1

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA Facultatea de Drept Ἠi ἧtiinἪe Administrative din TimiἨoara

DREPTUL CONCURENȚEI Suport de curs

TIMIȘOARA, 2012

2

I. Informatii generale

Datele de contact ale titularului de curs Date de identificare curs si contact tutori

Nume: Emilia Mihai Numele

cursului:

Dreptul concurenἪei

Cabinet nr: 4 Codul

cursului:

DD4876

Adresa: Blvd. Eroilor 9A Timisoara

300575 Timis, Romania

Tip curs: Optional

Telefon/fax: 0256-592.400/442 An,

semestru:

Anul IV, semestrul II

E-mail: emilia.mihai@drept.uvt.ro Tutore: Emilia Mihai

E-mail

tutore:

emilia.mihai@drept.uvt.ro

ConsultaἪii: Miercuri 16-18

3

MODULUL I

Noţiunea de drept al concurenţei şi noţiunea de concurenţă neloială

Unitatea de ´nvŁŞare:

Unitatea 1: NoŞiunea de drept al concurenŞei

Unitatea 2: NoŞiunea de concurenŞŁ neloialŁ

Unitatea 3: Autonomia instituŞiei concurenŞei neloiale faŞŁ de alte instituŞii

juruidice

Timp alocat: 4 h

Bibliografie:

1. COMAN, Giorgiu, Concurenţa în dreptul intern şi european, Editura

Hamangiu, Bucureĸti, 2011, Capitolul V ï ConcurenŞa neloialŁ

2. EMINESCU, Yolanda, Concurenţa neleală, Editura Lumina Lex, Bucureĸti,

1994

3. MIHAI, Emilia, Dreptul concurenţei, Editura All Beck, Bucureĸti, 2004,

Partea I, capitolul I ĸi Partea a III-a ï ProtecŞia concurenŞilor

Unitatea 1

Noţiunea de drept al concurenţei

Definiţia dreptului concurenţei

Dreptul pozitiv al concurenŞei este alcŁtuit din douŁ subsisteme cŁrora le este

comun acelaĸi obiectiv general. Primul cuprinde reglementŁrile care asigurŁ

funcŞionarea unei economii de piaŞŁ ĸi, implicit, libertatea de acŞiune a operatorilor:

libertatea accesului pe piaŞŁ, libertatea ´n configurarea ofertei ĸi ´n alegerea cererii.

Cel de-al doilea cuprinde reglementŁrile care promoveazŁ ĸi apŁrŁ anumite calitŁŞi

ale jocului concurenŞei, reunite sub cunoscuta formulŁ a loialitŁŞii concurenŞei.

Ambele sunt guvernate de acelaĸi principiu, cel al liberei concurenŞe, pe care ´l

ocrotesc cu mijloace specifice împotriva unor pericole distincte: pe de o parte,

actele, practicile ĸi operaŞiunile care aduc atingere mecanismelor de reglare a

concurenŞei, pe de altŁ parte, practicile care aduc atingere moralitŁŞii concurenŞei.

Definim dreptul concurenŞei ca fiind acea ramură compozită de drept formată

din reglementările care asigură existenţa competiţiei economice şi exercitarea

loială a acesteia. Ne vom ocupa în cursul acestei discipline de al doilea subsistem ï dreptul

concurenŞei neloiale.

4

Raporturile cu alte ramuri de drept IdentificŁm urmŁtoarele conexiuni:

a) RelaŞiile cu dreptul administrativ sunt relevate de rŁspunderea

contravenŞionalŁ pentru multe din faptele ilicite ´n materie de concurenŞŁ neloialŁ.

b) RelaŞiile cu dreptul civil sunt relevate de:

- Principiile ĸi condiŞiile rŁspunderii care, cu unele particularitŁŞi, sunt principiile

ĸi condiŞiile rŁspunderii civile delictuale;

- Metoda specificŁ de reglementare care este aceeaĸi ca ´n dreptul civil, a

egalitŁŞii pŁrŞilor.

c) RelaŞiile cu dreptul consumului au o semnificaŞie aparte. Cele douŁ domenii

de reglementare au subiecte de drept diferite, obiecte ĸi finalitŁŞi deosebite. ķi

totuĸi, ´ntre ele existŁ o convergenŞŁ afirmatŁ explicit ´n actele normative care

consacrŁ normele de moralitate a concurenŞei. Astfel, Legea 11/1991 privind

combaterea concurenŞei neloiale prevede obligaŞia comercianŞilor de a-ĸi exercita

activitatea Ăcu bunŁ-credinŞŁ, potrivit uzanŞelor cinstite, cu respectarea intereselor

consumatorilor (s.n.) ĸi a cerinŞelor concurenŞei loialeò (art. 1).

Acelaĸi respect pentru interesele ĸi drepturile consumatorilor fundamenteazŁ ĸi

norme care vizeazŁ loialitatea concurenŞei, prezente ´n alte acte normative: Legea

nr. 148/2000, privind publicitatea; Legea nr. 158/2008, privind publicitatea

´nĸelŁtoare ĸi comparativŁ; Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor

incorecte ale comercianŞilor ´n relaŞia cu consumatorii ĸi armonizarea

reglementŁrilor cu legislaŞia europeanŁ privind protecŞia consumatorilor, precum ĸi

O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor ĸi serviciilor de piaŞŁ.

Într-adevŁr, dreptul concurenŞei neloiale, sancŞion©nd delicte precum imitaŞia,

parazitismul sau denigrarea, asigurŁ nu numai protecŞia comercianŞilor ´mpotriva

confraŞilor, ci ĸi protecŞia consumatorilor faŞŁ de profesioniĸtii comerŞului.

d) RelaŞiile cu dreptul comercial: principalele subiecte de drept ale acestei

componente a dreptului concurenŞei sunt comercianŞii, aceleaĸi deci ca ĸi ale

dreptului comercial. Morala profesionalŁ a comercianŞilor constituie fundamentul

dreptului concurenŞei neloiale. DupŁ cum, ´ntregul drept al concurenŞei neloiale

constituie, în principal, o aplicaŞie a rŁspunderii civile delictuale la raporturile

profesionale dintre comercianŞi.

e) Raporturile cu dreptul proprietăţii intelectuale sunt relevate de reglementŁrile

de protecŞie a monopolului conferit prin aceste drepturi (mŁrci, indicaŞii

geografice, brevete de invenŞie, nume comercial ĸi emblemŁ), complementare celor

instituite prin legile speciale. În plus, jurisprudenŞa a consacrat posibilitatea

introducerii acŞiunii ´n concurenŞŁ neloialŁ ca accesoriu al acŞiunii ´n contrafacere

ĸi, ´n anumite condiŞii, ca substitut al acesteia.

5

f) Raporturile cu dreptul penal se vŁdesc prin consacrarea unor infracŞiuni

speciale prin Legea nr. 11/1991 privind concurenŞa neloialŁ.

Principiile dreptului concurenţei

a) Principiul liberei concurenţe constŁ ´n libertatea fiecŁrei ´ntreprinderi de a-ĸi

concepe strategia competiŞionalŁ, totodatŁ, de a-ĸi alege mijloacele pe care le

considerŁ potrivite pentru c©ĸtigarea, menŞinerea ĸi sporirea clientelei ĸi, astfel, de

a produce prejudicii concurenŞiale altor ´ntreprinderi. A

7

act de concurenŞŁ, fie pe durata relaŞiilor contractuale, fie dupŁ expirarea acestora.

Astfel de clauze se ´nt©lnesc ´n contractele de muncŁ (art. 20-24 C. muncii), în

contractele de mandat comercial, ´n actele constitutive ale unor societŁŞi

comerciale, precum ĸi ´n v©nzŁrile sau ´nchirierile fondurilor de comerŞ, în

raporturile dintre avocaŞi ĸi formele de exercitare a profesiei (v. Statutul din 2004).

Toate aceste clauze aduc atingere libertŁŞii de iniŞiativŁ comercialŁ. Concurenţa

anticontractuală este cea care înfrânge o clauză stipulată într-un contract. Persoanele supuse clauzei de nonconcurenţă. De regulŁ, clauza de

nonconcurenŞŁ nu priveĸte dec©t o singurŁ persoanŁ (un medic ´ĸi cedeazŁ

cabinetul ĸi se angajeazŁ faŞŁ de noul titular sŁ nu-l concureze). Este ´nsŁ posibil ca

doi sau mai mulŞi comercianŞi sŁ se angajeze sŁ nu-ĸi facŁ reciproc concurenŞŁ.

Transmisibilitatea clauzei de nonconcurenţă. Orice având cauzŁ cu titlu

particular poate fi legat prin clauza de noncurenŞŁ asumatŁ de transmiŞŁtorul

dreptului, fiind necesar ´nsŁ ĸi consimŞŁm©ntul sŁu expres sau tacit.

Clauze înrudite. Practica a dezvoltat clauze ´nrudite cu clauza de neconcurenŞŁ:

Clauza de non-solicitare este clauza prin care clientul unei întreprinderi ï

de asemenea întreprindere - acceptŁ interdicŞia de a solicita ĸi de a recurge la

serviciile salariaŞilor sau colaboratorilor acestei ´ntreprinderi, ´n timpul sau dupŁ

´ncetarea relaŞiei contractuale, fiind evitat astfel riscul ademenirii personalului.

JurisprudenŞa nu asimileazŁ clauza de non-solicitare cu clauza de non-concurenŞŁ.

Clauza de clientelă (Ăclauza de necaptare a clienteleiò) este clauza prin

care nu se interzice debitorului (ex-salariat sau comerciant) exerciŞiul oricŁrei

activitŁŞi concurente, ca ´n cazul clasicei clauze de neconcurenŞŁ, ci doar

ademenirea ĸi/sau exploatarea clientelei fostei ´ntreprinderi angajatoare ori cu care

a fost ´n relaŞii contractuale. JurisprudenŞa o recalificŁ drept clauzŁ de

neconcurenŞŁ.

Clauza de non-reafiliere restrânge libertatea unui distribuitor de a se afilia

la o altŁ reŞea de distribuŞie la expirarea contractului sŁu. JurisprudenŞa refuzŁ sŁ o

asimileze cu o clauzŁ de non-concurenŞŁ.

Liceitatea clauzelor de nonconcurenţă. Liceitatea unei clauze de non-

concurenŞŁ este subordonatŁ respectŁrii exigenŞelor fundamentale impuse fie de

teoria generalŁ a obligaŞiilor fie de teoria practicilor anticoncurenŞiale.

A. Liceitatea apreciată din perspectiva teoriei generale a obligaţiilor

Condiţia referitoare la debitor. Regula este urmŁtoarea: clauza de non-

concurenŞŁ nu trebuie sŁ-l punŁ pe debitor ´n imposibilitate absolutŁ de a exercita o

activitate conformŁ cu formarea sa profesionalŁ, oblig©ndu-l sŁ-ĸi schimbe

orientarea. O asemenea clauzŁ, chiar limitatŁ ´n timp ĸi spaŞiu, va putea fi redusŁ,

diminuatŁ, ori declaratŁ nulŁ. Ċn consecinŞŁ, cu c©t contractantul are o formare

profesionalŁ mai specializatŁ, cu at©t mai mult clauza riscŁ sŁ fie nulŁ, ´ntruc©t

lipseĸte o soluŞie de substituŞie pentru debitor. Ea va fi valabilŁ ´nsŁ dacŁ debitorul

8

are o formare polivalentŁ sau dacŁ natura specializŁrii sale ´i permite sŁ exercite

acelaĸi tip de activitate ´ntr-un alt sector economic. Art. 21 ĸi 23 din actualul Cod

român al muncii reflectŁ aceste principii.

Condiţii privitoare la creditor:

Exigenţa unei contraprestaţii. Codul român al muncii impune, prin art.

21, o indemnizaŞie de neconcurenŞŁ datoratŁ debitorului clauzei, care

trebuie plŁtitŁ pe ´ntreaga perioadŁ de neconcurenŞŁ. Ċn doctrinŁ se discutŁ

oportunitatea aplicŁrii exigenŞei unei contraprestaŞii ´n cazul oricŁrui tip

de clauzŁ de neconcurenŞŁ.

Exigenţa interesului legitim al beneficiarului, în limite proporţionale.

O clauzŁ de nonconcurenŞŁ nu este licitŁ dec©t dacŁ respectŁ echilibrul

dintre interesele debitorului ĸi cele ale creditorului obligaŞiei de

neconcurenŞŁ, fiind indispensabilŁ ĸi strict proporŞionalŁ cu protecŞia

intereselor legitime ale acestuia. Ċn general, se considerŁ cŁ interesul

legitim se determinŁ ĸi se evalueazŁ la momentul stipulŁrii clauzei.

B. Liceitatea clauzei de non-concurenţă din perspectiva teoriei practicilor

anticoncurenţiale

Condiţiile liceităţii. Când clauza de neconcurenŞŁ rezultŁ dintr-o antantŁ,

validitatea sa depinde de îndeplinirea a trei condiŞii:

SŁ fie ´ncheiatŁ cu titlu accesoriu ´n raport cu o convenŞie principalŁ, cŁci ea se justificŁ prin contractul a cŁrui eficacitate o garanteazŁ. C©nd este ´ncheiatŁ cu

titlu principal ´ntre mai mulŞi parteneri economici care ´ĸi interzic sŁ-ĸi facŁ

concurenŞŁ, ea conduce la o ´mpŁrŞire a pieŞei ĸi este lovitŁ de nulitate.

SŁ fie limitatŁ ´n timp ĸi spaŞiu.

SŁ fie necesarŁ economiei contractului ĸi strict ajustatŁ funcŞiei pe care o ´ndeplineĸte (regula raŞiunii). Ea nu trebuie sŁ ´mpiedice excesiv jocul concurenŞei.

DacŁ este disproporŞionatŁ ´n raport cu obiectivele contractului, constituie o

antantŁ ilicitŁ, deci nulŁ.

C©nd clauza este impusŁ de o ´ntreprindere ´n situaŞie dominantŁ, ´n dreptul

rom©n al concurenŞei, este lovitŁ de nulitate.

Răspunderea pentru neregularitatea clauzei de neconcurenţă. Reducerea şi

nulitatea. Când clauza este excesivŁ ĸi ´i limiteazŁ disproporŞionat debitorului

posibilitatea de a exercita o activitate conformŁ formŁrii ĸi experienŞei sale

profesionale, judecŁtorul poate să-i restrângă aplicarea – în timp şi/sau în

spaţiu. Ċn materia contractului de muncŁ, judecŁtorii opteazŁ ´n general pentru

nulitate, mai protectoare faŞŁ de salariat.

Clauza care ´l ´mpiedicŁ absolut pe debitor sŁ exercite o activitate conformŁ cu

competenŞa ĸi experienŞa sa profesionalŁ este lovitŁ de nulitate.

Ċn cazul aplicŁrii nulitŁŞii se pune problema retroactivitŁŞii acesteia.

JurisprudenŞa tempereazŁ efectele nulitŁŞii, ´nlŁtur©nd retroactivitatea dacŁ

9

debitorul a respectat clauza. Debitorul va putea deci sŁ pŁstreze sumele vŁrsate cu

titlul de indemnizaŞie.

DacŁ se pronunŞŁ nulitatea clauzei, debitorul non-concurenŞei poate pretinde

repararea prejudiciului suferit.

Răspunderea pentru violarea unei clauze de non-concurenţă valabile. Neexecutarea unei clauze licite de neconcurenŞŁ ridicŁ urmŁtoarele probleme:

Ce fel de răspundere ? Violarea interdicŞiilor valide de cŁtre debitorul

obligaŞiei atrage ´n sarcina acestuia rŁspunderea civilŁ contractualŁ. Doctrina

considerŁ cŁ doar concurenŞa activŁ poate genera rŁspunderea contractualŁ.

Consecinţele violării clauzei. Nerespectarea clauzei poate antrena

rezoluţiunea contractului (de cesiune de fond de comerŞ, de ex.), dar numai ´n

cazul ´n care clauza prezintŁ un interes determinant în economia contractului.

Victima nu trebuie sŁ dovedeascŁ dec©t activitatea concurenŞialŁ a

cocontractantului sŁu, indiferent de lipsa de loialitate care a inspirat eventual

conduita acestuia ĸi indiferent de prejudiciul efectiv pe care, posibil, l-a suferit. De

cele mai multe ori, violarea clauzei va antrena ´nsŁ ĸi acordarea de daune-interese.

Debitorul non-concurenŞei poate, ´n plus, sŁ fie privat, cu titlul de sancŞiune, de

indemnizaŞia pecuniarŁ, chiar dacŁ violarea nu a fost dec©t temporarŁ.

O altŁ soluŞie posibilŁ este executarea în natură a clauzei. JudecŁtorii pot

dispune chiar ´nchiderea ´ntreprinderii ´nfiinŞate prin violarea clauzei. Executarea

´n naturŁ poate fi ´nsoŞitŁ de obligarea la plata unor daune/amenzi cominatorii.

Complicitatea terţului. Ċn cazul contractelor de muncŁ: noul angajator care

angajeazŁ o persoanŁ pe care o ĸtia legatŁ printr-o clauzŁ de non-concurenŞŁ ´ĸi

angajeazŁ rŁspunderea delictualŁ, sub forma rŁspunderii pentru concurenŞŁ

neloialŁ, faŞŁ de angajatorul precedent.

Răspunderea pentru concurenţă neloială. TradiŞional se considerŁ cŁ actele

de concurenŞŁ neloialŁ genereazŁ rŁspunderea civilŁ delictualŁ, ´n temeiul disp. art.

998, 999 C. civ./ 1.349 NCC. Problema este ´nsŁ mai complicatŁ. Pornind de la

conţinutul art. 1 şi 2 din legea 11/1991, se poate avansa şi ipoteza unei acţiuni

de tip disciplinar, mai comodă din punctul de vedere al probaţiunii. Opinia

noastră este că ne aflăm în faţa unei acţiuni complexe, în care încălcarea unei

obligaţii deontologice generează răspundere civilă delictuală. Abaterile de la

normele moralei profesionale constituie, cu alte cuvinte, delicte civile.Victima

trebuie sŁ dovedeascŁ practica neloialŁ a concurentului sŁu, precum ĸi prejudiciul

ce i s-a provocat prin aceasta. AcŞiunea sa va avea ca finalitate condamnarea

pârâtului la daune-interese ĸi interdicŞia practicilor ´n cauzŁ, niciodatŁ ´nsŁ

desfiinŞarea ´ntreprinderii adversarului, ca ´n cazul concurenŞei anticontractuale.

Concurenţa ilegală şi concurenţa neloială

10

Concurenţa ilegală este aceea care înfrânge o interdicţie formulată printr-o

lege sau printr-un alt act normativ. Puterea publicŁ intervine adeseori pentru a

reglementa exerciŞiul activitŁŞilor comerciale ĸi pentru a moraliza metodele de

competiŞie economicŁ. DispoziŞiile edictate în acest scop sunt cel mai adesea

acompaniate de sancŞiuni contravenŞionale. Se pot cita în acest sens: prevederile

OrdonanŞei nr. 99/2000 privind comercializarea produselor ĸi serviciilor de piaŞŁ,

referitoare la cerinŞele ĸi criteriile necesare desfŁĸurŁrii activitŁŞii comerciale, la

v©nzŁrile cu preŞ redus ĸi publicitatea acestora, la v©nzŁrile piramidale, la loteriile

publicitare sau la v©nzŁrile cu prime, ori prevederile Legii nr. 158/2008 privind

publicitatea ´nĸelŁtoare ĸi publicitatea comparativŁ, sau ale Legii nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianŞilor ´n relaŞia cu

consumatorii. Atunci când comerciantul exercită acte de concurenţă într-un

domeniu deschis concurenţei, dar cu depăşirea limitelor stabilite prin norme

care încadrează competiţia, ori cu nerespectarea unor condiţii administrative,

concurenţa este ilegală.

Spre deosebire de concurenŞa anticontractualŁ, care exclude incidenŞa normelor

care sancŞioneazŁ concurenŞa neloialŁ, concurenŞa ilegalŁ este constitutivŁ de

concurenŞŁ neloialŁ.

Contrafacerea şi concurenţa neloială

Contrafacerea desemneazŁ generic orice atingere adusŁ monopolului de

exploatare care decurge dintr-unul din drepturile de proprietate intelectualŁ

(brevete de invenŞii, desene ĸi modele industriale, mŁrci depuse, opere literare ĸi

artistice, programe de calculator, topografii de circuite integrate). Ea constŁ, de

exemplu, ´n fabricarea, folosirea sau punerea ´n circulaŞie fŁrŁ drept a produselor

protejate printr-un brevet de invenŞie sau în reproducerea frauduloasŁ a unei mŁrci

depuse etc. Aceste practici sunt prohibite prin lege ĸi constituie o formŁ de

concurenţă interzisă, opusŁ ´n mod tradiŞional concurenŞei neloiale. Deosebirea

dintre aceste douŁ forme de concurenŞŁ este de esenŞŁ: contrafacerea ´nseamnŁ

violarea unui drept absolut, exclusiv, ´n timp ce concurenŞa neloialŁ - violarea unei

´ndatoriri de respectare a bunelor moravuri ´n afaceri. Ċn consecinŞŁ, acŞiunile care

le sancŞioneazŁ sunt fundamental diferite; ele au izvoare ĸi finalitŁŞi diferite.

Acţiunea în contrafacere este exercitatŁ de cŁtre titularul unui drept de

proprietate intelectualŁ ´n scopul de a obŞine sancŞionarea atingerii aduse dreptului

sŁu exclusiv: ea protejeazŁ un monopol ocrotit juridic ´mpotriva concurenŞei.

Acţiunea în concurenţă neloială este exercitatŁ de cŁtre un operator economic

´n scopul obŞinerii reparŁrii prejudiciului cauzat printr-un act neloial al unui

concurent : ea consacrŁ libertatea concurenŞei, dar sancŞioneazŁ ç surplusul » de

concurenŞŁ.

11

Aĸadar, din punct de vedere teoretic, cele douŁ acŞiuni sunt distincte. Din

momentul ´n care acŞiunea ´n contrafacere este admisibilŁ, ea exclude ´n principiu

exerciŞiul acŞiunii ´n concurenŞŁ neloialŁ.

Cu toate acestea, practica judiciarŁ actualŁ ĸi doctrina tind sŁ asocieze exerciŞiul

celor douŁ acŞiuni, pentru ele prezintŁ totuĸi trăsături comune din punct de vedere

economic: ambele sunt exercitate de intervenienŞi pe aceeaĸi piaŞŁ, ambele

dezvŁluie aceeaĸi luptŁ pentru cucerirea clientelei. Astfel, pe de o parte, datŁ fiind

insuficienŞa sancŞiunilor economice ale contrafacerii, acŞiunea ´n concurenŞŁ

neloialŁ este perceputŁ ca un complement. Pe de altŁ parte, c©nd drepturile atinse

prin acŞiunile ilegitime ale unui concurent sunt similare ´n conŞinut cu cele de

proprietate intelectualŁ dar, dintr-un motiv sau altul, nu sunt protejate legal,

acŞiunea ´n concurenŞŁ neloialŁ este privitŁ ca un substitut al celei în contrafacere.

Modulul II

Răspunderea pentru concurenţă neloială

Unitatea de ´nvŁŞare

Unitatea 1: RŁspunderea civilŁ

Unitatea 2: RŁspunderea penalŁ

Unitatea 3: RŁspunderea contravenŞionalŁ

Timp alocat: 4h

Bibliografie:

1. COMAN, Giorgiu, Concurenţa în dreptul intern şi european, Editura

Hamangiu, Bucureĸti, 2011, Capitolul V ï ConcurenŞa neloialŁ

2. EMINESCU, Yolanda, Concurenţa neleală, Editura Lumina Lex, Bucureĸti,

1994

3. MIHAI, Emilia, Dreptul concurenţei, Editura All Beck, Bucureĸti, 2004,

Partea I, capitolul I ĸi Partea a III-a ï ProtecŞia concurenŞilor

Unitatea 1

Răspunderea civilă

Temeiurile acţiunii în concurenţă neloială Specie a răspunderii civile delictuale. Ċn general, se considerŁ cŁ Legea nr.

11/1991 privind combaterea concurenŞei neloiale, prelu©nd tradiŞiile interbelice,

consacrŁ drept fundament al acŞiunii ´n concurenŞŁ neloialŁ rŁspunderea civilŁ

delictualŁ. Potrivit art. 3 din lege, ´ncŁlcarea obligaŞiilor de bunŁ-credinŞŁ ĸi de

12

respectare a uzanŞelor comerciale oneste atrage rŁspunderea civilŁ,

contravenŞionalŁ ori penalŁ, dupŁ caz. În doctrinŁ ea este analizatŁ, de regulŁ, ca o

modalitate a răspunderii civile delictuale, derivatŁ din aceasta, dar prezent©nd

anumite trŁsŁturi specifice.

Acţiune de tip disciplinar. AcŞiunea ´n concurenŞŁ neloialŁ este uneori privitŁ

ca o acţiune de tip disciplinar, punându-se accentul exclusiv pe necesitatea

respectŁrii moralei profesionale a comercianŞilor. Temeiul ĸi sensul rŁspunderii

pentru concurenŞŁ neloialŁ l-ar constitui exclusiv protecŞia uzanŞelor comerciale.

Teoria are avantaje ĸi dezavantaje.

Avantajul constŁ ´n faptul cŁ astfel ar deveni posibilŁ aplicarea sancŞiunilor

independent de existenŞa sau de cuantificarea riguroasŁ a pagubelor. S-ar putea

depŁĸi astfel dificultatea deosebitŁ a acŞiunii ´n concurenŞŁ neloialŁ: proba

prejudiciului.

Dezavantajul teoriei rezidŁ ´n riscul de realizare a unui nou tip de corporatism,

deoarece sfera actelor reprimabile ar putea fi redusŁ, printr-o interpretare

restrictivŁ, doar la cele prin care se ´ncalcŁ normele deontologice profesionale

stricto sensu, adicŁ la cele prin care comercianŞii ´nĸiĸi ´ĸi protejeazŁ relaŞiile ñde

castŁò.

Acţiune reală. O altŁ teorie considerŁ acŞiunea ´n concurenŞŁ neloialŁ ca fiind

similară celei care protejează drepturile de proprietate incorporală, punând

accentul în primul rând pe necesitatea apărării drepturilor asupra clientelei sau

asupra altor “valori concurenţiale”. Teoria nu poate fi reŞinutŁ deoarece :

Ipoteza dreptului de proprietate al comerciantului asupra clientelei sale

porneĸte de la premisa cŁ acesta este proprietar asupra fondului sŁu de

comerŞ, printre ale cŁrui elemente se regŁseĸte ĸi clientela. Dar clientela

nu este, din punct de vedere juridic, asimilabilŁ cu celelalte elemente ale

fondului de comerŞ, deoarece comerciantul nu este ñstŁp©nulò clientelei.

Prin natura sa, clientela este fluctuantŁ.

Mai delicatŁ este chestiunea de a ĸti dacŁ acŞiunea ´n concurenŞŁ neloialŁ are ca finalitate recunoaĸterea unui drept exclusiv privind o ñvaloare

concurenŞialŁò neprotejatŁ printr-o dispoziŞie legalŁ specialŁ (ipoteza

vizeazŁ mijloacele de confuzie ĸi unele manopere parazitare). Este

adevŁrat cŁ jurisprudenŞa referitoare la concurenŞa neloialŁ se inspirŁ tot

mai mult, în cazul unora dintre practicile neloiale, din protecŞia

drepturilor intelectuale. Dar, la fel de adevŁrat este cŁ cele douŁ domenii

se disting net ´n plan principial: ´n timp ce exclusivitatea recunoscutŁ

titularului unui drept de proprietate incorporalŁ constituie o excepŞie de la

principiul liberei concurenŞe, tocmai acest principiu guverneazŁ ´ntreaga

teorie a concurenŞei neloiale.

13

Un nou fundament legislativ. OdatŁ cu directiva referitoare la practicile

comerciale neloiale din 11 mai 2005, transpusŁ ´n dreptul intern prin Legea nr.

363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianŞilor ´n relaŞia cu

consumatorii ĸi armonizarea reglementŁrilor cu legislaŞia europeanŁ privind

protecŞia consumatorilor, unele din noile dispoziŞii pot servi ca temei al unei

acŞiuni ´n concurenŞŁ neloialŁ. Dreptul concurenŞei neloiale nu mai este doar un

drept destinat protejŁrii interesului subiectiv al concurentului, ci, mai general, este

un drept destinat sŁ asigure loialitatea pieŞei la un anumit standard. Directiva ĸi

legea internŁ corespunzŁtoare privesc

15

imposibil de inventariat. Este totuĸi posibilŁ o clasificare în acte negative ĸi acte

pozitive.

În cadrul actelor negative includem :

acte care au ca obiect sau efect dezorganizarea întreprinderii rivale, precum:

divulgarea secretelor de fabricŁ ĸi a savoir-faire-ului, coruperea personalului,

suprimarea semnelor distinctive ale mŁrfurilor, distrugerea publicitŁŞii rivalului.

actele de denigrare directŁ ĸi indirectŁ, prin omisiune.

Actele pozitive cuprind :

acŞiunile prin care un comerciant urmŁreĸte sŁ fie asimilat cu concurentul sŁu, prin crearea unei confuzii

acŞiunile prin care un comerciant se rataĸeazŁ indiscret ´ntreprinderii concurente, adicŁ se raporteazŁ la publicitatea sau realizŁrile altuia, ´n scopul de a

profita de reputaŞia acestuia

acŞiunile prin care un comerciant recurge la manopere parazitare.

Diversitatea formelor de manifestare a prejudiciului. Prejudiciul se poate

manifesta sub formele: deturnarea clientelei ĸi uzurparea unei valori economice.

a) Deturnarea clientelei este prejudiciul clasic concurenŞial ĸi constŁ ´n

pierderea clientelei suferite de ´ntreprinderea victimŁ a practicilor neloiale. Ipoteza

vizeazŁ situaŞiile ´n care autorul actelor neleale se aflŁ ´ntr-un raport de concurenŞŁ

cu victima sa, cei doi prospect©nd aceeaĸi clientelŁ cel puŞin ´n parte. Legea nr.

11/1991 circumstanŞiazŁ explicit, prin art. 4 lit. g), ĸi lit. h) douŁ modalitŁŞi

concrete de deturnare a clientelei, calificate drept contravenŞii. Dar deturnarea

clientelei poate fi consecinŞa nenumŁrator alte acte de concurenŞŁ neloialŁ, unele

nereglementate expres de lege.

b) Uzurparea unei valori economice. De la prejudiciul conceput exclusiv ca

pierdere a clientelei în profitul autorului actelor de concurenŞŁ neloialŁ s-a ajuns la

configurarea lui conceptualŁ ca uzurpare a unei valori economice, reprezentatŁ ´n

primul r©nd prin notorietatea ´ntreprinderii victimŁ. Notorietatea este rezultatul

unui savoir-faire, al unei munci perseverente ĸi al unor deosebite investiŞii

materiale ĸi intelectuale (pentru elaborarea unei mŁrci, pentru campanii publicitare

costisitoare etc.) ĸi implicŁ asumarea unor riscuri comerciale deloc neglijabile.

Toate acestea au un echivalent bŁnesc. Apoi, odatŁ dob©nditŁ, notorietatea

reprezintŁ ´n sine o valoare economicŁ, apreciabilŁ ´n bani; ea poate constitui

obiect de tranzacŞionare. JurisprudenŞa ĸi doctrina au extins conŞinutul noŞiunii de

valoare economicŁ la toate situaŞiile care implicŁ o muncŁ creatoare ĸi aleatorie,

precum ĸi investiŞii consistente. Toate aceste valori economice pot fi apŁrate prin

acŞiunea ´n concurenŞŁ neloialŁ contra uzurpŁrilor, sŁv©rĸite mai ales prin

manopere parazitare ĸi prin imitaŞie).

Diversitatea consecinţelor prejudiciului ´nseamnŁ cŁ acestea se pot produce în

plan material sau/ĸi ´n plan moral, corespunzŁtor formelor prejudiciului

16

patrimonial ĸi nepatrimonial (moral) din cadrul rŁspunderii civile delictuale

clasice.

a) Prejudiciul material poate fi cu uĸurinŞŁ determinat, în ipoteza pierderii unei

pieŞe, a diminuŁrii cifrei de afaceri, sau a pierderii rentabilitŁŞii investiŞiilor

realizate. Alteori determinarea existenŞei ĸi întinderii sale este dificilŁ, mai cu

seamŁ ´n cazurile c©nd este afectatŁ capacitatea de concurenŞŁ.

b) Prejudiciul moral se exprimŁ ´n principal prin atingerea adusŁ reputaŞiei,

elementelor atractive de clientelŁ, ´n general, ñimaginii de marcŁò a unei

întreprinderi.

B. Unitatea prejudiciului concurenţial. Prejudiciul concurenŞial are o unitate

fundamentalŁ, determinatŁ de unicitatea izvorului juridic: art. 998, 999

V.C.civ./1.349 NCC. Temeiul sŁu juridic esenŞial este ĸi rŁm©ne responsabilitatea

civilŁ delictualŁ.

Nucleul unic al tuturor daunelor generate de nelealitatea ´n relaŞiile

competiŞionale ar putea fi numit ñtulburareò comercialŁ, dezordine comercialŁ,

care altereazŁ normalitatea jocului concurenŞei. AceastŁ tulburare comercialŁ

constituie prin sine ´nsŁĸi un interes actual, care deschide dreptul la acŞiunea ´n

justiŞie, fiind ´nsŁ necesar sŁ se facŁ proba ei : prejudiciul concurenţial nu se

prezumă, ci trebuie dovedit.

Necesitatea probŁrii prejudiciului este legatŁ de condiŞia certitudinii sale.

Prejudiciul este cert atunci când el este actual, ipotezŁ care nu pune dificultŁŞi de

probaŞiune. DacŁ el se va realiza în viitor, trebuie fŁcutŁ distincţia între prejudiciul

virtual sau potenţial şi prejudiciul eventual. Prejudiciul virtual sau potenŞial este

cel care fiinŞeazŁ ´n germene ´n actul incriminat. Prejudiciul eventual nu este ´nsŁ

dec©t o expectativŁ. Ceea ce trebuie indemnizat este doar prejudiciul cert, adică

cel actual şi cel virtual, ambele fiind susceptibile de o evaluare imediată. Tipice

pentru prejudiciile concurenŞiale potenŞiale sunt pierderea unei ĸanse de dezvoltare

comercialŁ sau economicŁ a victimei, atingerile aduse elementelor atractive de

clientelŁ sau capacitŁŞii concurenŞiale ale unei ´ntreprinderi, prin deteriorarea

ñimaginii sale de marcŁò.

Repararea prejudiciului se poate realiza printr-un ansamblu de mŁsuri practice,

ca de pildŁ obligarea la ´ncetarea faptei ilicite, publicarea hotŁr©rii ´n presŁ, dar,

mai ales, prin acordarea de daune interese. Ċn privinŞa stabilirii acestora din urmŁ

jurisprudenŞa ia ´n consideraŞie, alŁturi de paguba suferitŁ de victimŁ ĸi criteriul

avantajelor pe care actul ilicit le procurŁ autorului sŁu, al mărimii beneficiilor

nelegitime. AceastŁ derogare de la principiul clasic este justificatŁ dacŁ se are ´n

vedere cŁ rŁspunderea civilŁ pentru concurenŞŁ neloialŁ ´ndeplineĸte, alŁturi de

funcŞia indemnitarŁ, ĸi o marcatŁ funcŞie punitivŁ.

Raportul de cauzalitate. Repararea prejudiciului produs prin fapte de

concurenŞŁ este condiŞionatŁ ĸi de probarea acestui element al rŁspunderii.

17

Aspecte procesuale privind acţiunea în concurenţă neloială Este util sŁ trecem ´n revistŁ diversele acŞiuni care pot fi intentate ´n aceastŁ

materie ĸi sŁ delimitŁm cercul persoanelor care pot avea calitate procesualŁ activŁ

ĸi pasivŁ.

A) Acţiunile civile în materie de concurenţă neloială

Putem clasifica aceste acŞiuni ´n defensive ĸi ofensive, cu caracter reparator.

Defensive: acŞiunea ´n ´ncetarea tulburŁrii; acŞiunea ´n constatare ĸi acŞiunea pentru

publicarea hotŁr©rii. Ofensive: în daune-interese ĸi ´n repararea prejudiciului

moral.

Acţiunea în încetarea tulburării. Prin se urmŁreĸte sŁ se impunŁ

comerciantului care sŁv©rĸeĸte un act de concurenŞŁ neloialŁ sŁ ´nceteze sau sŁ

´nlŁture actul, precum ĸi sŁ restituie documentele confidenŞiale ´nsuĸite ´n mod

ilicit de la deŞinŁtorul lor legitim (art. 6 din legea nr. 11/1991). Ċn acelaĸi registru

se ´nscrie ĸi alin. 2 al art. 7, potrivit cŁruia, la cererea deŞinŁtorului legitim al

secretului comercial, instanŞa poate dispune mŁsuri de interzicere a exploatŁrii

industriale ĸi/sau comerciale a produselor rezultate din ´nsuĸirea ilicitŁ a secretului

comercial sau distrugerea acestor produse.

Încetarea actului neloial semnificŁ în principiu obligarea pârâtului de a pune

punct unui act de concurenŞŁ neloialŁ ´n curs de desfŁĸurare. Finalitatea acestei

acŞiuni poate fi ĸi aceea de a preveni pericolul repetŁrii unui act neloial deja comis,

precum ĸi de a para ameninŞarea, riscul producerii iminente a unui asemenea act.

AcŞiunea ´n ´ncetarea tulburŁrii este consideratŁ ´n doctrinŁ a fi cea mai

importantŁ acŞiune ´n concurenŞŁ neloialŁ, deoarece prevenirea sau încetarea

atingerii nelegitime aduse intereselor comerciale ale unei întreprinderi poate fi mai

importantŁ pentru aceasta decât repararea prejudiciului cauzat. În plus, acest tip de

acŞiune conferŁ reclamantului avantajul de a evita proba vreunui prejudiciu.

Acţiunea în constatare. Av©nd ´n vedere cŁ, potrivit art. 111 C. proc. civ.,

acŞiunea ´n constatare are caracter subsidiar, o acŞiune ´n constatarea caracterului

neloial al actului de competiŞie economicŁ, promovatŁ independent de orice altŁ

acŞiune, nu este admisibilŁ.

NeprevŁzutŁ ´n mod explicit ´n sistemele de drept pozitiv, dar admisŁ ´n doctrinŁ

ĸi respectuoasŁ faŞŁ de criteriile acŞiunii ´n constatare impuse de legea procesualŁ

rom©nŁ, credem cŁ este posibilŁ o acţiune în constatare negativă, al cŁrei scop ar fi

constatarea cŁ actul competiŞional al reclamantului nu este neloial.

Publicarea hotărârii. Potrivit art. 11 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea

concurenŞei neloiale, odatŁ cu condamnarea ori obligarea la ´ncetarea faptei ilicite

sau repararea daunei, instanŞa poate obliga la publicarea hotŁr©rii, ´n presŁ, pe

cheltuiala fŁptuitorului. Rostul publicŁrii este ´n primul r©nd defensiv, cŁci, ´n

aceastŁ manierŁ, se stopeazŁ tulburŁrile sau se previne o recidivŁ a actelor de

18

concurenŞŁ neloialŁ. Ċn acelaĸi timp, publicarea permite repararea, cel puŞin ´n

parte, a prejudiciului, prin restabilirea adevŁrului ´n ochii terŞilor care cunoscuserŁ

actul ilicit.

De regulŁ, solicitarea publicŁrii hotŁr©rii ´nsoŞeĸte, ca accesoriu, cererea

principalŁ privind ´ncetarea faptei ilicite sau acordarea de daune-interese. Nu se

poate exclude ´nsŁ nici ipoteza formulŁrii distincte a unei asemenea acŞiuni,

posterior admiterii acŞiunii defensive sau reparatorii.

Acţiunea în daune-interese. PrevŁzutŁ expres ´n partea finalŁ a art. 6 din Legea

nr. 11/1991, acŞiunea ´n daune-interese ´n domeniul concurenŞei neloiale este

supusŁ, ´n principiu, probŁrii condiŞiilor generale ale rŁspunderii civile delictuale:

fapta ilicitŁ, vinovŁŞia, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptŁ ĸi prejudiciu.

Acţiunea în repararea prejudiciului moral. Art. 9 din Legea nr. 11/1991

pentru combaterea concurenŞei neloiale recunoaĸte posibilitatea acordŁrii de

despŁgubiri pentru prejudiciul moral.

B) Persoanele care au calitate procesuală activă sau pasivă în acţiunea în

concurenţă neloială

Calitatea procesuală activă. Calitatea procesualŁ activŁ revine, desigur,

comerciantului-victimŁ, cel lezat sau susceptibil de a fi lezat printr-un act de

concurenŞŁ neloialŁ. Legea nr. 11/1991 ĸi celelalte acte normative aplicabile ´n

materie sunt susceptibile sŁ se aplice ĸi ´n situaŞiile ´n care reclamantul nu se aflŁ ´n

raporturi de concurenŞŁ ï nemijlocitŁ sau indirectŁ - cu pârâtul, fiind perfect

compatibile cu calitatea de reclamanŞi ĸi a altor persoane dec©t comercianŞii direct

prejudiciaŞi prin actele ilicite : clienŞii, beneficiarii, altfel spus toate persoanele care

s-ar gŁsi ´n situaŞia de cumpŁrŁtori efectivi sau potenŞiali ai bunurilor sau

prestaŞiilor ´n cauzŁ ĸi care ar putea fi eventual lezaŞi, precum ĸi diverse asociaŞii

profesionale.

Consumatorii nu au deschisŁ calea acŞiunilor defensive, ci numai a celor

reparatorii, ´n mŁsura ´n care au suferit un prejudiciu direct, ´ntruc©t ei nu se pot

erija ´n reprezentanŞi ai intereselor colective aparŞin©nd categoriei de intervenienŞi

pe piaŞa din care fac parte. O astfel de legitimare procesualŁ activŁ pot avea ´nsŁ

asociaŞiile pentru protecŞia consumatorilor.

De asemenea, asociaŞiile profesionale pot promova cereri ´n justiŞie în temeiul

rŁspunderii pentru concurenŞŁ neloialŁ. Ele pot recurge, la fel ca ĸi asociaŞiile

pentru protecŞia consumatorilor, numai la acŞiunile defensive, cu excepŞia situaŞiei

´n care asociaŞia a suferit ea ´nsŁĸi o pagubŁ directŁ.

Calitatea procesuală pasivă. În principiu, sunt aplicabile regulile generale,

fiind chemat sŁ rŁspundŁ autorul comportamentului neloial, de regulŁ un

comerciant. AlŁturi de acesta, pot fi traĸi la rŁspundere coautorii, complicii,

instigatorii, indiferent de calitatea lor. Autorul actului ilicit va rŁspunde solidar, ´n

calitate de comitent, cu prepusul sŁu, pentru acoperirea prejudiciului produs printr-

19

o faptŁ de concurenŞŁ neloialŁ sŁv©rĸitŁ de acesta, ´n exerciŞiul atribuŞiunilor ce i-au

fost conferite (art. 9 alin. 2 din Legea nr. 11/1991). Legea prevede firesc, în acord

cu dispoziŞiile art. 1003 Vechiul Cod civil român/art. 1.370 N.C.C., rŁspunderea

solidarŁ a tuturor participanŞilor la actul de concurenŞŁ neloialŁ (art. 9 alin. 3).

Unitatea 2

Răspunderea penală

Art. 5 din Legea nr. 11/1991 incrimineazŁ ca infracŞiuni un numŁr de ĸapte

fapte, considerate cŁ prezintŁ un grad de pericol social mai ridicat dec©t delictele

civile ĸi contravenŞiile. În categoria infracŞiunilor sunt incluse ĸi fapte care nu sunt

sŁv©rĸite de comercianŞi, ci de persoane neimplicate ´n calitate de pŁrŞi ´n

raporturile de concurenŞŁ, dar care au un impact nemijlocit asupra mediului

concurenŞial. Sub acest aspect, textul art. 5 se prezintŁ ca un conglomerat de fapte

incriminate, al cŁrui numitor comun îl constituie obiectul juridic generic al

infracţiunilor, constituit din relaţiile sociale legate de construirea şi menţinerea

unei concurenţe neviciate prin acte contrare moralei în afaceri.

Subiecţii activi ai infracŞiunilor pot fi deci alŁturi de comercianŞi ĸi alte categorii

de persoane: prepuĸii autoritŁŞilor competente sŁ elibereze unele autorizaŞii;

persoanele care au desfŁĸurat activitŁŞi de spionaj comercial sau industrial;

persoanele aparŞin©nd autoritŁŞilor publice care, ´n aceastŁ calitate, au intrat ´n

posesia unor secrete comerciale; mandatarii comercianŞilor deŞinŁtori legitimi de

secrete comerciale.

Elementul material al laturii obiective a acestor infracŞiuni este alternativ,

fiecare dintre ele put©nd fi sŁv©rĸitŁ prin oricare din acŞiunile prevŁzute de lege.

În ceea ce priveĸte latura subiectivă, remarcŁm cŁ, pentru infracŞiunea prevŁzutŁ

la art. 5 lit. c), forma de vinovŁŞie impusŁ de legiuitor pentru existenŞa infracŞiunii

este intenŞia directŁ, ´n timp ce pentru celelalte infracŞiuni intenŞia se poate

manifesta ĸi ´n forma ei indirectŁ, ´n toate variantele alternative prevŁzute de texte.

Pedeapsa prevŁzutŁ de legea ´n vigoare pentru sŁv©rĸirea acestor infracŞiuni

este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

Potrivit art. 8 din lege, acŞiunea penalŁ se pune ´n miĸcare la pl©ngerea pŁrŞii

vŁtŁmate ori la sesizarea camerei de comerŞ ĸi industrie teritoriale sau a altei

organizaŞii profesionale.

DispoziŞiile penale ale legii nr. 11/1991 se completeazŁ cu art. 86 din Legea nr.

84/1998 privind mŁrcile ĸi indicaŞiile geografice, care prevede cŁ reprezintŁ

infracŞiune de concurenŞŁ neloialŁ ñorice utilizare a mŁrcilor sau indicaŞiilor

geografice, contrarŁ practicilor loiale ´n activitatea industrialŁ sau comercialŁ, ´n

scopul de a induce ´n eroare consumatoriiò.

22

Copia servilă implicŁ o imitaŞie profundŁ, dincolo de aspectul exterior al

produsului, ´n specificitatea sa tehnicŁ, ´n caracteristicile ĸi

funcŞionalitatea sa. ŝinta unor astfel de manopere o constituie obiectele cu

succes comercial ĸi care nu sunt protejate prin drepturi exclusive.

Copia cvasiservilă implicŁ numai realizarea unei asemŁnŁri exterioare

între cele douŁ produse. Se sancŞioneazŁ dacŁ dominant este efectul de

ansamblu al similitudinilor.

Confuzia în percepţia publicului. IncidenŞa legii este condiŞionatŁ de proba

confuziei sau a riscului unei confuzii în spiritul consumatorilor. Sunt necesare deci

trei condiţii cumulative:

- produsele sŁ fie de aceeaĸi naturŁ;

- ´ntre produse sŁ existe similitudini obiective;

- cele douŁ produse sŁ se adreseze aceleiaĸi clientele.

Copiile licite. Imitatorul poate invoca trei justificŁri exoneratoare:

a) Natura produsului

b) Banalitatea produsului

c) Imitarea este impusă de exigenţe tehnice

Indiferenţa bunei-credinţe. Elementul relei-credinŞe nu este indispensabil

pentru angajarea responsabilitŁŞii. Legea nu este interesatŁ de atitudinea psihicŁ a

fŁptuitorului ĸi nu distinge ´ntre intenŞie ĸi culpŁ ï sub oricare din formele sale.

Identificarea cu întreprinderea

Noţiune. ĂIdentificarea cu ´ntreprindereaò constituie aĸadar orice act de

concurenŞŁ neloialŁ prin intermediul cŁruia comerciantul neonest ´ncearcŁ sŁ

creeze confuzie ´ntre ´ntreprinderea sa ĸi ´ntreprinderea comerciantului victimŁ.

Modalităţi. Identificarea cu o ´ntreprindere implicŁ imitarea semnelor

distinctive ale acesteia: numele, emblema, aranjamentul material sau orice alt semn

distinctiv al întreprinderii.

Exemplu : imitarea numelui comercial ´n modalitatea utilizŁrii propriului nume,

dar ĸi a numelui altuia.

a) Omonimia. În principiu, nimeni nu poate fi împiedicat sŁ exercite o

activitate comercialŁ sub numele sŁu, pentru singurul motiv cŁ un alt comerciant

exploateazŁ deja un comerŞ sub un nume identic sau pe motivul cŁ a fost

´nregistratŁ o marcŁ sub acelaĸi nume. Singura condiŞie impusŁ de lege este

´nlŁturarea riscului de confuzie (art. 38 din Legea nr. 26/1990 privind registrul

comerŞului).

Legea nr. 84/1998 privind mŁrcile ĸi indicaŞiile geografice, modificatŁ, cuprinde,

la r©ndul sŁu, dispoziŞii speciale al cŁror scop este apŁrarea drepturilor exclusive

nŁscute din depozitul mŁrcii ´mpotriva posibilelor confuzii purt©nd asupra originii

produselor (art. 36).

23

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŞei neloiale, prin art. 5 lit. g),

sancŞioneazŁ ca infracŞiune utilizarea menŞiunilor false pentru a induce ´n eroare pe

ceilalŞi comercianŞi sau pe beneficiari asupra identitŁŞii ´ntreprinderii. La r©ndul

sŁu, Legea nr. 158/2008 privind publicitatea ´nĸelŁtoare ĸi publicitatea

comparativŁ, condiŞioneazŁ liceitatea publicitŁŞii comparative, ´ntre altele, ĸi de

absenŞa confuziei ´ntre comercianŞi.

b) Utilizarea comercială a numelui altuia. Spre deosebire de cazul omonimiei,

utilizarea comercialŁ a numelui altuia nu este liberŁ. Ea nu este licitŁ dec©t dacŁ:

- titularul numelui consimte ;

- datoritŁ banalitŁŞii numelui, nu existŁ riscul confuziei.

C©nd patronimul este celebru, titularul numelui poate acŞiona ´n apŁrarea

numelui sŁu fŁrŁ sŁ fie necesar sŁ mai probeze confuzia sau prejudiciul.

Confuzia în percepţia publicului. Confuzia urmŁritŁ de competitorul neleal

´ntre ´ntreprinderea sa ĸi cea concurentŁ depinde de douŁ elemente:

- cele douŁ ´ntreprinderi desfŁĸoarŁ activităţi concurenţiale, ele acŞion©nd ´n

acelaĸi domeniu ĸi adres©ndu-se aceleiaĸi clientele;

- cele douŁ ´ntreprinderi acŞioneazŁ în acelaşi spaţiu geografic sau în spaţii

geografice apropiate.

Parazitismul economic Noţiune. Denumirea de „parazitism economic”, semnifică acele acte de

concurenţă neloială prin care comerciantul neonest urmăreşte să obţină

avantaje concurenţiale cu minimum de efort, prin uzurparea prestigiului altor

întreprinderi.

Ċn doctrinŁ se distinge ´ntre concurenŞa parazitarŁ ĸi manoperele parazitare.

Concurenţa parazitară. Comerciantul parazit creează confuzie prin

raportarea sa la o întreprindere notorie, căutând să profite de prestigiul ei, pentru

a exploata acelaşi tip de clientelă şi a determina, în cele din urmă, deturnarea

acesteia în profitul său. Exemplu : practica tabelelor de concordanŞŁ, în domeniul

parfumurilor.

Prin art. 6 lit. f), Legea nr. 158/2008 privind publicitatea ´nĸelŁtoare ĸi

comparativŁ, declarŁ legalŁ publicitatea comparativŁ dacŁ, prin intermediul ei nu

se profitŁ ç ´n mod neloial de reputaŞia unei mŁrci, a unei denumiri comerciale sau

a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor

concurente. » Mai mult, prestigiul deosebit al ´ntreprinderii victimŁ poate

determina posibilitatea de stabilire a confuziei chiar ´n absenŞa oricŁrei concurenŞe

´ntre cele douŁ ´ntreprinderi, care pot fi active ´n domenii diferite. Este ´nsŁ

obligatorie proba confuziei asupra originii bunului.

Manoperele parazitare. Teoria parazitismului poate fi ´nsŁ aplicatŁ fŁrŁ a mai

pretinde proba nici unei confuzii: comerciantul nu cautŁ ´n mod special sŁ creeze o

24

confuzie ´n percepŞia publicului ´ntre produse, nici între întreprinderi, nici privind

originea produselor. Prejudiciul va consta într-o tulburare comercialŁ, actualŁ sau

viitoare, în diluarea valorii semnelor distinctive ĸi ´n diminuarea capacitŁŞii de

concurenŞŁ a ´ntreprinderii piratate, pe scurt, ´n uzurparea notorietŁŞii acesteia.

Astfel, nimeni nu ar putea crede cŁ producŁtorii de vinuri din celebra regiune

Champagne au renunŞat la obŞinerea produselor lor specifice, pentru a fabrica

parfumuri, fie ele chiar de lux. Deci, fabricantul de cosmetice, care ĸi-a denumit

parfumul ĂChampagneò ĸi l-a ambalat într-un flacon asemŁnŁtor sticlelor de

ĸampanie, este culpabil de sŁv©rĸirea unui act de concurenŞŁ neloialŁ, sub forma

manoperelor parazitare. El a profitat de prestigiul denumirii de origine

Champagne, ´n scopul de a atrage clientelŁ pentru noul sŁu parfum.

Legea nr. 84/1998 integreazŁ ĸi aceastŁ tendinŞŁ. De pildŁ, prin art. 6 alin. (4) lit.

a) se precizeazŁ cŁ o marcŁ poate fi refuzatŁ la ´nregistrare sau este susceptibiŁ de a

fi anulatŁ dacŁ este identicŁ sau similarŁ cu o marcŁ anterioarŁ ´nregistratŁ ´n

România, pentru servicii/produse care nu sunt similare ï c©nd marca anterioarŁ se

bucurŁ de un renume ĸi dacŁ prin folosirea mŁrcii ulterioare s-ar obŞine un profit

necuvenit din caracterul distinctiv ĸi renumele mŁrcii anterioare.

Unitatea 2

Dezorganizarea

Noţiune şi clasificare Dezorganizarea întreprinderii concurente ca act de concurenŞŁ neloialŁ produce

o rupturŁ a egalitŁŞii ´n concurenŞŁ.

Ċn funcŞie de scopul urmŁrit, dezorganizarea este de douŁ feluri:

care vizeazŁ activitatea productivŁ sau comercialŁ a ´ntreprinderii concurente. Aceasta, la r©ndul sŁu, poate fi:

- directŁ

- indirectŁ.

care vizeazŁ reŞelele de distribuŞie, prin dezvoltarea importurilor paralele. Dezorganizarea care vizează activitatea productivă sau comercială a

concurentului. Dezorganizarea directă. Aceasta include în primul rând

dezorganizarea activitŁŞii adversarului prin mijloace brutale, precum deturnarea

comenzilor sau suprimarea publicitŁŞii acestuia. Ea se poate realiza ´nsŁ ĸi prin

metode mai rafinate. Unele dintre ele implicŁ utilizarea aĸa-numitelor ñpreŞuri de

apelò, care sunt preŞuri anormal de joase, dar situate deasupra rev©nzŁrii ´n

pierdere. AceastŁ practicŁ nu este constitutivŁ de concurenŞŁ neloialŁ dec©t ´n

prezenŞa unor circumstanŞe speciale: c©nd este ´nsoŞitŁ de o ´nĸelŁciune sau de un

dumping. Sunt prejudiciaŞi.

25

Dezorganizarea care vizează activitatea productivă sau comercială a

concurentului. Dezorganizarea indirectă. Aceasta poate consta în:

- utilizarea personalului întreprinderii rivale sau

-

26

cunoscute de un numŁr mai mare de persoane. EsenŞial este ca deŞinŁtorii legitimi

sŁ ia mŁsuri rezonabile pentru pŁstrarea confidenŞialitŁŞii informaŞiilor.

- Ansamblul de cunoĸtinŞe care alcŁtuiesc know-how-ul nu face obiectul unui

brevet, fie cŁ respectivele cunoĸtinŞe nu ´ndeplinesc condiŞiile pentru a fi brevetate,

fie cŁ nu se doreĸte obŞinerea unui brevet (pentru a se evita cheltuielile necesare

pentru depozit sau pentru a se preveni divulgarea lor).

Ċnsuĸirea secretelor de afaceri sau a savoir-faire-ului poate fi directă sau

indirectă.

Aproprierea directă se poate face prin mijloace diverse, între care spionajul

industrial sau comercial este intens folosit astŁzi ´n lupta acerbŁ pentru c©ĸtigarea

rapidŁ a unor poziŞii dominante sau pentru menŞinerea acestora [art. 5 lit. e) din

Legea nr. 1171991]. Ċnsuĸirea directŁ a unor informaŞii secrete se mai poate realiza

ĸi prin ´ncŁlcarea obligaŞiei de confidenŞialitate de cŁtre persoane aparŞin©nd

autoritŁŞilor publice, cŁrora informaŞiile le-au fost transmise de cŁtre comercianŞi ´n

virtutea unor obligaŞii legale [art. 5 lit. d) ĸi lit. f)], sau de cŁtre mandatarii

comercianŞilor, ´mputerniciŞi de cŁtre aceĸtia sŁ-i reprezinte ´n faŞa autoritŁŞilor

publice [art. 5 lit. f)].

C©nd divulgarea, achiziŞionarea sau folosirea unui secret comercial sunt actele

unui comerciant sau ale unui salariat ï infidel - ĸi se realizeazŁ contrar uzanŞelor

comerciale cinstite, faptele constituie contravenŞii [art. 4 lit. b)]. Legea nr. 11/1991

sancŞioneazŁ distinct, contravenŞional, pentru caracterul sŁu pernicios, ĸi una din

cŁile neloiale utilizate pentru obŞinerea informaŞiilor confidenŞiale: coruperea

personalului unui comerciant [art. 4 lit. f)].

Aproprierea indirectă a secretelor de afaceri sau a savoir-faire-ului nu este

reprimabilŁ per se. Orice persoanŁ este liberŁ ´n principiu sŁ-ĸi pŁrŁseascŁ

´ntreprinderea pentru a lucra la o ´ntreprindere concurentŁ sau chiar sŁ-ĸi creeze o

´ntreprindere concurentŁ. La fel cum fostul salariat poate sŁ determine, odatŁ cu

plecarea sa, deplasarea clientelei, el poate sŁ foloseascŁ know-how-ul dobândit

anterior ´n noua ´ntreprindere ĸi ´n beneficiul acesteia. Utilizarea know-how-ului în

profitul unei ´ntreprinderi concurente devine ´nsŁ reprimabilŁ dacŁ este ´nsoŞitŁ de

acŞiuni frauduloase.

Dezorganizarea reţelelor de distribuţie prin importuri paralele. Prin

acŞiunile pe care le întreprind, distribuitorii paraleli pot determina dezorganizarea

reŞelelor de distribuŞie ĸi ´nlocuirea lor cu o distribuŞie paralelŁ, neagreatŁ de

fabricant.

Chestiunea este de a ĸti dacŁ distribuitorul paralel, care ignorŁ ´n mod conĸtient

un contract de exclusivitate sau de distribuŞie selectivŁ, comite un act de

concurenŞŁ neloialŁ. Ċn principiu, rŁspunsul este pozitiv : acŞiunea unui distribuitor

paralel de a se aproviziona de la un distribuitor agreat este constitutivŁ de

concurenŞŁ neloialŁ, deoarece orice persoanŁ care o ajutŁ pe alta sŁ-ĸi ´ncalce

27

obligaŞiile contractuale comite un delict. Fapta sa poate fi calificatŁ ĸi ca act de

parazitism comercial pentru cŁ, pe de o parte, el vinde produsele reŞelei fŁrŁ sŁ fie

supus constr©ngerilor obiĸnuite ale distribuitorilor agreaŞi (´n legŁturŁ, de pildŁ, cu

preŞurile recomandate, sau cu amenajarea spaŞiilor comerciale) ĸi, pe de altŁ parte,

beneficiazŁ de valoarea publicitarŁ a mŁrcii, pentru a-ĸi dezvolta propriul comerŞ

ilicit.

RŁspunderea ´n concurenŞŁ neloialŁ a terŞului distribuitor faŞŁ de promotorul

reŞelei poate fi angajatŁ dacŁ se produc urmŁtoarele probe:

-cŁ terŞul s-a aprovizionat de la un membru al reŞelei sau/ĸi cŁ a sŁv©rĸit ĸi alte

acte neloiale. Distribuitorul paralel poate ´nlŁtura sancŞionarea sa dacŁ dovedeĸte

cŁ ´nsuĸi furnizorul (fabricant sau v©nzŁtor) a organizat ñevadŁrileò din circuit,

v©nz©nd ´n afara propriei reŞele.

-cŁ reŞeaua de distribuŞie este organizatŁ cu respectarea legii, demonstrând, de

exemplu, caracterul obiectiv al criteriilor de selecŞie sau cŁ, prin intermediul

contractului de exclusivitate, nu se produc efecte restrictive de concurenŞŁ.

Unitatea 3

Denigrarea

Noţiune

Denigrarea constă în răspândirea de informaţii peiorative şi răuvoitoare cu

privire la persoana, întreprinderea sau produsele unui concurent ori la

produsele unui grup determinat de concurenţi. Scopul acesteia este diminuarea

forŞei economice a concurentului/concurenŞilor ĸi, simetric, creĸterea propriului

prestigiu.

Legea nr. 11/1991 sancŞioneazŁ denigrarea directă: comunicarea sau

rŁsp©ndirea de cŁtre un comerciant de afirmaŞii mincinoase asupra unui concurent

sau mŁrfurilor sale, afirmaŞii de naturŁ sŁ dŁuneze bunului mers al ´ntreprinderii

[art. 4 alin. 1 lit. g)].

De asemenea, este condamnatŁ ĸi maniera indirectă de subminare a imaginii

adversarului: comunicarea sau rŁsp©ndirea ´n public de cŁtre un comerciant de

afirmaŞii asupra propriei sale ´ntreprinderi sau activitŁŞii acesteia, menite sŁ inducŁ

´n eroare ĸi sŁ-i creeze o situaŞie de favoare ´n dauna unor concurenŞi [art. 4 alin. 1

lit. f)].

Ambele texte consacrŁ statut de contravenŞii unor forme agravate ale denigrŁrii.

Pentru reŞinerea sŁv©rĸirii unui act de concurenŞŁ neloialŁ sub forma denigrŁrii

este necesarŁ ´ndeplinirea cumulativŁ a urmŁtoarelor condiŞii:

a) ´ntre denigrator ĸi denigrat sŁ existe un raport de concurenŞŁ, cel puŞin

indirect;

b) sŁ existe o discreditare conŞinutŁ ´ntr-un mesaj;

30

Naşterea dreptului consumului

Problema protecŞiei consumatorilor a apŁrut ´n societŁŞile occidentale cu

economii de piaŞŁ mature, postmoderne, generatŁ fiind de curentele consumiste.

Statutul de ramurŁ distinctŁ de drept i-a fost adeseori contestat, datŁ fiind

aparenŞa de eclectism. ExistŁ ´nsŁ un fir unificator al tuturor împrumuturilor din

substanŞa cŁrora s-a construit ĸi el constŁ ´n funcŞia pe care o realizeazŁ normele

de dreptul consumului: protecŞia individului uman-persoanŁ ´n calitatea sa de

consumator. Criteriului scopului comun al reglementŁrilor i se adaugŁ criteriul

limbajului juridic specific ĸi criteriul codificŁrii, dat fiind cŁ, prin Legea nr.

296/2004, a fost adoptat Codul consumului.

Dreptul consumului – element al ordinii publice de protecţie EvoluŞia relaŞiilor ĸi a politicilor economice din ultimele douŁ secole a

configurat noi sfere de ordine juridicŁ, care se intersecteazŁ cu cele clasice: ordinea

publicŁ economicŁ ĸi ordinea privatŁ economicŁ. Apoi, în interiorul ordinii publice

economice, s-a distins ´ntre ordinea publicŁ economicŁ de orientare ĸi ordinea

economicŁ publicŁ de protecŞie. Ordinea publicŁ economicŁ de protecŞie este

alcŁtuitŁ din mŁsurile care tind sŁ protejeze un contractant ĸi care modificŁ relaŞiile

contractuale dintre pŁrŞi, acord©nd un anume drept uneia dintre ele. Dreptul

consumului este un important element al ordinii publice economice de protecŞie.

Într-un raport de dreptul consumului, poziŞiile pŁrŞilor nu sunt simetrice, ele nu

sunt egal tratate juridic. Dreptul consumului constatŁ cŁ pŁrŞile raportului juridic de

consum sunt inegale din punct de vedere economic ĸi profesional ĸi tinde sŁ

restaureze egalitatea dintre acestea, recunoscând consumatorilor drepturi

suplimentare, faŞŁ de cele consacrate de dreptul comun, ´n relaŞiile lor cu

comercianŞii. Altfel spus, dreptul consumului creeazŁ ´ntre pŁrŞi Ăreciprocitate

proporŞionalŁò, pun©ndu-le într-o relaŞie de egalitate de tip geometric.

Unitatea 2

Noţiunea de drept al consumului

Definiţie Dreptul român al consumului este acea ramură compozită de drept formată

din reglementările care organizează procesul economico-social al consumului şi

instituie o protecţie specială a consumatorilor, în raporturile lor cu producătorii

de bunuri şi servicii.

Obiectul dreptului consumului

31

Obiectul dreptului pozitiv al consumului îl constituie, pe de o parte, protejarea

producătorilor, a libertăţii lor de a oferi spre consum bunuri şi servicii, pe de altă

parte, protejarea consumatorilor, prin consacrarea unor drepturi subiective

speciale în favoarea acestora, în scopul realizării unei egalităţi de fapt în

raporturile acestora cu comercianţii – fabricanţi şi distribuitori.

Raporturile dreptului consumului cu alte ramuri de drept a) Relaţiile cu dreptul civil se configureazŁ ca adevŁratŁ filiaŞie a dreptului

consumului faŞŁ de dreptul civil. RegŁsim aici teoria generalŁ a contractului, dupŁ

cum rŁspunderea de dreptul consumului se ´ntemeiazŁ pe principiile rŁspunderii

civile, contractuale sau delictuale. Ċn plus, metoda de reglementare este aceeaĸi ca

´n dreptul civil: egalitatea pŁrŞilor.

b) Relaţiile cu dreptul administrativ sunt evidente sub mai multe aspecte:

- rŁspunderea pentru faptele ilicite, ´n raporturile dintre agenŞii economici ĸi

Autoritatea NaŞionalŁ pentru ProtecŞia Consumatorilor, este de naturŁ

contravenŞionalŁ;

- aplicarea reglementŁrilor care organizeazŁ protecŞia consumatorilor ĸi

supravegherea respectŁrii acestora revine unor organe ale administraŞiei publice;

- metoda specificŁ de reglementare ´n raporturile dintre profesioniĸti ĸi

Autoritatea NaŞionalŁ pentru ProtecŞia Consumatorilor este aceea a subordonŁrii;

c) Relaţiile cu dreptul comercial sunt de interdependenŞŁ ´n mŁsura ´n care

consumatorii ĸi procesul consumului sunt ´nsŁĸi raŞiunea existenŞei ĸi funcŞionŁrii

agenŞilor economici, consumul reprezentând etapa finalŁ a ciclului economic.

d) Relaţiile cu dreptul concurenţei sunt privilegiate ĸi convergenŞa acestor noi

ramuri de drept este subliniatŁ adesea chiar legislativ. Legile rom©neĸti privind

concurenŞa servesc ´ntregul proces al consumului, ´n condiŞiile ´n care competiŞia

economicŁ are ca Şel nedisimulat c©ĸtigarea clientelei, adicŁ a consumatorilor. În

mod subsecvent, sunt avute în vedere interesele consumatorilor. Reciproc, dreptul

consumului influenŞeazŁ concurenŞa ĸi dreptul concurenŞei, prin reglementarea

obligaŞiilor profesioniĸtilor în raporturile lor cu consumatorii.

Principiile dreptului consumului

Principiul inegalităţii compensate. Dreptul consumului ´ĸi asumŁ misiunea de

a repune pŁrŞile raportului juridic, inegale din punct de vedere economic ĸi

informativ, într-o nouŁ relaŞie de egalitate. El compenseazŁ slŁbiciunea

consumatorului, prin intermediul unor tehnici juridice speciale ori prin adaptarea

unor noŞiuni preluate din dreptul comun la propriile sale finalitŁŞi.

Principiul transparenţei. Principiul transparenŞei s-a cristalizat în dreptul

european instituŞional. Nucleul acestui principiu îl constituie informaŞia, care

32

trebuie sŁ fie transmisŁ ĸi accesibilŁ, pentru a asigura un anume echilibru între

autoritŁŞile publice ĸi administraŞi, dar ĸi ´ntre parteneri privaŞi inegali.

Principiul proporţionalităţii. Principiul proporŞionalitŁŞii, complementar

principiului transparenŞei, ´ĸi are ĸi el ob©rĸia ´n dreptul instituŞional comunitar.

Intrat, pe filiera preluŁrii acquis-ului comunitar, ´n ordinea internŁ, principiul

proporŞionalitŁŞii se va manifesta ´n primul r©nd ca instrument de protejare a

echilibrului conŞinutului contractului de consum nu numai ´n faza executŁrii sale,

dar ĸi ´n stadiul formŁrii acestuia.

Principiul protecţiei încrederii legitime. Principiul protecŞiei ´ncrederii

legitime, în dreptul instituŞional, poate fi definit ca un mecanism defensiv de drept

material faŞŁ de puterea etaticŁ ĸi faŞŁ de instabilitatea reglementŁrilor.

În dreptul consumului, acest principiu a generat mecanisme de protecŞie a

consumatorului faŞŁ de puterea tot mai mare a profesioniĸtilor. Se vorbeĸte ´n

legislaŞia de tip consumist de aĸteptŁri Ălegitimeò ĸi de aĸteptŁri Ărezonabileò ale

consumatorilor ´n raport de conduit profesioniĸtilor.

Principiul loialităţii. Loialitatea completeazŁ principiul transparenŞei ´n planul

formŁrii contractelor de consum: contractul este obligatoriu, pentru cŁ s-a format

transparent ĸi a suscitat un numŁr de aĸteptŁri consumatorului. Tot loialitatea

guverneazŁ executarea contractelor de consum, prin intermediul mecanismului de

´nlŁturare a clauzelor abuzive ĸi stŁ ´n spatele rŁspunderii comerciantului pentru

faptul produselor cu defecte.

Subiectele dreptului consumului

Profesionistul este persoana fizică sau juridică care acţionează în cadrul

activităţii sale obişnuite şi organizate de producţie, distribuţie sau de prestări de

servicii. Profesioniĸti sunt indistinct marii ĸi micii comercianŞi, precum ĸi

reprezentanŞii profesiunilor artizanale, liberale, agricole etc. În general, profesia

este exercitatŁ pentru a obŞine un profit, scopul sŁu este lucrativ. Dar noŞiunea se

extinde ĸi la anumite activitŁŞi care, deĸi au un caracter obiĸnuit ĸi organizat, nu au

drept scop realizarea unui beneficiu: ex. cooperativele de ajutor reciproc.

Ċn doctrinŁ ĸi jurisprudenŞŁ s-a pus ´ntrebarea dacŁ serviciile publice sunt sau nu

profesioniĸti. RŁspuns:

- Serviciile publice cu caracter industrial sau comercial au calitatea de

profesioniĸti: (Enel, Eon, Poĸta Rom©nŁ, SNCFR etc.);

- Serviciile publice administrative colective şi gratuite, precum justiŞia, poliŞia

nu sunt subiecte de dreptul consumului;

- Serviciile publice administrative care furnizează prestaţii individualizate

cu titlu oneros (mai ales spitalele) au calitatea de profesioniĸti.

33

Consumatorul este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice

constituite în asociaţii, care îşi procură sau care utilizează un bun sau un

serviciu în afara activităţii profesionale, în scop neprofesional. AceastŁ definiŞie restrictivŁ considerŁ consumatorul ï individual sau colectiv -

ca un actor economic aflat într-o stare de slŁbiciune faŞŁ de comerciantul

profesionist. Vulnerabilitatea consumatorului Şine de absenŞa legŁturii dintre

obiectul contractului ĸi activitatea sa profesionalŁ. Prin urmare, consumator este

cel care cumpŁrŁ bunul sau serviciul ´n scopul unei utilizări exclusiv personale,

fŁrŁ sŁ aibŁ nici o relevanŞŁ nivelul sŁu de inteligenŞŁ ori de perspicacitate, gradul

´n care cunoaĸte dispoziŞiile legale sau puterea financiarŁ de care dispune.

Prezumţia de slăbiciune este irefragabilă.

Unitatea 3

Evoluţia dreptului consumului în Uniunea Europeană

Începuturile: 1957-1985.

Tratatul de la Roma era indiferent faŞŁ de problematica protecŞiei

consumatorilor, principalul sŁu obiectiv fiind crearea ĂpieŞei comuneò. Ċnceputurile

timide sunt marcate de urmŁtoarele momente:

1972 ï Summitul de la Paris a vizat Ă´ntŁrirea ĸi luarea ´n consideraŞie a

mŁsurilor adoptate ´n favoarea consumatorilorò;

1975 - Programul preliminar al CEE pentru o politică de protecţie şi

informare a consumatorului al Consiliului de miniĸtri al comunitŁŞii a consacrat

drepturile fundamentale ale consumatorului: dreptul la protecţia sănătăţii şi

securităţii sale, dreptul la protecţia intereselor sale economice, dreptul la

repararea prejudiciilor, dreptul la informare şi la educaţie, dreptul la

reprezentare.

1981 - Al Doilea Program CEE pentru o politică de protecţie şi de informare a

consumatorilor s-a referit expres la interacŞiunea dintre ordinea juridicŁ naŞionalŁ

ĸi cea comunitarŁ pentru a asigura consumatorilor exerciŞiul drepturilor lor

fundamentale precum ĸi buna funcŞionare a pieŞeiò.

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene a fixat

problematica protecŞiei consumatorilor ´n reglementŁrile comunitare de lege lata,

în art. 36 al Tratatului de la Roma (art. 36 din TFUE): afacerea Cassis de Dijon ï

decizia din 20 februarie 1979 Rewe-Zentral AG c. Bundesmonopolverwaltung für

Branntwein, care a admis posibilitatea ca apŁrarea consumatorului sŁ aibŁ

prioritate faŞŁ de obiectivul realizŁrii pieŞei comune, ´n anumite circumstanŞe.

Directivele verticale (peste 200), de ñnormalizareò produs cu produs, adoptate

p©nŁ ´n 1984 cu privire la cele mai variate produse (alimente, diferite aparate

casnice, cosmetice, jucŁrii, autoturisme etc.).

34

Primele directive orizontale, cu impact în acest domeniu: referitoare la

publicitatea ´nĸelŁtoare, ori la prezentarea ĸi etichetarea produselor alimentare.

Intrarea în dreptul primar

OdatŁ cu art. 100 A din Actul Unic European (februarie 1986, intrat în vigoare

la 1 iulie 1987), protecţia consumatorului a devenit obiect de reglementare în

dreptul primar. Locul sŁu ´n economia tratatului a fost ´nsŁ modest, cantonat în

chestiunea apropierii legislaŞiilor. Directivele care au marcat epoca au fost:

Directiva 85/374/CEE a Consiliului, din 25 iulie 1985, relativŁ la apropierea

dispoziŞiilor legislative, reglementare ĸi administrative ale statelor membre ´n

materia responsabilitŁŞii pentru faptul produselor defectuoase, Directiva

85/577/CEE a Consiliului, din 20 decembrie 1985, cu privire la protecŞia

consumatorilor ´n cazul contractelor negociate ´n afara spaŞiilor comerciale,

Directiva 87/102/CEE a Consiliului, din 22 decembrie 1986, relativŁ la apropierea

dispoziŞiilor legislative, reglementare ĸi administrative ale statelor membre ´n

materia creditului pentru consum ĸi Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13

iunie 1990, privind cŁlŁtoriile, vacanŞele ĸi circuitele cu preŞ forfetar.

Tratatul de la Maastricht

Tratatul de la Maastricht a depŁĸit formal raportul strict instrumental dintre

protecŞia comunitarŁ a consumatorilor ĸi politica de piaŞŁ, prin Titlul XI, intitulat

„Protecţia consumatorilor”, integrat în cea de-a treia parte, referitoare la

„Politica Comunităţii”, care cuprindea art. 129 A. TotodatŁ, Maastricht a

´nsemnat, potrivit par. 3 al art. 100 A, ĸi afirmarea principiului armonizŁrii

minimale: statelor membre le-a fost recunoscutŁ libertatea de a menŞine sau adopta

mŁsuri de protecŞie a consumatorilor mai stricte, sub condiŞia de a nu fi ´mpiedicatŁ

buna funcŞionare a pieŞei. Cu toate acestea, Tratatul asupra Uniunii Europene nu a

instituit o politicŁ comunŁ ´n materie de protecŞie a consumatorilor.Trei directive

importante au fost adoptate: Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993,

referitoare la clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Directiva

94/47/CE a Parlamentului European ĸi a Consiliului, din 26 octombrie 1994,

privind protecŞia cumpŁrŁtorilor referitoare la unele aspecte ale achiziŞionŁrii unui

drept de utilizare pe timp parŞial a bunurilor imobile ĸi Directiva 97/7/CE a

Parlamentului European ĸi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecŞia

consumatorilor ´n materie de contracte ´ncheiate la distanŞŁ.

Tratatul de la Amsterdam (1997)

În noua sa formulare, art. 129 A a inclus o enumerare a drepturilor

consumatorilor, ceea ce nu implica totuἨi o politicŁ veritabil autonomŁ, din

moment ce textul indica doar o contribuţie a ComunitŁŞii la realizarea lor, prin

35

intermediul definirii ĸi punerii ´n practicŁ a altor politici ĸi acŞiuni. De referinŞŁ a

fost Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European ĸi a Consiliului din 25 mai

1999 privind anumite aspecte ale v©nzŁrii de bunuri de consum ĸi garanŞiile

conexe.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

A fost adoptatŁ la Nisa la 7 decembrie 2000 ĸi proclamatŁ cu adaptŁri la 12

decembrie 2007 la Strasbourg. Textul art. 38 al Cartei precizeazŁ: òPoliticile

Uniunii asigurŁ un nivel ridicat de protecŞie a consumatorilorò. Acest text este

inclus ´n Capitolul IV, intitulat ĂSolidaritateaò. Contextul în care este plasat ï între

drepturile fundamentale ale ĂcetŁŞenilor europeniò ĸi ´ntr-un capitol dedicat

solidaritŁŞii europene, sugereazŁ o viziune solidaristŁ asupra raporturilor de

consum, aĸadar asumarea de cŁtre suprastatul european a unui drept al consumului.

Ultimele documente europene – direcţia pe care o sugerează

Cartea verde din 8 februarie 2007 provoca o dezbatere publicŁ pe tema

revizuirii domeniului protecŞiei consumatorilor organizat de opt directive ĸi indica

drept obiectiv principal al revizuirii crearea Ăunei veritabile pieŞe interioare a

consumatorilor, care sŁ ofere un just echilibru ´ntre un nivel ridicat de protecŞie a

consumatorilor ĸi competitivitatea întreprinderilor, în respectul strict al principiului

subsidiaritŁŞiiò. Mecanismul de creare a acestei pieŞe interioare ar consta ´n

egalizarea protecŞiei consumatorilor, printr-o concertare completŁ a legislaŞiilor

tuturor statelor membre. Noua orientare ´ĸi va gŁsi parŞial expresia ´n Directiva

2008/48/CE a Parlamentului european ĸi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind

contractele de credit pentru consumatori.

Cartea verde a Comisiei privind opţiunile de politică în perspectiva unui

drept european al contractelor pentru consumatori şi întreprinderi din 1 iulie

2010 a lansat o consultare publicŁ referitoare la opŞiunile privind consolidarea

pieŞei interne, prin intermediul dreptului european al contractelor, privit ca

instrument de realizare a obiectivelor economice ale Uniunii ĸi de redresare a

acesteia din criza economicŁ. Comisia afirmŁ cŁ ar trebui gŁsit un instrument de

drept european al contractelor cu c©t mai puŞine trimiteri la legislaŞia naŞionalŁ sau

la instrumentele internaŞionale ĸi care ĂsŁ asigure un nivel ridicat de protecŞie a

consumatorilorò. Comisia pare sŁ privilegieze douŁ instrumente legislative: fie un

regulament de instituire a dreptului european al contractelor, fie un regulament de

instituire a Codului civil european. ķi ´ntr-un caz ĸi ´n celŁlalt, existenŞa ĸi

autonomia unui drept european al consumului va fi cel puŞin discutabilŁ, at©ta timp

cât nu ar mai exista izvoare legislative specifice.

Modulul 5

36

Pregătirea actului de consum

Unitatea de ´nvŁŞare:

1. Informarea consumatorilor

2. Publicitatea ï instrument de captivare a consumatorilor

3. Incitarea consumatorilor/ofertele promoŞionale 4. Reglementarea unor anumite procedee de distribuŞie

Timp alocat: 5 h

Bibliografie:

1. GOICOVICI, Juanita, Dreptul consumaţiei, Editura Sfera JuridicŁ, Cluj,

2006;

2. MIHAI, Emilia, Lecţii de dreptul consumului, Editura Mirton, Timiĸoara,

2007.

Unitatea 1

Informarea consumatorilor

Pentru ca un consumator sŁ-ĸi exprime un consimŞŁm©nt luminat, este necesar sŁ

fie suficient de informat cu privire la contractul ce i se propune. Drept esenŞial al

consumatorului, informaŞia este datoratŁ ´n primul r©nd de cŁtre profesionist, dupŁ

cum existŁ ĸi o informare prin semne de identificare.

Informarea obligatorie O.G. nr. 21/1992 ĸi Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului prevŁd

dreptul consumatorilor de a fi informaŞi complet, corect ĸi precis asupra

caracteristicilor esenŞiale ale produselor ĸi serviciilor, astfel ´nc©t decizia pe care o

adoptŁ ´n legŁturŁ cu acestea sŁ corespundŁ c©t mai bine nevoilor lor. Dreptul

consumului a multiplicat obligaŞiile legale de informare, sarcinile impuse

profesioniĸtilor devenind tot mai complexe. Putem vorbi de o obligaŞie generalŁ de

informare ĸi de obligaŞii de informare particulare, specific anumitor contracte.

A. Obligaţia generală de informare asupra caracteristicilor bunurilor şi

serviciilor. Potrivit art. 14 C. Consumului, consumatorii trebuie sŁ primeascŁ toate

informaŞiile necesare pentru o utilizare corespunzŁtoare, potrivit destinaŞiei iniŞiale

a bunurilor.

Directiva 2005-29 din 11 mai 2005 a instituit, în materie de informare, reguli

generale, aplicabile ´n toate statele membre ĸi ´n toate domeniile lipsite de

prevederi speciale. Directiva are caracter orizontal ĸi a impus o armonizare totalŁ.

Directiva a fost transpusŁ ´n ordinea juridicŁ internŁ prin Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianŞilor ´n relaŞia cu

consumatorii ĸi armonizarea reglementŁrilor cu legislaŞia europeanŁ privind

protecŞia consumatorilor. Legea sancŞioneazŁ practicile comerciale ´nĸelŁtoare ï

37

acŞiuni sau omisiuni ï, adicŁ acele practice care ´l induc ´n eroare pe consumator ĸi

îl pot determina sŁ ia o decizie de tranzacŞionare pe care altfel nu ar fi luat-o. ķi ´n

cazul acŞiunii ´nĸelŁtoare, ĸi ´n cazul omisiunii ´nĸelŁtoare, elemental esenŞial ´l

constituie informaŞia furnizatŁ de profesionist care, fie este falsŁ, fie este

insuficientŁ.

B. Obligaţiile particulare de informare. ObligaŞia de informare capŁtŁ

conŞinuturi specifice funcŞie de obiectul contractelor reglementate normativ, ca de

pildŁ:

- AgenŞia de turism este datoare sŁ furnizeze turiĸtilor, ´n scris, ´n vederea

încheierii contractului, informaŞii referitoare la: localitatea de destinaŞie, ruta de

parcurs, mijloacele de transport utilizate, tipul unitŁŞilor de cazare etc. (O.G. nr.

107 din 31 august 1999, privind activitatea de comercializare a pachetelor de

servicii turistice);

- Îndatorirea comerciantului, parte într-un contract ´ncheiat la distanŞŁ, de a

informa consumatorul asupra: identitŁŞii comerciantului, caracteristicilor esenŞiale

ale produsului sau serviciului, preŞului de v©nzare cu amŁnuntul ori tarifului,

dreptului de denunŞare unilateralŁ etc. (O.G. nr. 130 din 31 august 2000, privind

protecŞia consumatorilor la ´ncheierea ĸi executarea contractelor la distanŞŁ).

Principiile obligaţiei de informare. Oric©t ar fi de diferitŁ ´n conŞinutul ei

concret informaŞia transmisŁ consumatorilor, ea trebuie sŁ rŁspundŁ unor exigenŞe

de principiu.

A. Cerinţa completitudinii. Principial, necesitatea unei informaŞii complete

este afirmatŁ ´n art. 44, 45 din Codul consumului (legea 296/2004) ĸi 18, 19 din

OG nr. 21/1992. Apoi, toate actele normative prin care sunt reglementate diferitele

contracte de dreptul consumului stabilesc imperativ aspectele ĸi elementele care

trebuie aduse la cunoĸtinŞa consumatorilor, astfel ´nc©t aceĸtia sŁ aibŁ reprezentarea

completŁ a conŞinutului actelor juridice ce le sunt propuse. VoinŞa legiuitorului, aĸa

cum o relevŁ aceste acte normative, este ca informaŞia oferitŁ consumatorului sŁ fie

exhaustivŁ ĸi sŁ acopere temporal nu numai perioada de formare a contractului, ci

ĸi durata executŁrii acestuia.

B. Cerinţa inteligibilităţii. Pentru a proteja cu adevŁrat consimŞŁm©ntul

consumatorului, informaŞiile trebuie prezentate ´ntr-o formŁ comprehensibilŁ. DacŁ

este incomprehensibilŁ, informaŞia poate deveni ´nĸelŁtoare. Astfel, O.G. 21/1992

vorbeĸte despre dreptul consumatorilor de a fi informaŞi Ăprecisò, prin elemente de

identificare ĸi caracterizare a produselor ĸi serviciilor Ăcare se ´nscriu ´n mod

vizibil, lizibil, uĸor de ´nŞeleséò (art. 18, 19). Aceleaĸi precizŁri de principiu au

fost ulterior reluate, în aceiaĸi termeni, de Legea nr. 296/2004 ï C. consumului

(art. 45 ï 47). Dintre actele normative speciale, menŞionŁm OUG nr. 50/2010

privind contractual de credit pentru consumatori, care impune ca informaŞiile

38

precontractuale incluse în diferite forme de publicitate sŁ fie scrise Ă´n mod clar,

concis, vizibil ĸi uĸor de citit, ´n acelaĸi c©mp vizual ĸi cu caractere de aceeaĸi

mŁrimeò.

C. Cerinţa loialităţii. CondiŞia corectitudinii informaŞiilor, ca element al

loialitŁŞii conduitei contractuale, o ´nt©lnim formulatŁ pentru prima datŁ ´n

ordonanŞa privind comercializarea serviciilor turistice. Ulterior, Legea nr.

148/2000 privind publicitatea, a stipulat ´n art. 5 cerinŞa ca publicitatea ĂsŁ fie

decentŁ, corectŁ ĸi sŁ fie elaboratŁ ´n spiritul responsabilitŁŞii socialeò, interzic©nd

prin art. 6 unele modalitŁŞi de reclamŁ care sunt neloiale at©t ´n raporturile cu

consumatorii, c©t ĸi cu concurenŞii. Tot despre loialitatea informaŞiilor este vorba ĸi

în Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianŞilor

´n relaŞia cu consumatorii, precum ĸi ´n OUG nr. 50/2010, care dispune cŁ

"InformaŞiile precontractuale trebuie redactate astfel ´nc©t sŁ nu inducŁ ´n eroare

consumatorii, prin utilizarea unor expresii tehnice, juridice sau specifice

domeniului financiarbancar...ò ne´nŞelese de consumatori.

Formalismul informativ. CerinŞa transmiterii ´n scris a informaŞiilor rezultŁ ca

principiu din conŞinutul art. 45, 47 din Legea nr. 296/2004 ĸi al art. 18, 19 din O.G.

nr. 21/1992. Actele normative care reglementeazŁ contractele de consum reiau ĸi

detaliazŁ aceastŁ obligaŞie, unele extreme de riguros ĸi constr©ngŁtor, precum OUG

nr. 50/2010, care prevede informaŞiile standard care trebuie incluse în publicitate

(art. 8) sau informaŞiile standardizate care trebuie furnizate precontractual prin

intermediul formularului ĂInformaŞii standard la nivel european privind creditul

pentru consumatoriò.

Vorbim aĸadar despre standardizarea informaŞiei dar ĸi despre standardizarea

contractelor ´nseĸi, ale cŁror clauze sunt impuse una câte una, uneori în cadrul unor

modele de contracte. Legiuitorul nu are încredere în profesionist, pe care-l

suspecteazŁ cŁ, lŁsat sŁ negocieze liber, nu-ĸi va ´ndeplini obligaŞia de a transmite

consumatorului informaŞiile prescrise de lege. Suntem în prezenŞa unei manifestŁri

a formalismului de protecŞie, numit formalism informativ.

Nerespectarea condiŞiilor de formalism informativ nu este ´nsŁ sancŞionatŁ cu

nulitatea pentru niciun contract, gŁsite fiind mŁsuri mai pragmatice care sŁ

protejeze interesele consumatorului (mŁrirea duratei termenului de denunŞare

unilateralŁ a contractului, ´n cazul O.G. nr. 130/2000 privind ´ncheierea ĸi

executarea contractelor la distanŞŁ, sau un sistem de sancŞiuni contravenŞionale

complementare, ca în cazul OUG nr. 50/2001, aĸa cum a fost modificatŁ prin

Legea nr. 288/2010). Conchidem cŁ formalismul informativ, spre deosebire de cel

clasic, impune existenŞa unui ´nscris nu at©t ca o condiŞie de validitate a actului, c©t

ca suport pentru informaŞiile obligatorii destinate consumatorului, ´n acelaĸi timp

ca instrument de realizare a transparenŞei contractuale ĸi a transparenŞei pieŞei.

39

Informarea facultativă

Semnele calităţii. ComercianŞii au facultatea de a furniza consumatorilor

informaŞii privind calitatea produselor sau serviciilor oferite, prin intermediul unor

semne distinctive, a unor simboluri. Reprezentate printr-un cuvânt, un grup de

cuvinte sau o emblemŁ, acestea sunt apte sŁ transmitŁ consumatorilor mesajul cŁ

un produs sau un serviciu are anumite calitŁŞi, garantate de un organism

independent (ex: marca de testare ĂLarexò, acordatŁ de Centrul NaŞional pentru

Ċncercarea ĸi Expertizarea Produselor, care poate fi aplicatŁ pe produsele testate ĸi

evaluate). Semnele de calitate au un dublu scop: promoŞional ĸi informativ.

PromoŞional, ´ntruc©t contribuie la valorizarea produselor ĸi serviciilor, pe care le

garanteazŁ; informativ, ´ntruc©t transmit consumatorilor informaŞii obiective

privind calitatea respectivelor produse ĸi servicii. Implicit, semnele de calitate

´ndeplinesc ĸi o funcŞie de concurenŞŁ. Semnul calitŁŞii se deosebeĸte de marca

individualŁ, care nu garanteazŁ juridic calitatea produsului sau serviciului pe care-l

simbolizeazŁ.

A. Semnele de calitate în dreptul român.

Indicaţiile geografice. Conform art. 3 lit. g) din Legea nr. 84/1998 privind

mŁrcile ĸi indicaŞiile geografice, indicaţiile geografice sunt semne distinctive de

calitate, constituite întotdeauna din denumiri geografice. Produsele realizate sub o

anumită indicaţie geografică prezintă o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici

determinate, legate intrinsec de spaţiul geografic respectiv, de factorii săi de

mediu sau/şi de factorii umani. Utilizate în special pentru alimente, indicaŞiile

geografice pot fi aplicate ĸi altor produse. IndicaŞiile geografice ĸi denumirile de

origine controlatŁ pentru produsele de vinificaŞie sunt atribuite potrivit Legii nr.

244/2002, a viei ĸi vinului ´n sistemul organizŁrii comune a pieŞei vitivinicole.

Mărcile de certificare. Sunt reglementate de Legea nr. 84/1998. Potrivit art. 3

lit. f) din acest act normativ, marca de certificare indică faptul că produsele sau

serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce

priveşte o seamă de caracteristici, precum: calitatea, materialul, modul de

fabricaţie sau de prestare a serviciilor, precizia etc. MŁrcile de identificare pot fi

´nregistrate la OSIM de cŁtre persoane juridice legal abilitate sŁ exercite controlul

produselor sau serviciilor ´n privinŞa caracteristicilor sus-enunŞate. Ele sunt, ´n

principiu, supuse aceluiaĸi regim juridic ca ĸi mŁrcile individuale.

Certificarea de produs constŁ ´n atestarea de cŁtre un organism de certificare

distinct de fabricant, de importator, de v©nzŁtor sau de prestator - titular al mŁrcii

de certificare - cŁ produsul respectiv este conform cu caracteristicile descrise într-

un referenŞial, cu anumite standarde prestabilite. Un astfel de certificat conferŁ

titularului de certificare dreptul de a utiliza marca de certificare pentru produsele

sale. De exemplu: marca de certificare ĂLAREX CERTò, al cŁrei proprietar

40

exclusiv este Centrul NaŞional pentru Ċncercarea ĸi Expertizarea Produselor

LAREX.

B. Simbolurile de calitate în dreptul comunitar.

Denumiri de origine protejate, indicaţii geografice protejate, atestări de

specificitate. Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006

privind protecŞia indicaŞiilor geografice ĸi a denumirilor de origine a produselor

agricole ĸi alimentare reglementeazŁ semnele de calitate privitoare la produsele

agricole ĸi alimentare care provin dintr-un spaŞiu geografic delimitat: dacŁ existŁ o

legŁturŁ ´ntre caracteristicile anumitor produse ĸi originea lor geograficŁ, acestea

vor putea beneficia fie de menŞiunea indicaŞiei geografice protejate, fie de cea a

denumirii de origine protejate. Nu intrŁ sub incidenŞa acestui regulament produsele

din sectorul vitivinicol, cu excepŞia oŞetului din vin, ĸi nici bŁuturile spirtoase.

Marcajul CE. Sigla CE, aplicatŁ pe produse sau pe ambalaje, constituie

marcajul obligatoriu care face posibilŁ comercializarea anumitor produse pe piaŞa

intracomunitarŁ. Ea genereazŁ prezumŞia cŁ produsele respective sunt conforme

unei anumite directive europene, ´n sensul cŁ respectŁ exigenŞele esenŞiale impuse

de aceasta din considerente de securitate (ex. recipientele sub presiune, aparatele

cu gaz, jucŁriile, ´ncŁlzitoarele cu apŁ caldŁ etc.).

Eco-labelul. Labelul ecologic, reprezentat de o floare cu litera E în centru, este

aplicabil tuturor produselor, cu excepŞia alimentelor, bŁuturilor ĸi medicamentelor,

care, de-a lungul întregului lor ciclu de utilizare, au cel mai redus impact negativ

asupra mediului ´nconjurŁtor. Potrivit art. 1 din Regulamentul 1980-2000 din 17

iulie 2000, Ăsistemul comunitar de atribuire de label ecologic are ca obiectiv

promovarea de produse susceptibile sŁ reducŁ impactul negativ asupra mediului

prin comparaŞie cu alte produse din aceeaĸi categorie...ò.

Unitatea 2

Publicitatea – instrument de captivare a consumatorilor

Definiţia noţiunii Profesionistul încearcŁ sŁ-l determine pe consumator sŁ consume produsele sale

42

unei persoane. Ceea ce se sancŞioneazŁ de lege prin interzicerea publicitŁŞii

subliminale (art. 6) este manipularea voinŞei prin desfiinŞarea cenzurii conĸtiente a

raŞiunii, robotizarea personalitŁŞii umane.

3. Interdicţia publicităţii care include discriminări bazate pe rasă, sex,

limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate.

4. Interdicţia publicităţii prin care se exploatează superstiţiile, credulitatea

sau frica persoanelor.

5. Interdicţia publicităţii prin care se incită la violenţă sau se încurajează

un comportament care prejudiciază mediul înconjurător. 6. Reglementarea publicităţii comparative. Articolul 3 lit. c) din Legea nr.

158/2008 defineĸte publicitatea comparativŁ ca fiind acea publicitate care

identificŁ explicit sau implicit un concurent sau bunuri ori servicii oferite de acesta.

Se recunoaĸte ´n principiu caracterul licit al publicitŁŞii comparative, acesta fiind

determinat, potrivit art. 6 din legea 158/2008, de îndeplinirea anumitor condiŞii:

a) Nu trebuie sŁ fie ´nĸelŁtoare, potrivit dispoziŞiilor art. 3 lit. b) ĸi ale art. 5 din

aceeaĸi lege, precum ĸi ale art. 5-7 din legea 363/2007 privind combaterea

practicilor incorecte ale comercianŞilor ´n relaŞia cu consumatorii.

b) Trebuie sŁ compare bunuri sau servicii care rŁspund aceloraĸi nevoi ori sunt

destinate aceloraĸi scopuri.

c) Trebuie sŁ compare, ´n mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici

esenŞiale, relevante, verificabile ĸi reprezentative ale unor bunuri sau servicii.

d) SŁ nu discrediteze sau denigreze mŁrcile, denumirile comerciale, alte semne

distinctive, bunuri, servicii, activitŁŞi ori situaŞia unui concurent.

e) În cazul unor produse cu denumire de origine, sŁ se refere, ´n fiecare caz, la

produse cu aceeaĸi denumire.

f) SŁ nu profite ´n mod neloial de renumele unei mŁrci, a unei denumiri

comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de

origine a produselor concurente.

g) SŁ nu prezinte bunuri sau servicii drept imitaŞii sau replici ale unor bunuri sau

servicii purt©nd o marcŁ sau o denumire comercialŁ protejatŁ.

h) Nu trebuie sŁ creeze confuzie pe piaŞŁ ´ntre cel care ´ĸi face publicitate ĸi unul

sau mai mulŞi concurenŞi sau ´ntre mŁrci, denumiri comerciale sau alte semne

distinctive, bunuri sau servicii ale celui care ´ĸi face publicitate ĸi cele aparŞin©nd

unui concurent.

7. Reglementarea publicităţii – în anumite condiţii - pentru unele produse,

considerate dăunătoare pentru sănătatea şi viaţa consumatorilor. Legea

reglementeazŁ specific publicitatea unor produse nocive pentru viaŞa ĸi sŁnŁtatea

oamenilor precum: tutunul, bŁuturile alcoolice, arme, muniŞii, explozivi ĸ.a.

8. Reglementarea publicităţii destinate copiilor. Norme speciale vizeazŁ

publicitatea destinatŁ minorilor, fiind interzisŁ publicitatea care conŞine elemente

43

ce dŁuneazŁ copiilor din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic ori

afecteazŁ relaŞiile speciale care existŁ ´ntre aceĸtia, pe de o parte, ĸi pŁrinŞi sau

cadre didactice, pe de altŁ parte etc.

9. Reglementarea publicităţii pentru medicamente. Ċn ceea ce priveĸte

medicamentele, Legea nr. 148/2000 conŞine prevederea de principiu: este permisŁ

numai publicitatea celor care se elibereazŁ fŁrŁ prescripŞie medicalŁ, dar ĸi

materialele de promovare a acestora trebuie aprobate de AgenŞia NaŞionalŁ a

Medicamentului. Restul reglementŁrilor le vom ´nt©lni Legea nr. 95/2006 privind

reforma ´n domeniul sŁnŁtŁŞii, care prevede reguli speciale pentru promovarea

medicamentelor.

10. Reglementarea publicităţii prin mijloace audiovizuale. Legea nr.

504/2002, a audiovizualului, cu modificŁrile ulterioare, organizeazŁ publicitatea

audio ĸi video. Ċn afarŁ de precizŁrile privind tipurile de emisiuni ´n timpul cŁrora

sau ´ntre care se pot difuza spoturi publicitare, precum ĸi intervalele de timp ce pot

fi afectate publicitŁŞii, legea conŞine c©teva reglementŁri de principiu privind

interzicerea tehnicilor subliminale, a formelor de discriminare etc.

Unitatea 3

Incitarea consumatorilor/Ofertele promoţionale

AtracŞia consumatorilor cŁtre preŞurile mici poate fi manipulatŁ de comercianŞi

prin tehnici imorale ĸi, de multe ori, mai costisitoare pentru consumatori decât

niĸte preŞuri stabilite corect. Mijloacele de comercializare realizate prin agresarea

ĸi inducerea ´n eroare a consumatorilor au necesitat adoptarea unor instrumente

legale adecvate, în principal OrdonanŞa Guvernului nr. 99/2000 privind

comercializarea produselor ĸi serviciilor de piaŞŁ.

Ofertele interzise

Ofertele promoŞionale pot fi interzise pentru cŁ ele utilizeazŁ metode neloiale

sau metode ´nĸelŁtoare.

A. Ofertele care utilizează metode neloiale.

Unele au ca obiectiv forŞarea consimŞŁm©ntului consumatorului, ´n timp ce altele

îi propun un fals avantaj.

Vânzarea forţată. Potrivit art. 53 din OG nr. 99/2000, prin v©nzare forŞatŁ se

´nŞelege o formŁ de agresivitate comercialŁ care constŁ ´n: a) expedierea unui

produs cŁtre o persoanŁ, fŁrŁ o cerere prealabilŁ din partea acesteia, solicit©ndu-i

cumpŁrarea acelui produs sau returnarea lui, chiar ĸi fŁrŁ taxe, ´n cazul refuzului de

cumpŁrare; b) prestarea unui serviciu cŁtre o persoanŁ, fŁrŁ o cerere prealabilŁ,

solicitându-i acceptarea serviciului prin achitarea c/val. Profesionistul conteazŁ pe

46

Ofertele aleatorii. Loteria publicitarŁ este acea practicŁ de promovare a

produselor/serviciilor care tinde sŁ stimuleze ´n r©ndul participanŞilor speranŞa unui

c©ĸtig prin tragere la sorŞi. Ofertele aleatorii, în principal loteriile au fost

întotdeauna tratate cu neîncredere de drept: consumatorul s-ar putea lŁsa sedus de o

ofertŁ fŁrŁ legŁturŁ cu valoarea produsului sau serviciului, din cauza faptului cŁ i

se induce speranŞa unui c©ĸtig important. Procedeul este adeseori dolosiv. Nu sunt

asimilate loteriei publicitare concursurile ´n cadrul cŁrora premiile sunt c©ĸtigate

exclusiv datoritŁ abilitŁŞii, cunoĸtinŞelor ĸi perspicacitŁŞii participanŞilor.

Pentru legalitatea acestor oferte trebuie respectate unele condiŞii de fond ĸi de

formŁ.

Unitatea 4

Reglementarea unor anumite procedee de distribuţie

Vânzarea în afara spaţiilor comerciale

Sediul materiei: OG privind contractele ´ncheiate ´n afara spaŞiilor comerciale

nr. 106/1999. Este o metodŁ avantajoasŁ pentru consumator: evitŁ deplasarea ĸi

c©ĸtigŁ timp, resurse. Procedeul poate deveni agresiv deoarece consumatorul este

luat prin surprindere, nu poate ´ntotdeauna rezista presiunii solicitŁrilor ĸi cumpŁrŁ

fŁrŁ sŁ reflecteze obiecte inutile sau de care s-ar putea dispensa.

Contractele care intrŁ sub incidenŞa actului normativ: cele încheiate între

profesionist ĸi consummator ´n orice loc care nu este destinat activitŁŞilor

comerciale desfŁĸurate de ofertant, ´n condiŞiile ´n care legea defineĸte spaţiul

comercial ca orice spaŞiu sau loc autorizat conform legii, folosit ´n mod obiĸnuit

de comerciant ´n scopul desfŁĸurŁrii activitŁŞii sale autorizate. Obiectul

contractelor ´ncheiate ´n afara spaŞiilor comerciale: furnizarea de bunuri sau

servicii.

Dreptul de denunŞare unilateralŁ a contractului este elementul principal al

dispozitivului de protecŞie: consumatorul are dreptul de a denunŞa unilateral

contractul în termen de 7 zile lucrŁtoare.

Încheierea contractelor la distanţă

V©nzarea la distanŞŁ este aceea care, prin intermediul tehnicilor de comunicare

la distanŞŁ, se formeazŁ ĸi se executŁ fŁrŁ ca v©nzŁtorul ĸi consumatorul sŁ se afle

faŞŁ ´n faŞŁ. ExistŁ avantaje pentru consumator, precum evitarea deplasŁrii ĸi

asigurarea rŁgazului necesar reflecŞiei. Sunt ĸi dezavantaje: procedeul poate deveni

agresiv, produsul poate fi furnizat cu defecte etc. De aceea este necesarŁ

reglementarea: OG. 130/2000 privind protecŞia consumatorilor la ´ncheierea sau

executarea contractelor la distanŞŁ.

Reglementarea este aplicabilŁ indiferent de natura contractului. Elementul

esenŞial este modul de încheiere: consumatorul este solicitat de profesionist printr-

47

o ofertŁ cŁreia ´i rŁspunde prin acceptare, dar fŁrŁ a se afla ´n acelaĸi spaŞiu fizic ĸi

´n aceeaĸi secvenŞŁ temporalŁ.

Momentul încheierii contractului la distanţă îl constituie momentul primirii

mesajului de confirmare de cŁtre consumator, referitor la comanda sa.

ProtecŞia rezultŁ esenŞialmente din informaŞia pe care trebuie sŁ o primeascŁ

destinatarul ofertei ï consumatorul -, din dreptul de retractare recunoscut acestuia,

din regulile aplicabile ´n caz de indisponibilitate a bunurilor ĸi din interdicŞia

expedierii forŞate.

Potrivit art. 7 din OG, dreptul discreŞionar al consumatorului de a se dezice de

contract este de 10 zile lucrŁtoare. Singurele costuri care pot cŁdea ´n sarcina

consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor.

Modulul 6

Încheierea şi finanţarea contractului de consum

Unitatea de ´nvŁŞare:

1. Eradicarea clauzelor abuzive

2. FinanŞarea contractului de consum ï Contractul de credit pentru consum

Timp alocat: 5 h

Bibliografie:

1. GOICOVICI, Juanita, Dreptul consumaţiei, Editura Sfera JuridicŁ, Cluj,

2006;

2. MIHAI, Emilia, Lecţii de dreptul consumului, Editura Mirton, Timiĸoara,

2007.

Unitatea 1

Eradicarea clauzelor abuzive

Noţiunea de clauză abuzivă

Lupta contra clauzelor abuzive în legislaŞia rom©nŁ a fost consacratŁ prin Legea

nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele ´ncheiate ´ntre comercianŞi ĸi

consumatori, care a transpus Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993,

referitoare la clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art. 1 alin. (3) al legii interzice comercianŞilor sŁ stipuleze clauze abuzive ´n

contractele încheiate cu consumatorii. Apoi, art. 4 calificŁ drept abuzivŁ acea

clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care, prin

ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul

consumatorului, prin înfrângerea cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru

semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

48

Domeniul de incidenţă a prohibiţiei clauzelor abuzive Părţile. Cei doi termeni al cŁror echilibru contractual este cŁutat de lege sunt

comerciantul, cu semnificaŞia de profesionist, ĸi consumatorul, deci pŁrŞile

specifice raportului de consum.

Actele juridice aflate sub incidenţa legii. Orice contract, indiferent de natura

ĸi obiectul lui, ale cŁrui pŁrŞi sunt un profesionist ĸi un consumator, face parte din

domeniul de aplicare a legii. Contractele de adeziune sunt vizate cu prioritate.

ScapŁ interdicŞiei contractele sau clauzele incluse ´n contracte, redactate Ă´n

temeiul unor alte acte normative ´n vigoareò (art. 3 alin. (2) din lege).

Clauzele. Pot intra în sfera clauzelor abuzive toate prevederile care nu au fost

negociate direct de profesionist ĸi consumator ĸi care nu decurg din dispoziŞii

legale imperative, indiferent de natura lor. Prin urmare, orice clauze, oricare le-ar

fi conŞinutul, fie cŁ privesc modalitŁŞi de platŁ a preŞului ori de livrare a bunurilor,

fie ´ntinderea rŁspunderii pŁrŞilor, asumarea riscurilor, dar ĸi, potrivit legii române

ï derogatorie faŞŁ de legea comunitarŁ -, clauzele care definesc ĸi cuantificŁ

drepturile ĸi obligaŞiile principale ale pŁrŞilor, vor putea fi declarate abuzive.

Legea oferŁ exemple de clauze susceptibile a fi abuzive, urmând modelul

comunitar, într-o listŁ anexŁ, care nu are caracter limitativ. Aĸadar, dreptul nostru

consacrŁ douŁ metode prin care pot fi identificate clauzele abuzive. Una constŁ

într-un sistem al listei ĸi conferŁ un mai mare grad de previzibilitate aplicŁrii legii.

Ċn acelaĸi timp, ocolirea legii, prin inserarea unor clauze diferite formal de cele

menŞionate ´n listŁ, dar abuzive, este blocatŁ prin incidenŞa celeilalte metode, un

sistem al criteriilor.

Criteriile de identificare a clauzelor abuzive

Termenii care jaloneazŁ definiŞia clauzelor abuzive sunt: dezechilibrul

semnificativ ´ntre drepturile ĸi obligaŞiile pŁrŞilor, creat contrar cerinŞelor bunei-

credinţe, în detrimentul consumatorului.

Echilibrul contractului constŁ ´ntr-o calitate specialŁ a conŞinutului acestuia: o

anume potrivire ´ntre drepturile ĸi obligaŞiile pŁrŞilor, o justŁ repartizare a acestora,

privite global, at©t static, c©t ĸi diacronic, pe ´ntreaga duratŁ a manifestŁrii sale.

Prin opoziŞie, dezechilibrul contractual ´nseamnŁ nepotrivire, discrepanŞŁ ´ntre

elementele conŞinutului contractului, adicŁ alterarea globalŁ a armoniei sale,

pierderea justului contractual.

Dezechilibrul contractual creat de clauzele abuzive prezintŁ caracteristicile:

a) Dezechilibrul este static, surprins în secvenŞa de timp care implicŁ

´ncheierea contractului ĸi ´mprejurŁrile care o preced.

b) Dezechilibrul sancŞionat de lege este:

- subiectiv: nu existŁ echivalenŞŁ ´n satisfacerea intereselor

pŁrŞilor, la momentul ´ncheierii contractului, ĸi nici ´n asumarea riscurilor;

50

stabilite ´n temeiul unui contract pe duratŁ nedeterminatŁ, este abuzivŁ. De

asemenea, clauzele limitative de rŁspundere.

4.

Sancţionarea clauzelor abuzive (nu avem ´n vedere sancŞiunea

contravenŞionalŁ aplicabilŁ profesionistului neloial, potrivit art. 15 al Legii nr.

193/2000).

Sancţiunile clauzelor abuzive. Legea instituie douŁ sancŞiuni.

a) Lipsirea clauzei abuzive de efecte.

ĊnlŁturarea clauzei sau clauzelor abuzive este susceptibilŁ nu numai sŁ afecteze

economia contractului, ci ĸi sŁ compromitŁ iremediabil viabilitatea acestuia.

Consumatorul este cel chemat sŁ decidŁ, funcŞie de interesele sale, dacŁ derularea

contractului mai este posibilŁ sau dacŁ se impune Ăreziliereaò acestuia, eventual, cu

daune-interese (art. 7 din legea nr. 193/2000). Folosirea termenului Ăreziliereò este

incorectŁ, vizatŁ fiind ´n realitate, nulitatea parŞialŁ sau totalŁ a actului juridic.

b) Interpretarea clauzei abuzive contra proferentem.

Art. 1 din legea nr. 193/2000 dŁ expresie principiului transparenŞei ´n dreptul

consumului. DupŁ ce impune utilizarea unor Ăclauze contractuale clare, fŁrŁ

echivoc, pentru ´nŞelegerea cŁrora nu sunt necesare cunoĸtinŞe de specialitateò,

textul precizeazŁ cŁ, ´n caz de ´ndoialŁ, prevalează interpretarea cea mai

favorabilă consumatorului. Textul consacrŁ un Ăechilibru informaŞionalò ca formŁ

a echilibrului contractual. Acest echilibru informaŞional, care implicŁ nu numai

cantitatea, ci ĸi calitatea informaŞiilor furnizate, este contrariat prin impunerea de

cŁtre profesionist a unei clauze abuzive, ´ntruc©t nu este transparentŁ, fie cŁ este

ilizibilŁ, obscurŁ, sau, pur ĸi simplu, nu a fost adusŁ la cunoĸtinŞa consumatorului.

Ca remediu, legiuitorul comunitar, urmat de cel rom©n, a transformat o regulŁ de

interpretare în contra redactorului contractului, într-o sancŞiune specificŁ, menitŁ sŁ

palieze dezechilibrul contractual.

Proceduri pentru eradicarea clauzelor abuzive. Din punct de vedere

procedural, opŞiunile legiuitorului român sunt comparabile cu mŁsurile adoptate în

alte state. Întâlnim reglementate, adeseori conjugate, iniŞiative ale consumatorilor

individuali, ale asociaŞiilor de consumatori, ale autoritŁŞilor administraŞiei publice,

precum ĸi ale organelor jurisdicŞionale. Cele mai multe dintre cŁile de ´nlŁturare a

dezechilibrelor au un caracter Ăcurativò, ele fiind deschise doar posterior lansŁrii ´n

circuitul juridic a contractelor de consum Ăcontaminateò cu clauze abuzive. În acest

sens se ´nscrie ĸi procedura complexŁ, administrativŁ ĸi jurisdicŞionalŁ,

reglementatŁ de legea nr. 193/2000 ´n art. 8 ï 13. Punctul de pornire îl constituie

controlul efectuat de reprezentanŞi ai organelor administraŞiei publice competente,

al cŁror proces-verbal se transmite fie la judecŁtoria competentŁ teritorial, numai

judecŁtorul fiind competent sŁ aplice sancŞiunea contravenŞionalŁ. Legea îi

recunoaĸte acestuia prerogativa de a interveni ´n contract ĸi de a dispune

51

modificarea clauzelor contractuale sau, ´n situaŞia ´n care contractul nu este viabil,

desfiinŞarea acestuia, eventual cu daune-interese.

TEMŀ DE CONTROL: Eradicarea clauzelor abusive

Unitatea 2

Finanţarea actului de consum - Contractul de credit pentru consum

Domeniul de aplicare a O.U.G. nr. 50/2010

Prin O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori,

aprobatŁ prin Legea nr. 288/2010, s-a transpus ´n legislaἪia naἪionalŁ Directiva

2008/48/CE.

Normele juridice care reglementeazŁ relaŞiile de credit pentru consum sunt

preponderent imperative ĸi au un caracter excepŞional. Nu se vor aplica deci dec©t

´n situaŞia realizŁrii ipotezei prevŁzute de lege, at©t din perspectiva actelor juridice

vizate, c©t ĸi din perspectiva persoanelor care le ´ncheie.

A. Domeniul de aplicare după calitatea contractanţilor. Actul normativ se

adreseazŁ consumatorilor de credite ĸi finanŞatorilor de credite, numiŞi creditori,

´ntre ei put©nd apŁrea intermediarul de credit.

B. Domeniul de aplicare după funcţia operaţiunilor vizate. Art. 2 al O.U.G.

50/2010 precizeazŁ generic domeniul de aplicare: contractele de credit. Iar definiŞia

contractului de credit ne este datŁ de art. 7 pct. 2 al ordonanŞei: contractul Ăprin

care un creditor acordă, promite sau stipulează posibilitatea de a acorda unui

consumator un credit sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte

facilităţi financiare similare (é)ò. Nu intereseazŁ deci cŁ natura contractului care

se încheie in concreto este de împrumut, de vânzare-cumpŁrare, de locaŞiune sau

alta, ci cŁ operaŞiunea permite unei persoane sŁ obŞinŁ imediat o prestaŞie, a cŁrei

valoare o va plŁti ulterior, fie prin rate egale (anuitŁŞi), fie prin rate descrescŁtoare,

potrivit alegerii sale. Decalajul în timp este elementul caracteristic al creditului.

Operaţiuni care intră sub incidenţa legii române. Ċntruc©t legea nu indicŁ

expressis verbis tipurile de contracte care intrŁ ´n sfera sa de incidenŞŁ,

exemplificŁm operaŞiuni ĸi tehnici juridice care pot fi incluse ´n Ărecipientulò legal

numit Ăcontract de creditò:

a) creditele fără o afectare predeterminată. Acestea sunt creditele acordate fŁrŁ

a fi condiŞionate de opŞiunea prealabilŁ a cumpŁrŁrii unui anumit bun sau serviciu

ĸi de instituirea unor garanŞii reale. ExemplificŁm: creditul pentru nevoi personale;

descoperitul de cont explicit ĸi descoperitul de cont cu aprobare tacită;

deschiderile de credit (liniile de credit).

b) creditele cu o afectare predeterminată, care, din chiar momentul încheierii

lor, sunt destinate finanŞŁrii achiziŞionŁrii unui anume produs sau serviciu, numite,

54

procedurile incidente, dob©nda anualŁ efectivŁ ĸi valoarea totalŁ plŁtibilŁ de

consumator etc.

Reguli privitoare la încheierea contractului de credit de consum. OrdonanŞa

conŞine un set de reguli menite sŁ asigure echilibrul contractual al pŁrŞilor ĸi

predictibilitatea validitŁŞii contractului:

1. Obligaţia de evaluare a bonităţii consumatorului. Noul act normativ, prin

art. 30, condiŞioneazŁ ´ncheierea contractului de credit de evaluarea solvabilitŁŞii

consumatorului de cŁtre finanŞator.

2. Obligaţii generale privind forma contractului. Potrivit art. 33 din O.U.G.

nr. 50/2010, contractul se încheie, obligatoriu, în scris ï pe hârtie sau alt suport

durabil, ´n at©tea exemplare c©te pŁrŞi sunt. Legea impune ´n detaliu condiŞii

precise de lizibilitate. InformaŞiile trebuie sŁ fie complete, clare ĸi uĸor de ´nŞeles,

´n limba rom©nŁ ĸi pot fi ´ntregite, la solicitarea consumatorului, cu detalii ĸi

explicaŞii suplimentare, consemnate ´ntr-o notŁ, anexŁ la contract.

3. Clauze obligatorii. Art. 46 ï 49 ale ordonanŞei indicŁ elementele

obligatorii care trebuie specificate în contractele de credit de consum. Aceste

dispoziŞii ale legii acoperŁ ´n realitate, clauzŁ cu clauzŁ, ´ntregul conŞinut al unui

asemenea contract, care se vŁdeĸte a nu fi altceva dec©t un receptacul legal, ´n care

se ĂtoarnŁò ´nŞelegerea pŁrŞilor. Dintre cele cu impact special asupra integritŁŞii ĸi

libertŁŞii consimŞŁm©ntului consumatorului, menŞionŁm:

- valoarea totalŁ a creditului ĸi condiŞiile care reglementeazŁ tragerea creditului;

- bunul sau serviciul ĸi preŞul sŁu de achiziŞie, ´n cazul creditului acordat sub

forma unei am©nŁri la platŁ sau ´n cazul contractelor legate;

- rata dob©nzii aferente creditului ĸi tipul acesteia;

- valoarea DAE ĸi valoarea totalŁ plŁtibilŁ de cŁtre consumator;

- o schemŁ de rambursare care sŁ cuprindŁ suma, numŁrul ĸi frecvenŞa plŁŞilor

care urmeazŁ sŁ fie efectuate de cŁtre consumator;

- costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care ´nregistreazŁ

at©t operaŞiunilor de platŁ, c©t ĸi tragerile din credit;

- existenŞa sau inexistenŞa unui drept de retragere, termenul ĸi condiŞiile acestuia

etc.

4. Dreptul de retragere. Legea se referŁ la un veritabil drept de retractare a

consimŞŁm©ntului, un drept de denunŞare unilateralŁ a contractului. Potrivit art. 58

alin. (1) al ordonanŞei, consumatorul are la dispoziţie un termen de 14 zile

calendaristice în care se poate retrage din contractul de credit fără a invoca

motive.

5. Clauze interzise. Art. 40 al legii indicŁ o seamŁ de clauze care nu pot fi

incluse în contractul de credit, nici în ipoteza în care ar fi fructul unor negocieri.

Ideea care fundamenteazŁ aceste interdicŞii este necesitatea protecŞiei

consumatorului: asemenea clauze ar constitui, pe de o parte, consecinŞa slŁbiciunii

55

consumatorului în raporturile sale precontractuale cu bancherul, pe de altŁ parte, ar

deschide calea unor noi posibile abuzuri din partea acestuia. Clauzele interzise pot

privi:

- dreptul creditorului de a modifica unilateral clauzele contractuale;

- obligaŞia consumatorului de a pŁstra confidenŞialitatea termenilor contractuali;

- dreptul creditorului de a impune consumatorului încheierea contractului de

asigurare a bunurilor aduse ´n garanŞie cu o societate agreatŁ de bancŁ ĸ.a.

Neoformalismul consumist sau formalismul informativ. Sancţiunea

nerespectării condiţiilor de formă. ObligaŞia de informare este ambivalentŁ, ´n

sensul cŁ menirea ei prioritarŁ nu este consumistŁ, ci de a asigura transparenŞa

relaŞiilor de concurenŞŁ. Necesitatea atingerii celor douŁ obiective a generat un

anume formalism al menŞiunilor care, numai ele, pot face dovada transmiterii

informaŞiilor considerate de lege ca indispensabile ĂluminŁriiò consimŞŁm©ntului

consumatorului - formalismul informativ.

Nerespectarea menŞiunilor de informare precontractualŁ ĸi contractualŁ

determinŁ sancŞiuni pragmatice ĸi eficiente. Anume, ´n afara obiĸnuitelor amenzi

contravenŞionale, un ansamblu de sancŞiuni complementare. Unele dintre ele sunt

destinate sŁ ´nsŁnŁtoĸeascŁ contractul viciat informativ ĸi sŁ reechilibreze

raporturile dintre pŁrŞi (ex. aducerea contractului ´n conformitate cu prevederile

legale, ´n termen de maximum 15 zile). Rostul altora este disuasiv, urmŁrindu-se

prin ele vindecarea ´ntregii pieŞe a creditelor (ex. aducerea tuturor contractelor

similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 30 de zile).

Executarea contractului de credit pentru consum Reguli generale privind executarea obligaţiilor părţilor. Executarea

contractului de credit pentru consum este ´ncadratŁ de reguli stricte, care vizeazŁ

mai ales ´nlŁturarea posibilitŁŞilor profesionistului de a interveni unilateral ´n

contract ĸi de a agrava situaŞia consumatorului.

1. Reguli privitoare la spezele bancare. Art. 36 al ordonanŞei enunŞŁ limitativ

costurile pe care creditorul le poate impune consumatorului pentru împrumutul

acordat. Pe de altŁ parte, art. 35 enumerŁ o seamŁ de interdicŞii ´n sarcina

profesionistului, de naturŁ sŁ-l ´mpiedice sŁ eludeze protecŞia consacratŁ legal

consumatorului, precum interdicŞia majorŁrii nivelului oricŁror costuri convenite

contractual sau interdicŞia introducerii unor costuri noi.

2. Reguli privitoare la rata dobânzii. Potrivit art. 7 pct. 11 al O.U.G. nr.

50/2010, rata dobânzii aferente creditului este rata dobânzii ca procent fix sau

variabil aplicat anual sumei trase din credit. Rata fixă a dobânzii aferente

creditului este rata unicŁ stabilitŁ prin convenŞia pŁrŞilor pentru ´ntreaga duratŁ a

contractului de credit, sau cea stabilitŁ ca procentaj fix specific pe termene parŞiale

58

echilibrarea pieŞei interioare. Legea dispune ´n art. 25 cŁ prevederile sale nu

´mpieteazŁ asupra drepturilor pe care consumatorii le pot invoca potrivit altor

reglementŁri ce implicŁ rŁspunderea contractualŁ sau extracontractualŁ.

ŝinta legii o constituie garanŞia legalŁ ĸi garanŞiile comerciale ale v©nzŁrii

bunurilor de consum, cu precizarea cŁ termenul ĂgaranŞieò este utilizat numai

pentru noŞiunea de garanŞie comercialŁ. Noţiunea de garanţie legală include orice

protecŞie juridicŁ a cumpŁrŁtorului faŞŁ de defectele bunurilor achiziŞionate,

rezultatŁ din lege. Legea creeazŁ un sistem monist al garanŞiilor legale, care nu mai

este ´ntemeiat pe distincŞia dintre lipsa conformitŁŞii bunului ´n raport cu termenii

contractului, reflectatŁ ´n viciile aparente, ĸi lipsa conformitŁŞii rezultatŁ din viciile

ascunse.

Art. 2 lit. b) din legea nr. 449/2003 defineĸte produsele ca fiind orice obiecte

mobile corporale, a cŁror destinaŞie finalŁ este consumul individual sau colectiv, cu

excepŞia unor bunuri, enumerate limitativ.

Art. 5 alin. (1) enunŞŁ principiul conformitŁŞii bunului de consum cu contractul

de v©nzare, iar alin. (2) al aceluiaĸi articol instituie prezumŞia acestei conformitŁŞi,

dacŁ sunt ´ndeplinite anumite condiŞii, enumerate de text.

Garanţia legală

Noţiunea de conformitate. Art. 5 al legii nr. 449/2003 enunŞŁ principial cŁ

bunul predat de v©nzŁtor consumatorului trebuie sŁ fie conform contractului de

vânzare. Legea nu oferŁ o definiŞie a noŞiunii de conformitate, conŞinutul acesteia

urmând a fi dedus din analiza circumstanŞelor ´n care este incidentŁ prezumŞia de

conformitate a bunului cu contractul. Vom putea identifica clasifica douŁ tipuri de

conformitate:

A. Conformitatea cu informaţia precontractuală. Potrivit art. 5 alin. (2) al

legii nr. 449/2003, existŁ conformitate cu informaŞia precontractualŁ c©nd:

a) produsul corespunde descrierii fŁcute de v©nzŁtor ĸi posedŁ calitŁŞile bunului

pe care v©nzŁtorul l-a prezentat sub formŁ de eĸantion sau model consumatorului;

b) bunul este propriu oricŁrei utilizŁri speciale dorite de consumator, pe care

acesta a adus-o la cunoĸtinŞŁ v©nzŁtorului ´n momentul ´ncheierii contractului ĸi pe

care v©nzŁtorul a acceptat-o.

B. Conformitatea cu aşteptările rezonabile ale consumatorului. Conformitatea cu contractul, expresie utilizatŁ de lege, ar trebui ´nŞeleasŁ ca o

conformitate cu aşteptările consumatorului, aĸa cum sunt ele configurate de

circumstanŞele contractului ĸi de clauzele acestuia. Bunul de consum este prezumat

a fi conform contractului:

a) dacŁ este propriu utilizŁrilor cŁrora le servesc ´n mod obiĸnuit bunurile de

acelaĸi tip;

59

b) dacŁ el prezintŁ parametrii de calitate ĸi performanŞe normale ale unui bun de

acelaĸi tip, la care consumatorul se poate aĸtepta ´n mod rezonabil, av©nd ´n vedere

natura produsului ĸi declaraŞiile publice fŁcute de profesionist. În cadrul

contractual al v©nzŁrii-cumpŁrŁrii, evaluarea subiectivŁ a consumatorului privind

calitŁŞile ĸi utilizŁrile produsului achiziŞionat este esenŞialŁ. Aici nu se poate vorbi

de aĸteptŁri Ălegitimeò, generate de ĸi ´n conformitate cu norma de drept, ci de

aĸteptŁri Ărezonabileò, croite ´n raport de subiectivitatea consumatorului concret ´n

temeiul informaŞiilor livrate de profesionist.

Consecinţele neconformităţii. AbsenŞa conformitŁŞii conferŁ consumatorului

una din urmŁtoarele posibilitŁŞi, ´n ordinea stabilitŁ de lege:

a) să pretindă aducerea bunului în stare de conformitate, fără plată, prin

reparare sau înlocuire, cu excepŞia situaŞiei ´n care mŁsura este disproporŞionatŁ

sau imposibilŁ. MŁsura reparatorie este disproporŞionatŁ dacŁ ea impune

v©nzŁtorului costuri nerezonabile ´n comparaŞie cu cealaltŁ mŁsurŁ reparatorie. O

mŁsurŁ reparatorie este imposibilŁ ´n sensul legii, dacŁ v©nzŁtorul nu poate asigura

produse identice pentru înlocuire sau piese de schimb pentru reparare.

b) să ceară reducerea proporţională a preţului sau rezoluţiunea contractului

(art. 13), ´n unele situaŞii, prevŁzute limitativ de lege.

Tehnica punerii ´n practicŁ a acŞiunilor oferite consumatorului ´n caz de

neconformitate implicŁ respectarea unor termene. Consumatorul poate recurge la

aceste acŞiuni dacŁ lipsa de conformitate apare ´ntr-un termen de doi ani de la data

livrŁrii bunului. TotodatŁ, consumatorul trebuie sŁ informeze v©nzŁtorul despre

defectul de conformitate într-un termen de douŁ luni, calculat de la momentul

constatŁrii defectului.

Garanţiile comerciale

GaranŞiile comerciale sunt cele oferite de comerciant consumatorului ´n plus faŞŁ

de ĂgaranŞiaò legalŁ. GaranŞia comercialŁ trebuie sŁ conŞinŁ, potrivit art. 20 alin.

(2) din lege un minimum de informaŞii comunicate consumatorului: elementele de

identificare a produsului; termenul de garanŞie; durata medie de utilizare,

modalitŁŞile de asigurare a garanŞiei. De asemenea, trebuie sŁ menŞioneze

drepturile legale conferite consumatorului, cu menŞiunea, fŁrŁ echivoc, cŁ acestea

nu sunt diminuate prin garanŞia comercialŁ [art. 20 alin. (1)].

Toate menŞiunile pe care profesionistul le insereazŁ ´n garanŞie ´l angajeazŁ

juridic, ´n condiŞiile specificate ´n garanŞie, dar ĸi ´n publicitatea aferentŁ.

Unitatea 2

Securitatea produselor şi serviciilor

Aspecte generale

60

Regulile concepute pentru conformitate sunt insuficiente pentru protejarea

securitŁŞii fizice a persoanelor. Valori precum sŁnŁtatea ĸi integritatea corporalŁ

depŁĸesc interesele economice ĸi necesitŁ reguli mai riguroase. ObligaŞia generalŁ

de securitate a dob©ndit dimensiuni europene ĸi se regŁseĸte ´n douŁ directive:

- Directiva din 25 iulie 1985 privind responsabilitatea pentru faptul produselor

defectuoase, transpusŁ ´n legislaŞia internŁ prin Legea nr. 240/2004 privind

rŁspunderea producŁtorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte;

- Directiva din 29 iunie 1992, ´nlocuitŁ prin cea din 3 decembrie 2001,

referitoare la securitatea generalŁ a produselor, transpusŁ ´n dreptul intern prin

Legea nr. 245/2004 privind securitatea generalŁ a produselor.

Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele

generate de produsele cu defecte

Principiul fundamental este acela cŁ producŁtorul rŁspunde pentru prejudiciul

cauzat de defectul produsului, fie cŁ este actual, fie cŁ este viitor. Este, de

asemenea, indiferent dacŁ prejudiciul a fost provocat nu numai de defectul

produsului, ci ĸi, ´n mod cumulativ, de acŞiunea sau omisiunea unui terŞ.

RŁspunderea producŁtorului poate fi diminuatŁ sau ´nlŁturatŁ ´n cazul ´n care la

producerea pagubei a concurat, alŁturi de defectul produsului, ĸi culpa persoanei

prejudiciate sau a altei persoane pentru care aceasta rŁspunde legal.

Produs cu defecte este acela care nu oferŁ siguranŞa la care persoana este

´ndreptŁŞitŁ sŁ se aĸtepte, Şin©ndu-se seama de toate ´mprejurŁrile. Vorbim desigur

despre aşteptările legitime ale persoanei, aĸteptŁri de naturŁ abstractŁ, spre

deosebire de aĸteptŁrile rezonabile.

Condiţiile angajării răspunderii sunt precizate în art. 6: probarea pagubei, a

defectului ĸi a legŁturii de cauzalitate dintre defect ĸi pagubŁ. Sarcina integralŁ a

probei incumbŁ persoanei prejudiciate.

În sprijinul persoanei prejudiciate vin în schimb prevederile care definesc

noţiunea de producător, care primeĸte nu mai puŞin de cinci semnificaŞii (art. 2),

pentru a acoperi întregul evantai al ofertanŞilor de produse: întotdeauna va exista

un responsabil pentru prejudiciul provocat de orice produs.

Două tipuri de pagube sunt supuse reparaŞiunii: paguba cauzatŁ prin moarte

sau prin leziuni corporale ĸi paguba produsŁ unui obiect, destinat unei utilizŁri non

profesionale.

Cauzele de exonerare de răspundere sunt prezentate la art. 7 din lege,

producŁtorul trebuind sŁ probeze, pentru a se exonera, una din situaŞiile enumerate

de text.

Clauzele de limitare a rŁspunderii producŁtorului sunt lovite de nulitate absolutŁ.

Regimul responsabilitŁŞii instituit prin Legea nr. 240/2004 nu are caracter de

exclusivitate ´n domeniul pe care ´l reglementeazŁ. El se aplicŁ, potrivit art. 9 din

61

lege, ´n paralel cu regimul general al rŁspunderii contractuale sau extracontractuale

sau cu orice alt regim special de rŁspundere, existent la data intrŁrii ´n vigoare a

legii.

Dreptul la acţiune pentru repararea pagubelor este ´ncadrat de douŁ termene: 3

ani, termen de prescripŞie care ´ncepe sŁ curgŁ de la data la care reclamantul a avut

sau ar fi trebuit sŁ aibŁ cunoĸtinŞŁ de existenŞa pagubei; 10 ani de la data la care

producŁtorul a pus produsul respectiv ´n circulaŞie.

Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor

Legea internŁ precizeazŁ cŁ scopul sŁu ´l constituie asigurarea consumatorilor cŁ

produsele puse pe piaŞŁ sunt sigure. Iar produsul sigur este, potrivit art. 2/b, orice

produs care, ´n condiŞii normale sau rezonabil previzibile de utilizare/punere ´n

funcŞiune/instalare/´ntreŞinere, nu prezintŁ niciun risc sau numai riscuri minime

compatibile cu utilizarea produsului ĸi considerate ca acceptabile ĸi

corespunzŁtoare unui nivel ridicat de protecŞie a sŁnŁtŁŞii ĸi securitŁŞii

consumatorilor.

Legea instituie, prin art. 3, obligaţia producătorilor de a pune pe piaţă numai

produse sigure. De asemenea, prin art. 4 sunt impuse ĸi alte obligaţii

producŁtorilor:

- sŁ asigure consumatorului informaŞiile utile care ´i permit sŁ evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare,

- sŁ adopte mŁsuri proporŞionale cu caracteristicile produselor pe care le

furnizeazŁ, care le permit.

Definiţia producătorului: fabricantul produsului, dacŁ acesta este stabilit ´n

Rom©nia sau ´n alt stat membru UE, sau orice persoanŁ care ´ĸi asumŁ aceastŁ

calitate prin aplicarea propriului semn distinctiv pe produs; reprezentantul

producŁtorului/importatorul produsului, c©nd producŁtorul nu este stabilit ´n

Rom©nia sau ´n alt stat UE; alŞi operatori economici din lanŞul de comercializare.

Legea impune obligaŞii ĸi distribuitorilor: sŁ respecte, ´n activitatea lor,

exigenŞele de securitate a produselor ĸi sŁ participe la monitorizarea securitŁŞii

produselor puse pe piaŞŁ. DimpreunŁ cu producŁtorii, au obligaŞia:

- sŁ informeze autoritŁŞile competente cu privire la riscurile pe care le prezintŁ pentru consumatori produsele pe care le-au pus pe piaŞŁ, ´n mŁsura ´n care posedŁ

informaŞii ´n acest sens;

- sŁ colaboreze cu autoritŁŞile competente, la cererea acestora, ´n acŞiunile ´ntreprinse, pentru evitarea riscurilor pe care le prezintŁ produsele furnizate.

Potrivit legii, autoritatea competentŁ sŁ supravegheze piaŞa ´n ceea ce priveĸte

conformitatea produselor cu cerinŞele generale de securitate ĸi, ´n consecinŞŁ sŁ

constate contravenŞiile ĸi sŁ aplice sancŞiunile, precum ĸi sŁ stabileascŁ mŁsuri cu

caracter complementar, este ANPC. Măsurile complementare sunt precizate în

62

art. 10 al legii, ele fiind diferenŞiate ´n funcŞie de tipul ĸi nivelul de riscuri pe care

le prezintŁ produsele.

De asemenea, Statul rom©n, dacŁ intenŞioneazŁ adoptarea unor mŁsuri care au ´n

vedere Ă´mpiedicarea, limitarea sau impunerea de condiŞii specificeò privind

comercializarea sau utilizarea pe teritoriul sŁu a unor produse din cauza unui risc

grav, cu posibile efecte transfrontaliere, trebuie sŁ notifice imediat Comisiei

Europene prin sistemul RAPEX ĸi apoi sŁ urmeze toate procedurile europene

pentru aplicarea sistemului RAPEX.