Pecetluiti (Efeseni 1:13-23)

întrebarea cea mai importantă pt fiecare din noi este legată de IDENTITATEA noastră: CINE SUNTEM NOI?

Felul cum răspundem la această întrebare ne va determina viaţa ta şi chiar eternitatea! CUM RĂSPUNZI TU la această întrebare? Cum îţi afectează viaţa... destinul??

„Este aşa de uşor pentru creştinii care trăiesc într-o societate liberă şi prosperă să se simtă în siguranţă acolo unde sunt... presupunând harul lui Dumnezeu, în loc de a depinde de el. Este uşor să ajungi să fii aşa de satisfăcut de binecuvântările fizice încât să nu mai simţi nevoia de cele spirituale... să devenim aşa de dependenţi de resursele materiale şi să nu mai simţim nevoia de resursele spirituale. Când programele, metodele şi banii produc rezultate aşa de clare şi impresionante, există tendinţa de a confunda succesul omenesc cu binecuvântările divine.” (John MacArthur, Alone with God)

În vs.3, Apostolul Pavel ne invită să privim asupra indentităţii noastre şi să înţelegem natura lor – „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos.”

Astfel, aceste binecuvântări/bogăţii îşi au SURSA în Dumnezeu şi sunt de NATURĂ spirituală şi sunt ASIGURATE în „locurile cereşti”, fiind POSIBILE datorită lui Cristos, a ceea ce este E şi ce a făcut El prin crucea Sa, pt fiecare dintre noi.

În, am văzut împreună că PRIMA din BOGĂŢIILE (vs.4-6) cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat este ALEGEREA SA – în atotcunoaşterea SA, Dumnezeu ne-a ales să fim creaţi în asemănarea caracterului Său, trăind ca „sfinţi şi fără prihană”, adică dedicaţi Lui şi scopurilor Sale, fiind chiar „înfiaţi” şi repuşi în drepturi de fii, neţinând seama de răzvrătirea noastră faţă de El, iertându-ne şi restaurându-ne prin Fiul Său, dând dovadă de un har nemărginit şi nemaiîntâlnit! A DOUA din BOGĂŢIILE (vs.7-12) cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat este RĂSCUMPĂRAREA SA – deşi noi ne-am născut în păcat şi am fost sclavi ai păcatului, Dumnezeu ne-a răscumpărat cu preţul sângelui Fiului Său, iertându-ne de orice vină şi făcându-ne moştenitori ai unei moşteniri veşnice!

Astăzi mergem mai departe şi vom observa o A TREIA mare BOGĂŢIE cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat, şi anume PECETLUIREA SA pe care o face prin Duhul Său! (vs.13-14) f

„Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit 14 şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”

Aici avem prezentat întreg procesul mântuirii, aşa că trebuie urmărit cu atenţie, fiind de o mare importanţă! Ne spune cum devine un păcătos sfânt.

Mai întâi, omul aude Evanghelia – veste bună a mântuirii – cum că Cristos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat şi apoi a înviat din morţi. (1 Cor.15:1...) Deşi cei din Efes erau parte dintre Neamuri, Evanghelia venise deja mai întâi la iudei.

Rom.1:16 - „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului.”

Pavel, un iudeu/evreu, adusese Evanghelia la Neamuri şi astfel Adevărul a ajuns şi la cei din Efes. Deşi am văzut că Dumnezeu a ales dinainte pe credincioşii din Efes, totuşi trimiterea lui Dumnezeu rămâne în picioare: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură...” (Marcu 16:15)

Cel care predică Evanghelia nu discută alegerea lui Dumnezeu cu cei necredincioşi – acesta este un „secret de familie”, pe care doar cei mântuiţi îl înţeleg. El anunţă şi prezintă „Cuvântul

adevărului” şi îi invită pe oameni să răspundă prin pocăinţă şi credinţă, iar Duhul Sfânt este cel care face restul! D.L. Moody obişnuia să se roage: „Doamne salvează pe cei aleşi şi apoi mai alege şi pe alţii!”

Auzind Evanghelia, cei din Efes „au crezut”, iar asta le-a adus mântuirea!„Căci prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu!” (Efes.2:8)

Aceasta este calea mântuirii – planul lui Dumnezeu de evanghelizare!

Romani 10:13-15„Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”

Când cei din Efes au crezut în mesajul Evangheliei, ei au fost „pecetluiţi de Duhul Sfânt” – aceasta înseamnă că primim Duhul Sfânt în momentul în care credem în mesajul Evangheliei.

Care este semnificaţia aceste „pecetluiri”? Vorbeşte despre finalizarea unei tranzacţii – chiar şi astăzi atunci când documente

importante sunt finalizate, ele sunt ştampilate - „sigiate” pt a finaliza tranzacţia. Reprezintă „proprietatea” cuiva – arată că suntem proprietatea lui Dumnezeu

1 Cor.6:19-20 – „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Înseamnă siguranţă şi protecţie – sigiliul roman aplicat pe mormântul lui Isus a avut această însemnătate (Mat.27:62-66)

o Astfel creştinul aparţine lui Dumnezeu şi este protejat de El. o Duhul Sfânt va rămâne mereu în credincios – pt totdeauna!

Ioan 14:16-17 – „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi în veac; 17 şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”

o Biblia vorbeşte despre faptul că noi putem să întristăm pe Duhul Sfânt (Efes.4:30) dar El nu ne va părăsi.

Mai înseamnă şi autenticitate – aşa cum sigiliul/ştampila autentifică un document, la fel este şi Duhul Sfânt arată autenticitatea credinciosului.

o Nu este vorba aici doar de o mărturisire a buzelor!Romani 8:9 – „...Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” Romani 8:16 – „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”

Vs.14 - „care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”

Vs.14 ne mai arată un aspect extraordinar al pecetluirii noastre făcută de Duhul Sfânt – „arvună” – un cuvânt care se referă la 2 lucruri:

a) Se referă la un acont plătit dinainte pt a garanta tranzacţia făcută pt achiziţionarea unei proprietăţi. – „răscumpărarea” despre care se vorbeşte aici se referă la răscumpărarea trupului nostru la întoarcerea lui Cristos

Rom.8:22-23 – „Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru”.

1 Ioan 3:2 – „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.”

Răscumpărarea noastră are trei stadii/aspecte: 1. suntem răscumpăraţi prin credinţa în Cristos (Ef.1:7) 2. suntem răscumpăraţi prin lucrarea Duhului în noi ca să fim mai mult ca Cristos (Rom.8:1-4) 3. vom fi răscumpăraţi când Cristos se va întoarce şi vom fi ca El

b) Cuvântul „arvună” (gr. „arhabon”) mai înseamnă „inel de logodnă” – se foloseşte cu acest sent în greaca de azi. Dar tocmai asta reprezintă un inel de logodnă: o garanţie a mirelui că îşi va ţine promisiunea facută miresei sale.

Relaţia noastră cu Dumnezeu prin Cristos nu este doar o tranzacţie comercială, dar şi o experienţă de dragoste! El este mirele, iar Biserica este mireasa. Noi ştim că El se va întoarce pentru că ne-a dat Duhul Său ca inel de logodnă.

Am parcurs astfel o serie de binecuvântări/bogăţii pe care le avem în Cristos. Să le recapitulăm, observând câteva aspecte practice pt noi:

1. Adevăratele bogăţii vin de la Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

2. Toate aceste bogăţii ne vin prin harul lui Dumnezeu şi pentru slava Lui – de observat este faptul că după fiecare din fiecare din bogăţiile discutate, Pavel adaugă motivul pt care le-am privit:

vs.6 – De ce ne-a ales Tatăl? - „spre lauda slavei harului Său...” vs.12 – De ce ne-a răscumpărat Fiul? - „ca să slujim de laudă slavei Sale” vs. 14 – De ce ne-a pecetluit Duhul? – „spre lauda slavei

Uneori avem impresia că Dumnezeu ne-a salvat pt că i-a fost milă de noi, să nu ajungem în pedeapsa veşnică... dar scopul principal este SLAVA LUI! Creaţia Lui arată înţelepciunea şi puterea Sa, dar Biserica Sa arată dragostea şi harul Său. Noi nu am fi meritat şi primit niciodată aceste binecuvântări – ele nu sunt accesibile decât prin har, pocăinţă şi credinţă!

3. Aceste bogăţii sunt doar începutul! Cu cât privim mai mult la Dumnezeu şi umblăm cu El, vom descoperi mai multe binecuvântări pe care Dumnezeu le are pt noi. Biblia este ghidul nostru în viaţă – Duhul Sfânt este Învăţătorul nostru!

Rugăciunea lui Pavel pt Efeseni (vs.15-23)

vs.15 – „De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.”

Pavel dorea ca credincioşii din Efes să înţeleagă binecvântările/bogăţiile extraordinare pe care le aveau în Cristos.

Aceste lucruri au legătură şi impact asupra a două dimensiuni fundamentale ale vieţii creştine: credinţa în Dumnezeu şi dragostea faţă de oameni – acestea nu pot fi despărţite!

De asemenea, Pavel ştia că credincioşii din Efes erau la început în ceea ce priveşte credinţa şi dragostea lor şi aveau nevoie de creştere. Datorită acestui lucru, Pavel alege să se roage pentru ei şi implicit aceste lucruri sunt şi pentru noi, credincioşii lui Isus de azi!

De fiecare dată, când Pavel se roagă pentru credincioşi, din închisoare, (Efes.1:15-23; 3:14-21; Fil.1:9-11; Col.1:9-12) nu cere lucruri materiale, ci pentru lucruri spirituale, în special pentru valorile caracterului creştin ... şi nu îi cere lui Dumnezeu lucruri care nu le aveau, ci să le descopere lucrurile pe care deja le aveau.

Prima rugăciune a lui Pavel pt credincioşii din Efes este pentru luminare!

aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, care este un duh de înţelepciune şi descoperire.

Ioan 14:26 – „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Ioan 16:13-14 – „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”oFără Duhul lui Dumnezeu, omul nu poate înţelege lucrurile lui Dumnezeu

1 Cor.2:14 – „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”

Această iluminare are loc în inima credinciosului – Efeseni 1:18o „şi să vă lumineze ochii inimii” – INIMA, în Biblie, nu este dor partea emotivă a omului, ci

ceea ce se numeşte „omul interior” care cuprinde emoţiile, gândirea şi voinţa lui. o Astfe „omul interior” poate vedea (Ps.119:18; Ioan 3:3), auzi (Mat.13:9; Evrei 5:11), gusta

(Ps.34:8; 1 Petru 2:3), mirosi (Fil.4:18; 2Cor.2:14) şi atinge (Fap.17:27). o Isus se referea la aceasta când spunea în Matei 13:13-15 –

„13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14 Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.” 15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

- Incapacitatea de a vedea şi înţelege lucrurile spirituale nu este o problemă de inteligenţă, ci de inimă! „ochii inimii” trebuie deschişi de Duhul lui Dumnezeu!

Aplicaţie: Tu ai OCHII INIMII DESCHIŞI? Poţi tu ÎNŢELEGE lucrurile lui Dumnezeu? Poţi tu VEDEA ceea ce El face? Poţi tu AUZI ce spune Duhul lui Dumnezeu?

1. Să-L cunoască pe Dumnezeu (vs.17) – „să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui”

- Aceasta este, desigur, cea mai înaltă cunoaştere existentă! - Ateul afirmă că nu există un Dumnezeu pe care să-l cunoaştem, iar agnosticul afirmă că

dacă există un Dumnezeu, dar nu putem noi să-l cunoaştem! - Pavel îl întâlnise pe Dumnezeu în persoana Fiului Său Isus, şi el ştia că omul nu poate

înţelege pe Dumnezeu fără a-L cunoaşte personal mai întâi. În Romani 1, Pavel explică involuţia omului, arătând că a pornit de la IGNORANŢA VOITĂ a lui (prin suprimarea adevărului cu minciuna) şi a sfârşit la IMORALITATE şi INDECENŢĂ (prin felul de comportament care este tot mai degradant). Toate acestea încep de la refuzul omului de a-L recunoaşte pe Dumnezeu ca şi Creator, Salvator şi Judecător.

Credinciosul trebuie să crească în cunoaşterea lui Dumnezeu:

Să-L cunoască personal înseamnă MÂNTUIRE – Ioan 17:3„Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

Să-L cunoască din ce în ce mai mult înseamnă SFINŢIRE – Filipeni 3:10„Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui”

Să-L cunoască perfect înseamnă GLORIFICARE – 1 Cor. 13:9-12„9 Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;10 dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi... 12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.”Cu cât îl cunoaştem mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult ne cunoaştem pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru.

NU este îndeajuns să-L cunoaştem pe Dumnezeu doar ca Mântuitor – trebuie să-L cunoaştem mai departe ca Tată, ca Prieten, Călăuzitor... şi cu cât îl cunoaştem mai bine, cu atât vom fi mai împliniţi în viaţa aceasta.

2. Să cunoască chemarea lui Dumnezeu (vs.18a) – „şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui”

Cuvântul „chemare” este unul din cuvintele cele mai importante din vocabularul creştinului. Cuvântul „biserică” înseamnă „cei chemaţi afară”

Pavel nu a obosit niciodată din a declara că Dumnezeu l-a chemat „prin harul Său” (Gal.1:15), iar lui Timotei îi aduce aminte că are o „chemare sfântă” (2 Tim.1:9).

Petru ne spune că suntem un popor „chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9), iar în 1 Petru 5:10 ne spune că am fost „chemaţi în Hristos Isus la slava Sa veşnică”

Pavel ne arată că această chemare a lui Dumnezeu, cunoscând-o ne va da speranţă! Există chemări care nu oferă nici-o speranţă! – chemarea care ne-o face Dumnezeu ne

oferă cel mai bun viitor, de aceea avem speranţă! (cuv. „nădejde” înseamnă „siguranţă pentur viitor”)

Efeseni 2:12 – „aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.”

1 Petru 1:3 – „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie!”

Aplicaţie: Un pastor s-a dus, împreună cu un diacon din biserica sa, să viziteze nişte oameni dintr-o zonă foarte bogată a oraşului lor. Au ajuns la cineva care avea o casă extrem de mare, aşezată pe o proprietate extrem de elegantă, cu piscină şi o privelişte superbă! La intrare, erau parcate câteva maşini „răgnet”, iar când au ajuns la uşă, au putut vedea prin ferestrele mari şi foarte curate, cum gazda stătea pe un fotoliu foarte comfortabil şi privea la TV. Diaconul s-a uitat la pastor şi l-a întrebat: „Ce fel de „veste bună” avem pentru o asemenea persoană?”

De multe ori ne grăbim să confundăm „preţul” cu „valoarea” – Efesul era un oraş extrem de bogat şi se lăuda cu bogăţiile sale... astăzi este numai un

„morman de pietre”... un paradis al arheologilor, dar fără nimic din bogăţiile şi splendoarea trecutului. Dar, creştinii care au locuit acolo odată, sunt acum în ceruri, bucurându-se de valori veşnice!

Nădejdea/speranţa creştinului este o forţă dinamică pentru el în viaţa aceasta şi îl încurajează: să se păstreze curat – 1 Ioan 3:3 - „Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după

cum El este curat.” să se bucure – Romani 12:12 – „Bucuraţi-vă în nădejde!” să fie credincios – Luca 12:42-48 – „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l

va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? 43 Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!”

3. Să cunoască bogăţiile lui Dumnezeu (vs.18b) – „care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi”- de observat aici este că NU este vorba despre moştenire noastră în Cristos, CI despre moştenirea Lui în noi!

o Acesta este un lucru extraordinar! – ca Dumnezeu să privească asupra noastră ca fiind partea din bogăţia Sa!

o Dumnezeu va primi slavă în viitor de la Biserica Sa, prin ceea ce a investit în ea. - aceasta este de asemenea încurajator pentru noi – pt faptul că Dumnezeu se poartă cu noi în funcţie de viitorul nostru în El, NU în funcţie de trecutul nostru. Ex. lui Ghedeon – Dumnezeu i-a spus de la început „Domnul este cu tine, viteazule!” (Jud.6:12)Ex. lui Petru – Dumnezeu i-a spus de la început „Tu eşti Simon, dar te vei numi Chifa (Stâncă).”

4. Să cunoască puterea lui Dumnezeu (vs.19-23) – „şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale...”Să urmărim aici ideile principale pe care Pavel ni le arată şi se roagă ca noi să le înţelegem:

Prin faptul că ne-a făcut moştenirea Sa, Dumnezeu ne-a arătat DRAGOSTEA Sa. Prin faptul că ne-a promis un viitor, Dumnezeu ne-a oferit SPERANŢĂ.

Acum vrea să ne provoace CREDINŢA şi o face prin a ne arăta PUTEREA SA – „nemărginita mărime a puterii Sale!”

Cuvintele folosite aici sunt extraordinare – „dunamis” - putere; „energeia”- a lucra; „kratos”-puternic; „ischus”- putere – iar versetul 19 ar „suna” aşa:

„care este măreţia ameţitoare a puterii Sale faţă de noi cei care credem, potrivit lucrării puterii tăriei Lui.” Această putere este disponibilă fiecăruia dintre copiii Săi.

La urma urmei, ce rost are să fii aşa de bogat şi să fii prea slab să te foloseşti de bogăţiile tale??? ... sau să-ţi fie frică de hoţi şi să nu te poţi bucura de ea? Ex. John D. Rockefeller – primul miliardar al lumii. Se spune despre el, că pentru mulţi din viaţa sa, el trăia doar cu biscuiţi cu lapte, pt că avea grijuri aşa de mari pt bogăţiile care le făcuse. Nu putea nici să doarmă, chiar dacă era păzit la uşă chiar. Doar atunci când a început să dăruiască din ceea ce avea, sănătatea s-a refăcut considerabil, putând să se bucure de viaţă, trăind una îndelungată.

Noi, ca şi creştini, avem nevoie de putere de la Dumnezeu... din mai multe considerente: Prin natură, suntem prea slabi ca să puteam aprecia şi folosi aşa cum trebuie astfel de

bogăţii. O astfel de bogăţie spirituală pe mâna unor fiinţe omeneşti, fără puterea lui Dumnezeu ar fi ca şi cum ai da o bombă atomică unui băieţele de 2 ani.

Matei 26:41 – „Duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios!” Avem şi duşmani care vor să ne fure bogăţiile acestea. Noi nu le-am putea face faţă şi

înfrânge niciodată prin puterea noastră, dar prin puterea lui Dumnezeu. o Dovada puterii lui Dumnezeu pe care noi o putem folosi, este demonstrată în

învierea lui Isus din morţi (vs.20-21) o Această putere se aplică nouă astăzi prin Biserică, Trupul lui Cristos

Vs.22-23 – „El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, 23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.”

Fiecare dintre noi credincioşii suntem membre în Trupul lui Cristos (Biserica), iar Cristos este Capul. Astfel El ne controlează şi ne împuterniceşte pentru a trăi şi folosi toate aceste bogăţii spirituale

Asta înseamnă că împărtăşim învierea Sa şi împuternicirea Duhului Său pentru a fi martori ai Săi

Asta observăm în vieţile ucenicilor lui Isus – transformarea şi împuternicirea lor de a trăi pentru Cristosul cel înviat!

Fapte 1:8 – „Ci voi veţi primi o putere când se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori...”

Lipsa cea mai mare de energie-putere de astăzi nu o au generatoarele şi motoarele maşinăriilor noastre, ci însăşi vieţile noastre!

Întrebarea este dacă vrem să cunoaştem şi să experimentăm CHEMAREA, BOGĂŢIILE şi PUTEREA lui Dumnezeu în vieţile noastre?