (IGS). În a. 2012 IGS a participat la tenderul studiului de fezabilitate a creării lacului
între localităţile Cimişlia – Ecaterinovca şi a fost considerat responsabil pentru acest studiu [1].
Conform contractului, sarcinile de bază sunt următoarele:
Obiectul achiziţiilor: studiul de fezabilitate a amenajării lacului de acumulare a apei din lunca
rîului Cogîlnic în preajma or. Cimişlia, Republica Moldova.
Tabelul 1.1 Lista lucrărilor planificate in cadrul studiului de fezabilitateNr. Denumirea lucrărilor Remarcă
pentru Raport1. Argumentarea necesităţii creării lacului de
recepţie: date istorice; necesitatea actuală a creării lacului de recepţie.
capitolul 1
2. Condiţii geografico-naturale a ariei de studiu: date fizico-geografice; situaţia climatologică; condiţii hidrologice; hidrogeologie şi gologie.
capitolul 2
3. Lucrări prealabile pe teren şi în laborator: cercetări geologice tehnice; lucrări
hidrogeologice; cercetări hidrologice; inventarierea surselor de poluare; evaluarea
calităţii apelor naturale (subterane şi de suprafaţă); evaluarea geochimiei rocilor luncii r.Cogîlnic în
perimetrul de studiu.
capitolul 3
4. Calcule hidrologice: regimul debitului r. Cogîlnic în perimetrul sectorului de studiu; caracteristicele
hidrologice preliminare ale lacului planificat; evaluarea procesului de acumulare a lacului;
estimarea riscului de inundaţie în situaţii extremale; evaluarea scurgerilor de aluviuni în
lacul planificat.
capitolul 4
5. Impactul lacului asupra apelor subterane si a mediului ambiant: calcule hidrogeologice;
procese geologice tehnice; aspecte ecologice.
capitolul 4
6. Evaluarea socială, economică şi ecologică a exploatării lacului: aspecte sociale; beneficii economice; caracteristica ecologică; evaluarea
proceselor probabile negative.
capitolul 3 şi 4
7. Concluzii privind oportunităţile construcţiei lacului şi suprafaţa pe care poate să fie
amplasat
concluzii
13
2.0. Condiţiile fizico-geografice ale ariei de studiu
2.1. Poziţia geografică şi particularităţile orohidrografice
Teritoriul de studiu este situat la sudul R. Moldova. Din punct de vedere administrativ, zona
de cercetare se găseşte în raionul Cimişlia, la 0,5 km nord de or. Cimişlia, între 46° 32' 28,9''
latitudine N - 28° 45' 27,5'' longitudine E şi 46° 34' 03,5'' latitudine N - 28° 47' 09,3'' longitudine E.
(fig. 2.1.)
Figura 2.1 Poziţia geografică a teritoriului de studiu (scara 1: 50 000)
Relieful. Din punct de vedere orografic, teritoriul studiat prezintă o cîmpie deluroasă. Relieful
are un caracter uşor crestat, cu înclinare generală de la nord la sud, profund fragmentat. De
asemenea, în formarea reliefului actual participă intens procesele exogene. Dintre acestea se
evedenţiază eroziunea şi procesele de denudaţie. Prezenţa numeroaselor ravene, văi ale rîurilor, dau
terenului un caracter suficient de accidentat.Teritoriul de studiu este situat pe malul drept al rîului
Cogîlnic şi reprezintă în sine un teren, practic, drept, uşor în scădere de la cota absolută în direcţia
nord-vest spre sud-est. Diferenţa de altitudine constituie 1-2 m.(fig. 2.2)
14
Figura 2.2 Harta topografică a teritoriului de studiu (scara 1: 10 000)
15
Figura 2.3. Harta geomorfologică a teritoriul de studiu (scara 1: 200 000)
16
În partea de sud-vest a Podişului Codrilor se evidenţiază o gamă de dealuri cu direcţie
meridională, nord-vestică şi nord-estică. Printre acestea se numără şi următoarele morfostructuri.
În interfluviul Cogîlnic-Schinoasa, relieful prezintă o zonă semnificativ ridicată, altitudinea
absolută atingînd valori de 260.0 m în partea de nord şi 195.0 m în sud-est. Versanţii acestui bazin
hidrografic sunt străbătute de văi largi şi defilee, completate de ravene adînci şi alunecări de teren
de tip bloc.
În zona cuprinsă între Cogîlnic-Sărata, se evidenţiază colinele Hîrtopului cu înălţimea maximă
de 293.0 m în regiunea s. Hîrtop. Aici se evidenţiază rigole adînci şi ravene bine dezvoltate.[35]
Teritoriul interfluviului Cogîlnic-Ialpug este străbătut de înălţimele Caracui cu altitudinea
absolută de 280.0-290.0 m. Vîrfurile acestor coline sunt rotunjite şi trec treptat în suprafaţa bazinul
hidrografic. O suprafaţă deluroasă se observă în perimetrul s. Ciucur-Mingir şi al or. Cimişlia., unde
valorile altitudinii ating cota de 220.0-230.0 m.(fig.2.3)
Teritoriul de studiu este supus proceselor exogene. Dintre acestea se evidenţiază alunecările de
teren şi ravenele. Densitatea alunecărilor de teren constituie 3-5 la 10 km2, pe alocuri valorile
acestora ajung la 5-10 alunecări de teren la 10 km2. Ravenele au o densitate de 10-20 de ravene la
10 km2 , în r-nul Cimişlia densitatea acestora atinge cota de 50-100 la 10 km2. Alunecările de teren
dau reliefului un caracter accidentat şi ondulat. Alunecările de teren mai vechi de tip frontal sunt
răspîndite pe malul drept al rîului Cogîlnic, unde şi este situat teritoriul de cercetare.[8]
Astfel, din fig. 2.3 se observă că teritoriul de studiu este situat într-o zonă cu mai multe tipuri de
depuneri. Printre acestea se evidenţiază: depunerile eluviale, coluviale, aluvionale, eluvional-
aluviale. De asemenea se numără şi depunerile aluviale ale teraselor rîului Cogîlnic (terasele I-X).
Principalele elemente ale reţelei hidrografice sunt rîurile, lacurile de luncă şi iazurile. Toate
rîurile din regiunea de sud (unde este situat or. Cimişlia) aparţin bazinului Mării Negre de scurgere.
Cea mai mare parte din aceste rîuri aparţin bazinului rîului Dunărea, cu excepţia r. Cogîlnic, care se
varsă în lacul Sasîc (fig.2.4). Acesta reprezintă un liman separat al Mării Negre. Sursa principală de
alimentare a acestor rîuri este pluvială şi nivală. Ele se atribuie la rîuri cu nivelul maxim al apelor
de primăvara. Perioadei martie-mai îi revine circa 50 % din scurgerea anuală, iar nivelul minim
revine lunii februarie.
Cel mai mare rîu al zonei de studiu este Cogîlnic (Cunduc), cu o direcţie de scurgere de la nord-
vest la sud-est. Rîul izvorăşte din Podişul Codrilor, de lîngă Mănăstirea Hîncu din r-nul Nisporeni.
Curge pe direcţia sud-est, trece apoi pe teritoriul gegiunii Odesa (Ucraina) şi se varsă în limanul
Sasîc din Bugeac, în apropierea oraşului Tatarbunar.
17
Figura 2.4 Bazinul rîului Cogîlnic (scara 1: 500 000)
18
Rîul Cogîlnic are o lungime de 243 km (dintre care 125 km pe teritoriul R. Moldova) şi o
suprafaţă a bazinului de 3910 km2 (dintre care 1030 km2 pe teritoriul ţării noastre). Debitul mediu al
rîului este de 0,30 m3/s, fiind înregistrat un maxim absolut de 6,47 m3/s (a.1962) şi un minim
absolut de 0,0006 m3/s (a.1964). În anii secetoşi, ca urmare a precipitaţiilor scăzute, rîul începe să
sece. Principalii afluenţi sunt cei de stînga – Schinoasa (cu vărsare în apropiere de s. Leipţig),
Ceava (cu vărsare în dreptul or. Arciz), Gealar (cu vărsare în apropiere de s. Gnadental) şi
Cilighider (cu vărsare în apropiere de s. Satu-Nou). Rîul Cogîlnic traversează mai multe localităţi,
pe malurile sale aflînduse oraşele: Hînceşti, Cimişlia şi Basarabeasca.
În cadrul teritoriului de studiu, valea rîului este bine definită. Adîncimea fragmentării albiei
este de 159.0 m în partea de nord şi de 130.0 m la sud. Lăţimea albiei constituie 10.0 m şi puternic
şerpuieste pe o zonă plată, alocuri mlăştinoasă. Versantul drept al văii rîului este relativ abrupt
(30.0-350.0 m) şi este disecat de numeroase ravene. Malul stîng este relativ drept şi trece treptat în
cumpăna apelor. Lîngă localităţile Gradişte şi Sadaclia s-au păstrat urmele vechilor meandre ale
rîului Cogîlnic (fig. 2.2 şi 2.3), care au fost transformate în iazuri. Cel mai mare afluent al
Cogîlnicului este afluentul de stînga – Schinoasa, care se varsă în apropiere de or. Basarabeasca. Pe
panta de pe malul stîng al rîului studiat se evidenţiază pînă la 9 terase. Rîul Cogîlnic şi afluenţii
acestuia formează, în mare parte, bazinul hidrografic şi se atribuie la rîuri ce au debit mic. Regimul
hidrografic al rîului depinde de precipitaţiile atmosferice. În anotimpul de vară, din cauza repartiţiei
inegale şi a lipsei de precipitaţii, rîul şi afluenţii săi aproape complet seacă şi îşi restabilesc debitul
odată cu căderea precipitaţiilor de vară şi în urma topirii zăpezii în anotimpul de primăvară.[2]
Mineralizarea apei rîului Cogîlnic, în perioada nivelului minim al apei constituie 2.0-3.0 g/l,
iar uneori poate atinge şi valori de 10.0 g/l. Tipul apei este sulfat-carbonatică, carbonato-sulfatică,
sulfato-bicarbonatică. Printre anioni domină cei de calciu şi magneziu. Aproximativ aceeaşi
compoziţie chimică a apei o au şi majoritatea lacurilor şi iazurilor din zonă.
2.2. Condiţiile climatice
Clima din regiune, precum şi în întreaga ţără, este temperat-continentală de tranziţie. Iernile
sunt scurte şi relativ blînde, iar verile – lungi şi calde. Datele referitoare la caracteristicile climatice
ale zonei au fost preluate de la Hidrometeo de Stat din Chişinău în anul curent.
Temperatura medie anuală este pozitivă şi după datele observărilor pe termen lung constituie
9.20°C. Temperatura medie lunară pozitivă se menţine timp de nouă luni. Temperatura medie a
aerului ale lunii celei mai calde - iulie atinge 26.0°C şi ale lunii celei mai reci – ianuarie este-
11.0°C. (fig. 2.5.)
19
Primavara
-4,0
1,0
6,0
11,0
16,0
21,0
1954
1959
1964
1969
1974
1979
1984
1989
1994
1999
2004
2009
MartieAprilie
Mai
T. grade C
Vara
17,018,0
19,020,021,0
22,023,024,0
25,026,0
1954
1959
1964
1969
1974
1979
1984
1989
1994
1999
2004
2009
IunieIulie
August
T. grade C
Toamna
-4,0
1,0
6,0
11,0
16,0
21,0
1954
1959
1964
1969
1974
1979
1984
1989
1994
1999
2004
2009
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
T. grade C
Iarna
-11,0
-9,0
-7,0
-5,0
-3,0
-1,0
1,0
3,0
5,0
7,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Decembrie
Ianuarie
Februarie
T. grade C
Media anuală
8,08,59,09,510,0
10,511,011,512,012,5
19
55
19
60
19
65
19
70
19
75
19
80
19
85
19
90
19
95
20
00
20
05
20
10
T. grade C
Figura 2.5. Temperatura medie lunară şi anuală a aerului
Astfel, din fig. 2.5 se observă că temperatura medie anuală are o regularitate ciclică şi se
repetă cu o anumită aproximaţie. Ierni cu geruri stabile se înregistrează foarte rar. În perioada de
toamnă şi primăvară se înregistrează zile cu îngheţuri devreme de toamnă şi tîrzii de primăvară, iar
în perioada de iarnă – zile cu moină.
20
Zile cu temperaturi negative pe întreaga perioadă a zilei se înregistrează anual în perioada
noiembrie - martie.
Deoarece timpul are un caracter instabil, ceea ce crează greutăţi în descrierea climei, precum
şi în prognozarea acestuia, se acordă o atenţie nu doar valorile medii, ci şi celor extreme (maxime şi
minime), posibile în cursul unui lung şir de ani. Minima sau maxima absolută reprezintă o valoare
extremă a unui element, care a fost observată cel puţino singură dată într-o perioadă plurianuală
(temperatură sau vînt). Minima absolută şi maxima absolută lunară se aleg prin cercetarea datelor
zilnice (fig.2.6 si 2.7).
Primavara
8,0
13,0
18,0
23,0
28,0
33,0
38,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Martie
Aprilie
Mai
T. grade C
Vara
28,0
30,0
32,0
34,0
36,0
38,0
40,0
42,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Iunie
Iulie
August
T. grade C
Toamna
7,0
12,0
17,0
22,0
27,0
32,0
37,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
T. grade C
Iarna
-2,0
3,0
8,0
13,0
18,0
23,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Decembrie
Ianuarie
Februarie
T. grade C
Media anuală
30,0
32,0
34,0
36,0
38,0
40,0
19
55
19
60
19
65
19
70
19
75
19
80
19
85
19
90
19
95
20
00
20
05
20
10
T. grade C
Figura 2.6. Temperatura maximă absolută a aerului
21
Primavara
-20,0
-15,0
-10,0
-5,0
0,0
5,0
10,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Martie
Aprilie
Mai
T. grade C
Vara
5,0
7,0
9,0
11,0
13,0
15,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Iunie
Iulie
August
T. grade C
Toamna
-15,0
-10,0
-5,0
0,0
5,0
10,0
15,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
T. grade C
Iarna
-25,0
-20,0
-15,0
-10,0
-5,0
0,01955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Decembrie
Ianuarie
Februarie
T. grade C
Media anuală
-25,0
-23,0
-21,0
-19,0
-17,0
-15,0
-13,0
-11,019
55
19
60
19
65
19
70
19
75
19
80
19
85
19
90
19
95
20
00
20
05
20
10
T. grade C
Figura 2.7. Temperatura minimă absolută a aerului
Maxima absolută anuală pe termen lung a observărilor ajunge la + 39°C. Minima anuală
absolută pe durata observaţiilor este -29°C. Perioada fără înghe este de 179 zile. Atît temperatura
maximă absolută, cît şi temperatura minimă absolută au un caracter ciclic.
După cantitatea de precipitaţii, teritoriul de studiu face parte dintr-o zonă cu umiditate
insuficientă. În cea mai caldă perioadă a anului (aprilie - octombrie) cad cca 70% din cantitatea
totală de precipitaţii, maxim în luna iunie, iar minim - în martie. Vara predomină ploile abundente,
uneori atingînd şi valori mai mari de 100 mm pe zi. Precipitaţiile medii anuale, în mediu pentru o
perioadă îndelungată este de 360.0 – 420.0 mm (fig.2.8).
22
Primavara
020406080
100120140160
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Martie
Aprilie
Mai
mm
Vara
-25
25
75
125
175
225
275
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Iunie
Iulie
August
mm
Toamna
0
20
40
60
80
100
120
140
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
mm
Iarna
020406080
100120140160
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Decembrie
Ianuarie
Februarie
mm
Media anuală
300
400
500
600
700
8001
95
5
19
60
19
65
19
70
19
75
19
80
19
85
19
90
19
95
20
00
20
05
20
10
mm
Figura 2.8. Cantitatea de precipitaţii lunare
În perioada caldă cad 344 mm precipitaţii, iar în cea rece – 95 mm. Precipitaţii minime se
înregistrează în luna martie – 22-24 mm, iar maxime în iunie – 66 mm. De regulă ploile au caracter
torenţial. Ploile torenţiale se înregistrează în deosebi în lunile iunie-iulie, iar cantitatea de
precipitaţii căzute atinge jumătate din norma anuală. Pe tot parcursul anului numai 10% din
precipitaţiile căzute sunt în stare solidă. Umiditatea relativ sporită revine perioadei de iarnă (84-
87%), iar în perioada caldă valoarea sa scade pînă la 62%. Zona este dominată de vânturi din
direcţia nord şi nord-vest. Vînturile predominante sunt cele de nord-vest. După forţă şi viteză,
23
vânturile sunt atribuite la cele moderat - slabe. Viteza medie a vântului constituie 3,90 m/s. Cea mai
mare viteză a vântului este observată în timpul iernii (fig.2.9).
Primavara
0,0
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Martie
Aprilie
Mai
m/s
Vara
0,00,51,01,52,02,53,03,54,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Iunie
Iulie
August
Toamna
1,0
1,5
2,0
2,5
3,0
3,5
4,0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
m/s
Iarna
1,01,52,02,53,03,54,04,55,05,5
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Decembrie
Ianuarie
Februarie
m/s
Media anuală
0,00,51,01,52,02,53,03,54,0
19
55
19
60
19
65
19
70
19
75
19
80
19
85
19
90
19
95
20
00
20
05
20
10
m/s
Figura 2.9.Viteza medie lunară a vîntului (valorile 0.0 – lipsa de date)
Viteza vîntului atinge pînă la 5 m/sec. Deseori sunt observate şi suhoveiuri. Vânturile deosebit
de puternice de 32,0 – 43,0 m/s se observă o dată la 20 de ani şi ar putea avea o direcţie diferită.
Din fig. 2.10. se observă că concomitent cu viteza maximă a vîntului de primăvară (în luna
februarie, martie – 4,0 m/s) se înregistrează intensificarea vîntului toamna (luna decembrie – 3,5
m/s.).
24
Cea mai mare probabilitate a vitezei reduse şi celei moderate a vîntului – pînă la 5m/s (25%)
revine lunilor de vară, iar viteza - 6-10m/s pentru perioada rece a anului sau perioada dintre
anotimpuri. Viteza vîntului cu intensitatea mai mare de 10m/sec (3,0%) se înregistrează relativ rar.
Primavara
0
5
10
15
20
25
30
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Martie
Aprilie
Mai
m/s
Vara
0
5
10
15
20
25
30
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Iunie
Iulie
August
m/s
Toamna
0
5
10
15
20
25
30
35
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
m/s
Iarna
0
5
10
15
20
25
30
35
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
Decembrie
Ianuarie
Februarie
m/s
Media annuală
16
21
26
31
36
19
55
19
60
19
65
19
70
19
75
19
80
19
85
19
90
19
95
20
00
20
05
20
10
m/s
Figura 2.10 Viteza maximă lunară a vîntului
Cea mai mare umiditate relativă a aerului se observă în perioada toamnă-iarnă (noiembrie -
februarie) - 84%, iar cea mai mică revine perioadei anotimpurilor primăvară şi vară 62%.
Umiditatea relativă este de 70 - 75%. Variaţia anuală a umidităţii absolute coincide, în general, cu
variaţia temperaturii aerului. Valorile sale medii anuale variază de la nord la sud, 88 - 10 mbar.
25
Din cauza variaţiilor de temperatură a aerului, perioada iarnă se caracterizează printr-un strat
instabil şi fragil de zăpadă. Numărul de zile cu zăpadă în medie, constituie cca 30 – 35 de zile pe an.
Grosimea medie a stratului de zăpadă reprezintă cca 5 cm, dar în unii ani poate atinge valori
cuprinse între 15 - 20 cm. Adîncimea medie de îngheţ a solului este de 80 cm.
Ceaţa se înregistrează relativ des, în deosebi în perioada rece a anului (octombrie – martie).
Primăvara şi toamna, la temperaturi pozitive şi umiditatea sporită a suprafeţei solului, ceaţa se
formează datorită saturaţiei vaporilor de apă care se evaporează de la suprafaţa solului. Pe tot
parcursul anului se înregistrează 41 zile cu ceaţă, iar în unii ani numărul zilelor sporeşte pînă la 62.
Presiunea atmosferică. Repartizarea presiunii atmosferice pe parcursul anului este divizată în
două perioade principale: rece – din septembrie pînă în martie şi caldă – din aprilie pînă în august.
Presiunea maximă se înregistrează în perioada rece a anului. Spre vară presiunea se reduce şi în
luna iulie pretutindeni atinge valori minime.
Cea mai instabilă vreme se înregistrează primăvara, cînd sporeşte brusc radiaţia solară, care
contribuie la creşterea temperaturilor şi topirea zăpezii, temperatura aerului în această perioadă a
anului noaptea scade, ceea ce deseori favorizează îngheţuri. Iarna deseori se înregistrează
combinarea zilelor calde şi uscate. Inversiile de la suprafaţa solului în mediu constituie - 23%.
2.3 Structura geologică şi condiţiile hidrogeologice regionale
Structura geologică şi condiţiile hidrogeologice ale teritoriului de studiu sunt partea componentă
a unei regiuni mari, care cuprinde, practic, partea de sud a R. Moldova pînă la or. Comrat. Pentru a
trece la particularităţile geologice ale teritoriului studiat este necesar să înţelegem cum este el
integrat în plan regional. În acest context a fost selectat un teritoriu mai mare (cu dimensiunile de
cca 50X50 km) cu localităţile Cimişlia, Ecaterinovca, Bogdanovca Veche ş.a., pentru care se
efectuează analiza structurii geologice.
Studiul geologo-hidrogeologic al teritoriului dat este strîns legat de istoria cercetărilor geologice
a depresiunii Mării Negre care se divizează în 3 perioade:
1) din anul 1841 pînă în anul 1918;
2) din anul 1918 pînă în anul 1940;
3) din anul 1940 pînă în prezent.
Prima perioadă a cercetărilor a fost efectuată, în general, cu scopul studierii structurii geologice.
Primele date geologice despre această zonă sunt din anul 1866, cînd A.F.Petres se ocupă cu studiul
depozitelor cuaternare a văilor rîurilor Cogîlnic, Ialpug şi Cahul. Un rol foarte important în
studierea regiunii date au avut lucrările lui I.F. Sinţov (1827-1900). De către el pentru prima dată a
fost alcătuită harta geologică a Basarabiei la scara 1:420 000. Pe această hartă geologică I.F. Sinţov
26
a evidenţiat depunerile sarmaţiene, a straturilor meocene şi pontice, care în cercetările ce urmează
sunt doar concretizate şi completate.
În anul 1896 N.I.Andrusov a propus să despartă etajul sarmaţian în trei substraturi: inferior,
mediu şi superior. Această schemă se foloseşte pînă în ziua de azi. Cu studiul formaţiunilor
rifogene s-au ocupat A.O. Mihalischi (1895-1902) şi V.D. Lascarev (1903-1916). În anii 1904-1914
Grigorovici-Berezovschii şi Homenco N.N. menţionau în lucrările lor despre prezenţa izvoarelor în
văile rîurilor din sudul Moldovei. În perioada anilor 1915-1917 au fost efectuate cercetări geo-
hidrogeologice sub conducerea lui O.C. Langhe. Ca rezultat al acestor lucrări a fost alcătuită harta
geologică schematică şi au fost date scurte caracteristici geologiei sudului Basarabiei, au fost
evidenţiate cîteva orizonturi acvifere.
În anul 1914 C.A. Nicoliscaia, folosindu-se de materealele referitoare la cercecetările izvoarelor
şi fîntînilor în zona lacului Ialpug, evidenţiază în partea de sud a Moldovei orizontul acvifer din
rocile calcaroase, nisipoase şi cu gresie a depozitelor ponţiene, însă consideră acest orizont puternic
drenat şi nestabil pentru alimentarea cu apă a localităţilor.
În a doua perioadă pe teritoriul de sud al Basarabiei efectuează cercetări geologii români: N.
Frolov (1926), G. Morgoci (1911), N. Macarovici (1940), N. Maroman (1983), V. Văscăuţan
(1926-1930) şi alţii. Activitatea lor avea un aspect de studiu stratigrafic şi paleontologic, în afară de
aceasta ei se ocupau de problemele alimentării cu apă a oraşelor mari. Din 1940 în componenţa
fostei Uniuni Sovietice se începe a treia perioadă din istoria cercetărilor geo-hidrogeologice.
În 1945 a fost tipărită lucrarea lui C.I. Macov, dedicată raionării hidrogeologice a părţii de sud-
vest a Basarabiei. Pe teritoriul Moldovei autorul a evidenţiat un rînd de raioane şi subraioane
hidrogeologice pentru o posibilă utilizare în partea de nord a Moldovei a apelor sarmaţiene şi
paleozoice, în partea centrală a apelor cretacice şi sarmaţiene, în partea de sud a apelor
sarmaţianului mijlociu, cretacic şi sarmaţianul superior-pontice. În 1945 autorii N.S.Leţinschi şi
A.C. Climenco au alcătuit cadastrul apelor subterane a fostei R.S.S. Moldoveneşti, unde sunt
prezentate datele cu referinţă la toate sondele care au fost forate pînă la această perioadă.
Într-un raport comun din anii 1946-1947 de către P.M.Suharevici au fost prezentate materiale din
literatură şi din arhive, referitoare la geologia şi resursele naturale de pe teritoriul fostei R.S.S.
Moldoveneşti, iar de către E.T. Malevan – referitoare la hidrogeologia acestui teritoriu. E.P.
Bahanov şi V.N. Ivanov în anul 1950 au efectuat cercetări hidrogeologice în valea rîului Prut. În
lucrările lor sunt prezentate date referitoare la litologia sedimentărilor de albie, proprietăţile de
filtrare şi altele.
În perioada anilor 1951-1952 Gribova E.A. efectuează lucrări în rezultatul cărora în anul 1954 a
fost alcătuit rezumatul hărţii geologice a părţii centrale şi de sud a Basarabiei la scara 1:100 000.
27
O importanţă deosebită în studierea hidrogeologiei o au lucrările lui S.T. Vznuzdaev din
perioada anilor 1953-1961. În aceste lucrări autorul examinează regularităţile repartizării
zonalităţilor arteziene şi hidrogeochimice în depozitele sarmaţiene.
În anul 1957 grupul de autori format din P.D. Bucatciuc, Z.C.Osadcei, N.V.Macarevici au
alcătuit harta geologică, anexând o notă explicativă asupra teritoriului dat (foaia L-35-17).
În anul 1958 S.T. Vznuzdaev efectuiează raionarea hidrogeologică a părţii de sud a Moldovei.
De asemenea, raionarea hidrogeologică a Moldovei este mentionată şi în lucrările lui I.I. Ţapenco,
G.A. Assovschi, T. Putţera, T. Martina, N.M. Frolova, B.N. Ivanova. În lucrarea lui N.M. Frolov
sunt expuse rezultatele cercetărilor geotermale, sunt descrise orizonturile acvifere, analizate
problemele referitoare la paleohidrologie, formarea apelor subterane şi utilizarea lor.
V.N. Ivanov (a.1958) în lucrarea sa ,,Concluzie hidrogeologică privind aprecierea apelor
subterane în raioanele de sud ale Moldovei’’ indică asupra prezenţei orizonturilor acvifere în
depozitele pontice, meoţiene şi sarmaţiene.
În anul 1959 în partea de sud a teritoriului Moldovei are loc explorarea hidrogeologică la scara
1:200 000 şi forarea sondelor de prospecţiuni în orizonturile acvifere meoţiene şi a sarmaţianului
superior (A.A. Andreev, M.P. Stasiev, 1961). În urma lucrărilor efectuate autorii au demonstrat
prezenţa apelor în aceste depozite.
Cea mai complexă sinteză în domeniul hidrogeologiei R.S.S. Moldoveneşti este expusă în
lucrarea lui G.A.Assovschi şi a grupului de autori din anul 1963 [12].
În perioada anilor 1948-1950 explorarea magnetometrică a cuprins o zonă foarte mare de pe
teritoriul Moldovei, inclusiv partea de sud. În anul 1950 a fost efectuată explorarea gravitaţională pe
tot teritoriul Moldovei, inclusiv partea de sud a ei. Explorările electrometrice au fost efectuate în
perioada anilor 1950-1951. În perioada a. 1960- 1980 sudul R.Moldova a fost studiat minutios de
către cercetătorii Academie de Ştiinte a Moldovei. Date recente referitoare la structura geologică şi
condiţiile hidrogeologice ale părţii de sud a Moldovei, inclusiv zona evidenţiată, sunt expuse în
lucrările [6, 7, 23-25]. Secvenţe de bază din aceste publicaţii sunt expuse dupa cum urmează.
2.3.1 Structura geologică
Din punct de vedere al structurii geologice, teritoriul studiat include depozite proterozoice,
paleozoice, mezozoice şi cainozoice. Harta geologică, fără depozitele cuaternare este expusă în
fig.2.11.
28
Figura 2.11 Harta geologică a sectorului Cimişlia (scara 1 : 200 000)
Perioda proterozoică (Pt)
Proterozoicul superior(Pt3)
Proterozoicul superior este reprezentat litologic prin argilite, aleurolite şi gresii. Adîncimea
amplasării rocilor proterozoicului superior constituie 1920-2000 m. La suprafaţa terestră aceste
depozite apar în afara teritoriului studiat, în partea de nord a Moldovei.
29
Perioada paleozoica (Pz)
În limitele teritoriului descris, depozitele paleozoice sunt constituite din roci, ce sunt mai vechi
decît sistemele cambriene şi siluriene. Depunerile cambriene după datele sondei de referinţă
Vişnevscaia au fost spălate în perioada presiluriană.
Sistemul cambrian
Aceste depozite sunt reprezentate printr-un strat masiv de sedimentări terigene a etajului
Avdarma, ce conţin argilite cenuşiu-închise, gresii şi aleurite negre, la adâncimea de 1450-1920 m.
Sistemul silurian(S)
Depozitele sistemuliui silurian sunt reprezentate de secţiunea superioară.
Silurianul superior(S2)
Etajul ludlovian (S2ld)
Litologic, acest etaj, este reprezentate prin straturile scalsc, borşciovsc şi certcovsc.
Stratul scalsc. Aceste depozite sunt situate discordant pe roci terigene şi sunt reprezentate prin
calcare argiloase, ce trec mai sus în sectiune, in argilite calcaroase. Stratul este descoperit la o
adâncime de 1450.0 m, cu o grosime de 32.0 m (conform forajelor din localitatea Vişnevca).
Stratul borşciovsc. Depozitele din acest start litologic sunt reprezentate prin argilite de culoare
cenuşiu-închise, cu intercalaţii de argile aleurolitice şi bituminizate. Grosimea lor este de
aproximativ 150.0 m, dispuse la adâncimea de 1300.0 – 1450.0 m.
Stratul certcovsc. Rocile ce aparţin acestui strat sunt reprezentate de argilite de culoare gri
închisă cu mici intercalaţii (0.15 m) de calcare. Grosimea lor constituie 176.0 m şi sunt dispuse la
o adâncime de 1124.0 – 1300.0 m. Depozitele devoniene, carbonifere şi permiene în zona studiată
n-au fost descoperite.
Perioada Mezozoica (Mz)
Complexul de roci mezozoice este reprezentat de sistemul cretacic.
Sistemul cretacic (Cr)
Depozitele sistemului cretacic sunt reprezentate de roci din cretacicul superior (Cr2). Depozitele
din cretacicul superior sunt reprezentate de etajele cenomanian, turonian, coniacian şi santonian.
Etajul cenomanian (Cr2cm)
Cretacicul superior pretutindeni începe cu sedimentări din etajul cenomanian. Mai bine aceste
roci sunt studiate în zona de mijloc a Transnistriei unde ele ies la suprafaţă. Aceste depozite sunt
reprezentate prin două tipuri de roci: de nord – fiind reprezentate prin glauconite, nisipuri, gresii,
spongolite şi de sud ce se caracterizează prin predominarea rocilor carbonatice şi carbonato-
argiloase. În limitele zonei date depozitele cenomaniene au fost evidenţiate prin forare lângă satul
Cociulia (grosimea de 24,5 m) la o adâncime de 804.0 – 828,5 m şi lângă localitatea Basarabeasca
(grosimea de 15 m) la o adâncime de 480.0 – 546.0 m.
30
Etajul turonian (Cr2t)
Depozitele sunt reprezentate de marne cenuşii şi cretă (or.Basarabeasca).
Etajele coniacian şi santonian (Cr2cn+st)
Depozitele acestor etaje sunt reprezentate prin marne cenuşii şi cretă cu intercalaţii mici de
gresii şi argile, evidenţiate prin forare în anul 1949 lângă or.Basarabeasca. Grosimea maximă a
depozitelor din cretacicul superior constituie de la 24.0 până la 66.0 m.
PeriodaCainozoica (Kz)
Acesta perioada este reprezentat de sistemele paleogen, neogen şi cuaternar.
Sistemul Paleogen (Pg)
Depozitele paleogene pe teritoriul Moldovei în aflorimente nu se întâlnesc, dar au fost
evidenţiate în zona dată prin forare la o adâncime de 210.0 – 228.0 м pe sedimentări cretacice.
Litologic, aceste depozite sunt reprezentate de marne albastre-cenuşii cu intercalaţii de argile gri-
verzui cu o grosime de la 55.0 la 80.0 m.
Sistemul neogen (N)
Depozitele din neogen sunt reprezentate prin etajul sarmaţian.
Etajul sarmaţian (N1S)
În limitele zonei de studiu depozitele sarmaţiene sunt reprezentate prin toate trei subetaje:
inferior, mediu şi superior.
Subetajul sarmaţianul inferior (N1S1)
Depozitele din sarmaţianul inferior sunt reprezentate prin calcare. Calcarele preponderent sunt
pelitomorfe, cenuşii şi brune-cenuşii, cu intercalaţii de calcare oolitice şi detritice. Rocile în cauză
au fost evidenţiate prin forare la adâncimea de 210 – 240 m, având o grosime de 100 – 120 m.
Subetajul sarmaţianul mediu (N1S2)
Sedimentările din sarmaţianul mediu sunt dezvoltate peste tot şi sunt reprezentate de
sedimentări calcaro-argiloase. Lângă staţia de cale ferată din or. Cimişlia, rocile din sarmaţianul
mediu au fost evidenţiate la adâncimea de 129,9 m şi sunt reprezenate prin calcare albastre-cenuşii
oolitice şi cu cochilii, rareori argile calcaroase cu intercalaţii de nisipuri şi conglomerate, având o
grosime de aproximativ 200.0 m. Mai la sud de staţia Basarabeasca, sedimentele sarmaţianului
mediu au fost evidenţiate prin forarea la adâncimea de 92.0 m (grosimea startului 146,5 – 305 m),
fiind reprezentate preponderant de argile verzui-cenuşii rareori calcaroase, cu intercalaţii (0,1-1,1
m) calcaroase cenuşii deschise, rareori calcare cu cochilii şi nisipuri verzui-cenuşii slab argiloase.
Subetajul sarmaţianul superior (N1S3)
Depozitele sarmaţianului mediu în partea superioară sunt înlocuite cu sedimentări din
sarmaţianul superior. Partea inferioară a depozitelor sarmaţianului superior sunt reprezentate de
31
faciesuri marine, iar cea superioară de faciesuri lacustre. Depozitele în cauză sunt răspândite pe
întreg teritoriu, dar ies la suprafaţă în văile râurilor şi sunt reprezentate prin argile verzi şi
cenuşiu-verzui cu intercalaţii de calcare şi nisipuri. Sedimentările sarmaţianului superior au fost
evidenţiate prin forare lângă or.Cimişlia (cota de 92.0 m), la adâncimea de la 3 la 75 m. Depozitele
sunt reprezentate prin argile verzi-cenuşii, albastre-cenuşii cu mici intercalaţii de nisip. Grosimea
sedimentărilor în cauză variază de la 70 la 100 m.
Sistemul cuaternar (Q)
Depozitele cuaternare sunt reprezentate prin complexul de sedimentări continentale, cu excepţia
celor glaciare şi lacustre. Pe cumpene şi pe pante se întâlnesc complexe de depozite eluviale (el Q)
şi eluvial-deluviale (el + dl Q), care litologic sunt reprezentate prin argile nisipoase loessoidale cu
grosimea de la 20.0 la 25.0 m. În luncile râurilor predomină sedimentările aluviale (al Q), care şi
formează terasele în cauză. Litologic ele sunt reprezentate prin formaţiuni de pietriş cu grosimea
de 5.0 – 10.0 m.
2.3.2 Condiţiile hidrogeologice
În sectorul de studiu pot fi evidenţiate straturi acvifere şi complexe în sedimentări cuaternare,
sarmaţiene, cretacice şi altele mai vechi. În scopul aprovizionării cu apă potabilă şi tehnică,
preponderent sunt utilizate apele din depozitele sarmaţiene. Harta hidrogeologică a acviferilor
interstratale este expusă în fig. 2.12.
Apele din depozite cuaternare
Sunt evidenţiate trei straturi acvifere, ce sunt cantonate în diferite sedimentări cuaternare:
1) acviferul din depozitele aluviale vechi;
2) acviferul din sedimentările eolio-deluviene;
3) acviferul depozitelor aluvuene şi aluvio-deluviene.
Stratul acvifer din depozitele aluviale vechi
Rocile ce cantonează acest strat acvifer sunt nisipurile teraselor cu intercalaţii de pietriş,
argile nisipoase şi argile. Alimentarea acestor straturi acvifere are loc prin infiltrarea precipitaţiilor
atmosferice şi din apele straturilor de roci superioare. Debitul izvoarelor constituie de la 0.04 la 0.5
l/sec. Calitatea apei este variabilă cu valoarea mineralizarii în intervalul 0.8 – 2.8 g/l. În multe
cazuri apa conţine compuşii azotului şi alte elemente, care provin din impactul antropogen.
Stratul acvifer din depozitele eluvio-deluviale
Stratul acvifer în cauză este cantonat în rocile de pe cumpene şi pante, care sunt reprezentate
prin argile nisipoase loessoidale. Grosimea constiuie de la 0.5 la 1.5 m. Apa este slab mineralizată
32
cu reziduu sec pînă la 2.6 g/l, neavând o utilizare practică largă din cauza debitului mic şi a
calităţii reduse a apei.
Figura 2.12 Harta hidrogeologică a acviferilor interstratale (scara 1: 500 000)
Stratul acvifer din depozitele aluviale şi aluvio-deluviale
Acest acvifer este pe larg răspândit şi este situat în locurile joase ale reliefului, la o adâncime
de până la 1.5 - 4.0 m de la suprafaţă terestra. Rocile, care cantonează aceste straturi de apă sunt
nisipurile aluviale, nisipurile argiloase cu intercalaţii de pietriş. Fântînile de mină au un debit de
33
apă de la 1.0 la 2.0 m³/zi. Calitatea apei variază de la tipul carbonatic pînă la cel sulfatic cu
valoarea mineralizării în limitele 1.0 – 5.0 g/l şi mai mult.
Apele din depozitele sarmaţianului superior
Depozitele sarmaţianului superior ies la suprafaţă în văile râurilor, iar la sud dispar sub
sedimentări cu o vârstă mai mică. Stratul acvifer în cauză este cantonat în roci de nisip, mai la sud
adâncindu-se şi în unele sectoare fiind sub presiune. Ieşiri la suprafaţă sub formă de izvoare au loc
în localităţile Orac, Mingir şi în apropierea staţiei de cale ferată din or. Cimişlia. Sonda forată în
preajma or. Basarabeasca a deschis stratul de apă sub presiune de la adâncimea de 130.0 m.
Adâncimea de cantonare a stratului de apă în cauză variază de la 20.0 la 220.0 m, iar debitul
sondelor aflate în exploatare fiind de 1.01 -1.4 l/sec. Stratul acvifer nu este răspândit pe mari
suprafeţe, probabil sub forme de lentile răzleţe extinse pe distanţe mari. Importanţa practică a
acviferului este redusă din cauza debitului de apă mic.
Apele depozitelor sarmaţianului mediu
Apele subterane cantonate în depozitele sarmaţianului mediu sunt pe larg răspândite în teritoriul
ţării noastre. La nordul Republicii Moldova acviferele în cauză cuprind apele freatice ce sunt
utilizate prin fântâni de mină, pe când mai la sud de or. Chişinău ele sunt cantonate la adâncimi
mari şi sunt sub presiune. Rocile, unde sunt cantonate aceste acvifere, sunt reprezentate de calcare,
mai rar marne şi sedimentări nisipo-argiloase.
Alimentarea acviferelor din depozitele sarmaţianului mediu are loc în raioanele de nord şi de
centru ale Moldovei. Aceste ape deseori sunt drenate de văile râurilor şi în ravene, formând uneori
izvoare cu debite mari, iar vărsarea lor are loc în Marea Neagră. Capacitatea hidraulică a stratului
acvifer depinde de rocile în care sunt cantonate. Debitul apelor din sondele forate în depozitele
sarmaţianului mediu sunt de 3.0-10.0 l/sec în calcarele fisurate şi de 0.3-0.5 l/sec în sedimentările
nisipo-argiloase.
În cadrul teritoriului studiat apele din sarmaţianul mediu au fost evidenţiate prin forajele din
apropierea localităţilor Basarabeasca, Cimişlia şi Bahmut. În forajul din or. Cimişlia stratul acvifer
este cantonat la adâncimea de 139.0 – 163.0 m, în rocile de calcar cu intercalaţii de nisip şi argilă.
Debitul din foraj constituia 1.75 l/sec la o denivilare de 23.0 m. Debitul specific ajungea până la
0.08 l/sec. Apele din acest acvifer sunt pe larg utilizate ca sursă de apă potabilă şi tehnică.
Apele depozitelor sarmaţianului inferior
Apele din depozitele sarmaţianului inferior sunt cantonate în calcare fisurate cu diferite
intercalaţii, este răspândit pe întreg teritoriul Moldovei şi are o importanţă mare la aprovizionarea
cu apă a populaţiei. Apele din acviferele sarmaţianului inferior sunt de obicei în amestec cu cele
34
din sarmaţianul mediu, deoarece ambele sunt cantonate în calcare şi nu sunt despărţite de straturi
de roci impermeabile (or. Cimişlia). Debitul specific al forajului variază de la 0,4 la 0,8 l/sec la o
reducere de la 2 la 20 m. Apele sunt sub presiune, ajungând pănă la 180 m, iar nivelul static
variază de la 52 la 70 m.
Zona de alimentare a apelor din sarmaţianul inferior sunt raioanle de nord ale Moldovei, unde
aceste depozite ies la suprafaţă. Conform compoziţiei chimice aceste ape sunt bicarbonate-
sulfatice cu natriu şi mai rar sulfatice-bicarbonatice cu calciu cu o mineralizare de până la 1.5 g/l.
Apele depozitelor cretacice
Apele subterane menţionate sunt cantonate în marne, calcare, gresii şi nisipuri. În zona or. Bălţi
acest acvifer a fost descoperit de mai multe foraje, care au inregistrat un debit de la 1.4 l/sec până
la 7.1 l/sec, având un debit specific de la 0.09 l/sec la 0.4 l/sec şi o mineralizaţie de 1.5 g/l. În
zona or. Chişinău aceste ape au mineralizaţia de până la 3.0 g/l. N.M.Frolov [36] arată în lucrările
sale, că la sud-vest de or.Cimişlia mineralizarea apei din acviferul dat, ajungea la 35.0 g/l. Apele
depozitelor cretacice au fost evidenţiate prin forarea unei sonde lângă or. Basarabeasca (cota
absolută – 430.0 m) in straturi de gresii cu intercalaţii de nisip. Apa din aceste depozite era de tipul
clor cu calciu şi avea o mineralizaţie de 7g/l.
3.0 Caracteristica specializată a teritoriului de studiu – locul amplasării lacului de acumulare
Cu scopul caracteristicii detaliate a condiţiilor naturale şi în special a proprietăţilor geologice,
hidrogeologice, geochimice şi hidrologice în cadrul teritoriului de studiu au fost efectute lucrări
specializate în condiţii de teren. Este necesar de evidenţiat faptul, că aceste lucrări sunt importante
pentru amplasarea în viitor a lacului de acumulare şi determinarea condiţiilor de existenţă naturală a
lacului. În acest context au fost planificate şi efectuate lucrările:
1. Forajul mecanizat a 9 (nouă) sonde cu adîncimea pînă la stratul impermiabil sub acviferul
freatic;
35
2. Forajul manual a 4 (patru) sonde de precizare a structurii şi componenţii zonei de aerare;
3. Analize chimice a apei freatice şi a apei r.Cogîlnic;
4. Pregătirea soluţiilor apa – roca şi analize chimice pentru 100 probe;
5. Lucrări hidrologice în lunca şi acvatoriul r.Cogilnic;
6. Reperări geospaţiale a lucrărilor de teren;
7. Determinări hidrochimice, hidrologice şi hidrogeologice în condiţii de teren;
8. Consultaţii cu populaţia şi specialiştii locali din arealul de studiu.
În condiţii de laborator materialele acumulate au fost verificate, sumarizate într-o mini bază de
date (format Exel 2003) şi prelucrate folosind coduri la calculator SURFER 9.0, MapInfo,
Aquachem, Photoshop, aplicaţii Microsoft 2003 ş.a. Rezultatele de bază sunt expuse în capitolele
care urmează. Harta datelor iniţiale este prezentată în fig.3.1.
3.1 Geologia teritoriului de studiu
Condiţiile geologice regionale au fost descrise în cap.1. La nivel de teren local (cum şi este în
cazul de faţă) structura geologică a fost studiată numai pîna la adîncimea primului strat impermiabil
pentru apele freatice. Coloanele stratigrafice pentru fiecare sondă sunt expuse în fig. 3.2-3.4. În
baza acestor coloane au fost întocmite 4 profile geologice (fig.3.5 – 3.8). Studiu suplimentar al
zonei de aeraţie este expus în coloanele litologice (fig.3.9). Pentru detalizarea structurii geologice s-
au pregătit şi 2 hărţi a poziţiei stratului impermiabil şi a grosimii stratului de nisip (fig. 3.10 si 3.11).
Analiza acestor date permite să descriem în detalii particularităţile geologice a teritoriului de studiu.
În secţiune geologică de sus în jos se deosebesc următoarele strate:
1) stratul de sol, cu o grosime variabilă de 0.8 pîna la 1.8 m,
2) stratul de sol argilo – nisipos cu culoarea predominantă galben închis şi grosime variabilă de
la 0.3 pîna la cca 2.0 m,
3) stratul de nisip cu granulaţie medie şi fină, grosimea de la 3.0 pîna la 4.2 m,
4) stratul de argilă albastră (uneori cu intercalaţii gri – verzui) cu grosimea deschisă în foraje
pînă la cîţiva metri.
36
Figura 3.1 Harta datelor iniţiale a terenului de studiu
37
sonda 1cim
sonda 2cim
sonda 3cim
Figura 3.2 Coloane stratigrafice a profilului 1 (vezi fig.3.1)
38
sonda 4cim
sonda 5cim
sonda 6cim
Figura 3.3 Coloane stratigrafice a profilului 2 (vezi fig.3.1)
39
sonda 7cim
sonda 8cim
sonda 9cim
Figura 3.4 Coloane stratigrafice a profilului 3 (vezi fig.3.1)
40
Figura 3.5 Profilul geologic – hidrogeologic nr.1
41
Figura 3.6 Profilul geologic – hidrogeologic nr.2
42
Figura 3.7 Profilul geologic – hidrogeologic nr.3
43
Figura 3.8 Profilul geologic – hidrogeologic nr.4
44
sonda 1
sonda 2
sonda 3
sonda 4
Figura 3.9 Coloane stratigrafice ale sondelor la zona de aeraţie
45
Figura 3.10 Harta repartizării grosimii stratului de nisip (pe hartă izoliniile şi culorile respective în m, scara 1 : 10 000)
46
Figura 3.11 Harta repartizării adîncimiii stratului imperiabil sub acviferul freatic (pe hartă izoliniile şi culorile respective în m, scara 1: 10 000)
47
Analiza integrată a acestor date demonstrează, că structura geologică este simplă şi caracteristică
condiţiilor de luncă. De la suprafaţa terestră, stratul de nisip este protejat de stratul de sol şi stratul
argilo – nisipos. Stratul de nisip este practic omogen după componenţa litologică şi conţine în cantităţi
mici particule de nisip. Grosimea nisipului este variabilă (vezi fig.3.10) şi creşte în partea de sud a
sectorului de la 2.2 m pînă la 5.0 m şi mai mult. Acest fenomen (la o scară aşa de mică) este format
datorită condiţiilor paleoclimatice a albiei vechi a r. Cogîlnic. În acest loc au fost localizate meandre a
rîului (vezi cap.1), care au contribuit la acumularea nisipului.
Poziţia stratului impermeabil corelează cu grosimea stratului de nisip şi are aceleaşi particularităţi
(vezi fig.3.11). În plan spaţial, adîncimea argilelor albastre se schimbă de la 5.0 m pînă la 7.0 m.
Adîncimea maximă este în acelaşi loc ca şi grosimea maximă a stratului de nisip. În direcţia N-S
poziţia argilelor este puţin înclinată, ceea ce şi determină mişcarea lentă a apelor freatice în cadrul
acviferului.
3.2 Particularităţile generale şi geochimice a rocilor zonei de aerare
Zona de aerare (sau aeraţie) (ZA) reprezintă stratul de roci ( strict - stratul de sol şi roci) nesaturate
cu apă, care sunt situate de la suprafaţa terestră pînă la nivelul apelor freatice. În majoritatea cazurilor,
nivelul apelor freatice (de la suprafaţa terestră) este egal cu grosimea zonei de aerare (ZA). Fundul
viitorului lac în teritoriul de studiu este ZA şi importanţa ei este primordială, fiindcă caracteristicile
acestei zone vor determina calitatea apei de suprafaţă şi pierderile din lac prin infiltraţie.
În cadrul teritoriului de studiu ZA preponderent este compusă din stratul de sol, stratul de sol argilo
– nisipos şi în partea inferioară – nisip cu granulaţie fină. Din fig. 3.2–3.9 se vede, că grosimea ZA
variază lent de la 1.16 pînă la 2.02 m din direcţia NE spre SV. Cea mai evidenţiată grosime a ZA este
înregistrată în locul fostei amplasari a lacului lui Iepure (vezi cap.1).
Salinitatea ZA a fost estimată în soluţiile apa – rocă. Iniţial din sondele forate mecanizat (fig. 3.2 –
3.5) şi forate manual (fig.3.9) din intervale egale au fost colectate probe de rocă. În condiţii de
laborator proba a fost uscată la temperatura camerii, măcinată pîna la 1 mm praf şi în proporţie 1:5 au
fost pregatite soluţiile apa distilată – rocă. Soluţiile au fost trecute prin filtru şi filtratul final s-a folosit
pentru determinarea electroconductibilităţii (EC). După o metodologie specială [9-10] EC a fost
recalculată în valori ale mineralizării soluţiilor. Această valoare a mineralizării reprezintă integral
salinitatea ZA a teritoriului studiat.
În fig. 3.12 – 3.16 este prezentă informaţia grafică a repartizării valorii mineralizării în coloane
litologice şi hărţi. Pe grafice punctele de conecsiune a liniei sunt intervalele de colectare a probei de
rocă din sonde.
Analiza acestor date ne sugerează existenţa următoarelor particularităţi a valorii mineralizării ZA.
48
Sonda 1 cim
0,0
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
0,15 0,65 1,15 1,65 2,15 2,65 3,15
Min., mg/l
h, m
Sonda 1
0,00
0,50
1,00
1,50
2,00
2,50
0,04 0,09 0,14 0,19 0,24 0,29 0,34 0,39
Min., mg/l
h, m
Sonda 2 cim
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
9,0
0,14 0,19 0,24 0,29 0,34 0,39 0,44 0,49 0,54
Min., mg/l
h, m
Figura 3.12 Variaţia valorii mineralizării rocilor în sondele 1cim, 1 şi 2cim (h – adîncimea sondei, m)
49
Sonda 2
0,00
0,50
1,00
1,50
2,00
2,50
3,00
0,05 0,06 0,07 0,08 0,09 0,10 0,11 0,12 0,13
Min., mg/l
h, m
Sonda 3 cim
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
9,0
0,30 0,80 1,30 1,80 2,30 2,80 3,30
Min., mg/l
h, m
Sonda 3
0,00
0,50
1,00
1,50
2,00
2,50
3,00
3,50
0,30 0,50 0,70 0,90 1,10 1,30 1,50
Min., mg/l
h, m
Figura 3.13 Variaţia valorii mineralizării rocilor în sondele 2, 3cim şi 3 (h – adîncimea sondei, m)
50
Sonda 4 cim
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
9,0
0,10 0,20 0,30 0,40 0,50 0,60
Min., mg/l
h, m
Sonda 4
0,00
0,20
0,40
0,60
0,80
1,00
1,20
1,40
0,12 0,22 0,32 0,42 0,52 0,62 0,72
Min., mg/l
h, m
Sonda 5 cim
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
9,0
0,05 0,10 0,15 0,20 0,25
Min., mg/l
h, m
Figura 3.14 Variaţia valorii mineralizării rocilor în sondele 4cim, 4 şi 5cim (h – adîncimea sondei, m)
51
Sonda 6 cim
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
0,15 0,65 1,15 1,65 2,15 2,65 3,15
Min., mg/l
h, m
Sonda 7 cim
0,75
1,75
2,75
3,75
4,75
5,75
6,75
7,75
0,50 0,55 0,60 0,65 0,70 0,75
Min., mg/l
h, m
Sonda 8 cim
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
0,10 0,30 0,50 0,70 0,90 1,10 1,30 1,50 1,70
Min., mg/l
h, m
Figura 3.15 Variaţia valorii mineralizării rocilor în sondele 6cim, 7cim si 8cim (h – adîncimea sondei, m)
52
Sonda 9 cim
1,0
2,0
3,0
4,0
5,0
6,0
7,0
8,0
0,17 0,22 0,27 0,32 0,37
Min., mg/l
h, m
Figura 3.16 Variaţia valorii mineralizării rocilor în sonda 9 cim (h – adîncimea sondei, m)
0.000.050.100.150.200.250.300.350.400.450.500.550.600.650.700.750.800.850.900.951.001.051.101.151.201.251.301.351.401.45
0.00 0.15 0.30 0.45 0.60 0.75 0.90 1.05 1.20 1.35 1.50 1.65 1.80 1.95 2.10 2.25 2.40 2.55 2.70 2.85 3.00 3.15
Adincimea, m
Min. g/lSonda 1 Sonda 2 Sonda 3
Figura 3.17 Profile geochimice integrate a sondelor 1, 2 şi 3 (amplasarea sondelor vezi fig.3.1)
53
Figura 3.18 Mineralizarea rocilor zonei de aerare la adîncimea 0.0 - 1.5 m (în mg/l)
54
Figura 3.19 Mineralizarea rocilor zonei de aerare la adîncimea 1.5 – 2.5 m (în mg/l)
55
Partea superioară a ZA este cea mai salinizată cu valorile mineralizării între 0.07 – 3.0 mg/l. Aceste
valori sunt preponderent şi aproximativ caracteristice pentru intervalul de adîncime pîna la 0.3 – 0.5 m.
Mai jos (sau mai adînc) ZA conţine săruri în cantităţi mai mici (vezi fig. 3.19). Teritorial, valoarea
mineralizării descreşte neuniform de la N spre S (vezi fig. 3.17).
În linii generale, valoarea mineralizării a ZA este indicatorul proceselor paleogeografice a
dezvoltării teritoriului. Comparaţia calitativă a distribuţiei valorii mineralizării rocilor ZA (fig. 3.18 şi
3.19) şi a hărţilor geografice (vezi cap.1) demonstrează clar, cea mai mică valoare a mineralizării este
carateristică locului unde a existat lacul lui Iepure şi a meandrelor r. Cogîlnic. Acest fenomen, a apărut
datorită acţiunii apei de suprafaţă ca agent de desalinizare în decursul infiltrării prin zona de aerare.
3.3 Hidrogeologia teritoriului de studiu
În cadrul teritoriului de studiu au fost studiate numai apele freatice, care prezintă interes pentru
planificarea şi existenţa viitorului lac. Apele de adîncime sau interstratale (fig.3.20) sunt situate la cca
120 m (acviferul sarmaţian mediu şi superior) şi la adîncimea de cca 230.0m (sarmatian inferior).
Figura 3.20 Coloană geologică şi hidrogeologică, sonda adîncă 1717, or.Cimişlia
56
Apele adînci sunt sub presiune hidraulică (cca 72.0 m pentru sarmaţianul inferior), de calitate
variabilă cu mineralizarea pîna la 3.0 g/l şi des conţin hidrogen sulfurat.
Acviferul freatic este răspîndit pretutindeni şi este asociat cu depozitele cuaternare. Nivelul
freaticului este prezent pe secţiunile geologice (vezi fig. 3.5-3.8) şi pe hărţile (fig. 3.21 şi 3.22).
Conform fig. 3.21 nivelul apelor freatice variază de la 1.16 pînă la 2.02 m de la suprafaţa terestră.
Poziţia nivelului apei în acvifer descreşte în direcţia SV spre lunca r. Cogîlnic, care şi este principala
drenă a nisipurilor acvifere.
Nivelul absolut al apei freaticului este prezent în fig. 3.22. Analiza acestei hărţi arată, că direcţia
de curgere a acviferului este de la NE spre SV strict în cadrul luncii r.Cogîlnic. De pe această hartă se
vede clar şi evident, că alimentarea cu apă a freaticului în cadrul teritoriului de studiu are loc de pe
versanţii luncii şi din partea de NE ( teritorial s. Ecaterinovca, etc). Un argument suplimentar al acestei
confirmări poate servi harta temperaturii apei freaticului (fig. 3.23). Conturul repartizării temperaturii
corelează cu acel al nivelului absolut al acviferului. După temperatură se vede, că direcţia principală de
mişcarea a apei în nisipurile acvifere este lunca din stînga rîului. De pe versanţi apa curge cu o
temperatură mai mică şi în cadrul luncii se încălzeşte pînă la 16.30C datorită influenţei temperaturii
zonei de aeraţie.
Apa în acviferul freatic este sărată. Valoarea mineralizării apei variază de la 2.19 pînă la 9.3 g/l
(fig.2.24). Cea mai mică valoare a mineralizării freaticului este localizată în locul fostului lac al lui
Iepure. Concentraţia macroelementelor în apele freatice este adusă în tab. 3.1. Tipul apei freatice este
SO4 – Na. Sulfaţii sunt predominaţi în apele freatice în cazul nostru datorită acţiunii procesului de
concentrare a sărurilor sub acţiunea intensă a evapotranspiraţiei în cadrul zonei de aeraţie.
Componenţa chimică a apei r. Cogîlnic este predominant HCO3-Mg cu mineralizarea pîna la 1.0
g/l. Principala sursă de elemente chimice în apa rîului sunt precipitaţiile atmosferice şi apele freatice.
Diluţia acestor surse de apă formează în final componenţa chimică a apei rîului.
În acviferul freatic valoarea pH (ca indice al condiţiilor de reacţie a apei cu roca acviferă) este
în cîmpul condiţiilor bazice şi valoarea lui se schimbă de la 6.62 pîna la 7.85 (fig. 3.25). Rocile acvifere
şi rocile impermeabile conţin săruri în concentraţii mici (fig. 3.26 şi 3.27). Sărurile în stratul
impermeabil (argilele albastre) sunt distribuite sub influenţa masivului de mişcare a apei freatice.
Concentraţie maximală de săruri este detectată în mijlocul luncii rîului şi formează o anomalie în conul
stratigrafic al argilelor, care corelează cu grosimea stratului de nisip (vezi fig. 3.10).
Mineralizarea apei freatice în plan vertical probabil este stratificată: valorile maximă sunt
amplasate în partea superioară a acviferului, iar cele minimă – în partea inferioară.
57
Tabelul 3.1 Concentraţia macroelementelor în apele freatice şi în r. Cogîlnic
Denumiremostrelor
Nr. probei
Denumirea parametrilor, mg/dm3
K+ Na+ Ca2+ Mg2+ SO42- Cl- HCO3- Min,g/l
Sonda1 cim
1 9,7 1356 145,8 190,7 2811,8 676,9 732 5,55
Sonda4 cim
2 10,8 565 68,6 70,5 759,5 333,8 597,8 2,1
Sonda7 cim
3 5,91 2580 382,1 686,3 6387,1 1862,4 866,2 12,33
r. Cogîlnic 4 14,5 72,8 100,1 80,5 122,3 73,4 622,2 0,77
Denumire
mostrelor
Nr. probei
Denumirea parametrilor, mg echivalent/dm3
K+ Na+ Ca2+ Mg2+ SO42- Cl- HCO3- Σ cation Σ
anionSonda1 cim
1 0,248 58,98 7,27 15,67 58,48 19,08 12,00 82,17 89,56
Sonda4 cim
2 0,276 24,57 3,42 5,79 15,79 9,41 9,80 34,06 35,0
Sonda7 cim
3 0,151 112,23 19,06 56,41 132,85 52,52 14,21 187,85 199,58
r. Cogîlnic
4 0,371 3,16 4,99 6,62 2,54 2,07 10,20 15,14 14,81
Denumiremostrelor
Denumirea parametrilor, mg echivalent %
K+ Na+ Ca2+ Mg2+ SO42- Cl- HCO3-
Sonda1 cim
0,30 71,77 8,85 19,07 65,29 21,30 13,39
Sonda4 cim
0,81 72,13 10,04 16,99 45,11 26,88 28,0
Sonda7 cim
0,08 59,74 10,14 30,03 66,56 26,31 7,12
r. Cogîlnic
2,45 20,87 32,95 43,72 17,15 13,97 68,87
58
Figura 3.21 Nivelul apei în acviferul freatic (în m de la suprafaţa terestră)
59
Figura 3.22 Nivelul absolut al apei în acviferul freatic (în m de la 0.0 topografic)
60
Figura 3.23 Temperatura apei în acviferul freatic (0C)
61
Figura 3.24 Valoarea mineralizării apei în acviferul freatic (g/l)
62
Figura 3.25 Valoarea pH în acviferul freatic
63
Figura 3.26 Mineralizarea rocilor acvifere (nisip) în intervalul de adîncime 2.5 -6.0 m (g/l)
64
Figura 3.27 Mineralizarea rocilor impermiabile (argile albastre) în intervalul de adîncime
6.0 - 9.0 m (g/l)
65