drept civil.teoria obliga┼úiilor

8/19/2019 Drept civil.Teoria obliga┼úiilor

1/64

DREPT CIVIL

– TEORIA OBLIGAŢIILOR –

2014


2/64


3/64

DREPT CIVIL – TEORIA OBLIGAŢIILOR 3

– CUPRINS –

INTRODUCERE........................................................................................................................................ 1 1.Obiectivele cursului.......................................................................................................................... 1 2.Competenţe conferite...................................................................................................................... 1 3.Structura cursului………................................................................................................................... 1

Unitatea de învăţare 1:PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA OBLIGAŢIILOR CIVILE.................................................. 1 1.1.Introducere...................................................................................................................................... 1 1.2.Competenţe.................................................................................................................................... 1 1.3.Definiţie şi terminologie............................................................................................................... 1 1.4.Elementele raportului juridic de obligaţie............................................................................... 1 1.5.Clasificarea obligaţiilor ................................................................................................................. 1 1.6.Clasificarea izvoarelor obligaţiilor ............................................................................................. 1 1.7.Test de evaluare............................................................................................................................ 1

Unitatea de învăţare 2:ACTUL JURIDIC UNILATERAL - IZVOR DE OBLIGAŢII.................................................. 1

2.1.Introducere...................................................................................................................................... 1 2.2.Competenţe.................................................................................................................................... 1 2.3.Consideraţii generale................................................................................................................... 1 2.4.Noţiunea de act juridic unilateral.............................................................................................. 1 2.5.Clasificarea actelor unilaterale.................................................................................................. 1 2.6.Regimul juridic al actelor unilaterale........................................................................................ 1 2.7.Promisiunea unilaterală…........................................................................................................... 1 2.8.Promisiunea publică de recompensă….................................................................................. 1 2.9.Test de evaluare............................................................................................................................ 1

Unitatea de învăţare 3:CONTRACTUL - IZVOR DE OBLIGAŢII………….................................................................... 1

3.1.Introducere...................................................................................................................................... 1 3.2.Competenţe.................................................................................................................................... 1 3.3.Noţiunea de contract civil............................................................................................................ 1 3.4.Contracte sinalagmatice şi contracte unilaterale…............................................................. 1 3.5.Contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit........................................................... 1 3.6.Contracte consensuale, contracte solemne şi contracte reale……………...................... 1 3.7.Contracte numite şi contracte nenumite…............................................................................. 1 3.8.Contracte cu executare instantanee şi contracte cu executare succesivă…............... 1 3.10.Test de evaluare......................................................................................................................... 1

Unitatea de învăţare 4:EFECTELE SPECIFICE CONTRACTELOR SINALAGMATICE….................................... 1

4.1.Introducere...................................................................................................................................... 1 4.2.Competenţe.................................................................................................................................... 1 4.3.Consideraţii generale................................................................................................................... 1 4.4.Excepţia de neexecutare a contractului….............................................................................. 1 4.5.Rezoluţiunea…………………......................................................................................................... 1 4.6.Rezilierea……………………............................................................................................................ 1 4.7.Riscul contractului sinalagmatic…............................................................................................ 1 4.9.Test de evaluare............................................................................................................................ 1

Unitatea de învăţare 5:EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR …...................................................................... 15.1.Introducere...................................................................................................................................... 1 5.2.Competenţe.................................................................................................................................... 1 5.3.Principiul executării în natură a obligaţiilor ……..................................................................... 1 5.4.Plata.................................................................................................................................................. 1


4/64

CUPRINS


5.5.Executarea silită în natură a obligaţiilor ….............................................................................. 1 5.6.Test de evaluare............................................................................................................................ 1

Unitatea de învăţare 6:EXECUTAREA SILITĂ INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR CONTRACTUALE............... 1 6.1.Introducere...................................................................................................................................... 1 6.2.Competenţe.................................................................................................................................... 1 6.3.Consideraţii generale……............................................................................................................ 1 6.4.Condiţiile acordării de despăgubiri........................................................................................... 1 6.5.Evaluarea despăgubirilor …........................................................................................................ 1 6.6.Test de evaluare............................................................................................................................ 1

Unitatea de învăţare 7:FAPTUL JURIDIC LICIT - IZVOR DE OBLIGAŢII…............................................................ 1 7.1.Introducere...................................................................................................................................... 1 7.2.Competenţe.................................................................................................................................... 1 7.3.Consideraţii generale................................................................................................................... 1 7.4.Gestiunea de afaceri.................................................................................................................... 1

7.5.Plata nedatorată…………….......................................................................................................... 1 7.6. Îmbogăţirea fără justă cauză..................................................................................................... 1 7.7.Test de evaluare............................................................................................................................ 1

Unitatea de învăţare 8:RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA PROPRIE…......................... 1 8.1.Introducere...................................................................................................................................... 1 8.2.Competenţe.................................................................................................................................... 1 8.3.Consideraţii generale................................................................................................................... 1 8.4.Prejudiciul........................................................................................................................................ 1 8.5.Fapta ilicită……………………......................................................................................................... 1 8.6.Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu ...................................................... 1 8.7.Vinovăţia……………………….......................................................................................................... 1 8.8.Rezumat…….………………………………………………….............................................................. 1

Unitatea de învăţare 9:RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTUIA................................ 1 9.1.Introducere...................................................................................................................................... 1 9.2.Competenţe.................................................................................................................................... 1 9.3.Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie............................. 1 9.4.Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului…......................................................... 1 9.5.Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea comitentului............................. 1 9.6.Test de evaluare............................................................................................................................ 1

Unitatea de învăţare 10:RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DEANIMALE SAU LUCRURI............................................................................................................... 1 10.1.Introducere.................................................................................................................................... 1 10.2.Competenţe.................................................................................................................................. 1 10.3.Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general..................................... 1 10.4.Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale….................................................. 1 10.5.Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului...................................... 1 10.6.Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea unui lucru.... 1 10.7.Test de evaluare......................................................................................................................... 1

Unitatea de învăţare 11:

TRANSFORMAREA ŞI TRANSMITEREA OBLIGAŢIILOR ............................................... 1 11.1.Introducere.................................................................................................................................... 1 11.2.Competenţe.................................................................................................................................. 1


5/64


6/64


7/64


– INTRODUCERE –

1.Obiectivele cursului.......................................................................................................................... 7 2.Competenţe conferite...................................................................................................................... 8 3.Structura cursului………................................................................................................................... 8

1. OBIECTIVELE CURSULUI.

Obiectivele cursului constau, în principal , în familiarizarea studenţilor cu: - noţiunea de obligaţie civilă, respectiv definiţia obligaţiei civile şi terminologia specificămateriei obligaţiilor ; structura obligaţiei (subiectele, conţinutul şi obiectul raportului juridicde obligaţii); criteriile de clasificare a obligaţiilor (izvoare, obiect, sancţiune); clasificareaizvoarelor obligaţiilor (actele juridice civile şi faptele juridice civile stricto sensu);- actul juridic unilateral ca izvor de obligaţii , respectiv noţiunea de act juridic unilateral,clasificarea actelor juridice unilaterale, regimul juridic al actelor unilaterale, precum şipromisiunea unilaterală;- contractul ca izvor de obligaţii , respectiv noţiunea de contract civil şi clasificareacontractelor civile (contracte sinalagmatice şi contracte unilaterale; contracte cu titlu

oneros şi contracte cu titlu gratuit; contracte consensuale, contracte solemne şi contractereale; contracte numite şi contracte nenumite; contracte cu executare instantanee şicontracte cu executare succesivă);- efectele specifice contractelor sinalagmatice, respectiv excepţia de neexecutare acontractului, r ezoluţiunea, rezilierea şi r iscul contractului sinalagmatic;- executarea directă a obligaţiilor , respectiv principiul executării în natură a obligaţiilor,principiul executării întocmai a obligaţiilor, plata şi executarea silită în natură a obligaţiilor ;- executarea silită indirectă a obligaţiilor contractuale, respectiv noţiunea de răspunderecivilă contractuală, condiţiile acordării de despăgubiri (fapta ilicită, prejudiciul, raportul decauzalitate, vinovăţia, clauzele cu privire la răspundere) şi evaluarea despăgubirilor; - faptul juridic licit ca izvor de obligaţii , respectiv gestiunea de afaceri, plata nedatorată şi

îmbogăţirea fără justă cauză;- răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv noţiunea de prejudiciu(patrimonial şi moral), cerinţele reparării prejudiciului, principiile reparări i prejudiciului,repararea prejudiciului prin echivalent; noţiunea de faptă ilicită, cauzele care înlăturăcaracterul ilicit al faptei prejudiciabile; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şiprejudiciu; noţiunea de vinovăţie, formele şi modalităţile vinovăţiei, criteriile pentrustabilirea vinovăţiei, capacitatea delictuală şi cauzele care înlătură vinovăţia;- răspundere civilă delictuală pentru fapta altuia, respectiv răspunderea pentru faptaminorului sau a celui pus sub interdicţie, răspunderea comitentului pentru fapta prepusului,precum şi corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea comitentului;- răspundere civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de animale sau lucruri , respectiv

răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general, răspunderea pentruprejudiciile cauzate de animale, răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruinaedificiului, răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea unui lucru;- transformarea şi transmiterea obligaţiilor , respectiv dinamica obligaţiilor atât în luminatransformării obligaţiilor (novaţia), cât şi a transmiterii obligaţiilor (cesiunea de creanţă,subrogaţia în drepturile creditorului plin plata creanţei, preluarea datoriei şi cesiunea dedatorie);- stingerea obligaţiilor , respectiv unele aspecte privind mijloacele de stingere aobligaţiilor, precum compensaţia, darea în plată, confuziunea, remiterea de datorie şiimposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei de către debitor; - garanţiile executării obligaţiilor , respectiv garanţiile generale (gajul general alcreditorilor), garanţiile personale (fidejusiunea şi garanţiile autonome, respectiv scrisoareade garanţie şi scrisoarea de confort), privilegiile şi garanţiile reale (ipoteca, gajul şi dreptulde r etenţie).


8/64

INTRODUCERE


Evident, prezentul supo rt de curs , datorită limitărilor de întindere, este insufic ient uneidepline aprofundări a materiei dreptulu i succ esoral , astfel încât, pentru op time rezultate încadrul activităţii lor profesionale în calitate de studenţ i , aceştia ar trebui să recurgă şi launa sau mai multe din lucrările recente indicate în bibliografia aflată la sfârşit .

2. COMPETENŢE CONFERITE.După parcurgerea materialului şi a bibliografiei indicate, fiecare student va fi capabil să

descrie şi să explice corelaţia dintre diversele părți ale r egimul juridic actual al obligaţiilor, în general, aşa cum este reglementat de Codul civil şi de alte acte normative; să explicenoţiunile de bază din cadrul materiei obligaţiilor , să coreleze regimul juridic general alobligaţiilor cu diverse prevederi speciale, să manifeste o atitudine responsabilă faţă depregătirea continuă, cunoaşterea operativă şi aplicarea corespunzătoare a noilor legi saua modificărilor legislative şi a jurisprudenţei; să explice şi să interpreteze regimul juridicactual al obligaţiilor, aşa cum este reglementat de Noul Cod Civil şi de alte acte normative ,să explice regimul juridic al fiecăr ei instituţii de drept civil prezentate în cadrul acestuisuport de curs (precum noţiunea de obligaţie şi clasificarea obligaţiilor ; izvoareleobligaţiilor: contractul, actul juridic unilateral, faptul juridic licit, faptul juridic ilicit; regimul juridic general al obligaţiilor ; garantarea executării obligaţiilor ), efectele juridice produseatât cu privire la raporturile dintre părţi cât şi cu privire la efectele faţă de terţi; să explice

procesul de evoluţie în reglementarea şi aplicarea acestui regim juridic, importanţa sa încadrul unei economii de piaţă funcţionale; să interpreteze normele juridice şi să analizeze jurisprudenţa în materie; să deceleze raportul dintre diversele instituţii care alcătuiescmateria obligaţiilor; să aplice în practică elementele teoretice dobândite.

De asemenea, studentului îi va creşte nivelul de comprehensiune a importanţeiregimului juridic general al obligaţiilor civile - dreptul comun pentru obligaţiile comerciale şipremisă indispensabilă a unei economii de piaţă funcţionale, i se va dezvolta o axiologie aobligaţiilor , bazată pe premisele de mai sus, precum şi o atitudine responsabilă faţă depregătirea teoretică şi practică în domeniu, cunoaşterea evoluţiei legislative în materie – condiţii indispensabile pentru o abordare corectă, ca practician al dreptului, anenumăratelor situaţii concrete care implică instituţia obligaţiilor în lumina Noului Cod Civil.

RESURSE ŞI MIJLOACE DE LUCRU:

Pentru parcurgerea cu succes a materiei în vederea dobândirii competenţelor specificefiecărei unităţi de învăţare, fiecare student va trebui obl igatoriu să deţină şi săîntrebuinţeze efectiv Codul c iv i l – Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15.7.2011, cu modificările şicompletările ulterioare – precum şi Legea nr. 71/2011 pentru punere în aplicare a Legii nr.287/2009 priv ind Codului civ il , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409din 10.06.2011, cu modificările şi completările ulterioare.

3. STRUCTURA CURSULUI.

Temele sunt următoarele: Unitatea de învăţare 1: Privire generală asupra obligaţ iilor civile;

Unitatea de învăţare 2: Actul juridic unilateral - izvor de obligaţii ;Unitatea de învăţare 3: Contractul - izvor de obligaţii ;Unitatea de învăţare 4: Efectele specifice contractelor sinalagmatice;Unitatea de învăţare 5: Executarea directă a obligaţiilor ;Unitatea de învăţare 6: Executarea silită indirectă a obligaţiilor contractuale;Unitatea de învăţare 7: Faptul juridic licit - izvor de obligaţii ;Unitatea de învăţare 8: Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie; Unitatea de învăţare 9: Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altuia;Unitatea de învăţare 10: Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de

animale sau lucruri ;Unitatea de învăţare 11: Transformarea şi transmiterea obligaţiilor ;

Unitatea de învăţare 12: Stingerea obligaţiilor ;Unitatea de învăţare 13: Garantarea obligaţiilor: Garanţiile generale şi cele personale;Unitatea de învăţare 14: Garantarea obligaţiilor: Privilegiile şi garanţiile reale.


9/64


– Unitatea de învăţare 1 – PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA OBLIGAŢIILOR CIVILE

1.1.Introducere...................................................................................................................................... 9 1.2.Competenţe.................................................................................................................................... 9 1.3.Definiţie şi terminologie............................................................................................................... 9 1.4.

Elementele raportului juridic de obligaţie............................................................................... 9

1.5.Clasificarea obligaţiilor ................................................................................................................. 12 1.6.Clasificarea izvoarelor obligaţiilor ............................................................................................. 17 1.7.Test de evaluare............................................................................................................................ 18

1.1. INTRODUCERE.

Această unitate de învăţare urmăreşte familiarizarea studenţilor cu aspectele teoretice şi practiceale noţiunii de obligaţie civilă. Astfel, studenţii vor fi introduşi atât în studiul terminologiei specificemateriei obligaţiilor, cât şi al structurii obligaţiei civile (subiectele, conţinutul şi obiectul raportului juridicde obligaţii). De asemenea cursanţii vor fi familiarizaţi cu aspectele teoretice şi practice ale criteriilor declasificare a obligaţiilor (izvoare, obiect, sancţiune), precum şi cu clasificarea izvoarelor obligaţiilor(actele juridice civile şi faptele juridice civile stricto sensu).

1.2. COMPETENŢE. dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei noţiuni

prezentate în această unitate de învăţare, cât şi de a decela raportul dintre acestea; să explice şi să interpreteze regimul juridic al obligaţiei civile.

1.3. DEFINIŢIE ŞI TERMINOLOGIE. Noul Cod civil defineşte obligaţia în textul art. 1164, ca fiind „o legătură de drept în virtutea căreia

debitorul este ţinut să procure o prestaţie creditorului, iar acesta are dreptul să obţină prestaţiadatorată”. Din punct de vedere doctrinar , obligaţia civilă este raportul juridic în care o parte, numităcreditor, are dreptul de a pretinde celeilal te părţi, numită debitor, să execute prestaţia sau prestaţiile lacare este îndatorat, sub sancţiunea constrângerii de stat .

Obligaţia este întotdeauna un raport juridic care se naşte şi există între cel puţin două persoane,alcătuit din două laturi inseparabile:

- o latură pasivă, adică un debitor şi datoria sa → datoria este un element al pasivului patrimonialal debitorului , el fiind ţinut să execute o prestaţie sau mai multe prestaţii în favoarea creditorului;- o latură activă, adică un creditor şi dreptul său de creanţă → dreptul de creanţă face parte dinactivul patrimonial al creditorului , fiindcă lui îi profită prestaţia ce i se datorează.

Termenul de obligaţie are două înţelesuri principale şi unul secundar: a. raportul juridic de obligaţii , cu ambele sale laturi, activă şi pasivă, în cadrul căruia creditorul are

dreptul de a cere debitorului să execute prestaţia la care este îndatorat, sub sancţiuneaconstrângerii de stat ( sens propriu şi accesibil specialiştilor în drept);

b. orice îndatorire juridică, noţiune generică (sens, mai larg, utilizat în limbajul juridic curent) princare înţelegem:- atât îndatoririle juridice generale: acelea care incumbă tuturor sau unei categorii de persoane

nedeterminate (ex. obligaţia de a respecta drepturile absolute ale fiecăruia → drepturile realeşi drepturile personale nepatrimoniale);

- cât şi îndatoririle juridice speciale, personale pe care le avem în societate: acele îndatoriri pe

care le are numai o anumită persoană sau le au anumite persoane, determinate,individualizate, şi pot rezulta din acte juridice sau fapte juridice (ex. obligaţia unui debitor de aexecuta prestaţia pe care i-o datorează creditorului său).

c. înscrisul constatator al existenţei unui drept de creanţă (raport obligaţional care are ca obiect oprestaţie pecuniară) → adesea, se confundă raportul obligaţional cu înscrisul constatator alexistenţei sale.

1.4. ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE OBLIGAŢIE. În dreptul nostru civil este împărtăşită concepţia monistă, obligaţia constând într -un singur raport

juridic între creditor şi debitor → obligaţia este un singur raport juridic, care însă prezintă o anumităstructură internă: patru elemente componente (subiectele, conţi nutul , obiectul şi sancţiunea). A. Subiectele (părţile) raportului juridic de obligaţii: toate persoanele fizice şi persoanele juridice. - subiectul activ (creditor : cel care a avut încredere în debitor ): persoană determinată sau cel puţin

determinabilă în momentul naşterii raportului de obligaţii; - subiectul pasiv (debitor: datorează creditorului o prestaţie ): persoană întotdeauna determinată la

naşterea obligaţiei. - raporturile de obligaţii unilaterale : o parte este numai creditor, iar cealaltă parte este numai

debitor (ex. raportul de obligaţii născut dintr -un contract de donaţie).


10/64

PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA OBLIGAŢIILOR CIVILE


- raporturile de obligaţii bilaterale : fiecare subiect este în acelaşi timp, creditor şi debitor (ex.raportul de obligaţii născut dintr -un contract de vânzare-cumpărare).

B. Conţinutul raportului de obligaţii: drepturile de creanţă şi îndatoririle care aparţin subiectelor acestuia → conţinutul raportului juridic de obligaţii este alcătuit din dreptul creditorului de a pretinde şiîndatorarea juridică a debitorului de a executa prestaţia datorată.- raportul de obligaţii, din punctul de vedere al conţinutului, poate fi:

a. simplu: o parte are numai drepturi, iar cealaltă numai obligaţii (ex. contractul de donaţie),

b. bilateral: ambele ori toate subiectele au deopotrivă şi în acelaşi timp atât drepturi, cât şiobligaţii (ex. contractul de vânzare-cumpărare). - conţinutul raportului obligaţional poate fi:

a. subiectiv: stabilit prin voinţa părţilor → raporturile obligaţionale născute din acte juridice;b. obiectiv: stabilit de legea imperativă (raporturile obligaţionale născute din fapte juridice

cauzatoare de prejudicii ).- deosebiri î ntre drepturile de creanţă şi drepturile reale : modul lor de exercitare şi realizare →

drepturile de creanţă se realizează mediat sau mijlocit, ele se pot realiza numai printr-o anumităactivitate, atitudine sau anumit comportament al debitorului.

- în conţinutul raporturilor de obligaţii mai pot exista în unele cazuri şi drepturi din categoria aşa-ziselor drepturi potestative: puterea conferită unei persoane de a modifica sau stinge o situaţie juridică preexistentă ori de a recrea o situaţie juridică prin voinţa sa unilaterală → exercitarea unuiasemenea drept se obiectivează într -un act juridic unilateral (ex. dreptul de a alege într -o obligaţiealternativă, dreptul de denunţare unilaterală a unui contract, dreptul de a revoca o ofertă de acontracta etc.).

- îndatoririle debitorului corelative drepturilor de creanţă, după natura prestaţiilor pe care trebuie să leexecute, sunt de trei feluri: a da, a face şi a nu face.

C. Obiectul raportului juridic de obligaţii: însăşi prestaţia sau conduita concretă la care este îndrituitcreditorul şi la care este ţinut debitorul → poate consta:

- fie într -o acţiune (prestaţia este pozitivă),- fie într -o inacţiune sau abstenţiune (prestaţia este negativă).

!!! obiectul nu trebuie confundat cu conţinutul raportului obligaţional:- conţinutul raportului juridic de obligaţii: drepturile şi obligaţiile concrete, personale ale

subiectelor, adică posibilităţile juridice de a pretinde şi îndatoririle juridice de a îndeplini anumiteacţiuni sau inacţiuni .

- obiectul raportului juridic de obligaţii: însăşi acele acţiuni sau inacţiuni , pe care creditorul le poatepretinde şi debitorul este ţinut să le săvârşească sau, după caz, să se abţină de la săvârşirea lor.

!!! în cazul raporturilor obligaţionale născute din contracte şi, în general, din acte juridice, obiectul acestor obligaţii nu este identic cu obiectul actulu i juridic c are le-a generat :- obiectul obligaţiei civile (indiferent că este sau nu de origine contractuală): însăşi conduita sau

p restaţia pe care creditorul o poate pretinde şi pe care debitorul este îndatorat să o îndeplinească [art. 1226 alin. (1): „Obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul”];

- obiectul contractului: operaţia juridică pe care părţile contractante urmăresc să o realizeze prin acelcontract [art. 1225 alin. (1): „Obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precumvânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceastareiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale”].

!!! celor două obiecte li se aplică reguli juridice distincte şi proprii fiecăruia → astfel pot exista:- operaţii juridice ilicite şi prestaţii datorate licite, - operaţii juridice valabile, dar prestaţiile stipulate în contract sunt prohibite de lege.

- prestaţiile sunt de două feluri:

- pozitive: constau în acţiuni, care pot fi de „a da” (dare) şi de „a face” (facere);- a da : a constitui sau a transmite un drept real în patrimoniul creditorului (ex. vânzătorultransmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra bunului vândut).

- a face : orice conduită pozitivă care nu este o prestaţie de a da şi nici nu intră în conţinutul saustructura acesteia (ex. plata chiriei, restituirea unui bun, realizarea unui tablou de către unartist plastic şi predarea lui, efectuarea unui transport de bunuri sau persoane, pregătirea uneipersoane pentru a participa la un concurs, confecţionarea unui lucru, repararea unui bun etc.);

- negative: o inacţiune sau abţinere şi constă în „a nu face” (non facere).- a nu face : este întotdeauna o abţinere a debitorului de a face ceea ce ar fi fost îndreptăţit să

facă în lipsa angajamentului obligaţional existent între el şi creditor (ex. vânzătorul unui fondde comerţ se obligă să nu înfiinţeze sau să deschidă o nouă afacere, identică cu cea înstrăinată, în aceeaşi localitate sau în acelaşi cartier al oraşului; avocatul care şi-a înstrăinatclientela unui alt avocat se obligă să nu deschidă un nou birou avocaţial în aceeaşi localitate;autorul unui roman care a încheiat un contract de publicare cu o anumită editură se îndatorează să nu publice acea operă la o altă editură înainte de împlinirea unui termen etc.

- obiectul obligaţiei, sub sancţiunea nulităţii contractului , trebuie să îndeplinească două condiţii:- să fie determinat sau determinabil pe baza unor criterii existente în prezent;- să fie l icit .


11/64



D. Sancţiunea obligaţiilor : obligaţia ca raport juridic este necesar să aibă o sancţiune → sancţiuneaobligaţiei constă, din perspectiva creditorului, în totalitatea mijloacelor juridice ofensive şi defensivepe care le poate exercita, de regulă, cu ajutorul forţei de constrângere a statului, pentru a obţine sau

păstra prestaţia care i se datorează de către debitor şi, din perspectiva debitorului, în mijloacele juridice pe care legea le pune la îndemâna lui pentru a se libera de datorie, prin executarea prestaţieidatorate , atunci când creditorul refuză ori nu poate să o primească, debitorul având interes să stingăraportul obligaţional prin executare.1. Mijloacele juridice ofensive şi defensive aflate la dispoziţia creditorului:

a. punerea în întârziere a debitorului: manifestarea unilaterală de voinţă prin care creditorulpretinde sau îi cere ferm debitorului să execute prestaţia sau prestaţiile datorate → se faceprin:- notificare scrisă, comunicată debitorului prin executorul judecătoresc sau prin orice alt

mijloc care asigură dovada comunicării, acordându-i un termen de executare;- cererea de chemare în judecată a debitorului de către creditor.!!! consecinţe:

- se constată refuzul debitorului de a executa prestaţia → creditorul are dreptul să cearăplata de daune-interese compensatorii ;

- de la data la care se află în întârziere, debitorul datorează creditorului daune-interesemoratorii ;

- debitorul pus în întârziere va răspunde de orice pierdere cauzată de un caz fortuit .b. acţiunea în justiţie: actul procesual prin care creditorul îl cheamă pe debitor în justiţie pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie condamnat la executarea prestaţiei pe care odatorează.c . daunele cominatorii (!!! nu au funcţie de despăgubiri → imediat după executarea prestaţiei de

către debitor , creditorul este obligat să restituie sumele de bani încasate cu acest titlu , căci încaz contrar, s-ar îmbogăţi tară justă cauză): sume de bani pe care debitorul este condamnat,prin hotărârea unei instanţe competente, să le plătească creditorului său pentru fiecare zi de întârziere sau altă unitate de timp - săptămână, decadă, lună - până la executarea prestaţieidatorată → scop: a-l constrâng e economic pe debitor la executare .

d . amenzile cominatorii: sume de bani pe care debitorul este obligat, prin hotărâre judecătorească, să le plătească la bugetul de stat, cu titlu de sancţiune, pentru fiecare zi de întârziere, până la momentul în care va avea conduita la care este îndatorat → scop: mijlocde constrângere pecuniară a debitorului la executare, însă, fiind venituri la bugetul de stat, elenu sunt supuse restituirii.

e. daunele-interese moratorii (funcţie reparator ie şi mijloc de presiune economică asupra

debitorului pentru a se hotărî să facă plata datoriei ): despăgubiri în bani pentru reparareaprejudiciului c auzat creditorului prin întârzierea executării prestaţiei de către debitor → secumulează: - fie cu executarea în natură a prestaţiei;

- fie cu plata de daune-interese compensatorii.f . executarea silită: procedură complexă prin care creditorul care are un titlu executoriu obţine

prestaţia ce i se datorează, cu concursul organelor de stat competente, în cazul în caredebitorul nu înţelege să o execute de bunăvoie → creanţa se realizează prin urmărireabunuri lor d ebitorului .- executarea silită fi:

- directă ( în natură ): de ex. prin predarea bunurilor de la debitor la creditor cu ajutorulexecutorului judecătoresc şi organele statului;

- indirectă ( prin echivalent bănesc ): se procedează la vânzarea bunurilor debitorului saula poprirea sumelor pe care acesta are dreptul să le primească de la terţe persoane.

!!! obligaţiile naturale: creditorul nu poate recurge la niciun mijloc juridic de constrângere a debitoruluipentru a-şi realiza creanţa însă dacă debitorul execută voluntar prestaţia pe care o datorează,cunoscând în principiu că nu poate fi constrâns la executare, el nu mai are posibilitatea să solicitecu succes obligarea creditorului la restituirea plătii, pe motiv că ar fi o plată nedatorată → sancţiuneaobligaţiilor naturale este un mijloc defensiv, în apărare a creditorului, care constă în excepţia pe careo poate opune cererii de restituire a prestaţiei executate de debitor , invocând faptul că debitorul aplătit o datorie existentă.

2. Mijloacele juridice la care debitorul poate recurge pentru a se libera de datorie: creditorul are dreptul,dar şi îndatorirea de a primi prestaţia de la debitor, iar în plus creditorul este obligat să se comportefaţă de debitor cu bună-credinţă (r efuzul nejustificat al creditorului de a primi plata este o dovadă arelei sale credinţe).- legea îi conferă debitorului anumite prerogative atunci când:

a. creditorul nu vrea să primească plata: debitorul are la dispoziţie prerogativa punerii în întârzierea creditorului → creditorul va fi obligat să repare toate prejudiciile cauzate debitorului prin

întârziere. - după punerea în întârziere, în funcţie de natura datoriei sale, debitorul:- în cazul datoriilor pecuniare, poate recurge la oferta reală de plată, urmată de

consemnaţiune, reglementate în Codul de procedură civilă → în acest fel, debitorul seliberează de datorie.


12/64



- în cazul în care prestaţia datorată constă în predarea unui bun, refuzul nejustificat alcreditorului de a-l primi îi dă dreptul debitorului să consemneze bunul în cauză pecheltuiala creditorulu i , liberându-se de datorie → dacă natura bunului face imposibilăconsemnarea, dacă este perisabil sau dacă depozitarea lui la o terţă persoană necesităcosturi de întreţinere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vânzarea publică aacelui bun şi consemna preţul obţinut , cu condiţia notificării în prealabil a creditorului şi încuviinţării instanţei de judecată competente

- în cazul obligaţiei de a nu face, orice prestaţie de acest fel este susceptibilă deexecutare împotriva voinţei creditorului → f iind o conduită negativă, legal, creditorul nuse poate împotrivi la executarea ei.

b. creditorul nu poate primi plata din anumite motive obiective.

1.5. CLASIFICAREA OBLIGAŢIILOR. Trăsături comune ale obligaţiilor civile ( întrunite cumulativ):a) obligaţiile civile sunt reglementate de normele dreptului privat , unele dintre aceste norme fiind

dispozitive;b) obligaţiile civile se nasc din acte juridice civile şi fapte juridice civile , licite sau ilicite;c) subiectele acestor raporturi juridice sunt persoanele fizice şi persoanele juridice (de drept privat sau,

după caz, de drept public);d) obligaţiile civile pot avea caracter oneros sau caracter gratuit ;e) subiectele raporturilo r juridice de acest fel se află pe poziţie de egalitate juridică.

1. Clasificarea obligaţiilor după izvoarele lor :

A. Obligaţii contractuale, cvasicontractuale, delictuale şi cvasidelictuale (dreptul roman postclasic →Codul civil de la 1865: actualmente s-a renunţat la această clasificare):▪ obligaţii contractuale, născute din contracte;▪ obligaţii cvasicontractuale născute din cvasicontracte:

- gestiunea de afaceri ,- plata nedatorantă,- îmbogăţirea fără justă cauză (adăugată de doctrină şi jurisprudenţă);

▪ obligaţii delictuale izvorâte din fapte ilicite şi prejudiciabile, săvârşite cu intenţie;▪ obligaţii cvasidelictuale izvorâte din fapte ilicite şi prejudiciabile săvârşite din neglijenţă sau

imprudenţă (culpă propriu-zisă).- această clasificare a fost supusă unor critici întrucât:

-sunt omise unele izvoare a căror existenţă nu poate fi ignorată,

precum:- actele juridice unilaterale,- îmbogăţirea fară justă cauză.

- categoria cvasicontractelor este artificială: gestiunea de afaceri şi plata nedatorată, reglementateca fiind cvasicontracte, nu pot fi asimilate contractelor deoarece nu sunt acorduri de voinţă;

- categoria cvasidelictelor este inutilă, acestea deosebindu-se de delicte prin forma vinovăţiei sauculpei autorului faptei ilicite şi prejudiciabile (nu există două răspunderi diferite, una delictuala şialta cvasidelictuală) → !!! natura şi efectele lor sunt identice:

- existenţa reparaţiei şi întinderea ei nu depind de forma vinovăţiei; - repararea prejudiciului cauzat este şi trebuie să fie integrală şi după aceleaşi reguli.

B. Obligaţii născute din acte juridice şi obligaţii născute din fapte juridice (nouă sistematizare aizvoarelor obligaţiilor ):- obligaţii născute din acte juridice: se nasc din acorduri sau manifestări de voinţă făcute cu

intenţia de a genera efecte juridice, efecte care altfel nu s-ar putea produce;

- obligaţii născute din contracte (obligaţii contractuale);- obligaţii născute din acte juridice u nilaterale .

- obligaţii născute din fapte juridice → se nasc din:- conduite ale oamenilor (acţiuni sau inacţiuni) care pot fi licite sau ilicite;- fapte juridice, care nu sunt conduite umane, în acele situaţii în care legea le acordă o

astfel de semnificaţie juridică, ex. unele fenomene ale naturii, defectele produselor,sperietura unui animal, ruina unui edificiu, explozia unui cazan sau a unui cauciuc).

▪ obligaţii născute din fapte juridice umane licite sau ilicite :- obligaţii născute de fapte licite (plata nedatorată, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără

justă cauză);- obligaţii născute din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii (raporturi de răspundere civilă).

▪ obligaţii născute din alte fapte juridice care nu constau în conduite umane.

2. Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor : A. Obligaţii de a da, obligaţii de a face şi obligaţii de a nu face: clasificarea tradiţională a obligaţiilor după

obiectul lor sau natura prestaţiei la care este îndatorat debitorul şi are dreptul creditorul → preluatădin dreptul roman şi consacrată în unele texte disparate din cuprinsul noului Cod civil român.


13/64



!!! deşi noul Cod civil consacră principiul consensualismului în cazul constituirii sau transferuluidrepturilor reale prin contracte, existenţa obligaţiilor de a da nu poate fi contestată → obligaţia de ada are un conţinut complex:

- atât constituirea sau transferul dreptului real ,- cât şi predarea bunu lui determinat şi eventual conservarea lui sau, după caz, individualizarea

şi predarea bunurilor generi ce (prestaţia constând în predarea sau individualizarea bunurilornu are o existenţă autonomă, nu este independentă de constituirea sau, după caz, transferuldreptului de proprietate sau al altui drept real) → pentru realizarea obligaţiei de a da în întreaga şi desăvârşita sa dimensiune, debitorul este ţinut să procedeze şi la predarea sauindividualizarea şi predarea bunului sau bunurilor în cauză.

B. Obligaţiile de plată a unei sume de bani ori de predare a unei cantităţi de bunuri generice; obligaţiile depredare a unui bun cert, determinat; obligaţiile de prestare de servicii şi obligaţiile de a nu face:

- făcând abstracţie de obligaţiile de a da, în doctrina franceză s-a propus clasificarea raporturilorobligaţionale, după obiectul lor, în patru categorii:▪ obligaţiile de plată a unei sume de bani ori de predare a unei cantităţi de alte bunuri generice

(obligaţii de a face ce pot fi realizate prin executare silită în natură → transferul dreptului deproprietate are loc de plin drept, ex lege, în momentul predării bunurilor ):- p restaţia datorată de debitor constă în individu alizarea acelor bunur i prin numărare, cântărire

sau măsurare sau în alt mod stabilit de părţi ori care rezultă din natura lor, precum şi înpredarea lor la creditor.

▪ obligaţiile de predare a unui bun cert individual determinat (pot fi realizate prin executare silită înnatură): toate obligaţiile care au ca obiect prestaţia de a pune la dispoziţia creditorulu i (a-i predaun bun determinat, asupra căruia creditorul a dobândit un drept real sau un drept personal) → exemple:

- obligaţia vânzătorului de a preda cumpărătorului bunul cert vândut; - obligaţia donatorului de a preda donatarului bunul donat;- obligaţia locatorului de a pune lucrul închiriat la dispoziţia locatarului; - obligaţia depozitarului de a restitui deponentului bunul care i-a fost dat în depozit; - obligaţia celui care a sustras bunul altuia de a-l restitui victimei.

▪ obligaţiile de prestare de servicii: obligaţii care au ca obiect o activitate prop rie a debitorulu i , cuexcepţia predării unui bun sau unor bunuri (fiind, de cele mai multe ori, intuitu personae, nu suntsusceptibile de executare silită în natură; în caz de neexecutare voluntară, creditorul având dreptul doar de a pretinde şi obţine condamnarea debitorului a plata de daune-interese) → exemple:

- obligaţia transportatorului de a efectua un transport de persoane sau de bunuri; - obligaţia salariatului de a presta munca la care s-a îndatorat prin contractul individual demuncă;

- obligaţia medicului de a-l tr ata pe pacientul său de o maladie de care suferă; - obligaţia unui frizer de a executa tunsoarea comandată de clientul său; - obligaţia unei persoane de a organiza o competiţie sportivă ori un spectacol artistic; - obligaţia unui neseriaş oarecare de a efectua o reparaţie a unui bun; - obligaţia notarului public de a autentifica sau legaliza un înscris.

▪ obligaţiile de a nu face: obligaţii care au ca obiect o conduită negativă a debitorului → trebuie săse abţină de la o conduită pozitivă la care avea dreptul dacă obligaţia non faciendo nu ar exista(încălcarea acestor obligaţii dă dreptul creditorului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat) → exemple:

- obligaţia de a nu construi un edificiu într -un anumit loc;- obligaţia celui care a cesionat clientela sa civilă de a nu face concurenţă cesionarului

(avocatul sau medicul cu cabinet propriu).

C. Obligaţii de rezultat şi obligaţii de mijloace:▪ Obligaţiile de rezultat (determinate): acele raporturi juridice de obligaţii în care debitorul este

îndatorat, prin conduita sa pozitivă sau negativă, să obţină un anumit rezultat, precis determin at,în favoarea creditorului său, debitorul garant ând creditorului că acel rezultat va fi obţinut → exemplu: obligaţia unui transportator (contract de transport de persoane), să-l transporte pe uncălător, sănătos şi nevătămat într -un anumit loc .- dacă în timpul transportului se produce un accident şi persoana respectivă suferă o vătămare

corporală, la cererea creditorului-voiajor , se va angaja răspunderea debitorului-transportator→ creditorul trebuie să facă doar dovada că rezultatul la care debitorul era îndatorat nu a fostobţinut → !!! creditorul-voiajor nu este ţinut să probeze cauzele accidentului;

- răspunderea transportatorului se angajează inclusiv pentru caz fortuit iar exonerarea derăspundere intervine numai dacă debitorul face proba, pe terenul cauzalităţii, că rănireacălătorului a fost cauzată de:

- forţa majoră,- fapta victimei ,- fapta unui terţ care întruneşte condiţiile forţei majore.


14/64



- majoritatea obligaţiilor civile sunt obligaţii de rezultat:- toate obligaţiile de predare a unui bun cert sau a unor bunu ri generice ;- o bună parte a obligaţiilor de prestări de servicii → exemple:

- obligaţia unui meseriaş de a executa o anumită reparaţie a unui lucru; - obligaţia antreprenorului de a preda clientului lucrarea contractată; - obligaţia de a transporta o cantitate de mărfuri; - obligaţia de a executa lucrări de igienizare.

- obligaţia de rezultat creează o veritabilă garanţie de executare pe care debitorul şi-o asumăexpres ori legea o pune în sarcina sa, implicit sau explicit, faţă de creditorul său → creditorul aregaranţia sau siguranţa că va obţine:

- fie rezultatul aşteptat a-i fi furnizat de către debitor, - fie, în caz contrar, repararea prejudiciului care i-a fost cauzat prin neexecutare.

- obligaţiile de rezultat, după gradul de intensitate a garanţiei de executare pe care debitorul odatorează creditorului, se subclasifică în: ▪ obligaţii de rezultat absolute: cazul în care debitorul rămâne îndatorat chiar şi atunci când

rezultatul promis nu a fost obţinut din cauză de forţă majoră → exemplu: obligaţia de a plăti osumă de bani poate fi executată în orice situaţie;

▪ obligaţii de rezultat relative: cazul în care obligaţia încetează din cauză de forţă majoră,răspunderea debitorului fiind înlăturată → exemplu: obligaţia transportatorului născută dintr -uncontract de transport de persoane.

▪ obligaţii de rezultat intermediare: obligaţii în care rămân în sarcina debitorului numai anumite

cazuri de fo rţă majoră, determinate printr-o clauză contractuală sau dispoziţie legală → răspunderea debitorului pentru neobţinerea r ezultatului datorat va fi înlăturată doar atuncicând va dovedi că aceasta se datorează unui alt caz de forţă majoră decât cele stabilite încontract sau în lege.

!!! în cazul obligaţiilor de rezultat, neobţinerea rezultatului la care este îndatorat debitorul antreneazărăspunderea civilă obiectivă, fară vinovăţie a acestuia faţă de creditorul său.

▪ Obligaţiile de mijloace (de diligentă sau prudenţă): raporturi juridice de obligaţii în care debitoruleste îndatorat să utilizeze şi să pună în valoare t oate mijloacele necesare şi posibile, dânddovadă de diligentă şi prudenţă în conduita sa, pentru a o bţine un anumit rezultat în favoareacreditorului sau persoanei determinată de acesta → debitorul nu garantează creditorului cărezultatul urmărit va fi obţinut şi că, în caz contrar , îi va repara prejudiciul cauzat → exemple:

- obligaţia avocatului de a pune în valoare toate cunoştinţele juridice şi diligenta necesarăpentru a câştiga procesul în care clientul său este parte;

- obligaţia unui medic de a trata un pacient pentru vindecarea lui de o anumită maladie; - obligaţia unui om de ştiinţă de a face cercetări pentru obţinerea unui vaccin în vedereaimunizării împotriva unei boli contagioase.

- angajarea răspunderii debitorului pentru neexecutarea prestaţiei sale este posibilă numai însituaţia în care creditorul dovedeşte că:- rezultatul promis nu a fost obţinut deoarece debitorul nu s-a folosit de toate mijloacele

necesare şi posibile - debitorul în loc să fie diligent a fost neglijent şi în loc să fie prudent a fost imprudent .

!!! în cazul obligaţiilor de mijloace, răspunderea debitorului pentru neexecutarea prestaţiei datorate esteeminamente subiectivă - răspunderea civilă subiectivă - întemeiată pe culpa sau vinovăţia dovedităde către creditor.

- pentru a stabili dacă o obligaţie este de mijloace sau de rezultat în delimitarea raporturilor juridice deobligaţii se va ţine seama îndeosebi de următoarele:

- modul în care obligaţia este stipulată în contract; - existenta şi natura contraprestaţiei şi celelalte elemente ale contractului; - gradul de risc pe care îl presupune obţinerea rezultatului; - influenţa pe care cealaltă parte o are asupra executării obligaţiei.

!!! raportat la clasificarea tradiţională a raporturilor obligaţionale în obligaţii de a da, a face şi a nu face:- obligaţiile de a da sunt întotdeauna de rezultat ;- obligaţiile de a face pot fi de rezultat sau, după caz, de mijloace ;- obligaţiile de a nu face sunt prin scopul lor obligaţii de rezultat .

!!! există legături şi interferenţe între obligaţiile de rezultat şi obligaţiile de mijloace, deoarece aproapefiecare obligaţie de rezultat presupune o anumită diligentă din partea debitorului şi fiecare obligaţiede mijloace presupune şi una sau mai multe activităţi de rezultat ale aceluiaşi debitor → exemplu: între avocat şi justiţiabil se naşte un raport obligaţional care are ca obiect mai multe prestaţii: - prestaţia principală este de mijloace şi constă în punerea în valoare a pregătirii profesionale a

avocatului, cu toată diligenta normală pentru câştigarea procesului ;

- alături de aceasta avocatul trebuie să execute şi alte prestaţii, specifice obligaţiilor de rezultat,precum:- să redacteze la timp anumite acte procedurale,- să fie prezent în instanţă la termenele de judecată, etc.


15/64



D. Obligaţii în natură şi obligaţii pecuniare (una dintre cele mai importante clasificări ale obligaţiilor dupăobiectul lor):▪ Obligaţiile în natură: raporturi juridice obligaţionale care au ca obiect orice prestaţie pozitivă sau

negativă, cu excepţia prestaţiei de a plăti o sumă de bani → exemple:- obligaţia de predare a unui bun cert;- obligaţia de predare de bunuri generice, altele decât sume de bani;- obligaţia care are ca obiect prestarea unui serviciu;- obligaţia care are ca obiect o abţinere de la o conduită pozitivă (nonfacere).

▪ Obligaţiile pecuniare sau monetare: raporturi juridice obligaţionale care au întotdeauna ca obiectpr estaţia de a plăti sau remite o sumă de bani creditorului sau reprezentantului său → exemple:

- obligaţia de a restitui suma împrumutată sau aflată în depozit;- obligaţia de a plăti despăgubirile datorate pentru repararea unui prejudiciu, - oligaţia de a plăti redevenţe.

!!! obligaţiilor pecuniare li se aplică anumite norm e speciale prevăzute în art. 1488-1489, art.1535 Cod civil, la care se adaugă textele referitoare la toate obligaţiile de restituire prinechivalent bănesc , indiferent că sunt contractuale sau extracontractuale.

- deosebiri între obligaţiile în natură şi obligaţiile pecuniare:▪ obligaţiile pecuniare sunt întotdeauna şi fără excepţii obligaţii de rezultat ; în timp ce obligaţiile în

natură pot fi de rezultat sau de mijloace ;▪ obligaţiile pecuniare: dacă debitorul întârzie să facă plata, răspunderea debitorului se angajează

fără ca creditorul să fie ţinut a face dovada vinovăţiei d ebitorului şi a întinderii prejudiciului suferit:

- în lipsă de clauză penală, întinderea daunelor -interese moratorii, este stabilită de lege, fiind, deregulă, egală cu dobânda legală (art. 1489 şi art. 1535 C. civ.). - întrucât bunurile de gen nu pier, în caz de forţă majoră, obligaţia debitorului nu încetează

fortuit, fiind doar su spendată executarea ei.▪ obligaţiile în natură: dacă debitorul întârzie în executarea prestaţiei datorate, răspunderea

debitorului se angajează doar dacă ca creditorul face dovada existenţei şi întinderii prejudiciului ,iar dacă este vorba de obligaţii de mijloace, creditorul este ţinut să probeze şi culpa sau vinovăţia debitorului ;- în lipsă de clauză penală, întinderea daunelor -interese moratorii, este stabilită de in stanţa de

judecată, nefiind evaluate de lege;- dacă debitorul dovedeşte că prestaţia datorată nu poate fi executată din cauză de forţă

majoră, obligaţia sa încetează fortuit → excepţie: obligaţiile care au ca obiect predarea debunuri generice.

▪ obligaţiile pecuniare: pot fi executate întotdeauna în natură dacă debitorul este solvabil:- neexecutarea plăţii de către debitor nu poate avea drept consecinţă obligarea ai la plata de

daune-interese compensatorii , care sunt tot sume de bani;- executarea obligaţiei pecuniare poate însă fi cumulată cu obligarea debitorului, în caz de

întârziere, la daune-interese moratorii . în schimb, obligaţiile în natură, în unele situaţii,

▪ obligaţiile în natură: dacă nu sunt executate de către debitor sau nu pot fi executate în natura lorspecifică, executarea va fi înlocuită cu plata de despăgubiri → daune-interese compensatorii sepot cumula cu plata de daune-interese moratorii .

▪ obligaţiile pecuniare cu executare succesivă sau afectate de un termen suspensiv pentru plata lorsunt influenţate de fluctuaţiile monetare grave, care pot să apară în anumite perioade deinstabilitate economică şi financiară →după momentul naşterii raportului obligaţional, poateinterveni un dezechilibru evident şi grav între prestaţiile părţilor, încât una dintre ele suferă saueste pe cale de a suferi o pagubă mare şi imprevizibilă.

- prejudiciul suferit de creditorul dintr-o obligaţie pecuniară ca urmare a disproporţiei de valoaredintre prestaţia sa şi prestaţia datorată de debitor , apărută după naşterea raportuluiobligaţional din cauza fluctuaţiilor monetare, se numeşte impreviziune → reechilibrarea valorii

prestaţiilor pentru caz de impreviziune este reglementată în art. 1271 Cod civil:- în primul rând, este o sarcină a părţilor acelui raport obligaţional ;- în caz contrar, la solicitarea părţii prejudiciate sau pe cale de a fi prejudiciată, această

operaţie este în competenţa instanţelor de judecată, care pot dispune adaptarea sau încetarea contractului.

▪ obligaţiile de natură, de regulă, sunt insensibile la asemenea fenomene (dezechilibru evident şigrav între prestaţiile părţilor ), creditorul nefiind expus să piardă din cauza riscului unei deprecierimonetare.

3. Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor în obligaţii perfecte şi obligaţii naturale:

▪ Obligaţiile perfecte (î nzestrate cu mijloace juridice ofensive pentru realizarea lor): subiectul activ,creditorul are la dispoziţie mijloacele juridice ofensive , la care poate recurge împotriva debitorului, pentru a obţine realizarea dreptului său de creanţă, în cazul în care debitorul nu execută voluntarprestaţia sau prestaţiile datorate → mijloace juridice ofensive:

- punerea debitorului în întârziere,


16/64



- acţiunea în justiţie, - sistemul daunelor cominatorii,- amenzile cominatorii,- daunele-interese moratorii,- executarea silită.

▪ Obligaţiile naturale (neînzestrate cu acţiune injustiţie) raporturi juridice de obligaţii a căror sancţiuneconstă într -un mijloc juridic defensiv , adică în posibilitatea creditorului de a refuza restituirea prestaţiei primite de la debitor, care a făcut plata voluntar , invocând faptul că debitorul a executatceea ce în realitate datora, fară să poată fi constrâns în acest sens prin fo r ţa coercitivă a statului →raporturile obligaţionale pentru a căror executare creditorul nu are la dispoziţie mijloace juridiceofensive.- efectele juridice ale obligaţiilor naturale: în ipoteza în care debitorul execută voluntar prestaţia

datorată, plata este valabilă, definitivă şi ireversibilă, el nu poate cere şi obţine restituireaprestaţiei, deoarece a plătit ce datora.

- clasificarea obligaţiilor naturale:▪ obligaţiile civile imperfecte sunt acele obligaţii naturale care nu s-au putut naşte sau, după

caz, nu au putut supravieţui ca obligaţii civile perfecte, din cauza unui obstacol juridic, prezentla momentul naşterii sau, după caz, pe durata fiinţei lor; a . obligaţiile avortate: obligaţii care, datorită unui obstacol juridic s- au născut în viaţa juridică

fără vitalitate, adică l ipsite de dreptul creditorulu i de a accede la mijloace juridice ofensiv e pentru a obţine ceea ce i se datorează pe cale de constrângere → exemple:

- obligaţia contractuală asumată de un minor în apropierea vârstei de majorat; - obligaţia contractuală a unei persoane pusă sub interdicţie şi aflată sub tutelă, careşi-a dat consimţământul într -un moment de luciditate;

- obligaţia moştenitorului de a executa un legat verbal sau stipulat de către autorul său într -un testament nevalabil datorită unui viciu de formă;

- obligaţia contractuală rezultată dintr-un contract lovit de nulitate relativă pentru unviciu de consimţământ care între timp a încetat, situaţie în care plata făcută ulteriorde către debitor în cunoştinţă de cauză ar putea să nu dea dreptul de a obţinerestituirea ei.

b . obligaţiile degenerate: obligaţii care s- au născut perfecte, pe deplin valabile, numai căulterior şi -au pierdut eficacitatea sau vitalitatea, adică dreptul la acţiune în justiţie, precum şicelelalte mijloace juridice ofensive care le însoţeau:

- fie ca efect al prescripţiei extinctive,- fie ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat.

!!! dacă debitorul execută voluntar prestaţia care face obiectul anei asemenea obligaţii, elnu are dreptul de a obţine restituirea a ceea ce a plătit. ▪ obligaţiile naturale - datorii de conştiinţă obligaţiile care îşi au originea şi suportul în resursele

spirituale şi morale ale fiinţei umane → exemple:- obligaţia naturală a celui care a primit o donaţie de a asigura donatorului locuinţă în

propria sa casă, dintr-un sentiment de recunoştinţă, donatorul fiind în nevoie; - obligaţia de întreţinere în sarcina unei persoane faţă de un copil natural şi

nerecunoscut;- obligaţia de a repara un prejudiciu cauzat altuia, deşi condiţiile de angajare a

răspunderii civile nu sunt întrunite, dintr -un sentiment de corectitudine;- obligaţia unui amant de a acorda subsidii amantei sale;- obligaţia unei persoane de a presta întreţinere unui copil după ce i s-a admis

acţiunea în tăgada paternităţii.

- efectele juridice ale obligaţiilor naturale:a . dacă debitorul execută voluntar prestaţia care face obiectul obligaţiei naturale, el face o platăvalabilă şi ireversibilă → e xecutarea de bunăvoie de către debitor a prestaţiei are semnificaţiaşi valoarea unei ratificări tacite a obligaţiei .

b . unele obligaţii naturale pot fi confirmate expres, prin voinţa unilaterală a debitorului, cu efectultransformării lor în obligaţii civile perfecte → cazul unor obligaţii avortate , cum sunt:

- obligaţiile născute din acte juridice civile anulabile pentru un viciu de consimţământcare, între timp, a încetat (violenţa);

- obligaţiile născute din acte juridice încheiate de un minor, care între timp a devenitmajor.

!!! confirmarea obligaţiilor naturale degenerate poate avea loc şi prin renunţarea la prescripţia împlinită (expresă sau tacită) → r enunţarea tacită trebuie să fie neîndoielnică şi poaterezulta numai din ma nifestări neechivoce, precum constituirea de garanţii de către debitorîn folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescrisă.

c . obligaţiile naturale pot fi transformate în obligaţii civile perfecte prin novaţie (convenţie princare părţile sting o obligaţie veche şi dau naştere simultan la o obligaţie nouă, care ia loculcelei vechi → obligaţia nouă este întotdeauna o obligaţie contractuală);

d . obligaţiile naturale se pot transmite prin:


17/64



- cesiune de creanţă, - cesiune de datorie,- cesiune de contract (numai dacă sunt de origine contractuală).

!!! indiferent tipul de cesiune este vorba, obligaţia rămâne mai departe neînzestrată cuacţiune injustiţie şi toate celelalte mijloace juridice ofensive.

e . obligaţiile naturale nu sunt susceptibile de stingere: - prin compensaţie legală;- prin compensaţie judiciară.

!!! compensaţia legală şi cea judiciară fiind o plată forţată, aceasta ar constitui un mijloc juridic

ofensiv la îndemâna creditorului, pentru a obţine plata împotriva voinţei debitorului → obligaţiile naturale pot face obiectul doar al compensaţiei conv enţionale (realizată prinacordul de voinţă intervenit între creditor şi debitor ).

f . obligaţia naturală, sub aspectul laturii sale active, prin care înţelegem creanţa, nu poate ficauţionată, gajată sau ipotecată.

g . obligaţia naturală nu poate fi însoţită nici de un drept de retenţie, acesta constituind un mijloc juridic de constrângere indirectă a debitorului de către r etentor şi s-ar ajunge, pe această cale,la transformarea implicită, fară consimţământul debitorului, a obligaţiei naturale într -o obligaţiecivilă perfectă.

1.6. CLASIFICAREA IZVOARELOR OBLIGAŢIILOR. 1. Faptele juridice - izvoare ale raporturilor juridice de obligaţii civile:

Faptele juridice ( în sens larg): toate împrejurări le - acţiuni omeneşti şi evenimente sau fenomene

naturale - cărora legea le conferă eficacitate juridică, în sensul că dau naştere, modifică sau stingraporturi juridice .

Izvoarele obligaţiilor şi clasificarea lor în vechiul Cod civil: Izvoarele obligaţiilor sunt, în linii generale, identice cu izvoarele tuturor raporturilor juridice. Vechiul

Cod civil român a fost în bună parte o copie fidelă a Codului civil francez de la 1804, care deşi a suferitmulte modificări şi completări este şi astăzi în vigoare. Î n vechiul nostru Cod civil erau reglementatenumai patru izvoare de obligaţii (clasificarea obligaţiilor era insuficient de cuprinzătoare şi fără rigoareştiinţifică):

▪ contractul : acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii unraport juridic;

▪ cvasicontractul : un fapt licit şi voluntar din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi → gestiunea de afaceri şi plata nedatorată;

▪ delictul : orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală

s-a ocazionat a-l repara: raporturi de răspundere delictuală;▪ cvasidelictul : omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi deacela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa → faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu dar,spre deosebire de delict, este săvârşită din culpă propriu-zisă, adică din neglijenţă sau prinimprudenţă: raporturi de răspundere delictuală;

!!! nu exista nici o dispoziţie în care să se prevadă expres şi explicit că unele raporturi de obligaţii arfi putut naşte direct şi nemijlocit din lege .

Izvoarele obligaţiilor şi clasificarea lor în noul Cod civil: Doctrina juridică româneascăa adoptat clasificarea generică a izvoarelor obligaţiilor în două mari

categorii: actele juridice civile şi faptele juridice civile în sensul propriu al cuvântului.▪ actele juridice civile: acorduri de voinţă sau manifestări unilaterale d e voinţă ale diferitelor

persoane făcute cu respectarea sau în executarea legii, cu intenţia de a produce efecte juridice,care altfel nu s-ar putea produce.

▪ contractul: acordul de voinţă între două sau mai multe persoane, cu intenţia de a da naştere,modif ica , transforma , strămuta sau stinge raporturi juridice , efecte care altfel nu s-ar puteaproduce.

▪ actul juridic unilateral de drept civil: manifestarea de voinţă a unei singure persoane, cuintenţia de a produce efecte juridice, adică a da naştere, a modif ica ori stinge raporturi juridicecivile → ca izvor de obligaţii constă în m anifestarea de voinţă a debitorului .!!! de cele mai multe ori, actele juridice unilaterale de drept privat constituie expresia juridică a

drepturilor potestative ( put erea pe care o are titularul său de a da naştere, a modifica saustinge o situaţie ridică, prin voinţa sa unilaterală, în care sunt afectate şi interesele altei persoane care nu se poate împotrivi ci, dimpotrivă, este ţinută să se supună).

▪ faptele juridice civile str icto sensu : toate celelalte împrejurări , cu excepţia acordurilor şimanifestărilor unilaterale de voinţă, indiferent că sunt sau nu sunt conduite umane, de săvârşireasau producerea cărora legea leagă naşterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridiceobligaţionale → după natura lor avem:▪ faptele juridice-conduite umane: acţiuni sau inacţiuni ale oamenilor, l ici te şi ilicite, care dau

naştere, modifică sau sting ra porturi juridice de obligaţii , dacă aşa prevede legea. !!! acestea sunt izvoare de obligaţii în afară de voinţa debitorului de a se obliga → debitorul

nu a avut şi nu are această intenţie, chiar dacă este autorul acelei conduite .


18/64



!!! r aporturile juridice de obligaţii care se nasc în acest fel au în conţinutul lor dreptulcreditorului şi îndatorirea debitorului de restituire a unui bun sau a altei valori orirepararea unui prejudic iu .

- după cum prin conduitele umane se încalcă sau nu normele juridice în vigoare, avem:▪ conduitele umane ilicite: acele acţiuni sau inacţiuni ale omului săvârşiţe prin încălcarea

normelor juridice imperative ( în vechiul Cod civil: delictele şi cvasidelicte);▪ conduitele umane licite: fapte ale omului prin care nu se încalcă normele mperative ale

legii aflate în vigoare ( în vechiul Cod civil: cvasicontractele; noul Cod civilreglementează: gestiunea de afaceri, plata nedatorată şi îmbogăţirea fară justă cauză). ▪ alte fapte juridice, care nu sunt conduite umane: manifestări ale unor energii exterioare omului ,

ale unui lu cru sau ale unei fiinţe, alta decât fiinţa umană, care, potrivit legii imperative, produ cefecte juridic e şi deci pot da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice de obligaţii → exemple: - fenomenele naturii (trăsnetul, cutremurul, inundaţiile, alunecările de teren etc),

- explozia unui cazan, explozia cauciucului unui autovehicul,- deraierea unui tren,- defectele produselor,- sperietura unui animal,- ruina unui zid sau gard,- surparea unei construcţii.

!!! acestea nu sunt conduite umane şi nu trebuie să aibă la origine faptele omului.- asemenea împrejurări, de cele mai multe ori, au ca rezultat cauzarea injustă a unui

prejudiciu corporal , material sau moral → existenţa prejudiciului dă naştere, potrivitnormelor imperative ale legii, unei obligaţii de reparare în sarcina persoanei răspunzătoare (raport de răspundere civilă) → exemple:

- păzitorul juridic al unui animal este ţinut să răspundă de prejudiciul cauzat de acelanimal unei persoane;

- păzitorul juridic al unui lucru este obligat să repare prejudiciul cauzat de lucrul său; - proprietarul unui edificiu are îndatorirea de a repara prejudiciul cauzat altuia de ruina

edificiului în cauză; - persoanele care în calitate de producători pun în circulaţie diferite produse sunt

obligate de lege să repare prejudiciile cauzate consumatorilor de defectele acelorproduse (Legea nr. 240/2004).

- în textele noului Cod civil izvoarele obligaţiilor sunt enumerate cuprinzător în art. 1165 C. civ., careprevede: „Obligaţiile izvorăsc din contract , act juridic u nilateral , gestiunea de afaceri , îmbogăţirea fără

justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice a lt act sau fapt de care legea leagă

naşterea unei obligaţii ” → legea enumera expres numai acele izvoare de obligaţii a căror existenţăeste necontestată, însă dispoziţiile Codului civil şi alte acte normative reglementează fapte sau împrejurări ce nu pot fi încadrate în niciuna dintre izvoarele obligaţiilor expres enumerate (orice altact sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii ) → exemple:

- cauzarea de prejudicii de către animalele şi lucrurile pe care le avem în paza noastră juridică; - cauzarea de prejudicii prin ruina unui edificiu;- cauzarea de prejudicii de către defectele produselor puse în circulaţie (Legea nr. 240/2004); - cauzarea de prejudicii prin erori judiciare [art. 53 alin. (3) din Constituţia României, art. 96 din

Legea nr. 303 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi art. 505 C.proc.pen.].

1.7. TEST DE EVALUARE.

1. care sunt elementele raportului juridic de obligaţie?2. care sunt criteriile de clasificare a obligaţiilor civile?

3. care sunt izvoarele obligaţiilor potrivit Codului civil ?


19/64


– Unitatea de învăţare 2 – ACTUL JURIDIC UNILATERAL - IZVOR DE OBLIGAŢII

2.1.Introducere...................................................................................................................................... 19 2.2.Competenţe.................................................................................................................................... 19 2.3.Consideraţii generale................................................................................................................... 19 2.4.

Noţiunea de act juridic unilateral.............................................................................................. 19

2.5.Clasificarea actelor unilaterale.................................................................................................. 20 2.6.Regimul juridic al actelor unilaterale........................................................................................ 20 2.7.Promisiunea unilaterală…........................................................................................................... 21 2.8.Promisiunea publică de recompensă….................................................................................. 22 2.9.Test de evaluare............................................................................................................................ 22

2.1. INTRODUCERE.

Această unitate de învăţare urmăreşte familiarizarea studenţilor cu aspectele teoretice şi practiceale actului unilateral ca izvor de obligaţii. Astfel, studenţii vor fi introduşi atât în studiul noţiunii de act juridic unilateral, cât şi al criteriilor de clasificare a acestor actele. De asemenea cursanţii vor fifamiliarizaţi cu aspectele teoretice şi practice ale aranjamentului unilateral.

2.2. COMPETENŢE. dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei noţiuni

prezentate în această unitate de învăţare, cât şi de a decela raportul dintre acestea; să explice şi să interpreteze regimul juridic al actul unilateral ca izvor de obligaţii.

2.3. CONSIDERAŢII GENERALE. Actul juridic unilateral de drept civil era man ifestarea de v oinţă a unei singure persoane, cu intenţia de

a produce efecte juridice , adică de a da naştere, a modifica ori stinge raporturi juridice civile → în cazul în care printr -o asemenea manifestare de voinţă solitară se năşteau raporturi juridice de obligaţii, actul juridic unilateral de drept civil era considerat izvor de obligaţii civile.- anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, se considera că voinţa unei singure persoane poate

produce efecte juridice numai în cazurile expres prevăzute de legea civilă (în principiu, prin voinţaunei singure persoane, nu se poate naşte un raport juridic obligaţional din care să rezulte drepturi şiobligaţii pentru o altă persoană care n-a consimţit la naşterea lor ) → exemple:

- legatul cuprins într -un testament; acceptarea şi renunţarea la o succesiune, - confirmarea unui act lovit de nulitate relativă, - revocarea unui contract (mandat, societate, locaţiune, donaţie între soţi etc.)- declararea rezoluţiunii întemeiată pe un pact comisoriu, - ratificarea gestiunii de afaceri,- actul juridic unilateral de înfiinţare de către un asociat unic al unei societăţi comerciale cu

răspundere limitată,- înfiinţarea unei fundaţii sau asociaţii, - subscripţia publică, pentru constituirea unei societăţi pe acţiuni, - renunţările la drepturi,- recunoaşterea paternităţii unui copil născut din afara căsătoriei.

- clasificarea actelor juridice unilaterale după consecinţele declarării voinţei unilaterale prevăzute delege → acte juridice unilaterale cu:

▪ efecte abdicative: toate cazurile de renunţare;▪ efecte extinctive: acte juridice unilaterale care duc la încetarea unui raport juridic (ex. cazulrevocării unui contract;

▪ efecte declarative, precum în cazul ratificării gestiunii de afaceri, recunoaşterea unui copildin afara căsătoriei.

▪ efecte translative: numai legatul , î n măsura în care un asemenea act juridic, prin el însuşi şisolitar, dădea naştere Ia un raport obligaţional.

2.4. NOŢIUNEA DE ACT JURIDIC UNILATERAL. Actul juridic unilateral este reglementat actualmente în Capitolul II intitulat „ Actul juridic unilateral ”,

din Titlul II („Izvoarele obligaţiilor ”) al Cărţii a V-a („Despre obligaţii ”) şi cuprinde două secţiuni, unadedicată regulilor generale în materie de acte unilaterale (art. 1324-1326 Cod civil) şi cealaltă dedicatăactului juridic unilateral ca izvor de obligaţii (art. 1327-1329 C. civil). Pe parcursul codului se regăsescnumeroase alte reglementări care privesc acte unilaterale izvoare de obligaţii (ex. cele dedicate oferteide a contracta şi acceptării).

Potrivit art. 1324 Cod civil, „Este unilateral actul juridic care presupune manifestarea de voinţă aautorului său ” → î n esenţă, actul juridic unilateral este acea manifestare de voinţă care genereazăefecte juridice, deşi nu a fost acceptat de o altă persoană.


20/64

ACTUL JURIDIC UNILATERAL - IZVOR DE OBLIGAŢII


!!! nu are relevanţă întotdeauna numărul emitenţilor (manifestarea de voinţă a mai multor subiecţide drept) în calificarea unu i act c a unilateral → este posibil ca mai multe persoane să constituieprin voinţa lor unică (act unilateral) o fundaţie → determinantă pentru calificarea juridică esteunicitatea voinţei care este dată adesea de unicitatea rezultatului urmărit de emitenţii careacţionează în virtutea unei voinţe juridice comune fără a se situa pe poziţii de obligaţii reciproce.

!!! actul unilateral se deosebeşte de contractul unilateral:- contractul unilateral este rezultatul întâlnirii a două voinţe juridice (un asemenea contract se

bazează pe un acord) prin care se creează obligaţii doar în sarcina uneia dintre părţi ;- actul unilateral, fiind o manifestare de voinţă unilaterală, nu există niciun asemenea acord(lipseşte întâlnir ea două voinţe juridice).

2.5. CLASIFICAREA ACTELOR UNILATERALE.

▪ clasificarea legală a actelor unilaterale în acte supuse comunicării şi acte nesupu se comunicării (comunicarea: condiţie de efectivitate a acestora):▪ actele unilaterale supuse comunicării: actul u nilateral este supus comunicării atunci când:

- fie constituie , modifică sau stinge un drept al destinatarului ;- fie informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului .

- exemple:- actul prin care se denunţă unilateral un contract cu executare succesivă şi fără termen ,

nu produce niciun efect cât timp acesta nu a fost comunicat persoanei interesate (pânăla comunicarea lui, el este liber revocabil);

- declaraţia de rezoluţiune unilaterală a contractului produce efecte de la data la care seconsideră comunicată celeilalte părţi ;- actul prin care se exercită un drept potestativ, care dă naştere unui contract de vânzare

prin exprimarea opţiunii de cumpărare într -un pact de opţiune, trebuie în mod evidentcomunicat promitentului-vânzător pentru ca acesta să producă efecte juridice şi poate firevocat liber până se consideră comunicat.

- comunicarea: se poate face prin orice mijloc adecvat → excepţie: dacă se prevede altfel prinlege.

- momentul de la care un asemenea act unilateral produce efecte juridice: teoria recepţiei →actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiardacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile.

▪ actele unilaterale nesupuse comunicării:- acte prin care nu se constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului;- natura actului nu presupune necesitatea comunicării sale.

- exemplu: testamentul (testamentul nu este supus comunicării pentru că efectul său nu constăîntr -o constituire imediată a unor drepturi sau/şi obligaţii în favoarea beneficiarilortestamentului → totuşi eficacitatea sa este legată însă de acceptarea sa la un moment dat decătre destinatar ).

2.6. REGIMUL JURIDIC AL ACTELOR UNILATERALE.

Potrivit art. 1325 Cod civil: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile leg ale privitoare lacontracte se aplică în mod corespunzător şi actelor unilaterale”.

▪ actele unilaterale au aceleaşi condiţii de validitate ca şi contractele → se aplică toate prevederilelegale privitoare la condiţiile consimţământului , capacităţii , obiectului şi cauzei contractului ,precum şi, atunci când este cazul , ale formei co ntractului (art. 1179 Cod civil) → aspect subliniatde detalierea regulilor legate de consimţământ odată cu reglementarea ofertei şi acceptării(cazuri tipice de acte juridice unilaterale), cu precizarea că, în anumite privinţe, prevederile sunt

ele însele derogatorii de la regimul juridic general al actelor unilaterale → exemplu: posibilitatearevocării ofertei fără termen adresate unui destinatar absent înaintea expirării termenuluiconsiderat rezonabil pentru ca o acceptare să se producă [art. 1 193 alin. (3) Cod civil] are uncaracter excepţional faţă de cea a promisiunii unilaterale fără termen, despre care tot legiuitorulprevede că se consideră făcută pentru o anumită durată, după natura obligaţiei sau cu împrejurările, dar care îl leagă unilateral pe autor [art. 1327 alin. (1) Cod civil].!!! excepţii de la regula aplicării condiţiilor de validitate ale contractului: situaţiile în care legea

prevede inaplicabilitatea regulilor şi la actele juridice unilaterale → trebuie asimilate ipotezei încare legea ar prevedea expres acest lucru, toate situaţiile în care aplicarea normelor de lacontract este incompatibilă cu natura actelor juridice unilaterale → exemplu: în cazuldispoziţiile legale referitoare la leziune, acest aşa-zis viciu al consimţământului bazându-se peo disproporţie între prestaţiile reciproce ale părţilor , domeniul de operare al acestui viciu estecel al contractelor sinalagmatice.

!!! actelor unilaterale li se aplică şi regimul juridic al nulităţilor contractelor → exemplu:prevederile legate de confirm area contractulu i trebu

drept civil.teoria obliga┼úiilor

Documents