dramatizare in versuri
TRANSCRIPT
Povestea ursului cafeniu
de Vladimir Colin
Dramatizare în versuri
Personaje:
Povestitor1
Povestitor2
Martin
Foca 1
Foca 2
Foca 3
Foca 4
Foca 5
Foca 6
Foca 7
Urs polar 1
Urs polar 2
Urs polar 3
Urs polar 4
Urs polar 5
Pinguinul
Mama ursoaică
Povestitor 1
Într-o zi de primăvară,
Stând și mormăind pe-afară,
Ursul Martin cafeniu
A plecat spre Pol hai-hui.
Povestitor 2
Drumuri lungi a stăbătut,
Ape mari a întâlnit,
Munți de gheață a găsit,
Și mirarea l-a cuprins.
Povestitor 1
Pe întinderea pustie,
Ca o plapumă de nea ,
Ursul Martin cafeniu
E o pată de cafea.
Povestitor 2
Și iată că în depărtare,
Pe-un sloi de gheață-nsuflețit
Se zbenguiau gălăgioase
Un grup de foci, nemaiîntâlnit.
Povestitor1
Se-apropie de-adunătură
Că știți, în munții lui Martin nu trăiesc foci,
Gândindu-se: “Ce-o fi această creatură
Cu trup de pește și cu mustăți la gură?”
Martin
Ia te uită, ce făptură,
Pân’ acum eu n-am văzut!
Dar am să m-apropii
Și-am să le salut.
- Bună ziua dumneavoastră!
Eu aș vrea să vă cunosc!
Am blănița cafenie
Și Martin eu mă numesc.
Povestitor 2
Focile se-opresc din joc,
Îl privesc atent pe loc,
Și în loc de “bun-venit”
Râd de el și îl resping.
Foca 1
- Ia te uită
Un urs murdar!
Foca 2
- E mânjit tot
De la gheare pân` la bot!
Foca 3
- Vai,vai, ce caraghios
Parc-a fost muiat în sos !
Foca 4
- El oglindă n-a avut
- Și în ea nu s-a văzut ?
Foca 5
- E ciudat, nu e ca noi!
Și pe blană are noroi!
Martin
-Nu cumva râdeți de mine?
Că alt urs, eu n-am văzut.
Foca 6
- Păi de cine, măi Martine,
Mai vezi pe-aici, altul ca tine ?
Martin
Dar eu baie mi-am făcut
Chiar azi-dimineață !
Ca orice urs , ma spăl și eu
Pe dinți ,pe mâini, pe față.
Foca 7
- Nu te credem, orice-ai spune,
Blana ta e nespălată !
Toate focile: (râzând de el)
- Cred c-ai mâncat ciocolată !
Povestitor 1
Așa că bietul urs dezamăgit
Își luă tălpășița mormăind.
Și merse el ce merse peste ghețari
Și se-ntâlni cu urșii albi polari.
Martin atunci se-sufleți
Căci , crezuse el, frații și-i găsi.
Martin
-Fraților, ce bine-mi pare că vă văd !
Am mers atâta drum să vă-ntâlnesc,
Sunt ursul brun și Martin mă numesc !
Urs polar1
- Ia te uită, ce neobrăzare!
Frate să te crezi cu noi !
M-a cuprins o mare supărare,
Ursule cu blana de noroi !
Urs polar 2
- Tu esti maroniu și pace,
Nouă asta nu ne place !
Urșii cumsecade-s albi !
Povestitor 2
Și lacrimile pe obraji îi șiruiră
Bietului Martin când i-a auzit.
Dar urșii albi nu se înduplecară
Și nici măcar cu o privire
Nu l-au mai învrednicit.
Martin
- Dar bine fraților, nu vedeți că-s urs ca voi ?
Chiar dacă blănița mea –
E o pată de cafea.
Nici nu vreți să mă cunoașteți
Și doar m-ați văzut,
Și spatele-mi întoarceți.
Urs polar 3
Numai cei ce seamănă
Stau cu toții laolaltă.
De aceea, pentru noi,
Blana albă-i importantă.
Martin
- Am dat Pământului ocol,
Făcea să bat atâta cale pân’ la Pol?
Ca să găsesc aici numai batjocură,
Mă-ntreb, de unde atâta ură?
Povestitor 1
Și cum plângea așa-nduioșător,
Un pinguin se-apropie încetișor.
Pinguinul
- Oare ce ți s-a-ntâmplat,
De ești așa supărat?
Martin
- Pentru că urșii albi nu m-au primit cu bine
Ci m-au diprețuit și-au râs de mine.
Ei spun că blana mea e cafenie
Și-a lor e albă-argintie.
Pinguinul
-Și numai pentru atâta lucru plângi?
Hai, vino, cu mine să mergi!
(îl prinde de mână)
Povestitor 2
Pinguinul era o pasăre tare isteață,
Îl mângâie pe urs și-i dete o povață.
Pinguinul
- Ia acest săpun frumos
Și săpunește-te de sus până jos.
Dacă bine te vei săpuni ,
Cât ai bate din palme, ca ei o să fii!
Dar un lucru să știi: de apă să nu te-apropii!
Martin
- Și tu crezi că nu-s curat?
La fel și focile m-au criticat!
Povestitor 1
După ce în clăbuci s-a îmbrăcat,
Către urșii albi s-au îndreptat.
Urs polar 4
- Vai, ce urs frumos!
Ce blană albă are!
Și ce mândru strălucește-n soare!
Urs polar 5
- Te poftim să ni-te-alături,
Să te-ntreci cu noi în jocuri!
Povestitor 2
În timp ce se jucau pe sloiul lor,
Un munte de gheață se-apropie-amenințător.
Speriați, au sărit în apă
Și s-au depărtat degrabă.
Numai Martin n-a sărit
De pericol neștiind.
Povestitor 1
O ursoaică disperată
Cere ajutor îndată.
Fiindcă ursulețul său
Se-neca și-i pare rău.
Mama ursoică
- Ajutor, ajutor!
Puiul meu a rămas pe sloi!
Se va îneca,
De nu-l veți salva!
Urșii polari (în cor)
- Noi nu putem,
De ghețar ne temem!
Povestitor 2
Atunci Martin a sărit
Chiar de gheață s-a izbit
Puiul l-a salvat
Și l-a scos la mal.
Totul pârâia
și se prăbușea,
Sulițe de gheață au țâșnit
Și Martin s-a rănit
Dar a izbândit.
Povestitor 1
Dar după ce a salvat puiul de primejdie
Blana lui era iarăși cafenie.
Pentru că în apă s-au topit clăbucii de săpun
Și a redevenit brun.
Mama ursoică
- Ești un urs viteaz și bun
Chiar dacă ești alb sau brun!
Eu îți mulțumesc,
Și, de fapta ta, am să-mi amintesc!
Urs polar 5
Nu blana îl face pe urs,
Să ne ierți că spatele ți-am întors!
Te vom cinsti și te vom respecta
Și cu drag ne vom aminti de prietenia ta!
Martin
- Crezi că-mi pasă că te știu
Negru, alb sau cafeniu?
Inima să-ți fie dreaptă:
Eu te judec după faptă!