1
Universitatea Transilvania din Braşov
Şcoala Doctorală Interdisciplinară
Departament: Literatură şi Studii Culturale
Ion-Bogdan ŢIŢEI
Viaţa şi opera lui Ion Stratan
Ion Stratan’s Life and Work
Conducători ştiinţifici
Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU
BRAŞOV, 2013
Prof. univ. dr. Alexandru Mușina
2
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
D-lui (D-nei) ..............................................................................................................
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr. 5930 din 16.07.2013
PREŞEDINTE: Conf. univ. dr. Adrian LĂCĂTUŞ
Decan al Facultăţii de Litere
Universitatea „Transilvania” din Braşov
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU,
Universitatea „Transilvania” din Braşov
REFERENŢI: Prof. univ. dr. Vasile SPIRIDON,
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău
Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA
Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș
Conf. univ. dr. Mihai IGNAT
Universitatea „Transilvania” din Brașov
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 17.10. 2013, ora 10, sala
Centrului Multicultural al Universităţii „Transilvania” din Braşov, Rectorat, parter.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le
transmiteţi în timp util, pe adresa [email protected]
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de
doctorat.
Vă mulţumim
3
Cuprins
Pg. Pg.
Teză rez.
ARGUMENT 6 9
Viaţa
I. Izbiceni ............................................................................................................................. 9 10
II. Corabia – eterna reîntoarcere ........................................................................................... 16 10
III. Elevul Stratan................................................................................................................... 18 11
IV. Politicul în viaţa lui Ion Stratan
IV.1. Cenaclul de Luni.......................................................................................................... 23 11
IV.2. Aer cu diamante........................................................................................................... 31 12
IV.3. Dosarul „Stan”............................................................................................................. 35 13
IV.4. Politichie de bibliotecă……………………………………………………..…..……. 40 13
IV.5. Politica inculturii………………………………………………………………...…... 43 13
IV.6. Ploieşti – Bucureşti şi retur („Contrapunct”)………………...………………………. 47 13
V. Sentimentalul Stratan....................................................................................................... 51 14
V.1. O iubire ascunsă - Mihaela Ştefănescu.......................................................................... 53 15
V.2. Liana Dupont – momente unice..................................................................................... 57 15
V.3. Între artişti: Ion Stratan şi Letiţia Ilea............................................................................ 62 16
V.4. Mama (Blânduţ, Brodnici)............................................................................................. 69 16
4
VI. Refuzul de-a muri
VI.1. Moartea – între metaforă şi suicid................................................................................ 75 16
VI.2. Istoria se repetă (Luca Stratan - tragicul destin sau repetabila povară)........................ 83 16
VII. Recursul memoriei........................................................................................................ 85 17
VII.1. Stratan despre Stratan................................................................................................. 91 17
VII.2. Inedite ........................................................................................................................ 95 17
Opera
I. Poemul ca formă de existenţă .......................................................................................... 97 17
II. Fenomenul optzecist - Scurt istoric a unei generaţii longevive...................................... 107 18
III. Ieșirea din apă sau cum au cucerit poeții uscatul........................................................... 115 18
IV. Aşteptându-l pe Stratan – un poet „anunţat”................................................................. 119 18
IV. 1. Stratanosfera.............................................................................................................. 120 18
IV. 2. Inspirându-l pe Stratan (cum l-am cunoscut)............................................................. 122 18
IV.3. Expirându-l pe Stratan (poetul în memoria colectivă)............................................... 124 18
V. Politicul în opera lui Ion Stratan
V. 1. Puterea – între literatură şi politică............................................................................. 126 19
V.2. Politica in anii ’80........................................................................................................ 129 19
V.3. Înainte şi după Cinci cântece pentru eroii civilizatori…………………………......... 130 19
5
V.4. Cinci cîntece pentru eroii civilizatori………….….................................................... 136 19
V.5. Evadarea prin calambur (umorul ca mod alternativ de manifestare a nemulţumirilor)139 20
VI. Poetul
VI.1. Despre surse poetice și poezie.................................................................................... 143 20
VI.2. Serveşte Bacovia ....................................................................................................... 148 20
VI.3. Ion Barbu................................................................................................................... 156 20
VI.4. Sporind a lumii taină (prietenia Stratan – Stănescu).................................................. 159 21
VII. Temele strataniene (prezentarea generală)................................................................... 165 21
VII.1. Apa........................................................................................................................... 170 21
VII.2. Lumina....................................................................................................................... 175 21
VII.3. Moartea ca mod de fiinţare (in the deathcar we’re alive).......................................... 177 21
VII.4. Religiozitatea la Stratan............................................................................................. 182 21
VIII. Poezia experimentului şi a inovaţiei – Desfaceri controversate................................. 191 22
VIII.1. De la Ieşirea din apă la Cartea ruptă (Drumul ascuns al evoluţiei poetului)......... 198 22
VII.2. Între ape și lumina morții.......................................................................................... 203 22
VII.3. Un Nino și nicio salvare............................................................................................ 215 22
IX. Logopoeia strataniană ................................................................................................... 218 22
Concluzii.............................................................................................................................. 222 23
Bibliografie.......................................................................................................................... 225 24
6
Contents
Pg. Pg.
Teză rez.
FOREWORD 6 9
The Life
I. Izbiceni ............................................................................................................................ 9 10
II. Corabia – the eternal come back ...................................................................................... 16 10
III. Stratan, the student........................................................................................................... 18 11
IV. Politics in Ion Stratan’s life
IV.1. The Monday Literature Circle...................................................................................... 23 11
IV.2. Aer cu diamante............................................................................................................ 31 12
IV.3. The ”Stan” file.............................................................................................................. 35 13
IV.4. Library politics…………………………………………………………………..…… 40 13
IV.5. The lack of culture politics………………………………………………...……..….. 43 13
IV.6. Ploieşti – Bucureşti and return („Contrapunct”)……………….……………….......... 47 13
V. Stratan the tender-hearted................................................................................................. 51 14
V.1. A hidden love - Mihaela Ştefănescu.............................................................................. 53 15
V.2. Liana Dupont – unique moments................................................................................... 57 15
V.3. Among artists: Ion Stratan and Letiţia Ilea.................................................................... 62 16
V.4. Mother (Blânduţ, Brodnici)........................................................................................... 69 16
7
VI. The refusal of death
VI.1. Death – between metapfor and suicide......................................................................... 75 16
VI.2. The history repeats itself (Luca Stratan – the tragic destiny or the repeatable burden)83 16
VII. Memory’s appeal........................................................................................................... 85 17
VII.1. Stratan about Stratan.................................................................................................. 91 17
VII.2. Unpublished .............................................................................................................. 95 17
The Work
I. The Poem as a way of being...............................................................................................97 17
II. The ’80s phenomenon – Short history of a long lived generation...................................107 18
III. Emerging from the sea or how the poets conquered the land.........................................115 18
IV. Waiting for Stratan – an ”announced” poet....................................................................119 18
IV.1. Stratanosphera..............................................................................................................120 18
IV.2. Inhaling Stratan (how I met him).................................................................................122 18
IV.3. Exhaling Stratan (the poet in collective memory)......................................................124 18
V. Politics in Ion Stratan’s work
V.1. Power – between literature and politics.......................................................................126 19
V.2. Politics in the ’80s.........................................................................................................129 19
V.3. Before and after Cinci cîntece pentru eroii civilizatori……………….………….......130 19
V.4. Cinci cîntece pentru eroii civilizatori…………………...............................................136 19
8
V.5. The escape through pun (humour as an alternative way of expressing discontent).....139 20
VI. The poet
VI.1. About poetic sources and poetry..................................................................................143 20
VI.2. Bacovia serves.............................................................................................................148 20
VI.3. Ion Barbu.....................................................................................................................156 20
VI.4. Increasing the world’s mistery (Stratan – Stănescu friendship)..................................159 21
VII. Stratan’s themes (general overview).............................................................................165 21
VII.1. The water..................................................................................................................170 21
VII.2. The light....................................................................................................................175 21
VII.3. Death as a means of existence (in the deathcar we’re alive)......................................177 21
VII.4. Religiosity in Stratan’s work......................................................................................182 21
VIII. Experimental and inovative poetry – controversal pathways.....................................191 22
VIII.1. From Ieşirea din apă to Cartea ruptă (the hidden road of poet’s evolution)...........198 22
VIII.2. Amid waters and the light of death.........................................................................203 22
VIII.3. One siren and no rescue............................................................................................215 22
IX. Stratan’s logopoeia.........................................................................................................218 22
Conclusions..........................................................................................................................222 23
Bibliography.........................................................................................................................225 24
9
Rezumat
Cu Ion Stratan (Nino pentru prieteni) nu te poţi familiariza. Nici biologic, nici cultural.
Desigur, aserţiunea, ce poate fi supusă interpretărilor nuanţatoare este pe cât de tranşantă, pe atât
de veridică; nicidecum nefondată. Biografia şi universul său liric o dovedesc din plin. De poetul
ploieştean te poţi apropia, îl poţi descoperi, înţelege (în limitele în care se lasă înţeles), îndrăgi,
iubi, dar nu te poţi familiariza cu el.
Mai întâi pentru că experienţele personale de viaţă îl detaşează în bună măsură de colegii de
generaţie. Faptele biografice - intervenţiile chirurgicale, interdicţiile editoriale, exclusiv politice,
traumele psihice provocate de regim şi nu numai, prezenţa autoritară a unei mame prea grijulii -
îl plasează şi particularizează nu numai într-un context existenţial diferit, dar îi marchează şi
evoluţia (de la un anumit moment involuţia, după alţii) destinului poetic.
Mai apoi pentru că poezia lui, considerată ermetică, ermetism ce vine dintr-o cultură
excepţională dublată de o spontaneitate sclipitoare şi o memorie fantastică, contrastează într-un
mod pozitiv faţă de cea a contemporanilor săi. Este posibil ca adjectivele calificative să pară
bombastice pentru un poet mai puţin cunoscut, dar familiar vieţii lirice şi critice a vremii, însă
discuţiile purtate cu rudele, prietenii şi cei care l-au cunoscut pe Ion Stratan ne permit să afirmăm
fără tăgadă, că Nino a fost un geniu al perioadei studenţeşti optzeciste şi imediat următoare, fapt
confirmat de colegii de generaţie. Mai mult, declaraţiile nu vin dintr-un patriotism local, frondă
literară sau regăsire lirică, ci dintr-o încercare de analiză cât mai obiectivă a opiniilor, deseori
contradictorii, asupra vieţii şi operei acestuia.
A-l afla pe Stratan în cadrul generaţiei sale este ca şi cum ai descoperi un diamant într-o mină
de aur. Calitatea şi complexitatea culturală a vremii a fost provocată, dinamizată, de o dublă
cauză: nevoia de a respira în continuare o cultură universală, în încercarea de a fi simultan cu tot
ceea ce se petrecea dincolo de graniţele autohtone, pe de o parte; prezenţa unei presiuni şi a
limitărilor de orice natură, tot mai autoritare, impuse de comunism, pe de alta. Fenomenul literar
optzecist a reprezentat/reprezintă o (re)sursă bogată de cultură, o mişcare intelectuală ce şi-a
măsurat forţele şi a rezistat dincolo de un regim politic opresiv, datorită în bună măsură şi
mentorilor acelei perioade: Nicolae Manolescu, Ovid S. Crohmălniceanu, Mircea Martin, Marian
Papahagi, Ion Pop. S-a vorbit deseori despre vârfurile de lance ale acestei generaţii: Traian T.
Coşovei, Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Alexandru Muşina, Mariana Marin ca
10
despre o armată de rezistenţă ce s-a opus prin „otrava” ideilor unei voite uniformizări culturale,
vecină cu prostia.
Emergenţa unui poet asemenea lui Ion Stratan într-un cadru socio-politic secţionat în felii de
realitate contrastante, între ideile novatoare ale tinerilor şi tăvălugul ideologic comunist, între
nevoia de evoluţie şi acţiunea continuă de (diform)izare – şi nu deformare, de (inform)izare – şi
nu informare, fie prin cenzură, fie prin interdicţie (ca să menţionăm doar două dintre metodele
relativ facile de a „scăpa” ieftin), era cel puţin firească.
Lucrarea este structurată în două părţi fiecare analizând pe rând, viaţa şi opera liricului
ploieştean. Cele două secţiuni nu sunt construite ca fragmente contrastante, problematica uneia
găsindu-şi rezolvarea în cealaltă, cauzalitatea lor fiind interşanjabilă.
Descendent al unei familii de chiaburi (bunicul din partea mamei era contabil la Banca de
credit „Albina Izbicenilor”, administrator al fabricii de cherestea din localitate şi, împreună cu
asociaţii săi, posesor al unei maşini de treierat; bunicul din partea tatălui, originar din Tighina era
preot în Basarabia), Ion Stratan s-a născut în localitatea Isbiceni, raionul Corabia, regiunea
Craiova la 1 octombrie 1955.
Copilăria şi-o petrece la Ploieşti, după ce părinţii se mută în urbea lui nenea Iancu, pentru ca
vacanţele de vară să revină în Corabia şi Izbiceni unde se aflau majoritatea rudelor sale.
Preocupat să îi înveţe pe ceilalţi amici de joacă poezii, să regizeze diferite scene de teatru, mama
intuieşte în el o capacitate intelectuală mult peste medie. Plăcerea cu care rudele, apropiaţii sau
prietenii din copilărie se lăsau antrenaţi în discuţii, jocuri, lecturi este atestată de bucuria
rememorărilor. Deşi nu învăţa, spre disperarea mamei, rezultatele sale din perioada gimnazială
erau excepţionale: prezenţa în două antologii ale vremii şi obţinerea locului I la Olimpiada de
limba şi literatura română în clasa a VIII-a confirmă acest lucru. Miracolul întâlnirii cu poezia se
produsese. Aşteptările unei asemenea întâlniri nu vor întârzia să apară.
Corabia rămâne peste ani, în proximitatea aşezării natale, oaza de linişte, locul bucuriei
revederii celor dragi, încărcat de istorie şi nostalgie. Ori de câte ori viaţa părea imposibilă, grijile
prea apăsătoare, deziluziile pline de nelinişte, Corabia îi mobilizează energiile, îi dinamizează
ideile, îl reintegrează vieţii în general şi destinului poetic în special. Dincolo de spaţiu al revenirii
la puritatea iniţială, de regăsire în bucuria propriei confesiuni, micuţa localitate olteană reprezintă
pentru el punctul terminus al reîntoarcerii spre sine.
11
Adolescenţa şi-o consumă între meciurile de tenis de câmp, de care era foarte pasionat,
editarea poeziilor în revista „Amfiteatru” la rubrica Pagina elevului şi cursurile liceale, când
chiulea de la ultimele ore de algebră pentru a urma cursurile de limba italiană ale Universităţii
Populare „Dimitrie Gusti”. Fără a excela în domeniul materiilor realiste, obţine note maxime la
toate cele trei probe ale bacalaureatului: română, franceză şi istorie. Apropierea de scriitură, aşa
cum va declara ulterior, o datorează mamei sale, de la care moşteneşte această pasiune.
Viaţa studenţească, dincolo de stagiul militar efectuat la batalionul disciplinar din Vânju
Mare, de practica agricolă, de munca istovitoare şi terifiantă de salvare a victimelor cutremurului
din ’77, a constituit una din perioadele de maximă împlinire ale poetului. Destinul, ce l-a adus
alături de Alexandru Muşina, Daniel Pişcu, Romulus Bucur, Şerban Tomşa, (pentru a menţiona
doar câţiva dintre colegii de cameră din căminele bucureştene), figurile de marcă de mai târziu
ale generaţiei optzeciste, i-a prilejuit bucuria discuţiilor, a lecturilor comune şi comentariilor
aprinse, inevitabil a orgoliilor culturale, a constituit subiect de roman (Cel mai mare roman al
tuturor timpurilor), dar mai presus de toate acestea a fost rodul unor prietenii sincere, estompate
în timp. Afinităţile literare şi nu numai s-au păstrat în perioada universitară şi cenaclistă.
Ulterior, spiritul de frondă s-a mai defazat, prieteniile au mai slăbit în intensitate pentru ca,
finalmente, Revoluţia din 1989 să ofere o cu totul altă imagine a ceea ce se dorea o împlinire
mult aşteptată.
Personalitate lirică vulcanică, Ion Stratan fascina în şedinţele Cenaclului de Luni printr-un
discurs bine argumentat, o vervă inimitabilă, un umor invincibil şi o atitudine fermă faţă de tot
ceea ce diferenţia cultura de non-valoare. Chiar dacă nu era întotdeauna la fel de expansiv, luând
cuvântul doar când era forţat să o facă, nu ezita nicicum să contracareze discursurile colegilor de
generaţie sau ale mentorului său, Nicolae Manolescu în ciuda respectului pe care i l-a purtat
dintotdeauna.
Mai mult, mentoratul criticului vâlcean şi ajutorul pe care acesta îl acordă tinerilor săi studenţi
şi cenaclişti îi determină, în ciuda rivalităţilor literare fireşti, să găsească idei şi scopuri comune
ce întăresc prietenia şi lupta continuă, prin poezie, împotriva unui sistem dur şi deficitar.
Cenaclul de Luni rămâne aşadar, locul în care îşi exersează şi decantează talentul, marchează
debutul editorial cu Ieşirea din apă, volumul fiind cuprins între limitele existenţiale ale grupului
literar, spaţiul în care poemele din Cinci cîntece pentru eroii civilizatori prind contur.
12
Gruparea bucureşteană, prin câţiva din reprezentanţii ei de seamă (Traian T. Coşovei, Florin
Iaru, Mircea Cărtărescu, Ion Stratan) constituie şi fundalul în care îşi face apariţia un volum
şcoală a ceea ce optzecismul românesc reprezenta în acel moment, Aer cu diamante (1982);
urmat, la scurt timp, de volumul Cinci (1982) ai cărui autori, din ce în ce mai împuţinaţi
(Mariana Marin şi Alexandru Muşina părăsind prematur scena literară), au păstrat stindardul
optzecismului în aerul dezvrăjit al cotidianului şi autenticismului. Povestea naşterii, publicării, a
difuzării şi a impactului pe care l-a avut primul volum a fost consemnată, în stilu-i caracteristic,
de Florin Iaru în cadrul lansării celei de-a doua ediţii. Tomul, ce a beneficiat de grafica lui Tudor
Jebeleanu, a rămas în conştiinţa generaţiei spaţiului literar autohton ca un semn al originalităţii, a
valorii artistice, a reprezentării unor valori teoretice bine definite şi nu un ultimul rând ca un
strigăt de revoltă împotriva unui regim politic tot mai sufocant.
Relaţia cu critica vremii şi ulterior cu mecanismele criticii în general (cu atât mai mult cu cât
aceasta i-ar fi fost defavorabilă) îi traversează atenţia de la indiferenţă la revoltă. „El are sigur
locul lui în contextul generaţiei 80. Nu poţi vorbi despre generaţie fără Stratan în primii 2,3,
4......Criticii sunt şi ei oameni ca noi. Întâmplarea face ca de multe ori ei să practice o meserie. O
meserie pe care nu o înţeleg. Ei au toate sculele la dispoziţie: gramatică, istorie, semiotică,
semantică, sociologie. Obiectul însă este de neânţeles. Şi atunci şi criticii au aceeaşi reacţie faţă
de poezie. O neânţelegere din aia opacă pe care o are şi nea Vasile de la sculărie. Nu e nici o
diferenţă. Numai că unul îşi exprimă neânţelegerea în termeni mult mai gravi,”1 comenta Florin
Iaru atitudinea fata de limitele aparatului critic.
Încă din timpul facultăţii, caracterul petulant al tânărului Stratan începea să facă loc unui
adevăr crud: o boală psihică, ereditară începea să-şi facă vizibile simptomele. Extrem de rarele
vizite la doctor sunt păstrate sub maximă discreţie de către mama poetului, acesta refuzând
constant internarea. În ciuda eredităţii, boala are capriciile ei; ricoşeurile sunt aleatorii, fără a
afecta toţi membrii familiei: cu excepţia unui alt caz familial asupra căruia planează aceleaşi
suspiciuni şi a fiul poetului, Luca, celelalte rude duc o viaţă normală. Suferinţa personală era
mascată de o inteligenţă vie, de o vioiciune a scrierii, deseori chiar compensată cu o grijă
maternă excesivă ce-l îndepărtează de grijile cotidiene; activitatea de profesor, în care nu se
regăseşte este deseori întreruptă de concedii medicale, slujba de muncitor necalificat la
Biblioteca Judeţeană „Nicolae Iorga” din Ploieşti fiind una din puţinele preocupări ce-i
1 Florin Iaru, „Gândea extrem de fierbinte ”, în „Familia”, Oradea, nr. 7-8, iulie-august, 2009. p. 84.
13
prilejuieşte satisfacţii culturale, oferindu-i şi oportunitatea de a organiza festivalurile în memoria
bunului său prieten, Nichita Stănescu, chiar dacă în perioada respectivă acţiunile tânărului poet
se aflau sub semnul interdicţiei editoriale, fiind atent monitorizate. Revoluţia îi prilejuieşte
reîntoarcerea pentru o scurtă perioadă în Bucureşti ca redactor şef adjunct la „Contratimp”,
muncă pe care ulterior o efectuează de acasă, din Ploieşti, vizitele lui Ioan Vieru ţinându-l la
curent cu viaţa culturală bucureşteană.
Fizicul i-a fost încercat deopotrivă de boală. Ceea ce se aştepta a fi o banală operaţie la
stomac s-a dovedit un eşec, intervenţia fiind urmată de o nouă încercare chirurgicală ce a lăsat
urme vizibile; poetul începe să se îngraşe lent, dar vizibil. Tânărul tenisman de odinioară, înalt şi
zvelt era scos complet din viaţa sportivă. „Emotivitatea”, în seama căreia motivează renunţarea
la tenis, ascunde nu numai un adevăr crud, dar şi un vis neîmplinit. Lumea poeziei, căreia îi
dedică de acum înainte întreaga viaţă este punctată de invariabilul interes cu care urmărea
turneele de tenis. Plăcerile vieţii lăsau loc sacrificiului pe care poezia îl cerea: suflet, idei, trup.
Într-o atmosferă comunistă ce îşi instala şi dezvolta din ce în ce mai pregnant mecanismele de
funcţionare era aproape imposibil ca entuziasmul literar al tinerilor să nu fie controlat, cenzurat
şi ulterior interzis. Cu cât conţinutul volumului publicat era mai percutant, cu atât investigaţiile
urmăreau mai adânc viaţa personală. Nici Ion Stratan nu a scăpat unui asemenea tratament.
Inteligenţa l-a trădat; complicaţiile personale l-au salvat. Parţial, pentru că în 1992, aşa cum
menţiona într-un interviu, i se cerea arestarea. Dacă apariţia primului volum, trecut sub semnul
îndoielnic al debutului interesant, dar insuficient de convingător artistic, tomul colectiv Aer cu
diamante a reuşit să suscite interesul şi să ridice tot mai multe semne de întrebare pe măsura
aprecierii sale de către cititori. Abia după apariţia în 1983 a celui de-al doilea op individual,
Cinci cîntece pentru eroii civilizatori, în care avea să dezvolte fragmentul inclus în volumul
colectiv anterior, viitorul său literar a fost compromis (nu calitativ, ci pe considerente politice).
La o lectură în paralel, mai atentă, a celor două cărţi, putem observa diferenţe compoziţionale ce
ţin de limitarea impusă de cenzură. Caracterul ignar faţă de tot ceea ce însemna evoluţie culturală
şi spirituală al unui regim atent la orice demers cultural era sincron cu orice potenţială
manifestare ce se putea transforma într-o revoltă de orice natură.
Dosarul „Stan”, din arhivele C.N.S.A.S., aparent subţire din punct de vedere documentar
(doar 79 de file), conţine deopotrivă, începând din 26 iunie 1982, note informative ce privesc atât
contactele literare pe care poetul le avea cu diferiţi oameni de cultură dar şi informaţii referitoare
14
la viaţa personală: de la banalitatea convorbirilor telefonice, la întrunirile literare, de la
corespondenţa cu prieteni din ţară şi străinătate, până la furnizarea de către ofiţerii de securitate a
unor informaţii eronate, fie accidental, fie din rea voinţă. Clasarea tardivă a cazului, la 23
decembrie 1991, lasă loc multor semne de întrebare.
Smulgerea dintr-o realitate crudă era, aşadar, aproape imposibilă. Portiţe existau, însă nu
îndeajuns de convingătoare încât să dea senzaţia de libertate: întâlnirile literare, interzise într-un
final, au fost înlocuite cu discuţii individuale şi ulterior de păreri personale, prezente în
calambururi şi glume, maxime cu caracter ironic, o formă de rezistenţă culturală ce şi-a găsit
întruparea în două plachete intitulate Cafeaua cu sare.
Ipostazele politice îl surprind pe Stratan ca un regalist convins, un anticomunist infatigabil şi
potenţial candidat la funcţia de deputat de Prahova, după Revoluţia din 1989. Chiar dacă ultima
împrejurare nu se concretizează, va rămâne în continuare un comentator fervent, adresând
deseori adevărate filipice vieţii şi oamenilor politici în ziarele şi revistele literare ale vremii. Deşi
„numai prostul nu face compromisuri” – cum avea să spună Noica într-un interviu – Ion Stratan a
preferat să nu fie o fantoşă a unui sistem în care nu credea, de dragul binelui personal. Un sistem
totalitar ce i-a răpit şapte ani din viaţa editorialistică şi aşa cenzurată de rigorile vremii.
Întoarcerea la normalitate (dacă putem numi aşa o realitate tulbure, deloc satisfăcătoare, după
Revoluţia din 89’) se produce sub auspiciile unei forţe de muncă extraordinare; apariţia aproape
anuală a câte unui volum de versuri culminează cu publicarea în 2001 a nu mai puţin de cinci
tomuri (este drept, două dintre acestea erau antologii).
Sentimentalul Stratan este un capitol dedicat relaţiilor de iubire pe care poetul ploieştean le-a
avut de-a lungul vieţii. De la prietenia cu Domniţa Petri la povestea de dragoste cu Mihaela
Ştefănescu, în urma căreia a apărut fiul său, Luca, la mariajele cu Liana Dupont şi poeta Letiţia
Ilea, urmate din nefericire de divorţ, putem afirma că Nino Stratan a avut un destin amoros
zbuciumat. Personalitate afabilă, căsniciile sale au concurat de multe ori cu strânsele legături de
prietenie pe care le avea cu diverşi colegi de breaslă, editori, amici. Buna dispoziţie, venită dintr-
un umor de calitate şi o spontaneitate rar întâlnită, cucereau de la prima întâlnire.
Un adevărat don Juan în timpul facultăţii, relaţiile pasagere ale studentului Stratan par a lua
sfârşit odată cu legătura de dragoste aparent scurtă, dar intensă, dintre el şi profesoara de istorie
Mihaela Ştefănescu. Opoziţia mamei poetului, declanşarea bolii au făcut ca o nuntă deja plănuită
să se destrame în ultimul moment. Îngrijirile medicale şi boala, influenţa mamei, indecizia
15
poetului îl depărtează pe Stratan de ideea unei eventuale nunţi, însă nu îndeajuns încât să nu
recunoască, într-un final, copilul avut în urma acestei relaţii. Sprijinită de Valeriu Stratan, tatăl
poetului şi de propria familie, Mihaela Ştefănescu rezistă presiunilor psihice şi păstrează legătura
cu poetul, ajutându-l nu numai pe el, ci şi întreaga sa familie ori de câte ori a fost nevoie de-a
lungul vieţii lui. Neîmplinirea căsniciei nu a reuşit să anuleze afecţiunea purtată o viaţă întreagă
de către mama copilului său.
Mariajul de şase ani cu Liana Dupont, (1990-1996) cel mai longeviv de altfel, este presărat cu
întâmplări frumoase, cu amintiri superbe, cu pasiuni comune ce aduceau bucuria în inimile
amândurora (ea – restaurator la Muzeul Ţăranului Român, el – redactor şef adjunct la
„Contrapunct”). Însufleţit de noua viaţă ce i se deschidea, dar şi de prezenţa unui copil al
doamnei Dupont dintr-o căsnicie anterioară, poetul devine mai responsabil faţă de noua familie.
Mutarea la Bucureşti a fost un gest ce dorea ruperea de influenţa maternă însă, la numai un an,
reapar depresiile declanşate de nemulţumirile pecuniare, de boală şi refuzul internării. Frecvenţa
lor, relaţia tot mai şubrezită de nemulţumirile celor doi, întreţinute şi de familiile cuplului i-au
determinat să se despartă.
Despre ultima căsnicie, cea cu poetesa Letiţia Ilea, se poate spune că a fost mai prudentă.
După o relaţie de cinci ani, se căsătoresc în mai 2003. Bucuria mutării în Ploieşti, încă din 1999 a
fost umbrită câţiva ani mai târziu de vechile probleme ale poetului: refuzul vizitelor la medic,
lipsa de responsabilitate faţă de grijile cotidiene, risipa financiară şi inevitabilele disconforturi
materiale ulterioare. Lipsa intimităţii într-o casă plină mai mereu de prieteni, a timpului şi a unui
cadru adecvat scriiturii, cu un televizor ce mergea aproape continuu, între munca de la şcoală,
meditaţii şi piaţă, evoluţia spirituală a poetei clujence era aproape nulă. Firea voluntară a Elenei
Stratan care voia să ţină toate lucrurile sub control, fără a participa foarte mult la activităţile
gospodăreşti, reproşurile aduse norei au fost prea mult. Bursa de trei luni din Franţa o ajută pe
Letiţia să-şi pună ordine în suflet şi în gânduri. Decizia luată la întoarcere este definitivă: va
divorţa şi se va întoarce la Cluj. Regretele poetului, deşi tardive, erau sincere. Lacrimile
adevereau acest lucru.
În ciuda relaţiilor tumultoase pe care le-a avut şi a finalului acestora, cele trei doamne ale
sufletului lui Nino s-au cunoscut şi au rămas prietene. Însă dincolo, în umbră rămâne mama
poetului, raţiunea lui de a exista şi dragostea ei copleşitoare pentru un om mare cu suflet de
copil. Omniprezenţa ei şi spiritul protectiv l-au ţinut într-un cocon ce s-a metamorfozat într-un
16
dependent de dragostea şi prezenţa maternă, într-un manipulat afectiv ce mima trăirea realităţii
cotidiene (a nu se înţelege absenţa totală sau vieţuirea într-o realitate complet paralelă). Excesul
de iubire l-a sustras evenimentelor, ceea ce părea o viaţă controlată, sufocantă s-a transformat în
firesc. Iar firescul lui Stratan era imposibil fără imaginea mamei în juru-i.
Stratan s-a hrănit din iluzia poeziei; i s-a dedicat total, necondiţionat, conştient. Aparenta
luciditate prin care s-a abandonat scrisului nu a făcut decât să-l tragă înainte, să-i dea un sens
vieţii, un ideal. Cruzimea fără margini pe care viaţa i-a rezervat-o în final l-a scos din iluzia
poeziei; cea care-i întreţinuse himera, a murit. Luciditatea conştientizării unui asemenea fapt a
făcut din restul destinului său, o matematică.
Relaţiile cu rudele, şi ne referim aici la cele din Corabia, dincolo de telefoanele frecvente sunt
dublate de personalitatea generoasă a poetului, stipendiindu-i ori de câte ori era necesar. Şi
gesturile altruiste nu se opreau aici: prietenii, al căror rol a fost covârşitor în viaţa lui Stratan
beneficiau de aceeaşi dărnicie. Banii obţinuţi din vânzarea unui apartament în Bucureşti au fost
repede cheltuiţi cu amicii datorită firii risipitoare a artistului. Ca o ironie a sorţii, în ultima
perioadă a vieţii, autoclaustrarea ploieşteană, starea sănătăţii şi lipsa tot mai acută a banilor l-au
smuls din viaţa activă (atâta cât era) şi i-a risipit prietenii. Deşi nu s-a plâns din cauza nevoilor
financiare decât sub forma ironiei sau a nemulţumirilor îndreptate către guvernanţi, dincolo de
dialogurile sale din interviuri, intuim spre finalul vieţii, reale necesităţi ontologice şi, în subsidiar
(chiar dacă nu i-a plăcut s-o recunoască), pecuniare.
Pe de altă parte, calitatea scriiturii nu mai era aceeaşi; frecvenţa cu care publica certifica o
galopadă spre recunoaştere unanimă, într-o încercare de resurecţie a propriului univers liric.
Relaţiile eşuate, moartea tatălui, boala şi ulterior decesul mamei erau lovituri prea puternice
pentru a rămâne exclusiv în lumea poeziei. Şi realitatea l-a înspăimântat.
Ultimele fotografii ale unui Stratan obosit, supraponderal oferă imaginea unei incurii fizice şi
vestimentare: barba lăsată să crească dezordonat, pletele prinse simplu, într-o coadă, hainele ce
nu i se mai potriveau. Prins mai mereu la mijloc între o familie autoritară, excesiv de grijulie şi
relaţiile personale, Nino a recurs în viaţă, în ciuda aparentelor decizii ferme, la compromisuri
complicate.
Penultimul capitol al primei părţi pune în discuţie gestul reprobabil şi eventuala semnificaţie
cu determinările ce l-au condus pe poet la acest gând. El, care făcuse atâţia ani anticamera morţii,
s-a decis în final s-o forţeze. Nu încercăm să găsim în gestul reprobabil al lui Stratan valenţe
17
pozitive, dar şirul suferinţelor trăite trebuia cumva curmat. Blamabilă moral, acţiunea finală îşi
trăieşte pacea în liniştea de dincolo. Fapta poate fi expiată prin intelectualismul şi
experimentalismul pus în slujba poeziei. Sacrificiul antum îşi găseşte mântuirea în ciuda deciziei
finale.
Lucrurile pe care le-a păstrat o viaţă întreagă, le-a luat cu el în mormânt: „fascinaţia în faţa
cuvântului, bucuria alăturării literelor, chemarea sunetului, dorinţa de inedit a metaforei şi emoţia
unui gând exprimat”, mărturisea poetul Iolandei Malamen Dar mai presus de toate a păstrat
încrederea în prietenie, atmosferă a tuturor acţiunilor viitoare, prietenie a unor oameni ce l-au
iubit până la uitare şi l-au uitat până la moarte.
Deşi nu a fost un tată exemplar, Stratan şi-a iubit fiul; un fiu în compania spirituală a căruia a
împărţit avatarurile bolii. Conştientizarea moştenirii genetice paterne, Luca, nu şi-a acceptat
destinul. Fire inteligentă şi independentă îşi consumă copilăria şi adolescenţa alături de mama sa.
Prezenţa maternă este insuficientă însă; legăturile cu tatăl său, preocupările diferite ale celor doi
sunt menţinute la nivelul unor vizite amiabile. Declanşarea bolii la 21 de ani l-a determinat să se
gândească, sub manifestările tot mai acute ale maladiei, la sinucidere. O primă tentativă de suicid
are loc în 2007 iar miracolul supravieţuirii unei căderi de pe bloc se concretizează. Doi ani mai
târziu, din ce în ce mai lucid de situaţia sa, repetă gestul. De data aceasta inevitabilul se produce.
Recursul memoriei este un capitol special în care Stratan, aşa cum apare în memoria unor
colegi de generaţie, şi aşa cum rar discută despre propria viaţă extraliterară, este descoperit de
către lector prin prisma jovialităţii, a întâmplărilor din studenţie, a oamenilor pe care i-a
îmbogăţit spiritual, delectat intelectual. Proiectele literare rămase demonstrează odată în plus că
moartea a fost dintotdeauna o opţiune teoretică; singurătatea, culminând cu moartea mamei, stări
şi evenimente inevitabile ale vieţii, l-au constrâns să recurgă la reprobabilul gest. A fost un om
ce şi-a luat la propriu moartea în piept.
Văzut prin prisma textelor teoretico-analitice ale lui Gheorghe Iova, Ion Stratan pare a
respecta întocmai o reţetă a poeziei (post)moderne atent filtrată prin sita intelectului, a ironiei, a
metaforei şi, nu in cele din urma a misterului, a inefabilului la care cuvântul nu poate ajunge. Ori
ce mai poţi spune unui om ce şi-a construit viaţa, fără rest, în jurul unei idei, un om al metaforei,
al dezafectării? Căci plecând de la imaginea bibliotecii mormânt, aserţiunea lui Stratan face orice
comentariu inutil: „biblioteca înseamnă chiar totul. Sunt un om care crede că viaţa există pentru a
ajunge la o carte”.
18
Metafora, misterul, experimentul sunt termeni în jurul cărora Stratan dezvoltă o ţesătură
inextricabilă de sintagme, idei, trăiri pe care însă reuşeşte să le prezinte într-o formulă plăcută
lecturii. Trialismul apă-lumină-moarte capătă repede volutele tribulaţiilor poetului. Posibilitatile
finite de exprimare ale cuvântului sunt concurate de îmbinarea, contextualizarea expresiei şi
eliberarea unui senzaţii, a unui sentiment. Cerber al poeziei, dar şi cirac al culturii înalte, poetul
ploieştean se defineşte parţial ca produs al acribiei cu care mama sa, profesoară de limba română
şi franceză, înţelegea educaţia prin cultură, parţial ca participant activ la viaţa cenaclistă
bucureşteană şi nu numai.
Educat într-un mediu familial în care mama este exclusiv responsabilă de iniţiativele şi
alegerile culturale pe care le adoptă copilul, cu un tată al cărui simţ practic distona caracterului
teoretico-filologic al mamei, Stratan dezvoltă o structură sufletească centrată pe raportul dintre
sine şi viziunea interiorizată a naturii. Plăcerea timpurie a lecturii unui Bacovia, descoperirea
unui ermetic barbian şi nu în cele din urma prietenia cu Nichita i-au modelat personalitatea
culturală. Citea. Şi citea enorm. În fiecare zi, din orice domeniu, cu fiecare ocazie. Ceea ce la
început pornise ca o joacă, ca un exerciţiu de admiraţie faţă de ce-i care-l ascultau, se transformă
în anii facultăţii în adevărate dispute culturale, incitante prin conţinut, incisive prin abordare.
Pentru a înţelege poezia lui Stratan este nevoie de un anumit acces la codul biografic.
Convieţuirea în căminele bucureştene cu Alexandru Muşina, Romulus Bucur, Daniel Pişcu,
Şerban Tomşa, Marin Preda (nepotul cunoscutului prozator), prietenia de-o viata cu Traian T.
Coşovei, Mariana Marin, Bogdan Ghiu, Ion Mureşan, etc. colegialitatea cu Florin Iaru, Mircea
Cărtărescu punctată faţă de cel din urmă de discuţii apăsate, acuze orgolioase de literaţi urmate
de bucuria împăcării, mentoratul unui Nicolae Manolescu i-a menţinut liricului ploieştean atenţia
vie faţă de colegii de cenaclu chiar dacă, ceea ce se constituise iniţial ca o generaţie compactă,
urma acum traiectorii individuale, personalizate. Atent la toate apariţiile editoriale era la curent
cu actualitatea spaţiului literar autohton. Nefericirea pierderii câte unui prieten, retragerea voită
la Ploieşti îl despart, cel puţin fizic de viaţa culturală a capitalei.
Cel de-al doilea capitol a părţii secunde radiografiază teorii, discuţii, comentarii vizavi de
apariţia, condiţiile de existenţă şi „beneficiile” politice de care s-a bucurat fenomenul optzecist.
Este curios şi în egală măsură natural cum forţa culturii a reuşit să dezvolte aproape simultan
câteva centre culturale puternice în diferite părţi ale ţării: „Cenaclul de Luni”, „Junimea”,
„Universitas” în Bucureşti, gruparea celor din jurul revistei „Echinox” în Cluj, „Alma Mater” şi
19
„Dialog” din Iaşi, cenaclul „Pavel Dan” din Timişoara, „Cenaclul 19” din Braşov. Nu întârzie să
apară nici textele poetice, critico-teoretizante ale acestei perioade: Aer cu diamante, Cinci,
Desant ’83, Competiţia continuă, Generaţia 80 în texte teoretice, Aisbergul poeziei moderne,
Paradigma poeziei moderne. Ieşirea din apa mediocrităţii a venit aşadar ca o conştientizare a
nevoii de schimbare, de evoluţie, de radicalizare a unei culturi relativ statice.
Poezia lui Stratan manifestă o oarecare oboseală faţă de poezia mare, care sună frumos şi,
chiar dacă nu ezită să-i recunoască întâietatea, se remarcă o osteneală faţă de prea bine ştiutul, a
prea bine gustatului. Poezia lui dezbracă poemul de eufonia rimei, de ritm, de toate podoabele
tradiţionale. El are dileme (ce-l feresc de încremenirea în convingeri), are nevoie să dezlege
misterul expresiei metaforice fără însă a-i ridica valul secret, vrea să ajungă la esenţa cuvântului
fără însă a o aduce în derizoriul familiarului. „El vedea lumea cu totul altfel decât noi. Noi
puteam găsi puncte comune, dar Nino, care golea cuvintele de înţeles, era altfel. Pentru el
cuvintele erau nişte coji pe care le putea umple după cum vroia şi strîngea distanţele dintre ele.
Extraordinar, asta era partea lui cea mai...El a inventat multe lucruri, multe procedee, a intrat
foarte interesat în tradiţia lui Mircea Horia Simionescu cu Bibliografia generală şi a construit în
studenţie o bibliografie generală pornind de la sonoritatea cuvintelor: de exemplu inventa cărţi şi
autori: Mucius Scevola – Simptomele gripei, Sandu Târâlă (care era un boxer extrem de violent)
– Duios Anastasia trecea.”2 Autodidact, cu o erudiţie ce o întrecea cu mult pe cea a
contemporanilor, Ion Stratan reuşeşte să se impună ca una din vocile lirice care promiteau.
Lipsa compromisurilor faţă de propria-i poezie şi faţă de opţiunile avute în viaţă l-a
(auto)marginalizat. Discreţia şi obsesia pentru un limbaj pur şi pentru un conţinut metaforizat
lipsit de clişee l-a îndepărtat de centru în propriu-i univers la care puţini aveau acces. Lipsa de
accesibilitate a unui public numeros nu l-a descurajat, continuând să creeze pentru un grup elitist
care îi înţelegea şi aprecia poezia (a nu se înţelege că întreg universul său liric era infailibil).
Dincolo de obsesia poeziei, o altă imagine care persistă în conştiinţa poetului o reprezintă
perioada temporală de şapte ani (1983-1990) de interdicţie editorială cauzată parţial de
neaderarea la ideologia comunistă, parţial de poemele cu caracter disident (poeme ce, în ciuda
cenzurii sunt percepute ca un semnal de alarmă pentru regim). Volumul Cinci cîntece pentru
eroii civilizatori, ce integrează (într-o formă cenzurată) poemele lui Stratan din Aer cu diamante
este motivul care-i cauzează pauza editorială de şapte ani. Faţă de varianta originală, dar parţială,
2 Florin Iaru, „Gândea extrem de fierbinte ” în „Familia”, Oradea, nr. 7-8, iulie-august, 2009. p. 85.
20
din Aer cu diamante, se pot observa modificări de conţinut, cu atât mai mult faţă de manuscris,
ca întreg. Cel de-al doilea volum individual al poetului rămâne aşadar, o piatră de hotar pentru
universul poetic al autorului, pe cât de complex şi interesant în conţinut, pe atât de greu încercat.
Realitatea în care se desfăşura ca artist, dar mai ales ca identitate fizică este deseori privită cu
umor; un umor pe care Stratan îl produce la nivel cognitiv, ludic şi nu în ultimul rând al
transcendenţei către un dincolo, faţă de un prezent plin de insatisfacţii. La el, râsul devine o
modalitate de a reacţiona la o nepotriveală, la incongruenţa dintre prostia impusă de politic şi
buna-credinţă a lumii intelectuale. Umorul pe care Stratan îl oferă este pasul pe care poetul
ploieştean îl face în afara lumii. La fel se întâmplă şi în cazul credinţei. Nu discutăm neapărat
despre obiectivare, cât despre seriozitatea râsului, a celui care produce umor. Ieşirea din realitate
prin intermediul umorului este o formă de exprimare a propriei libertăţi; ori, interesul fiecărei
dictaturi este să te ţină prizonier în realitate; în dictatură orice distanţare constituie o formă a
disidenţei, a depărtării de control. Calambururile lui Stratan, Cafelele cu sare sunt o formă de
libertate, nu exclusiv în faţa unui anumit regim politic, cât mai degrabă în faţa prostiei, a
ignoranţei, invidiei, lăcomiei.
Capitolul şase a celei de-a doua părţi este imaginat ca o partidă de tenis (sport adulat de
Stratan) între două generaţii: G. Bacovia şi Ion Barbu pe de o parte, Ion Stratan şi Nichita
Stănescu pe de alta. Fără a avea deloc încrâncenarea unei potenţiale victorii, poate doar a unei
mize literare intitulată valoare artistică, jocul demonstrativ este plin de originalitate, ruperi de
ritm şi un final plin de suspans.
Despre modul în care Ion Stratan a fost influenţat de oamenii dragi stilului şi sufletului său,
(G. Bacovia şi Ion Barbu) ne vorbeşte Florin Iaru, coleg de generaţie, ce i-a surprins valenţele şi
opţiunile stilistice: „El este cel mai deosebit dintre congenerii săi. În primul rând el sparge
limbajul. Sparge limbajul în elementele lui constitutive. Procedează cum proceda şi Ion Barbu:
elimină părţile inutile ale limbajului: prepoziţiile, conjuncţiile.de foarte multe ori contrage. Le
aduce din distanţe mari de semantică (imaginile, cuvintele) şi le strânge cu mare forţă. Doi: poate
dintre toţi el reconstruieşte de partea lui postmodernă cu fraze, identităţi noi. În general, la noi,
citatul slujeşte numai la punerea în valoare a unui moment, a unei realităţi, pe când el
reconstruieşte un destin sau destine de personaje poetice cu citatele pe care le face. Este o altă
metodă, dealtfel fiind şi singurul geniu lingvistic pe care l-am văzut cu ochii mei. Nici nu se
poate spune altfel despre el. Asta l-a făcut să fie mare şi asta l-a şi pierdut, pentru că la un
21
moment dat el a simţit nevoia să supraliciteze acest talent care era, într-un fel, bolnăvicios, atât
de bun era.”3
Trecând prin experienţa barbiană şi bacoviană, distanţată temporal, se apropie frăţeşte de
scriitura fenomenului Nichita pe care-l adoptă imediat, fără însă a-l imita, conştient că astfel nu
ar fi devenit decât un simplu epigon: „Nino era uşor diferit. El era obsedat de perfecţiunea
limbajului şi de perfecţiunea lui Nichita Stănescu. Avea două: unul era limbajul care era un fel
de zeu tutelar şi Nichita Stănescu care era un zeu în carne şi oase.”4
Analizând temele predilecte strataniene: apa, lumina am putea fi tentaţi să ne gândim în
extenso la plata întreţinerii la bloc. Un bloc în care Ion Stratan a plătit morţii, cu fiecare nou
poem, întreţinerea, timp de aproximativ 30 de ani.
Citindu-i întreaga operă nu poţi să găseşti un motiv mai întemeiat, o alegere mai naturală
decât aceea a ieşirii din apă. La Stratan apa înseamnă geneză (Ieşirea din apă), locul lângă care
se formează civilizaţiile, lumină (Zăpadă noaptea), credinţă (Biserica ploii), maculare, (Spălarea
apei). Lumina, dincolo de speranţă, de învăţătură, de sensurile politice pe care le capătă:
„<<Ajunge o scînteie/ pentru a aprinde focul>>/ Ajunge o Scînteie pentru a-l intretine/ Patruzeci
de ani...” (Casa Scînteii în vol. Ruleta rusească, p. 6) înseamnă viaţă efemeră: „Eu sunt o
lumînare/ În vîntul de aprilie/ Din ceara depusă în cupa/ din seu de Ţap înjunghiat [...] o lumînare
care caută/ nordul singuraticei/ seri în care s-a născut.” (în vîntul de aprilie, vol. Lux, p. 19)
La Stratan, oricât de paradoxal ar părea, moartea este un mod de viaţă. Încă din primul volum
aflăm că „anii mei m-au trăit/ fără mine, care/ îi salutam la paradă/ anii tineri solizi/ trecînd fără
să vadă” (Deux ex machina, în vol. Ieşirea din apă, p. 24) până la: „...şi aşa mă zbat ca un peşte
pe uscat, până când/ moartea mă va primi în valurile sale” (Cum ai număra zăpada în vol.
Cartea ruptă, p. 43). Dublată şi de dramele personale, vecinătatea morţii devine nu doar o
chestiune de opţiune, ci şi o constantă.
Nu este de mirare aşadar ca, pentru un poet ce face „naveta (retur) viaţă şi moarte” (Vagonul
cursă în vol. Desfacerea), să se simtă „tăiat în două de orice graniţă” (Leşinul în faţa marilor
tablouri în vol. Cartea ruptă).
La o „autopsie” a „cimitirelor de maşini” este decelat un Stratan mai profund, pentru care
moartea este ghicită în faţetele diferite ale aceluiaşi poliedru. El însuşi a făcut prin poezia sa
3 Florin Iaru, art. cit., p. 86.
4 Florin Iaru, art. cit., p. 85.
22
necrologul morţii, metaforizând-o. Pe Stratan, prezenţa constantă a morţii l-a învăţat să trăiască.
Proximitatea ei, familiarizarea cu formele-i variate l-a salvat...temporar. Singurătatea a fost cea
care l-a ucis, suferinţa de a nu putea publica, de a nu avea alături (cu toate avatarurile pe care le
presupunea acest lucru)...pe cineva. Pentru poetul ploieştean libertatea nu era doar un vis; era
acolo, de cealaltă parte a acestor garduri pe care le construim noi din nevoia de a (în)cadra, de a
(de)limita orice de altceva.
Dacă la alţi poeţi moartea este o stare de câteva secunde, o tristeţe, o depresie, la Stratan
extincţia este practicată aproape 30 de ani. Am putea afirma, sub rezerva percepţiei filozofice că
ceea ce propovăduieşte poetul ploieştean în opera sa este nihilismul. Însă a experimenta şi
liriciza moartea în poezia ta nu este un argument îndeajuns de plauzibil pentru a o numi poezie
nihilistă. Este mai degrabă ideea puţinătăţii fiinţei. Avem de-a face cu portretul existenţial al
atitudinii lui faţă de lume, portret din care a plecat şi poezia lui. El livrează anumite chei
biografice pentru teme recurente: apa, lumina, moartea. Tipul de redare a fiinţei în amintire –
este tema discretă a poemelor sale; mai bine de jumătate din poezia lui este refugiu în detaliul
vieţii trecute.
Algomania prin care Ion Stratan încearcă febril esenţializarea expresiei metaforice în şi prin
abordarea morţii ca temă şi experienţă unică, coroborată cu experienţele de viaţă ce păreau a-l
situa frecvent în proximitatea ei, l-au aruncat pe poet în celeritatea gestului final: suicidul.
Aprehensiunea în faţa unui destin ce părea a-i fi din ce în ce mai potrivnic, dispariţia (voluntară
sau nu) a persoanelor dragi din viaţa lui i-au rezervat, prin anularea celorlalte posibilităţi
spirituale de existenţă, un pandemoniu al singurătăţii. Intelectual rasat, refuză cu obstinaţie un
pseudoajutor familial recurgând la un fapt rezolut prin acţiune, salvator prin conştientizare.
Desfacerile controversate imaginează universul stratanian aidoma unei caracatiţe ce îşi
desface cu fiecare nouă tentaculă (a se citi volum) o nouă perspectivă (atât cât este ea percepută)
către realitatea poetică dar şi socială, politică, biografică, însumează comentarii asupra operei
sale, precum şi câteva comentarii cronologice asupra majorităţii volumelor poetului ploieştean.
Ultimul capitol, Logopoeia strataniană prilejuieşte imaginea terenului de joacă stratanian;
cuvintele pe care la umple şi seacă de semnificaţii, conexiunile realizate între stări, teme, forme.
Torsionarea semnificaţiei, lipsa de teamă în faţa neprevăzutului, experimentarea metaforei şi a
câtorva motive şi teme profund şi inedit analizate, fac din universul poetului ploieştean un
laborator a cărui continuă activitate de cercetare îl macină lent, dar sigur.
23
Opera pe care liricul ploieştean a lăsat-o în urmă este impresionantă prin numărul de volume
publicate, calitatea lor, dar mai ales prin cantitatea de muncă depusă. Apărute la edituri efemere,
într-un tiraj limitat, cele 33 de volume antume, alte câteva proiecte în manuscris ce aşteptau
lumina tiparului dezvăluie un Stratan pentru care moartea era o ipoteză îndepărtată. Precipitarea
lucrurilor ce se petreceau în jurul său, singurătatea de care se temea atât de mult l-au determinat
să accepte îmbrăţişarea morţii.
A-l concluziona pe Stratan este dificil; la fel cum i-a fost întregul destin dar şi interpretarea
operei. Ar însemna să cuantificăm sau să găsim limite talentului. Omul care a fost întotdeauna
învăluit în misterul poetic, care a încercat să ducă metafora dincolo de graniţele limbajului, care
a insistat asupra perfecţiunii formei şi a conţinuturilor a dispărut subit. În cazul lui cuvintele sunt
de prisos; pentru o operă care vorbeşte de la sine, futilitatea comentariilor nu poate fi înlocuită
decât cu importanţa gestului de a-l repune în drepturile valorii.
Aţi observat probabil când intraţi în magazinele de cartier, scris pe o bucată de carton, lipită
de perete sau pe casa de marcat, următorul anunţ: Unitate prevăzută cu casă de marcat, cereţi bon
fiscal! Ceea ce, în cazul nostru, s-ar putea traduce aşa: Ţară prevăzută cu poeţi, cereţi Ion
Stratan!
24
Bibliografie
A. Ediţii ale operei:
1. Ieşirea din apă, Cartea Românească, Bucureşti, 1981
2. Aer cu diamante, Litera, Bucureşti, 1982
3. Cinci cântece pentru eroii civilizatori, Albatros, Bucureşti, 1983
4. Lumină de la foc, Cartea Românească, Bucureşti, 1990
5. Lux, Albatros, Bucureşti, 1992
6. Ruleta rusească, Cartea Românească, Bucureşti, 1993
7. Desfacerea, Eminescu, Bucureşti, 1994
8. Cântă, Zeiţă, mânia…, Cartea Românească, Bucureşti, 1996
9. O zi bună pentru a muri, Pontica, Constanţa, 1996
10. Mai mult ca moartea, Axa, Botoşani, 1997
11. Apa moale, Albatros, Bucureşti, 1998
12. Cafeaua cu sare I, Athenaeum, Ploieşti, 1998
13. De partea morţilor, LiberArt, Ploieşti, 1998
14. Le jeu des societies, Cartfil, Ploieşti, 1999
15. Celebra specie umană, Helicon, Timişoara, 1999
16. Oameni care merg, Premier, Ploieşti, 2000
25
17. Crucea verbului, Paralela 45, Piteşti, 2000
18. Zăpadă noaptea, Prefectura judeţului Prahova, Ploieşti, 2000
19. Biblioteca de dinamită, Cartea românească, Bucureşti, 2001
20. Spălarea apei, Eminescu, Bucureşti, 2001
21. O lume de cuvinte, Limes, Cluj, 2001
22. Biserica ploii, Fundaţia Gheorghe Cernea, Ploieşti, 2001
23. Jocurile tăcute, Călăuza, Deva, 2001
24. Ţara dispărută, Noul Orfeu, Bucureşti, 2003
25. Mai mult ca moartea, ediţia a II-a Axa, Botoşani, 2003
26. Pământ vinovat, Premier, Ploieşti, 2003
27. Cartea ruptă, Premier, Ploieşti, 2005
28. Cafeaua cu sare II, Biblioteca Judeţeană “Nicolae Iorga”, Ploieşti, 2005
29. Cimitirul de maşini, Grinta, Cluj, 2005
30. Casa părăsită, Libertas, Ploieşti, 2006
31. Nefertiti Eminovici, M.N.L.R., Bucureşti, 2006.
26
B. Referinţe critice:
I. în volum
1. Apostolache, Zoe Gabriela, Dupont, Liana, Popa, Sabina, Tomescu, Eliza, Stihuri peste
generaţii, Editura Fundatiei R.S. Cumpăna, Bucureşti, 2007.
2. Arhiva Naţională a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fond
Informativ, dosar I.5799, volumul I.
3. Bacovia, George, Plumb, EPL, Bucureşti, 1965.
4. Bacovia, George, Opere, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.
5. Bahtin, M., Probleme de literatură şi estetică, Editura Univers, Bucureşti, 1982.
6. Belu, Lincă, Izbiceni – O părticică de istorie şi de pământ românesc, Editura Alutus, Slatina,
2006.
7. Blaga, Lucian, Cunoașterea luciferică, Editura Humanitas, 2003.
8. Blaga, Lucian, Poezii, Editura Semne, Bucureşti, 2006.
9. Braga, Corin, Psihobiografii, Editura Polirom, Bucureşti, 2011.
10. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității, Editura Polirom, Iași, 2005.
11. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999.
12. Ciopraga, Constantin, Personalitatea literaturii române, Editura Institutul European, Iași,
1997.
13. Cioran, Emil, Silogismele amărăciunii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008.
14. Cistelecan, Alexandru, Pagina de gardă, în vol. Biserica ploii, Editura Fundației Gheorghe
Cernea, Ploiești, 2001.
15. Cornea, Paul, în postfaţă la Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, 1999.
16. Cornea, Paul, Delimitări şi ipoteze, Editura Polirom, Iaşi, 2008.
27
17. Coşovei, Traian T., Poeţii marilor oraşe, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti,
2008.
18. Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009.
19. Daniel, Pişcu, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor, Editura Aula, Braşov, 2002.
20. Diaconescu, Ioana, Scriitori în arhivele C.N.S.A.S., Editura Fundaţia Academia Civică,
Bucureşti, 2012.
21. Dinulescu, Puşi, Gașca și diavolul, Editura Minerva, București, 2009.
22. Eco, Umberto, Limitele interpretării, Editura Polirom, Iaşi, 2007.
23. Foucault, Michel, Ce este un autor? Studii şi conferinţe, Editura Ideea Design & Print, Cluj,
2004.
24. Giurescu, Constantin C.; Giurescu, Dinu C., Scurtă istorie a românilor, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1977.
25. Iova, Gheorghe, Acţiunea textuală Bunul simţ vizionar, Editura Paralela 45, Piteşti, 1999.
26. Lefter, Ion Bogdan, Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”, Editura Paralela 45, Pitești,
2005.
27. Lyotard, Jean – Francois, Condiția postmodernă, Editura Ideea Design & Print, Cluj, 2003.
28. Mincu, Marin, Opera literară a lui Ion Barbu, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1990.
29. Mincu, Marin, Experimentalismul poetic românesc, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006.
30. Muşina, Alexandru, Paradigma poeziei moderne, Editura Aula, Braşov, 1994.
31. Muşina, Alexandru, Poezia: teze, ipoteze, explorări, Editura Aula, Braşov, 2008.
32. Panaitescu, Val., Humorul, vol. I, Editura Polirom, Iaşi, 2003.
33. Patapievici, H. – R., Omul recent, Editura Humanitas, București, 2005.
34. Raicu, Lucian, Calea de acces, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
35. Ricoeur, Paul, Metafora vie, Editura Univers, Bucureşti, 1984.
36. Sasu, Aurel, În căutarea formei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.
37. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, 1989.
38. Stănescu, Nichita, 11 elegii, Editura Tineretului, Bucureşti, 1966.
28
39. Stănescu, Nichita, Respirări, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1982.
40. Stănescu, Nichita, Antimetafizica, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985.
41. Stănescu, Nichita, Opera Magna, vol. I, 1953-1965, Editura Semne, Bucureşti, 2004.
42. Stănescu, Nichita, Opera Magna, vol. III, Editura Semne, Bucureşti, 2005.
43. Stănescu, Nichita, Opera Magna, vol.V, Editura Semne, Bucureşti, 2006.
44. Ţeposu, Radu G., Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 2002.
45. Vakulovski, Mihail, Portret de grup cu generaţia ’80: (poezia), Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2010.
46. Vieru, Mihai, Teză de doctorat: Perimetre de exprimare ale generaţiei 80, Lirica lui Ion Stratan,
Oradea, 2009.
II. În antologii:
1. Barbu, Ion, în De ce scrieţi? Anchete literare din anii ’30 text cules si stabilit de Gheorghe
Hrimiuc –Toporaş şi Victor Durnea, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
2. Boldea, Iulian, Istoria didactică a poeziei româneşti, Editura Aula, Braşov, 2005.
3. Doman, Dumitru Augustin, Generaţia ’80 văzută din interior, Editura Tracus Arte, Bucureşti,
2010.
4. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică – Lista lui Manolescu – 1. Poezia, Editura
Aula, Braşov, 2001.
5. Oprea, Nicolae; Vlasie, Călin, Literatura română postbelică între impostură şi adevăr, Editura
Paralela 45, Piteşti, 2000.
6. Stratan, Ninel în Cîntece de început, Editura Biblioteca Municipală „N. Iorga”, Ploieşti, 1969.
7. Stratan, Ninel în Caiet Liric, Editura Biblioteca Municipală „N. Iorga”, Ploieşti, 1971.
29
III. În dicţionare:
1. Hangiu, I., Dicţionarul presei literare româneşti, 1790-1990, Editura Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti, 1996.
2. Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel, Dicționarul scriitorilor români R-Z, Editura
Albatros, 2002.
3. Vasile, Geo, Poezia română între milenii: dicţionar de autori, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
2002.
IV. În periodice
1. Cârstean, Svetlana, Cuvintele atrag realitatea. Interviu cu Mariana MARIN, „Observator
Cultural”, nr. 89, noiembrie, 2001.
2. Dochia, Florin, Ion Stratan: <<Am sacrificat unitatea absolută stilistic a poeziei mele
experimentului şi inovaţiei>>, în „Revista Nouă”, Câmpina, anui I, nr. 3, iunie, 2004.
3. Dumitrescu, Nicolae, Orice clipă alături de Nino Stratan era un moment unic, Convorbire cu
Liana Gabriela Dupont, în „Atitudini”, Ploieşti, Anul IV, nr. 3 (32), iulie-septembrie, 2009.
4. Glonţ, Andreea, Arta este durere, pentru că durerea este conştiinţă de sine, interviu cu Ion
Stratan, în „Actualitatea prahoveană”, Ploieşti, 16 octombrie 2008.
5. Gulea, Dan, Ideal ar fi ca poetul să poată locui pe balcon. Interviu cu Ion STRATAN, în
„Observator Cultural”, Bucureşti, nr. 215-216, aprilie, 2004.
6. Ionescu, Gelu Nicolae, „Cea mai frumoasă amintire care mă leagă de Nichita Stănescu este
numele Nichita Stănescu”, în „Atitudini”, Ploieşti, anul IV / nr. 20, iulie-septembrie, 2006.
30
7. Ionescu, Gelu Nicolae, Cartea care nu se-nchide, în „Atitudini”, Ploieşti, anul IV, nr. 20,
iulie-septembrie, 2006.
8. Malamen, Iolanda, Cred, ca orice artist, în intuiţie şi în sensibilitatea lexicală, în „ZIUA
Literară”, Bucureşti, 8 martie 2004.
9. Mihăilescu, Călin Andrei, Ţara în care Caragiale l-a invins pe Stalin, în „Familia”, Oradea,
nr. 7-8, iulie-august, 2009.
10. Ruscu, Marian, Dragă El Ninio, „Atitudini”, anul III / nr 17, octombrie-decembrie, 2005.
11. Stoicescu, Bogdan, Poetul este un fel de asistent social, în „Revista Nouă”, Câmpina, an V,
nr. 10 (42)/ 2008.
12. Stratan, Ion, Generaţia ’80 pe înţelesul tinerilor, în „Atitudini”, Ploieşti, octombrie-
decembrie, 2004.
13. Stratan, Ion, Spiritualitatea şi cuvintele sunt creaţia lui Dumnezeu, în „Revista Nouă”,
Câmpina, anul II, nr.2, (11) februarie, 2005.
14. Stratan, Ion, Pentru cei care sunt şi care au fost, în „Tomis”, Constanţa, aprilie, 2005.
15. Stratan, Ion, Corabia poveştilor, în „Tomis”, Constanţa, iunie, 2005.
16. Stratan, Ion, Time off, în „Tomis”, Constanţa, august, 2005.
17. Stratan, Ion, Să avem în vedere cultura română ca pe o bibliotecă, în „Revista Nouă”,
Câmpina, anul II, nr. 8(17), august 2005.
18. Stratan, Ion, Ion Stratan, în „Tomis”, Constanţa, octombrie, 2005.
19. Stratan, Ion, Sorbind din „cafeaua cu sare” a Poetului, în „Atitudini”, Ploieşti, anul IV / nr.
20, iulie-septembrie, 2006.
20. Trandafir, Constantin, Cum l-am cunoscut pe Ion Stratan, în „Revista Nouă”, Câmpina, anul
VI, nr. 10(55)/2009.
31
C. Referinţe web:
1. Toma, Bogdan, Remember Ion Stratan – Interviu cu final deschis,
www.rețeaualiterară.ning.com
2. Sicoe, Florin, Ion Stratan sau vocaţia tragicului, www.altphel.ro/2012/10/ion-stratan-sau-
vocaţia-tragicului/
3. Ghiu, Bogdan, Cenaclul de Luni, Republica Literelor: pentru o democraţie estetică,
http://atelier.liternet.ro/articol/6833/
4. Furtuna, Angela, http://angelafurtuna2008.overblog.com/pages/
5. Tomşa, Şerban, http://serbantomsa.blogspot.com/2011/08/nu.html
6. Scoruş Ioana, http://atelier.liternet.ro/articol/267/Ioana-Scorus-Ion-Stratan/A-avea-un-prieten-
este-cum-ai-avea-un-inger.html
7. Groşan, Ioan, Ion Stratan, http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-10-22/ion-stratan.html
32
Rezumat
Reintegrarea lui Ion Stratan în contextul valoric al generaţiei sale şi implicit al istoriei literare
române, nu este doar un gest de recuperare dar şi de normalitate faţă de un poet prolific, pe
nedrept uitat. Lucrarea descrie personalitatea liricului ploieştean, atât sub aspect biografic cât şi
cultural, dintr-un tablou literar în continuă mişcare. Un aristocrat al literelor în cadrul
intelectualităţii române, poezia lui a fost deseori catalogată drept ermetică, ludică până dincolo
de graniţele umorului, experimentală, plină de intelectualism. Mai toate clasificările,
comentariile, analizele critice au găsit în sintagma „poet dificil” un element comun. Temele
abordate, utilizarea metaforei şi a perspectivelor inedite ale morţii ca mod de exprimare până la
epuizarea poetică, îl scot din anonimat.
Grija căutării expresiei poetice, a emoţiei ce derivă din aceasta, atenţia şi respectul faţă de
cuvânt, evidenţierea şi adâncirea misterului liric, nevoia de a defini poezia ca mod de viaţă ce
transcende limita realului sunt aspecte ce îi ghidează destinul dincolo de suferinţele şi obsesiile
cotidiene. Afecţiunea purtată familiei şi prietenilor tot mai împuţinaţi, dublată de apăsarea
singurătăţii şi teoretizarea constantă a morţii fac gestul final, deloc blamabil având în vedere
circumstanţele, să fie recuperabil prin cultura, talentul şi perseverenţa pe care le-a pus în slujba
bucuriei împărtăşirii.
Ideile de bază ce se desprind din acestă lucrare, dincolo de elementele biografice inedite, de
oamenii şi lucrurile ce i-au animat/îngreunat existenţa, de rezistenţa într-un regim politic opresiv,
propun o viziune diferită, alta decât încorporarea lui constantă unei categorii valorice, unui
fenomen literar cunoscut sub denumirea generalistă de generaţia ’80.
Abstract
Reintegrating Ion Stratan into the valoric context of his generation and implicitly of
Romanian literary history, is not only a gesture of regaining but also a normality one towards a
prolific poet, unjustly forgotten. This paper depicts the personality of the ploiestean lyric,
biographically and culturally as well, out of a literary painting continuously animated. A letters’
aristocrat inside the Romanian intellectuality, his poetry was often considered as a hermetical
one, ludic beyond the humour’s limits, experimental, full of intellectualism. Most of the
classifications, commentaries, critical analysis encountered in ”a difficult poet” syntagm, a
common element. The themes he used, the metaphor and the different perspectives of death as
way of expressing up to the poetical exhaustion, gets him out of anonimity.
The concern for poetic expression, for the emotion that derives from it, the attention and
respect towards the word, emphasizing and deepening the lyric mystery, the need for defining
poetry as a way of life that transcends the real’s limit are aspects that guides his destiny beyond
the everyday sufferings and obsessions. The affection for his family and his less and less friends,
doubled by his lonelines’ burden and his constant theories of death, do out his final gesture,
unlikely blamable considering the circumstances, a redemption one, due to his culture, talent and
perseverance that he called to the joy of giving account.
The main ideas that come out of this paper, beyond the unknown biographical elements, of
people and things that animated/made difficult his existence, beyond the resistance in an
oppressive political regime, suggests a different vision, other than his constant incorporation into
a valoric category, to a literary phenomenon generally known as the ’80s generation.
33
Curriculum Vitae
INFORMAŢII PERSONALE
Nume: Ţiţei
Prenume: Ion-Bogdan
Data naşterii: 14.10.1978
Adresa: str Orizontului, bl. B42, ap. 27, Câmpina
Telefon: +40726315503
E-mail: [email protected]
EDUCAŢIE ŞI FORMARE
2010-2013 Doctorand, domeniul Filologie, Universitatea Transilvania, Braşov
2006-2008 Masterat în „Concepte şi strategii de comunicare interculturală”, Universitatea Petrol-
Gaze, Ploieşti
2004-2006 Masterat în „Studii culturale româneşti în context european”, Universitatea Petrol-
Gaze, Ploieşti
1998-2002 Facultatea de Litere, Universitatea Petrol-Gaze, Ploieşti, licenţiat în limba şi literatura
română - limba şi literatura engleză
1993-1997 Liceul Teoretic „Nicolae Grigorescu”, secţia filologie
ACTIVITATE PROFESIONALĂ
2009-prezent, profesor de limba şi literatura română, limba şi literatura engleză, Liceul
Tehnologic UCECOM „Spiru Haret”, Breaza
2008-2009, profesor de limba română, Şcoala cu clasele I-VIII „Nestor Urechia”, Buşteni
2007-2008, profesor de limba română, Grup Şcolar Industrial „Energetic”, Câmpina
2005-2007, profesor de limba română, Grup Şcolar „Ion Kalinderu”, Buşteni
2003-2005, profesor de limba română, Grup Şcolar Industrial „Construcţii de Maşini”, Câmpina
2003-2005, profesor de limba engleză, Şcoala de agenţi de poliţie „Vasile Lascăr”, Câmpina
ACTIVITATE DE CERCETARE
Articole publicate:
„Castelul din cărţi”, în revista Corpul T, nr. 1 / 2011
„Generaţia ’80 în 4000 de semne”, în revista Corpul T, nr. 2 / 2011
„Omul de unică folosinţă” în revista Corpul T, nr. 4 / 2011
„Critica în tranşee” în revista Corpul T, nr. 2 / 2012
„Demisolul” în revista Corpul T, nr. 4 / 2012
„Şeherezada sau exorcizarea prin poveste” în revista Corpul T, nr 4 / 2012
„Logopoeia strataniană” în revista Tribuna (în curs de apariţie)
34
Curriculum Vitae
PERSONAL INFORMATION
Surname: Ţiţei
First name: Ion-Bogdan
Date of birth: 14.10.1978
Address: str Orizontului, bl. B42, ap. 27, Câmpina
Phone: +40726315503
E-mail: [email protected]
EDUCATION AND TRAINING
2010-2013 PhD researcher, ”Transilvania” University, Braşov, Romania
2006-2008 Master’s degree in „Concepts and strategies of intercultural communication”,
„Petroleum-Gas” University, Ploiesti, Romania
2004-2006 Master’s degree in „Romanian cultural studies in the European context”, „Petroleum-
Gas” University, Ploieşti
1998-2002 BA in Romanian and English languages and literature, „Petroleum-Gas” University,
Ploieşti
1993-1997 „Nicolae Grigorescu”, High School, Câmpina
WORK EXPERIENCE
2009-prezent, Romanian and English language teacher, UCECOM „Spiru Haret” Technological
High School, Breaza, Prahova
2008-2009, Romanian language teacher, „Nestor Urechia” Comprehensive School, Buşteni
2007-2008, Romanian language teacher, „Energetic” High School, Câmpina
2005-2007, Romanian language teacher, „Ion Kalinderu” High School, Buşteni
2003-2005, Romanian language teacher, „Construcţii de Maşini” High School, Câmpina
2003-2005, English language teacher, „Vasile Lascăr” Police School, Câmpina
RESEARCH ACTIVITY
Published articles:
The Castle of Books, in ”Corpul T”, no. 1 / 2011
The 80s in 4000 Signs, in ”Corpul T”, no. 2 / 2011
The One Use Man, in ”Corpul T”, no. 4 / 2011
Criticism in Trenches in ”Corpul T”, no. 2 / 2012
The Basement in ”Corpul T”, no. 4 / 2012
Şeherezada or Exorcism by Story in ”Corpul T”, no. 4 / 2012
Stratanian Logopoeia in ”Tribuna” (to be published)