Conflictele de muncă• Reprezintă conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau socialori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.• Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă este stabilită prin Codul muncii, Legea 62/2011 privind dialogul social şi Legea 168/1999 privind conflictele de muncă (abrogată în proporţie covârşitoare; sunt 13 articole în vigoare din 91).• Conflictele de muncă se pot declanşa la nivel de unitate, grup de unităţi şi la nivelul sectorului de activitate.Legea 62/2011: conflict de muncă - conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu.• Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale:• Conflict colectiv de muncă – intervine între angajaţi şi angajatori care are ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind CCM sau acord colectiv de muncă (ACM) (convenţia încheiată în formă scrisă între organizaţiile sindicale ale funcţionarilor publici sau ale celor cu statut special ori reprezentanţii salriali ai acestora şi reprezentanţii autorităţii ori instituţiei publice);• Conflict individual de muncă - are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din CIM şi CCM şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, din legi sau din alte acte normative.Sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:(i) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin CIM ori raportul de serviciu;(ii) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii CIM ori a unor clauze ale acestora;(iii) conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora.Reguli privind conflictele de muncă• În conflictele colective de muncă la nivel de unitate angajaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative;• La nivelul unităţilor în care nu sunt constituite sindicate reprezentative, angajaţii sunt prezenţi la negocieri prin reprezentanţii salariali;• Conflictele colective de muncă pot fi declanşate numai dacă (art 161 din Lege):a) angajatorul sau organizaţia patronală refuză să înceapă negocierea unui CCM ori ACM, dacă nu are încheiat un astfel de contract sau acord ori cel anterior a încetat;b) angajatorul sau organizaţia patronală nu acceptă revendicările formulate de angajaţi;c) părţile nu ajung la o înţelegere privind încheierea unui CCM sau ACM până la data stabilită de comun acord pentru finalizarea negocierilor.

Reguli privind conflictele de muncă• Oricând există premisele declanşării unui conflict colectiv de muncă, organizaţiile sindicale reprezentative sau reprezentanţii angajaţilor, vor sesiza în scris angajatorul, respectiv organizaţia patronală despre această situaţie, precizând revendicările angajaţilor, motivarea acestora, precum şi propunerile de soluţionare. (art 162 din Lege).• Angajatorul este obligat să primească şi să înregistreze sesizarea.• Sesizarea se consideră îndeplinită şi în cazul în care revendicările, motivarea şi propunerile de soluţionare suntexprimate verbal cu ocazia întâlnirii cu reprezentanţii angajatorului/organizaţiei patronale şi dacă discuţiile au fostînscrise într-un proces-verbal.• Angajatorul/organizaţia patronală are obligaţia de a răspunde în scris sindicatelor sau reprezentanţilor angajaţilor, în termen de 2 zile lucrătoare de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicările formulate.Dacă angajatorul/organizaţia patronală nu au răspuns la toate revendicările formulate sau, deşi a răspuns, sindicatele/reprezentanţii salariaţilor, nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul colectiv de muncă se poate declanşa (art. 163 din Lege).• Pe durata valabilităţii unui contract sau acord colectiv de muncă angajaţii nu pot declanşa conflictul colectiv de muncă.• Conflictul colectiv de muncă se declanşează numai după înregistrarea prealabilă a acestuia, astfel:• a) la nivel de unitate, se notifică angajatorului declanşarea conflictului colectiv de muncă şi se sesizează în scris ITM, în vederea concilierii;• b) la nivel de grup de unităţi, se notifică declanşarea conflictului colectiv faţă de fiecare unitate membră a grupului şi patronatul de la nivelul grupului şi se sesizează în scris Ministerul Muncii, în vederea concilierii;• c) la nivelul sectorului de activitate, se notifică declanşarea conflictului colectiv de muncă faţă de fiecare sector de activitate şi organizaţiilor patronale şi vor sesiza în scris Ministerul Muncii, în vederea concilierii.Concilierea conflictelelor de muncă• Sesizarea pentru concilierea conflictului colectiv de muncă se formulează în scris şi va cuprinde în mod obligatoriu:a) angajatorul/organizaţia patronală;b) obiectul conflictului colectiv de muncă şi motivarea acestuia;c) dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 161-163;d) desemnarea nominală a persoanelor delegate să reprezinte la conciliere organizaţia sindicală reprezentativă sau reprezentanţii angajaţilor.

• Concilierea, medierea şi arbitrarea conflictelor colective de muncă se fac numai între părţile aflate în conflict.Procedura de conciliere este obligatorie.• În 3 zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării, MM/ITM, desemnează delegatul pentru participarea la conciliereaconflictului colectiv de muncă comunicând acest lucru organizaţiei sindicale/reprezentanţilor angajaţilor şi angajatorului.• Ministerul Muncii/ITM, convoacă părţile la procedura de conciliere într-un termen ce nu poate depăşi 7 zile lucrătoarede la data desemnării delegatului.• La data fixată pentru conciliere, delegatul MM/ITM verifică mandatul delegaţilor părţilor şi stăruie ca aceştia să acţioneze pentru a se realiza concilierea.• Susţinerile părţilor şi rezultatul dezbaterilor se consemnează într-un proces-verbal, semnat de către părţi şi de delegatul MM/ITM, ce se va comunica fiecăreia dintre părţi.În cazul în care în urma dezbaterilor se ajunge la un acord faţă de revendicările formulate, conflictul colectivde muncă se consideră încheiat.• Dacă acordul cu privire la soluţionarea conflictului colectiv de muncă este numai parţial, în procesul-verbal se vorconsemna revendicările asupra cărora s-a realizat acordul şi cele rămase nesoluţionate, împreună cu punctele de vedere ale fiecărei părţi referitoare la acestea din urmă.• Rezultatele concilierii vor fi aduse la cunoştinţa angajaţilor de către cei care au făcut sesizarea pentru efectuarea concilierii.

Medierea şi arbitrajul• Soluţionarea amiabilă şi cu celeritate a conflictelor colective de muncă se realizează de către Oficiul de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe lângă MM.• Componenţa şi criteriile de accedere în corpul de mediatori şi corpul de arbitri ai conflictelor colective de muncă, competenţa, atribuţiile, precum şi procedurile de mediere şi arbitraj se stabilesc prin Regulamentul de mediere şi arbitraj, elaborat de Oficiul• În cazul în care conflictul colectiv de muncă nu a fost soluţionat ca urmare a concilierii organizate de MM sau ITM, părţile pot hotărî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere.Pentru medierea conflictelor individuale de muncă sunt aplicabile prevederile din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.• Pe întreaga durată a unui conflict colectiv de muncă, părţile aflate în conflict pot hotărî prin consens ca revendicările formulate să fie supuse arbitrajului Oficiului• Hotărârile arbitrale pronunţate de Oficiu sunt obligatorii pentru părţi, completează CCM şi devin executorii dinmomentul pronunţării lor.• Medierea sau arbitrajul conflictului colectiv de muncă este obligatorie/obligatoriu dacă părţile, de comun acord, au decis acest lucru înainte de declanşarea grevei ori pe parcursul acesteia.

Conflictele de muncăClasificare• Se clasifică în:1.Conflicte de drepturi: conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.2. Conflicte de interese: conflicte ce intervin între salariaţi şi unităţi în legătură cu începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor colective.Conflictele de interese• Nu pot constitui obiect al conflictelor de interese revendicările salariaţilor pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.• Conflictele de interese pot avea loc:a. la nivelul unităţilor;b. la nivelul grupurilor de unităţi, al ramurilor ori la nivel naţional;c. la nivelul unor subunităţi.

Conflictele de interese• Clonflictele de interese sunt supuse procedurilor de:a)conciliere;b) mediere;c) arbitraj.• În conflictele de interese la nivel de unitate salariaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative sau de reprezentanţii salariali.Conflictele de intereseCazuri• Angajatorul refuză să înceapă negocierea unui CCM, în condiţiile în care nu are încheiat unul sau cel anterior aîncetat;

• Angajatorul nu acceptă revendicările formulate de salariaţi;• Angajatorul refuză nejustificat semnarea CCM, cu toate că negocierile au fost definitivate;• Angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile,durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă;• În caz de divergenţă la negocierea anuală obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şicondiţiile de muncă.

Timpul de muncă și timpul de odihnăNorma de munca• Exprima cantitatea de munca necesara pentru efectuarea operatiunilor sau lucrarilor de catre o persoana cu calificare corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate normala, in conditiile unor procese tehnologice side munca determinate.• Cuprinde timpul productiv, timpul pentru intreruperi impuse de desfasurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale in cadrul programului de munca.• Se exprima, in functie de caracteristicile procesului de productie sau de alte activitati ce se normeaza, sub forma de norme de timp, norme de productie, norme de personal, sfera de atributii sau sub alte forme corespunzatoare specificului fiecarei activitati.• Normarea muncii se aplica tuturor categoriilor de salariati.• Normele de munca se elaboreaza de catre angajator, conform normativelor in vigoare, sau, in cazul in care nu exista normative, normele de munca se elaboreaza de catre angajator dupa consultarea sindicatului reprezentativ ori, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor.Timpul de muncă: reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.• Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.• In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.• Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.• În functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.• Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.• Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.• Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogaride la durata perioadei de 4-6 luni, dar pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.• La stabilirea perioadei de 4-6 luni nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.• Aceste prevederi nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.

Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.• Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.• Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern.• Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca.• Programul de munca si modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunostinta salariatilor si sunt afisate la sediul angajatorului.Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza.• Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca.• Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o perioada fixa in care personalul se aflasimultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.• Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat.

Munca suplimentara• Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal este considerata munca suplimentara.Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentrulucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.• La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara.• Efectuarea muncii suplimentare peste limita de 48 h/sapt, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.• Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.• In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.In perioadele de reducere a activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni.• In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.• Sporul pentru munca suplimentara se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.• Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara.Munca de noapte• Munca de noapte este considerata munca prestata intre orele 22,00—6,00.• Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:• a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;• b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.• Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.• Durata normala a timpului de lucru pentru salariatii de noapte a caror activitate se desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei perioade de 24 de ore decat in cazul in care majorarea acestei durate este prevazuta in CCM aplicabil si numai in situatia in care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite in CCM incheiat la nivel superior.• In situatia de mai sus, angajatorul este obligat sa acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare in bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.• Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.

Munca de noapte• Salariatii de noapte beneficiaza:a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;b) fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.• Salariatii care urmeaza sa desfasoare munca de noapte sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii si dupa aceea, periodic.• Conditiile de efectuare a examenului medical si periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al ministrului sanatatii.• Salariatii care desfasoara munca de noapte si au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu aceasta vor fi trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti.• Tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani nu pot presta munca de noapte.• Femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de noapte.

Timpul de odihnă și de repausRepausuri periodicePauza de masă și repausul zilnic•Perioada de repaus reprezintă orice perioada care nu este timp de munca.•In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariații au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in condițiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.•Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 de minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si jumatate.•Pauzele, cu exceptia dispozitiilor contrare din CCM aplicabil si din RI, nu se vor include in durata zilnica normala a timpului de munca.•Salariatii au dreptul intre doua zile de munca la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.

Prin excepție, in cazul muncii in schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore intre schimburi.• Munca in schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariații se succedunul pe altul la același post de munca, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ,• Munca in schimburi poate fi de tip continuu sau discontinuu, și implică pentru salariat necesitatearealizării unei activități in intervale orare diferite in raport cu o perioada zilnica sau săptămânală, stabilită prin CIM.• Salariat in schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se înscrie in cadrul programului demunca in schimburi.Repausul saptamanal:• se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.• dacă repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, poate fi acordat si in alte zile stabilite prin CCM aplicabil sau prin RI.• într-o atare situatie, salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin CCM sau CIM.• în situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua cenu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea ITM si cu acordul sindicatului sau al reprezentantilor salariatilor.• Acestia din urma, au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2). (75% din salariul de baza).In cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este necesara pentru organizarea unor masuri de salvarea persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru inlaturarea efectelorpe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate fi suspendat pentru personalul necesar in vederea executarii acestor lucrari.• Salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat, au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123alin. (2).Sarbatorile legaleZilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:• 1 si 2 ianuarie;• prima si a doua zi de Pasti;• 1 mai;• prima si a doua zi de Rusalii;• Adormirea Maicii Domnului;• 30 noiembrie - Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;• 1 decembrie;• prima si a doua zi de Craciun;• doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora.• Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.

• Prin HG se stabilesc programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate. Art. 140.• Prevederile referitoare la zile libere nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii. Art. 141• Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 140, precum si la locurile de munca prevazute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile.• In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.• Prin CCM aplicabil se pot stabili si alte zile libere.ConcediileConcediul de odihna anual si alte concedii ale salariatilor• Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor.• Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.• Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.• Prin CCM la nivel national pe anii 2011-2014 durata este de minimum 21 de zile• Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile, si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.• Sarbatorile legale in care nu se lucreaza, precum si zilele libere platite stabilite prin CCM aplicabil nu sunt incluse in durata concediului de odihna anual.Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.• Prin exceptie, efectuarea concediului in anul urmator este permisa numai in cazurile expres prevazute de lege sau in cazurile prevazute in CCM aplicabil.

• Angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.• Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.• Salariatii care lucreaza in conditii grele, periculoase sau vatamatoare, nevazatorii, alte persoane cu handicap si tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de un concediu de odihna suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare.• Numarul de zile lucratoare aferent concediului de odihna suplimentar pentru categoriile de salariati de mai sus se stabileste prin CCM aplicabil si va fi de cel putin 3 zile lucratoare.Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.• Prin programare individuala se poate stabili data efectuarii concediului sau, dupa caz, perioada in care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioada care nu poate fi mai mare de 3 luni.• In cadrul perioadelor de concediu salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel putin 60 de zile anterioare efectuarii acestuia.• In cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin 10 zile lucratoare de concediu neintrerupt.Salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptiasituatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.• Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poatefi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioadarespectiva, prevazute in contractul individual de munca.• Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a tuturor drepturilor salariale din ultimele 3 lunianterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.• Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecareain concediu. Concediul de odihna poate fi intrerupt, la cererea salariatului,pentru motive obiective.• Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihna in caz de forta majora sau pentru interese urgente care impun prezenta salariatului la locul de munca. In acest caz angajatorul are obligatia de a suporta toate cheltuielile salariatului si ale familiei sale, necesare in vederea revenirii la locul de munca, precum si eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a intreruperii concediului de odihna.• In cazul unor evenimente familiale deosebite, salariatii au dreptul la zile libere platite, care nu se includ in durata concediului de odihna.• Evenimentele familiale deosebite si numarul zilelor libere platite sunt stabilite prin lege, prin CCM sau RI.• Pentru rezolvarea unor situatii personale salariatii au dreptul la concedii fara plata.• Durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.Concediile pentru formare profesionala•Salariatii au dreptul sa beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesionala.•Concediile pentru formare profesionala se pot acorda cu sau fara plata.•Concediile fara plata pentru formare profesionala se acorda la solicitarea salariatului, pe perioada formarii profesionale pe care salariatul o urmeaza din initiativa sa.•Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai daca absenta salariatului ar prejudicia grav desfasurarea activitatii.Cererea de concediu fara plata pentru formare profesionala trebuie sa fie inaintata angajatorului cu cel putin o luna inainte de efectuarea acestuia si trebuie sa precizeze data de incepere a stagiului de formare profesionala, domeniul si durata acestuia, precum si denumirea institutiei de formare profesionala.• Efectuarea concediului fara plata pentru formare profesionala se poate realiza si fractionat in cursul unui an calendaristic, pentru sustinerea examenelor de absolvire a unor forme de invatamant sau pentru sustinerea examenelor de promovare in anul urmator in cadrul institutiilor de invatamant superior.• Durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa din durata concediului de odihna anual si este asimilata unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturilecuvenite salariatului, altele decat salariul.