dunarea de jos 160 iunie

7/21/2019 Dunarea de Jos 160 Iunie

http://slidepdf.com/reader/full/dunarea-de-jos-160-iunie 1/53



Revista Dunrea de Jos - nr.160

Vineri, 29 mai, Salonul Artelor al Centrului Cultural

„Dunrea de Jos” a gzduit vernisajul Concursului Na#ional de Arte Vizuale „Nicolae Mantu”, aflat lacea de a IX-a edi#ie. S-au înscris în concurs arti&ti din12 jude#e atribuind celor trei categorii din concurs, pictur , grafic &i juniori, valoare prin calitateadeosebit a lucr rilor.

Juriul, format din Mariana Tomozei Coco&, criticde art, pre&edinte al juriului, Nicolae C(RBUNARU,artist plastic, membru UAP &i Sergiu DUMITRESCU,managerul Centrului Cultural „Dunrea de Jos“, a avuto misiune dificil, dar în acela&i timp plcut înatribuirea premiilor pentru cele trei sec #iuni, premii pe

care le enumer m încontinuare:

PICTUR Pre miul Specia l -

Gheorghe Mihaela -Foc&ani, Premiul I - B janValentina - Gala#i, Premiul II -Anghel Camelia - Br ila, Premiul III - Varzari Mihai

- Suceava, Men iune - Baraboi Andrei - Ia&i.

GRAFIC Premiul I - Ro&canu Teodora - Gala#i, Premiul II

- Nica Maria-Isabela - Gala#i, Premiul III -PraporgescuLucia - Sibiu, Men iune - Nicltan Ana Maria - AlbaIulia

JUNIORI Premiul I - Bachi& Anna Iulia - Târgovi&te, Premiul

II - Barbos Mihaela - Cluj, Premiul III - Foc&neanuDelia Maria - Piatra Neam#, Men iune - Albu AnaMaria - Gala#i

În perioada 29-31 mai a.c. a avut loc a XV-a edi #ie a Târgului Me terilor Populari. Evenimentul s-adesf &urat pe esplanada Casei de Cultur a Sindicatelor &i a reunit me&teri populari din cele mai reprezentativeregiuni ale #rii &i din Republica Moldova. Publicul spectator a putut admira &i achizi#iona produse alimentaretradi#ionale (brânzeturi, miere de albine), #esturi, podoabe, cioplituri din lemn, ceramica tradi#ional, picturi pe

sticl &i picturi naive pe pânz.

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

http://www.pdffactory.com/




3

Sâmbt, 23 mai 2015, în Parcul Muzeului Istoriei, Culturii &i Spiritualit#ii Cre&tine a avut loc spectacolulCredin #% , Cânt i Tradi # ii Str %mo e ti organizat de Arhiepiscopia Dunrii de Jos, Consiliul Jude#ului Gala#i,Primria Municipiului Gala#i, Centrul Cultural Dunrea de Jos &i Biblioteca V.A.Urechia.

Invitatul special al serii a fost maestrul rapsod popular Grigore Le &e.

În deschiderea concertului au evoluat Ansamblul folcloric Doini#a Covurluiului a Centrului Cultural, forma#iade muzic veche Kalofonis &i Grupul vocal de btrâni *tefanienii din Piscu.

Fanfara Valurile Dunrii a participat, în perioada 22-24 Mai 2015, al turi de fanfare din Turcia, Grecia &iBulgaria la edi#ia a-V-a a acestui prestigios festival. Prezent &i la celelalte edi#ii ale festivalului, Fanfara ValurileDunrii se bucur de o foarte bun apreciere în rândul publicului din Edirne, dar &i al celorlal#i participan#idatorit interpretrii de foarte bun calitate a repertoriului muzicii române&ti &i universale.







4

În data de 21mai a.c., în cadrulP r o g r a m u l u iOpera#ional pentru

pescuit 2007-2013 aavut loc FestivalulProiectului prilejuit de

promovarea pescuituluica ocupa#ie tradi#ional în Lunca Joas a Prutului Inferior&i DunreaInferioar . Participan#i: Ansamblul Folcloric „Doina Covurluiului”&i Ansamblul Folcloric „Doini#a Covurluiului” al Centrului Cultural„Dunrea de Jos” Gala#i, Ansamblul artistic „Olympos” junior alComunit#ii Elene din Gala#i &i soli&ti ai Ansambului „DoinaCovurluiului”. Recitalurile au fost sus#inute de Stela Botez din

Republica Moldova &i Geta Postolache-România.

În perioada 27 mai - 1 iunie2015, Biblioteca Jude#ean„V.A. Urechia” Gala#i în parteneriat cu Editura Eikon,sub patronajul MinisteruluiCulturii, cu sprijinul ConsiliuluiJude#ului, Consiliului Local &iPrimriei Municipiului Gala#i &iîn colaborare cu institu#iile decultur : Centrul Cultural „Dunrea de Jos”, Universitatea „Dunrea de Jos”, Inspectoratul *colar, PalatulCopiilor, Teatrul Muzical „Nae Leonard”, Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Teatrul de P pu&i „Gulliver”,Muzeul de Istorie, Muzeul de Art Vizual, Casa de Cultur a Sindicatelor &i Casa de Cultur a Studen#ilor aorganizat a VII-a edi#ie a Festivalului/Târgului Na#ional al Cr #ii „Axis Libri”, adresat iubitorilor de carte &ilectur atât cititori, cât &i creatori, editori &i difuzori. Anul acesta 234 de edituri au fost prezente, atât din #ar ,locale, cât &i din str intate care au avut peste 9.500 de titluri în ofert .

O interesant incursiune în peisajul maramure&anface artistul fotograf Marcello Materassi.

Italianul din Floren#a a fost „cucerit” de albastrulde S pân#a &i de frumuse#ea acestor locuri din nordul#rii. Fereastra casei, fereastra de zeci de ani - se vededin imagini - este dominanta tematicilor artistului italian.Copii, tineri &i btrâni sunt personajele din fereastr !...






5

Noaptea Muzeelor a fost marcat &i la Centrul Cultural Dunrea de Jos prin organizarea unor expozi#ii defotografie sau cu tematic folcloric: „Un obiect - o colec#ie - un patrimoniu”, realizat cu implicarea activ a

iubitorilor de art popular . Invitat special în deschiderea evenimentului a fost forma #ia de muzic veche„Kalofonis”.

F o r m a # i a

Blue DanubeBand a CentruluiC u l t u r a l ,coordonat de profesorul MihaiSusma, acâ&tigat Premiulal II-lea laFestivalul-concurs de muzic pop-rock Ritmul muzicii,edi#ia a III-a, Cluj, organizat de *coala Popular deArte „Tudor Jarda”, Cluj

La Concursul Na#ional de

Interpretare pentru Pian„Sonoris”, edi#ia a III-a,desf &urat în luna mai laBuftea, Rare&-Andrei Neculau - elev anul I, clasade pian prof. Viorica State,s-a clasat pe locul I, iar laConcursul Na#ional deInterpretare „TalenteÎmplinite” – Bucure&ti aob#inut Premiul I Special.

În luna mai,Trupa dinCentru, formatadin elevii claseide actorie de la*coala de Artedin cadrulC e n t r u l u iCultural Dunreade Jos, a participat la dou

Festivaluri de teatru pentru tineret - unul la Bucure&ti&i cellalt la Bra&ov. V anun#m cu mare bucurie &imândrie c ne-am întors nu numai cu amintiri frumoasede acolo, dar &i 2 premii, pentru „cea mai bunainterpretare masculin%” pentru Andrei Avram cu participarea extraordinar a colegilor si: Drago& Ioni#,Andreea Baltag, Andreea Bianca Radu, AlexandraGavrilov &i o diplom de participare pentru “scrieredramatica” pentru Antonia Panaitescu.

Elevii clasei de balet, condus de profesoara RodicaAndrone, auob#inut Premiul I laConcursul na#ionalde dans „S fi idinamic!” de laBr ila, din 16 maia.c., iar forma#ia

Stelu # e Dun%rene aob #inut MareleTrofeu la Festivalul Na#ional de Dansde la RâmnicuSrat, edi#ia a XI-a,29-30 mai 2015.







6

Atmosfera plina defarmec a Gala#iului ante- &iinterbelic, organizarea unor spectacole de muzic, dans,teatru, poezie, expozi#ii de

ilustrate vechi, tablouri,automobile retro a fost ceeace au putut admira gala#eniisâmbt, 30 mai 2015, întreorele 10,00 - 22,00 înGr dina public din Gala#i.

Evenimentul „Gala#ii de altdat. La pas în Gradina Public” s-a bucurat de participarea unor institu #iiculturale locale, asocia#ii, funda#ii &i comunit#i etnice: elen, turc, a ru&ilor lipoveni, evreiasc, armean.Or

ganizatori &i parteneri au fost: Direc#ia Jude#eana pentru Cultur Gala#i, Centrul Cultural „Dunrea de Jos”Gala#i, Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Asocia#ia „Gala#i, ora&ul meu”, Teatrul Muzical „N.Leonard” Gala#i,Casa de Cultur a Sindicatelor Gala#i, Complexul Muzeal de *tiin#ele Naturii Gala#i, Liceul De Arta „Dimitrie

Cuclin”, Primaria Municipiului Gala#i, Asocia#ia „Tinerii &i Viitorul”, Asocia#ia Pentru Rena&terea Gala#iului,Muzeul de Art Vizual, Asocia#ia pentru Promovarea Patrimoniului Cultural.

Unul din atributele Centrului Cultural „Dunrea de Jos” este acela de a promova&i sus#ine tinerele talente.

Astfel, *coala de Arte a Centrului Cultural &i-a propus pentru elevii claselor de pian organizarea Festivalului Interjude # ean de Interpretare Pianistic%„PIANUL FERMECAT”, eveniment aflat la prima edi#ie care se va desf &ura pe 13 iunie 2015 la sediul *colii de Arte din strada Domneasc nr. 61. În cadrulacestui proiect va avea loc recitalul „Impresii Franceze” sus#inut de profesoriiColegiului Na#ional de Arte „Dinu Lipatti” din Bucure&ti, Tudor-MihaiDIACONESCU – vioar &i Roxana BOBOC-T(UTU – pian

Urmeaz, în perioada 19-21 iunie2015, deja consacratul Festival deMuzic U&oar pentru copii „Ceatalui Pi # igoi”, eveniment aflat la ceade a XIV-a edi #ie &i care se vadesf &ura anul acesta în sala despectacolea Casei de Cultur aStuden#ilor din Gala#i. Vom reveni cuamnunte în numrul urmtor alrevistei.






7(continuare în pag. 17)

V i o

r e l C R C I U N

PROZ

Din buctrie îmi iau un lapte btut. Beau direct din sticl.M privesc ca de obicei în oglinda mare a comodei. Râd

proste&te de must#ile albe. S-a întâmplat ceva cu mine? Nu,ce s se întâmple. M apropii cu grij &i încep s m observde aproape. Cum spunea o coleg de liceu: s ne studiemcorpul delict !... Ica, sprâncenele nu le-ai mai pensat de la

balul bobocilor. Ochii alba&tri cenu&ii... pân aici e bine...gura mic, ei hai, potrivit... bun, s mergem mai departe.Rânjesc s-mi crape fa#a. Nici o carie! Asta-i&i mai bine.Brbia, ca orice brbie comun, cum s-ar zice. S vedemurechile? Cam mari! Nu, pru-i prea mic.

- Gina, te omor cu mâna mea! M ridic în picioare. Hai&i-ntr-o parte. Sânii sunt mari, chiar prea mari. *olduri n-am,

chiar n-am! S-a dus corpul de vioar al poetului, am r mas omandolin r sturnat. Ei, dar ce avem noi aici? Picior de

picior, unde mai pui c-s chiar dou! La capitolul sta stmfoarte bine, sunt cele mai vizibile! La un metru &aizeci&i doi,am cincizeci&i patru de kilograme. Gina, Gina, surioar drag,

pentru tine toate astea sunt o... amintire. Strig încântat: liber la înc o sticl de lapte btut! În mijlocul buctriei m oprescca tr snit. Îmi amintesc exact c acum trei zile sor -meainsista s-i aduc drotul vechi al mamei cu mâner de sidef, oadevrat bijuterie „c #ie nu-#i trebuie”. De asta oare mslu#e&te în a&a hal cu garsonulei? Doamne, ce m-am luminat!

„Gina drag, printre lacrimi î#i spun c nu#i-l dau.”

Dac primesc &i eu un... ordin?*

Intru în birou cu mâinile înghe#ate. O coleg pregte&tecafeaua. Corina, abia dezbr cat, se apropie agitat de mine:

- Ica, ne-au transferat de la containere &i marf vrac, ladocumente de pilotaj nave, vine &i &efa contabil s neinstruiasc. Mare noroc cu tine, studii înalte, limb englezcât cuprinde, dar &i noi nu suntem de lepdat. O cunosc peLizica de la AFDJ ca pe Sfânta Filofteea. Vorbe&te mult, ecurioas, dar când e vorba de documente de pilotaj: manevr ,linie, plecri, sosiri, acostri, tichete de pilotaj,ie &iri de la bar , intr ri la bar &i altele, ede neînlocuit.

- Corina, mai bag caimac la cafea, spun eu, de acumîncolo lucr m numai în valut!Dup ce în doi ani de munc m-am str duit s pricep tot

sau aproape tot despre containere&i marf vrac. Iat-m dinnou la început de drum.

Contabila&ef intr val-vârtej în birou.- Ica, #i-a spus Corina care-i mersul? N-am timp acum,

m a&teapt ma&ina pentru &edin#a dela prefectur .

U&a r v&it nu apuc s se închid. O tip crea# #ine în bra#e un teanc de documente. Pare f r busol.

- Cine-i Ica?*ocat de prima &tire adus de&efa contabil, privesc

fix fiin#a din fa#a mea. Pu#in jenat, încearc:- Doamna Ica, adic domni&oara... (nu clipesc). Domni#,

v-am adus documentele de pilotaj din data de ieri. M cunoa&te#i,nu? Sunt Lizica de la AFDJ.

-*tiu, te cunoa&te tot cartierul!- Poftim?Fier-betonul structurii mele s-a înmuiat &i încerc

o reconciliere.- Da, te cunosc. Am glumit pu#in.Se întoarce spre mine &i cu subîn#eles îmi spune:- Ica, noi dou vom lucra împreun mult vreme!Cafeaua în exces azi m limpeze&te pu#in. Pân vine &efa

contabil, deschid primul document.

Deci: ARCADIA, pavilion Liberia, a plecat din Sulina la ora

6:30 cu pilo#ii Stoica Dumitru &i Mihai Dogaru cu destina#ie Br ila.Într-o parantez: Mihai Dogaru a coborât la Gala#i, ora 21:10,nava continu voiajul &i ancoreaz în rada Br ila, ora 22:45.

Deci: Mihai Dogaru! Închid documentul cu grij ca pe o relicvde la Marea Moart.

*efa contabil nu mai vine. Corina îmi las pe birou o noti#obligatorie pentru &efii de birou. Cea mai precis prognoz dinBalcani, cea sârb, ne avertizeaz c Dunrea va înghe#a în aceastiarn. Prin urmare, iarna 85/86 va fi mai geroas decât cea din76/77, spune nota... &i continu... coeficientul temperatur , nivelhidrologic... etc., etc.

S-a f cut de plecare. De la u&a principal sar sprinten pecheu. Dunrea îmi &terge ochii alba&tri cu unduirea ei f r sfâr &it.

Deci acum: acas sau Anu#a? Aleg Anu#a.Am traseul meu obi&nuit. Cobor de pe cheu la statuia cu clasa

muncitoare&i bucata ei de lan#. Cotesc brusc la stânga. Din câ#iva pa&i ajung la strada principal. M uit stânga - dreapta &i în fugtrec de blocurile din prima linie.

În parcarea de la Ctu&a, pa&ii vioi mi se amestec în lianeinvizibile. Dintre cei doi brba#i care stau apleca#i peste motorulunei Dacii cu capota deschis, vocea lui Vasile este inconfundabil.Speram s-l înghit &edin#ele interminabile de la primrie. Tocurilemele parc traverseaz cea mai mare sal de muzeu a lumii. Încercs m strecor pe vârfuri ca un ho#, dar aud fatalul: Ica!

Simt în ceaf lovitura unui glon# de... CATIN. Ridic pu#in mânastâng în semn c-am auzit, f r s m întorc. Urc scrile de la

intrare aproape în fug. Acas închid u&a întotdeauna de douori. La Gina intri invariabil printr-o simpl apsare pe clan#.- Nu-i gata!Stând în patru labe, icne&te u&or dup fiecare recuperare de

solzi. Privesc amuzat &i m a&ez pe unul din scaune.- Ce nu-i gata?- Ah, tu e&ti Ica?,i-am dat câteva telefoane, dar nu te-am

gsit. Uite cu ce m-am pricopsit de la Vasile, doar ieri am gtit ooal plin de sarmale. A venit cu un animal de pe&te primit plocon&i l-a trântit pe mas: „vreau crap la cuptor”! Nici n-am apucats protestez, c au&i început s sar solzii ca din polizorul lui tata.Vasile îmi repet la nesfâr &it: „cucoan, sunt specialist de clasmondial în cur #at pe&te&i carburatoare Dacia”. Acum e pe afar

cu un vecin de la scara unu. Vrea, nu vrea, carburatoru-i deja buc#ele!

(urmare din num%rul 159)

(II)







8

Marcu Botzan (n. 30martie 1913, Craiova -

d. 8 martie 2011) a fostun inginer agronomromân, care a fost ales camembru al AcademieiRomâne (corespondent -1991 &i titular - 1993).A desf &urat o activitatede pionierat prinorganizarea cercetri i&tiin#ifice din specialitateairigrii culturilor agricole,

fiind considerat drept &ef de &coal în domeniulîmbunt#irilor funciare din România.

Împreun cu o serie de cercettori consacra#i, areu&it s lrgeasc &i s diversifice re#eaua de cercetareîn agricultura irigat modern &i a pus bazele„Programului Na#ional de Îmbunt#iri Funciare”.A condus Institutul de Cercetri pentru Îmbunt#iriFunciare &i Pedologie în cadrul cruia a coordonat &idezvoltat o întreag &coal de înalt concep#ie în acestsfer fundamental a Economiei Na#ionale.

A publicat mai multe lucr ri&tiin#ifice de specialitate,cât &i o serie de cr #i cu caracter istoric, arheologic ori

beletristic.Activitatea de pionieratÎntre anii 1941-1945, particip ca sub-locotenent la

redobândirea hotarelor României, ciuntite în 1940.Revine la ICAR în 1945, unde contribuie cu druire larefacerea economiei #rii distruse de r zboi, prinînfiin#area primelor câmpuri experimentale de iriga#iela Studina &i Mrcule&ti. Aici, împreun cu al#i tinericolaboratori, cerceteaz &i pune bazele metodologiceale regimului de iriga#ie pentru principalele culturi decâmp. Rezultatele acestor cercetri vor constitui

primele date experimentale necesare proiect rii &iexploatrii viitoarelor sisteme de iriga#ie din CâmpiaRomân.

În cadrul ICAR, M. Botzan se bucur de înalteaprecieri pentru activitatea &tiin#ific depus &i spiritulorganizatoric. Astfel, într-o perioad relativ scurt parcurge principalele trepte ierarhice ale cercetrii&tiinifice, de la asistent pân la &ef de sec#ie.

Lucr#ri %tiinifice %i recunoa%terea activit#(iiBilan#ul sumar al prodigioasei sale activit#i se

concretizeaz în publicarea a peste 100 de lucr ri

&tiin#ifice, incluzând 12 tratate &i monografii, 14 bro&uride îndrumare tehnic, articole &i comunicri .

Monografia „Probleme deiriga#ie &i desecri ale

Câmpiei Br ganului”(1959) &i tratatul „Culturiirigate” aprut în trei edi#ii(1959, 1962 &i 1966) suntlucr ri fundamentale, care pe nt ru va loarea lor &tiin#ific deosebit au fostdistinse cu PremiulAcademiei Române. Alturide „Culturi irigate”, lucrarea„Bilan#ul apei în solurileirigate”, prin metodologiadidactic a expunerii &icon #inutul aplicativ, acontribuit la introducerea denoi discipline de studiu înînv#mântul universitar agronomic din România.

De o deosebit valoare&tiin#ific sunt monografiile„Începuturile hidrotehnicii pe teritoriul României”,„Apele în via#a poporului

român”, „Drumuri de ap”&i “Mediu &i vie#uire în spa#iul Carpato-Dunreano-Pontic”. În aceste scrieri, utilizând documentareaarheologic &i relatarea istoric, autorul î&i folose&tecuno&tin#ele de specialitate pentru a reconstitui practicivechi ale folosirii apei, în contextul specific al mediuluinatural &i social din diverse epoci istorice.

De-a lungul anilor, M. Botzan a fost cooptat îndiverse organiza#ii &tiin#ifice precum Societatea Na#ionala &i Societatea Interna#ional de*tiin#a Solului,Comitetul Na#ional Român pentru Iriga#ii &i Drenaje,Comisia de Hidrologie a Academiei Române, Asocia#ia

Cultural „Getica”, Societatea de Istorie Agrar „Terra Nostra”, &.a. A dus o intens activitate ca membru îndiferite comisii de specialitate din cadrul MinisteruluiAgriculturii, Ministerului Apelor, Pdurilor &i Mediului,Consiliului Na#ional pentru *tiin# &i Tehnologie &iAcademiei de*tiin#e Agricole &i Silvice.

Pentru bogata sa contribu#ie &tiin#ific, MarcuBotzan a fost ales, în anul 1993, Membru Titular alAcademiei Române. Discursul de recep#ie rostit cu acel prilej s-a intitulat „Repere ale unei &tiin#e a corectriimediului”. Ca personalitate &tiin#ific, academicianuluiM. Botzan i se recunoa&te, în #ar , calitatea de „printe”

al cercetrilor &tiin#ifice în domeniul îmbunt#irilor funciare.






9

( fragment, Marcu Botzan - Drumuri de Ap%, Editura Sport-Turism, Bucure&ti, 1990, p.96-97. )

„Este deosebit deinteresant de schi#at, cuajutorul unui documentatstudiu al lui O.Pickl(1983), rolul Dunrii încomer #ul medieval &imodern al Vienei, sautranzitat prin Viena, cur sritul Europei.

Comer #ul de-a lungulliniei Dunrii la r srit deViena s-a aflat, pân laînceputul secolului alXVIII-lea, în mâinilenegustorilor din Ungaria,

Transilvania &i din #rile balcanice.Pe calea de uscat spre Ungaria &i Transilvania, se

transportau atât stofe italiene &i vest-europene &i produsede in din sudul Germaniei, cât &i mirodenii &i articolede bcnie.

Pe aceea&i cale de uscat se aduceau produser sritene, mai întâi animale (boi) &i pe&te srat, piei &i produse miniere (de exemplu cupru din Slovacia &imercur din Transilvania).

De la Viena, transportul se continua în amonte cuvase pe Dunre.

Dup pacea de la Eisenburg (1664), negustoriiaustrieci au început s intensifice comer #ul cu turcii &icu #rile dependente de Imperiul Otoman, pe ap &i pe uscat.

Astfel, în 1667, s-a înfiin#at „Compania vienez pentru comer # oriental”, care avea practic monopolul

importului de mrfuri din Imperiul Otoman.În acela&i an, din însrcinarea Companiei, Lelio de

Lucca a coborât Dunrea cu 9 vase, schimbate laSemlin cu altele, capabile s treac prin cataractelePor #ilor de Fier.

A ajuns astfel pân la Rusciuc (azi Ruse), în fa #aGiurgiului, de unde mrfurile au fost transportate pedrum de uscat la Constantinopol.

De aici încolo, Compania vienez î&i trimitea vasele pe Dunre în jos de 2-3 ori pe an.

În anul 1692, începe constituirea unei flotile pe

Dunre, cu ajutor olandez.Tratatele de la Passarowitz (1718) &i

Kuciuk-Kainargi (1774) au liberalizat circula #ia peDunre a negustorilor austrieci, unguri &i transilvani,ca &i sosirea pe Dunre în sus a celor turci &i persani.

Treptat se intensific concuren#a fa# de negustoriiaustrieci a negustorilor „greci”, cum erau numi #inegustorii ortodoc&i din Imperiul Otoman.

Se vede din nou cum, pentru Imperiul Habsburgic,Dunrea a fost o cale de penetrare spre r srit, de-alungul creia &i-a extins politica mai multe secole

la rând.Un episod al luptei pentru controlul naviga#iei peDunre este legat de lucr rile de ameliorare a trecerii prin defileul carpatin al fluviului.

Prin tratatul de la Berlin din 1878, Austro-Ungariaob#ine dreptul exclusiv de a exercuta aceste lucr ri, iar în anul 1883, se cade de acord, în cadrul dubleimonarhii, ca lucr rile s revin Ungariei.

În aceste aranjamente nu se #inea seama în nici unfel de drepturile suverane ale Serbiei &i României.

Lucr rile priveau cataractele fluviului de la Stenka,Kozla-Dojke, Izlaz-Tahtalia-Greben, Iu#i precum &iPor #ile de Fier, de la ie&irea din defileu.

Încheiate în 1898, pentru fiecare cataract s-aconstruit câte un canal lat de 60 m &i adânc de 2 m.

Canalul Por #ilor de Fier era lat de 80 m &i cu diguridep&ind cu 0,64 m nivelurile maxime ale fluviului.

Îns adâncimea mic a canalelor de la cataracteobliga ca, la ape mici pe Dunre, vasele s fie descrcatela Or &ova pentru tranbordare pe cile ferate ungare.

Iar, de alt parte, panta mare a canalului Por #ilor deFier &i vitezele de 3-5m/sec ale curentului su au f cutca remorcarea &lepurilor în amonte s fie dificil,

înceat &i scump, necesitând remorchere foarte puternice.

Taxele de naviga#ie impuse de unguri au fost foarteridicate pentru vasele nemaghiare, o adevrat barier vamal, scumpind cerealele de export române&ti.

De aceea România a protestat împotriva înclcriisuveranit#ii sale &i a dreptului de liber naviga#ie pe Dunre.

Acestui regim i s-a pus capt abia în 1918, odatcu destr marea monarhiei habsburgice.”







10

I o a

n T O D E R I T

,

Cum splendid aceste judec#i sensibile sedes-bat în poemul „Scrisoare neexpediat#”.Poem în care î&i face &i mai mult eviden#iatspa #iul vectorial semantic prin intermediulspa#iului mitologic.

„Vom în # elege prin mit un sistem dinamic de simboluri” (spune Gilbert Durand), de arhetipuri[…] care tinde s% se realizeze ca povestire”.

Componente, dup cum vede#i, a unui spa#iuvectorial în care lipsesc… vectorii. Mitul esteun sistem lingvistic, un spa iu al unui limbaj…literar . (t.i)

Vectorii semantici, în poemele domnuluiDaniel Corbu, str pung mitul &i legenda înfavoarea unei istorii prezente: istoria judec #ilor revoltate pe „cum este” împotriva lui „a%a este”.

Cine? Un subiect denominat, un obiectabstract, un substantiv suport semantic: mitexplicitat ra#ional sau ira#ionalizat.

Iat o… „Scrisoare neexpediat#”:

„ Ni meni s# nu întrerup# cântecul !(aser #iune)

Pân# la urm# , Odysseeas Elytis, exist # &i omare a mea (mit explicitând un arhetip)

Cu ne&tiute cor #bii &i cântece de siren#

(simboluri scufundate în denumiri)Cu frânte aripi dedalice (nou denumire,

legat de simbolul zborului frânt) (anafor : cune&tiute… cu frânte…)

Da, Odysseeas Elytis, cum bine îmi scrii ,(din nou, simbolul care genereaz o nou denumire

a… mitului)90 la sut # orice nenorocire (arhetip) (simbol

transformat în semnul 90)ne con ine (idee generat de arhetip)iar Infernul nu e decât un labirint r #sturnat

(simbolul „Infern” provocând denumirea „labirintr sturnat”) (aser #iune)

( i pentru ca frumuse ea &i ve&nicia ei s#r #mân# (judecat problematic)

Nimeni s# nu întrerup# cântecul! (aser #iune,repeti#ie, invariant)

Pân# la urm# , Odysseeas Elytis, am &i eu omare a mea (judecat problematic, pân la urm= e posibil. Dar &i exemplu de simbol care

denume&te „o mare a mea”)Cu ne&tiute cor #bii, sirene, furtuni, zei plutitori

(simbolul cor biei ne&tiute, denumite, transformatîn cuvinte…)

Cu oglinzi mi &c#toare (alt denumire)Cu iluzia #rmului r #sfrânt în mine

(denumire,anafor )Cu frigul memoriei (ibdm)Cu file albe pe care se-nghesuie mormane de vorbe,

spaime, t #cerile … aerul claustrofob (cu iluzie, cuoglinzi, cu… = anafora) (exemplu de cum simbolul„ne&tiutele cor bii”, alturi de arhetipul o „mare a mea”se transform în „cuvinte” &i „idei”).

Pân# la urm# , (o alt anafor : trei repeti#ii egaldistan#ate în text) Odysseeas Elytis, exist # &i o marea mea (invariant = mitul care sprijin , aici, o povestire care…)

Care, încet, încet se transform# în cuvinte („o marea mea”, simbol, de aceast dat, ce-&i recunoa&te menireade a se transforma în „cuvânt”)

Dar cum bine îmi scrii (mit personificat)cu fo&netul M #rii Egee adâncit în cuvinte. (arhetipul

golului)Cine s# &tie dac# voi fi primul coco& din infern?(judecat problematic. Exemplu de trezire ra#ionaldintr-un vis mitic).

Elementele dinamice, vectorii actan #i ai vorbelor, ailimbajului epic &i liric totodat, combina#iile substantivalece ramific vorbirea în simboluri, scheme, figuri sesupun, dincolo de liniaritatea lor, unor rela #ii de ordine &iechivalen# în „Documentele haosului”.

Prin reflexivitate, simetrie &i tranzitivitate.În rela#ia dintre „ Nimeni ” &i „o mare a mea”, în

poem, exist simetria, ce se poate manifesta f r a

diminua, printr-o nou form, con#inutul poemului.„ Pân# la urm# , Odysseeas Elytis, exist # &i o mare

a mea”… „ Nimeni s# nu întrerup# cântecul ”.Cea mai frumoas proprietate a ordonrii unei

„Scrisori neexpediate” este transla # ia. Care ducerela#iile: „infernul e labirint”; „ frumuse ea s# r #mân#ve&nicie” în rela#ia: „nimeni s# nu-ntrerup# cântecul ”:„dac infernul e labirint &i frumuse ea o ve&nicie, atuncinimeni s# nu întrerup# cântecul ”

De re#inut, de asemenea, transla # ia rela#iei „am &i euo mare a mea” în „exist # &i o mare a mea”, dar &i

eventuala lor simetrie în text.Mitul „Odysseeas Elytis” favorizeaz în acest poem „doctrina dogmatic%”; „90 la sut # orice

(urmare din num%rul 159)

(II)






11

nenorocire ne con ine”.„C %derea”, dincolo de mitologia ei psihologic , este

prezent pretutindeni;„ Mare a mea” – leagnul matern, cupa dionisiac,

sfarm intimit#ile eu-lui st pân pe mare;

„Cu oglinzi mi c%toare, cu iluzia #%rmului…, cu frigul memoriei , cu file albe pe care se-nghesuieangoasele t %cerilor… claustrofobe .” (t.i.)

Conota#ii stilistice realizate ca sinecdoc% saumetonimie, dar &i ca nemaiîntâlnit metafor %: „iluzia #rmului r #sfrânt în mine”.

Carnea „haosului” &i a „documentelor” sale st în structura izomorf % a imaginilor, în primul rând &i, în aldoilea rând, în izomorfia structurilor semantice.

Putem interpreta aceste structuri &i din punct devedere al spa#iului vectorial ce determin limbajul literar în poemul lui Daniel Corbu, introducând echivalen #a

&i congruen#a vectorial.Izomorfia imaginilor.Imaginea „cuvântului” abund textele, structura lor,

de la „cuvânt” semnificat, pân la „cuvânt”multisemnificant.

Dac în „Scrisoare neexpediat#” apar (acesteimagini) ca „ fo&netul m#rii adâncit în cuvinte” &i „marea mea care… se transform# în cuvinte”, în „Râul treceprin inima mea”, apar ca: „vân#tori de cuvinte”.

La fel, „se-nghesuie mormane de vorbe”, din primul poem, ajunge s ia forma: „cineva m# ademene&te cu

vorbe ca monezile fierbin i ”, în al doilea poem.Izomorfie perfect este &i între: „ Nimeni s# nuîntrerup# cântecul!” &i „s# vin# noaptea!” (judec#iizomorfe, apodictice).

La fel, „se-nghesuie mormane de…” ia forma:„înghesui singur #tatea în oglinzi ”.

De o frecven# mai mare, imaginea mor #ii abundendo-morfic trâmuri tematice diverse, greu de str btutcu piciorul fiin #ei predestinate unui ve &ni csurghiun fiin#ial:

„moartea ca un plâns str #b#tând imperiile” (Istorie)„ prima &i ultima înv##tur # e moartea” (*apte

heptastihuri…); „imaterialitatea fiind o u&# deschis#spre moarte” (*coala din Frankfurt); „de vei ucidemoartea, în alt # parte fo&ne&te” (Groapa cu lei); „ pot &i c#r ile mai tari decât moartea?” (Spre marile tonuri);„moartea traverseaz # strada odat # cu tine” (Zoritulburi…); „ pe câmpul de lupt # doar moartea cucere&testindarde” (Lec#ii lungi…); „ Doamne, de ce atâtearepeti ii pentru o singur # moarte?” (Înscenri…);„mâinile noastre compromit moartea” (Împotrivamor #ii); „în fiecare zi cineva ne condamn# la moarte”(Scrisorile fratelui); Sceptrele mor ii ne umbl # prinsânge” (Cltoriile); „ În fa a mor ii suntem singuri caun pumn de om#t ” (Cântec de adormit universul).

Trecerea de la sens la semn, în poezia „Scrisoare

neexpediat#”, poate da reprezentarea faptelor lingvistice” astfel (fig.1):

Sau astfel (fig. 2): Structuri grafice reducând povestirea la câ(iva

vectori generatori de spa(ialitate, iar conceptul estetic la semn. Semnul haosului &i al documentelor lui aleatorii, arhivate. Drum al semnificatului însemnificant. Exemplu de „schem” f râmi#at însimboluri &i… denumiri.

Cum înuntru „s-ar afla” ochii de vultur ai unuiarhanghel, Daniel Corbu, care s ne mrturiseasc princâte a trecut aventura genunii sale – sufletul, întrupatla mânie în odiseea timpului prezent, lecturat de noicu înceat cugetare la cuvinte gr bite s fie ascultate.Cuvintele zorite, cu voce cald de „argin#ii fierbin#i”,&i „armate-n retragere”, prin „imperiul clar-obscuruluirelevant s ne vesteasc mântuirea rostirii tinuitoarede mistere.







12

Navigabilitatea gurilor Dun#rii. ComisiuneaEuropean#

„Dar s examinm pu#in &i chestiunea naviga#iei lagurile Dunrii, pe a&a zisa por #iune maritim pân laBr ila, &i s urmrim &i politica ce au dus’o aci diferitelestate; deoarece din aceasta putem trage &i de aici oserie de înv#minte pre#ioase pentru judecarea

prezen tu lu i &i a viitorului &i pentru hotrâreaatitudinii noastre.

Aice fiind cheia por #ii întregului fluviu, fire&te c

importan#a acestei chestiuni predomin asupra tuturor celorlalte. Pentru România, îns, gurele Dunriicondi#ioneaz întreaga ei via#; cci, din totalulexportului nostru, aprox. 86% ies pe ap, din careaprox.1/3 prin Constan#a iar tot restul prin Dunre.Tocmai aceste interese vitale au f cut pe vechiul regats-&i sacrifice chiar ceva din drepturile sale desuveranitate, acceptând pe teritoriul su comisiuneaeuropean a Dunrei, care nu se mrginea numai la uncontrol ci forma un stat în stat: perceptând taxe,executând lucr ri, dictând sentin#e în numele ei &iexecutându-le sprijinite pe sta#ionarele diferitelor

puteri, care’i stau la dispozi#ie în porturile noastre.E drept c Comisiunea European &i-a îndeplinit

cu mult tact sarcinile ei &i nu a provocat conflicte precum &i nu a cutat nici odat s fac o „ politic%de p%c%leal %”, sau de „acaparare” în daunariveranilor, ca statele din susul Dunrei. Taxele ce leimpunea ea naviga#iei erau rezonabile, a&a c nu loveauîn comer #ul nostru; lucr rile ce le-a executat pot servide model, atâta ca concep#ie, execu#ie &i între#inerecât &i ca &i cost; iar în executarea sentin#elor ei, înaplicarea unui regulament drept de naviga#ie, ea puneaîn serviciul interesului general o autoritate pe care noistat mic nu o puteam avea fa# de statele mari &i maicu seam fa# de Rusia, care cuta conflicte.

Aceast institu#ie, cu puteri de stat îns f r teritoriu, îndeplinea rolul de stat-tampon între România&i Rusia &i între toate statele ale cror înterese gseauaici un col# de frecare. Aceste motive au fost pentrucare Comisia European, înfiin#at la 1856, numai

pentru 2 ani, s’a prelungit mereu, identificându-se cuinteresele #rei &i a fost considerat aproape ca oinstitu#iune na#ional.

Interesele statelor mari reprezentate aci au fost

diverse, ba chiar la unele direct opuse; dar totu&i afost posibil s facem s predomine interesul general -navigabilitatea gurelor, libertatea desvâr &it a

naviga#iunei &i Comer #ului - care era identic cuinteresul României.

Este totu&i interesant de urmrit politica diverselor state reprezentate aci, pentru a &ti cum s’au manifestatinteresele lor reale aci &i la ce atitudine ne putem sne a&teptm de la ele în viitor.

Comisiunea European s’a nscut din neputin#aTurciei - care pân la 1829 era st pâna gurelor Dunrei - de a le între#ine navigabilitatea &i de a seopune încercrilor Rusiei de a le închide, pentru a-&i

proteja traficul portului Odesa &i pentru a în bu&i

din germene cele dou Principate la st pânireacrora râvnea.

Sir John Stokes, primul delegat al Angliei laComisiunea European, d o descriere foarteinteresant de modul cum au tratat ru&ii naviga#ia laGurile Dunerei în timpul dela 1829 pân la 1853 cât aust pânit ei Delta.

Anglia, care voia a&i asigura aprovizionarea cucereale din principate - &i care în acest scopînsrcinase înc cu mult înainte pe C pitanul Sprattdin marina ei pentru a studia Gurele Dunrei &i a faceo harta a lor - profit acum pentru a trimite pe unul din

cei mai distin&i Ingineri englezi, Sir Charles Hartley,ca în calitate de Inginer *ef al Comisiunei Europenes alctuiasc proiectele &i s execute lucr rile.Interesul mare direct al aprovizionrii #reii cu cerealecare’i lipseau, care o leag pe Anglia de aceastchestiune, a asigurat reu&ita deplin atât a lucr rii cât&i chiar a institu#iunei.

Aceste interese directe, opuse, ale Angliei&i Rusieiau fost acele care au predominat &i în urm în sânulcomisiunei &i au dat pe mult timp directivele politiceale atitudinei delega#iilor acestor state. În jurul lor segrupau apoi delega#ii celorlalte state dup afinit#ilelor politice &i interesele lor speciale. Rusia, cu politicaei du&mnoas func#ionrii comisiunii dunrene, ar mas aci izolat, sprijinit - în urm, pentru alteinterese - cel mult de aliata ei Fran # a; Delegatulfrancez, în &edin#ele comisiunei, avea obiceiul de aîntrebe ostentativ pe delegatul rus cum s voteze, &i sedezinteresa, de altfel, de afacerile curente alecomisiunei; cel mult el se ocupa de ocrotirea intereselor companielor franceze de vapoare, care fac curseregulate în porturile Dunrei, adic de singurul interesreal ce’l are aci acest stat.

Turcia, credincioas politicei ei tradi#ionale antiruse,avea toate motivele s vad în comisiune o barier pentru preten#iele Rusiei &i deci un apr tor natural al

( Fragment din volumul Dun%rea i problemele ei tiin # ifice, economice i politice,Gr. Antipa, Academia Român, Studii &i Cercetri, vol VI, Bucure&ti 1921 )






13

ei. Germania, legat prin interesele speciale ale statelor din Germania de sud la gurele Dunrei &i prin intereselecompanielor de naviga#iune „Levante Linie” - ale cror vapoare viziteaz regulat aceste porturi &i fac un marecomer #, mrind debu&eul produselor germane înRomânia - sprijinea de asemenea cu toat sinceritatea

comisiunea Dunrean ca o garantat a intereselor ei. Când la conven#ia din Londra la 1883 drepturileRomâniei au fost înclcate, 3 din cei mai mari înv#a#igermani - Holtzendorf, Felix Dahn &i Geffken - ne’auaprat cu mult cldur chiar încontra aliatului lor Austria.

Acela&i lucru &i cu Austria,care îns pe lâng politicaferm antirus, urmrea &iinteresele speciale ale politiceisale de acaparare, cutând socupe cu fo&ti ofi#eri austrieci

postu ri le importan te aleserviciilor comisiunei; ba chiar în 1883, când cu propunerea

Barr ( re, vrând s-&i asiguremonopolul Dunrei din sus deBr ila, &i-au dat mâna cu Ru&ii,votând pentru scoaterea bra#ului&i gurele Chiliei de subautoritatea comisiuneieuropene, ceeace putea s aibconsecin#e foarte periculoase

pentru navigabilitatea gurei

Sulinei. Un conflict pe care Ru&iil’au creat apoi la Stri-Stambul&i prin care urmreau s nealunge pe noi cu totul dela gurele Chiliei, era a douaconsecin# a acestei nesocotin#e austriece.

Italia, legat prin micele interese speciale ale liniilor ei de naviga#ie, avea o atitudine prietenoas, din cauzaraporturilor ei cu Anglia &i cu România, îns nu aratun deosebit interes pentru chestiunele proprii alecomisiunei. Ba chiar în timpul epidemiilor f ceaadeseori dificult#i din cauz msurelor - displcute &icostisitoare pentru vapoarele companiele de naviga#ieitaliene - dar necesare în interesul general&i al apr rei#rei de epidemii.

Români a , legat prin propria ei via # denavigabilitatea gurilor Dunrei, neurmrind satisfacereanici a unui interes particular, ci numai a marelor interesecomune - a între#inerei navigabilit#ii gurelor &i aapr rei libert#ii naviga#iunei &i comer #ului - de &i statmic, &i’a câ&tigat încetul cu încetul un deosebit prestigiu&i o incontestabil autoritate. Acest prestigiu se mrea&i prin rolul ei de gazd cât &i prin recunoa&tereasacrificiului mare ce’l aducea pentru un scop superior.

Gra#ie acestei situa

#ii ce

&i’a dobândit-o, ea a pututîntotdeauna #ine concesiunea s mearg pe drumul drept

al îndatorirelor ei stabilite prin tratate; a &tiut s

paralizeze orice tendin#e de acaparare &i orice încercarede a aduce vre’o atingere intereselor #rii, &i s eviteorice fel de conflicte.

Acest prestigiu mare câ&tigat de România, ne-afost, îns, înc &i de un mai mare folos, atunci cândAnglia, care’&i gsise acum alte locuri mai comode

pentru aprovizionarea patriei lor cu cereale, &i deci,nemai fiind legat de Dunre printr-un interes atât demare, s-a început a se desinteresa de mersul lucr rilor de aci. Acuma numai numrul mare de vase engleze

ce vin aice (peste 1 mil. tone anual)&i comer #ul mare ce’l fac aci,transportând cereale&i importând fier &i crbune din Anglia - erau singureleinterese, de ordin totu&i secundar,care o legau. Delegatul englez nu maiera ales din persoane marcante &i numai punea acum aceia&i rîvn în

aprarea intereselor mari alecomisiunei, ci mai mult în chestielede sprijinirea comer #ului #rei sale.Delegatul rus începuse a câ&tiga cevamai mult teren, Turcia sl bise preatare, #rile neriverane se ar tau totmai indiferente &i numai Germania&i Austria, interesate direct cariverane, luptau hotrâte alturi denoi. Aceasta era situa#iunea înainteaizbucnirei r zboiului mondial, care aschimbat apoi cu totul raporturile

dintre state &i a pus în eviden#alte interese.

Dun#rea româneasc#

Pân aci am încercat a schi#a în linii generale cursulsuperior &i mijlociu al Dunrii &i a pune totodat îneviden# câteva din problemele legate de aceste pr #iale ei. Am f cut-o aceasta mai mult în inten#iunea dea da o idee general despre fiin#a, viea#a &i evolu#iuneafluviului &i a basinului su în toat întregimea sa, cât &icu scopul de a procura datele de care aveam nevoe

pentru priceperea celor ce urmeaz. Vom trece acumla descrierea cursului inferior , adic în partea carecurge prin Câmpia Româneasc pân la gurile ei de lamare, spre a ar ta via#a &i activitatea sa &i pe aceast

por #iune &i a completa astfel acele elemente, care nesunt necesare pentru a putea judeca diversele problemece le prezint &i îndatorirele de munc ce ni le impuneacest mare fluviu.

Din studiul pr #ii sale superioare, pân la CâmpiaRomâneasc, am vzut c se constat fapte, care ne

pun în eviden# geneza &i activitatea gigantic pe carea desf &urat-o odinioar acest fluviu dominator al

(continuare în pagina 21)







14

I o n e

l N E C U L A Prolific cum e &i cum îl &tiu de atâta vreme,

Vasile Ghica revine cu un nou volum de panseuri, În ghearele râsului (Editura GraphoPress, Tecuci,2015), o culegere de gânduriconcentrate, sprin#are &i cu func#ie terapeutic pentru cei consterna#i de nebuniile acestei lumi.Pedagogul nu se dezminte.Prin frânturile sale de gând,sprin#are &i delectabile,autorul face &i educa#ie

civic, îl oblig

pe cititor lareflec#ie, la evaluri, la

disocierea binelui de r u. N-am mai #inut eviden#a

tuturor demersurilor saleaforistice, &tiu doar c estedestul de bogat, c aoptimizat acest gen dereflec#ii, frânte &i laconice,&i-a f cut din panseuri unmod de a lua în r spr

metehnele noastre de toatezilele &i derapajele cu carene-am tot confruntat înultimul sfert de veac. Nu areo re#et anume, în actul de plsmuire a panseurilor, dar folose&te deseori asocierea parad oxal, aducereafa#-n fa#, în oglind, a unor no#iuni antinomice în scopul extragerii unui sensnou, de cele mai multe ori surprinztor,

imprevizibil, hazos &i/sau caricaturizant.Autorul pare convins c cea mai

s%n%toas% solidaritate uman% ar putea fiedificat % de umor (p.85). Probabil c aredreptate. S % nu uit %m niciodat % , neavertizeaz, c% din surâs, surâs r % sare (p.85iar veselia unei epoci, supraliciteaz, estedirect propor # ional % cu inteligen # a ei (p.83). Deseori, lâng % l %comia bogatului st % lenea s%racului sau Succesul se transform% , de

regul % , în # int % nu în model (p.100).

La fel de frecvente sunt dispunerile metaforice,irizarea stilizat a unui gând, a unei idei, a unei op#iuni. Într-o genera # ie exist % doar câ # iva scriitori lân%-nlân%. Ceilal # i suntem urzi # i din tot soiul deînlocuitori (p.97). Sau: Fertili vom fi to # i. M %car ca #%rân%.(p.83). Sigur c cele dou modalit#i

subliniate mai sus nu epuizeaz, nici pe departe, ansamblul mijloacelor folosite de autor în plsmuireaaforismelor. Cele mai multe

proceseaz o asocia

#ie de termeni&i idei din care rezult o concluzie

aforistic sagace, surprinztoare,nstru&nic &i de efect. Aforismuleste concluzia unui întreg proces deelaborare, din care autorul nudezvluie decât rezultatul, sfâr &itul,încheierea. Timpul transform%

treptat aspira # iile în nostalgii(p.5). Îl confirmm. Care nostalgienu se deconteaz dintr-o nelini&te a

spiritului, dintr-o ptima&scormonire prin interioarele Eului?

La fel de adânc se arat &i urmtorul: Dou% c%mile trag denoi toat % via # a: aspira # ia spreechilibru i tenta # ia aventurii (p.7).

Diversitatea tematic &i varietateaideilor puse în circula#ie confer aforismelor lui Vasile Ghica o

anumit gra#ie, savoare, apeten# dar de multe oriresurec#ioneaz îns&i gândirea corect în în#elegerea

devlm&iilor care, de multe ori, imprim acestui secol prezum#ii nebuloase &i absurde. Dac-ar fi grupatetematic s-ar putea alctui ni&te manuale de etic, deestetic, de conduit &i comportament. De altfel,aceasta este &i principala calitate a plsmuirilor lui VasileGhica. Fiecare cititor gse&te în aceste frânturi de gândceea ce caut &i ceea ce-l intereseaz. De asta leapreciez, le citesc cu plcere &i interes &i le recomandcu cldur tuturor celor interesa#i de o gimnastic amin#ii crocant &i întremtoare.







16

D u m

i t r u

A N G H E L

Eleva *colii „Mihai Eminescu”, Cristina

Vasiliu, clasa a III-a C, „banca de la geam”,debuteaz editorial cu volumul „Suflet de stea”, Editura Nico, Tg. Mure&, 2015, 66 de pagini, „premiera” sa liric, în „stagiunea” de primvar ai celor zece ani împlini#i, sub semnulinspira#iei poetice &i a imboldurilor venitedinspre modelele sale ilustre, poetaAna Blandiana &i cuvintele calde, ca obinecuvântare: „Pentru un suflet îngeresc”,de pe pagina de gard a cr #ii; poetul NicolaeBciu# &i vorbele sale încurajatoare: „De aici,Cristina Vasiliu începe olume, i se deschide undrum”, din postfa #avolumului; &i prozatorulRomulus Rusan, carei-a promis Cristinei.. .o excursie fascinant

prin „Americaogarului cenu iu”!

Cartea micu#ei poeteseînsumeaz 29 de poeme deo inocen# juvenil, celemai multe de factur religioas, cu incanta #iiliturgice, la vecernia desear , în acorduri molcome

de toac% & i sonorit#i preclasice ale„Clavecinului binetemperat”, cu gra #ia &ismerenia cuminte arug %ciunii unui copilînainte de culcare. O

poezie care parc ar venidin alte vremi, mai blânde&i mai a&ezate, cu dangt declopot, ca în „Didahiile”lui Antim Ivireanu sau„Psaltirea în versuri” a MitropolituluiDosoftei; &i o poet de secol XXI, de-o puritatecelest, care se joac... „de-a poezia” cu gra #iaincon&tient a cre&tinilor care mureau pentrucredin#a lor în arenele sacrificiilor Romeiimperiale.

Volumul de versuri „Suflet de stea” sedistinge ca o edi#ie de lux, în condi #ii tipograficede excep#ie, îmbog#it &i de ilustra#ia în culori-

pastel, semnat de pictori#a Constan#a Abla&ei-Donos, 29 de crochiuri vivace, iconografietradi#ional, peisagistic &i portrete de copii,care completeaz, într-o atmosfer celestuneori, u&or bucolic alteori, compendiul tematic al celor 29 de poezii.

În cartea Cristinei exist structuri lirice, poeme, poezii, neîncadrabile vreunei prozodiianume, dar sigur moderne, cu doar... palide aluzii

la ideea de strof , de ritm sau rim de tip clasic, ca la

&coal; în afara unor... u &oare „accidente” de rimîmperecheat, poate pentru c dominant r mânetematica religioas% , iar la prima lectur , cititorul, chiar cel f r o minim cultur ecleziastic, religioas, vaîn#elege c singura atitudine convenabil &i responsabilr mâne doar propria rela #ie cu Divinitatea &i c, pân laurm, orice ingerin# în interpretarea faptului religiosr mâne doar mistica intim imperturbabil dup crezul su artistic, pe o constant programatic, de&i u&or alterat, nuan#at de fr mântri, ezitri &i sincope decon&tiin#, ca „Missa solemnis”, iar varianta poetesei

poate fi acceptat sau nu...Volumul de versuri din

portofoliul spiritual al uneifeti#e de zece ani se deschide,la pagina 7, cu un poem de-o

puritate angelic, juvenil &ide-o sinceritate cald ,dedicat poetei-model, ca odeclara#ie de iubire &i respectnedisimulat, doamnei AnaBlandiana: „Ana în floarea-soarelui”: „Sub raze delumin,/ Privea uimit cu ochicristalini/ *i suflet de crini,/Spre bolta albastr a ceruluifereastr / .../ Trezit în alt

lume,/ Sim#ea cum petaleleflorii pe care sttea/ Vorbeaucu ea, o fascinau/ ... / Spicede grâu, în valuri de râu, semi &cau -/ Pe Dumnezeu,

pentru ea, îl chemau -/ ... / Anasus, Ana pe pmânt,/ În veci,Ana – cu Cuvânt!”

Urmat de o poezioar , curim încruci&at & i cuincanta #ia melodic , & isolemn , & i cucernic , & i

naiv a unei rug %ciuni a copiilor de vârst foarte mic:„Înger îngera&ul meu/ Ce mi te-a dat Dumnezeu/ Eu suntmic/ Tu f -m mare... (nu-i a&a c v-o aminti#i?!), carestabile&te o anume ritualic didactic, între profan &isacru, cu reguli stricte de propovduire religioas,ca-ntr-un „manual al bunului cre &tin”: „Înger, îngera&,/Cu bujori de copila&,/ Cu pr blând de catifea/ *i cusufletul – o stea,/ Cine-#i d aripi s zbori/ *i la noi ste cobori?!” („Îngerul”, pag. 11); &i parc ar urma urareacald &i iubitoare a doamnei profesoare Vasiliu: „Somnu&or, vise plcute/ Îngerii s te srute!”, adresattalentatei sale fiice...

*i, ca s schimb pu#in registrul liric, iat &i chipul mamei, în tonuri nostalgice de George Co & buc, un

portret cu viziuni luminoase, ca &i cel f cut doamnei

Ana Blandiana, ca o magie a nevoii de ocrotire: „Mamase-ndreapt mereu spre mine,/ Cu ochii blajini &iumbletul lin;/ Roua pe pr ea o poart!/ .../ Mam drag/






17

Privirea ta blând/ Seamn cu arborii înflori #i,/ Îmiaminte&te de soare!” („Mama”, pag. 15), pe o partitur ca un Preludiu de Claude Debussy, &i idilic, &i infantil.

Revenind la profilul tematic major al volumului„Suflet de stea”, pentru o feti# de doar zece ani, nevoiade Dumnezeu ar prea anacronic prin raportarea laconceptul dual, între „credin# &i tgad”, ca la Tudor

Argezi, sau la cel al Crea # iei Divine &i al teoriei atee aEvolu#iei speciilor, darwinist. Pentru Cristina Vasiliu, pentru poeta Cristina Vasiliu, lucrurile sunt clare, înviziuni luminoase, crepusculare: „Dumnezeu se na &te,/În aura de astre” („Na &terea”, pag. 19); de&i parc ar încerca-o un existen#ialism în impas &i o alternativideatic, în tonalitatea grav a unui Coral de Bach,dintr-un poem de-o simplitate, de-o naiv &iimpardonabil nedumerire: „Ap-n pmânt,/ Stea – încer,/ Peste noi to#i,/ Un adânc mister”, se confeseaz Cristina, ca la o Spovedanie în fa#a duhovnicului ei, înS ptmâna Mare („Ap cereasc”, pag. 29).

Ba chiar parc ar încerca-o un u &or „atac de panic%”, spiritual, în fa#a misterelor existen#ei fiin#eiumane &i a tuturor vie#uitoarelor de pe Pmânt, &i a unuiînceput de nonaccept, ca o revolt în genunchi, &i a unui

puseu timid de alternativ, de Toma Necredinciosul,nedus pân la capt: „M rog,/ Plângând din pleoapelede cer/ ... / Cea#a m cutremur ...” („Cea#a”, pag. 35);„cea # a”, ca o metafor !

O incredibil maturitate conceptual religioas, ca o justi #iar , posibil excomunicare: „În mâinileCreatorului ceresc,/ M-am cutremurat...” („Globul”,

pag. 43), care mi se pare prea mult , prea matur, chiar înaccep #iunea unei educa #ii religioase precoce aCristinei Vasiliu.

Parc prea multe dileme existen #iale pentru tânra,

foarte tânra poetes, întrucât impresia de prim contactcu poezia sa trimite spre un fel de neastâmp r din zonaunui copil r % sf %# at, care nu prea mai &tie ce s fac cuatâtea daruri, aduse &i de Sf. Nicolae, pentru c &i-alustruit cu grij încl#rile, &i de Mo& Cr ciun, sfântul„travestit” în Mo& Geril din copilria pervertit înateism a prin#ilor si: „M-ntreb, atunci, timid &inedumerit: «Este o lumin din adâncuri, plin de

poveste,/ Sau e vreun semn divin ce-mi d de veste?»”(„Soarele”, pag. 49).

Exist în poezia Cristinei Vasiliu o direc #ionare spreDivinitate, ca o obsesie, ca un canon al a&teptrii, alnevoii de certitudine, într-o lume în care intuie &te ,

percepe involuntar, instinctiv, nereguli &i nesiguran#,în ciuda protec#iei prin#ilor si, mama &i tata, &i acuvântului cald al duhovnicului, printele su spiritual.Cristina, poetesa Cristina Vasiliu, are propriilenedumeriri, are întreb rile ei, cele mai multe f r r spunsuri, & i-atunci izbvirea vine tot dinspreinteroga#iile retorice ale crezului su duhovnicesc.

„Suflet de stea”, un volum de versuri, pe o tem religioas atipic% , discursiv & i înclinat spremesianism, dintr-o „catedral % a speran # ei i lini tii

suflete ti”, pe acordurile în presto-cantabile ale unuicântec de slav &i ale unui maiestuos „Ave, Maria”,de&i o altur pe Cristina în planul crea #iei literare, cuindulgen#a &i admira#ia necesare, celebrului personaj

al scriitorului francez Jean Baptiste Poquelin, zisMoliere, care... „nu &tia c face proz!”

(urmare din pagina 7)

Continu f r s mai respire:- Am pus pe&tele tiat în tav cu cartofi... ap cu pu#in ulei

pân îl acoper cu totul... asta voiam s te întreb la telefon: când pun condimentele?

- Un moment, îi spun, s verificm cartofii. Dac ei sunt gata, pe&tele e cu siguran#. Deschid cuptorul aragazului&i dau verdictul.Gata! Pregte&te sucul de ro&ii, piperul, dou, trei foi de dafin &imult, mult usturoi.

Gina se repede la toate odat ca o ma&in sc pat desub control.

- Vai, Ica, nu mai am foi de dafin!- Mai bine, zic, eu nu suport mirosul.- Dar Vasile?- O s punem dou pahare de vin alb la sfâr &it, poate chiar

trei s-i treac de condimente. Ai vin alb, nu? Caut în debara prin plocoanele domnului secretar.

Cu eforturi conjugate „Bumbe&ti-Livezeni-ul” nostru culinar este scos din cuptor &i arat bine. Fac un semn ctre cameraAnu#ei.

- Mai doarme cel pu#in o or , se dezvinov#e&te Gina.M ridic s-mi pun geaca.- Ce faci drag, nu r mâi la mas? Încearc Gina s m îmbie.- Nu renun# seara la obi&nuitul meu lapte btut

cu grisine.În u&a de la intrare, Vasile se mai &terge cu o cârp pe mâini.

Am plecat la timp!- Vezi c te a&teapt jos.- Cine? zic.- Marinarul. Cic te cunoa&te.Uimit, r mân f r glas. Noroc c u&a apartamentului s-a închis

la timp. Numr treptele palierului care parc s-au împu#inatinstantaneu. Lungesc timpul lustruind balustrada cu privirea.

N-am ce face, întâlnirea pare inevitabil. Ca un animal f r sc pare m îndrept direct ctre umbra din mijlocul aleii.

- S-a întâmplat ceva?- Nu. Te a&teptam s te conduc spre cas. E deja întuneric.- Mul#umesc, dar stau foarte aproape.-*tiu.-*i ce mai &tii? întreb în#epat.M urmeaz îndeaproape.-*tiu c e&ti cumnata lui Vasile de la scara trei; mai &tiu c vii

s-#i vezi nepo#ica; c lucrezi la Navlomar &i c e&ti înnebunitdup tunsori a la garson.

M opresc brusc. Aproape d peste mine.- Altceva mai &tii?

- Pi... îngân contrariat de brusche#ea mea. Am un bile#elmic, murdar de ulei cu numrul tu de telefon. Vasile a fostfoarte amabil...

Doar aerul rece al toamnei m avertizeaz c am r mascu gura deschis!

- Înghite-l! strig sugrumat de indignare.Doamne, în lumea asta mare, în fiecare secund moare doar

cineva nevinovat! Nu-mi dau seama dac merg repede sau fug.Trec strada, dar nu urc pe dalele de piatr din H. *tefan directspre cas. Continui drumul pe falez ctre „P”-uri. M urmeazîntr-o mu#enie vinovat. În fa#a primului bloc turn, între magazinul

pescresc &i cofetrie, îi a&tept ultimii pa&i. Vreau totu&i s nedespr #im civilizat. Un vânt cu stropi mari de ploaie &i frunze uscate

plutind peste noi s-a stârnit din senin. Îmi face semn s intr m încofetrie.(va urma)

ICA







18

Cartea cunoscutei cercettoare LiviaCiuperc se înscrie în seria restituirilor unor „biografii literare &i opere artistice mai pu#inexplorate din orizontul nostru cultural”. De dataaceasta, autoareaîncredin#eaz tiparuluilucrarea monografici s t o r i c o - l i t e r a r

Alexandru Lascarov – M o l d o v a n u . Încorse t %rile unei

vi e # i. Prefa#atorulcr #ii, directorulMuzeului Na#ional alLiteraturii Române,Lucian Chi&u, salut

pr eocupa rea LivieiCiuperc de a aduce înactualitate opere„aproape uitate ale unor scriitori importan#i înmomentul activ alcrea#iei lor”. În acest

caz, autoarea „facetentativa de a redaintegral imaginea operei lui Alexandru Lascarov

– Moldovanu”.Alexandru Lascarov – Moldovanu este unul

dintre intelectualii României „uita#i sau pu#incunoscu#i”. Tecucean prin na&tere, format laTecuci, Bârlad &i Ia&i, a tr it între anii 1885-1971 &i a fost un apreciat jurist, politician, scriitor,

publicist &i traductor. A lsat o oper bogat, peste 30 de lucr ri, aprute în timpul vie#ii sau

postum, studii &i articole în presa vremii, de omare diversitate tematic &i de gen. *i, poate,mult mai multe volume nepublicate, aflate înmanuscris, descoperite &i semnalate de LiviaCiuperc în aceast carte, aflate în arhivaBibliotecii Sfântului Sinod.

Cele peste 300 de pagini ale cr #ii suntstructurate în mai multe capitole: primul dintreacestea este dedicat, cu preponderen#, printrealtele, activit#ii radiofonice la Societatea deRadio Bucure&ti, de slujitor &i sus#intor al*coliisau în diferite func#ii administrative – judector de plas la Babadag, administrator de plas în

jude#ele Covurlui &i Tulcea, avocat &i juristconsult

la Foc&ani; capitolele urmtoare aduc în prim plan doudintre scrierile lui Alexandru Lascarov - Moldovanudedicate copiilor, mai multe povestiri cu caracter moralist, apoi scrieri elogioase la adresa unor

personalit#i, în rândul crora mareleistoric Nicolae Iorga este cel dintâi,cruia, la împlinirea vârstei de 50 deani, în 1921, îi dedic un volumomagial, o adevrat monografie avie#ii &i operei acestui „stâlp al istorieiromânilor”. Emo#ionant este &i

omagiul adus de Lascarov omuluiintegru &i mare patriot Apostol D.Culea, „fost institutor, autor demanuale &colare, animator cultural,scriitor, traductor, publicist”.

Ultimele dou capitole, aproape150 de pagini, con #in scrieri cucaracter religios, dedicate deAlexandru Lascarov familieicre&tine, istoriei &i credin#ei noastrestr mo&e&ti. Este semnificativevocarea romanelor Mamina (1934),

Întoarcerea lui Andrei Ptra&cu(1936) &i Ttunu (1937), romane „de

o profund vibra#ie sufleteasc”, în prim-planul crorase afl familia cre&tin. „Recunoa&tem - în acesteromane, apreciaz autoarea cr #ii - exprimri de sufletaproape unice în literatura român, acea tr ire,

printeasc, de profunzime emo#ional, în a&teptarea pruncului-zmislire din tine, carne din carnea ta, trupdin trupul tu, fruct al iubirii întru înflorirea familieitale - a marii familii care este Neamul tu str bun,

Neamul tu Îndumnezeit de la Tatl Ceresc.”

Revenim asupra câtorva dintre temele abordatede Lascarov în preocuprile sale radiofonice sauscriitorice&ti. Demn de eviden#iat este activitatea delumintor al stenilor prin emisiunile concepute &i

prezentate la Radio Bucure&ti timp de peste 10 ani,1930-1940, activitate misionar asemntoare cuaceea a lui Simion Mehedin#i prin Dumineca

Poporului. Amintim emisiunile: De vorb% cu s%tenii, Pent ru s%teni, Minunea Învierii, În # elesul Cr %ciunului, Despre datini, Poezia muncii, Echipa

studen # easc% i via # a sufleteasc% a satului, Gazeta s%tenilor, Un vl %dic% de neuitat etc. De asemenea,


*

G

h i t #

N A Z A R E

,






19

O c

t a v

i a n

M I H A L C E A

Cartea lui Valentin Leahu, Cu sufletul sear % (Editura Grinta,Cluj-Napoca, 2014), abund în

poezi i de dragoste axate pemultiple declara #ii care

accentueaz for #a sentimentului, acesta aproapefiindu-&i suficient. Poetul inventariaz complexagam de stri prin care a trecut împreun cu

perechea sa. Este prezent un ton aparte aldialogului, fapt ce confer &i evenimentelor „maiîncinse” o anumit relaxare. Multe poezii poart

pece tea „ret ro” a scriso ri lo r amoroase care metamorfozeaztimpul trecut într-un mereuelocvent prezent: s%- # i spuniubito cum expediezi un suflet//

sufletul meu de exemplu:/ îl # ii lanaftalina vie # ii tale/ pre # decâteva secunde lumin% ,/ apoi îl îmb%ls%mezi cu lacrimile l % sate/ într-un pocal de c%utare// adaugiun pic de venin/ din fostele tale

pl %ceri/ i îl bagi într-un pliclipit cu nep% sare// timbrul nu-l mai pui iubito/ sufletu-mi etimbrat din oficiu/ cu neuitare( timbru demisec ). Totu&i, ma inatimpului % sta cu miros de benzin%a traversat teritorii tu&ante pentrusufletul poetic, sublimrileestetice fiind recognoscibile înacest volum situat apodictic întrebach i bachus. Este o asumare a fondului naturiidionisiace, cu toate exaltrile caracteristice acesteiie&iri din tipare. Discursul poetului nu exclude niciabordrile mai dure. Caracterul mutabil propriuconstantelor cutri î&i spune cuvântul. Tribula#iilevie#ii sunt asumate cu asupra de msur de ValentinLeahu, acest regim al clar-obscurit#ii având o

putere magnetic ce amprenteaz interiorul: de prea mult bine// m-ai îngropat// între sânii t %i/ im-ai r %t %cit// de prea mult bine/ m-ai l % sat s%- # iadulmec florile/ pe care le rupeam de la gura meabahic% / i nelini tit % // de prea mult bine/ m-ail % sat s%-mi obosesc dimine # ile/ în oglinda în care/ nu te vedeam/ decât pe tine// de prea mult bineiubito/ m% vei l % sa imbecil/ s% nu plec/ mai târziudecât ieri/ ca o pierdut % ,/ pavlo vic% ,/ neduhovnic% ,/ însetat % ,/ nenuntit % ,/ zgribulit % ic%lcat % de ma ina de pâine// ce s-o mai lungim.../ ca o via # a mea de câine ( ca o via a mea de câine ).Cuvintele poetului frecventeaz sfere crepusculare,mereu dedate nemuritoarelor a&teptri. Sunt vizateadânci zone ale sensibilit#ii, totul întru paradigmaiubirii, supus constant aspectelor dramatice ale

abandonului:

tii iubito// niciodat %

nu

tii ce pierzi/ decât când nu mai ai/ n-am uitat// aforismul t %u citat/ dinclasorul cu umbre// apoi mi s-a t %iat r % suflarea/ iaccesul la zilele sumbre ( despuiere ).Un aparte spirit alamurgului adie printre versurile lui Valentin Leahu,amintind de multe pun #i peste abis, trecute cu bine.Momentele când melancolia devine cople &itoareobiectiveaz realitatea fragil a naturii artistice. Câteodat,în pofida neîmplinirilor, transfigur rile poetice au valen#esalvatoare, diafane: z% pada cailor cu clopo # ei/ ne-ajut %

s% întroienim în vise/ i s% ne-amintim/ de întâmpl %ri// ori de tablouri moarte/ de poeziinescrise/ de gândurile goale/ saude-ale min # ii integrale// z% padacailor cu clopo # ei/ ne-alung % iar/

suflet hilar ( calcula ie ). Versurile dinCu sufletul sear % vorbesc despre greu

bnuitele „paradisuri ale suspinelor” ceanim intimitatea unui boem asiduu.

Neocolitele dureri devin uneori poezie,împreun cu toat gamaantagonismelor presupuse în asemeneasitua#ii. Iat &i o impresie hibernal, înamintirea lui + tefan Augustin Doina :ninge cu bulg %ri de z% pad % / imistre # ii nu mai au col # ii de argint/ înfip # i în oapte// vân%torii se ceart %

pe un pahar pierdut/ în iarna astacare/ vorba artistului/ nu mai are

putere// ninge cu bulg %ri mari de z% pad % / i omul cel mare/ nu mai vrea s% ne vad % ( înz # pezeal # ). În mijlocul

tuturor sfâ&ierilor, cu deosebit acuitate, irumpe nevoiade sine: aveam nevoie de marea mea iubire// acum am/ doar/ nevoie/ disperat % // de mine ( nevoia de tine ).Siturile morganatice au deosebit trecere în acest volum.De aici deriv un deosebit farmec al acestor rememor ridin zodia mutabilelor „afaceri amoroase”. Boemia seconfund cu fiin#a poetului, rela#ie simbiotic greu

penetrabil din exterior, dar dovedind, uneori, nea &teptate profunzimi. În aceast circumstan#, lirismul e mereu în proximitate: când beau/ vi # a de vie se adun% în mine/ boabele se strâng la pieptul paharului meu// e vesel

paharul din vi # a de vie/ e trist leg %natul/ boemul nesa # / e greu c% m% pierzi// tu iubit % târzie/ e plumb c% m%

scurgi pe un za # // venera îmi toarn% cu mâna-i zgârcit % / venus din mil % / lumin% târzie/ eu/ dedublat// mai citescc-un chibi # /în dorul be # iei// te tiu fericit % ( neterminat # ).Poezia lui Valentin Leahu pare aflat pe un drum perpetuual sufletului confruntat cu greutatea „z pezilor deodinioar ”. E o asumare complet, atât a pulberii, cât &i aînser rii. Peste toate, primeaz arhiva clipelor ce poate sevor întoarce spre a vesti noi orizonturi.







L i v i a C I U P E R C A

Când pronun#mtoponimul SOLE*TI, gândulni se-ndreapt spre PrimaDoamn a sufletului nostru:

ELENA ROSETTI CUZA, deopotriv, STURDZA,dup mam. De când a vzut lumina zilei, la 17 iunie1825, anul acesta, împlinindu-se deja 190 de ani,copila Elena va cunoa&te lini&tea, iubirea &i armoniasufleteasc în spa#iul a&ezrii Sole&ti (Vaslui), într-unconac, astzi o ruin. Se spune c omul sfin#e&te

locul. Ei bine, în aceast parte de #ar , se pare, nu se prea &tie ce-nseamn vrednicie în oglindirea în vecide veci a ceea ce înseamnglorie istoric. M refeream,de curând, &i la spa#iul numit„Podul Înalt” (a se citi, înacest sens, tableta: Un<Principe al Cre tin%t %# ii> i-un Podul Înalt (deopotriv, pe site-ulU.Z.P.R., sau în volumul

Durerea mea num%r % 33...,

Editura Timpul, Ia&i, 2014, p. 103-106) &i acum, cuvoia dvs., amintinddespre Sole&ti, &i despreun mormânt... *i nuunul oarecare...

Dar mai cu sârg,s-ntoarcem o fil de carte&i s citim ce scria LuciaBor &-Bucu#a (1895-1984),la 1936, în monografia

Doamna Elena Cuza (Editura Na#ional Ciornei,Bucure&ti; coperta cr #ii înnobilat de o reproducererealizat de pictorul Ion Stnciulescu; volum r spltitcu Premiul Femina, în 1940):

„Sub muchia împ%durit % a unui deal din # inutul Vasluiului, pe o culme dinspre r % s%rit de satul Sole tice m%rgine te spre nord larga vale a Vaslu(i)e # ului,

se înal #% casa zidit % de Catinca Rosetti din anul 1827,cu acelea i caturi, cu acelea i fa # ade opuse una alteia i întregite de ceardacuri mari de zid. Tot atât dealb% ca i atunci, ea izbe te i azi ochiul c%l %toruluineumblat prin acele locuri, cu pata sa de lumin% ce

pare c% deschide drumul în desi ul copacilor b%trâni. Aceasta era casa postelnicului Iordache Rosetti...”

Cu mare triste#e s amintim, de&i nu ne face nicio plcere, acest vast domeniu nu mai pstreaz nimic dinfarmecul lui „a fost odat % ca niciodat %...” Putemvizualiza (cu ochii min#ii) fa#ada „tot atât de alb% ca iatunci”, precum în copilria domni#ei Elena sau ca în1936, când (deducem) scriitoarea a vizitat acele locurivasluiene?! O, nu, din nefericire, casa postelniculuiIordache Rosetti va fi fost vandalizat, cu mare sârg, înanii înspina#i din istoria,rii, de micimi ale timpului care,nu numai c nu &tiau s pre#uiasc valoarea, dar au crezut

c distrugând un domeniu, vor uita anii de restri&te pecare, totu&i, nu-i putem ignora. Dac ar fi fost doar

distrugerea de case, n-ar fi fosttocmai foarte mult, ci mai ales,„ prigoan% aspr % împotriva cet %# ii

su fle tu lui” (Lascarov-Moldovanu), amprent dur ,

peste tot &i peste toate... S-aucomis gre&eli care astzi par iremediabil a fi corectate, dar nimic nu este imposibil dac ar exista voin# &i pu#in credin#,

cât un bob de mu&tar.*i totu&i, cea mai mare durere

a cunoscut-o &i a acceptat-o, custoicism, o fiin# nobil, viitoareaDoamn Elena Cuza, care,

posibil, s nu fi fost tocmai ofemeie foarte frumoas sau„timid % i lipsit % de farmec”,dup cum glsuiesc unele voci...Dar dintre toate mrturiile care austr btut pân-n zorii mileniului

al treilea, cu mâna pe inim sus#inem, Doamna ElenaCuza a avut un suflet de aur. În acest sens, putem aducedoar câteva succinte argumente care s întregeascfigura de o noble#e regeasc (împr teasc) a acesteidistinse femei &i doamne de secol al XIX-lea. *i-a iubit&i respectat Familia. A tolerat infidelit#ile so#ului, nunumai din iubire, cât mai ales din respect pentru ,ar .Despr #irea de Primul Domnitor al Principatelor Unite,în mod cert, ar fi fost o pat cenu&ie chiar asupraRomânilor. A acceptat, cu iubire cre&tin, s înfieze &is creasc doi copii, care i-au fost ini#ial prezenta#i

printr-o minciun grosolan. A tolerat, pân în ultima

clip a vie#ii so#ului ei, prezen #a unei femei,f clie sângerând.

20






21

Dar a nu uita (uitare!), în vduvie, Doamna Elenaa f cut tot ce a putut pentru a pstra neîntinat memoriaPrimului Domnitor Român al Principatelor Române,ajutând pe cei sraci &i contribuind cu fonduri bne&ti

pentru construirea de &coli care s poarte numeleacestuia. Un rol important, credem, l-a avut Domnia Sa

&i pentru ca astzi s vorbim de a&ezri române&ti care poart numele „Alexandru Ioan Cuza” în jude#ele:Boto&ani, Ia&i, Gala#i, Foc&ani, Clra&i, Dâmbovi#a,Constan#a sau în raionul Cahul.

Desprindem din noianul de mrturii care au r mas îndalb &i pioas amintire despre distinsa &i nobila DoamnElena Cuza doar una, ceea ce scrie Alexandru Lascarov-Moldovanu (1885-1971):

„ În plasa dat % mie spre obl %duire se g % sea a fi i un sat care purta numele celui întâi domnitor al nostru:Cuza-Vod %. Satul n-avea local de coal %. Înv%#%torul # inea lec # iile într-o c% su #% pitit % , trist % i întunecoas%...”

Gândul de a cere ajutorul &i Doamnei Elena Cuza devinerealitate. Înso#it de primarul comunei, Zamfir Cr ciun,&i de înv#torul Ion *erban, vor pleca la Piatra-Neam#.Era 28 ianuarie 1909. De&i foarte bolnav, Doamna îi

prime&te. Pe strada „Roznovanu”, în casa „Bacalu”,reprezentan#ii covurluieni se înclin cu venera#ie în fa#a„Domni#ei”. Re#inem simplitatea princiar : „ochii aceiaduio i, mândri i limpezi ca în vremea tinere # ii...” Avea83 de ani. „V % dau i eu obolul meu pentru coala dinCuza-Vod %...” O mie de lei. Ultima ei glsuire str pungeTimpul: „Orice ar veni asupra capetelor noastre i oricâtevaluri s-ar abate, noi s% strig %m mereu: «Tr iasc #ara

&i neamul nostru»!...” Vocea-i blajin avea s intre-nnemurire, la 9 aprilie, acela&i an. (Al. Lascarov-Moldovanu, O vizit % la Domni # a Cuza, din volumul Pedrumuri de # ar %... Amintirile unui fost subprefect , Edituraziarului „Universul”, 1930)

La scurt timp dup moartea Doamnei Elena Cuza,Patriciu-Smul#i semneaz în revista „Dunrea de Jos”(Gala#i, nr. 2/octombrie 1909, p. 62-63) articolul „S nefie de pild”, un necrolog, de o triste#e care perpetueaz&i-n acest prezent (2015), despre starea mormântuluide la Sole&ti, din fa#a bisericu#ei „Adormirea MaiciiDomnului” (1858-1860) – ctitorit de Ecaterina Rosetti(mama Doamnei Elena Cuza), vduva postelniculuiIordachi Rosetti-Solescu, într-o dureroas „lep%dare de

sine”, cu un „ grilaj de fier ruginit ”, într-o modestiesor cu pasivitatea. Niciodat nu-i prea târziu pentru ungest cre&tinesc!

Dragi Români de pretutindeni, în iunie, anul acesta,se împlinesc 190 de ani de la na&terea unei Principese aPrincipatelor Române, v rog, pregti#i o floare &i-olumin de buni cre&tini – întru cinstirea aceleia care, cuultimele licriri de via#, a rostit duios &i falnic sfat:„Orice ar veni asupra capetelor noastre i oricâte

valuri s-ar abate, noi s% strig %m mereu: «Tr iasc#ara &i neamul nostru»!...”

continentului european; fapte, care ne fac s negândim la existen#a Dunrei înc din timpurilestr vechi, când mun#ii Schwarzwaldului erauacoperi#i înc cu groase pduri jurasice, formândun povârni& astzi disprut, când relieful pmântuluier . altul decât cel de astzi; când mun#ii, intercala#iîntre Alpi &i Jura cu masivul Bohem, între Alpi &iCarpa#i &i între Carpa#i &i Balcani, abia se ridicau &icând basinele intercalate între aceste arcuri muntoasese pr bu&eau; fapte, care ne arat c Dunrea î&imen#inea albia ei împotriva tuturor acestor mi&criisostatice, sprgând mun#ii &i umplând pr bu&ituriledintre ei, spre a-&i urma calea ei de modelare &inivelare a fe#ii continentului european. Toate acesteconstatri ne pun în admira#ie pentru gloria din

trecut a activit#ii acestui mare fluviu.Prin studiul cursului inferior, ni se pune îns îneviden# m%re # ia adevrat a Dunrii &i activitateagigantic pe care continu ea a o desf &ura aci &iastzi sub ochii no&tri. Dac impresia, pe care ne od, aspectul cursului - încet &i greoi - al cantit#ilor enorme de ap încrcate cu aluviuni, este aceea aunui btrân majestos, gârbovit de vremuri; pentruochiul atent al omului de &tiin# aci este partea ceamai tânr a fluviului; aci este atelierul gigantic deconstruc#ie, unde fluviul î&i desf &ur activitatea sade înaintarea domeniului uscatului asupra mrii &i

de prelungirea continu a cursului su.S descriem dar în scurt caracterele esen#iale &iale acestei por #iuni - cea mai important - a cursuluiDunrei &i s cutm s ne dm seama de activitateace o desf &oar &i de mersul evolu#iei ei. Aci îns nune vom mai mrgini numai la o descriere pur geofiziccum am f cut’o pentru celelalte 2 por #iuni din susulei, ci vom cuta a schi#. &i condi#iunile de existen#extrem de interesante, pe care acest fluviu le ofer organizmelor care tr esc în apele &i în lumea sa &icrora ele au trebuit s se adapteze în mod special.O voiu face aceasta, nu numai fiindc, studiind

Dunrea, e interesant a cunoa&te &i laturea eibiogeografic%, dar, mai cu seam, fiindc rolul unor organisme e aci atât de mare, încât nici nu suntemîn stare a pricepe activitatea geodinamic a fluviului,f r a cunoa&te felul de viea# al acestor organizme&i fiindc biologia acestor organizme e atât de legatde viea#a fluviului, încât face parte din regimul sunatural; pe de alt parte &i fiindc o întreag serie de

probleme &tiin#ifice &i economice, de cea mai mareimportan#, sunt bazate tocmai pe condi#iunilehidrografice &i biologice speciale de acest mediu detrai cu totul particular.”


Dun#rea...







22

Geografia este istorie &i destin.Soarta st sub semnul geologicului.Care sunt semnele zodiei geologice

ale românului?Este clasic abordarea Carpa#ilor drept

coloan vertebral a neamului, spinare ceune&te cele dou laturi ale limbii &i ale #rii.

Numai c românismul este o fiar cu douspinri, dac ar fi s-l parafrazm pe cronicar.

Dunrea, prin valea sa&i grinduri, a fost unspa#iu de etnogenez, refugiu în vremuri tulburi,asemenea piemontului carpatin.

Dar românismul sud dunrean este o

realitate istoric major , ocultat, stropit desângele aromânilor în principal în momente deexaltare na#ional clevetite de du&mani aineamului, dar de ne&ters din memoria istoric.

Dunrea a mai fost pentru români&i un dar dumnezeiesc de ocrotire.

Fluviile au fost totdeauna axe de comunicare&i penetrare geopolitic.

Datorit Cazanelor, înainte de vreme

cataracte, Dunrea a fost un ax gâtuit care dincale de penetrare a devenit limes frontier .

Imperiul otoman &i-a stabilit limita pe Dunre,la nord întinzându-se zona de vasalitate a cror drepturi au fost garantate de capitula#ii respectatestrict de ctre un islam al corectitudinii.

Niciun musulman nu se putea stabili definitiv

la nord de Dunre, nicio moschee nu se putea ridica pe aceste pmânturi.

O, Românie, unde sunt timpurile acelea? Nu degeaba *tefan cel Mare a lsat urma&ilor

mo&tenirea încrederii în turc.Binecuvântat fii, Dunre, cu bijuteria geopolitic

numit Cazane!

N i c

o l a e

B A C A L B A S A

,






23

Când vine vorba demedici scriitori,invariabil m gândescimediat la A.J.Cronin.În vremea adolescen#eimele timpurii, unul dintreromanele pe care le-a

publ ica t sco #ianul,„Castelul plrierului”, afost cea mai citit carte

de ctre bie#ii din ga&caîn care îmi pierdeamtimpul liber, tind frunzla câini. Nu mai &tiu cuiapar #inuse tomul f cutferfeni#, dar re#in c lamine a ajuns f r coper #i &i cu filele f cutemici suluri pe la col#uri. În schimb, dac mgândesc la vreun medic român celebru, carescria bine, primul care-mi vine în minte este

Vasile Voiculescu. „Ultimele sonete închipuiteale lui Shakespeare”, publicate cu ani în urmîn colec#ia de format mic, Cele mai frumoase

poezii, sau romanul „Zahei orbul”, sunt, dupcum se &tie, cele mai cunoscute scrieri alerenumitului medic-scriitor. Pe plan local, încontemporaneitate, ne mândrim cu mai mul#imedici care scriu, din care a& remarca pe

Nicolae Bacalba&a, dar &i pe Vasile Popa.Ambii &i-au câ&tigat un numr apreciabil decititori datorit talentului literar.

De curând mi-a czut în mân un romancare ne familiarizeaz cu lumea medical aunor vremuri pe care, mul#i dintre noi, am vreas le uitm, scris de Gheorghe Bacalba&a,medic obstetrician-ginecolog din capital,fratele geamn al celebrului &i originaluluinostru concitadin, scriitorul, omul politic &imedicul anestezist Nicolae DobroviciBacalba&a. Am lecturat „Domiciliuobligatoriu”, u&or reticent la început, de parca& fi avut fobia halatelor albe. În aceast

privin# exist ceva adevr. Am oroare de

spitale &i medicamente, poate pentru c tatl meu &i-a petrecutîn aceste a&ezminte câ#iva anidin scurta lui via#, iar mama, înultimii ei ani petrecu#i pe aceastlume, devenise dependent fa#de aparent inofensivele pastile dealgocalmin, pe care le înghi #eacu pumnul. De aceea nu apelezla medic decât în caz de extrem

urgen#. *tiu c nu e solu#iaoptim, dar nu pot proceda altfel.Întorcând paginile cr #ii, sim#eam

parc mirosul inconfundabil alspitalelor&i sanatoriilor colindatede tatl meu. Poate de aceea

stilul mi se prea rece &i aseptic, aidoma culoaruluiunui spital peste care trecuse recent mopul femeii deserviciu. Treptat îns, înotând prin carte, evolu#iadramatic a personajelor m-a prins &i m-am aplecat

mai cu aten#ie asupra paginilor. Spre satisfac#ia mea,scriitorul nu insista asupra detaliilor legate de practica medical.

O clinic de chirurgie din Bucure&ti, renumit prinanii ’50 - ’60, este condus de profesorul Zugr vescu,ajuns prin obedien# &i impostur doctor în medicin.El dispune dup plac de soarta angaja#ilor, neacordândnici un gir profesionalismului, ci numai dela #iunilor &ilingu&elilor, ca un feudal care hotr &te discre#ionar soarta supu&ilor si. Nu ezit s-&i atribuie succesele„colaboratorilor” si, cum îi place s-i numeasc pe

cei mai buni dintre medici, ace&tia fiind OvidiuSingureni, Horia Preda &i Ioana Lujeriu, cei care îlînso#esc, de regul, în sala de opera#ii, dar pe care nuse d în lturi s-i înjoseasc dac are chef. E chiar una din plcerile lui diabolice. Unul dintre cei supu&i laastfel de umilin#e, doctorul Preda, asist neputincios laopera#ia f cut de mediocrul profesor, în urma creiamoare pacienta *tefania B. Din pcate î&i face tardivmustr ri de con&tiin# pentru c nu a avut curajul sintervin, luându-i doctorului Zugr vescu bisturiul declu din mân. Împreun cu ceilal#i doi medici prieteni,Ovidiu Singureni &i Ioana Lujeriu, doctorul Horia Preda

I o a

n G h

. T O F A N







24

continu s-&i bea cafeaua în fiecare diminea#, înaintede a intra la program. Tustrei realizeaz c Zugr vescu,un nume ales excelent pentru a &arja fizicul de piticanieal acestuia, reprezint puterea, statul totalitar, la nivelul

microcosmosului din clinic. Vrând-nevrând trebuies înve#e aria compromisului dac vor s r mânîn func#ii.

Profesorul Horia Preda scrie o lucrare, „Principiinoi în abordarea chirurgiei func#ionale”, pe care faceimpruden#a s i-o arate profesorului. Acesta i-o ridicîn slvi, spunându-i c vor mergeîmpreun la un congres dechirurgie de la Paris, unde o vor

prezenta, autori urmând sfigureze profesorul Zugr vescu

&i doctorul Horia Preda. LaParis îns, unde într-adevr

pleac amândoi, Zugr vescu î&iarog în totalitate lucrarea,expediindu-l pe Horia s vadcastelele de pe Loara,spunându-i c organizatorii îltrecuser ca înso#itor, crezând c

profesorul vine cu so #ia. Nevenindu-i s cread cum is-a furat lucrarea, numele luifiind trecut pe copert cu literemici, doar în calitate decolaborator, doctorul Predarefuz excursia, preferând scolinde Parisul pe toat duratacongresului. Se plimb pe str zisau prin parcuri, dar intr &i înanticariate, de unde ar vrea s achizi#ioneze pentruso#ia sa, Adalgiza, vreo carte rar , la pre# modic, cu

banii pe care &eful clinicii se îndurase s îi întind ca

unui milog, „pentru cheltuial”, cum se exprimase,mali#ios, înainte de a intra în sala unde urma s se#in congresul.

În urma mor #ii pacientei *tefania B. profesorul nuezit s sugereze c vinovatul de serviciu ar putea fimedicul Ovidiu Singureni, de&i acesta îl ajutase cu maimul#i ani în urm s pun clinica pe picioare. În jurnalulsu, referindu-se la cel pe care îl ajutase cândva &iacum îi era &ef, Singureni scrie: „*i-ar fi dorit s fie unmare chirurg, dar cum nu putea &i-a organizat cu dibciadisper rii aparen#ele, Z. a intrat din Putere în chirurgie

&i nu i-a mai r mas alt cale decât de la chirurgie înapoila Putere.” În ac#iunea obsesiv dus împotriva

chirurgului Singureni, care îl ajutase cândva s-&i scrieteza de doctorat, o mobilizeaz &i pe doctori#a Sevasti#aVârtej, secretara de partid a clinicii. Întors de la ovântoare, profesorul se duce la clinic, direct în sala

de opera#ii, unde îl surprinde pe doctorul Singureni f r calota de pe cap. Venindu-i apa la moar , zbiar la el,amenin#ându-l cu sanc#iuni aspre. În replic, doctorulîl întreab cum de-&i permite s intre în sala de opera#iiîn costum de vântoare, de parc ar fi dorit s continue„masacrul din pdure”. Aluzia e prea transparent ca

profesorul s nu priceap c serefer la moartea *tefaniei B.Din acest moment Zugr vescuî&i intensific, furibund, ataculîmpotriva subordonatului su,

vânându-i gre&elile sauinventându-le. Îl marginalizeaz,apelând &i la primitivul tovar &Lungu, „muncitor la baz” cumîi place acestuia s se prezinte,activistul din forul superior, pelinie de partid, care convoac deurgen# o adunare a oamenilor muncii din clinic unde angaja#ii,instrui#i &i amenin#a#i de profesor,s condamne cu mânie proletar abaterea disciplinar a doctoruluiSingureni. Limbajul de lemn dintimpul desf &ur rii &edin#ei este&arjat pân la pamflet. În finalSingureni este marginalizat &itrimis s fac secundariat înspital. Nu pentru mult timp,

pentru c se îmbolnve&te &i cade la pat. Chiar dacî&i revine, întorcându-se la munc, se stinge nu dupmult vreme, pe picioare, ca o lumânare îngropat în

nisip. La înmormântarea lui Singureni, profesorul îi prezint condolean#e so#iei acestuia, a&ezându-senon&alant &i protector lâng ea. Ca într-o pies absurd,alturi de îndurerata so#ie, prime&te, în continuare,condolean#ele, de parc ar fi f cut parte dinfamilia decedatului.

Pe alt plan, atunci când Zugr vescu simte cfunc#ia de director îi este vânat de doctorul Cezar Hobi#, îl îndeprteaz din clinic, trimi#ându-l la una&a zis centru de cercetare medical, pe care îlînfiin#eaz ad-hoc, de pe lâng o mare central

industrial, cerându-i s fac un studiu despre influen#amediului industrial asupra patologiei chirurgicale.






25

Mai puternic ca niciodat, st pân pe situa#ie, segânde&te s-&i încununeze cariera de doctor în chirurgie,membru corespondent al Academiei de *tiin#eMedicale, profesor &i &ef de clinic, cu o monografie

despre chirurgie, al crei autor s figureze, dar pe cares i-o scrie unul dintre angaja#i. Întâi apeleaz la Preda,dar refuzat de acesta se reorienteaz ctre doctori#aIoana Lujeriu. În prealabil femeia acceptase s-i scrieun articol, semnat îns de amândoi, dup vecheatactic, folosit de profesor în cazul lucr rii prezentatela Paris. O laud &i îi promite marea cu sarea, inclusivc o va lua în Grecia, la un alt important congres alchirurgilor, dac o s-i scrie &i lucrarea vie#ii lui, pecare s o intituleze „Chirurgia func#ional &ireconstructiv”. Sim#in-du-&i amenin#at independen#a

profesional, Ioana refuz s mearg cu profesorul înGrecia &i nu accept s-i scrie lucrarea cerut cuinsisten#. Ca &i în cazul doctorului Preda, profesorultun &i fulger , dar îi acord un r gaz de gândire. Atuncicând Ioana îl refuz categoric &i a doua oar , profesorulse dezln#uie. Îi face dosar doctori#ei, inventându-ineprofesionalismul &i indisciplina, f când totodat osesizare împotriva ei, tocmai sus, la Comitetul Centralal Partidului Comunist. Aici cazul este preluat de ctreconsiliera cu probleme speciale, sinistra tovar & MariaPietraru. Dup interven#ia, în cazul doctoruluiSingureni, a tovar &ului Dinu, activistul grobian, iatc aprea &i securista. Fr ace&tia abjectul profesor nu ar fi reu&it s se men#in la putere. Interesant, înceea ce prive&te profilul personajului, este capitolulLXXVII. Într-o discu#ie cu Ioana Lujeriu, profesorulse autocaracterizeaz ca fiind liderul absolut f r decare clinica s-ar duce de râp. „Celebritatea mea î&igse&te obâr &ia nu în profesionalism, despre care tu os afirmi c îmi lipse&te, nu în capacitatea didactic pecare tu ai s mi-o negi, bineîn#eles, &i nici în &coala pe

care am format-o…ci în r ul pe care a& puteas-l fac oricând &i oricui.” Cinismul profesorului atinge patologicul. Urmarea e c Maria Pietraru o chem peIoana Lujeriu la interogatoriu. La început securista îivorbe&te civilizat, dar când î&i d seama c femeia dinfa#a ei nu va ceda cu una cu dou, ba mai mult, îi ceredovezi alturi de acuzele neîntemeiate, devine vulgar ,vorbindu-i ca la mahala. „ *tii cine sunt? Pe cinereprezint? *tii câ#i doctori am priponit la via#a mea?Din ia mari, f , nu ca de al’ de tine.” Speriat deamenin#ri, Ioana accept pân la urm s semneze o

cerere de transfer în Maramure&, la o exploatareminier din apropierea ora&ului Baia Mare.

Autorul nu ne mai spune dac profesorulZugr vescu a mai gsit alt medic care s-i scrielucrarea menit a-i aureola cariera de excep#ie. Sec,ne relateaz c &eful clinicii moare în urma unui infarct

miocardic, la doi ani de la ultimele evenimente descriseîn carte. La recomandarea tovar &ului Dinu, locul îieste luat rapid de exilatul Cezar Hobi#, care a&teptaser bdtor la mantinel %. Lumea îns nu e lini&tit înspital. Se aud &oapte pe la col#uri care spun c ofantom ar bântui noaptea pe culoarele albe alespitalului. E poate stafia lui Zugr vescu care nu seîndur s plece din locul unde s-a bucurat deatâta putere.

Gheorghe Bacalba&a se dovede&te a fi un buncunosctor al sufletului omenesc. Astfel, oamenii pot

reac#iona instinctual, în chip nedorit de ei, crezând castfel se apar . „De foarte multe ori frica, timiditatea,teama de a prea ridicol ne impinge s devenimagresivi, arogan#i, artificiali, s ne îndeprtm de noiîn&ine, îndeprtându-i &i pe ceilal#i de noi” scrie

prozatorul, dostoievskian a& zice. Câ#i dintre domniilevoastre nu a#i reac#ionat aidoma în anumite împrejur ri

pe care, dup aceea, le-a#i regretat amarnic? Nicidescrierile plastice nu lipsesc din roman. Astfel, unora& de pe malul mrii noastre are „cldiri scorojite cu

balcoanele aruncate agresiv peste strad ca ni&te sânide matroan”, iar acas la medicul Singureni, în cameratatlui su diprut, profesorul Alexandru Singureni,

plute&te discret un aer retro, de noble#e pr fuit. „Înfa #a biroului uria& din lemn negru &i mat seîntindeau fotoliile grele de piele, pielea era

plesnit pe ici colo, fotoliile îmbtrâniser &iaveau riduri.”

„Domiciliu obligatoriu” este romanul scris de unintelectual care a tr it în vremurile acelea, chiar acolo.Peste tot, nu numai în lumea medical, existau atunci

indivizi care #ineau în mâini puterea ca pe o secure.Cartea se cite&te u&or, fiind scris cu me&te&ug literar de profesionist. Are exact doza de intrig care s tecaptiveze, menit a te motiva s-i întorci ner bdtor

paginile. Este un roman al alienrii unor personajeîmbtate de putere, dar &i al umilirilor, la&it#ilor,suferin#elor&i revoltelor mocnite, nefinalizate, ale celor mul#i, obliga#i s se supun. Toate acestea într-o viziunesumbr , plin de ur justificat împotriva unui regimtotalitar comunist ce aspira la eternitate.







26

Mari descoperiri au fost adeseorirodul hazardului.

În cazul de fa#, care pare a fi sau a începeca o poveste exotic, o tânr indian, AmitaBhose, î&i înso#e&te so#ul trimis de la Calcuttaîn România pentru o specializare în domeniul petrolului. Ea se înscrie la Universitatea dinBucure&ti la un curs intensiv de limba românde doi ani &i reu&e&te s vorbeasc &i s scrie perfect române&te.

Cu totul întâmpltor, cade pe o poezie a luiEminescu de care se simte atras. Se întoarceîn India &i îl traduce pe Eminescu, realizândastfel prima lui traducere în spa#iul asiatic.

Invitat în România la Congresultraductorilor, ea se înscrie la o burs la doctoratcu tema „Influen#a indian asupra gândirii luiEminescu”, sus#inut în 1975 sub conducerea prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Bu&ulenga, publicat la editura Junimea în 1978 sub titlul: Emin escu i India &iretipri t în 2010 deeditura Cununi de Stele,dup 32 de ani.

„Este pentru primaoar &i momentul mi se pa re încrcat desemnifica#ii, c o minteindian se apleac asupraoperei eminesciene, judecând-o, &i nu în sine,ci în raport cu ost r veche cultur ar sritului”, spune ZoeDumitrescu-Bu&ulenga în prefa#a cr #ii.

„Prima mea întâlnirecu poezia eminescian,mrturise&te autoarea,mi-a produs o mareuimire. Descopeream oîntreag lume, în careOrientul se întâlne&te cuOccidentul, Europa se întâlne&te cu Asia, finitulse „desmrgine&te” &i grani#ele se &terg. Poezialui Eminescu în totalitatea ei, de la oda funebr La mormântul lui Aron Pumnul pân la epitaful purificat al poetului Mai am un singur dor, mi

s-a dezvluit astfel ca o melodie neîntrerupt,îngemnând toate hotarele spa#iului &i

ale timpului”.Ea nu-l mai poate considera pe Eminescu numai ca

un poet european, ci &i indian, care prive&te via#a prin prisma filosofiei. De&i Eminescu simbolizeaz întreagaspiritualitate româneasc, el ar fi putut fi prin gândireasa &i un poet al Indiei.

Captivat de crea#ia eminescian, ea devine o buncunosctoare a literaturii &i culturii române. Continus cerceteze influen#ele dintre Eminescu &i RabindranathTagore, dintre ace&tia &i Calidasa &i scrie, unul dupaltul, alte trei volume: Eminescu i Tagore (reconstituitdup fi&ele ei), Cosmologia lui Eminescu (reconstituitdin conferin#e), Proza literar % a lui Eminescu i gândireaindian% (1977), toate trei republicate postum între anii2010 – 2013 (cci Amita Bhose revenit din India nu semai întoarce în #ara ei natal, r mânând definitiv înRomânia pân la moartea ei în 1992).

Eminescu &i-a transpus viziunea sa filosofic în perspectiva poeziei. Ideea dorului de absolut, atitudineadeta&at în fa#a mor #ii din opera eminescian au gsit

în crea#ia indian st r veche paralelisme semnificative.

Cosmologia lui Eminescu, vizibil în Rug %ciunea unui dac &i în Scrisoarea I-a, dovede&te c el a cunoscutcosmologia indian din imnurile vedice,ca &i unele aspecte ale filozofiei buddhiste. Numele unor cercettori &itraductori ai vechii literaturi sanscrite,ca Max Müller, se gsesc însemnate înmanuscrisele lui Eminescu.

Prin glorificarea autoflagela#iei, prinmortificarea tuturor plcerilor, aspirândctre stingere &i prin dorin#a dispari#ieif r de urm, Rug %ciunea unui dac,spune C. Papacostea, a prut ca ceamai buddhist dintre crea#iileeminesciene. O variant a ei poarttitlul „Nirvana”.

Se &tie c inspira#ia cea mai putern ic provine din durere, dintriste#e, din sim#ul mor #ii, strâns legatde cel al vie#ii, al dragostei de via#. A&a

apare la Eminescu, în poezia La mormântul lui Aron Pumnul, profesorul su, primul lui contact cu moartea.*i primele imagini care sus#in aceast preocupare suntluceaf rul, steaua, jalea &i cântarea sferelor.

Scriitoarea Amita Bhose constat c &i Tagore a trecut

prin aceea&i experien# dup moartea unei fiin#e dragi.Tr itori în aceea&i epoc, ei nu s-au cunoscut, nici

L i v i a N

E M T E A N U - C

H I R I A C E S C U

,






27

personal, nici prin lecturi, Tagore devenit cunoscut înafara Indiei dup ce i s-a decernat premiul Nobel în1913, iar Eminescu fiind tradus în bengali în 1969, multdup moartea lui Tagore.

Ambii poe#i, strâns lega#i de sentimentul naturii,folosesc acelea&i imagini

repetitive, codrul &i luna, carenu sunt frecvente la niciun alt poe t român, da r se gsescadesea în folclorul românesc.

Ca pentru a ne proba celede mai sus, autoarea indicrevolta lui Co& bu c c în Povest ea anot impuri lor deCalidasa imaginea lunii apare de289 de ori &i c poeziile luiEminescu te fac s te gânde&tila Calidasa. De asemenea, eaconstat c de&i imaginile luiEminescu se aseamn cu celedin poeziile sanscrite, ele ledep&esc adeseori pe acesteadin urm. Cu toate c e legatde triste#e, viziunea final a luiEminescu despre apari#ia luniieste aceea c ea întunec% suferin # ele &i e dttoare defor #e noi, concep#ie care î&i arer dcinile &i în vedele indiene.

În acela&i timp, Amita este con&tient c poeziile dinadolescen#a lui Eminescu, când el nu cuno&tea nimicdin filozofia indian, sunt str btute de aceea&i viziuneantropomorfic a naturii, ca o fiin# vie cu care omul se poate contopi, &i care probeaz c imagina#ia poetuluiromân era intuitiv legat de concep#iile indiene.

*i imaginea dragostei, în primele poezii de dragostela Eminescu, când iubita e Dumnezeu &i Dumnezeu seconfund cu iubita, este aceea&i iubire mistic pe careautoarea o regse&te la Tagore &i Jayadeva. Sau înexpresia Amitei: „dorin#a de a descoperi pe cel necunoscutîn cunoscut, de a ajunge de la finit la infinit”.

Obsedat de moarte, Eminescu concepe via#a ca oantitez a mor #ii, care e totu&i un chaos de lumin% , omare de stele (Mortua est). Curioas asociere cu ceadin Upani&adele indiene care definesc moartea ca pe cel luminos dincolo de întuneric. Concep#ie care se pierdeîn negura timpurilor, a celor 700 -300 de ani î.H.

Eminescu a accedat la filosofia indian &i prin scrierileromanticilor germani Goethe &i Herder în perioada cânds-a aflat la Viena, sau poate mai întâi prin ace&tia. Dar leagnul omenirii în viziunea lor a fost tot India&i vedeleindiene, primul limbaj al omenirii. Ei au fost influen#a#ide mistica indian, dar &i Tagore pare a fi fost influen#atde metaforele lui Goethe, comparând-o pe femeia iubitcu primvara &i pe femeia-mam cu anotimpul ploilor.

Mul#i sunt cei care adeveresc c Eminescu citisedrama Sakuntala, capodopera poetului Calidasa, la care

„atrac#ia trupeasc se transform treptat în dragostesufleteasc... prin sublimarea frumuse#ii instinctelor naturale în frumuse#ea iubirii spirituale”, idee proiectatîn poezia Venere i Madon%.

Goethe, în C %l %torie în Italia, scrie c Sakuntala ecartea care l-a impresionat cel mai

pro fund . Edgar Qu inet , despr emomentul Sakuntala, spune c „ea adat na&tere la o nou epoc în culturaeuropean, pe care a numit-o„Rena&terea Oriental”.

Teodor V. *tefanelli noteaz cEminescu a citit Sakuntala, Ramayana&i Mahabharata la Viena &i apreciareligia buddhist de care era încântat,ca fiind cea mai poetic, frumoas &i profund religie de pe lume. I. P.Florantin spune c prin anii 70 (1870)Eminescu, fascinat de India, dorea „s pr seasc Europa, s se duc înIndia”. Slavici, în Amintiri, între&te pasiunea lui Eminescu pentru India,afirmând c la 20 de ani el cuno&teaînv%#%turile lui Platon, Confucius, Zoroastru i ale lui Buddha. I. G.Bari#iu, coleg cu Eminescu la Viena,confirm preocuparea lui Eminescu pentru buddhism.

Sunt uimitoare asemnrile frecvente dintreEminescu, Tagore &i Calidasa, printre care major estedorul de natur care-i arde pe to#i trei, Eminescu în poeziaO, r %mâi, Tagore în D%-mi înapoi p%durea, ia- # i ora ul,iar Calidasa în Nori mesageri (în care eroul e surghiunitdeparte de natur ), to#i trei izola#i în contemporaneitate.Situa # ia aceasta de izolare în contemporan ne treze teun surâs pe jum%tate zeflemitor, pe jum%tate trist. C %ciizolarea în timp este o stare de prizonierat absolut % ,iremediabil % , spre deosebire de izolarea în spa # iu.Sc% parea din prima situa # ie nu exist % decât virtual, în gând sau în vis, în timp ce cealalt % poate fi real %.

Întoarcerea la via # a în p%dure dorit % de Tagore eimposibil % , pentru c% anacronic% , societ %# ile care autr %it în p%duri fiind disp%rute. Trecutul e dep%it, mort.

Natura pentru Tagore e casa sufletului. Atât el, cât&iEminescu, îl citeaz pe Calidasa care exprim cel dintâiacest sentiment (Eminescu îl descrie în poezia Icoan% i privaz, Tagore în Religia omului).

Poezia descoper , extrage gândurile &i sentimenteleautorului, e ca o biografie. Din poeziile lui Eminescur sare ideea c el a tr it într-o epoc anume, dar &iîn eternitate.

Este de re#inut nota#ia Dr. Bhose gsit pe unmanuscris al poeziei Luceaf %rul care define&te sensulalegoric al poeziei: geniul… nu poate s% fie fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Ca &i o alt

însemnare pe un alt manuscris: Kalidasa, Amorul lui Kalidasa?!

Amita Bhose







28

Pe 16 aprilie s-au împlinit 80 de ani de cândscriitorul &i gazetarul Panait Istrati a pr sitaceast lume, care i-a oferit de-a lungul vie #iiatât bucurii, dar &i triste#i care i-au marcatexisten#a lui de om &i persoan creatoare.

Sunt mul#i care &tiu despre aplecarea meaasupra textelor literare &i publicistice ale lui PanaitIstrati. Recunosc c amintrat în contact cu opera luidestul de târziu, în 2002,

momentul „întâlnirii” melecu cel care avea s devinapropiatul lui RomainRolland fiind rezultatul uneicuriozit#i nefructificat, din pcate, în timpul studiilor pre-universitare. Dar, câ#ivaani mai târziu, aceastcuriozitate a prins, totu&i,r dcini. Profesorul meu dinfacultate, Arie GrunbergMatache, cruia îi port un

deosebit respect, a fost celcare m-a îndemnat s îmi faccuraj pentru a-l c uta,descoperi &i în #elege pescriitorul br ilean. Dând cursîndemnului, cu o u &oar team am început s caut peste tot, s descopr, s ptrund în universulgândirii lui, un univers atât de natural &i profund,sincer &i tulbur tor. În scurt timp am sim#itnevoia de a mi-l apropia tot mai mult, îl doreamtot mai prezent în con&tiin#a mea. Astfel c, iat,dup mai bine de 10 ani, înc m hr nesc cu

ceea ce a reu&it s (ne) lase ca hran spiritual,atât de proaspt, atât de vie. Acum, mai multdecât oricând se aud ecourile gândurilor lui scrisecu atâta amr ciune, revolt &i cu sete de adevr &i dreptate: „Da! Lumea moare din toate p%r # ile,de sus pân% jos. Totu i, dac% e drept s% crapi sus, unde a dat tot ce putea da, eu protestez în fa # a cerului împotriva imoralit %# ii de jos înaintede a-i sosi ceasul! Ea, mizerabila, totdeaunai-a fost foame i nu s-a gândit la sublim, decât în virtutea stomacului s%u. Ea este de iertat. Dar cum s% ier # i pe cei care ies din sânul ei,

se proclam% elite, î i impun salarii bune pentru galerie i în schimb sufoc% , strivesc, fur % ,violeaz% , omoar % în t %cere” (Spovedanie

pentru învin&i, Ed. Dacia, 1990, pag.31).Cu trei zile înainte de împlinirea celor 80 de ani de

la plecarea la cele ve&nice, m-am dus la Cimitirul Bellu,la mormântul celui care a privit succesul din Fran #a alChirei Chiralina de pe schelele muncitore &ti, unde lucra pentru o recompens de 32 de franci &i 50 de centime.Am fost la el în semn de respect &i pre#uire. Pentru c

modelele reale, care au trasatcândva cr ri, nu trebuie &i nu pot fi uitate. Sunt personalit#i

care au schi#at alei pentru pa&iicelor dornici s le pstreze &is le dezvolte. Din pcate, toateaceste cr ri &i poteci sunt btute mrunt sau în grab deoameni mâna #i de intereseindividuale minore, lipsite desubstan#, dar &i de interesemajore ale anumitor grupuri po li ti ce , an gaja te în fa #astr int#ii s dizolve ceea ce amai r mas de pre # acestei

societ#i române&ti: identitateaei cultural &i istoric.Trist este c sunt

personalit#i care nu î&i pot gsilini&tea nici în mormânt. Unadintre acestea este &i PanaitIstrati. Nu a fost de ajuns c

acesta a fost pus la zid &i pe nedrept executat moral,atât în fa#a societ#ii culturale din România, cât &i dinstr intate. Nu au fost suficiente def imrile &iamenin#rile cu moartea! Iat c &i acum, dup 80 deani de absen# fizic a celui care „a pus în acord cuvintele cu faptele sale” (Jacques-Henri Levesque

în publica ia Orbes, Nr.1, 1933) dezinteresul,nesim#irea, indiferen#a, mitocnia &i arogan#a clasei politice &i a celor pu&i în func#ii publice sunt la fel devii, caustice &i tot mai vizibil împr #ite în egal msur omului simplu, dar &i artistului, fie el decedat sau încviu, „pip%ibil cu mâna”.

Odat ajuns la locul odihnei trupe&ti a scriitoruluiIstrati, am observat cu stupoare, atins în acela &i timpde îngrijorare &i dezgust, c mormântul a fost vandalizat.Pe placa-monument este sculptat un citat din PanaitIstrati: „În negura vie # ii, arta este singura noastr %lumin% i poate unica n%dejde de îndreptare. Am

crezut totdeauna c% arta este în stare s% schimbe, încurgerea viacurilor, fa # a urât % a lumii. Din toatevalorile, numai ea cuprinde mai mult % dragoste i

G a

b r i e

l D R A G N E A

Panait Istrati într-un mormânt vandalizat






29

nu ne în al % niciodat %”. Despre ce vorbe&te preferatulmeu aici? Despre art? Despre lumin, valoare &idragoste, elemente care pot schimba fa #a urât a lumii?Îmi este team c pentru a putea schimba aceast fa#urât a lumii trebuie s existe toate acele aspecteenumerate mai sus. Consider c, privind în ansamblu

toate societ#ile lumii, nu doar societatea româneasc ,într-o propor #ie covâr &itoare nu se mai las ghidate delumin, dragostea este expus în pie#e publice,cronometrat, „fin analizat” &i clasificat în CarteaRecordurilor ca sentiment de mare pre # purtând titlul„Cel mai lung srut al anului”. Despre valoare, credin #,autenticitate &i talent ce am mai putea spune? Ele încexist, dar, din pcate, recunoscute doar pe bancnotelefiecrei #ri în parte. Ne bucur m c înc îi mai #inemstrân&i între degete pe un Nicolae Iorga, George Enescu, Nicolae Grigorescu, Aurel Vlaicu, Caragiale sauEminescu. Dar, din pcate, nu pentru a le citi via #a &iopera, ci pentru a negocia calitatea &i cantitatea mocirlei&i a gunoiului în care alegem cu bun &tiin# sne scldm.

Revenind la descrierea monumentului funerar,deasupra citatului inscrip #ionat în piatr ar fi trebuit sexiste bustul scriitorului &i medalionul mamei sale,ambele fiind crea#ii ale sculptori#ei Mili#a Petra&cu,ambele furate. În ideea în care toate aceste pl ci, busturi&i medalioane sunt vândute pentru satisfacerea anumitor vicii sau poate chiar pentru achitarea unei facturi lalumin, nu m-ar mira dac ar disprea medalioanelecu propriile chipuri de la mormintele lui Eminescu,Zaharia Stancu sau George Co& buc.

Nu îmi r mâne decât s m întreb un lucru: am putea oare s refacem ceea ce se distruge, în condi #iileîn care nu suntem în stare nici mcar s pstr mce avem?

Despre eviden-#ierea &i promovareatuturor acelora careau dat de-a lungulanilor plus valoareacestei Românii,acum înecat înindiferen# &i uitare,

consider c estenevoie de oimplicare social-administrativ real,concret. Dar, pent ru as ta , es tenecesar oresuscitare continua con&tiin#ei dinfiecare dintre noi,care avem zilnic preten #ia de a tr i„ceva mai bun,mai omenesc”.

sunt valabile &i astzi judec#ile lui Alexandru Lascarov – Moldovanu privind rolul educa#iei: „Ce urmrim noi prin educa#ia ce ni se d în familie, în &coala primar ,liceu, universitate &.a.m.d.? Tânrul este îndopat cuo sumeden ie de cuno ti n # e neînduplecate

(abstracte), în detrimentul unor no#iuni care s-i fiefolositoare în via#”, î&i r spundea acesta.

De o deosebit semnifica#ie pentru educa#iacre&tin a tineretului sunt cele &apte volume scrise deLascarov &i aprute sub genericul Vie # ile Sfin # ilor (1934-1942), „adevrat periplu al istoriei cre&tine, prinevocarea vie#ii multor preo#i, apostoli, prooroci,mucenici, personaje biblice care au ptimit înc dinzorii cre&tinismului &i pân în epoca modern”. LiviaCiuperc scoate la lumin documente &i scrieri literar-cre&tine inedite apar #inând lui Alexandru Lascarov –

Moldovanu aflate în Biblioteca Sfântului Sinod, loculîn care se afl „o parte din zestrea de scriitor &i detraductor” a distinsului intelectual român, donat de

persoane anonime dup moartea acestuia. Câteva titlurisunt sugestive în acest sens: Convorbire între unanahoret i un ucenic, Undeva, într-o sih% strie…,

Despre smerenie , Schi # e i flori duhovnice ti , Iubirea în Noul Testament, Evanghelia povestit %tinerilor b%ie # i i fete, Laud % vie # ii Mântuitorului,

Laud % vie # ii Maicii Domnului etc.Cartea Liviei Ciuperc, laborioas, realizat cu

mult acribie, este un document al istoriei culturiinoastre, o carte care restituie opera unuia dintre ceimai prolifici scriitori români din perioada interbelic,când &i-a publicat cea mai mare parte a operei, peste25 de volume. Cartea este un elogiu adus unui omcare, de&i încorsetat de via#, „a reu&it s lase o oper de mari dimensiuni r spândit în mai multe locuri, undememoria ei doarme înve&mântat înc de pove&ti încnecunoscute”, un excelent instrument de educa#ie,necesar s fie utilizat de profesori la orele de religie,istorie, român, la activit#ile educative, la seminariilestuden#e&ti, în discursurile slujitorilor bisericii.

Într-o carte a elogiilor, prefa#atorul Lucian Che&uaduce un omagiu Liviei Ciuperc pentru faptul c„ridic vlul uitrii de pe imaginea unui scriitor care ar merita, mai mult de o clip, aten#ia celor ce iubescliteratura.” Revendicându-l pe Alexandru Lascarov – Moldovanu mândria noastr , a tecucenilor &i agl#enilor, este cu atât mai mare. În acest sens,apreciem &i Binecuvântarea dat acestei lucr ri deÎnaltpreasfin#itul Printe Casian, Arhiepiscop al Dunriide Jos.

*Livia Ciuperc, Alexandru Lascarov – Moldovanu. Încorset %rile unei vie # i, Editura Doxologia, Ia&i, 2013.

(continuare din pagina 18)







30

M

a r i u s

C H I R U

“Osta&i, v ordon: trece#i Prutul! Sdrobi #ivr jma&ii din r srit &i miaznoapte. Desrobi#i din

jugul ro&u al bol&evismului pe fra#ii no&tri cotropi#i. Re împl in i # i în trupul #% rii glia str %bun% a Basarabilor i codrii voevodali ai Bucovinei,ogoarele i plaiurile voastre.”

Cu aceste cuvinte ale mare alului Ion Antonescu, România intra în al doilea r % zboimondial în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941.Sute de mii de românierau arunca # i în aceast %lupt % împotriva unui

adversar superior numeric. Timp de trei aniîn r % s%rit i aproape unan pe frontul de vest,osta ii români au dat dovad % de curaj idragoste de # ar %. Peste300.000 dintre eiau r %mas pe câmpul de lupt %. Conformistoricului Ilie Schipor,

jum%tate de milion de

români au fost lua #

i pri zonieri în giganticaîncle tare de for # e,445.000 de militaric% zâ nd în mâ in il e

Armatei Ro ii. Printre solda # ii care

au avut parte de o soart %crunt % se g % se te i

NICOLAIE PERJU. Povestea sa am aflat-o de la fiica acestuia, pictori # a MARIA PERJU din Cahul.

Pe încu rcatel e c%i ale istoriei umane,ciobanului basarabean Gheorghe Perju i so # iei

sale li se na te la 4 iunie 1917 unul dintre feciori, Nicolaie Perju, eroul pove tii noastre. Nicolaieî i urmeaz% tat %l i devine oier. Este anul 1935.

Plecat din Cahulul natal, în peregrin %rile sale înVechiul Regat, fl %c%ul se c% s%tore te în satul Col # ea, jude # ul Br %ila, cu Stana care are doar 16 ani, vârst % propice m%riti ului în acel timp.

Nicolaie Perju este luat apoi în armat % la Ploie ti,de unde este l % sat la vatr % în 1938. Cuplul semut % înapoi în Basarabia, la Cahul i vor aveadoi copii, un b%iat i o fat % , dar b%iatul, Costel, seîmboln%ve te de tifos la o vârst % fraged % i moare.

În context ul ma re lui r % zboi înce pu t la1 septembrie 1939, dar mai ales al preg %tirii Armatei Române de a intra în conflict, Nicolaie

Perju este mobilizat i el la Ploie ti. Care era atmosfera înziua de 21 iunie 1941? Comandan #ii de unit#i, batalioane sicompanii din sectorul Oancea – Rogojeni, subordona #iDiviziei 21 Infanterie din Gala #i, au fost convoca#i la sediulmarii unit#i, unde li s-a comunicat ordinul de începere ar zboiului, în noaptea de 21/22 iunie 1941. To #i comandan#iiau primit ordin s-&i pregteasc osta&ii pentru ac#iunea deeliberare a pmântului românesc aflat între Prut &i Nistru,r pit în mod samavolnic prin notele ultimative date de

guvernul Uniunii Sovietice ladatele de 26 &i 28 iunie 1940.Foarte probabil ca &i Nicolaie

Perju s fi fost în una din acesteunit#i care a&teptau asaltul. Pestemai pu#in de o lun se desf &urauluptele de la ,iganca, DealulEpureni &i Cania unde s-auremarcat colonelul Gheorghe

Niculescu &i c pitanul Ioan Voicu.Mai mult de 4.000 de o&teni aur mas pe câmpul de lupt în fruntecu generalul post-mortemGheorghe Niculescu. În ce îl

prive&te pe soldatul NicolaiePerju, nu avem date dac acesta aajuns la Cotul Donului sau laStalingrad. Oriunde ar fi slujitacesta, ne putem închipui

bubuitul tunuri lo r, mar &urileistovitoare, luptele crâncene &ifocul revrsat de teribila Catiu&aasupra unor trupe care cusiguran# se îndoiau de rolul lor

în r zboiul purtat dincolo de Nistru. Totu&i, cei care au suferit prigoana sovietic &i-ar fi dorit ca URSS s dispar , f r caei s nutreasc simpatii pentru Germania nazist.

În 1943, armatele sovietice întorseser soarta r zboiului

&i înaintau spre vest, astfel Stana Perju, so #ia lui Nicolaie,împreun cu fiica lor se refugiaz în România, în satul Col#ea.

Suntem în anul 1944. Prima ofensiv Ia&i-Chi&inu aavut ca scop fixarea unitilor germane de blindate departede sectorul central al Frontului de Est aflat atunci înBelorusia. Acest loc a fost ales pentru ofensiva sovieticde var .

For # ele române erau în retragere mai mult sau mai pu # in organizat % i în 1944 Nicolaie Perju va fi luat prizonier, undeva lâng % Bolgrad, satul Oceakovo(?)al %turi de alte zeci de mii de camarazi. Din acest moment,va începe cea mai grea perioad % din via # a acestui om.

Mul # i din prizonierii români vor fi du i în spatele frontului i apoi împ%r # i # i c%tre mai multe lag %re înfior %toare.Inginerul Levon Harutiunian, un alt supravie #uitor al






31

gulagului sovietic, a lsat mrturie pentru o întreaggenera#ie de armeni care au suferit lungi perioade dedeten#ie. El î&i aminte&te c la intrarea în lagrul de la

Novosibirsk era inscrip #ionat urmtorul îndemn: “Sprelibertate prin munc%”. Cinic, nu? Într-un astfel de lag r astat pân în 1951 &i Nicolaie Perju,timp de 7 ani. Astfel, el a avut de

parcurs un lung &i sinuos traseudin momentul captur rii. Pentru ceiînchi&i în lagr s-a impus legeatcerii, nimeni neavând voie s

po vestea sc ce a vzut &i atr it acolo.

Totu i, t %cerea a fost rupt %. Nico la ie Pe rju nu a vo rb it niciodat % cu familia desprer % zboi, dar despre gulag a apucat

s% spun% câte ceva, el murind deciroz% la 22 de ani dup %

eliberare, una din cauzele bolii,da c% nu principala, fiind i subnutri # ia la care erau supu i pr izoni er ii trans fo rm a # i înde # inu # i pentru vina de a fi

participat la r % zboi din parteaaltei armate decât cea sovietic%.Copiii lui Nicolaie Perju au aflat de la el c% de multe ori de # inu # iimâncau coji de cartofi, iar „pentru c% era român era # inut

pe ni te gratii în picioarele goale i pe dedesubt trecea apa. Acolo era aproape mereu z% pad %. Am trimis scrisoarela Moscova s% afl %m numelelag %rului, n-am primit r % sp un s ni ciod at % . Tatane-a mai spus c% îi plimbauîn jurul unei gropi. Dac%unul c%dea în%untru, cel din

fa #% nu avea voie s%-l prind %.Cei care mureau de foame

sau di n al te ca uz e erau pu i cu furca în remorca

tractorului i du i la groa p%”, î i aminte te Maria Perju.

Sora sa mai mic% , Nadia, ne-a dezv%luit c% tat %l lor a fost eliberat de la Novosibirsk datorit % lui Gheorghe Perju, fratele s%u mai mic, care a fost înrolat la 18 ani, în 1944,în armata sovietic% , ajungând cu aceasta pân% la Berlin.

Foarte apreciat de militarii ru i, distins cu mai multedecora # ii, acesta a putut s% îi întind % o mân% de ajutor

fratelui mai mare care luptase pentru România.Ce s-a întâmplat dup% eliberarea din lag %rul asiatic?

Autorit %# ile sovietice iau împr %tiat pe fo tii de # inu # i

în diferite col # uri ale imensului stat. Nicolaie a fost trimisîn Basarabia, lâng % Cahul, unde i s-a dat termen ca întimp de o lun% s% se c% s%toreasc% , de i el avea în satul

Col # ea, dincoace de Prut, nevasta i un copil. Dup% dou%tentative e uate de a fugi în - ara Mam% , Nicolaie s-aconformat c% s%torindu-se cu Vasilisa, mama Mariei Perju.

Din cea de a doua c% s%torie el a avut un b%iat i 5 fete:Valeriu, Elena, Nina – botezat % a a dup% o femeie din

lag %r care ia dat s% m%nânceîntr-un moment critic, Maria,

Efrosinia i Nadia (Nadejda înactele sovietice). Unul din

sfaturile ta t %lui care i s-auîntip%rit Mariei în minte esteacesta: “Voi înv%# a # i bine iasculta # i cum spun ru ii, dar adev%rul e altul. Basarabia a

fost furat %.” Având ambii p%rin # i români,

Maria Perju, fratele i surorileei au avut parte de o educa # ie

patriotic% exemplar % în condi # ii

din cele mai vitrege: „Vorbeamromâne te în cas%. Noi amînv%# at grafia latin% în pod,

scriam cu tocul. Buchiseamliterele române ti dup% alfabet.

Am începu t s% scriem i s%vorbim române te în publicabia în anii 80 când lucram laChi in%u. Ap%rea atunci ziarul

Lit eratura i Arta unde ne povesteau is toria adev%rat %Grigore Vieru, Dumitru

Matcovski, Mihai Ghimpu. La cenaclul lor duminical a fo st inv it at i Adrian P %unescu. Din 1986 amînceput s% caut familiata t %lui din România. El

primea scrisori de la fosta so # ie, Perju Stana. Mama nule citea pentru c% nu tia s%citeasc% deloc. Mama le-acump%rat copiilor din

Ro mâ nia ce rcei din aur,ceasuri i le-a trimis prin

cineva care pleca prin Moscova. Mesageru l era

primul na al tatei ajuns într-o func # ie mai înalt %. Mi-amv% zut sora i so # ia tat %lui la Podul de Flori, în 1990. Auvenit ele la Cahul, ne-am întâlnit pe pod la Oancea.

Le-am dus la cimitir la tata. So # ia s-a a ezat pe mormânt. Nu îl mai v% zuse din timpul r % zboiului.”

Despre ultimul deceniu al URSS, Maria Perju ne-a povestit c% a fost pionier % , comsomolist % , dar nu i membrude partid. În 1989 a refuzat partidul dezicându-se decandidatur %. A fost amenin # at % cu Siberia, dar Gorbaciovnu era nicidecum Stalin. În 1991 Uniunea Sovietic % se

destr %ma i Republica Moldova devenea independent %.O independen #% plin% de incertitudini.







32

ToamnaToamn, draga mea toamnTu nu ai nici o toan.

Tu f r griji vii cu vijelii*i aduci Frunze ar mii,Tu f r nici o treabÎnglbene&ti frumoasa iarb.

Toamn, mai aduci cu tinePentru iarna ce-o sa vie, Nuci, gutui, mere si perePentru a mea plcere?

FurnicaO furnicTrist, micSt blegitPe o gr un#ic

Ea singuratic,*i atât de darnic*i-a întrebat suratele*i-au facut bucatele?

Ele au r spunsC sunt de ajunsToate ordonateMerg cu detonate

*i cu porumb &i cu orz*i cu grâu &i iar orz,Cu co&uri cu detonateAcas de&ertate

Furnic trist, mic

A r mas uimit

IarnaTo#i copacii albi &i moiSunt îmbr ca#i în haine noiDe parc ne este dor

Când rândunica pleac în zbor

Stele sunt pustiite,Sub z pada adormiteIar btrâna iarn,Cerne din norii de z padFulgi din mrgritar sculpta#i.

Poezie de noapte bun# Noapte bun, noapte bunS-a ridicat mândra lun

Alb &i frumoas pe cerul înstelat,Ea la noi s-a ar tat.O bucata de sticl în spa#iul infinit aruncat,Departe de mine, alungat.

Noapte bun, noapte bunClopo#elul viselor acum sun*i încet luna ne sarut,Acum luminile din case se sting*i totul în tcere se cufund, Noapte bun!

Furnica (2)Furnica, un mic sufle#el. Mic cât un punct negru,

de cerneal. Ea e înmuiat-n tu&. Hrnicu# &istrângtoare de merinde &i de roade. Uneori se maigr be&te, dar niciodat nu grese&te. Dac vrea sadevina poet, trebuie s scrie un pamflet &i dac vreas ias s fie unul cochet. Mititic &i dragu#, ea se plimb pe-o crenguta s caute de mâncare pentru a pune la depozitare. Tot caut întruna de mancare, dar

în zadar. Pentru ea e triste#e, a&adar. În cele din urma gsit &i din triste#e totul s-a înveselit.

elev în clasa a-V-aC.N. Al. I. Cuza






33

Nu m# las însufle(it de neînsufle(ire...

Între mine &i noapte ai r mas o ploaie mrunt;deodat ai devenit prea goal&i doar albastru era curgtor în ochii ti;ceruri limpezite de furtun le târ sc,zvârlindu-m cu trupul într-o criz de timps nu str bat afar despr #irea.

A& vrea s m #ii de mân s te apr de tot ce ede piatr ,

s te nal# de pmânt pentru c via#a mea are r dcina ta&i dac mai adaug iubirea peste moarte,slujim adevrulnepmântului nostru...

Dar ai mu&cat din aripile mele în numele zboruluitu

pân m-ai ucis c-un srut tr it de altcineva,&i iat despr #irea; îmi înconjoar trupul,respira#ia, toamna &i ploaia cu aura jumt#ilor

rupte;îmi pun pe ran nop#ile, dar m izbesc de ghea#a

lor...Curg mai departe &i nu pot alege între ploaie &i

nesomn.

Te adun cu buzele uscate dintr-o fotografier sturnat

&i nu le pot opri pornirea,

izbindu-m de propriul trup,izbindu-m de anotimpul care nu se mai învârte...Diminea#a m-nconjoar cu flacr domoals m #in în via#.

Nu m las însufle#it de neînsufle#ire &i m’nal#ca floarea r nit de vântîn toamna care se vrea sfâr &irea atât de înceat

a verdelui pe care nu mai stau demult de-atâta ploaie

mrunt,

&i iat-m condamnat la via# în numele tu,slvit de flacra domoal...

Te iubesc pentru c# cel iubit se mi%c# în el însu%i...

Te-am iubit de-o via#, sau poate &i mai mult,din cea anterioara - poate -&i te-am pus deasupra tuturor ca s nu m îndeprtez de mine;te-am crescut în demnitatea cuvintelor &i a

necuvintelor,&i am alctuit chipul tu din ochii mei,din tâmplele &i buzele mele,întregindu-te cu o ran de care nu m pot

vindeca vreodat.

Am îndr znit s te a&ez aleas printre stele,c n-am deprins cinstirea preamritîn vorbe potrivite,&i-am hotrât s-mi înfr #esc fruntea cu

pmântuls nu m îndeprtez de tine;calc-m cu pa&ii ti pân mi se va mi&ca

sufletuldin singur tate,

slvindu-l cu tine, amestecându-l cu tine pân lasânge.

Am atins cerul &i m-am sim#it atât de gol în crizade timp;

sunt atâtea primveri pe care nu le pot trece f r tine...

A& r mâne o ve&nic triste#e,curgând ca un fluviu sub cerul f r psri.Te iubesc pentru c cel iubit se mi&c în el însu&i,alergând ctre cellalt

&i îmi voi pune sufletul în fiecare floares respir din respira#ia ta însufle#irea mea…







34

C o n s

t a n

t i n T

N A S E

(Documentar)

(II)

În aprilie 1943,caporalul EugenAlimnescu s-a

îmbolnvit &i a fost trimis în #ar , fiind „lsat lavatr ”. În anul urmtor a fost concentrat laBatalionul 50 din Regimentul 1 transmisiuni,cantonat în Bucure&ti. Din documente (dosarulde cadre &i dosarul de cercetare) nu rezult

când a fost demobilizat, îns la 1 iunie 1945 aintrat în poli#ie, anume la Prefectura Poli#ieiCapitalei (P.P.C.), mai întâi ca informator diurnist, apoi avansat comisar &i comisar &ef.

Împrejur rile concrete ale accederii luiAlimnescu în poli#ie nu sunt cunoscute &i nicicu prilejul cercetrii care a pus capt cariereilui de poli#ist acestea nu au constituit obiect alaten#iei anchetatorilor. Este posibil s fi fostsupus unei examinri asupra cuno&tinelor de

cultur general, dup cum se proceda înepoc, s fi trecut o prob de caligrafie &i laurm un interviu. Fire&te c actele de studii(certificate, diplome) prezentau o anumitimportan# la angajarea unui func#ionar al poli#iei&i în acest sens, cu siguran# c absolvirea&colii de Contabilitate, echivalent a cinci clasesecundare de comer #, a contat foarte mult. Pede alt parte, situa#ia din Poli#ia Român eratulbure, ca în mai toate #rile care au trecut

prin r zboi.

Dup actul de la 23 august 1944, guvernulSntescu, urmând fatala tradi#ie fanariot de

ploconire în fa#a învingtorului, în spe#Uniunea Sovietic, a procedat la o epuraremasiv a aparatului poli#ienesc, de&i ocupantulnu impusese înc un asemenea punct devedere. Peste noapte, numero&i profesioni&ticalifica#i în lupta cu infrac#ionalitatea de dreptcomun s-au vzut arunca#i în strad, f r alt

justificare decât aceea de a ar ta sovieticilor c noua administra#ie a rupt-o definitivcu trecutul.

În cel de-al doilea guvern Sntescu, format

la 4 noiembrie 1944, a intrat &i Teohari Georgescu,membru marcant al partidului comunist, îns func#ia desubsecretar de stat pentru administra#ie la Ministerulde Interne nu i-a oferit nicio posibilitate de a interveniîn reformarea institu#iei poli#iene&ti. Abia dup 6 martie1945, odat cu instaurarea guvernului dr. Petru Grozaîn care Teohari Georgescu a primit portofoliul internelor,acesta s-a implicat în restructurarea poli#iei. Mai întâi

el a rechemat inspectorii &i comisarii concedia#i deguvernele anterioare, str duindu-se s dea gestului suaparen#a unei msuri reparatorii. În realitate, TeohariGeorgescu a urmrit s-&i asigure colaborarea unor

profesioni&ti în ac#iunea de compromitere &i anihilare aadversarilor politici. Evenimentele ulterioare auconfirmat acest lucru, unul dintre ele fiind cunoscutul„incident” de la Tmdu, când mai mul#i frunta&i#r ni&ti au fost surprin&i în timp ce încercau s

pr seasc #ara la bordul unui avion. Se &tie astzi c

„încercarea de a pleca” &i „prinderea în flagarant” acelor în cauz au fost puse la cale &i orchestrate de poli#i&tii reîncadra#i de Teohari Georgescu. Noul ministrude interne a speculat îndârjirea comisarilor împotrivacelor care îi lsaser f r slujbe, fiind sigur c ace&tia îivor fi recunosctori pentru c i-a adunat de pe drumuri.Dar nu peste mult timp, mai precis „dup ce &i-a vzutsacii în car”, &i acest ministru avea s-i epureze, dedata asta definitiv.

Apoi, oricum ar fi privite lucrurile, era limpede csitua#ia impunea cu necesitate întrirea organelor cu

atribu#ii de asigurare a ordinii publice &i de combatere ainfrac#ionalit#ii. Economia era sectuit de r zboi,nivelul de trai sczut, popula#ia dezorientat, institu#iilestatului sl bite, ac#iunile infractorilor din ce în ce maiîndr zne#e. Profitând &i de prezen#a trupelor sovieticecare se dedau la abuzuri, infractorii autohtoni, de celemai multe ori constitui#i în bande, jefuiau ziua în amiazamare magazine de bijuterii, restaurante, casieriile unor mari întreprinderi, bnci, locuin#e ale cet#enilor. Cum

procurarea armelor de foc era o chestiune facil înepoc, r uf ctorii nu ezitau s le foloseasc împotrivavictimelor, a paznicilor &i a poli#i&tilor sau jandarmilor.Uneori se r zboiau între ei pentru „reglarea conturilor”,






35

(va urma)

situa#ii nu mai pu#in periculoase întrucât protagoni&tiinu erau preocupa#i nicicum de problema „pierderilor colaterale”, astfel c mul#i oameni nevinova#i, f r niciolegtur cu lumea interlop au czut r pu&i degloan#ele infractorilor.

Aceast stare de lucruri nu mai putea fi tolerat,trebuia s i se pun capt. Una din msurile preconizate de guvernan#i era sporirea eficien#eiserviciului poli#ienesc, printre altele &i prin angajareade noi func#ionari.

În 1945, Poli#ia Român î&i desf ura activitatea în baza Legii de organizare a Poli # iei Generale a statului din iulie 1929, oper a fostului ministru deinterne Alexandru Vaida Voievod, repus în vigoarede Ion Antonescu dup abdicarea regelui Carol alII-lea. Potrivit dispozi#iilor acestei legi, Prefectura

poli # iei Capitalei f cea parte din Direc # ia General %a Poli # iei, era condus de un prefect al Poli#ieiCapitalei, ajutat de un secretar general. Avea înstructur trei direc#ii, dou servicii, registratura, corpulgardienilor publici, patru chesturi &i 34 comisariate.

Eugen Alimnescu a fost repartizat la direc#ia poli#iei judiciare, unde a activat doar un an, în 1946 fiindtransferat la Direc#ia General a Poli#iei (D.G.P.),respectiv – Direc#ia Poli#iei Judiciare unde a lucrat încadrul Brigzii a IV-a denumit ulterior „Fulgerul”.Principala misiune a brigzii era aceea de a anihila

bandele de infractori care terorizau popula#ia capitalei&i a altor localit#i din #ar . Acestea ac#ionau cu oîndr zneal nemaiîntâlnit, de multe ori punându-&i în

practic „loviturile” la lumina zile, în vzul tuturor,neglijând orice precau#ie, semn c nu aveau nicio teamde riposta autorit#ilor. Acest aplomb al infractorilor î&i avea sorgintea în corup#ia ce se înst pânise la nivelultuturor institu#iilor, inclusiv a justi#iei. Dac se întâmplaca vreun poli#ist sau procuror con&tiincios &i naiv sdescopere &i s aresteze vreun tâlhar, sprgtor sau

criminal, sistemul îl f cea sc pat &i cei „neorienta#i”suportau r zbunarea nelegiui#ilor. Instaurarea ordiniiîntr-o asemenea conjunctur reclama msuri hotrâte,ac#iuni ferme, bine concepute &i duse la captf r compromisuri.

Însu&indu-&i „din mers” regulile profesiei de poli#ist,Alimnescu &i-a creat o re#ea de informatori capabils-i furnizeze la timp date &i informa#ii despre inten#iile&i mi&crile infractorilor, ale complicilor &i tinuitorilor acestora. O asemenea întreprindere presupunea

penetrarea lumii interlope pân la cele mai „înalteniveluri”, pstrând un secret desvâr &it. Cea maineînsemnat sc pare în acest sens ar fi periclitat nu

numai succesul ac#iunilor, ci chiar via#a celor implica#i.Fire&te c „sursele de informare” proveneau înexclusivitate din aceast lume promiscu, întrucâtnumai prin intermediul acestora se puteau afla lucruri„iteresante” referitoare la pegra care se l#ea ca o

pecingine. Recrutarea informatorilor din mediileobscure, deseori ermetice, implica, a&adar, nu numaitenacitate, pricepere, talent, ci &i riscuri majore.Dincolo de toate acestea, trebuia selectat omul potrivit,cu posibilit#ile necesare în materie, adic abilit#ifizice, intelectuale, acces la informa #iile de interes &i,în final, cu disponibilitatea de a colabora cu poli#ia.Din documentele ce s-au pstrat reiese c Alimnescua reu&it s fac fa# unei asemenea provocri, re#eauaconstituit de el furnizându-i informa#ii în baza croraa dat lovituri puternice criminalit#ii din epoc.

Cu prilejul cercetrilor din 1951, când Alimnescua czut în dizgra#ie, cei ce au anchetat „cazul” austruit în mod special pe acest capitol din cariera lui,identificând aici cele mai multe „pcate” în msur s atrag pedepsirea vinovatului. Explica#ia o gsimîn faptul c în aceast zon lucrurile sunt mereu subsemnul aproximrii &i aparen#a poate fi acceptat u&or ca fiind certitudine. Totu&i, câteva elemente pot fire#inute ca demne de încredere. În primul rând c Alimnescu, de&i nou în profesie, a reu&it ceea ce al#iicu mai mult experien# nu realizaser în ani deserviciu, adic a recrutat o adevrat armat deinformatori. De&i, cum s-a ar tat, ace&tia proveneauori aveau legturi cu lumea interlop, ca educa#ie &i

pozi#ie social erau diferi#i. Spre exemplu, un anumeZltreanu *tefan era infractor ca &i un altul, MieluHaimovici. În schimb, Puiu Rosenzweig era negustor,iar Leila (uneori Laila) Aloman era so#ie de medic.

Îns nu doar recrutarea unei asemenea „agenturi”era o problem, sau altfel spus un efort deosebit. Dupce te vedeai înconjurat de asemenea „sprijinitori”

venea o alta &i mai grea: gestionarea „agenturii” sau„re#elei.” Acei oameni trebuiau dirija#i, condu&i însensul realizrii, cu ajutorul lor, a obiectivelor propuse.În acela&i timp, având în vedere „profilul” fiecruia,trebuia eliminat posibilitatea ca ei în&i&i s nu „cadîn pcat”. În fine, ultima chestiune, de asemenea foarteimportant, motivul pentru care ace&ti oameni auacceptat s colaboreze cu poli#ia. Dac se neglija acestaspect, tot efortul nu valora nici dou parale.







36

(I)

I o a n

G h

. T O F A N Latrodectus, a&a i se spune, în latine&te, dihaniei

mici, negre &i proase, care dup ce se împerecheaz

î&i devoreaz brb#elul. Se pare c dumnealui,masculul, este un picule# mai mic decât doamnacea vorace. Cavaler, cum îi st bine oricruigentleman, dup ce se bucur de nurii doamnei, nud bir cu fugi#ii &i nici nu încearc s se apere.Fericit, se las h pit pe altarul iubirii.

Pariez c nu &ti#i despre ce este vorba, afar decazul când nu sunte#i un împtimit cercettor alnaturii de genul acelor profesori tr sni#i &i distra#idin romanele lui Jules Verne, îmbr ca#i în costumecadrilate, înarma#i cu o plas de fluturi &i purtând

pe cap nelipsita casc colonial de plut, care bântuie alturi de eroii neînfrica#i prin cine &tie cecol# slbticit al planetei noastre. Creatura cu pricina,care poate msura între zece &i treisprezececentimetri, neagr ca smoala din iad &i având câteva

pete ro&ii pe burt, nimeni alta decât v%duva neagr %,un pianjen aciuat &i pe la noi, a devenit termen decompara#ie pentru acele femei care poate c nu-&imnânc brba#ii, dar dup ce-i aduc la sap delemn, îi îndreapt, într-un fel sau altul, uneori chiar

prin crim, spre ultimul drum. O astfel de femeiei-a adus sfâr &itul înainte de vreme, la doar patruzeci

&i cinci de ani, colegului meu, Dorel Buricea, nuînainte îns de a-l devaliza de tot ce avea.

Cu vreo trei ani înainte de revolu#ie, când a venitla Pilotaj, de la flota Administra#iei Fluviale a Dunriide Jos, unde a fost comandant pe un remorcher de2400 CP, Dorel Buricea abia trecuse de treizeci deani. Era un brbat de statur medie cu spatele lat &i

picioare groase, bine înfipte în pmânt, mai degrabgras decât foarte voinic. Prul castaniu rar, dar u&or cârlion#at, prea s nu i se potriveasc fe#ei late &iimberbe de tocilar care st prea mult cu nasul în

carte. Bun de gur , inteligent, prietenos &i receptivla tot ce-i nou, priceput la motoare de ma&ini, pecare-i plcea s le &urubreasc, ne-a cucerit destulde repede cu felul lui de-a fi.

Prin 1988 Mihail Gorbaciov sl bea frâieletotalitarismului, eliberând diziden#ii din închisoare,acordând totodat cet#enilor sovietici anumiteînlesniri privind libertatea cuvântului, potrivit

proiectului numit glaznost , iar în majoritatea #rilor Tratatului de la Var &ovia oamenii începuser s spereîntr-un alt viitor. Doar la noi în #ar supravegherea

popula#iei de ctre securitatea statului se însprea.La Agen#ia de Pilotaj Gala#i, securistul caremonitoriza A.F.D.J.-ul, un individ înalt &i slab, de

vreo treizeci de ani, negricios la fa#, parc înnebunise.Într-o zi a btut în cuie pe peretele dinspre r srit al

dispeceratului agen#iei de pilotaj o cutie din lemn degenul celor care se puteau vedea pe la scara blocurilor,dar ceva mai mri&oar . Cutia, nou nou#, f cut dinscândur dat la rândea, era prevzut cu o u&i#încuiat cu broasc yale. În partea de sus era

prevzut cu o mic fant, unde trebuiau introdusedeclara#iile pilo#ilor, de fapt note informative, desprefiecare voiaj sau manevr f cut cu navele maritimecu pavilion str in. Ofi#erul de la securitatea statuluile-ar fi #inut apoi pilo#ilor, prezen#i atunci în dispecerat,un mic discurs despre datoria obligatorie, dar &i

patriotic, de a fi vigilen#i &i de a consemna posibilelediscu#ii pe care le-ar fi putut provoca anumi #inavigatori de la bordul acestor nave. Unii dintre ei ar fi putut ac#iona ca agen#i sub acoperire ai unui statcapitalist, ostil #rii noastre socialiste. Li s-a cerut

pilo#ilor vigilen# deosebit.- Dac sunte#i tra&i de limb ave#i grij ce

r spunde#i! Nu tr ncni#i aiurea, ca #a#ele în tramvai. Nimeni nu este scutit de aceste declara#ii &i vsf tuiesc s nu le neglija#i.

Consecin#ele refuzului de a întocmi o asemeneadeclara#ie, dup ce ar fi efectuat un serviciu de pilotaj,

puteau fi mai mult decât neplcute pentru pilotul încauz, le-ar mai fi spus negriciosul.

Agen#ia de Pilotaj Gala#i era situat, în acei ani, laetajul unei cldiri urâte, cu dou etaje, ce ad postisecu ceva timp în urm I.C.R.H.-ul (Întreprinderea deRepara#ii &i Construc#ii Hidrotehnice), condus deinginerul Blan, care se ocupa de construc#ia &iîntre#inerea cheurilor &i pereurilor (taluzuri de piatr sau beton armat care protejeaz malurile), dar &i deranfluri de nave (scoaterea la suprafa# a unor navescufundate). Pe dinafar imobilul se asemna cu acele

depozite pr site care pot fi vzute în filmeleamericane, pe la periferia marilor ora&e. Se afla lipit pe latura de vest a unei construc#ii mai ferche&e, cuun singur etaj &i balcon mare, unde era sediul RegieiAutonome a A.F.D.J.-ului.

Cutia cu pricina iscase discu#ii aprinse între pilo#iicam din aceea&i genera#ie, cu vârste cuprinse în jurula patruzeci de ani, care se nimeriser s fie în ziuaaceea acolo. Astfel, dup unii martori, posacul, dar vorbre#ul Ion Ducu, un brbat solid cu buzele groase&i mâinile mari, ar fi zis:

-(&tia, de la Seico, confund marfa cu ambalajul.Pi ce, om fi noi chiar a&a de fraieri s nu &tim ce sscriem? Scurt &i la obiect: Pe timpul voiajului sau






37

PROZ

manevrei am discutat cu skipper-ul numai problemelegate de naviga#ie, respectiv de tehnic a manevrei. Lavoiaj putem scrie, având în vedere timpul lung petrecutla nav, c am mai vorbit despre starea timpului sauchiar, de ce nu, despre gagici.

- Nu-i suficient. Trebuie s-i facem comandantului

&i o descriere fizic, a&aa…pentru impresia artistic, ar fi intervenit Marcel Judeanu, un brbat pedant, cumusta#a &i prul negru, pe care uniforma, clcat &i

periat cu grij, venea ca turnat.- N-ai vrea, tot pentru impresia artistic, s scriem

&i ce numr poart la pantofi, iar dac-i slut ca Pache,s-l transformm în Ft-Frumos? ar fi întrebat, cu vocealui &optit, Nelu Rusu, zis ,u#u, fost înv#tor de #ar ,un brune#el de statur potrivit, cu tr sturi regulate,adolescentine.

- Lsând gluma deoparte, am cam pus-o cu &tia.

Vor s ne fac pe to#i bengnitori. Sunt convins c uniisunt deja, dar depinde de noi s nu ajungem to#i. O s nedoar mâna de atâta scris, în tura de port mai ales. Aufost zile când am f cut peste zece manevre, puse cap lacap, ajungând la agen#ie dup miezul nop#ii. Ce facîntr-o astfel de situa#ie, m-apuc s scriu note informative

pân-n zori? ar fi intervenit Crinu Elefterescu, un brbatsub#ire ca o a#, cu obrajii sup#i &i ochii du&i în fundulcapului, care purta vara numai cm&i cu mânec lung,din cauza mâinilor mult prea sub#iri.

Te izbea vocea lui grav în contrast cu fizicul anemic.- Care lucra#i în tura de port cu mine, v-a#i scos,

dac m asculta#i. Eu pot r mâne numai la pupitru, îndispecerat, iar voi s face#i manevrele. Eventual mtrece#i &i pe mine la vreo dou-trei manevre, ca s nu

bat la ochi. Când sosi#i în agen#ie completa#i doar buletinele cu orele de manevr &i le semna#i, iar eu mangajez s scriu toate declara#iile, le-ar fi propusDorel Buricea.

- N-o s se prind securistul când o s vad acela&iscris? s-ar fi codit Dan Zeamneagr , poreclit Zemosul.

- Nu fi naiv, Dane! Am preten#ii de la tine. Trag cu bunghiul la scrisul vostru de pe buletine &i îl plastografiez.

Ce mare scofal?- Ce-i faci? ar fi întrebat Suvarov, zis Brata, lipoveannscut în delt.

- Îl imit, Brata. Întotdeauna m-am priceput la asta.La voiaje pute#i s v scrie#i &i singuri declara#iile.Treaba-i mai lejer &i ave#i timp gârl! Ce spune#i?

- Ce-ai vrea s-#i ias din afacerea asta? l-ar fichestionat Toader Paraschivescu, poreclit Copila&ii Mei,dar &i Pache sau * pache (de la & pag), pu#in iritat decomentariul lui Rusu.

- Îmi plti#i taxiul pân acas, iar voi pute#i s-o roi#i.R mân în agen#ie &i, pe cuvânt de fost pionier, le daugata într-o or , dou cel mult.

- La întoarcere vii cu autobuzul? ar fi întrebat Viorel

Cr ciun, zis Plu&cort sau P pu&a.- Nu, tot cu taxiul, pentru c somnul o s-mi fie mai

scurt. Dus-întors, îmi pune#i acum gologanii în palm,&i sunt omul vostru. Batem palma?

- Te vinzi cam ieftin, ar fi remarcat P pu&a.- Tu, Plu&cort, po#i s-mi dai o votc la Sulina, când

ne întâlnim.- S-a marcat, ar fi aprobat Viorel, care nu era r u

de pagub.Zis &i f cut. Vreme de câteva luni, cam pân în vara

anului viitor, când Dorel ddu examenul de pilot, acestase #inu de cuvânt &i la tura lui de port scria declara#iiletuturor pilo#ilor care mergeau la manevre. Cum sedescurcau ceilal#i, din tura a doua, era treaba lor. Aproapezilnic venea securistul Regiei Autonome a A.F.D.J.-ui &ilua declara#iile din cutia de lemn.

Anul 1989 avea s aduc schimbri majore în situa#ia

politic a #rilor socialiste. Dup ce Gorbaciov, în ianuarie1989 retr gea trupele sovietice din Afganistan, un vântal schimbrii începuse s bat în # ri precumCehoslovacia, Ungaria, dar mai ales în Polonia, undeaveau loc ample mi&cri democratice chiar în strad,organizate de Sindicatul Solidaritatea. Numai în RepublicaSocialist România totul prea a fi încremenit pe vecie.Pe la sfâr &itul primverii &eful Agen#iei de Pilotaj Gala#iconvoc to#i pilo#ii disponibili, care nu erau pleca #i lavoiaj sau la manevre, la o &edin# extraordinar cerutde securitate. Însu&i înl#imea sa, colonelul P, al cruinume era rostit întotdeauna în &oapt, &i pe care mul#i

aveau s-l vad pentru prima dat în carne &i oase, venila importanta întrunire. Dup ce ar fi #inut celor aduna#io prelegere despre ce înseamn s fii patriot &i despre

pericolele care pândeau suveranitatea &i stabilitateastatului socialist, ar fi scos dintr-o map mai multe

jumt#i de hârtie A4, ca cele pe care le scria Dorel pentrunoi, la tura de port. Ar fi început apoi s tune &i s fulgeredând exemple de cum nu trebuiau scrise declara#iile cu

pricina, citind una dintre ele: „În ziua de… între orele…am efectuat manevra motonavei X, din rada Gala #i îndana 42 din Bazinul Nou. Comandantul era un brbat

brunet, de statur potrivit, &i nu m-a întrebat nimic înafara unor detalii legate de lungimea danei. Manevra adecurs în bune condi#iuni.” Majoritatea declara#iilor eraula fel de sumare &i de asemntoare, de parc ar fi fostscrise de aceea&i mân, de&i scrisul era diferit. Doar fizicul comandan#ilor prea s difere. În mod sigur,tr sese, concluzia, cu dispre#, înaltul personaj, nici unuldintre pilo#i nu luase în &coal not mare la compunere.Ar mai fi spus în încheiere:

- S-i spune#i cui vre#i voi, dar nu mie, c la vapor discuta#i cu comandantul numai despre naviga#ie. Sauc la semnarea buletinului de pilotaj, când v pune câteun pahar de whisky sub nas, &i-i &tiu exact pe ia carenu se sfiesc s-l dea pe gât, ba îndr znesc s mai







38

cer &easc alt pahar, vorbi#i numai despre curvele dinGala#i sau despre vreme. Din acest moment vreau cadeclara#iile s fie scrise pe coli întregi, nu pe jumt#i, &is cuprind, în detaliu, ce a#i discutat cu ofi#erii de laconducerea navei, dar &i cu oricine din echipaj. Dacceva vi s-a prut suspect la bord sau întrebrile lor sunt

în legtur cu anumite obiective mai pu#in vizibile de peDunre, consemna#i asta în declara#ie. Înc ceva. Vinterzic s mai lua#i #igri &i alte bunuri de consum de lavapoare. *tiu c v sunt oferite de unii comandan#i atuncicând semneaz actele pentru presta#ie. Vom discuta cutovar &ii de la Vam s v controleze valizele mai cuaten#ie, atunci când termina#i voiajul. Dac la urechilenoastre ajunge vreo reclama#ie de la vreun comandant,de orice na#ionalitate ar fi acela, inclusiv de la unul român,c a#i condi#ionat exercitarea serviciului d-voastr obligatoriu de pilotaj, de ob#inerea unor foloasenecuvenite, aceluia i se va lua imediat avizul &i se vamerge, dac noi consider m, pân la alctuirea unuidosar penal &i chiar trimiterea în instan#, dac% va

fi cazul. Nimeni n-a îndr znit s întrerup monologul

colonelului. Chiar &i Dorel se ab#inuse s deschid guradup ce primise câteva ghionturi în coaste.

Dac, pe mai departe, pilo#ii au #inut s respecteindica#iile amenin#toare ale colonelului P, nu am de undes &tiu. Oricum, fiecare &i-a scris de-atunci informrilef r s mai apeleze la Dorel Buricea. Înclin s cred cunii pilo#i &i-au descoperit veleit#i de scriitori, f când

pe acele coli A4 descrieri de peisaje dunrene mirificesau redând tot felul de dialoguri fanteziste pe care le-ar fi putut avea la bordul navelor str ine despre, s

presupunem, fo losirea mtsii broa&tei pentruînsnto&irea bolnavilor de gut sau despre importan#atichiilor de mrgritar purtate la noi de unii râtani în ziuaignatului. În toamn s-a constatat c declara#iile noastreintraser în desuetudine pentru c erau tot mai rar colectate de securistul brunet care &i dispru într-o bunzi, nemaiclcând pe la agen#ie. La un moment dat, pecare nu l-a putut preciza nimeni, poate dup 9 noiembrie

1989, când a fost drâmat zidul Berlinului, dispru &icutia burdu&it cu hârtii &i nimeni nu mai întreb de ea.La revolu#ie, pe 22 decembrie, s-a nimerit s fiu în

tura de linie. Eram în a&teptare pentru plecarea într-unvoiaj. Dup amiaz ascultasem la radio ultimul discurs,întrerupt de huiduieli, al lui Ceau&escu, în cabinetul uneitehniciene stomatologice, cruia îi f ceam curte de cevatimp, dar f r succes. Devenisem prieteni dup ce îif cuse o lucrare mamei mele &i o vizitam de câte orieram liber, sperând s-mi cedeze într-o bun zi. Dupdiscurs m-am repezit acas, gândindu-m la tot ce puteafi bine sau r u. Din pcate televizorul meu Venus era

defect. Pân târziu, în noapte, am ascultat la radio vocileexaltate ale personajelor care for #au u&a de intrare în

istorie, bulucindu-se &i clcându-se pe bttur unii peal#ii. Stteam pe atunci singur într-un apartament cu ocamer din Mazepa I, la etajul 4, mama locuind un etajmai jos, într-un apartament similar. Din somnul greu &iagitat care m-a cuprins pân la urm, cu radioul deschis,m-au trezit bubuiturile în u&a de la intrare. Buimac de

somn, f r s m uit prin vizor cine bate, i-am deschislui Dan Ungureanu, care era pe atunci *eful Corpului dePilotaj de pe întreaga Dunre de Jos, înlocuindu-l înaceast func#ie, cu un an mai înainte, pe Nichita Florin,cruia îi luase avizul securitatea. Mi-a cerut s m îmbracde urgen# &i s cobor în strad, unde ne a&tepta unmicrobuz. La întrebarea mea, unde mergem &i ce trebuies face, mi-a îndrugat ceva în legtur cu izbucnirearevolu#iei. Urma s-i lum &i pe al#i pilo#i de-acas &i smergem apoi în curtea palatului Consiliului Popular Jude#ean, astzi sediu al Prefecturii. Printre ace&tia seaflau Vasile Ghidu, zis Singer, pentru c se pricepea sfac pantaloni la ma&ina de cusut, Victor Dumitriu, fiude pilot din Sulina, Fnic Oni&or, care peste câ#iva aniavea s ne fie patron, supr ciosul Ion Ducu, Gri&aLeskov din Mila 23 care vorbea tot timpul numai desprefemei, Crinu Elefterescu, Dorel Buricea, Stelic Ta&c,Marcel Judeanu, George Zaivi, pe care-l cuno&team dinvedere înc din adolescen#, de pe la serate sau baluriunde se dansa twist, bosanova, rock and roll &icharleston, &i înc vreo doi pilo#i de care nu-mi maiamintesc. M-a bucurat prezen#a lui Dorel pentru c aveasim#ul umorului peste media obi&nuit &i afi&a mai

întotdeauna un optimism reconfortant molipsitor. Amfost lsa#i atunci de Dan Ungureanu în curtea palatului,el disprând cu ma&ina care ne-a adus. ,in minte cerau o mul#ime de brba#i aduna#i acolo la ordin, iar al#ii,mai ciuda#i, cu mutre de golani înr i#i, se uitau

peste gard sau msurau trotuarul din fa#a Palatului. Unindivid ne-a solicitat aten#ia, printr-o portavoce,comunicându-ne c ni se vor da arme, urmând s nedeplasm organizat spre Bariera Traian, ca s apr mora&ul de terori&ti. Poate c e greu de crezut, dar cândl-am auzit pe omul cu portavocea, m-am &i imaginat

cum stau undeva, în z pada dintr-un &an#, întins pe burt,cu o arm automat în mân. Z pada din gând m-a f cuts-mi duc mâna la pantalonii pe care-i purtam, constatândc nu aveam izmenele pe mine. Nu le luasem pentru cera foarte cald afar pentru o lun de iarn. Mai to#i ceiaduna#i acolo se perpeleau ca pe jar, terori&tii amenin#aus ne cucereasc ora&ul, eventual s ne &i cs peasc

pentru c urma s-i înfruntm, iar grija mea cea maimare era c nu purtam izmene.

(va urma)






39

Perioada de dup Congresul de la Paris din 1856reprezint, &i pentru regimul de naviga#ie pe Dunre, o

perioad de evident progres, reflectat în primul rând înameliorarea tehnic a condi#iilor de naviga#ie &i, caurmare, în cre&terea sim#itoare a schimburilor comercialecu #rile din bazinul dunrean.

Totu&i, naviga#ia pe Dunre va avea de întâmpinat,în continuare, o seam de greut#i &i piedici atât de natur tehnic, cât &i de natur politic.

Austria &i Rusia erau principalii nemul#umi#i în urma

Congresului de la Paris din 1856, prevederile Tratatuluisemnat la 30 martie punând stavil, mcar în parte,

preten#iilor lor de dominare a Dunrii.De aceea, aceste puteri vor face tot felul de presiuni,

vor recurge la un întreg arsenal de mijloace pentru amodifica în favoarea lor regimul stabilit pe Dunre.

Dintre greut#ile de natur politic nu trebuie exclusnici pozi#ia Angliei &i Fran#ei, care, la rândul lor, au cutat

prin toate mijloacele s-&i men#in &i s-&i întreascinfluen#a la gurile Dunrii prin prelungirea succesiv amandatului Comisiei Europene.

Autorit#ile #ariste au recurs la mijloace de presiune pentru ca gurile Dunrii s nu fie restituite Moldovei,obliga#ie înscris în Tratatul din 30 martie 1856, ciTurciei; pretextul invocat, &i anume c le luaser de laTurcia, nu putea acoperi realitatea evident c guvernul#arist spera s cad mai u&or la învoial cu Poarta.

A&a se face c, în 1857, puterile reunite la Paris vor atribui Turciei suveranitatea asupra Deltei Dunrii, &i nuMoldovei, cum se prevzuse în Tratatul de la Paris.

Austria va urmri &i ea, la rându-i, s dea ointerpretare proprie articolelor din Tratatul de la Parisrelative la drepturile &i atribu#iile Comisiei Riverane, cu

scopul bine definit de a-&i asigura domina#ia pe întreagaDunre fluvial.Delega#ii statelor componente ale acestei Comisii:

Bavaria, Wurtemberg, Turcia, Serbia, ,ara Româneasc&i Moldova au fost convoca#i la Viena, la 29 noiembrie1856, pentru a alctui regulamentul de naviga#ie &i

poli#ie fluvial.Reprezentan#ii Principatelor erau Nicolae Rosetti,

pe ntr u ,ara Româneasc &i Ludovic Stege, pentru Moldova.

Este demn de remarcat c aceasta era prima participare a unei reprezentan#e a ,rilor Române ladiscutarea problemelor care priveau regimul de naviga#ie

pe Dunre.

Ini#ial, reprezentantul Moldovei în aceast comisie afost Panait Donici, care îns nu s-a declarat de acord cu

punctul de vedere austriac relativ la regulament &i, caurmare, la cererea Vienei, cimcmia lui Vogoride l-aînlocuit cu Stege.

Dup discu#ii purtate aproape timp de un an, delega#iistatelor reprezentate în Comisia Riveran au semnat, la7 noiembrie 1857, „Actul de naviga#ie al Dunrii”.

Acest document, nscut din indica#iile Austriei &iurmând traiectoria intereselor ei egoiste, se îndeprta

mult de la principiile tratatului de la Viena din 1815 &i alecelui de la Paris din 1856.

Proiectul austriac f cea o distinc#ie net între naviga#iainterioar fluviului (cabotajul), care era rezervat înexclusivitate riveranilor, &i naviga#ia exterioar , naviga#iaîntre fluviu &i mare, declarat liber pentru vaseletuturor na#iunilor.

Principiul rezervrii naviga#iei interioare între porturiledunrene riveranilor era &i el un principiu just în esen#asa, îns, în contextul istoric respectiv, aceasta însemna

practic punerea întregului trafic fluvial la discre #iasociet#ilor de naviga#ie austriece.

El nu era avantajos nici pentru #rile occidentale, alecror societ#i erau astfel excluse de la naviga#ia peDunre &i nici pentru #rile riverane mai mici, care nuaveau societ#i de naviga#ie pe Dunre &i crora li seimpunea în acest fel s foloseasc numai vasele austriece.

La Conferin#a marilor puteri #inut la Paris în anul1858, în &edin#a din 9 august, s-a cerut reprezentan#ilor Austriei &i Turciei, singurii membri ai Comisiei Riverane,s aduc în dezbatere proiectul de regulament al naviga#iei

pe Dunre, alctuit la Viena.Discutarea acestui document a început în &edin#a

Conferin#ei la 16 august 1858; proiectul a fost combtutcu hotrâre de ctre reprezentan#ii Angliei &i Fran#ei, careconstatau c prin prevederile lui Austria inten#iona sacapareze naviga#ia pe întregul fluviu.

Astfel, contele Walewski, delegatul Fran#ei, conchideac „Dispozi#iunile con#inute în lucrarea elaborat la Vienanu sunt de acord nici cu stipula #iunile Tratatului de laParis din 1856, nici cu principiile Actului de la Viena dela 1815, nici cu enun#rile tratatului de la Paris din 1814”.

Reprezentantul Angliei, Cowley, sus#inut &i dedelegatul Prusiei &i Rusiei, a propus ca libertatea denaviga#ie s fie asigurat pavilioanelor tuturor statelor.

Regimul Dun#rii de la 1856 pân# la 1875


*

(fragment din volumul Dun%rea în istoria poporului român - Iulian Cr #an, Ilie Seftiuc)







40

Clugrul Sofronie de la Cioara

Sub titlul Colec(ii demarc#, Romfilatelia ne ofer

posibilitatea s redescoperimfrumuse#ea pieselor din tezaurul de la Dinoge#iaaflate la Muzeul Na#ional de Istorie a României.Mrcile po&tale din aceast emisiune ilustreaz

podoabe &i monede descoperite la Dinoge#ia, oa&ezare în regiunea Dunrii de Jos, care în secolulal XI-lea a avut o evolu#ie înfloritoare. Cercetrilearheologice efectuate în anul 1950 la Dinoge#ia

s-au încununat cu descoperirea unei piesedenumit crucea relicvar. În anul 1954,cercetrile arheologice au adus la lumin untezaur de podoabe %i monede din care seremarc piesele ornamentate cu filigran &igranula#ie. Tezaurul atribuit unui bogat #estor era compus din dou br #ri de argint, cercei deargint aurit, dou verigi de aur, un inel de aur &itrei de argint. Tezaurul mai con#inea &i unsprezecemonede din aur &i argint emise între 976 &i 1059.

Primele trei timbre ale emisiunii filateliceilustreaz podoabe &i monede din tezauruldescoperit în anul 1954.

Timbrul cu valoarea nominal de 3,00 leiilustreaz dou# inele, unul din argint aurit %ialtul din aur %i verig# de aur.

Timbrul cu valoarea nominal de 4,5 lei redcele trei monede de aur. Dou sunt redate peavers, unde se poate observa bustul lui Hristoscu barb, cu nimbul cruciat în jurul capului &i cumâna dreapt ridicat în semn de binecuvântare.A treia moned ilustreaz pe revers bustulîmpra#ilor Vasile al II-lea în stânga &i Constantinal VIII-lea în dreapta.

Al treilea timbru, cu valoarea de 9,10 lei,

ilustreaz o verighet de aur &i un inel de argint.Verigheta are forma unei zale deschise, fiindconfec#ionat prin împletirea a trei sârme de aur.Inelul de argint este asemntor celui dinargint aurit.

Ultimul timbru, cu valoarea de 14,50 lei,reproduce crucea relicvar de la Dinoge(ia. Înform de cruce latin, cu bra#ele u&or evazate &irotunjite spre extremit#i, crucea reprezint ocaset compus din dou jumt#i articulatelongitudinal prin intermediul a dou balamale. Îninterior se pstreaz o buc#ic de pânz fin de

mtase, în care este înf &urat o mic relicv.Crucea cu o lungime de 7,85 cm. &i o l#ime de6,3 cm. era purtat la gât cu puteri apotropaice

(destinat apr rii împotriva duhurilor rele).Aceast emisiune filatelic con#ine &i dou plicuri cu

timbrele emisiunii, numerotate (220 seturi) &i obliteratecu &tampila „prima zi” din 20.03.2015.

REGALITATEA ÎN ROMÂNIA

Sub aceast denumire, Romfilatelia a editat o emisiunede mrci po&tale care ilustreaz cele patru cupluri regaledin istoria monarhiei române.

Primul timbru, cu valoarea nominal de 3,10 lei, îlreprezint pe Regele Carol I &i Regina Elisabeta,alturi de monogramele acestora. Regele Carol I a fostales Domn al Principatelor Unite la 20 aprilie 1866, fiindfondatorul Dinastiei Regale Române, supranumit

Întemeietorul a nenumrate institu#ii publice. Regina Elisabeta, cunoscut &i cu pseudonimul literar

Carmen Sylva, a scris poeme, piese de teatru, nuvele,eseuri în limba român, german, francez &i englez.La evenimentele culturale organizate de Regin participau

personalit#i culturale precum: Vasile Alecsandri, George

R a

d u

M O

T O C

,






41

Enescu, Elena Vcrescu, Nicolae Grigorescu etc.Timbrul cu valoarea nominal de 3,30 lei reproduce

imaginile Regelui Ferdinand I &i a Reginei Maria,alturi de monogramele acestora. Regele Ferdinand I

este nepot de frate al Regelui Carol I &i a devenit Rege alRomâniei la 10 octombrie 1914.Ferdinand poart &i pseudonimul Întregitorul sau Cel

Loial, deoarece în timpul domniei sale s-a înf ptuitMarea Unire (1918). Alturi de Ferdinand este imagineaReginei Maria, cunoscut ca Mama R%ni # ilor pentruajutorul acordat solda#ilor pe frontul de lupt în timpulPrimului R zboi Mondial. Regina Maria a sus#inut cultura&i &tiin#ele &i a cultivat rela#ii cu cele mai mari

personalit#i politice, spirituale &i sociale ale lumii,aducând România în aten#ia lor.

Pe timbrul cu valoarea nominal de 6,00 lei suntilustrate portretele Regelui Carol al II-lea &i al Reginei- Mam#, Elena, alturi de monogramele acestora.Domnia lui Carol al II-lea a cuprins momentul de maximînflorire economic, social &i cultural a României Mari.

Timbrul cu valoarea de 14,50 lei îi reprezint peMajest#ile Lor Regele Mihai I %i Regina Ana aiRomâniei, alturi de monogramele acestora. Nscut la25 octombrie 1921, la Sinaia, Regele Mihai a domnit

pentru prima dat între 20 iulie 1927 &i 8 iunie 1930,sub Regen#, iar ulterior din 6 septembrie 1940 &i pânla abdicarea impus din 30 decembrie 1947. La 30decembrie 2007 proclam noile Norme Fundamentaleale Familiei Regale a României prin care o nume&te

Principes Mo&tenitoare&i Custode al Coroanei României pe fiica sa, Principesa Margareta.

Emisiunea cuprinde &i dou plicuri echipate cutimbrele emisiunii, numerotate &i obliterate cu &tampila„prima zi” din 30.01.2015. Cele patru cr #i po&tale (Cartemaxim), care reprezint cele patru cupluri regale, suntechipate fiecare cu timbrul respectiv, fiind &tampilatecu emblema regal „Nihil Sine Deo” &i datate la30.01.2015.

REPRODUCERI DE ART

Romfilatelia, dup un mai vechi obicei, reia o tematicmult apreciat de filateli&ti, dedicat artei române&ti &iuniversale, reproducând pe timbrele emisiunii

Reproduceri de art# patru lucr ri, care apar #in pictoruluiromân Gheorghe Tattarescu (1820-1894) &i respectivsculptorului francez Auguste Rodin (1840-1917).

Pioner al neoclasicismului în pictura româneasc,Gheorghe Tattarescu, de la a crui na&tere se împlinescanul acesta 195 de ani, a studiat pictura la *coala de

zugravi din Buzu, apoi ob#ine o burs de studii laAcademia San Luca din Roma. Participant la Revolu#iade la 1848, picteaz portretele unor revolu#ionari celebri.

O mare parte din activitatea sa artistic a fostdedicat artei religioase unde este influen #at deacademismul italian.

În perioada 1853-1892, cu ajutorul elevilor si, a pictat peste 50 de biserici. Împreun cu Theodor Amana înfiin#at, în 1864, *coala de Arte Frumoasedin Bucure&ti.

Pe timbrul cu valoarea nominal de 3,10 lei estereprezentat pictura Agar în de&ert , ulei pe pânz,

realizat în stil neoclasic, iar timbrul de 3,30 lei reproduceimaginea lucr rii Fata cu tamburin#, ulei pe pânz totîn stil neoclasic.

Anul acesta se împlinesc 175 de ani de la na&terea luiAuguste Rodin. Cariera artistic a lui Rodin începe cu

picturi ale naturii &i litografii, dup care se orienteaz totmai mult spre sculptur , mai ales dup o serie de cltoriiîn Italia. În perioada anilor 1870-1882 lucreaz lamanufacturile din Sevres, iar în 1889 î&i deschide unatelier propriu la depozitul de marmur din Paris. Devinemembru fondator al „Societ#ii na#ionale deArte Frumoase”.

Rodin &i-a propus s revolu#ioneze limbajul sculpturii pe care o exprim în lucr ri precum: Omul care merge;Gânditorul sau Eva dup% p%cat.

Pe timbrul cu valoarea nominal de 4,5 lei estereprodus sculptura S#rutul, iar pe timbrul cu valoarenominal de 14,5 lei este ilustrat lucrarea Prim#vara.

Pe vignete sunt ilustrate reproduceri artistice ale celor doi arti&ti: Autoportretul lui Gheorghe Tattarescu &ilucrarea Sculptorul Rodin ce îl înf #i&eaz pe maestrulfrancez, opera sculptorului Camille Claudel (1864-1943).

Cele dou plicuri sunt echipate cu timbrele emisiunii,numerotate &i obliterate cu &tampila „prima zi” din23.01.2015.







42

C o r n e l

i u S T O I C A

9 8

POPOVICI, Alexandru (Leandru) – pictor, grafician, critic de art (n. 26 martie 1912,Ia&i – m. 6 noiembrie 1975, Ia &i). A urmatcursurile Liceului Internat &i ale Academiei deArte Frumoase, unde a avut ca profesori pe*tefan Dimitrescu &i Jean Cosmovici. Între1937-1945 a func#ionat ca profesor la catedrade desen de la Liceul „Vasile Alecsandri” dinGala#i &i redactor la revista „Orizonturi”.Transferat la Bucure&ti &i apoi, din 1951, stabilit

definitiv în Ia&i, artistul nu a uitat niciodat ora&ulîn care &i-a început cariera didactic &i care,dup propria mrturisire, i-a „r %mas atât dedrag”, a revenit de multe ori în cetateadunrean, fiind foarte bun prieten cu pictorulMihai Dsclescu. St pânit în copilrie &iadolescen# de viziunea pictural a lui NicolaeGrigorescu, influen#at în timpul studiilor de*tefan Dimitrescu, Leandru Popovici îl vadescoperi dup absolvire pe N. N. Tonitza, acrui înrâurire îi va marca hotrâtor evolu#iaviitoare. Paralel cu activitatea de profesor, de

pictor &i grafician, colaboreaz de-a lungul anilor cu grafic, articole &i cronici plastice la revistele„Manifest”, „Rampa”, „Însemnri ie&ene”,„Veac nou”, „Ia&ul literar”, „Ateneu”, „Cronica”,„Contemporanul”, „Arta plastic” &i ziarele„Opinia”, „Victoria”, „Na#iunea”, „FlacraIa&ului”, „Vremea nou”, „Clopotul”, „Ceahlul”etc.*i-a organizat peste 20 de expozi#ii personalela Cernu#i, Storojine#, Ia&i, Bucure&ti, Pa&cani,Cluj, Boto&ani, Târgu Neam# (retrospectiva din1968 de la Ia&i a cuprins 180 de lucr ri), a

participat la numeroase expozi#ii de grup &icolective, a publicat sute de articole în revistele&i ziarele amintite.

Leandru Popovici a evoluat în spiritul unuitradi#ionalism de factur postimpresionist. Aabordat în crea#ia sa peisajul, natura static,

portretul, compozi#ia, nudul. A folosit uleiul,acuarela, tempera, pastelul, gua&a, crbunele,creionul, tu&ul, placa gravat, desenul lavat. Dela primele expozi#ii i-au fost remarcatesinceritatea exprimrii plastice, spiritul deobserva#ie, simplificarea desenului la strictul

necesar, paleta cromatic rafinat, cu uneleaccente tragice, seriozitatea discursului,nedorind, a&a cum sublinia pictorul &i criticul de

art Tache Soroceanu, „s-&i formeze o personalitateartistic cu împrumuturi mai mult sau mai pu #indeghizate”. Temele alese sunt variate: scene cu #raniafla#i la munc pe câmp, muncitori forestieri surprin&iîn ac#iune sau în repaus, aspecte din fabrici &i uzine,compozi#ii cu oameni srmani, locuri ce amintesc demari personalit#i ale culturii române&ti, peisaje urbane,naturi statice cu flori &i multe, foarte multe portrete.Pictura sa are la baz un desen viguros, energic &iexpresiv, cruia îi este subordonat nemijlocit culoarea.O culoare intens &i cald, a&ezat în tu&e puternice,în stare s exprime staticul sau dinamicul, s creezeatmosfer , s surprind poezia lumii realului. Tablouri

precum „Aurul toamnei”, „Cosa&ii”, „,r nci la adunatfân”, „Mulsul oilor la strung”, „Casa lui Ion Creangdin Humule&ti”, „Pdurea de argint”, „Fata cu maculro&u”, „Cas din Vldiceni”, „Copii din Moldova întimpul secetei din 1947” sunt considerate vârfuri ale

crea#iei sale. Dar ceea ce d &i mai mult tr inicieacestei crea#ii sunt mai ales portretele, în care artistul,cu o mare economie de mijloace, reu&e&te s exprime






43

tr sturi definitorii ale celor portretiza#i. În acest sens, cu prilejulexpozi#iei din 1966, de la GaleriaFondului Plastic din Cluj, criticul deart ie&ean Radu Negru scria: „De&iîn expozi#ie te întâmpin exuberante

flori &i peisaje, nota dominant nu odau preocuprile pentru nota#iaimpresionist sau pentru ornament;dimpotriv, în aceast «galerie de

portrete» se exprim convergen#a preocuprilor pictorului pentru om &i problemele lui. Oamenii din portreteau o tipologie bine pronun#at &i nusunt prototipuri, au figuricaracteristice, sunt individualit#i

bine conturate. Leandru Popovici prive&te via#a cu seriozitate, uneori

cu melancolie, dar sfâr &e&te prin adescoperi efuziunile lirice aleomului. Portretele lui sunt bucuriaunui om tcut &i cuprins de emo#iidiscrete” („Cronica”, 24 septembrie1966). În aceast nemuritoaregalerie de portrete îi descoperim pe

pictorii Octav Bncil, M. H. Maxy,Victor Mihilescu-Craiu, sculptoriiVladimir Florea &i Vania Butuc,scriitorii Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Mihail Sadoveanu, Tudor

Arghezi, George Bacovia, EusebiuCamilar, Magda Isanos, Victor IonPopa, G. Clinescu, violoni&tii IonVoicu &i *tefan Ruha, violonisteleMaria Glova#chi &i Angela Gavril,violoncelistul Radu Aldulescu,compozitorul Achim Stoia,academicianul Vasile Râ&canu etc.Sunt portrete memorabile, în care accentul cade pesondajul psihologic, pe luminarea unor coordonatesuflete&ti ale personajelor, care se disting prin for #a

interiorizrii &i plasticitatea formei. Acestora li se

adaug o alt serie de tablouri încare apar membri ai familiei sale(mama artistului, fratele -

profesorul-medic Gh. Popovici,sora), chipuri din Neam#, din Oa&,copii. În calitate de critic &i istoric

de art, activitatea lui LeandruPopovici s-a concretizat în scrierieseistice („Principii plastice”,„Dinamism în artele plastice”,„Sculptura &i pictura italiancontemporan”, „Arta plasticmodern”, „Arta progresistromâneasc”, „Dinamica unor curente stilistice”), în numeroasestudii, articole, cronici plasticededicate unor pictori români: *tefanDimitrescu, Octav Bncil, N.N.

Tonitza, *tefan Luchian, SavaHen#ia, Gheorghe Popovici, Nicolae

Popa, Otto Briesse, AurelMrculescu, Ion Sava, AlexandruPhoebus, Ion ,uculescu, IuliuPodlipny, Ion Popescu-Negreni,Aurel &i Maria Ciupe, Corneliu Babaetc.

Bibl.: Corneliu Stoica, Identit %# iartistice, Editura Alma, Gala#i, 2004;

Valentin Ciuc, Un secol de arte frumoase la Ia i, Editura Art XXI,Ia&i, 2005; Valentin Ciuc,

Di c # ionarul ilustrat al artelor fr umoase din Mo ldova 1800 -2010, Editura Art XXI, Ia&i, 2011;Corneliu Stoica , Popasur i al e

privirii, Editura “Sinteze”, Gala#i,2013; Corneliu Stoica, Dic # ionarul arti tilor plastici

g %l %# eni, Editura Axis Libri, Gala#i, 2013.

Fete la câmp Mulsul oilor

Portret de fat #

George Bacovia







44

C o r

n e

l i u S T O I C A

Edi#ia a III-a a Taberei de crea#ie de la Bohol#, sat din,ara Fgra&ului, apar #inând comunei Beclean, jude#ulBra&ov, cu ale crei lucr ri ne-am întâlnit în expozi#ia de laMuzeul de Art Vizual, a reunit în iunie 2014 un numr de&apte arti&ti plastici, unii care au participat &i la edi#iileanterioare (Mihai Co#ovanu, Teodor Vi&an, Raul Popa,Liviu-Adrian Sandu), dar &i câteva nume noi: CorneliuDr gan-Târgovi&te, Gheorghe Miron &i Ioan Oratie. Scopultaberei a fost definit de însu&i organizatorul &i finan#atorulei, inginerul Vasile Joant, director general al Fabricii de

bere MARTENS S. A. Gala#i, acela „de a fixa într-o memoriematerial imaginea de astzi a satului Bohol# &i a bohol#enilor,

precum &i a ceea ce se mai poate vedea, înc, din plmdirile trecutului su”. Totul finalizat cu crearea unuimuzeu în satul su natal, localitate care în 2017 va împlini700 de ani de existen# atestat documentar. Muzeu careva fiin#a chiar în casa printeasc &i care va constitui unobiectiv cultural semnificativ pentru comunitatea din care

domnul Joant a plecat cu mul#i ani în urm &i în mijloculcreia se reîntoarce de fiecare dat cu deosebit dragoste,

respect &i pre#uire.To#i cei &apte arti&ti, fiecare în stilul su, au surprins

imagini ale peisajului rural al Bohol#ului, case, &uri, biserici,clopotni#e, troi#e, gospodrii, uli#e etc., cutând s scoatîn eviden# ceea ce acestea au specific, dar &i chipuri de

brba#i, femei &i copii.Aflat pentru a doua oar în Tabra de la Bohol#, pictorul

ie&ean Mihai Co#ovanu &i-a demonstrat &i de aceast datcalit#ile sale de neîntrecut peisagist. El semneaz pânzele„Margine de sat” &i „Bohol#”, dou tablouri cu desf &ur rispa#iale vaste, în care verdele vegeta #iei &i ro&ulacoperi&urilor caselor sunt culorile predominante. Lor le

sunt asociate albastrul &i alte câteva tonuri pentru redareaumbrelor. Materia pictural este consistent &i r spândit pe suprafa#a suporturilor în tu&e viguroase. Atmosfera este

de lini&te adânc. Avem impresia c momentul aleseste cel din timpul amiezii, când #ranii se afl fie lamuncile agricole, fie se odihnesc. Tot la peisajul rurals-a oprit mai mult &i artistul gl#ean Gheorghe Mironîn tablourile „*ura I &i II”, „Hotarul” &i „Bohol#”. Dac

în primele dou a imortalizat aspectul unei construc#ii pe cale de dispari#ie, &ura, prezentând-o într-o starede degradare destul de avansat, cu foarte multeelemente de detaliu grafic, în „Hotar” artistul fixeaz

pe pânz imaginea unei gospodrii #r ne&ti situat la poalele unui deal acoperit de vegeta#ie, iar în „Bohol#”ofer un ansamblu panoramic de toat mre#ia.Dominanta cromatic este verdele &i nuan#e ale sale,mai închise sau mai deschise, printre care r sar griurileturlelor bisericilor, ro&ul ternar al acoperi&urilor &iolivul firelor de iarb. Gheorghe Miron expune &i

portretul „Domnul înv#tor”, inspirat de chipul

Gheorghe Miron, Hotarul

Mihai Co(ovanu Bohol(

Ion Oratie, *uri la Bohol(

edi(ia a III-a






45

btrânului dascl al satului, Aurel Dr gu&, cel care a scris&i monografia „Bohol# – sat ardelean al tradi#iei,statorniciei &i speran#ei”. Pe un ingenios fundal de griuri,

pe care se afl înscrisuri în linie dreapt cu literelealfabetului românesc, propozi#ii specifice clasei I, tablaînmul#irii &i, la baza tabloului, un portativ cu mai multe

&iruri de note muzicale, pictorul figureaz, folosindcreioane colorate &i grafit, chipul acestui înv#tor. Areochi mari &i sfredelitori. Vremurile &i povara vârstei i-aus pat râuri adânci în expresia fe#ei, a frun#ii, dar nu l-auîngenunchiat. Bog#ia luntric, vigoarea spiritual &i

noble#ea profesiei pe care a practicat-o atâ#ia ani i secitesc în privire.

Imaginile unor &uri struie &i în tabloul „*uri laBohol#”, apar #inând bucure&teanului Ioan Oratie. Florilemulticolore din prim-plan, de un lirism învluitor, culorilevii, proaspete, creeaz o atmosfer optimist, luminoas.Într-o alt lucrare, Ioan Oratie a re #inut priveli&tea uneigospodrii, dominat de un pr secular, care se înal#mult peste acoperi&urile caselor, ocupând toat suprafa#asuportului („Prul secular”). *i aici nu lipesc din fa #agardului florile, trandafiri albi &i ro&ii, elemente careexplic pasiunea artistului pentru motivul floral,eviden#iat mult mai pregnant de cea de a treia lucrare asa, intitulat „Bujori de munte”.

Corneliu Dr gan-Târgovi&te, care &i-a adugat patronimului su toponimul ora&ului în care tr ie&te, artist

cu un bogat palmares expozi#ional na#ional &i interna#ional,membru al Societ#ii de Acuarel din Birmingham,singurul român admis în 2012 la Bienala Interna#ional

de Acuarel Shanghai Zhujiajiao, este autorul a 15tablouri realizate în tehnica acuarelei. Din enumerarea

unor titluri ca „Biserica din Bohol#”, „Troi#a de pe deal”,„Margine de sat”, „Uli# din Bohol#”, „Gospodrie”,„Clopotni#a”, „Peisaj din Bohol#”, „Drum la Bohol#” nedm seama de obiectivele asupra crora pictorul s-a axat.Sunt imagini tonifiante, stenice, însufle#ite de cele maimulte ori de prezen#a oamenilor acestei localit#i, pecare-i vedem ie&ind de la Sfânta Liturghie, str btânddrumurile satului, trebluind prin gospodrie sau

pregtind mâncarea pentru prânz. Corneliu Dr gan-Târgovi&te este un foarte bun observator al realit#ilor în mijlocul crora a poposit, pe care le-a imortalizatîntr-o interpretare ce le d dreptul la durat. El a pictat

pe suport umed, execu#ia sa este spontan, rapid,

caracteristic acestei tehnici a acuarelei, culorile sunt proaspete, fluide. Pictorul este foarte sensibil la varia#iileluminii &i are capacitatea de a exprima în imaginileconfigurate poezia inefabil a peisajului, armoniafrumosului natural sau a celui zmislit de

Corneliu Dr#gan-Târgovi%te,Biserica din Bohol(

Teodor Vi%an, Margine de sat la Bohol(

Raul Popa, Chemarea p#mântului







46

mâna localnicilor.Artist st pân pe toate genurile picturii, Teodor Vi&an,

participant pentru a treia oar la aceast tabr , a abordatatât peisajul („Uli# din Bohol#”, „Margine de sat laBohol#”), portretul („Om al locului”, „Sorin Mânduc,

primar al Fgra&ului”), compozi#ia cu mai multe

personaje („Sânzienele la Bohol#”), dar

&i natura static

cu flori („Liliac alb în can de lut”). Sunt lucr ri defactur postimpresionist, pictate cu dezinvoltur ,caracterizate prin echilibru compozi#ional &i armoniicromatice str lucitoare. Vegeta#ia se afl în plenitudineafor #elor sale, cerul împrumut în coloristica sa ceva dinnuan#ele verdelui terestru. Cele dou portrete reprezint

personaje total diferite. Sorin Mânduc este o figur luminoas, optimist, chipul lui iradiaz încredere,

bucurie &i optimism. Diametral opus, „Om al locului”înf #i&eaz un brbat cu o expresie suferind, r v&it,

pe chipul cruia timpul &i-a lsat din plin urmele.Autor al unui singur peisaj, în care alturi de imaginea

unei case vechi, aproape s se pr bu&easc, vedemînl#at o nou construc#ie, modest ce-i drept („Un nouînceput la Bohol#”), Raul Popa a fost atras de oameniisatului, realizând trei superbe portrete masculine:„Chemarea pmântului”, „Octavian” &i „Cantorul”. Adeptal novorealismului fondat de americanul de origine rusAlexey Steele, curent îmbr #i&at&i de colegii si de breaslGheorghe Miron &i Liviu-Adrian Sandu, tânrul pictor îiînf #i&eaz pe cei trei brba#i în atitudini diferite, accentulczând pe sondajul psihologic, redarea tr sturilor lor fizionomice &i a specificului vestimenta#iei. ,ranul din„Chemarea pmântului”, proiectat pe fundalul câmpului,

se reîntoarce de la munc. ,ine cu demnitate pe umrulstâng instrumentul muncii sale, o sap. În mâna dreaptare un baston de sprijin. Pe cap poart o plrie de paie.

Este un om simplu, de vârsta a treia. Efortul depus înacea zi i se cite&te în expresia chipului. Figura cantoruluise desprinde ca o efigie de pe fundalul de ocru. Ipostaziatîmbr cat în port popular, el este cântre#ul de biseric

ptruns de importan#a misiunii sale ca slujitor al luiDumnezeu. Octavian, &i el un brbat aflat la vârstadeplinei maturit#i, prive&te spre cel care-l picteaz, însgândurile îl poart departe, probabil într-un trecut carenu-i de&teapt amintiri care s-i provoace bucurie.

Dac în edi#ia I a taberei sculptorul Liviu-AdrianSandu a realizat în teracot bustul organizatorului &ifinan#atorului taberei, Vasile Joant, acum el s-a opritasupra chipului unei feti#e, folosind acela&i material.Subiectul nu este str in în crea#ia sa, fiindc portrete decopii a mai prezentat &i în alte expozi#ii. „Smaranda”este un ronde-bosse de o frumuse#e clasic, modelat cugrij pentru fiecare detaliu. Chipul copilei emancandoare, puritate, cldur &i armonie. Dar mai ales esteviu, pe figura ei se simte din plin palpitul vie#ii. Realismul

lucr rii este izbitor, iar asemnarea pân la identificarecu modelul este o calitate care vorbe&te despre harulsculptorului, despre pasiunea sa pentru arta portretului,gen foarte preten#ios &i pe care mul#i îl ocolesc astzi.Smal#ul str lucitor pe care-l ob#ine prin emailarea lutuluiars reu&e&te s redea pân &i catifelarea epidermei &ifr gezimea carnal a personajului. Este o lucrare demare sensibilitate, compus cu o bun &tiin# a

psihologiei infantile.Ca &i în cazul celorlalte edi#ii, expozi#ia beneficiaz

de un substan#ial catalog, un adevrat album de art,aprut la Editura „Axis Libri” Gala#i, în condi#ii graficeexcelente. Acesta cuprinde fi&ele biografice ale arti&tilor

participan#i la tabr înso#ite de fotografii-portret,reproduceri ale crea#iilor fiecruia, instantanee din timpuldocumentrii &i realizrii lucr rilor, aspecte de la diferitemanifestri ale locuitorilor din Bohol#. Textele care #inloc de prefa# sunt semnate de criticii de art CorneliuOstahie &i dr. Roxana Psculescu, aceasta din urm fiindso#ia pictorului Ioan Oratie, care i-a &i înso#it de altfel

pe arti&ti pe toat perioada taberei. Fotografiile au fostrealizate de Valentin Baly, iar prelucrarea imaginilor &irealizarea grafic au fost asigurate de Liviu Adrian Sandu.

Liviu Adrian Sandu, Smaranda

Teodor Vi%an, Uli(# la Bohol(






47

I o a n a

S T O I A N Lansrile de carte au devenit de mult vreme

o rutin a Bibliotecii V.A.Urechia din ora&ulnostru. Ca &i cititor, tastând „pia#a” spiritual aGala#iului, am avut revela#ia descoperirii unei bijuterii de cuvânt molcom, moldav.

Este vorba despre poezia &i proza domnuluicolonel Mihai Baicu nscut în comunaBl bne&ti, în luna mai,1913. Ineditul lansri i

celor dou volume a fostacela c opera domnuluicolonel a vzut luminatiparului datorit fiicei sale,distinsa doamn profesoar universitar Mihaela Popa. Ambelecr #i, „Un cântec delebd” &i „Letopise# defamilie”, aprute nedreptde târziu, au totu&i

avantajul de a fi c ptat întimp mireasma colbului decronic veche.

Scrierile lui MihaiBaicu, suspectate de clasicism (deocamdat),ac #ioneaz ca o terapie benefic asupracititorului, indiferent de vârsta pe careo are.

Ba mai mult, ofer tinerilor r spunsuri laîntrebri precum cine suntem, de unde venim

sau cum se formeaz caracterele? *i asta facescriitorul, cu miestria unui pedagog de &coalveche, uneori în pilde cu conota #ie biblic.Prezentarea cr #ilor s-a f cut sub semnul emo#ieitotale, ce a cuprins întreaga audien #. De&iautorul, în modestia sa, nu &i-a dorit niciodatacest lucru, nu &i-a dorit ca slovele sale s pr seasc vreodat’ foile cu ptr #ele înglbenitede vreme: „Nu scriu cu gând s trec în nemurire/Caietu’ acesta-i doar o amintire” (Prefa#).Emo#ia se amplific pe msu r ce, lecturând, descoperim noi fa #ete ale

personalit#ii autorului. Versul &i proza sunt închinateneamului su, pe care l-a iubit topindu-se de dorul lui,dup cum afirm: „Te voi slvi în veci, pân mi-oi daortul” (Obâr &ie).

Cu puterea cuvântului, autorul face din satul suun templu al rugciunii &i smereniei. Ideea de sacru eomniprezent. Sacre sunt #ara, tricolorul, brazda, iarna,

vara, mmliga tiat cu a#,chipul tatei, mâinile mamei

„slvite”, întrezrite în lutul casei.Iat, dac mai era nevoie, încodat adeverindu-se conceptulde înv#are prin suferin# alreputatului profesor &i pedagogie&ean Videanu, referindu-se la&coala interbelic. Suferin#a, pr iva#iunile vie#ii de zicu zi i-au netezit copilului MihaiBaicu calea spre împlinireaidealurilor sale. A tr it, a muncit,

a trecut la Domnul, purtându-&iarborele genealogic în spate,aprându-&i ,ara &i în vremede pace.

În 1941, este desemnat de Liga ofi#erilor de rezerv&i retragere s ia cuvântul la ceremonia prilejuit deînl#area tricolorului pe turnul primriei din Sfântu-Gheorge, Covasna. Sfâ&iat de emo#ie, la câteva ziledup eveniment, bravul colonel sufer un accidentvascular care, din nefericire, i-a adus sfâr &itul. Împovrat

sau poate înzestrat cu o mare sensibilitate, el însu &irecunoa&te la un moment dat; „nu prea m-am potrivitcu meseria mea”.

Concluzionând, prin publicarea postum a celor doucr #i, Mihaela Popa a adugat aripa lips a tatlui su,cu care s-a putut înl#a spre zenit.

Iar alturi de tatl su ne-a oferit o poveste devia# superb prin simplitatea ei, o poveste f r sofisme,f r putin#a de tgad &i, mai ales, f r de argin#i.Pentru toate acestea, v mul#umesc, Mihaela &iMihai Baicu.







48

Simona Preda în dialog cu Gabriel Badea-P #un

Distins &i de un rafinament aparte, istoricul de artGabriel Badea-Pun d o not distinct peisajului

intelectualit# i iromâne&ti. Doctor „Magna cumlaude” alUniversit#ii ParisIV-Sorbona, esteautor al multor studii printre care &ivolumele „Carmen

Sylva, uimitoarearegin Elisabeta aR o m â n i e i ”(Humanitas, 2003,reeditat apoi în

alte cinci edi#ii), „Portraits de société XIXe-XXe si0cles”(Citadelles et Mazenod, 2007) distins cu Prix du Cercle

Montherlant-Académie des Beaux-Arts (2008), „Mecena&i comanditari. Art &i mesaj politic” (Noi Media Print,2009) distins cu Premiul Tzigara-Samurca din partea„Funda#iei Magazin Istoric”, „Le style Second Empire.Architecture, décors et art de vivre”(Citadelles etMazenod, 2009) lucrare distins cu Prix Second Empirede la Fondation Napoléon 2010, „Pictori români înFran#a (1834-1939)” (Noi Media Print, 2012). Men#ioneztotodat c istoricul Gabriel Badea-Pun este Cavaler alOrdinului „Meritul Cultural” (2009) &i în anul 2010 afost distins cu Medalia pentru Loialitate „Regele Mihai”.În decembrie anul trecut a publicat la Editions Lacurnede la Paris o nou edi#ie în limba francez a cr #ii „Histoirede ma vie (1875-1918)” a Reginei Maria.

Gabriel Badea-Pun este poate persoana cea mai înmsur de a ne decripta portretul monarhic. O biografie&i o activitate impresionante, sunt onorat s îl cunosc&i îi mul#umesc pentru amabilitatea de a purta acest dialog

pentru cititorii revistei „Literatura de azi”. Domnule Gabriel Badea-P %un, propun s% începemdiscu # ia referitoare la portretele reginelor cu oretrospectiv% referitoare la conceptul de portret i maiexact, a portretului de salon. Se presupunea, la mijlocul

secolului al XIX-lea, c% „un pictor i mai ales un portretist exista gra # ie Salonului i prin el.” Mai mult decât atât, Emile Zola pretindea în „Mon Salon”(1863)c% „num%rul de portrete urc% în fiecare an i amenin #%

s% inunde Salonul în întregime.” V % propun a adar s%nuan # a # i aceast % rela # ie dintre Salonul parizian, care sedeschidea în fiecare an în luna mai, i portret ca

gen artistic.

În luna mai a fiecrui an, deschiderea Salonului parizian, al celui al Société des Artistes Français, perceputîn perioada respectiv ca mai conservator &i, începând

din 1890, al celui dizident al Société Nationale des Beaux-Arts era marcat de cele trei culori ale respectabilit#ii:covorul ro&u, fracul negru &i plantele verzi. Eraevenimentul monden care atr gea spre capitala francezelita interna#ional a artelor &i a arti&tilor, ca &i pe cei maiimportan#i colec#ionari &i mecena ai întregii Europe &i aicelor dou Americi. Delega#iile oficiale &i discursurileîntrerupeau câteodat îmbulzeala provocat de cohortelede vizitatori care puteau ajunge la apogeul vernisajului,la 15.000 &i chiar 18.000 de persoane!

Criticii reac#ionau diferit la înmul#irea exagerat a portretelor pe care o cuno&teau Saloanele sub cel de-alDoilea Imperiu &i cea de-a Treia Republic. Chiar dacEmile Zola pretindea în Mon Salon c „&uvoiul de portreteurc în fiecare an &i amenin# s inunde Salonul înîntregime... pentru c nu mai cumpr pictur decât

persoanele care doresc s î&i aib portretul”, în realitate portretele nu erau decât aproximativ un sfert din tablourile prezentate. O compara#ie între diverse Saloane de-a lungulsecolului al XIX-lea arat c aceast propor #ie r mânestabil, în jur de 25% din totalul operelor expuse, chiar dac ea progreseaz propor #ional cu totalul lucr rilor expuse. Abia dup primul r zboi mondial se diminueazla jumtate, pentru a ajunge în jur de 5% dup MareaCriz din 1929.

Ce ne pute # i spune despre Salonul bucure tean?Dac pentru perioada premergtoare Primului R zboi

Mondial numrul portretelor este mai greu de cuantificatdin cauza absen#elor multora dintre cataloagelemanifestrilor artistice oficiale de la Ia&i &i Bucure&ti -începând cu prima Exposi#iune a Arti&tilor în Via#, în1865, întrerupte între 1874 &i 1881, apoi din nou între1883 &i 1894 &i în vremea Primului r zboi mondial -mult mai modestul Salon bucure&tean, care a func#ionatîntre 1924 &i 1944, prezenta în jur de 200 de opere,dintre care 10% portrete &i propor #ia r mâne constantde-a lungul perioadei interbelice. Îi regsim pe simeze

pe arti&ti ca Gh. Demetrescu Mirea, Costin Petrescu,

Constantin Isachie Popescu, Eusta#iu Stoenescu, CamilRessu, Petre Yorgulescu-Yor, Ion Theodorescu-Sion,Henri H. Catargi, Ion Pantelie Stanciu, Nina Arbore,Dimitrie Berea, Merica Râmniceanu sau MinaByck-Wepper.

Totu&i, Salonul Oficial nu avea monopolul absolut înce prive&te atragerea clientelei portreti&tilor. Numeroasesociet#i ale arti&tilor sau ale amatorilor de art seconstituie dup 1896 &i secesiunea Salonului Oficial &iSalonului Independentilor, &i se multiplic dup aceastdat, în special la Bucure&ti, odat cu crearea Societ#ii„Ileana” în 1898 &i mai ales a Societ#ii „TinerimiiArtistice” cu o intens activitate între 1902 &i 1947, dar

pe care nu am studiat-o înc sub unghiul expuneriide portrete. A comanda portretul so # iei, fiicei sau amantei cu

(I)






49

cele mai frumoase podoabe sau chiar propriul portret areprezentat în epoc% semnul distinc # iei, al prieteniei, al vanit %# ii sau al dragostei. Care ar fi semnifica # iileintrinseci ale portretului, cum se comanda un portret,care era rolul s%u, ce presupunea execu # ia sa, cum erarela # ia dintre arti ti i comanditari i care era, mai exact,

statutul pictorului portretist în secolul al XIX-lea i prima

jum%tate a secolului al XX-lea ?Mai mult ca oricare alt gen, portretul pretinde o definirenu numai artistic, ci &i sociologic. Spre deosebire dealte categorii estetice, portretul implic un contractobiectiv între modelul comanditar al operei &i artistulexecutant. Totu&i, aceast rela#ie socio-economic, careare consecin#e de netgduit asupra operei finale, nu

poate defini complet condi#iile produc#iei portretului. Cuocazia unei comenzi, o rela#iespecial de identificare se creeazîntre artist &i model. Pictorul sausculptorul se proiecteaz astfelîn imaginea celuilalt, iar modelul

se vede prin intermediul priviriiartistului. Când modelulcomand portretul su, el se

bazeaz pe faptul c acesta vaavea grij de a folosi un anumitnumr de coduri, astfel încâtimaginea sa s aib func#iileestetice &i sociale la care sea&teapt. Totu&i, aceste codurinu sunt produse exclusiv nici deartist, nici de model, ci suntrezultatul interac#iunii constanteîntre cei doi actori ai portretului.

Revine îns artistului sarcina dea aplica &i ordona cu miestrieaceste coduri &i, în acela&i timp,de a reda tr sturile uneifizionomii particulare.

Portretul monden din secolul al XIX-lea &i prima jumtate a secolului al XX-lea este mo&tenitorul directal portretului aristocratic al secolelor precedente.Imaginea &i sistemul pe care-l creeaz au ca aspira#ieestetic &i etic elegan#a ce define&te anumite elite sociale&i culturale de-a lungul istoriei, devenit implicit simbolal puterii. Elegan#a, fenomen în rela#ie cu cultura,educa#ia &i gustul, sursa unui anumit rafinament al

individului, se transform de-a lungul istoriei potrivitsitua#iilor politice &i credin#elor religioase – factorideterminan#i ai codurilor morale pe care le guverneaz.Dintotdeauna, elegan#a a fost identificat cu moda &i cueticheta. Totu&i, ea este &i reflexul unor aspecte intimeale psihologiei &i caracterului. Elegan#a se concretizeazîn voin#a unei apari#ii singulare. Un elegant are un stilanume care poate s se r spândeasc &i s determine oorientare de a-l imita a unui întreg grup social, grupadesea desemnat ca fiind „lumea bun“. Criteriul de aaccede la aceast lume a mondenit#ii, spa#iu socialmarcat de lux, este notorietatea. Timpul mondenit#iieste un timp al vremii petrecute agreabil, iar misiunea pecare &i-o atribuie este de ordin cultural, vizând rafinareamanierelor. *i pentru a o realiza, supervizeaz decen#a

&i bunele maniere, practic elegan#a vestimentar , seintereseaz de politic, protejeaz &i încurajeaz artele.E o defini#ie care va fi valabil în civiliza#ia occidental

pe tot timpul ultimelor dou secolele, pân în ziua deazi. Mai multe detalii referitoare la evolu#ia &i defini#ia

portretului monden le gsi#i în lucrarea mea, Portraitsde Société XIX-XXe, Paris, Citadelles et Mazenod, 2007.

Un pictor, &i mai ales un portretist, exista gra#ieSalonului &i prin el. Într-o scrisoare din martie 1881,Pierre-Auguste Renoir îi scria negustorului su PaulDurand-Ruel: „Exist în Paris cel mult cincisprezeceamatori capabili s iubeasc un pictor f r Salon. Exist80.000 care n-ar cumpra nici mcar un nas dac un

pictor nu este la Salon. Iat de ce trimit în fiecare andou portrete.” Statutul portretistului la mod este foarte

invidiat, pentru c îi aduce oanumit independen# financiar .Odat câ&tigat recunoa&terea

public, un portret se plte&te foartescump. Men#ionez c pia#a de

tablouri era alctuit în mare partedin portrete &i peisaje, dou genuricare înseamn o comand pecât de numeroas, pe atâtde diversificat.

Mari nume ale aristocra#iei sauale finan#elor, scriitori, arti&ti, lume

bun &i demimondene seintersectau în vizitarea acestor saloane. La vernisaje, principalaatrac#ie este de a identifica &i de acomenta portretele, pentru cmarea lor majoritate, chiar dac

reprezint un sfert din opereleexpuse, nu poart drept titlu decâtini#ialele numelor modelelor sauenigmatice Mme X... &i M. Y...Pictorii #in la acest relativ anonimat

al modelelor lor, revendicând prin picturile lor statutulde creator mai degrab decât cel de simplu copistînsrcinat s reproduc pe o pânz un subiect. Portretele

pe care ei le expun afi&eaz miestria dobândit de tehnicalor &i sunt un mod de a le gsi alte comenzi. Cu toateacestea, în ciuda unui relativ anonimat, exist o altcategorie de modele, celebrit#ile momentului, croraarti&tii se ofer adesea s le fac gratuit portretul din

cauza marii lor vizibilit#i mediatice.Clientela interna#ional este foarte cutat. V dau

câteva exemple române&ti: în 1914, François Flamengvine la Bucure&ti pentru a realiza dou portrete RegeluiCarol I &i Reginei Elisabeta (în prezent la Muzeul

Na#ional de Art al României). Paul-Albert Besnard, prieten cu fra#ii Dimitrie &i Vladimir Ghika, va realiza un portret al mamei lor (trecut în licita #ie la Bucure&ti),Edmond Aman-Jean o va picta pe pianista Elena

Bibescu în 1901 (în prezent la Muzeul Na#ional George Enescu din Bucure&ti), iar Jacques-Emile Blanche o va picta în 1907, într-un somptuos portret , peOlga Mavrocordat , devenit so#ia Principelui Mihai Sturdzacu un an mai înainte (în colec#ia familiei la Paris).

(va urma)







50

Responsabilitatea pentru grafie, con(inutulopiniilor, argumentelor sau p#rerilor apar(ine,

în exclusiv itate, autorilor. Materialeleprimite, publicate sau nepublicate, nu se

înapoiaz#. Redac(ia revistei nu împ#rt#%e%te întotdeauna ideile con(inute în textele publicate.

Revista Dun#rea de JosEDITOR:

CONSILIUL JUDE,ULUI GALA,ICENTRUL CULTURAL „DUNREA DE JOS”

Str. Domneasc#, nr. 61, Gala(i, cod. 80008tel.: 0236 418400, fax: 415590

e-mail: [email protected]

ISSN: 1583 - 0225

Manager: Sergiu DUMITRESCU

Redactor-%ef: Florina [email protected]

DTP: Ina Diana PANAMARCIUCEugen [email protected]

Culegere %i corectur#:Laura DUMITRACHE,Ina Diana PANAMARCIUC

Alte detalii despre activitatea CentruluiCultural Dun#rea de Jos Gala(i pot fi aflate pepagina web a institu(iei (http://www.ccdj.ro/)sau pe adresa de facebook ccdj Galati .Adresa on-line a revistei %i arhiva par(ial# seg#sesc pe aceea%i adres# web.

Tematici:

Num#rul 161, IulieSpuma zilelor

Num#rul 162, August Poezie Basarabean%

Num#rul 163, Septembrie Manierismul

Revista Dun#rea de Jos este membr# APLER (Asocia(ia Publica(iilor Literare %i a Editurilordin România)

Din sumar:

Agenda Centrului Cultural - p.2-6 Ica, proz% de Viorel Cr %ciun - p.8-9 Marcu Botzan, Drumuri de ap% - p.4 Documentele haosului, Ioan Toderi #% - p.10 Dun%rea, Gr. Antipa - p. 12 Pehlivanul se întoarce, Ionel Necula - p.14 Istoria moral % , Gh. Nazare - p.15Suflet de stea, Dumitru Anghel - p.16

Încorset %rile unei vie # i, Gh. Nazare - p.18 Înserare i metamorfoz% , Octavian Mihalcea - p.19O muceni #% a neamului..., Livia Ciuperc% - p.20

Poporul român..., Nicolae Bacalba a - p.22Un roman sumbru, Ioan Gh. Tofan - p.23

Eminescu i India, Livia Nem # eanu-Chiriacescu - p.26 Panait Istrati, 80 de ani..., Gabriel Dragnea - p.28 Aderv%rul taie sârma ghimpat % , Marius Chiru - p.30Poezie: Maria Sarah Bo neag % - p.32Poezie: + tefan Radu Mu at - p.33

R%t %cit prin câmpiile Elizee, Constantin T %nase - p.34Proz: Pantalonii lui Dorel, Ioan Gh. Tofan - p.36

Dun%rea în istoria poporului român - p.39

Colec # ii de marc% , Radu Mo # oc - p.40 Dic # ionar Arti ti Plastici G%l %# eni 98 , C. Stoica - p.42 Morphochroma: Expozi # ia ProBohol # , C. Stoica - p.44 Poetul f %r % de argin # i, Ioana Stoian - p.47 Portrete de regine, interviu S. Preda - p.48


mailto:[email protected]



http://www.ccdj.ro/)



http://www.ccdj.ro/)






În urma discu#iilor purtate, Conferin#a a respins proiectul austriac.

Constituirea Comisiei Riverane va reveni în discu#iamarilor puteri în mai multe ocazii, îns datorit pozi#iilor

divergente &i mai ales a opozi#iei Austriei, ea nu s-a mai putut întruni niciodat.Printre motivele care au determinat Austria s nu mai

insiste asupra convocrii acestei Comisii trebuiemen#ionat &i acela c, dup Unirea Principatelor,

posibilit#ile statului român de a se opune #elurilor expansioniste austriece au crescut.

De altfel, împotrivirea fa# de proiectul de regulamentaustriac s-a manifestat cu hotrâre chiar cu prilejuldiscu#iilor din Divanul ad-hoc al Moldovei, unde MihailKoglniceanu &i al#i deputa#i au criticat pozi#ia adoptatde Cimcmie în problema Dunrii.

Dup 1859, guvernele domnitorului Alexandru IoanCuza, &i îndeosebi cabinetul condus de M.Koglniceanu,au acordat o aten#ie din ce în ce mai mare &i problemeiconsolidrii porturilor române&ti &i a îmbunt#iriinaviga#iei între Turnu Severin &i Gala#i.

România a construit în porturi cheiuri, magazii, platforme, diferite docuri &i antrepozite, ateliere etc.

Din anul 1863, România a început s perceap otax de 0,50 lei la sut asupra valorii mrfurilor importate&i exportate prin porturile române&ti spre a-&i puteaacoperi o parte din cheltuielile pe care era nevoit s le

fac, în interesul su &i al naviga#iei în general.Comisia European a Dunrii &i-a început activitateaîn 1856, în condi#ii când naviga#ia întâmpina maridificult#i, principalul bra# navigabil, Sulina, fiind în mare

parte împotmolit.Comisia s-a constituit în &edin#a sa din 4 noiembrie

1856, stabilindu-&i sediul la Gala#i &i adoptând ca limboficial de lucru franceza.

Comisia European a angajat, începând de la 2decembrie 1856, în calitate de inginer &ef, un bunspecialist în probleme de amenajare a fluviilor, inginerulenglez Charles Hartley, care a condus acest serviciuaproape 50 de ani &i sub conducerea cruia s-au executatlucr rile de pe bra#ul Sulina.

Dup ce a procedat la organizarea sa interioar &i&i-a reglementat raporturile cu Turcia, care avea sarcinade a numi &i pe c pitanul portului Sulina, ComisiaEuropean a început s se preocupe de îndeplinireamisiunii pentru care fusese creat, adic cur #irea gurilor Dunrii &i crearea condi #iilor bunei desf &ur ria naviga#iei.

Au fost luate în discu#ie solu#iile tehnice propuse pentru îmbunt#irea naviga#iei, r mânând s se opteze,

în ceea ce prive&te lucr rile de amenajare, între bra#ulSulina &i Sf. Gheorghe.

Ca prim msur , s-a început cur #irea gurii Sulina&i s-a dat drumul la naviga#ie pe acest bra#.

Pentru stabilirea solu#iei tehnice la care s seopreasc, s-a convocat la Paris o comisie de speciali&ti,care s-a pronun#at pentru amenajarea bra#ului Sf.Gheorghe, solu#ie acceptat în unanimitate &i de Comisia

European întrunit în plenul ei.Începuturile activit#ii tehnice a Comisiei Europene pot fi apreciate ca îmbucur toare, îns perioada sa deexisten# - cei doi ani prevzu#i în Tratat - se apropiade sfâr &it.

În aceast situa#ie, Conferin#a de la Paris din 1858,menit s ia în dezbatere organizarea Principatelor Române dup voturile divanurilor ad-hoc, a discutat &isitua#ia Comisiei Europene.

Reprezentantul Austriei, care vedea în prezen#a acesteiComisii o stavil în realizarea planurilor sale de acapararea întregii naviga#ii pe Dunre, a cerut aplicarea

prevederilor articolului 18 din Tratatul de la Paris din1856 &i anume desfiin#area Comisiei Europene, locul eiurmând s fie luat de Comisia Riveran, în care ea se

bucura de un rol preponderent.Reprezentan#ii Fran#ei, Marii Britanii, Prusiei, Sardiniei

&i Rusiei, la care s-a adugat &i delegatul Turciei,considerând c sarcinile primite de Comisia Europeannu au putut fi îndeplinite într-o perioad atât de scurt &idându-&i seama c prin desfiin#area acestei Comisiiinteresele #rilor lor la gurile Dunrii ar putea fi periclitate,au hotrât în &edin#a din 19 august 1858 ca mandatul

acestei Comisii s fie prelungit pân la terminareacomplet a lucr rilor cu care fusese însrcinat deCongresul de la Paris.

Prelungirea mandatului Comisiei urma s fie luat îndiscu#ie de ctre marile puteri în fiecare an.

Reprezentantul Austriei s-a opus acestei prelungiri, precizând c guvernul su va trata pe cale diplomaticaceast problem cu reprezentan#ii celorlalte puteri.

Cu acest prilej, delegatul Angliei a atras aten#ia asuprasitua#iei dificile a naviga#iei în regiunea Por #ilor de Fier,cerând Austriei s întreprind msurile necesare pentruameliorarea condi#iilor transportului pe ap în

aceast por #iune.Comisia European a Dunrii a fixat în mod

provizoriu cuantumul taxelor de naviga#ie, stabilindu-&i pentru aceasta casierii la Tulcea &i Sulina.

Pe baza unei conven#ii încheiate în noiembrie 1857,cu Moldova, Comisia a hotrât s construiasc o linietelegrafic între Gala#i, unde ea î&i avea sediul, &i ora&eleTulcea &i Sulina, unde func #ionau unele dintreserviciile sale.

(va urma)


* Dun#rea în istoria poporului român, IulianCâ r(ân#, Ilie Seftiuc, Editura *tiin(ific#,Bucure%ti, 1972.




dunarea de jos 160 iunie

Documents