FUNDAŢIA ROMÂNIA DE MÂINEUNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA DE DREPTCatedra de drept publicDrept procesual penalSINTEZA CURSULUIDEDREPT PROCESUAL PENALCONFERENŢIAR UNIVERSITAR DOCTORPETRE BUNECI2DREPT PROCESUAL PENAL – PARTEAGENERALĂI. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND PROCESULPENAL SI DREPTUL PROCESUAL PENAL1.1. ACTIVITATEA JUDICIARĂ ŞI PROCESUL PENAL ÎN ROMÂNIAa) Activitatea judiciara penala in Romaniab) Procesul penal- notiune- scopul procesului penal: - scopul imediat- scopul mediatc) Fazele procesului penal- urmarirea penala- judecata: - judecata in fond- judecata in caile de atac- punerea in executare a hotararilor penaled) Forme atipice ale procesului penal1.2. NORMELE, FAPTELE ŞI RAPORTURILE JURIDICE PROCESUALPENALEa) Faptele si normele juridice procesual penaleb) Raporturile juridice procesual penaleElementele raportului procesual penal sunt:subiectii ,continutul si obiectulTrasaturile specifice ale raporturilor juridice procesual penale :- sunt raporturi juridice de autoritate, de putere- iau nastere de regula , peste si in afara vointei partilor (cu uneleexceptii: ex. plangerea prealabila, constituirea de parte civila etc.)- drepturile organelor judiciare in cadrul procesului penal apar caobligatii ale acestora,dar in majoritatea raporturilor unul dintre subiecti este unorgan al statului.1. 3. STIINŢA DREPTULUI PROCESUAL PENALa) Obiectul, sarcinile si metodele dreptului procesual penalb) Legaturile stiintei dreptului procesual penal cu stiinte ale dreptuluic) Izvoarele dreptului procesual penal: Constitutia, Codul de procedurapenala, Codul penal, Codul de procedura civila, Codul civil, Legea nr. 92/1992modificata si completata, Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instantelor si3parchetelor militare, Legea nr.56/1993 privind Curtea Suprema de Justitie, tratate

sau conventii internationale daca cuprind norme referitoare la procesul penal.d) Interpretarea si aplicarea normelor de drept procesual penalIn functie de subiectul interpretarii, aceasta poate fi:- interpretare legala- interpretare judiciara- interpretare doctrinaraNormele procesual penale au o aplicare in timp si in spatiu.II. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUIPENAL2.1. ASPECTE GENERALE PRIVIIND PRINCIPIILE FUNDAMENTALEa) Notiunea si sistemul principiilor fundamentale ale procesului penalromanb) Conexiunile existente intre principiile procesului penal2.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PENALROMÂNa) principiul legalitatiib) principiul oficialitatii (exceptii de la principiul oficialitatii)c) principiul aflarii adevarului (art.3 Cod procedura penala:”Trebuie sase asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cuprivire la persoana faptuitorului.”)d) principiul rolului activ al organelor judiciare penalee) principiul garantarii libertatii persoanei.Nici o persoana nu poate firetinuta sau arestata si nici nu poate fi supusa unei forme de constrangere a libertatiidecat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.f) principiul respectarii demnitatii umane(art.68 alin.1 Cod procedurapenala, care interzice intrebuintarea de violente, amenintari sau alte mijloace deconstrângere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a obtineprobe,art.239-241 privind suspendarea urmaririi penale,art.303 privind suspendareajudecatii,art.453 si 455 privind amanarea sau intreruperea executariiinchisorii,dispozitiile legii penale privind infractiunile care impiedica infaptuireajustitiei reglementate de art.266,267 si 2671Cod penal)g) principiul garantarii dreptului la aparare (posibilitatea partilor de ase apara singure in cursul procesului penal, obligatia organelor judiciare de a avea invedere din oficiu si aspectele favorabile partilor angajate in procesulpenal,posibilitatea si, uneori, obligatia asistentei judiciare in cursul procesului penal,art.171 alin 2 si 3 Cod procedura penala)h) principiul prezumtiei de nevinovatie (art. 23 pct. 8 din ConstitutiaRomaniei prevede ca pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti decondamnare, persoana este considerata ca fiind nevinovata, art. 66 Cod procedurapenala prevede ca: ”Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia.4In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul saprobeze lipsa lor de temeinicie”)i) principiul egalitatii persoanelor in procesul penalj) principiul operativitatii in procesul penal (dispozitiile art. 185-188Cod procedura penala referitoare la institutia termenelor, art. 335-337 referitoare laactivitatea instantei de judecata, art. 347 – rezolvarea separata a actiunii civile cand ar

intarzia solutionarea actiunii penale)k) principiul respectarii vietii intime a persoanei (in legeafundamentala intalnim dispozitii referitoare la viata intima, si privata (art.27), secretulcorespondentei (art.28),l) limba in care se desfasoara procesul penal(limba oficiala estelimba romana iar procedura judiciara se desfasoara in limba romana.Cetateniiapartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nuvorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele dosarului, de avorbi in instanta si de expune concluzii prin interpret)III. PARTICIPANTII IN PROCESUL PENAL3.1. ASPECTE INTRODUCTIVEa)Notiunea de participant in procesul penalb)Interventia altor subiecti procesuali in locul partilor:succesorii,reprezentantii si substituitii procesuali.Succesorii. Daca in timpul desfasurarii procesului penal intervine decesuluneia din parti, in locul acesteia pot fi introdusi succesorii sai legatimi. Este permisainlocuirea partilpr prin succesori in cazul rezolvarii laturii civile. Daca intervinedecesul inculpatului, in latura penala a cauzei, procesul se stinge pentru caraspunderea penala este personala. Succesorii devin parti in procesul penal, inlocuindpe antecesorii lor, cu aceleasi drepturi si obligatii, valorificand insa drepturile lorproprii si luand procedura de la momentul introducerii lor in cauza.Reprezentantii. Sunt persoane imputernicite in cadrul procesului penal saparticipe la actele procesuale, in numele si in interesul unei parti din proces. Ei nudevin parti in proces. Reprezentarea poate fi legală sau conventionala.Substituitii. Se deosebesc de reprezentanti deoarece indeplinesc activitatiprocesuale in nume propriu, in vederea realizarii unui drept al altuia.(ex. art.222alin.5 C.pr. pen.-plangerea se poate face de catre unul dintre soti pentru celalalt sot,sau de catre copilul major pentru parinti,art.362 C.pr. pen.- cand unul din soti poatedeclara apel pentru celalalt sot care are calitatea de inculpat.3.2.ORGANELE JUDICIARE53.2.1. Instantele judecatoresti-sunt subiectul cel mai important al raportuluijuridic procesual penal si desfasoara toate activitatile necesare(atat pe latura penalacat si civila)infaptuirii actului de justitie.Organizarea instantelor judecatorestiÎn art.125 din Constitutia Romaniei se arata ca justitia se realizeaza prinCurtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.În Legea nr.92/1992 modificata si completata privind organizareajudecatoreasca (art.10) si Legea 54/1993 privind organizarea instantelor siparchetelor militare (art.2) se stipuleaza ca instantele judecatoresti sunt:judecatoriile,tribunalele militare, tribunalul, tribunalul militar teritorial, Curtile de Apel, CurteaMilitara de apel, iar in varful piramidei Curtea Suprema de JustitieIn tara noastra functioneaza trei grade de jurisdictie(pentru unele infractiuninumai doua – fond si recurs) si anume:-judecata in fond sau in prima instanta la judecatorii, tribunale si curti de apelin complet format dintr-un singur judecator-in cazul exercitarii caii de atac a apelului completul e format din doi

judecatori, la tribunale si curti de apel-in cazul recursului-completul este format din trei judecatori la tribunale sicurti de apel3.2.2. Ministerul PublicÎsi exercita atributiile prin procurori in parchete pe langa fiecare instantajudecatoreasca, sub autoritatea ministrului justitiei si este organizat potriviturmatoarelor principii: - principiul legalitatii- principiul impartialitatii- principil controlului ierarhic3.2.3. Organele de cercetare penalaUrmarirea penala se efectueaza de procuror si de catre organele de cercetarepenala.Organele de cercetare penală sunt:a) organele de cercetare ale politieib) organele de cercetare speciale: ofiterii anume desemnati de catrecomandantii unitatilor militare corp aparte si similare/ofiterii anume desemnati decatre sefii comenduirilor de garnizoana/ofiterii anume desemnati de catre comandantiicentrelor militare/ofiterii de graniceri, precum si ofiterii anume desemnati dinMinisterul de Interne pentru infractiunile de frontiera/ si capitaniile porturilor.3.3. PARTILE IN PROCESUL PENAL63.3.1. Notiunea de parte in procesul penalPartile sunt acele persoane care au interes propriu in rezolvarea cauzei penale siconform art.23-24 Cod procedura penala , acestea au drepturi si obligatii ce izvorascin mod direct din exercitarea actiunii penale si actiunii civile in cadrul procesuluipenal.3.3.1.1.InculpatulIn dreptul procesual penal fata de persoana care a savarsit o infractiunese folosesc trei termeni:faptuitor(persoana fata de care se desfasoara anumiteactivitati prevazute de lege si nu s-a inceput urmarirea penala sau actiunea penala),invinuit (persoana fata de care s-a inceput urmarirea penala , fiind subiect procesual,dar nu parte in proces) inculpat (persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiuneapenala)care este parte in procesul penal.Actiunea penala se pune in miscare prin:- ordonanta- rechizitoriu- declaratia orala a procurorului- incheierea instantei de judecata- plangerea prealabila3.3.1.2. Partea vatamataEste persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala saumateriala, daca participa in procesul penal. Are dreptul de a efectua acte procesuale insustinerea laturii penale a procesului penal(cereri,exceptii, concluzii)3.3.1.3. Partea civilaEste persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesuluipenal.Are dreptul sa participe la administratrea probelor, sa foloseasca caile de atac,sa fie reprezentata,dar are si obligatia de a preciza cuantumul real al despagubirilor,

iar acestea sa fie dovedite cu probe.Parti civile in procesul penal pot fi:persoanelecare au suferit o paguba materiala prin infractiunea comisa asupra victimei, succesoriivictimei si persoanele subrogate prin lege in drepturile persoanei vatamate.3.3.1.4. Partea responsabila civilmenteIn conformitate cu art.24 alin.3 Cod pr.pen.se numeste parte responsabilacivilmente persoana chemata in procesul penal sa raspunda potrivit legii civile, pentrupagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului.In categoria juridica departe responsabila civilmente sunt cuprinse atat cele de tip clasic specificate inart.1000 C.civ., cat si cele chemate sa raspunda civil pentru fapta altuia prevazute inLegea nr.22/1969 (modificata prin Legea nr.54/1994) si in Ordonanta nr.11/1996privind executarea creantelor bugetare si anume:- parintii pentru faptele ilicite savarsite de copiii lor minori ce locuiesc cudansii(art.1000 alin.2 C.civ)7- comitentii pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiileincredintate(art.1000 alin. 3 C.civ)- institutorii si mestesugarii pentru prejudiciile cauzate de elevii si uceniciiaflati sub supravegherea lor(art.1000 alin.4 C.civ)- persoanele care indeplinesc functii de conducere, precum si orice altepersoane care s-au facut vinovate de angajarea ,trecerea sau mentinerea in functie aunui gestionar, fara respectarea conditiilor de varsta, studii si stagiu si a dispozitiilorreferitoare la antecedentele penale ale acestuia(art.28 si 30 din Legea nr.22/1969)- persoanele la care s-a constatat, prin hotarare judecatoreasca, ca au dobanditde la un gestionar bunuri sustrase de acesta din avutul public şi dacă le-a dobândit înafara obligatiilor de serviciu ale gestionarului, cunoscand ca acesta gestioneaza astfelde bunuri(art.34 din Legea nr.22/1969)- persoanele care au constituit garantie pentru gestionar(art.10 siurmatoarele din Legea nr.22/1969)- persoanele care au gospodarit impreuna cu infractorul ori au avut raporturistranse cu acesta, in masura in care se constata judecatoreste ca au tras foloase de peurma infractiunii3.4. APARATORUL3.4.1. Pozitia procesuala a aparatorului in procesul penalAparatorii sunt constituiti intr-un corp aparte care functioneaza in bazaprincipiului autonomiei profesiei, profesia de avocat fiind exercitata in conformitatecu Legea nr.51/1995 pentru organizarea profesiei de avocat.Organizarea siexercitarea profesiei de avocat, dreptul la aparare, asistenta juridica sunt reglementatede acasta lege.Profesia de avocat se exercita numai de membrii barourilor, la alegere,in cabinete individuale, cabinete asociate sau societati civile profesionale.3.4.2. Asistenta si reprezentarea3.4.3. Drepturile si obligatiile aparatoruluiIV. ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL84.1. ACTIUNEA IN JUSTITIE4.1.1. Notiunea de actiune in justitieActiunea in justitie este mijlocul (instrumentul) juridic prin care o persoanaeste trasa la raspundere in fata instantelor judecatoresti, pentru a fi obligata sa suporte

constrângerea de stat corespunzatoare normei de drept incalcate.Factorii actiunii in justitie sunt:-temeiul actiunii in justitie care este de drept(reprezinta norma juridica ce prevede dreptul la actiune)si de fapt(reprezinta faptailicita prin savarsirea careia a fost incalcata norma juridica)- obiectul actiunii il constituie tragerea la raspundere penala a faptuitorului,prin declansarea procesului penal- subiectii actiunii- aptitudinea functionala4.1.2. Actiunile ce se pot exercita in procesul penalIn procesul penal se pot exercita doua actiuni :- actiunea penala- actiunea civila4.2. ACTIUNEA PENALA4.2.1. Notiunea si termenii actiunii penale4.2.1.1.Temei4.2.1.2. Obiect - tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsitinfractiuni4.2.1.3. Subiectii actiunii penale- subiectul activ este statul care exercita actiunea prin organelespecializate(procurori si instante de judecata). Subiect activ poate fi si persoanavatamata, pentru infractiunile in care actiunea penala se pune in miscare la plangereaprealabila.- subiectul pasiv al actiunii penale sunt persoanele care au savarsit sau au luatparte la savarsirea unei infractiuni si care sunt trase la raspundere penala.4.2.2. Trasaturile caracteristice ale actiunii penale:- apartine statului- este obligatorie- este irevocabila si indisponibila- este indivizibia- este individuala4.2.3. Momentele desfasurarii actiunii penale in procesul penal4.2.3.1. Punerea in miscare a actiunii penale9Actiunea penala se pune in miscare prin:ordonanta, rechizitoriu,declaratieverbala sau incheiere.4.2.3.2. Exercitarea actiunii penalePe timpul urmaririi penale se procedeaza la strngerea,administrarea siverificarea tuturor probelor necesare pentru solutionarea legala a cauzei.In faza de judecata, procurorul exercita actiunea prin sustinerea invinuirii,formularea de cereri, exceptii sau concluzii, folosirea cailor de atac.In art.10 C.pr.pen.sunt prevazute cazurile in care punerea in miscare sauexercitarea actiunii penale sunt impiedicate. Aceste cazuri sunt:- fapta nu exista- fapta nu este prevazuta de legea penala- fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni- fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat- faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii

- exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei(art.44-51C.pen.)- lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sausesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentrupunerea in miscare a actiunii penale.- a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului- a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazulinfractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlaturaraspunderea penala- s-a dispus inlocuirea raspunderii penale- exista autoritate de lucru judecat4.2.3.3. Epuizarea sau stingerea actiunii penaleIn cursul urmaririi penale: - clasare, cand nu exista invinuit in cauza, în cazurileprevăzute de art.10;- scoatere de sub urmarire penala, in cazurileprevazute de art.10 lit a-e, cand exista invinuit in cauza;- incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute inart.10 lit.f-h si j, cand exista invinuit sau inculpat in cauza.In cursul judecatii : - achitarea, in cazurile prevazute in art.10 lit.a-c- incetarea procesului penal, in cazurile prevazute in art.10lit.f-g4. 3. ACTIUNEA CIVILA4.3.1. Notiunea si conditiile exercitarii actiunii civile in procesul penal10Notiune.Conditii ce trebuie indeplinite cumulativ:- infractiunea sa produca un prejudiciu material sau moral- intre infractiunea savarsita si prejudiciu sa existe o legatura decauzalitate- prejudiciul sa fie cert- prejudiciul sa nu fie reparat- sa existe manifestarea de vointa din partea celui vatamat inlegatura cu dezdaunarea sa.4.3.2. Elementele actiunii civile si trasaturile caracteristice in procesul penalObiectul actiunii civile consta in tragarea la raspundere civila a inculpatului,precum si a partii responsabile civilmenteRepararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile prin douamodalitati:-- in natura prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioaresavarsirii infractiunii,prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin oricemijloace de reparare;- prin plata unei despagubiri banesti in masura in care repararea in natura nu esteposibilaSubiectii actiunii civile:- subiect activ persoana in dauna careia s-a produs prejudiciul- subiect pasiv inculpatul si, in unele cazuri, partea responsabilacivilmente.Trasaturile actiunii civile: - este disponibila

- este accesorie- este divizibila4.3.3. Momentele desfasurarii actiunii civile in procesul penal4.3.3.1. Dreptul de optiune.Se manifesta in felurite modalitati, dintre care celemai importante se refera la:dreptul partii interesate de a introduce sau nu actiuneacivila(cu exceptiile prevazute de art.17 C.pr.pen.),dreptul de a determina limiteleactiunii sau ale apararii si dreptul de a renunta la actiune, precum si de a stinge litigiulprintr-o trazactie.4.3.3.2. Actiunea civila este pornita prin constituirea ca parte civila a persoaneivatamate.Constituirea de parte civila se face printr-o declaratie scrisa sau orala in totcursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata pana la citirea actuluide sesizare.4.3.3.3. Exercitarea actiunii civile4.3.3.4. Solutionarea actiunii civile in procesul penal si raportul dintre actiuneapenala si actiunea civilaV. COMPETENTA PENALA115.1.CONSIDERATII GENERALE SI FORMELE COMPETENTEI5.1.1. Notiunea si importanta competentei penaleInstitutia competentei ordoneaza repartizarea cauzelor penale pe fiecare organin parte,in functie de atributiile functionale, de raza teritoriala şi de competenta arespectivului organ.5.1.2. Formele competentei penaleIn raport de factorii privind natura si gravitatea faptelor savarsite , locul undeau fost comise, calitatea faptuitorului, atributiile organelor judiciare, intilnimurmatoarele forme de competenta:- functionala- materiala- teritoriala- personalaIn literatura de specialitate s-au exprimat opinii referitoare si la alte forme decompetenta, cum ar fi cea speciala, extraordinara,principala, multipla .5.2. COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI5.2.1. Notiuni generale5.2.2. Competenta instantelor penale civile5.2.2.1. Competenta judecatoriei5.2.2.2. Competenta tribunalului5.2.2.3. Competenta Curtii de Apel5.2.3. Competenta instantelor militare5.2.3.1. Competenta tribunalului militar5.2.3.2. Competenta tribunalului militar teritorial5.2.3.3. Competenta Curtii Militare de Apel5.2.4. Competenta Curtii Supreme de Justitie5.3. PROROGAREA DE COMPETENTA5.3.1. Notiunea de prorogareOrganele judiciare isi pot extinde competenta asupra unor cauze care, in modnormal,revin altor organe judiciare egale sau inferioare in grad si poarta numele de

prorogare de competenta.Ea se face numai in cazurile prevazute de lege si in materiepenala o intalnim in cazurile de indivizibilitate, conexitate,disjungerea chestiunilorprealabile, si in cazul schimbarii incadrarii juridice sau a calificarii faptei ce faceobiectul judecatii.5.3.2. Competenta in caz de indivizibilitate si conexitateIndivizibilitatea se caracterizeaza prin unicitatea faptei.Cauzele de indivizibilitate sunt:12- cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane- cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act- in cazul infractiunilor continuate sau in orice alte cazuri, cand doua sau maimulte acte materiale alcatuiesc o singura infractiuneConexitatea implica o pluralitate de acte care constituie fiecare o fapta penala,acte care isi pastreaza autonomia, spre deosebire de indivizibilitate la care pluralitateade acte constituie o unitate juridica.Cazurile de conexitate sunt urmatoarele:- cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite, de unasau mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc- cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit,dupa o prealabila intelegere intre infractori- cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau a asigurasustragerea de la raspunderea penala a faptuitorului altei infractuni- cand intre doua sau mai multe infractuni exista legatura si reunirea lor seimpune pentru o buna infaptuire a justitiei-5.3.3. Competenta in caz de disjungere5.4. DISPOZITII COMUNE REFERITOARE LA COMPETENTA5.4.1. Declinarea si conflictele de competenta, exceptiile de competenta5.4.2. Competenta in cazul schimbarii incadrarii juridice sau calificarii faptei,precum si in cazul de schimbare a calitatii inculpatului5..4.3. Competenta in cazul chestiunilor prealabile5.4.4. Dispozitii care se aplica la urmarirea penala5.5. INCOMPATIBILITATEA SI STRAMUTAREA CAUZELOR INPROCESUL PENAL5.5.1. Incompatibilitatea, abtinerea si recuzareaIn activitatea pe care o desfasoara, organele judiciare trebuie sa aiba ocalificare profesionala corespunzatoare, probitate social - morala, precum siobiectivitate si impartialitate in indeplinira atributiilor procesuale.Incompatibilitatea este institutia prin intermediul careia o anumita persoanacare face parte dintr-un organ judiciar este impiedecata sa participe la activitateaprocesuala dintr-o cauza penala concreta, in vederea inlaturarii suspiciunilor careplaneaza asupra obiectivitatii si impartialitatii modului de rezolvare a cauzei de catrepersoana respectiva.Sunt incompatibile urmatoarele persoane:judecatorul, procurorul, grefierul,organulul de cercetare penala,expertul si interpretul.Cazurile de incompatibilitate sunt prevazute de art.46-48 Cod.pr.pen.13

Abtinerea este modalitatea prin care una din persoanele aflate in stare deincompatibilitate solicita a nu participa in cauza respectiva.Recuzarea este institutia prin care,daca persoana incompatibila nu a facutdeclaratie de abtinere, poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursuljudecatii, de catre oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat de existenta cazuluide incompatibilitate.5.5.2. Procedura de solutionareIn cursul urmaririi penale asupra abtinerii sau recuzarii se pronunta procurorulcare supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior.In cursul judecatii, abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului.saugrefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celuice declara ca se abtine sau este recuzat.5.5.3. Stramutarea cauzelor penaleStramutarea este un remediu procesual in vederea inlaturarii situatiilor care punin pericol normala desfasurare a unui proces penal, in care obiectivitatea siimpartialitatea sunt grav amenintate, fiind necesara stramutarea la o alta instanta deacelasi grad.Institutia stramutarii nu priveste faza de urmarire penala, ci numai fazade judecata.5.5.4. Procedura stramutariiStramutarea poate fi ceruta de partea interesata, procuror sau de ministruljustitiei si se adreseaza Curtii Supreme de Justitie.VI. PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA146.1. PROBELE6.1.1. Notiunea de probaProbele sunt acele elemente de fapt(realitati, imprejurari, intamplari)caredatorita relevantei lor informative servesc la aflarea adevarului si la justa rezolvare acauzei penale).Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sauinexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si lacunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.6.1.2. Importanta si clasificarea probelorProbele nu au o valoare dinainte stabilita.Aprecierea fiecarei probe se face deorganul de judecata si de instanta de judecata. potrivit convingerii lor, formata inurma examinării tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor.6.2. PROBATORIUL IN PROCESUL PENAL6.2.1. Notiuni introductive si obiectul probatiuniiObiectul probatiunii il constituie totalitatea faptelor si imprejurarilor de fapt cetrebuie dovedite intr-o cauza penala pentru a putea fi just solutionata.Obiectul probei trebuie sa priveasca obiectul probatiunii, aceasta corelatiefacând posibila calificarea probei ca fiind admisibila, pertinenta,concludenta si utila.6.2.2. Sarcina probatiuniiPrin sarcina probatiunii se intelege obligatia procesuala ce revine participantilorde a dovedi imprejurarile care formeaza obiectul probatiunii, fie datoria celui ceacuza de a indica faptul ce este de probat si de a face dovada acestuia sau obligatiaadministrarii probelor in procesul penalSarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire

penala si instantei de judecata.6.2.3. Prezumtia de nevinovatieConform art.23 alin. 8 din Constitutie pana la ramanerea definitiva a hotaririijudecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.6.2.4. Administrarea si aprecierea probelorAdministrarea probelor consta in activitatea de a lua la cunostinta si de a daeficacitate juridica in modurile prescrise de lege, despre faptele si elementele de faptnecesare aflarii adevarului intr-o cauza penala.15Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de instanta dejudecata, potrivit convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probeloradministrate si conducandu-se dupa constiinta lor.6.3. MIJLOACELE DE PROBA6.3.1. Notiunea si importanta mijloacelor de probaMijloacele de proba sunt acele mijloace legale prin care se constata elementede fapt ce pot servi ca proba in procesul penalIn actualul Cod de procedura penala mijloacele de proba sunt limitativenumerate si anume:declaratiile invinuitului sau inculpatului, declaratiile partiivatamate, ale părtii civile si ale părtii responsabile civilmente, declaratiile martorilor,inscrisurile, inregistrarile audio si video, fotografiile, mijloacele materiale deproba,constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.6.3.2.Declaratiile partilor si ale martorilor6.3.2.1.Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului- procedura de ascultare (momentul procedurii prealabile, momentul obtineriideclaratiei,momentul punerii de intrebari cu privire la fapta). Se consemneaza in scrisaceste declaratii. Ele pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care suntcoroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente incauza.6.3.2.2. Declaratiile partii vatamate, partii civile si partii responsabilecivilmente6.3.2.3. Declaratiile martorilorConform art.78 Cod pr.pen. persoana care are cunostiinta despre vreoimprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului, in procesul penal poate fiascultata in calitate de martor.Nu pot fi ascultate ca martor:- persoana obligata a pastra secretul profesional cu privire la faptele sauimprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintareapersoanei sau a unitatii fata de care este obligata a pastra secretul- persoanele care au calitatea de parti in cauza- nu pot fi ascultati ca martori in cauza supusa revizuirii un martor, un expertsau un interpret care a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a careirevizuire se cere, precum si un membru al completului de judecata, procurorul oripersoana care a efectuat acte de cercetare penala, a comis o infractiune in legatura cucauza a carei revizuire se cere.Nu pot fi obligate sa depuna ca martor sotul si rudele apropiate aleinvinuitului sau inculpatuluiDrepturile si obligatiile martorilor

Procedura de ascultare a martorilorConsemnarea declaratiei martorilorValoarea probatorie a declaratiei martorilor16Martorii asistenti6.3.2.4. Procedee speciale de ascultare a partilor si a martorilor in procesulpenalConfruntareaFolosirea interpretilor6.3.2.3.Inscrisurile, inregistrarile audio si video6.3.2.3.1. Inscrisurile ca mijloace de probaProcesul verbal - conditii de fond- conditii de forma- valoare probatorie6.3.2.3.2. Inregistrarile audio sau video, fotografiileConditii ce trebuiesc indeplinite pentru inregistrarile video6.3.2.4. Mijloacele materiale de probaSunt: - obiecte care contin sau poarta o urma a faptei savarsite- obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca lasavarsirea unei infractiuni- obiectele care sunt produsul infractiunii- orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului6.3.2.5. Procedee de descoperire si de ridicare a inscrisurilor si a mijloacelormateriale de proba6.3.2.5.1. Ridicarea de obiecte si inscrisuri6.3.2.5.2. PerchezitiaNotiuni preliminareProceduri de efectuare a perchezitiei6.3.2.5.3. Cercetarea la fata locului si reconstituirea6.3.2.6. Constatarile tehnico-stiintifice, medico-legale si expertizele6.3.2.6.1.Constatarile tehnico-stiintificeCazuri: - cand exista pericolul de disparitie a unor mijloace de proba sau deschimbare a unor situatii- cand este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari alecauzeiProcedura efectuarii constatarilor tehnico-stiintificeValoare probatorie6.3.2.6.2. Constatarile medico-legaleCazuri : - in caz de moarte violenta , de moarte a carei cauza nu se cunoasteori este suspecta- cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori apersoanei vatamate, pentru a constata pe corpul acestora urmele infractiuniiProcedura constatarilor medico-legaleValoare probatorie176.3.2.6.3. ExpertizeleNotiune si clasificare

Procedura si valoarea probatorie a expertizei6.3.2.7. Comisia rogatorie si delegareaCand un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu au posibilitateasa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unorobiecte sau sa efectueze orice act procedural se poate adresa unui alt organ deurmărire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.Comisia rogatorie se poate dispune prin rezolutie motivata a organului deurmarire penala sau incheierea data de instanta de judecata si se poate adresa numaiunui organ sau instante egale in grad.Deosebirea dintre delegare si comisia rogatorie consta in faptul ca obiectuldelegarii este realizat de un organ judiciar ierarhic inferior.VII. MASURILE PREVENTIVE SI ALTE MASURIPROCESUALE187.1. NOTIUNI PRIVIND MASURILE PROCESUALESunt institutii de drept procesual penal puse la dispozitia organelor judiciare siconstau in anumite privatiuni sau constrangeri, personale sau reale, determinate deconditiile si imprejurarile in care se desfasoara procesul penal7.2. MASURILE PREVENTIVE7.2.1. Aspecte generale privind masurile preventiveMasurile preventive sunt institutii de drept procesual penal cu caracter deconstrangere, prin care invinuitul sau inculpatul este impiedicat sa intreprindaanumite activitati care s-ar restrange negativ asupra desfasurarii procesului penal sauasupra atingerii scopului acestuia.7.2.2. Luarea, inlocuirea , revocarea si incetarea de drept a masurilor depreventie.Pentru luarea masurilor de preventie trebuie realizate cumulativ urmatoareleconditii: - sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsito fapta penala- pentru infractiunea savarsita, legea sa prevada pedeapsa inchisorii saualternativ inchisoarea cu amenda.- sa existe vreuna din cauzele prevazute de art.148 lit.a-h Cod pr.pen.Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-auschimbat temeiurile care au determinat luarea masuriiDaca nu mai exista vrun temei care sa justifice mentinerea masuriipreventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere.Măsurile preventive inceteaza de drept :- la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare- in caz de scoatere de sub urmarire sau incetarea urmairii penale- cand durata arestarii preventive a atins jumatatea maximului pedepseiprevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul incriminarii- in cazurile prevazute de art.350 alin 3 Cod procedura penala7.2.3. Controlul legalitatii normelor privind masurile preventive7.2.4. Categoriile masurilor preventive7.2.4.1.. RetinereaRetinerea poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit, dacasunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

- sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legeapenala- infractiunea respectiva sa fie pedepsita cu inchisoare, indiferent de limitelepedepsei- sa existe unul din cazurile prevazute in art.148 C.pr.pen.Masura retinerii se dispune prin ordonanta si poate dura cel mult 24 de ore.7.2.4.2. Obligarea de a nu parasi localitateaConsta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror ori deinstanta de judecata, de a nu parasi localitatea in care locuieste fara incuviintareaorganului care a dispus aceasta masura.197.2.4.3. Arestarea preventivaArestarea preventiva este cea mai grava masura preventiva si consta indetinerea persoanei in locuri anume destinate celor privati de libertate in cauzelepenale.a) Arestarea invinuitului- conditii- organele judiciare care pot lua aceasta masura- duratab) Arestarea inculpatului- conditii- organele judiciare care pot lua aceasta masura- durata si prelungirea arestarii(procedura)7.2.5. Liberarea provizorie7.2.5.1. Liberarea provizorie sub control judiciar- conditii- obligatii impuse de organul judiciar7.2.5.2. Liberarea provizorie pe cautiuneSe poate acorda la cerere cand:exista proces penal cu actiune penala pusa inmiscare, inculpatul este arestat, s-a depus cautiunea stabilita de organul judiciarcompetent.Cautiunea are scopul de a obliga pe inculpat la respectarea obligatiilor ce-irevin pe timpul eliberarii si nu de a se repara paguba produsa prin infractiune sau a seinlocui raspunderea penala.7.2.5.3. Dispozitii comune privind procedura liberarii provizoriiContinutul cererii si competenta de rezolvare a cererii7.3. ALTE MASURI PROCESUALE7.3.1. Masurile de ocrotire si de siguranta7.3.1.1. Luarea masurilor de ocrotire7.3.1.2. Luarea masurilor de siguranta in timpul procesului penal(conditii siprocedura)7.3.2. Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatieianterioare savarsirii infractuinii7.3.2.1. Masurile asiguratorii7.3.2.1.1. Notiuni preliminare7.3.2.1.2. Procedura de luare a masurilor asiguratorii si modalitatea princare pot fi constatate

Masurile asiguratorii sunt:sechestrul penal,inscriptia ipotecara si poprirea.7.3.2.2. Restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare207.3.2.2.1. Restituirea lucrurilor7.3.2.2.2. Restabilirea situatiei anterioareVIII. ACTELE PROCESUALE SI PROCEDURALE COMUNE8.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTELE PROCESUALE SIPROCEDURALE218.1.1. Notiunea de act procesual si de act proceduralActele procesuale sunt instrumente juridice prin care sunt exercitate drepturile,prerogativele si facultatile organelor judiciare si subiectilor procesuali, prin care seasigura desfasurarea procesului penal (ex:inceperea urmaririi penale, scoaterea de suburmarire penala,incetarea urmaririi penale etc.)Actele procedurale sunt mijloace juridice prin care se aduc la indepliniresarcinile ce decurg din actele procesuale si din masurile procesuale intervenite si,respectiv, luate in cursul procesului penal.(ex:ascultarea unui martor,inminareacitatiei, etc.)8.1.2. Clasificarea actelor procesuale si procedurale comune8.1.3. Actele procedurale comune8.1.3.1. Citatia –notiune, continut, locul de citare, inmanarea citatiei, dovada deprimire)8.1.3.2. Mandatul de aducere8.1.3.3. Comunicarea altor acte procedurale8.1.4. Modificarea actelor procedurale, indreptarea erorilor materiale siinlaturarea unor omisiuni vadite8.2. TERMENELE IN PROCESUL PENAL SI SANCTIUNILEPROCEDURALE PENALE8.2.1. Termenele8.2.1.1. Notiune si clasificare8.2.1.2. Calculul termenelor8.2.2. Sanctiunile procedurale penale8.2.2.1. Notiunea de sanctiune procedurala penala8.2.2.2. Inexistenta,decaderea, inadmisibilitatea8.2.2.3. Nulitatile(clasificare,conditii si efecte)8.3. CHELTUIELILE JUDICIARE SI AMENDA8.3.1. Cheltuielile judiciareCheltuielile judiciare se impart in doua categorii:cheltuieli avansate de stat sicheltuieli facute de parti8.3.2. Amenda judiciaraDREPT PROCESUAL PENAL – PARTEASPECIALĂ22CAPITOLUL I – URMĂRIREA PENALĂSecţiunea IAspecte introductive privind urmărirea penală1. Urmărirea penală – prima fază a procesului penal

2. Obiectul şi limitele urmăririi penale2.1. Obiectul urmăririi penale constă în :- strângerea probelor necesăre cu privire la existenţa infracţiunilor,identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestorapentru a se constată dacă este cazul sau nu să se dispună trimitereaîn judecată2.2. Limitele urmăririi penale :- limita iniţială marcată prin rezolutie sau proces verbal- limita finală marcată prin momentul emiterii soluţiei procurorului(trimiterea în judecată, scoaterea de sub urmărirea penală,încetarea urmăririi penale sau clasăre)3. Caracterele urmăririi penale3.1. Caracterul nepublic al urmării penale3.2. Urmărirea penală nu este lipsită de contadictorialitate3.3. Caracterul preponderent al formei scrise – au relevanţă juridică înfaţa instanţei de judecată numai actele cuprinse în dosar sub formascrisă. Pe parcusul urmăririi penale parţile nu pot acţioana decât înscris în cereri sau memorii.3.4. Subordonarea erarhică în efectuarea actelor de urmărire penală.Dispoziţiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul decercetare penală, dar dacă acest organ are de făcut obiecţii poatesesiza procurorul şef al unitaţii sau când dispoziţiile sunt date deacesta de procurorul erarhic superior cu condiţia însă de a nuîntrerupe executarea lor.4. Dispoziţii generale referitoare la urmărirea penală- urmărirea penală se efectuează de către procurori şi organele decercetare penală.Organele de cercetare penală sunt :- organele de cercetare a poliţiei- organele de cercetare specialeOrganul de urmărire penală trebuie să aibă rol activ.În desfăşurarea urmăririi penale organul de urmărire penală dispuneasupra actelor sau măsurilor procesuale, prin ordonanţă acolo unde legea prevede, iarîn celelalte cazuri prin rezoluţie motivată.23Ordonanţa trebuie să fie motivată şi trebuie să cuprindă totdeauna loculîntocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte, cauza la care sereferă, obiectul actului sau măsurii procesuale, temeiul legal al acestuia şi semnăturacelui care a întocmit-o. De asemenea, va cuprinde menţiunile speciale prevăzute delege penrtu anumite acte sau măsuri.Secţiunea a ÎI aCompetenţa organelor de urmărire penală1. Competenţa organelor de cercetare a poliţieiOrganele de cercetare a poliţiei efectuează cecertarea penală pentru oriceinfracţiune care nu e dată în mod obligatoriu în competenţa altor organe de cercetare.2. Competenţa organelor de cercetare specialeOrganele speciale care efectuează cercetarea penală sunt :

- ofiţerii anume desemnaţi de comandanţii unitaţilor militare corp apatre şi similarepentru militarii din subordine, precum şi pentru infracţiunile săvârşite în legatură cuserviciul de angajaţii civili ai acestor unitaţi- ofiţerii anume desemnaţi de către şefii comenduirilor de garnizoană pentruinfracţiunile săvârşite de militari în afara unitaţilor militare- ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii centrelor militare pentruinfracţiunile de competenţa instantelor militare săvârşite de persoanele civile înlegatură cu obligaţiile lor militare.În aceste trei situaţii cercetarea poate fi efectuată şi personal de cătrecomandanţi.- ofiţerii de grăniceri, precum şi ofiţerii anume desemnaţi de Ministerul de Internepentru infracţiunile de frontieră.- căpitanii porturilor pentru infracţiunile contra siguranţei navigaţiei pe apă şi contradisciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legaturăcu serviciul prevăzute în codul penal săvârşite de personalul navigand al MarineiCivile dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei.3.Competenţa procurorului în faza urmăririi penaleSupravegerea actelor de urmărire penală se exercită de către procuror careconduce şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei şi a altor organe.Orice acte de urmărire penală poate să le efectueze procurorul în cauzele pecare le supravegează.În cazurile prevăzute de art.9 alin.3 Cod procedură penală urmărirea penală seexecuta obligatoriu de către procuror.În situaţiile în care procurorul efectuează urmărirea penală ordonanţa prin caredispune arestarea preventivă şi rechizitorul sunt confirmate de către prim-procurorul24parchetului iar când acesta efectuează urmărirea penală confirmarea se face de cătreprocurorul ierarhic superior.4.Probleme ce se ridică în activitatea organelor de urmărire penală privindcompetenţa4.1 Verificarea competenţeiÎn cazurile prevăzute de art.221 Cod procedură penală (plângere, denunţ sausesizare din oficiu) organul de urmărire penală este obligat să îşi verifice competenţa.În situaţia în care acesta nu este competent trebuie să trimită cauza la procurorul careexercita supravegherea pentru a sesiza organul competent.4.2 Extinderea competenţei teritorialeOrganul de cercetare penală poate să efectueze anumite acte de cercetarepenală şi în afara razei săle teritoriale cu condiţia să inştiinţeze în prealabil organulcorespunzator din raza teritoriala în care efectuează aceste acte.De asemenea poate să dispună efectuarea acestor acte prin comisie rogatorieori prin delegare.Organul de cercetare penală efectuează actele de cercetare penală pe teritoriulaceleiaşi localitaţi chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razeisăle teritoriale cu înştiinţarea însă a organului corespunzator din raza teritorialărespectivă.4.3 Lucrarile efectuate în cazuri urgenteÎn cazuri urgente, ce nu suferă amânare organul de cercetare penală este

obligat să efectueze acte de cercetare chiar dacă este vorba despre o cauza ce nu estede competenţa să.cu condiţia să trimită de îndată lucrările efectuate procuroruluicompetent prin procurorul care exercita supravegherea.5.Actele încheiate de unele organe de constatare, de comandanţii de nave şiaeronave şi de subofiţerii trupelor de grăniceri5.1 Actele încheiate de organele de control.Organele de control care pot încheia anumite acte de cercetare (luarea dedeclaraţii de la făptuitor şi de la martori) sunt:-organele inspecţiilor de stat, alteorgane de stat, organele organizaţiilor cooperatiste sau ale altor organizaţii publice, încazul infracţiunilor care constituie încălcari ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a cărorrespectare o controlează potrivit legii.-organele de control şi cele de conducere ale administraţiei de stat, aleîntreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, cooperatiste sau ale altororganizaţii publice, pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de cei aflaţiîn subordine ori sub controlul lor.Aceste organe au următoarele drepturi:-pot să reţină corpuri delicte-evaluează pagubele-efectuează orice acte când legea prevede aceasta.25-încheie procese verbale care constituie mijloace deprobăToate actele încheiate se înaintează procurorului în cel mult 3 zile de ladescoperirea faptei care constituie infracţiune afara de cazul când legea dispune altfel.Dacă este o infracţiune flagrantă făptuitorul se înaintează imediat procuroruluiîmpreună cu toate lucrările efectuate şi cu mijloacele materiale de probă.5.2 Actele încheiate de comandanţii de nave şi aeronave şi de subofiţerii degrăniceri.Comandanţii de nave şi aeronave pentru infracţiunile săvârşite pe acestea cândse află în afara porturilor şi aeroporturilor şi subofiţerii de grăniceri pentruinfracţiunile de frontieră au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi organele de control.De asemenea, pot efectua percheziţii corporale asupra făptuitorului şi potverifica lucrurile pe care aceştia le au asupra lor, îl pot prinde pe acesta şi îl predaude îndata împreună cu lucrările efectuate şi mijloacele de probă procurorului sauorganului de cercetare penală. În celelalte situaţii termenul de înaintare este de 5zile. Dacă infracţiunea s-a săvârşit pe o nava sau aeronava termenele încep săcurgă de la ancorarea navei sau la aterizarea aeronavei pe teritoriul român..Secţiunea a III aSupravegherea exercitată de procuror în activitatea de urmărire penală(art.216-220)1.Obiectul supravegheriiConstă în:-descoperirea oricarei infracţiuni-tragerea la răspundere penală a infractorilor-nici o persoană să nu fie urmarită penal fără să existe indicii temeiniceca a săvârsit o fapta prevazută de legea penală.

-nici o persoană să nu fie reţinută sau arestată, decât în cazurile şi încondiţiile prevăzute de lege.Procurorul ia măsuri şi dă dispoziţii în scris şi motivat organelor de cercetarepenală.2.Modalităţile de exercitare a supravegherii2.1.Verificarea lucrărilor de cercetare penalăProcurorul conduce şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei şi aaltor organe şi supraveghează că actele de urmărire penală să fie efectuate curespectarea dispoziţiilor legale.2.2. Participarea procurorului la efectuarea oricarui act de cercetare penalăProcurorul poate să asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penală sau să-lefectueze personal. El poate să ceară spre verificare orice dosar de la organul de26cercetare penală, care este obligat să-l trimită cu toate actele , materialele şi dateleprivitoare la fapta care formeaza obiectul cercetării.2.3. Trecerea cauzei de la un organ la altulÎntr-o cauză în care cercetarea penală trebuie efectuată de un anumit organ decercetare în funcţie de necesitate procurorul poate să dispună ca un alt organ deacelaşi grad să efectueze cercetarea.Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penală ierarhic superiorse dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia, pebaza propunerii motivate a organului de cercetare penală care preia cauza şi dupăîncunoştiinţarea procurorului care exercită supravegherea acestuia.Când procurorul efectuează obligatoriu urmărirea penală poate dispune ca anumite acte decercetare penală să fie efectuate de organele de poliţie.2.4. Autorizarea, încuviinţarea, confirmarea, aprobarea, avizarea unor acte de cercetarepenală, precum şi infirmarea actelor sau măsurilor procesuale nelegale.Organele de cercetare penală pot efectua acte de cercetare penală din proprie iniţiativă darprocurorul poate interveni în cazul în care un anumit act sau o anumită măsură procesuală nu sejustifică sau nu este în concordanţă cu dispoziţiile legale. Procurorul autorizează, confirmă sauîncuviinţează efectuarea actelor de urmărire penală. Dacă însă constată ca un act sau o măsurăprocesuală a organului de urmărire penală nu este dată cu respectarea legii poate să o infirmemotivat.2.5.Dispoziţii obligatorii date de procuror.Procurorul are dreptul de a da dispoziţii în legatură cu efectuarea oricarui act de urmărire penală,acestea fiind obliogatorii pentru organul de cercetare penală. Dacă însă acesta are obiecţii poatesesiza prim procurorul parchetului sau pe procurorul ierarhic superior care sunt obligaţi să sepronunţe în termen de 3 zile. În acest interval de timp organul de cercetare penală continuă săexecute dispoziţiile date.Secţiunea a VI aEfectuarea urmăririi penale(art.221-260 Cod procedură penală)1.Sesizarea organelor de urmărire penală(art.221-227 Cod procedură penală)1.1 Noţiuni preliminare27Organul judiciar prentru a declanşa procesul penal trebuie să fie înştiinţat despre

săvârşirea unei infracţiuni. Numai după aceasta înstiintare poate declanşa activitaţile procesuale sauprocedurale specifice procesului penal.1.2 Modurile generale de sesizare1.2.1 PlângereaPlângerea este încunostiinţarea făcută de o persoană sau de o organizaţie dintre celeprevăzute în art.145 din Codul penal căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracţiune.Cuprinsul plângerii:-numele, prenumele,calitatea şi domiciliul petiţionarului-descrierea faptei care formeaza obiectul plângerii-indicarea făptuitorului (dacă este cunoscut)-mijloacele de probăPoate fi facută personal sau prin mandatar (mandatul trebuie să fie special şi să fie ataşatplângerii) Dacă este făcută oral se consemneaza într-un proces verbal.Plângerea poate fi introdusă şi de către soţ pentru celalat soţ sau de către copilul majorpentru parinţi. De asemenea reprezentantul legal poate introduce plângere pentru persoana lipsită decapacitate de exerciţiu. Presoana cu capacitate de exerciţiu restransă poate face plângere cuîncuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civila.1.2.2 DenunţulDenunţul este incunoştiinţarea făcută de o persoană sau de către o unitate dintre celeprevăzute la art.145 Cod penal despre săvârşirea unei infracţiuni.Spre deosebire de plângere el poate fi făcut de către orice persoană chiar dacă conţine aceleaşi dateca şi plângerea. Denunţul scris trebuie semnat iar cel oral se va consemna într-un proces verbal.1.2.2 Sesizarea din oficiuOrganul de urmărire penală are dreptul dar şi obligaţia de a se autosesiza, ori de cate ori a luatcunostiinţă prin orice mijloc fără intervenţie din afară că s-a săvârşit o faptă penală.Sesizarea poate fi rezultatul zvonului public, sesizărilor din presă, radio-televiziune,constatările proprii, date din descoperirea altor infracţiuni sau ca urmare a unor controale efectuate.1.3 Modurile speciale de sesizare a organelor de urmărire penală1.3.1 Sesizarea la cererea organului competentAtunci când legea prevede că începerea urmăririi penale nu poate începe fără sesizarespecială , aceasta trebuie făcută în scris şi semnată de către organul competent.Astfel de cazuri de sesizari speciale sunt următoarele:-sesizarea comandantului navei sau coducatorului unităţii navei-sesizarea organelor competente ale căilor ferate-sesizarea comandantului pentru infracţiunile contra disciplinei şiordinii militare-cererea Camerei Deputatilor , Senatului sau PresedinteluiRomâniei în cazul infracţiunilor săvârşite în exercitiul funcţiunii de către membrii Guvernului28-sesizarea camerei de comert şi industrie teritoriala în cazulinfracţiunii prev.de art.5din Legea nr.11/1991 privind combatrea concurenţei neloiale-sesizarea Consiliului Concurentei în cazul infracţiunilorprevăzute de art.63 alin. 1 din Legea concurentei nr.88/1996

1.3.2 Exprimarea dorinţei guvernului străinPotrivit art.221 alin. 2 Cod.pr.pen.în cazul infracţiunii prevăzute de art.171 C.pen.urmărireapenală nu poate începe fără exprimarea dorinţei guvernului străin1.3.3 Plângerea prealabilaSe poate adresă :-instanţei de judecată –art.279 alin.2 lit.a-organului de cercetare penală sau procurorului-art.279 alin.2 lit.b-organului competent să efectueze urmărirea penală-art.279 alin.2 lit.cConţinut:-descrierea faptei-indicarea autorului-aratarea mijloacelor de probă-indicarea adresei părţilor şi a martorilor-precizarea dacă persoana vatamată se constituie parte civila şi atunci când este cazul indicareaparţii responsabile civilmente.1.4. Actele premergătoare1.4.1. Noţiune şi natura juridicăActele premergătoare sau investigaţiile prealabile se situează înaintea declanşării fazeiprocesuale a urmăririi penale. Ele sunt mijloace de investigaţie prin care se verifica dacă o sesizareeste legală precum şi dacă exista sau nu unul din cazurile prevăzute de art 10 Cod Procedura Penalăsau vreun caz de nepedepsire. Actele premergătoare sunt facultative deoarece ele nu se efectueazăatata vreme cat sesizarea este suficienta pentru începerea urmăririi penale. În ceea ce priveşte naturajuridică a actelor premergătoare s-au exprimat mai multe opinii în sensul ca acestea sunt:- acte extraprocedurale- acte procedurale- au o natura juridică apropiată de actele de constatare înheiate de organeleprevăzute de art.214 şi 215 C.pr.pen.Apreciem ca actele premergătoare au o natura juridică sui –generis, având trasături propriicare le apropie de actele de procedura penală, dar le şi deosebesc de acestea. Putem spune ca subaspectul naturii juridice actele premergătoare se deosebesc nu numai de actele de procedură ci şi decele de constatare reglementate în art.214 şi 215 C.pr.pen.1.4.2. Organele care le pot efectua29Potrivit art.224 alin.1 şi 2 C.pr.pen. actele premergătoare se pot efectua fie de către organulde urmărire penală în vederea începerii urmăririi penale fie de către lucrătorii operativi dinMinisterul de Interne, precum şi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţeinaţionale anume desemnaţi în acest scop în vederea strângerii datelor necesare organelor deurmărire penală pentru începerea urmăririi penale.1.4.3. Întinderea actelor premergătoareÎn conformitate cu art.224 C.Pr.Pen. apreciem ca actele premergătoare se limiteaza numai laactele necesare la începerea urmăririi penale. De asemenea, ele trebuie să se limiteze la persoanele

şi faptele menţionate în actul de sesizare chiar dacă acesta este plângere, denunţ sau sesizare dinoficiu. Ne întemeiem aceasta opinie avand în vedere prevederile art.124 C.pr.Pen. unde se arată ca ,,în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare ,,, iar ,,în vederea strângerii datelor necesăre organelor de urmărire pentru începerea urmăririi penalepot efectua acte premergătoare şi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne precum şi dincelelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acestscop,,.1.5. Desfăşurarea urmăririi penale ( art.228-238 C.Pr.Pen.)1.5.1. Începerea urmăririi penaleÎnceperea urmăririi penale se dispune prin rezoluţie atunci când din actul de sesizare sau alactelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare aacţiunii penale prevăzute în art.10 cu exceptia cazului prevăzut la lit.b indice 1.În aceasta situaţieorganul de cercetare penală înainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea desub urmărire penală.Dacă organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu atunci actul de sesizare este procesulverbal încheiat. În situaţia în care din actul de sesizare sau din actele premergatoatre rezultă vreunuldin cazurile prevăzute la art.10 (cu excepţia celui de la lit. b indice 1, organul de urmărire penalăînainteaza actele de urmărire penală procurorului cu propunerea de a dispune neînceperea urmăririipenale. Procurorul procedează astfel:-dacă constată că nu sunt întrunite condiţiile arătate restituie actele organuluide urmărire penală pentru începerea urmăririi penale.-dacă este de acord cu propunerea o confirmă prin rezoluţie motivată şiinştiinţeaza persoana care a făcut plâgerea. In situaţia în care ulterior se constată că nu a existat saua dispărut împrejurarea respectivă procurorul infirmă rezoluţia , restituie actele organului deurmărire penală şi dispune începerea urmăririi penale.1.5.2 Efectuarea actelor de urmărire penalăPersoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte învinut .În momentulpunerii în mişcare a acţiunii penale acesta capată calitatea procesuală de inculpat şi devine parte înprocesul penal..Dacă fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infracţiuni procurorul dispune prinordonanţă scoaterea de sub urmărire penală şi când este cazul înştiinţeaza persoana care a făcutsesizarea.30Procurorul poate restitui organului de urmărire penală dosarul sau actele caz în care acestaîncepe ori după caz continuă urmărirea penală procedând la efectuarea acesteia , potrivit legii şiţinând seama de împrejurările speciale ale fiecarei cauze.Organul de cercetare dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru luarea măsuriiarestarii preventive face propuneri şi le înainteaza procurorului care urmează să decidă.

De asemenea, organul de urmărire penală poate face propuneri şi pentru punerea în mişcarea acţiunii penale sau atunci când sunt îndeplinite condiţiile luarea măsurii arestarii preventive ainculpatului.Asupra punerii în mişcare a acţiunii penale procurorul se pronunţă prin ordonantă. Dupăpunerea în mişcare a acţiunii penale dacă constată ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de legepocedează şi la luarea măsurii arestarii preventive a inculpatului.Procurorul poate dispune continuarea cercetarii penale iar organul de cercetare este obligatsă respecte dispoziţiile date de procuror.Când s-a pus în mişcare acţiunea penală de către organul de cercetare penală îl cheamă peinculpat îi comunica fapta pentru care este învinuit şi îi dă explicaţii cu privire la drepturile şiobligaţiile pe care le are. Dacă acesta este dispărut ,se sustrage de la urmărirea penală sau nulocuieşte în ţară organul de cercetare penală continuă urmărirea chiar dacă nu-l poate asculta peinculpat.Dacă se constată fapte sau împrejurari noi care pot duce la shimbarea încadrării juridice afaptei sau date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvarşirea acelei fapte facepropuneri procurorului în vederea extinderii cercetarii penale sau schimbarii încadrarii juridice afaptei.1.6 Suspendarea urmăririi penale (art.239-241)1.6.1 Cazuri de suspendareCând invinuitul sau inculpatul suferă de o boala gravă care îl împidică să i-a parte laprocesul penal organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile împreună cu dosarulîn vederea suspendarii urmăririi penale.1.6.2 ProceduraAsupra suspendarii procurorul se pronunţă prin ordonanta. Măsura suspendarii se comunicaparţii civile iar pe timpul suspendarii organul de urmărire penală continuă să efectueze acte decercetare care nu necesită prezenta învinuitului sau inculpatului şi să se intereseze periodic dacă maisubzista cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale.1.7 Încetarea urmăririi penale1.7.1 Cazuri de încetareAtunci când:- există unul din cazurile prevăzute de art.10 lit.f-i Cod pr.pen.-există învinuit sau inculpat în cauză1.7.2 ProceduraDacă sunt indeplinite condiţiile de încetare , organul de urmărire penală înainteazăprocurorului dosarul împreună cu propuneri de încetare a urmăririi penale. Procurorul se pronunţă31prin ordonanta (dacă în cauza este un învinuit sau inculpat arestat pronunţarea se face în 24 de orede la primirea dosarului)Ordonanţa de încetare a urmăririi penale cuprinde pe lângă menţiunile prevăzute la art.203 şipe cele din art.244 şi 245 Cod pr.pen.Despre încetarea urmăririi penale se înştiinţează persoanele interesate şi administraţialocului de deţinere când învinuitul sau inculpatul este arestat preventiv.Dacă se constată de către procuror că nu este cazul să dispună încetarea sau când a dispusîncetarea parţială restituie dosarul organului de cercetare penală cu dispoziţia de a continuacercetarea.1.8 Scoaterea de sub urmărire penală (art.249-249 Cod procedură penală)

1.8.1.Cazuri de scoatereAtunci când:-există unul din cazurile prevăzute de art.10 lit.a-e Cod pr.pen.-există învunuit sau inculpat în cauza1.8.2.ProceduraDispoziţiile prevăzute la încetarea urmăririi penale se aplică şi în cazul scoaterii de suburmărire penală..1.9 Clasarea1.9.1.CondiţiiClasarea se dispune dacă nu există învunuit în cauza şi suntem în prezenţa unui caz deîmpiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale din art.10 Cod pr.pen.1.9.2 ProceduraSe dispune de către procuror prin rezoluţie.1.10. Procedura prezentarii materialului de urmărire penală(art.250-254 Cod pr.pen.)1.10.1. Noţiune şi condiţiiEste o garantie a dreptului de apărare şi constă în posibilitatea acordată învinuitului sauinculpatului de a studia dosarul de urmărire penală.Pentru prezentarea materialului de urmărire penală trebuie îndeplinite cumulativ următoarelecondiţii:- să fi fost administrate toate probele necesare pentru lămurirea cauzei-sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru trimiterea în judecată1.11 Terminarea urmăririi penale (art.255-260 Cod pr. pen.)1.11.1 Aspecte preliminareTerminarea urmăririi penale nu semnifică finalizarea urmăririi penale ci doar terminareacercetarii penale. Este reglementată diferit după cum este vorba de urmărire penală fără punere înmişcare a acţiunii penale sau cu acţiunea penală pusă în mişcare.321.11.2 Terminarea urmăririi penale în cazul urmăririi fără punerea în mişcare a acţiuniipenale.În aceasta situaţie organul de cercetare după efectuarea actelor de cercetare penală prevăzutede art.232 Cod pr.pen.procedează la o noua ascultare a înviniutului când acesta există şi îi aduce lacunoştinţă învinuirea întrebandu-l dacă are noi mijloace de proba. Dacă nu are noi mijloace deprobă sau dacă cercetarea a fost completată cercetarea se considera terminată înaintându-seprocurorului dosarul cu un referat în care consemneaza rezultatul cercetarii. Procurorul îl cheamă peînvinuit şi îi prezinta materialul de urmărire penală.1.11.3.Terminarea urmăririi penale în cazul urmăririi cu acţiunea penală pusă în mişcare.Dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare după completarea cecetarii cercetarea penală seconsidera terminată iar organul de cercetare penală înainteaza de îndata dosarul procurorului însoţitde un referat.1.11.4.Referatul intocmit de organul de cercetare penalăTrebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în mişcare a acţiunii penale, lapersoana inculpatului şi la ultima încadrare juridică data faptei. Cuprinde fapta reţinută în sarcinainculpatului, probele administrate şi încadrarea juridică. De asemenea, referatul trebuie să cuprindăşi datele suplimentare prevăzute în art.260 Cod pr. pen.

Sectiunnea a V aTrimiterea în judecată(art.261-269Cod pr.pen)1Trimiterea în judecată1.1Verificarea lucrarilor de urmărire penală de către procurorLa primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală în maximum 15 zile procuroruleste obligat să verifice lucrarile urmăririi penale şi să se pronunţe asupra acestora. Dacă inculpatulse prezintă, este prins sau adus după înaintarea dosarului la parchet, procurorul procedează laprezentarea materialului de urmărire penală. Dacă în cauza sunt arestaţi rezolvarea acestei se facede urgenţă şi cu precadere.1.2 Rezolvarea cauzelor de către procuror1.2.1 Rezolvarea cauzei când au fost respectate dispoziţiile legale prin: trimiterea în judecată,clasare, scoatere, încetare sau suspendare a urmăririi penaleSituaţii:-dacă fapta există, a fost săvarşită de învinuit sau inculpat şi acesta răspunde penal-dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată în cazulîn care acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale-dă rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcareîn cursul urmaririi penale.-dă ordonanţa prin care :-claseaza, scoate de sub urmărire penală sau înceteaza urmărirea penalăpotrivit dispoziţiilor art.11 Cod pr. pen.33-suspendă urmărirea penală, atunci când constată existenţa unei cauze de suspendare a urmăririi.1.2.2 Rezolvarea cauzei când nu au fost respectate dispoziţiile legale1.2.2.1.Restituirea sau trimiterea cauzei în vederea completarii sau refacerii urmăririi penaleDacă urmărirea penală nu este completă sau nu s-au respectat dispozitii legale caregarantează aflarea adevărului procurorul restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penlapentru completare şi refacere. Dacă completarea şi refacerea este necesară numai cu privire la unelefapte sau la unii învinuiţi sau inculpaţi procurorul dispune restituirea sau trimiterea întregii cauzedacă disjungerea nu este posibilă.1.2.2.2 Trimiterea cauzei la organul competent să efectueze urmărirea penalăDacă în cazul infracţiunilor sau infractorilor arătaţi în art.207,208 şi 209 alin.3 şi 4urmărirea penală s-a efectuat de un alt organ decât cel prevăzut procurorul ia măsuri ca urmărirea săfie efectuată de organul competent. Rămân valabile în această situaţie măsurile asiguratorii, actelesau măsurile procesuale confirmate sau încuviinţate de procuror şi actele procesuale care nu pot firefacute.Organul competent procedează la ascultarea învinuitului sau inculpatului şi dispune în cemăsură trebuie refacute actele procesuale care nu rămân valabile şi ce acte mai trebuie efectuate învederea completarii.1.4. Rechizitoriul

Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecată. El trebuie să se limiteze lafapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală.Rechizitoriul pe lângă menţiunile din art.203 trebuie să cuprindă şi date referitoare lapersoana inculpatului , fapta reţinută în sarcina sa , încadrarea juridică a faptei, probele pe care seîntemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia precum şi dispoziţia de trimitere înjudecată. De asemenea se arată numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate , calitateaacestora şi locul unde urmează a fi citate.Dacă urmărirea penală se efectueaza de către procuror rechizitoriul cuprinde şi datelesuplimentare prevăzute în art.260. Rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic inferiorcelui corespunzator instanţei competente să judece cauza în fond este supus confirmariiprocurorului de la parechetul corespunzător acestei instante. Se întocmeşte un singur rechizitoriuchiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte sau mai multi învinuiti sau inculpati .Sesizarea instanţei de judecată se face de către procurorul care a dat sau după caz a confirmatrechizitoriul. În termen de 24 de ore de la darea sau confirmarea rechizitorului procurorul înainteazăinstanţei competente dosarul împreună cu numarul de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicatinculpaţilor aflaţi în stare de deţinere.Secţiunea a VI-aReluarea urmăririi penale(art.270-274 C.pr. pen.)1.1Conditii34Pentru reluarea urmăririi penale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:-să ne aflam în prezenţa uneia din situaţiile de reluare a urmăririi penaleprevăzute de art.270 C.pr.pen.-să nu fi intervenit vreunul din cazurile de împiedecare a punerii în mişcaresau a exercitarii acţiunii penale-să se fi dispus în mod expres reluarea urmăririi penale de către organuljudiciar competent.1.2 Cazurile de reluare1.2.1 Reluarea după suspendareCând se constată ca a încetat cauza care a determinat suspendarea ,organul de urmărirepenală care a constatat aceasta înaintează dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluarii.Reluarea se dispune prin ordonanţă.1.2.2. Restituirea cauzei de către instanţa de judecată în vederea refacerii sau completariiurmăririi ori ca urmare a extinderii acţiunii penale sau a procesului penal.Când inatanţa de judecată a dispus restituirea cauzei în vederea refacerii sau completariiurmăririi penale , ori în caz de extindere a acţiunii penale sau a procesului penal, urmărirea se reiape baza hotărârii prin care instanţa a dispus restituirea.1.2.3.Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penaleÎn cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penalădacă anterior se constată ca nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau căa dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire se dispune

redeschiderea urmăririi penale.1.3 Durata arestarii inculpatului după reluareTermenul de o lună în cazurile prevăzute de art.270 lit.a şi c, curge de la data luării acesteimăsuri.În cazul când dosarul se restituie de către inatanţă şi inculpatul este arestat, termenul curgede la data primirii dosărului de către procuror. Prelungirea duratei arestarii inculpatului se facepotrivit art.155. 159 şi 160 C.pr. pen.Secţiunea a VII-aPlângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală1.1. Aspecte preliminareCondiţiile generale care trebuie respectate în mod cumulativ pentru exercitarea plângeriiîmpotriva actelor şi masurilor de urmărire penală sunt următoarele:35-dosarul cauzei să se afle în faza de urmărire penală-plângerea să fie îndreptată împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală.-măsurile şi actele de urmărire penală atacate să fi cauzat o vătămare intereselorlegitime ale unei persoane1.2. Plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de organele de cercetarepenalăOrice persoană care a fost vătămată într-un drept al sau printr-o măsură sau act de urmărirepenală poate face plângere împotriva acestora. Când plângerea a fost introdusă la organul decercetare acesta este obligat ca în termen de 48 de ore să o înainteze procuorului cu explicatiile salecând sunt necesare.1.3.Plângerea împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procurorRezolvarea plangerii împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror pe bazadispoziţiilor date de acesta cade în sarcina prim-procurorului parchetului. Dacă chiar acesta a dispusmăsurile sau a luat actele ori acestea au fost efectuate pe baza dispoziţiilor sale atunci plângerea serezolvă de către procurorul ierarhic superior.1.4.ProceduraPlângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea de urmărire penală şi sedepune fie direct la acesta fie la organul de cercetare penală. Introducerea acesteia nu suspendaaducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângeriiOrganul de cercetare penală este obligat să înainteze în termen de 48 de ore plângereaprocurorului iar acesta este obligat să o rezolve în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi săcomunice de îndata persoanei care a facut plângerea modul în care a fost rezolvată.CAPITOLUL II-PROCEDURA PLÂNGERII PREALABILESecţiunea IPlângerea prealabilă1 Natura juridică36Plângerea prealabilă are un carecter mixt în sensul ca este reglementată atat de Codul penal(art.131 şi 132)ca o institutie de drept material , cat şi de Codul de procedura penală (art.279-286)cao institutie de procedura. Ea constituie nu numai un mod de sesizare a organelor judiciare ci şi o

condiţie obligatorie pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.2. Titularii plangerii prealabileAceştia sunt:-persoana vătămată adică persoana fizica care a suferit o vătămare fizica,morala sau materială prin infracţiune.-reprezentantul legal în cazul persoana vătămată este lipsită de capacitate deexerciţiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsă.3. Conţinutul şi termenul de introducere al plângerii prealabilePotrivit art. 283 Cod pr. pen. plângerea trebuie să cuprindă:-descrierea faptei-indicarea autorului- aratarea mijloacelor de probă-indicarea adresei parţilor şi a martorilor-precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă-indicarea persoanei responsabile civilmente când este cazulTermenul de introducere a plângerii prealabile este de 2 luni de la data când persoanavătămată a ştiut cine este făptuitorul.Dacă persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la datacând persoana îndreptăţită a ştiut cine este făptuitorul.Secţiunea a II-aOrganele carora li se adreseaza plângerea pralabilă1. Introducerea plângerii prealabile la instanţa de judecatăCondiţii:-să se fi săvârşit una din infracţiunile prevăzute de art.180.184 alin.1,193.205,206.210,213 şi220 Cod penal.şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art.193, 205 şi 206 dacă sunt săvârşite prinpresă sau orice mijloace de comunicare în masă.-făptuitorul să fie cunoscut2. Introducerea plangerii prealabile la organul de cercetare penală sau procuroruluiÎn cazul celorlalte infracţiuni decât cele prevăzute la pct. 1 plângerea se adreseaza organuluide cercetare penală sau procurorului. Pentru infracţiunile prevăzute la pct.1 dacă făptuitorul nu estecunoscut persoana vătămată se adresează organului de cercetare penală pentru identificarea lui.3. Introducerea plângerii prealabile la organul competent să efectueze urmărirea penalăCând plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecator, procuror, notar public,militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană sau contra unei persoanearatate în art.29 pct.1 C.pr.pen. organul competent să efectueze urmărirea penală este procurorul de37la parchetul de pe lângă Curtea de Apel sau Curtea Militară de Apel ori procurorul de la ParchetulGeneral de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.Secţiunea a III-a.Modalităţi speciale privind procedura plângerii prealabile.1. Procedura în cazul infracţiunilor flagrante.Organul de urmărire penală în cazul unei infracţiuni flagrante este obligat să constatesăvârşirea acesteia chiar şi în lipsă unei plângeri prealabile.Situaţii:- dacă este vorba despre o infracţiune între cele prevăzute la art. 27 9 alin.2 lit

a constatările vor fi trimise la cerere instanţei sesizate prin plângere;- dacă este vorba despre o infracţiune arătată prin art. 279 lit.b şi c organul deurmărire penală cheamă persoana vătămată iar dacă aceasta declară că faceplângere prealabilă continuă urmărirea penală dacă este competent iar dacănu este competent trimite cauza organului competent.2. Procedura în caz de conexitate şi indivizibilitate.Dacă infracţiunile prevăzute la art. 279 alin 2 lit. a-c se află în stare de conexitate sau deindivizibilitate iar disjungerea nu este posibilă se procedează potrivit prevederilor art. 35 C.pr.pen.Dacă ne aflăm în situaţiile de conexitate sau indivizibilitate pentru o infracţiune la carepunerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă şi o altă infracţiune la care nueste necesară plângerea prealabilă se aplică tot prevederile art. 35 dar numai în situaţia în caredisjungerea nu este posibilă.3. Procedura în cazul schimbării încadrării juridice a faptei.Este posibil ca într-o cauză în care s-au efectuat acte de cercetare penală ulterior să seconsidere că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângereaprealabilă. În atare situaţie organul de cercetare penală este obligat să cheme partea vătămată şi să oîntrebe dacă înţelege să facă plângere. Se pot ivi două situaţii:- dacă aceasta înţelege să facă plângere organul de cercetare penală, dacă estecompetent, continuă cercetarea iar în caz contrar trimite dosarul instanţeicompetente;- dacă partea vătămată nu înţelege să facă plângere prealabilă trimite acteleprocurorului în vederea încetării urmăririi penale.Schimbarea încadrării juridice se poate face şi în faţa instanţelor de judecată. În aceastăsituaţie este chemată persoana vătămată şi întrebată dacă înţelege să facă plângere pentruinfracţiunea respectivă. În funcţie de obţiunea persoanei vătămate instanţa poate înceta sau continuaprocesul penal.38CAPITOLUL III. JUDECATĂ.Secţiunea I.Noţiuni generale privind judecata.1. Judecata fază distinctă a procesului penal.Cea de a doua fază a procesului penal este judecata. În această fază cea mai importantă etapăeste cercetarea judecătorească în care se pot administra sau readministra probele strânse pe timpulurmăririi penale. În urma deliberărilor şi a dezbaterilor faza de judecată se încheie prin pronunţareaunei hotărâri judecătoreşti. Spre deosebire de soluţiile date de procuror hotărârea judecătorească sebucură de autoritate de lucru judecat.2. Obiectul judecăţii.Obiectul judecăţii îl constituie:- fapta săvârşită,- persoana specificată în actul de sesizare a instanţei,- în caz de extindere a procesului penal şi fapta sau persoana la care se referăextinderea

3. Participanţii la judecată.La judecată participă instanţa de judecată, procurorul atunci când legea dispune, părţile şialte persoane (apărătorul, martorii, experţii, interpreţii).4. Principiile specifice judecăţii:- oralitatea,- nemijlocirea,- contradictorialitatea ,- publicitatea şedinţei de judecată.Judecarea cauzei se face în faţa instanţei şi se desfăşoară în şedinţă oral, nemijlocit şicontradictoriu. De asemenea şedinţa de judecată este publică însă minorii sub 16 ani nu pot asista laşedinţa de judecată. La cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu instanţa poate declara şedinţasecretă pe tot parcursul ei sau numai pentru o parte a judecării dacă se aduc atingere unor interesede stat, moralei şi demnităţii sau vieţii intime a unei persoane. Atunci când şedinţa este secretă însală sunt admise părţile, reprezentanţi ai acestora , apărătorii şi celelalte persoane chemate îninstanţă în interesul cauzei.Secţiunea a II a .Dispoziţii generale privind judecata.1. Condiţii generale.391.1. Îndatoririle instanţei de judecată.Instanţa de judecată este obligată să aibă un rol activ în vederea aflării adevărului şial realizării scopului educativ al judecăţii. Instanţa îşi formează convingerile pe baza probeloradministrate în cauză. Probele nu au o valoare dinnainte stabilită ci ele se coroborează pentru cainstanţa să-şi formeze intima convingere în vederea pronunţării hotărârii judecătoreşti.1.2. Locul unde se desfăşoară judecată.Regula este că judecată se desfăşoară la sediul instanţei. Totuşi, atunci când este vorba deanumite motive temeinice instanţa poate dispune ca judecata să se desfăşoare şi în alt loc (ex: lasediul instituţiilor publice din care face parte condamnatul, în unităţile militare când este vorbadespre infracţiuni săvârşite de militari etc).2. Reglementări comune privind pregătirea judecăţii: fixarea termenului, desemnareacompletului, citarea părţilor şi a altor persoane, asigurarea apărării, alte măsuripregătitoare.Fixarea termenului.De îndată ce instanţa de judecată a fost sesizată printr-unul din modurile prevăzute de Codulde procedură penală preşedintele instanţei repartizează cauza unui complet de judecată fixândtotodată şi termenul când va avea loc începerea judecăţii.Desemnarea completului.Completul de judecată desemnat de către preşedintele instanţei trebuie să rămână acelaşi petot parcursul judecării cauzei iar dacă nu este posibil, schimbarea completului poate avea loc pânăla începerea dezbaterilor.Dacă însă, schimbarea a avut loc după începerea dezbaterilor atunci în mod obligatoriuacestea vor fi reluate de la început.Citarea părţilor.Pentru ca judecată să aibă loc este necesar ca părţile să fie legal citate iar procedura să fie

îndelinită. Dacă părţile au fost citate legal şi procedura a fost îndeplinită neprezentarea acestora nuîmpiedecă judecată cauzei. Dacă totuşi se consideră necesară prezenţa părţii lipsă se poate amânacauza şi se iau măsuri pentru prezentarea acesteia. Dacă partea este prezentă la un termen nu va maifi citată la termenele ulterioare apreciindu-se că are termen în cunoştinţă. La cererea persoanelorcare au termen în cunoştinţă instanţa le înmânează citaţii pentru a le servi drept justificare la loculde muncă în vederea prezentării la un nou termen. Militarii şi deţinuţii sunt citaţi la fiecare termen.Asigurarea apărării .Dacă ne aflăm în vreunul din cazurile prevăzute de art. 171 alin.2 C.pr.pen. (asistenţajuridică obligatorie) preşedinţele instanţei după ce a fixat termenul de judecată ia măsuri pentrudesemnarea unui apărător din oficiu. Acesta, inculpatul precum şi celelalte părţi au dreptul să iacunoştinţă în cursul judecăţii de actele aflate la dosarul cauzei. Dacă inculpatul se află în stare dedeţinere preşedintele instanţei ia măsuri ca acesta să-şi poată exercita dreptul de a cunoaşte dosarulşi să poată lua legătura cu apărătorul său.Alte măsuri pregătitoare.40Preşedintele completului de judecată trebuie să ia toate măsurile astfel încât la termenul dejudecată fixat judecarea cauzei să nu sufere amânare. El va întocmi lista cauzelor fixate pentrujudecată şi o va afişa 24 de ore înaintea termenului de judecată. Se va ţine seama de data intrăriicauzelor în instanţă acordându-se prioritate cauzelor în care sunt deţinuţi şi celor cu privire la carelegea prevede că judecată se face de urgenţă.3. Reglementări comune privind desfăşurarea judecăţii: conducerea şedinţei dejudecată, strigarea cauzei şi apelul celor citaţi, asigurarea ordinii şi solemnităţiişedinţei, constatarea infracţiunilor de audienţă, verificarea sesizării instanţei şi aarestării inculpatului, drepturile procurorului şi ale părţilor în instanţă, rezolvareachestiunilor incidente, suspendarea judecăţii, note privind desfăşurarea procesului,încheierea de şedinţă.3.1. Conducerea şedinţei de judecată.Preşedintele completului de judecată este cel care conduce şedinţa de judecată. El deschidelucrările şedinţei după care îndeplineşte toate îndatoririle legale şi hotărăşte asupra cererilorformulate de părţi cu excepţia cauzelor în care rezolvarea acestora nu este de competenţacompletului. Întrebările în cursul judecăţii se pun numai prin intermediul preşedintelui însă în modexcepţional el poate încuviinţa ca întrebările să fie adresate direct.3.2. Strigarea cauzei şi apelul celor citaţi.Potrivit art. 297 alin.1 C.pr.pen. preşedintele completului de judecată declară deschisăşedinţa de judecată, anunţă cauza a cărei judecare este la rând. După strigarea cauzei de către grefierel dispune să se facă apelul părţilor şi al celorlalte persoane citate constatându-se prezenţa acestora.De asemenea verifică personal dacă procedura de citare este legal îndeplinită iar în caz contrar vaamâna cauza. Cauza este în stare de judecată numai dacă părţile sunt prezente. Neprezentareapărţilor citate nu împiedică judecarea cauzei dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii:

- procedura de citare este legal îndeplinită;- să nu existe niciunul din cazurile în care este obligatorie prezenţainculpatului (ex: minor sau arestat chiar şi în altă cauză).3.3. Asigurarea ordinei şi solemnităţii şedinţei.Preşedintele completului de judecată veghează asupra menţinerii ordinii şi solemnităţiişedinţei putând lua în acest scop următoarele măsuri:- limitarea accesului publicului la şedinţa de judecată;- pretinde părţilor şi persoanelor care asistă la judecată să păstreze disciplinaşedinţei;- dispune îndepărtarea din sală când partea sau oricare persoană tulbură şedinţaîn mod repetat sau pentru o abatere gravă sau nesocoteşte măsurile pentrurespectarea disciplinei;- partea îndepărtată din sala de şedinţă este chemată în sală înainte deînceperea dezbaterilor şi i se aduce la cunoştinţă actele esenţiale efectuate înlipsă să i se citesc declaraţiile celor ascultaţi şi este întrebată dacă areobiecţiuni sau cereri în legătură cu ele.413.4. Constatarea infracţiunilor de audienţă.Infracţiunea de audienţă este fapta prevăzută de legea penală săvârşită în cursul şedinţei dejudecată. Potrivit art. 229 alin.1 C.pr.pen. dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o faptă prevăzută delegea penală preşedintele completului de judecată constată fapta, îl identifică pe făptuitor,întocmeşte un proces verbal pe care îl trimite procurorului. Atunci când sunt îndeplinite condiţiileprevăzute de lege instanţa poate dispune chiar arestarea preventivă a învinuitului iar preşedinteleemite mandat de arestre făcându-se menţiune despre această măsură în încheierea de şedinţă. Celînvinuit este trimis de îndată procurorului împreună cu procesului verbal şi cu mandatul de arestare.3.5. Verificarea sesizării instanţei şi a arestării inculpatului.Instanţa este obligată să verifice din oficiu la prima înfăţişare regularitatea actului desesizare. Dacă sesizarea nu este făcută potrivit legii iar neregularitatea nu poate fi înlăturată deîndată şi nici prin acordarea unui termen se restituie dosarul în vederea refacerii acestuia organuluicare a întocmit actul de sesizare. În cauzele în care inculpatul este arestat instanţa legal sesizată estedatoare să verifice din oficiu la prima înfăţişare regularitatea luării şi menţinerii acestei măsuri.3.6. Drepturile procurorului şi ale părţilor în instanţă.Potrivit art. 301 C.pr.pen. în cursul judecăţii procurorul şi părţile pot formula cereri ridicaexcepţii şi pune concluzii. Partea vătămată poate face acest lucru cu privire la latura penală a cauzeiiar în caz de concurs de infracţiuni sau conexitate acest drept se limitează numai la fapta care i-acauzat vătămarea . În ceea ce priveşte partea civilă aceasta poate formula cereri, ridica excepţii şipune concluzii în măsura în care acestea au legătură cu pretenţiile sale civile.3.7. Rezolvarea chestiunilor incidente.Cererile formulate, excepţiile ridicate în cursul judecăţii de către procuror sau părţi sauexcepţiile ridicate din oficiu se pun în discuţie în contradictoriu iar instanţa este obligată să sepronunţe asupra lor printr-o încheiere motivată. Dacă le admite va proceda în consecinţă iar dacă le

respinge va continua judecarea cauzei. Conform art. 302 alin. 2 C.pr.pen. instanţa se va pronunţaprin încheiere motivată şi asupra tuturor măsurilor luate în cursul judecăţii (măsurile asiguratorii,măsuri preventive etc).3.8. Suspendarea judecăţii.Este reglementată de art. 303 C.pr.pen. similar cu suspendarea urmăririi penale. Pentru a sedispune suspendarea judecăţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:- inculpatul să sufere de o boală gravă;- boala să fie constatată printr-o expertiză medicală;- boala să-l împiedice efectiv pe inculpat să participe la judecată;- să existe o dispoziţie a instanţei.Dacă sunt mai mulţi inculpaţi în aceeaşi cauză iar temeiul suspendării priveşte numai peunul dintre ei se va proceda la disjungerea cauzei. Dacă disjungerea nu este posibilă se va dispunesuspendarea judecării întregii cauze. Instanţa este obligată ca în perioada suspendării să seinformeze periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea judecăţii. Dacă se42constată însănătoşirea inculpatului iar acesta poate participa la judecată procesul penal se reia dinoficiu. Încheierea dată în primă instanţă prin care s-a hotărât suspendarea cauzei poate fi atacatăseparat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea hotărârii ceea ce înseamnă că aceasta esteexecutorie din momentul pronunţării.3.9. Note privind desfăşurarea procesului.Potrivit art. 304 C.pr.pen. în cursul şedinţei de judecată grefierul ia note cu privire ladesfăşurarea procesului .Ele se referă atât la cele discutate în cursul şedinţei cât şi la cele hotărâteiar pe baza lor grefierul întocmeşte încheierea de şedinţă sau hotărârea. Procurorul şi părţile pot cerecitirea notelor şi refacerea lor de către preşedintele completului de judecată.3.10. Încheierea de şedinţă.Desfăşurarea procesului în şedinţa de judecată se consemnează într-o încheiere cu excepţiacazului în care hotărârea se pronunţă în ziua în care a avut loc judecată când nu se mai întocmeşteîncheiere separată. Încheierea de şedinţă prezintă urmatoarea structură: partea introductivă saupracticao, partea descriptivă şi dispozitivul. Conţinutul încheierii de şedinţă este prevăzut în art. 305C.pr.pen.4. Reglementări privnd soluţionarea cauzei: deliberarea, luarea hotărârii, minuta,pronunţarea hotărârii, redactarea şi semnarea hotărârilor, felurile hotărârilor judecătoreşti:4.1. Deliberarea.Este activitatea prin care judecătorul unic chibzuieşte iar membrii completului de judecată sesfătuiesc cu privire la soluţia pe care urmează să o dea în cauza în care a fost judecată. Ladeliberare iau parte numai membrii completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea . Aceastăacivitate nu se poate desfăşura în şedinţa de judecată ci potrivit art. 307 alin.ultim C.pr.pen. însecret .4.2. Luarea hotărârii.Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asuprasoluţiilor date chestiunilor supuse deliberării în situaţia în care ne găsim în prezenţa unui complet dejudecată colegial (art.308 ali.1 C.pr.pen.). Criteriile legale de stabilire a acordului de voinţă amembrilor completului sunt unanimitatea şi majoritatea. Unanimitatea reprezintă unica variantă

posibilă atunci când completul de judecată este format din doi judecători pentru că altfel, când nu seajunge la un acord între cei doi se va relua judecată cauzei într-un complet de divergenţă format dintrei judecători. Când unanimitatea nu poate fi întrunită hotărârea se ia cu majoritate. Dacă dindeliberare rezultă mai mult de două păreri, judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severătrebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea să . Motivarea opiniei separate este obligatorie.4.3. Minuta.Este actul procedural în formă scrisă în care se consemnează rezultatul deliberării şi care seredactează imediat. Ea trebuie să cuprindă toate menţiunile prevăzute de lege pentru dispozitivulhotărârii având acelaşi conţinut cu acesta. În conformitate cu prevederile art. 309 C.pr.pen minutase semnează de toţi membrii completului de judecată.4.4. Pronunţarea hotărârii.43Preşedintele completului de judecată asistat de grefier pronunţă hotărârea în şedinţă publică.Preşedintele completului de judecată pronunţă numai rezultatul deliberări adică soluţia cauzeiconsemnată în dispozitivul hotărârii. La pronuţarea hotărârii părţile nu se citează. Hotărârea seredactează în cel mult 20 de zile de la pronunţare.4.5. Felurile hotărârilor .Instanţele judecătoreşti pot pronunţa trei feluri de hotărâri în materie penală: sentinţe, deciziişi încheieri. Sentinţa este hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecatăsau prin care se dezinveşteşte fără a soluţiona cauza. Decizia este hotărârea prin care instanţa sepronunţă asupra apelului, recursului, recursului în anulare, recursului în interesul legii precum şihotărârea pronunţată de instanţa de recurs în rejudecarea cauzei după casare. De asemenea suntdecizi şi hotărârile pronunţate de instanţele care judecă o contestaţie în anulare pentru primele treicazuri prevăzute în art. 386 C.pr.pen. Încheierile sunt toate celelalte hotărâri date de instanţă îndecursul judecăţii.Secţiunea a III-a.Judecată în primă instanţă.1. Aspecte generale.1.1. Gradele de jurisdicţie.În dreptul procesual penal român activitatea de judecată se înfăptuieşte în două şi trei dradede jurisdicţie. Treptele prin care trece o cauză penală în soluţionarea să se numesc grade dejurisdicţie. Orice cauză penală parcurge obligatoriu din momentul sesizării instanţei o judecată înprimă instanţă cu posibilitatea judecării în apel şi în recurs. Judecată în primă instanţă poate firealizată de oricare din instanţele competente ale sistemului judiciar. Judecată în apel nu poate fiefectuată niciodată de instanţele de prim grad jurisdicţional, ea putând fi realizată numai de cătreanumite instanţe (tribunal, tribunal militar teritorial, curtea de apel, curtea militară de apel).Judecată în recurs se realizează numai de instanţa care are stabilită competenţa prin lege.1.2. Scopul şi obiectul judecăţii în primă instanţă.Scopul judecăţii în primă instanţă constă în soluţionarea conform legii şi adevărului acţiuniipenale şi civile exercitată în faţa sa. Pentru aflarea adevărului în legătură cu învinuirea ce i se aduceinculpatului prima instanţă desfăşoară activitatea de cercetare judecătorească care constă înverificarea probelor strânse de organul de urmărire penală administrând dacă este cazul şi probe

noi, lămurind cauza sub toate aspectele de fond. Obiectul judecăţii în primă instanţă constă înjudecarea faptei şi persoanei arătate în actul de sesizare a instanţei respectiv în rechizitoriul princare s-a dispus trimiterea în judecată ori în plângerea prealabilă după caz.1.3. Participanţii la judecată în primă instanţă: instanţa de judecată procurorul de şedinţă,părţile, participarea altor persoane – apărătorul, martorii, experţii şi interpreţii.1.3.1. Instanţa de judecată.Pot judeca în primă instanţă oricare dintre instanţele judecătoreşti inclusiv Curtea Supremăde Justiţie prin Secţia Penală.441.3.2. Procurorul de şedinţă.Procurorul participă în mod obligatoriu la şedinţele de judecată ale tribunalelor, tribunalelormilitare, curţii de apel, curţii militare de apel şi Curţii Supreme de Justiţie. Când judecată în primăinstanţă are loc la judecătorie participarea procurorului este obligatorie numai în cazurile prevăzuteîn art. 315 C.pr.pen.1.3.3. Părţile.Conform art. 291 alin. 1 C.pr.pen. părţile trebuie să fie citate pentru realizarea drepturilorprocesuale. La judecată în primă instanţă inculpatul trebuie să se prezinte personal de asemenea şicelelalte părţi (partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente trebuie citate).1.3.4. Participarea altor persoane.Apărătorul participă la judecată în primă instanţă în toate cazurile de asistenţă juridicăobligatorie precum şi în cele de asistenţă juridică facultativă pentru inculpaţi şi pentu celelalte părţi.Martorii, experţii şi interpreţii pot participa la judecarea cauzelor în primă instanţă dacă sunt citaţipotrivit legii. De regulă la prima instanţă prezenţa acestora este necesară pentru că, spre deosebirede căile de atac are loc o cercetare judecătorească.2. Măsuri premergătoare.- fixarea termenului,- denumirea completului,- citarea părţilor şi a altor persoane,- asigurarea apărării,- întocmirea şi afişarea listelor,- studierea dosarului.2.1. Fixarea termenului.Preşedintele sau vicepreşedintele instanţei, primind dosarul cauzei fixează de îndatătermenul de judecată în funcţie de ordinea intrării dosarului în instanţă. În anumite cazuri trebuie sădea prioritate anumitor dosare astfel:- în cauzele în care sunt inculpaţi, arestaţi preventiv chiar şi în alte cauzejudecată se face de urgenţă şi cu precădere.(art.293 C.pr.pen.);- în cazul judecării unei infracţiuni flagrante termenul este de cel mult 5 zile dela primirea dosarului (art. 472 C.pr.pen).2.2. Denumirea completului.La desemnarea completului de judecată se va ţine seama de prevederile legii în materiaincompatibilităţii precum şi de alte dispoziţii legale adiacente (art. 58 din Legea pentru organizare

judecătorească, art. 483 C.pr.pen. aşa cum a fost modificat prin Legea 142/1998).2.3. Citarea părţilor şi a altor persoane.După fixarea termenului de judecată şi desemnarea completului preşedintele sauvicepreşedintele instanţei dispune citarea părţilor. În afară de regulile obişnuite la citareainculpatului la prima instanţă trebuie respectate două reguli speciale:- pentru primul termen de judecată inculpatul prebuie să fie citat astfel încât elsă primească citaţia cu cel puţin trei zile înainte de termenul fixat,45- inculpatului aflat în stare de deţinere i se emite citaţia cu dispoziţia de a fiadus în judecată comunicându-i-se totodată şi copie după actul de sesizare ainstanţei.Deoarece în faţa primei instanţe se desfăşoară şi o cercetare judecătorească în care suntascultaţi martori, experţi sau interpreţi este necesar ca aceştia să fie citaţi pentru termenul dejudecată. Când există urgenţă în judecarea şi soluţionarea cauzei aceştia pot fi chemaţi la judecată şicu mandat de aducere.2.4. Asigurarea apărării.În cauzele penale în care asistenţa juridică este obligatorie preşedintele instanţei odată cufixarea termenului de judecată ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.2.5. Întocmirea şi afişarea listelor.Potroivit art. 295 alin.2 C.pr.pen. preşedintele completului de judecată desemnat să realizezeconducerea şedinţei are obigaţia de a se îngriji de întocmirea la timp a listei cauzelor fixate pe rolpentru a putea fi afişată apoi la instanţă spre vedere cu 24 de ore înaintea termenului de judecată.2.6. Studierea dosarului.Preşedintele completului de judecată trebuie să ia măsuri pentru ca toţi membrii completuluisă studieze dosarul, practica judiciară şi literatura de specialitate înaintea termenului fixat pentujudecarea cauzei.3. Şedinţa de judecată.3.1. Deschiderea şedinţei, strigarea cauzei şi apelul celor citaţi.Preşedintele completului de judecată declară şedinţa deschisă la începutul ei la termenulstabilit. Acest moment este necesar pentru că începând cu el toate persoanele prezente în sala deşedinţă sunt rugate să respecte disciplina în care se realizează judecarea cauzei şi să se integreze înatmosfera de judecată a şedinţei de judecată. În continuare preşedintele completului de judecatăstrigă cauza a cărei judecată este la rând şi face apelul părţilor şi a celorlalte persoane chemate lajudecată verificând totodată dacă este îndeplinită procedura de citare pentru a se vedea dacă nu estenecesar să se amâne cauza şi să se fixeze un nou termen.3.2. Verificări din oficiu şi referitoare la inculpat.Instanţa de judecată la începutul judecăţii la prima înfăţişare verifică din oficiu regularitateaactului de sesizare iar dacă sesizarea nu este leagală sau neregularitatea sesizării nu poate fiînlăturată de îndată ori prin acordarea unui termen restituie dosarul organului care a întocmit actulde sesizare în vederea refacerii acestuia. Verificările referitoare la inculpat sunt reglementate de art.318 alin. 1 şi 2 C.pr.pen. Se verifică mai întâi prezenţa acestora după care se stabileşte identitatea.3.3. Cercetarea judecătorească.

Potrivit art. 321 alin 1 C.pr.pen. instanţa începe efectuarea cercetării când cauza se află înstare de judecată. Obiectul cercetării judecătoreşti îl constituie readministrarea probelor care au fostadministrate în cursul urmăririi penale şi administrarea oricăror alte probe. Ordinea cercetăriijudecătoreşti este următoarea:- citirea actului de sesizare a instanţei;- ascultarea inculpatului;46- ascultarea celorlalte părţi;- ascultarea martorului expertului sau interpretului;- prezentarea mijloacelor materiale de probă (art.321 C.pr.pen).Această ordine poate fi schimbată în vederea unei bune desfăşurări a cercetării judecătoreştidar dacă inculpatul nu este prezent schimbarea nu poate fi dispusă decât după ascultarea acestuia. Încursul cercetării judecătoreşti pot interveni unele incidente procesuale care constau în esenţă înadministrarea de probe determinând fie o întrerupere fie o modificare în cursul iniţial. Este vorbadespre instituţiile prevăzute în art. 332 – 337 C.pr.pen şi anume:- restituirea cauzei la procuror (art. 332, 333 C.pr.pen.);- schimbarea încadrării juridice (art. 334 C.pr.pen.);- extinderea obiectului judecăţii prin:- extinderea acţiunii penale (art. 335 C.pr.pen.);- extinderea procesului penal (art. 337 C.pr.pen).3.4. Dezbaterea şi ultimul cuvânt al inculpatului.Dezbaterea reprezintă elementul culminant al procesului penal şi constă în concluziile oralepe care procurorul şi părţile le pun cu privire la chestiunile de fond ale cauzei ( existenţa sauinexistenţa infracţiunii, săvârşirea ei de către inculpat, împrejurările care stabilesc răspundereapenală şi civilă). Potrivit art. 340 alin 1 partea finală C.pr.pen. ordinea dezbaterilor este următoarea:procurorul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi inculpatul. Înainte de aîncheia dezbaterile se dă ultimul cuvânt inculpatului personal (art. 341 C.pr.pen.).Neacordareaultimului cuvânt inculpatului personale atrage după sine sancţiunea nulităţii relative. Ultimul cuvântal inculpatului personal diferă de ultimul cuvânt al inculpatului care se acordă în mod obişnuit încadrul dezbaterilor.4. Deliberarea şi hotărârea instanţei (art. 343 – 360 c.pr.pen.).4.1. Obiectul deliberării.Completul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asuprachestiunilor de drept. Asupra chestiunilor de fapt deliberează în latura penală a cauzei care se referăla temeinicia învinuirii, măsura în care s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta iar asuprachestiunilor de drept în latura penală deliberarea se referă la răspunderea penală şi sancţiunea ceurmează a se aplica inculpatului. În latura civilă asupra chestiunilor de fapt deliberarea priveşteexistenţa prejudiciului acuzat prin infracţiune iar asupra chestiunilor de drept se referă larăspunderea civilă a inculpatului şi a părţii respensabile civilmente dacă este cazul precum şimodalitatea de reparare a prejudiciului. De asemenea deliberează asupra măsurilor preventive şiasiguratorii, mijloacelor materiale de probă, cheltuielilor judiciare precum şi asupra oricărei alte

probleme privind justa soluţionare a cauzei. Toţi membrii completului de judecată au îndatorirea săşispună părerea asupra fiecărei chestiuni. Ultimul îşi spune părerea preşedintele.4.2. Reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor.Când o anumită împrejurare trebuie lămurită şi este necesară reluarea cercetării judecătoreştidacă aceasta apare în cursul deliberării instanţa repune cauza pe rol. În situaţia în care acea47împrejurare poate fi lămurită numai prin reluarea dezbaterilor ea va fi pusă în discuţie în aceeaşişedinţă dacă este posibil sau într-o altă şedinţă.4.3. Rezolvarea acţiunii penale şi civile.4.3.1. Rezolvarea acţiunii penale.Prin sentinţă instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatuluipronunţând:- condamnarea dacă se constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fostsăvârşită de inculpat;- achitarea în cazurile prevăzute de art. 10 lit a – e;- încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de art. 10 lit. f – jDacă instanţa constată că există cazul prevăzut în art 10 lit.b1 odată cu achitarea face şiaplicarea art. 181 alin.3 C.pen. În situaţia în care s-a dispus înlocuirea răspunderii penale, odată cuîncetarea procesului penal se face aplicarea art 91 C.pen.4.3.2. Rezolvarea acţiunii civile.Potrivit art. 341 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesuluipenal instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile. Situaţii:- instanţa poate obliga la reparea pagubei potrivit legii civile când achitarea s-apronunţat pentru cazul prevăzut în art. 10 li b1 ori pentru că instanţa aconstatat existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei saupentru că lipseşte vreunul din elementele constitutive ale infracţiunii;- instanţa nu acordă despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunţatpentru că fapta nu există ori nu a fost săvârşită de învinuit sau inculpat;- instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitareapentru cazul prevăzut în art. 10 lit b ori când pronunţă încetarea procesuluipenal pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. f şi j .Atunci când rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionării acţiunii penaleinstanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile şi amânarea judecăţii într-o altă şedinţă.4.4. Soluţionarea altor chestiuni.Potrivit art. 349 C.pr.pen. instanţa se pronunţă prin hotărâreşi asupra cheltuielilor judiciarepotrivit dispoziţiilor prevozute în art. 189 – 193 C.pr.pen.4.5. Pronunţarea şi cuprinsul hotărârii .Potrivit art. 358 alin. 1 C.pr.pen. ceea ce se pronunţă este dispozitivul hotărârii sau minuta.La pronunţarea hotărârii părţile nu se citează dar în situaţia în care sunt prezente la pronunţarepreşedintele completului are obligaţia de a la explica faptul că pot face apel sau recurs. Hotărâreaprin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei cuprinde :- partea introductivă (art. 355 C.pr.pen.);- expunerea (art. 356 C.pr.pen.);- dispozitivul (art. 357 C.pr.pen.).4.6. Comunicarea hotărârii.

48Părţilor care au lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare li se comunică copii de pedispozitivul hotărârii . Inculpatului deţinut sau miliatar în termen care a lipsit la pronunţareahotărârii i se comunică copii de pe dispozitivul hotărârii. După redactarea hotărârii acestor inculpaţili se comunică copii de pe acestea .CAPITOLUL IVCĂILE DE ATAC ORDINARESecţiunea INoţiuni generale1. Noţiunea şi importanţa căilor de atac ordinare.Judecata în căile de atac este a doua etapă a judecăţii care are loc atunci când MinisterulPublic, părţile precum şi orice persoană îndreptăţită nu sunt mulţumite cu hotărârile primei instanţeori cu hotărârile date în soluţionarea altei căi de atac. Căile de atac reprezintă adevăratele mediiprocedurale în contra greşelilor ce s-ar putea ivi datorită părţilor sau judecătorilor, determinătrecerea procesului penal prin două sau mai multe grade de jurisdicţie pentru a stabili adevărul şiaplicarea corectă a legii penale. Judecată în căile de atac reprezintă un control judecătoresc care arescopul de a preântâmpina greşelile care se pot comite într-o activitate jurisdicţională, de a le reparape cele comise pentru ca legea să fie aplicată şi interpretată în mod corect şi pentru realizareascopului procesului penal. Folosirea căilor de atac se bucură de o reglementare constituţională.Astfel în art. 28 din Constituţia României se prevede că „împotriva hotărârilor judecătoreşti părţileinteresate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii.2. Condiţii de exercitare şi clasificarea căilor de atac ordinare.Condiţiile necesare pentru exercitarea unei căi de atac ce trebuie îndeplinite în modcumulativ sunt:- să existe o hotărâre judecătorească;- calea de atac să fie prevăzută de lege;- calea de atac să fie declarată în termenul legal.Clasificare:- după caracterul nedefinitiv sau definitiv al hotărârii atacate:- ordinare (apelul şi recursul),- extraordinare (contestaţia în anulare, revizuirea, recursul în anulare,recursul în interesul legii).- după natura chestiunilor asupra cărora poartă controlul judecătoresc:- căi de atac de fapt,- căi de atac de drept.- după întinderea obiectului:- căi de atac comune,- căi de atac speciale.49- după consecinţele ce se pot adduce prin admiterea lor:- de reformare ,- de anulare,

- de retractare.Secţiunea a II aAspecte commune privind căile de atac ordinare.1. Titularii căilor de atac ordinare.Potrivit art. 362 C.pr.pen. aceştia sunt :- procurorul,- inculpatul,- partea vătămată,- partea civilă şi partea responsăbilă civilmente,- martorul, expertul şi apărătorul,- orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate într-o măsură sauprintr-un act al instanţei.2. Termenul de declarare al apelului şi al recursului.2.1. Termenul de declarare al apelului şi al recursului este de 10 zile dacă legea nudispune altfel. Dispoziţiile art. 363 C.pr.pen. privind data de la care curge termenul se aplică în modcorespunzător atât pentru apel cât şi pentru recurs.2.2. Repunerea în termen. Atât apelul cât şi recursul declarat după expirarea termenuluiprevăzut de lege este considerat a fi făcut în termen în următoarele condiţii:- instanţa de apel sau de recurs constată că întârzierea a fost determinată de ocauză temenică de împiedicare;- cererea a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepseisau a despăgubirilor civile;Până la soluţionarea repunerii în termen se poate dispune suspendarea executării hotărâriiatacate.2.3. Apelul şi recursul peste termen. Partea care a lipsit atât la judecată cât şi lapronunţare poate declara apel sau recurs peste termen dar nu mai târziu de 10 zile de la data dupăcaz a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirilecivile. Apelul şi recursul declarat peste termen nu suspendă executarea dar instanţa de apel sau derecurs poate suspenda executarea hotărârii atacate.3. Procedura de declarare, de renunţare şi de retragere a apelului şi a recursului.3.1. Declararea apelului sau a recursului.Se face prin cerere scrisă care trebuie semnantă. Dacă persoana nu poate semna cererea va fiatestată de un grefier de la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau de apărător. Cererea mai poate fiatestată şi de primarul sau secretarul Consiliului Local ori de funcţionarul desemnat de aceştia înlocalitatea unde domiciliază. Dacă cererea de apel este nesemnată ori neatestată ea poate fi50confirmată în instanţă de parte ori de reprezentantul ei. Dacă sunt prezenţi la pronunţarea hotărâriiprocurorul şi părţile pot declara apel oral în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea iar instanţaconsemnează aceasta într-un proces verbal.3.2. Renunţarea la apel sau la recurs.Se efectuează potrivit prevederilor art. 368 C.pr.pen.3.3. Retragerea apelului sau recursului.Se efectuează potrivit art. 369 C.pr.pen.4. Efectele apelului sau recursului.4.1. Efectul suspensiv.

Constă în suspendarea executării atât în ceea ce priveşte latura penală cât şi latura civilăafară de cazul când legea dispune altfel.4.2. Efectul devolutiv.Limitele judecării apelului sau recursului sunt determinate de următoarele:- persoana care a declarat apelul (recursul),- persoana la care se referă declaraţia de apel (recurs),- calitatea pe care o are apelantul (recurentul) în proces.Totuşi în cadrul acestor limite instanţa de apel (recurs) este obligată ca în afara temeiurilorinvocate în cererile formulate de apelant (recurent) să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şide drept (art. 371 alin.2 C.pr.pen.) .4.3. Efectul neagravării situaţiei în propria cale de atac.Instanţa de apel (recurs) soluţionând cauza nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care adeclarat apel (recurs) . Totodată în apelul (recursul) declarat de procuror în favoarea unei părţiinstanţa de apel nu poate agrava situaţia acestuia.4.4. Efectul extensiv.Constă în extinderea apelului sau recursului şi cu privire la părţile care nu le-au declarat saula care nu se referă putând hotărâ şi în privinţa lor fără a le crea o situaţie mai grea.Secţiunea a III aApelul.1. Hotărârile supuse apelului.Sentinţele pot fi atacate cu apel. Sentinţele care nu pot fi atacate cu apel sunt prevăzute deart. 361 alin. 1 C.pr.pen. Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cufondul.2. Motivarea apelului.Prin cererea de apel sau printr-un memoriu separate motivele de apel se formulează în scris.Ele se pot formula şi oral în ziua judecăţii.3. Judecată în apel.513.1. Etapele desfăşurării judecăţii în apel: măsuri premergătoare, şedinţa de judecată înapel, deliberarea şi darea hotărârii.3.1.1. Măsuri premergătoare.Potrivit art. 375 – 376 C.pr.pen. pentru pregătirea şedinţei de judecată în apel se iauurmătoarele măsuri:- fixarea termenului de judecată;- citarea părţilor;- prezenţa procurorului.3.1.2. Şedinţa de judecată în apel.Cuprinde :- verificările prealabile,- cercetarea judecătorească;- dezbaterile judiciare.3.1.3. Deliberarea şi darea hotărârii.Instanţa de apel deliberează, examinând temeinicia motivelor de apel şi din oficiu cauza înîntregul ei sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele determinate de efectul devolutiv,efectul neagravării situaţiei în propriul apel şi efectul extensive. Instanţa de apel trebuie să răspundă

atât la chestiunile de fapt cât şi de drept.3.2. Soluţiile la judecată în apel: respingerea apelului, admiterea apelului, soluţii şichestiuni complementare.Potrivit art. 379 C.pr.pen. soluţiile la judecată în apel sunt:- respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacte dacă:- apelul este tardiv sau inadmisibil;- apelul este nefondat.-admiterea apelului:- defiinţează sentinţa primei instanţe pronunţând o nouă hotărâre şi procedeazăpotrivit art. 345 şi urm. privind judecată în fond ;- desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa acărei hotărâre a fost desfiinţată în condiţiile prevăzute de art. 379 alin.1 pct. 2lit.b C.pr.pen.Chestiuni complimentare. Instanţa se mai pronunţă şi asupra următoarelor chestiunicomplimentare:- repararea pagubei;- măsurile asiguratorii;- cheltuielile judiciare;- computarea reţinerii arestării preventive;- orice alte probleme de care depinde soluţionarea completă a apelului.3.3. Rejudecarea cauzei după desfiinţarea în apel a hotărârii primei instanţe.3.3.1. Procedura de rejudecare.52Judecarea în fond a cauzei de către instanţa de apel sau rejudecarea cauzei după desfiinţareahotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor cuprinse în parte specială a C.pr.pen. Titlul II,Cap.1 şi 2 care se aplică în mod corespunzător.3.3.2. Limitele rejudecării.Sunt prevăzute în art. 385 C.pr.pen.Secţiunea a IV aRecursul.1. Hotărârile supuse recursului.Hotărârile judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs sunt prevăzute în art. 3851 C.pr.pen.2. Cazurile în acre se poate face recurs.Sunt prevăzute în art. 3859 C.pr.pen.3. Motivarea recursului.Se face în scris sau oral în faţa instanţei. Motivele de recurs se formulează în scris princererea de recurs sau printr-un memoriu separate care trebuie depus la instanţa de recurs cu celpuţin 5 zile înaintea termenului de judecată. În cazul prevăzut de art. 3856 alin.3 C.pr.pen. recursulpoate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.4. Judecată în recurs.4.1. Etapele desfăşurării judecăţii în recurs: măsuri premergătoare, şedinţa de judecată înrecurs, deliberarea şi darea hotărârii.4.1.1. Măsuri premergătoare: fixarea termenului de judecat, citarea părţilor, prezenţainculpatului aflat în stare de deţinere, participarea procurorului.4.1.2. Şedinţa de judecată în recurs cuprinde : verificările prealabile, citirea raportului şidezbaterile judiciare.

4.1.3. Deliberarea şi darea hotărârii. Completul de judecată deliberează în secret în camerade consiliu asupra verificării aspectelor de drept la care se referă cazurile în care se poate facerecurs potrivit legii. Verificarea se poate face atât în lumina motivelor de casare ce se iau înconsiderare întotdeauna din oficiu cât şi în lumina acelora celor ce se iau în considerare din oficiunumai când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.4.2. Soluţiile la judecată în recurs: admiterea recursului, respingerea recursului, soluţii şichestiuni complimentare.Soluţiile la judecată în recurs sunt prevăzute în art. 38515 C.pr.pen. şi ele pot fi:- respingerea recursului (când acesta este tardiv, inadmisibil sau nefondat);- admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.Soluţiile date în urma casării sunt : menţinerea hotărârii primei instanţe, achitareainculpatului sau dispunerea încetării procesului penal, rejudecarea de către instanţa a cărei hotărârea fost atacată, rejudecarea cauzei de către instanţa competentă, rejudecarea de către instanţa derecurs şi restituirea cauzei la procuror.Soluţii şi chestiuni complimentare (art. 38516 C.pr.pen.).534.3. Desfiinţarea hotărârii şi conţinutul deciziei (potrivit prevederilor art. 38517C.pr.pen.).4.4. Rejudecarea cauzei după admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate: limitelejudecării, procedura de rejudecare.4.4.1. Limitele rejudecării potrivit art. 38518 C.pr.pen. Instanţa de rejudecare trebuie să seconformeze hotărârii instanţei de recurs în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută învedere la soluţionarea recursului. Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte saupersoane numai în ceea ce priveşte latura penală sau civilă instanţa de rejudecare se pronunţă înlimitele în care hotărârea a fost casată.4.4.2. Procedura de rejudecare.Rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilorcuprinse în partea specială Titlul II Capitolele 1 şi 2 care se aplică în mod corespunzător.CAPITOLUL VCĂILE EXTRAORDINARE DE ATACSecţiunea INoţiuni generale.1. Importanţa căilor extraordinare de atac.2. Comparaţie între căile de atac ordinare şi extraordinare.Secţiunea a II aContestaţia în anulare.1. Aspecte generale.2. Cazurile de contestaţie în anulare.Potrivit art. 386 C.pr.pen. acestea sunt:a. când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat de instanţade recurs nu a fost îndeplinită conform legii;b. când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţade recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţadespre această împiedicare;c. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cause de încetare a

procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f-i cu privire la care existauprobe la dosar;d. când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentruaceeaşi faptă.3. Cererea de contestaţie, titularii ei şi termenul de introducere.Titularii: oricare dintre părţi iar pentru cazurile prevăzute la literele c şi d şi de cătreprocuror.54Termenul de introducere.Situaţii:- pentru cazurile din art. 386 lit. a-c poate fi introdusă de către persoanaîmpotriva căreia se face executarea cel târziu în 10 zile de la începereaexecutării iar de către celelalte părţi în termen de 30 de zile de la datapronunţării hotărârii a cărei anulare se cere;- în cazul prevăzut în art. 386 lit. d poate fi introdusă oricând.4. Judecarea contestaţiei în anulare.4.1. Instanţa competentă.Instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere în cazurile prevăzute lalit. a-c;Instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre în cazul prevăzut la lit. d.4.2. Suspendarea executării.Instanţa sesizată, luând concluziile procurorului până la soluţionarea contestaţiei în anularepoate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.4.3. Admiterea în principiu (art. 391 C.pr.pen.).4.4. Procedura de rejudecare (art. 392 C.pr.pen.).Secţiunea a III aRevizuirea.1. Hotărârile supuse revizuirii.Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală câtşi cu privire la latura civilă. Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane,revizuirea se poate ce pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.2. Cazurile de revizuire.Potrivit art. 394 C.pr.pen aceste sunt:- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă lasoluţionarea cauzei;- un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturiemincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fostdeclarat fals;- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care aefectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură că cauza acărei revizuire se cere;- când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.3. Persoanele care pot cere revizuirea.Aceste sunt:- oricare parte din proces în limitele calităţii sale procesuale;

55- soţul şi rudele apropiate ale condamnatului chiar şi după moartea acestuia;- procurorul;- organele de conducere ale unităţilor la care se referă art. 145 C.pen.4. Cererea de revizuire şi termenul de introducere a cererii.Cerea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care ajudecat cauza în primă instanţă. Ea se face în scris cu arătarea cazului de revizuire pe care seîntemeiază şi a mijloacelor de probă.Termenul de introducere:-oricând, chiar după executarea pedepsei sau moartea condamnatului când cererea de revizuire estefăcută în favoarea acestuia;-un an atunci când cererea de revizuire este făcută în defavoarea condamnatului a celui achitat sau acelui faţă de care s-a încetat procesul penal.5. Efectuarea actelor de cercetare ( a se vedea art. 399 c.pr.pen.)6. Judecarea cererii de revizuire.6.1. Instanţa competentă.Competenţa revine instanţei care a judecat cauza în primă instanţă. Dacă este vorba despredouă hotărâri ce nu se pot concilia competenţa se determină potrivit art. 35 C.pr.pen.6.2. Măsuri premergătoare.6.3. Admiterea în principiu (art. 403-404 C.pr.pen.).6.4. Rejudecarea (art. 405-408 C.pr.pen.).Secţiunea a IV aRecursul în anulare şi recursul în interesul legii.1. Recursul în anulare. Caracterizare generală.1.1. Cazurile în care se poate afce recurs în anulare (a se vedea art. 410 C.pr.pen).1.2. Termenul de declarare.- oricând chiar după moartea celui condamnat cu privire la latura penală iar cuprivire la latura civilă numai dacă soluţionarea acestuia se răsfrânge asupralaturii penale atunci când recursul în anulare este declarat în favoarea celuicondamnat (aceeaşi situaţie este şi în cazul când recursul în anulare se face înfavoarea persoanei faţă de care s-a dispus încetarea procesului penal).- În termen de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă în toatecelelalte cazuri.1.3. Sspenadarea executării.1.4. Judecarea recersului în anulare.1.4.1. măsuri premergătoare.1.4.2. Motivarea, judecarea şi soluţionerea recursului în anulare.2. Recursul în interesul legii.56CAPITOLUL IVEXECUTAREA HOTĂRÂRILOR PENALESecţiunea IDispoziţii generale.1. Punerea în executare a hotărârilor penale – faza a treia a procesului penal;2. Situaţiile în care hotărârile judecătoreşti penale rămân definitive.

2.1. Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe (art. 416 C.pr.pen.).2.2. Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de apel (art. 4161 C.pr.pen.)2.3. Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de recurs (art. 417 C.pr.pen.).3. Instanţa de executare.Hotărârea instanei penale se pune în executare de către prima instanţă de judecată atuncicând a rămas definitivă la instanţa de fond, la instanţa de apel sau la instanţa de recurs. Dacă sepronunţă în primă instanţă Curtea Supremă de Justiţie hotărârile acesteia se pun în executare deTribunalul Bucureşti sau Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.Secţiunea a II aPunerea în executate a hotărârilor.1. Punerea în executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă.1.1. Procedura de punere în executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă (art.420 – 422 C.pr.pen).1.2. Alte dispoziţii care privesc executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.1.2.1. Amânarea executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă.1.2.1.1. Cazurile de amânare.Potrivit art. 453 C.pr.pen. acestea sunt:a. Când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferăde o boală care îl pune în imposbilitatea de a executa pedeapsă;b. Când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an;c. Când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar aveaconsecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează(executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată).1.2.1.2. Procedura amânării şi instanţa competentă (art. 453 alin.2 şi 3 şi 454 C.pr.pen.).1.2.2. Întreruperea executării pedepsei închisorii şi a detenţiunii pe viaţă.1.2.2.1. Cazuri de întrerupere.Întreruperea executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă se face în cazurile şicondiţiile prevăzute pentru amânare.1.2.2.2. Procedura întreruperii executării şi instanţa competentă (art. 455-457 C.pr.pen) .1.2.3. Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă.Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsă închisorii se dispune din oficiu sau lacererea procurorului ori a celui condamnat de către instanţa de executare iar dacă cel condamnat se57află în stare de deţinere de către instaţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul dedeţinere.2. Punerea în executare a pedepsei închisorii cu executarea la locul de muncă.2.1. Procedura de punere în executare a pedepsei închisorii cu executarea la locul demuncă.2.2. Alte dispoziţii privind executarea pedepsei închisorii cu executare la locul de muncă.2.2.1. Revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă (a se vedea art. 4471C.pr.pen.).2.2.2. Amânare executării pedepsei la locul de muncă.2.2.3. Întreruperea executării pedepsei la locul de muncă.2.2.4. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă (art. 4501 C.pr.pen.).3. Punerea în executare a pedepsei amenzii.3.1. Procedura de punere în executare a pedepsei amenzii (a se vedea art. 425 C.pr.pen).

3.2. Înlocuirea pedepsei amenzii (art. 4491 C.pr.pen.)Secţiunea a III aPunerea în executare a pedepselor complementare.1. Punerea în executare a pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi.Se face prin trimiterea de către instanţa de executare a unei copii de pe dispozitivul hotărâriiconsiliului local în cărui rază îşi are domiciliul condamnatul şi organului care supravegheazăexercitarea acestor drepturi.2. Punerea în executare a pedepsei degradării militare.Se face prin trimiterea de către instanţa de executare a unei copii de pe hotărârecomandantului unităţii militare sau comandantului centrului militar.Secţiunea a IV aPunerea în executare a măsurilor de siguranţă.1. Obligarea la tratament medical (art. 429 –431 C.pr.pen)2. Internarea medicală (art. 432 – 435 C.pr.pen.).3. Interzicerea unor funcţii sau profesii.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi.5. Expulzarea (art. 438 C.pr.pen).6. Confiscarea specială (art.439 C.pr.pen.).7. Revocarea măsurilor de siguranţă (art. 437 C.pr.pen.).Secţiunea a V a58Punerea în executare a dispozţiilor privind înlocuirea răspunderii penale, a dispoziţiilor princare s-au aplicat sancţiunile prevăzute în art. 181 C.pen., a amenzii judiciare şi a cheltuieliloravansate de stat.1. Punerea în executare a dispoziţiilor privind înlocuirea răspunderii penale.2. Punerea în executare a dispoziţiilor prin care s-au aplicat sancţiunile prevăzute în art.181 C.pen.3. Amenda judiciară (art. 442 C.pr.pen.).4. Cheltuielile judiciare avansate de stat (art. 443 C.pr.pen.)Secţiunea a VI aPunerea în executare a dispoziţiilor civile din hotărâre.1. Restituirea lucrurilor şi valorificarea celor neridicate (art. 444 C.pr.pen.).2. Înscrisurile declarate false (art. 445 C.pr.pen.).3. Despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare (art. 446 c.pr.pen.).Secţiunea a VII aAlte dispoziţii privind executatea1. Schimbările în executarea unei hotărâri.1.1. Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei (art. 447 C.pr.pen.).1.2. Alte modificări de pedeapsă .Dacă pe baza unei alte hotărâri definitive există următoarele situaţii: concursul deinfracţiuni, recidiva, acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, pedeapsă pronunţată poate fimodificată.1.3. Liberarea condiţionată (art. 450 C.pr.pen.).1.4. Înlocuirea executării pedepsei pentru militari (art. 451 C.pr.pen.).

1.5. Reducerea pedepsei pentru militari (art. 452 C.pr.pen.).2. Înlăturarea sau modificarea pedepsei.2.1. Intervenirea unei legi penale noi.Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu maiprevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede opedeapsă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa , instanţa ia măsuri pentruaducerea la îndeplinire după caz a dispoziţiunilor art. 12, 14, 15 din C.pen.2.2. Aplicarea admistiei şi graţierii.59Potrivit art. 459 C.pr.pen. aplicarea admistiei când intervine după rămânerea definitivă ahotărârii precum şi aplicarea graţierii se fac de către un judecător de la instanţa de executare iardacă cel condamnat se află în executarea pedepsei de către un judecător de la instanţacorespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea la care se executăpedeapsă la locul de muncă.Secţiunea a VIII aDispoziţii comune.1. Procedura la instanţa de executare.- citarea părţilor interesate;- măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu dacă este cazul;- aducerea condamnatului arestat la judecată numai în cazul când s-ar puteaagrava situaţia sau când instanţa consideră necesară prezenţa acestuia;- participarea obligatorie a procurorului.2. Contestaţia la executare.Cazuri:a. Când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;b. Când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută înhotărârea de condamnare;c. Când se iveşte vreo nelămurire cuprivire la hotărârea care se execută sau vreoîmpiedicare la executare;d. Când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice alte cauze de respingereori de micşorare a pedepsei precum şi orice alt incident ivit în cursul judecăţii.Rezolvarea contestaţiei (art. 462 C.pr.pen.).Contestaţia privitoare la dispoziţiile civile (art. 463 C.pr.pen.).Contestaţia privitoare la amenzile judiciare (art. 464 C.pr.pen.).60CAPITOLUL VIIPROCEDURI SPECIALESecţiunea IConsideraţii generale.1. Noţiunea şi importanţa procedurilor speciale.2. Clasificarea procedurilor speciale.Secţiunea a II aUrmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante.1. Evoluţia şi concepţiile privind infracţiunea flagrantă.2. Noţiunea de infracţiune flagrantă şi cazurile de aplicare a procedurii speciale.Infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire sau cea a cărui

făptuitor imediat după săvârşire este urmărit de persoana vătămată, de martorii oculari sau destrigătul public ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sauorice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune se numeşte infracţiune flagrantă.Procedura specială privind urmărirea şi judecarea unei infracţiuni flagrante se aplică încazurile în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:a. infracţiunea să fie flagrantă;b. infracţiunea să fie pedepsită cu închisoare mai mare de trei luni şi cel mult 5 aniprecum şi în cazul formelor agravante ale acestor infracţiuni;c. infracţiunea să fie săvârşită într-un anumit loc şi anume: în municipii sau oraşe,în mijloace de transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi sau aeroporturi saugări chiar dacă nu aparţin unităţilor teritoriale enunţate mai sus precum şi în oriceloc aglomerat.3. Urmărirea penală în cazul aplicării procedurii urgente.3.1. Constatarea infracţiunii.Organul de urmărire penală sesizat întocmeşte un proces verbal în care consemnează celeconstatate cu privire la fapta săvârşită, declaraţiile învinuitului şi ale celorlalte persoane ascultate.Procesul verbal se citeşte învinuitului precum şi persoanelor ce au fost ascultate, cărora li se atrageatenţia că pot completa declaraţiile sau mai pot face obiecţiuni. Procesul verbal se semnează decătre organele de urmărire penală, de către învinuit şi de către persoanele ascultate.3.2. Desfăşurarea urmăririi penale.Reţinerea învinuitului este obligatorie. Reţinerea durează 24 de ore la sesizarea organului decercetare sau din oficiu, procurorul putând emite mandat de arestare învinuitului. Dacă procurorulapreciază că sunt suficiente dovezi pentru punerea în mişcare a acţiunii penale dă rechizitor princare pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată trimiţând totodată mandat dearestare inculpatului.61Continuarea cercetării după restituire se efectuează potrivit art. 469 C.pr.pen.3.3. Trimiterea în judecată.Se efectuează potrivit art. 470 C.pr.pen.4. Judecată în procedura urgentă.4.1. Instanţa competentă.Competenţa de judecată în cauze privitoare la infracţiunea flagrantă este cea obijnuită.Pentru municipiile împărţite în sectoare ministrul justiţiei poate desemna una sau mai multejudecătorii care să judece aceste cauze.4.2. Măsuri pregătitoare şedinţei de judecată.- preşedintele instanţei fixează termen de judecată care nu poate depăşi 5 zilede la data primirii dosarului dispunând totodată aducerea cu mandat amartorilor;- inculpatul este adus la judecată;- celelate părţi nu se citează;- procurorul participă obligatoriu.4.3. Judecată în primă instanţă (a se vedea art. 473 – 476 C.pr.pen.).4.4. Pronunţarea şi redactarea hotărârii;4.5. Apelul şi recursul.

Termenul de apel şi de recurs este de 3 zile de la pronunţare. Dosarul cauzei se înainteazăinstanţei de apel sau după caz instanţei de recurs în următoarele 24 de ore de la declararea apeluluiori al recursului. Judecarea în apel şi în recurs se face de urgenţă.5. Reglementări speciale.5.1. Cazul infracţiunilor concurente, indivizibile sau conexe (a se vedea prevederile art.478 C.pr.pen.);5.2. Cazuri când nu se aplică procedura specială (a se vedea art. 479 C.pr.pen.).Secţiunea a III aProcedura în cauze cu infractori minori.1. Măsuri de ocrotire a minorilor în procesul penal.Urmăruiea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori precum şi punerea în executare ahotărârilor privitoare la aceştia se fac potrivit procedurilor obijniute cu completările şi derogărileprevăzute în art. 480-493 C.pr.pen.2. Urmărirea penală în cauzele cu infractori minori.Persoanele chemate la organele de urmărire penală sunt cele prevăzute în art. 481. În cauzelecu infractori minori organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să dispunăefectuarea anchetei sociale .3. Judecarea cauzelor cu infractori minori.62- stabilirea competenţei materiale a organelor de judecată în cazulinfracţiunilor săvârşite de minor;- judecarea minorilor de către instanţă:- compunerea instanţei;- persoanele chemate la judecarea minorului;- desfăşurarea judecăţii.4. Punerea în executare a măsurilor privind pe minori (a se vedea prevederile art. 487 –493 C.pr.pen. ).Secţiunea a IV aProcedura urgentă de urmărire şi judecarepentru unele infracţiuni de corupţie1. Aspecte introductive2. Dispoziţii speciale privind descoperirea şi urmărirea infracţiunilor (a se vedea Legeanr. 78/2000);3. Judecarea infracţiunilor de corupţie.Secţiunea a V aProcedura reabilitării judecătoreşti1. Aspecte introductive.2. Cererea de reabilitare.Potrivit art. 495 alin.2 ea trebuie să cuprindă:a. adresă condamnatului iar când cererea este făcută de altă persoană adresăacestuia;b. condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care a fostpronunţată acea condamnare;c. localităţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă pe tot intervalul detimp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii iar în cazul cândexecutarea pedepsei a fost prescrisă de la data rămânerii definitive a hotărârii şi

până la introducerea cererii;d. temeiurile cererii;e. indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionareacererii.La cerere se anexează actele din care reiese că sunt îndeplinite condiţiile reabilitării.4. Judecarea cererii de reabilitare (a se vedea prevederile art. 496 – 503 C.pr.pen.).Secţiunea a VI a63Repararea pagubei în cazul condamnării sau a luăriiunor măsuri preventive pe nedrept1. Cazuri care dau dreptul la reparaţie (a se vedea art. 504 C.pr.pen.):2. Procedura de reparare (a se vedea prevederile art. 505 – 507 C.pr.pen.).Secţiunea a VII aProcedura în caz de dispariţie a înscrisurilor judiciare1. Constatarea dispariţiei înscrisurilor.În cazul dispariţiei unui dosar judiciar sau a unui înscris care aparţine unui astfel de dosar,organul de urmărire penală sau preşedintele instanţei la care se găsea dosarul sau înscrisulîntocmeşte un proces verbal prin care constată dispariţia şi arată măsurile care s-au luat pentrugăsirea lui.2. Efectuarea procedurii speciale (a se vedea prevederile art. 509 – 512 C.pr.pen.).Secţiunea a VIII aAsistenţa juridică internaţională.1. Aspecte generale.Condiţiile de realizare a asistenţei judiciare internaţionale în materie penală sunt celecuprinse în dispoziţiile art. 513-522 C.pr.pen. afară de cazul în care prin convenţii ori în lipsăacestora pe bază de reciprocitate s-a stabilit altfel.2. Dispoziţii generale prevăzute în Codul de procedură penală şi cele din Legea nr.704/2001 privind asistenţa judiciară în materie penală.3. Procedura privind asistenţa juridică internaţională.- comisia rogatorie în străinătate (art. 514 C.pr.pen.);- transmiterea comisiei rogatorii (art. 515 C.pr.pen.);- valabilitatea actului efectuat (art. 516 C.pr.pen.);- comisia rgatorie din străinătate ( art. 517 C.pr.pen.);- condiţii de prezentare a materialelor (art. 518 C.pr.pen.).4. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte juridice străine.- cazuri de recunoaştere (art. 519 C.pr.pen.).- condiţii de recunoaştere (art. 520 C.pr.pen),- recunoaşterea pe cale principală ( art. 521 C.pr.pen.);- executarea dispoziţiilor civile (art. 522 C.pr.pen.).Secţiunea a IX a64Procedura extrădării1. Aspecte introductive.Obligaţia de a extrăda, preeminenţa dreptului internaţional şi declaraţia de reciprocitate (a sevedea art. 1-3 Legea nr 296/2001, M.Of. nr. 326/18. 06.2001).2. Condiţii privitoare la procedura extrădării (art.16-23 din Legea nr. 226/2001);3. Procedura de extrădare.

- extrădarea pasivă (art. 24 - 38 din Legea nr.226/2001);- extrădarea activă (art. 39 – 44 din Legea nr, 226/2001).BIBLIOGRAFIE651)Constitutia Romaniei2)Codul de procedura penala3) Codul penal – art. 17 – 19, 44 – 51, 54 – 89, 90 – 98, 99 – 1101, 111 – 118,119 - 1394) Codul civil art.10005)Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şirăspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici,autorităţilor sau instituţiilor publice, modificată prin Legea nr. 54/08.07.1994,publicată în M.Of nr. 181 din 15.07.1994;.;6) Legea nr. 40/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului deInterne (M.Of. nr. 146/18.12.1990);7) Legea nr. 32/1990 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii aleCodului penal (M.Of. nr. 128/17.11.1990);8) Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare alemării teritoriale şi al zonei contigue ale României (M.Of. nr. 99/09.08.1990);9) Legea nr. 20/1990 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii dinCodul penal şi Codul de procedură penală (M.Of. nr. 112/10.10.1990);10) Legea nr. 19/1990 pentru aderarea României la convenţia împotrivatorturei şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante(M.Of. nr. 112/10.10.1990);11)Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatorasca cu modificarile sicompletarile ulterioare12)Legea nr.104/1992 pentru modificarea si completarea Codului penal, aCodului de procedura penala si a altor legi, precum si pentru abrogarea Legiinr.59/1968 si a Decretului nr.218/1977.(M.O. nr.244/01.10.1992)13) Legea nr.45/1993 pentru modificarea si completarea Codului de procedurapenala (M.O. nr.147/01.07.1993)14) Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare(M.Of. nr. 160/14.07.1993);15) Legea nr. 56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie (M.Of. nr.159/13.07.1993);16) Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelorde corupţie (m.Of. nr. 219/18.05.2002);17) Legea nr. 296/2001 privind extrădarea (M.Of. nr. 326/18.06.2001).18) Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române(M.Of. nr. 305/09.05.2002);19) Legea nr. 143/26.07.2002 privind combaterea traficului şi consumului ilicitde droguri (M.Of. nr. 362/03.08.2002);20) Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (M.Of. nr. 440/24 iunie2002);21) Traian Pop – Drept procesual penal. Partea generală, vol.1. EdituraTipografia Naţională S.A. Cluj 1946;66

22) V. Dongoroz şi colectiv – Explicaţii teoretice ale Codului de procedurăpenală. Partea generală, vol.1. Editura Academiei Române 1975;23) Gr. Theodoru, L. Moldovan – Drept procesual penal. Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti 1979.24) I. Neagu – Drept procesual penal. Editura Euro – Trading. Bucureşti 1992;25) N.Volonciu – Tratat de procedură penală, vol I şi II. Editura PaidriaBucureşti 1994;26) Gh. Nistoreanu şi colectiv – Drept procesual penal. Editura Europa NovaBucureşti 1996;27) Petre Buneci – Drept procesual penal. Partea generală, vol.1. EdituraFundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2001;28) Petre Buneci – Drept procesual penal. Partea generală, Editura FundaţieiRomânia de Mâine, Bucureşti 2003;29) Petre Buneci – Drept procesual penal. Partea specială, Editura FundaţieiRomânia de Mâine, Bucureşti 2003;