duminica a xvii a după rusalii - zamislireamaiciidomnului.it fileprogram de citire zilnică a...
TRANSCRIPT
Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”
LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9
Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955
Programul sfintelor slujbe:
Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 17:30;
Curs de formare continua, ora 20; A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora 19
-30; Sâmbăta – Spovedanie
Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:
Duminică: 1 Co 6, 12-20; Lc 15, 11-32 - Sf. Mc. Ignatie Teoforul.
Luni: 2Ptr 1,20-21; 2,1-9; Mc 13, 9-13 - Sf. Trei Ier.:Vasile, Grigorie și Ioan.
Marţi: 2 Ptr 2, 9-22; Mc 13, 14-23 - Sf. Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan .
Miercuri: 2 Ptr 3, 1-18; Mc 13, 24-31 - Sf. Mc. Trifon, Perpetua şi Felicitas.
Joi: 1 In 1, 8-10; 2, 1-6; Mc 13, 31-37; 14, 1-2 - Sf. Mc. Iordan şi Gavriil.
Vineri: 1 In 2, 7-17; Mc 14, 3-9 - Sf. şi Dreptul Simeon; Sf. Proorociţă Ana.
Sâmbătă: 2 Tim 3, 1-9; Lc 20, 46-47; 21, 1-4 - Sf. Sfinţit Mc. Avramie.
Sf. Liturghie, luni 30 ianuarie 2012, h 9:00 (Sf. Trei Ierarhi: Vasile cel
Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur)
Sf. Maslu la Prima Porta, miercuri 1 februarie 2012, h 19:15
Sf. Liturghie, joi 2 februarie 2012, h 9:30 (Întâmpinarea Domnului)
Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi și a vieții Sfinților
Sfinții Trei Ierarhi,
Vasile cel Mare, Grigorie de
Nazianz și Ioan Gură de Aur
sunt reprezentanții străluciți ai
unei perioade bogate atât în
dispute dar și în elaborări teologice de mare
valoare, din epoca patristică. Biserica i-a
numit "stâlpi ai Ortodoxiei" și "mari
dascăli" ai creștinătății, și pe bună dreptate:
ei s-au remarcat atât ca păstori și misionari,
cât și ca moraliști și dogmatiști, aducând
contribuție valoroasă la limpezirea
problemelor, pe atunci discutate - trinitare,
hristologice si pnevmatologice. S-ar putea
spune chiar că renumele lor se datorează, în
primul rând, modului în care au interpretat,
prin cuvânt și faptă, Sfânta Scriptură. Pentru
ei, Sfânta Scriptură a fost călăuză în tot ceea
ce au întreprins, temelie pe care au înălțat
edificiul teologiei dogmatice, izvor de
principii pentru strălucita lor activitate
pastorală, misionară și socială. Născuți și
crescuți în familii în care se cultivă evlavia
și respectul față de cărțile sfinte, viitorii
ierarhi fac din Sfânta Scriptură abecedarul
copilăriei lor, iar mai târziu obiectul
preocupărilor de toate zilele. O citesc
mereu. O consideră superioară oricărui
produs literar pur omenesc și cea mai bună
călăuză spirituală. Văd lectura ei un mijloc
de automodelare și un dialog personal între
Dumnezeu și omul credincios de la care
acesta se întoarce, ca și inspiratul Moise,
luminat și radios.
Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan Episcopia Ortodoxă Română a Italiei
PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”
ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9
An V, Nr. 5 (29 ianuarie 2012)
n vremea aceea a venit
Iisus în părţile Tirului
şi ale Sidonului. Şi,
iată, o femeie
cananeeancă, din acele
ţinuturi, ieşind, striga,
zicând: Miluieşte-mă,
Doamne, Fiul lui
David! Fiica mea este rău chinuită
de diavol. El însă nu i-a răspuns
nici un cuvânt; şi apropiindu-se,
ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Dă-i
drumul, că strigă în urma noastră.
Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt
trimis decât către oile cele pierdute
ale casei lui Israel. Iar ea, venind,
s-a închinat Lui, zicând: Doamne,
ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a
zis: Nu este bine să iei pâinea
copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar
ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii
mănâncă din fărâmiturile ce cad de
la masa stăpânilor lor. Atunci,
răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie,
mare este credinţa ta; fie ţie după
cum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei
din ceasul acela.
Duminica a XVII-a după Rusalii (a Cananeencei) Matei 15, 21-28
Apolstol: II Corinteni 6, 16-18; 7, 1
Sau ce înţelegere este între
templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci
noi suntem templu al Dumnezeului
celui viu, precum Dumnezeu a zis că:
"Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi
Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul
Meu". De aceea: "Ieşiţi din mijlocul
lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce
este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă
voi primi pe voi și voi fi vouă tată, şi
veţi fi Mie fii şi fiice", zice Domnul
Atotţiitorul. Având deci aceste
făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe
noi de toată întinarea trupului şi a
duhului, desăvârşind sfinţenia în frica
lui Dumnezeu.
“...Domnul iubeşte pe credincioşi, pe altruişti, pe stăruitori. Şi nu
mai puţin pe curajoşi, pe cuviincioşi, pe inteligenţi. Frica, obrăznicia
şi prostia nu-s plăcute lui Hristos. “ (Nicolae Steinhardt)
S f â n t a E v a n g h e l i e d i n
D u m i n i c a a X V I I - a d u p ă Rusalii, numită şi Duminica femeii
cananeence, ne învaţă multe adevăruri
despre puterea credinţei şi despre lucrarea lui Dumnezeu în viaţa
oamenilor.
Femeia cananeeancă era de alt
neam şi de altă credinţă decât evreii. Tirul şi Sidonul erau porturi situate pe
ţărmul de est al Mării Mediterane,
făcând parte din Fenicia, astăzi, ele se află pe teritoriul Libanului. Deci, aceste
oraşe nu făceau parte din Palestina sau
Ţara Sfântă, iar faptul însuşi că Mântuitorul Iisus Hristos trece dincolo
de graniţele ţării Sale natale are o
semnificaţie deosebită. Deşi spune "nu sunt trimis decât către oile cele
pierdute ale casei lui Israel" (Matei 15,
24), totuşi, Iisus iese din teritoriul Ţării Sfinte şi merge către două oraşe-state
sau cetăţi locuite de păgâni, care se
închinau nu adevăratului Dumnezeu
mărturisit de evrei, ci unor idoli, cei mai renumiţi fiind Baal şi Astarta.
Ieşirea Mântuitorului Iisus Hristos
dincolo de pământul lui Israel este deja o prefigurare a faptului că Evanghelia
Sa va fi propovăduită nu numai
poporului evreu, ci şi altor neamuri sau popoare. Prezenţa lui Iisus în părţile
Tirului şi ale Sidonului este, aşadar, o
anticipaţie a predicării Evangheliei Sale şi printre păgâni, deoarece Dumnezeu
cheamă toate popoarele la mântuire în
Iisus Hristos.
Întrucât Mântuitorul Iisus Hristos a întâlnit adesea ostilitatea unora dintre
evrei şi o lipsă de receptivitate a
acestora faţă de Evanghelia Sa, El vrea să arate ucenicilor Săi că poate
descoperi credinţă acolo unde evreii nu
se aşteaptă. Înţelepciunea lui Iisus şi atitudinea
Sa misionară se arată în faptul că, pe
de o parte, El trece hotarele Palestinei şi ajunge în patria femeii păgâne, iar,
pe de altă parte, refuză să-i răspundă
acesteia la prima cerere a ei de-a vindeca pe fiica sa bolnavă, chinuită de
diavol. Sfântul Ioan Gură de Aur spune
că atât tăcerea Mântuitorului, cât şi întârzierea Sa în a da un răspuns
favorabil acestei femei de alt neam şi
de altă religie decât evreii ascund
intenţia Lui de a evidenţia mai bine credinţa mare pe care o avea ea. Dacă
El nu lăsa femeia să stăruie îndelung în
rugăciunea ei, ucenicii Săi nu ar fi putut vedea atât de clar trei mari
calităţi sau virtuţi ale acestei femei
cananeence, şi anume: credinţa puternică, smerenia adâncă şi
rugăciunea stăruitoare.
După felul cum Îl roagă pe Iisus, zicând: "Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui
David!" (Matei 15, 22), această femeie
mărturisea credinţa ei că în Iisus din neamul lui David lucrează puterea lui
Dumnezeu, că în El se săvârşeşte
lucrarea vindecării sau eliberării
oamenilor de păcate, de boli şi de diavoli. Întrucât auzise că Iisus din
Nazaret este prooroc, ca şi David, şi
mai ales că este un mare doctor vindecător de suflete şi de trupuri,
f e m e i a c a n a n e e a n c ă
mărturisea credinţa ei vie că numai Iisus poate vindeca pe fiica ei bolnavă
şi, ca atare, Îl ruga, zicând: "Miluieşte-
mă, Doamne, Fiul lui David!" După ce Iisus vede că femeia
cananeeancă se închină Lui şi-L roagă,
zicând: "Doamne, ajută-mă!", El
doreşte să arate celor din jur şi smerenia ei, z icând către
femeie: "Nu este bine să iei pâinea
copiilor şi să o arunci câinilor!" (Matei 15, 26). Prin aceasta Iisus exprimă, de
fapt, mentalitatea oricărui evreu din
timpul Său, adică pretenţia evreilor de-a fi superiori tuturor celorlalte popoare.
În acest sens, se pare că mulţi dintre
evreii din timpul Mântuitorului considerau popoarele păgâne din jur ca
fiind un fel de "câini", adică mai mult
animale domestice decât fiinţe umane.
La prima vedere, Mântuitorul dă
impresia că intră în logica evreilor sau
a conaţionalilor Săi, nu însă pentru a
dispreţui pe femeia cananeeancă, ci
pentru ca toţi să poată vedea smerenia
şi răbdarea ei. De fapt,Mântuitorul
Iisus Hristos vrea să pună în
contrast orgoliul şi pretenţia de
superioritate a evreilor cu tăria
credinţei şi multa smerenie pe care
le are o femeie de neam păgân. Din
smerenie, femeia cananeeancă a
îndurat pretenţia de
superioritate a evreilor,
şi anume că ei sunt fii ai
casei lui Dumnezeu, iar
popoa r e l e p ăgâne
sunt "câini". Auzind
aceste cuvinte aspre,
femeia nu se tulbură şi
nici nu Îl contrazice pe Mântuitorul
Iisus Hristos, ci, având o smerenie
uimitor de profundă, Îi răspunde,
zicând: "Aşa este, Doamne!" (Matei 15,
27). Totuşi, vedem că în marea şi
adânca smerenie a femeii acesteia nu
se află nici un semn de descurajare, ci
foarte multă înţelepciune. Întrucât era
o femeie smerită şi mult răbdătoare,
ea a găsit un răspuns înţelept pentru a
dobândi, totuşi, vindecarea fiicei sale.
De aceea a z is: "Aşa este ,
Doam ne ! " , ş i î n da tă a ma i
adăugat: "dar şi câinii se satură din
fărâmiturile care cad de la masa
stăpânilor lor" (Matei 15, 27). Văzând
credinţa ei vie, stăruinţa ei în
rugăciune, multa ei smerenie şi
primind un răspuns neaşteptat de
înţelept din partea acestei femei de alt
neam şi de altă religie decât evreii,
Hristos Domnul a exclamat, în semn de
preţuire, zicând: "O, femeie, mare este
credinţa ta; fie ţie după cum voieşti!Iar
Evanghelia precizează: Şi s-a tămăduit
fiica ei din ceasul acela" (Matei 15, 28).
Astfel făcând, Iisus a ajuns la scopul
urmărit de El, şi anume a arătat
ucenicilor Săi că păgânii vor crede în
numele Lui mai uşor decât mulţi dintre
evrei.
Şi astăzi este mare nevoie de
rugăciune pentru alţii, nu numai pentru
noi înşine; mai ales rugăciune pentru
o a m e n i i c a r e s e a f l ă î n
suferinţă, "pentru tot sufletul necăjit şi
întristat", cum se spune în rugăciunile
n o a s t r e b i s e r i c e ş t i . M a i c a
Domnului Rugătoarea (Oranta) este
icoana Bisericii în stare de rugăciune,
pentru că ea este "iubire
cu smerenie pentru cei pe
care nu îi mai iubeşte
nimeni", cum se spune în
r u g ă c i u n e a f i n a l ă
din Acatistul Bunei-
V e s t i r i . C a
atare, Biserica în
totalitatea ei trebuie să fie iubire
cu smerenie sau iubire smerită şi
milostivă, mai ales pentru cei pe
care nu îi mai iubeşte nimeni sau
nu mai au pe nimeni care să-i
ajute.
Aşadar, din Evanghelia de
astăzi învăţăm că fiecare om care
se apropie de Iisus Hristos, în
stare de credinţă, smerenie şi
rugăciune, va fi ascultat de El, mai
ales când acesta se roagă pentru
cei care nu se mai pot ruga pentru
ei înşişi. Un astfel de om milostiv şi
rugător va simţi bucuria pe care a
primit-o în suflet femeia cananeeancă
atunci când Mântuitorul Iisus Hristos i-
a zis: "mare este credinţa ta; fie ţie
după cum voieşti!" (Matei 15, 28). La
iubirea smerită şi milostivă a celui ce
se roagă pentru cei care suferă
răspunde Hristos-Domnul prin iubirea
Sa smerită şi milostivă, vindecătoare şi
dătătoare de bucurie, spre slava lui
Dumnezeu şi mântuirea oamenilor.
Amin. (preluat din Ziarul Lumina)