elemente de limb'a o m a n. a -...
TRANSCRIPT
E L E M E N T E
DE L I M B 'A
O M A N. ADUP Ă
DIALECTE SI MONUMENTE VECHI
DE
TIM. CÍPARÍÜCU GR. CATOLICU ETC.
SE VEM »; L A AU TOIUL LU
CU i Fi. C. M.
TOTU ACOLO:
SCIEXTI’A S. SCRIFTUHE
DE ACEL’ASI 8. 1854, 1. FI. 30 Xr. C. M.
E L E M E N T E
BE LIM B’A ROMANA,
E L E M E N T E
a /1/ ■/
DE L I M B ’A
0 M A N AD U P A
DIALECTE SI MONUMENTE VECHI
DE
TIM. CIPARIÜCANOMCU GR. CATOLICU ETC.
•ACADEMIEi«
BLASIUCU TIPAßlULU SEM. PIECE8ANU
m d c c c liv .
G.ramalec a presente s’a scrisu de in puntu de vedere i s tor icu. Limb’a unui poporu fiendu si ea fapta istorica si pre in urmare adeverii istoricu, de aci numai incape la indoiela câ si in gra- mateca sunt de a se face cercetări seriöse cusci- entiose, si gramatec’a limb ei are a se fundá pre basi istorice.
Nesulu istoricu intre limb’a romanesca si intre cea vechia latina in preuna cu dialectele romane mai noue, de mulţii e recunoscuţii intre romani, si in Europ’a invetiata astadi nu se mai trage la indoiela de catu pre in nesciutori au ma- levoli, cari inc a s’au impucinatu.
Mai pucina luare a mente trase asupr’asi starea limbei istorica pre cumu se afla de una parte in m o n u m e n t e l e vechi rom., er1 de alta in d i a l e c t e l e provinciali, de intre care mai principali sunt alu D a c i e i v e ch i si alu celei none. Dialectalii Istrianu, care nu ne a fostu destula cu- noscutu, inca se pare numai unu ramu alu dialectului de dein colo.
Pre aceste basi istorice, er’ nu pre forme i- maginarie, au pre vre unu- singurii dialectu mai speciale, avii de cugetu autoriulu a funda acesta
' gramateca de limb a rom. De unde departandu de una parte totu elementulu ne indoitu ne-roraa- nu, de alt’ a tota cojectur’a mai audaciosa intru de- ligerea formeloru si propunerea esempleloru, de suncsi s’a resti insu numai la ce intru adeveru se afla seau sea ailatu caudu-va in limb a rom.
VI
Celea ţie in partea dialectelqru nu aveau 0« pu de mai m»lta demustrare. Ele sunt vie si fia» eare se pute covinge de adeverulu eeloru citate de intru insele,
Celea de in monumentele vechi aveau opu de citaţiuni mai diplomatice, inse mulţimea materia» Jelui si strimtori’a pagineloru nu lasara îocu ace» stui luxu diplomaticu, Si de al’ mentrea cele citate in , , Principia de limba“ publicate in Organu 1S47-8 de asta data vom poté impleni loculu. Er-1 D i c ţ i o n a r iu ju promisupublicului vacupren- de tutu catu va fi cu potentia autoriului dein par« ţea etimologiei si a limbei.
Partea s in t a c t i v a s’a atinsu numai in ele» mentele ei; intru tpţu intensulu ei nu potea Iuţi locu intru unu opu asia restrinsu si numai elementarii!, Intru una editiune mai intensa a acestei Gramatece, de va esi candu-va, tote partile ei se voru lucra in proportiunea ceruta,
In urma autoriulu si-retiene dereptulu de a si lucra si publici acestu opu după cerentiele tompulni, după metodu scolasticu seau intru alte limbe. Si pana atunci Jnvetiatorii cu discretiune se voru poté folosi cu acesta editiune, alegundu după ca» ptulu si progresulu teneriloru materi’a depusa in paragrafi si note,
Dorirea mai sincera a autoriului este, ca pu» bliculu rom. se mise afle insielatu intru astepta- reai moderata, Celu pucinu autoriulu s’a nevoii» tu a face totu catu ia fostu pre in potentia.
Vit
I C ö s p é c t ü l u C a r t e i .
I Preliminarie.Partea L Fonetica; Grafica.l A. Fo t t o l og i ' a .
a ) Suneteeieiii. 1. V o c a i i 2., prim itive3-“ ?* derivate 8— 11, diumetatîte 12,13. C o » su n a to r i e 14, vertose 15— 20, moliose 21— 25, siueratorie si cumnate 26—32.
b) Căuşele scaimbarei 33, eufonice 34, ana* logice 35, tonice 36.
B. Or to g r a f i ’a.&) Literele respundietorie 37. Sistem a orto
grafica 38.b) Regule g e r t e ra r i e 39, spec i a l i pentru
töeali 40, 4 i, cosunatorie 42, 43;c) Semne 44, pronunciarea 45.
Partea II. Formativa. Costructiva.A. F o r m a ţ i u n e a . Cuvente elem. 46.
a) F o r m a l i : formele 47.1) D e c i i r i a t iunea 48, generica: articulata
49 ,1. II. III. 50— 52. Specifica: a nimielo- ru 53— 56, pronumeloru 57— ŐS, partici- pia-lortí 59.
2) C o j u g a t i u n e a 60, generica: primitiva 61— 65, I. II. III. IV. 65— 70, âusiliaria 71. Specifica 72— 77.
3) D e r i v a t i u n e a 78— 85.b) Costatorie:Adverbia86,preptisetiuni87,
cojuntiuni 88, intreiectiuni 89.B. C o s t r u c t i u n e a .
a) Cuventarea 90.b) Compusetiunea 9 l. Concordatittfieä 92.
Regimen 93— 95.
v m
A b r e v i a t ti r e.A. acusativu.D. dativu.G. genetivu.V. vocativtn PI. plurale.Sing, singulariu.C oj. Cojugatiune.
acus, acusativu. ac t . activa, adv. adverbiu. coj . cojunctivu» dat. dativu. f.fem . femeninu. f r. francesce. ge u. genetivu. g r. grecesce. i inpemt . imperativii, i m p e r f. imperfecta, indi c . indicativii.
i n f. itjfinitivu.’ i tal . italianesce. isp. ispanesce. lat. latinesce.m. ina sc. masculina.n. neutru, nota. n r. numerulu. part . participiu, pas. pasivii, pers. persona, pl. plur. plurale, port . portugalice, pr. pte culmi, prep. prepusetiune. preţ . preteritu. preş. presente, prov. provinciale, r etor , retoromani ce. rom. rolnanesce.s u s t. sustantivu.
Prelim inarie .
CjTra lnat ec ’a e scientî'a, pre in care inve-
Itiâmu a ne cunosce limb’a după natur’a si legile ei, a vorbi si a scrie bene si fora smentele.
Limb’a e un midi-locu, pre in care ne im- S partasîinu unulu altuia cugetele, cunoscentiele si î volientiele nostre, aretandule pre in senine, care ; -su au sunete intielegutiose sau c u v e n t e , au se- | nme regulate precumu l i t e r e l e si totucese tie- j ne de scrisoria. j
I Fia-care cuventu sta de intru unu sunetu au mai multe, care in scrisoria se numescu litere.
Literele latine seau romane, cu care scriemu romanesce, la latini sunt aceste d o u e d i e c i si t r e i .
Aa, Bb, Cc, Dd, Ee, F f, Gg, Hh, I i , Kk , | L I, Mm, Nn, Oo, Pp , Qq, R r, Ss, T t, V v , Xx> I Y y , Zz. La care se inai adausera si aceste do* l u e : J j, Uu, formate dein I i , V v .Í 1 .
2
N o t a .
1. Gramatec’a cuprende intru adeveru si O r t o g r a- f i ’a, inse acestea acumu se desparticscu, in câta gramate- c'a numai cu legile vorbirei, er’ ortograffa numai cu a le serierei se cuprende.
2. Cuventele-su semnele cugeteloru ca si literele, inse mai de aprope literele presupunu cuventele, si sunt intru adeveru numai semnele semneloru.
3. Tractarea despre sunetele unei limbe in forma sistemateca se chiama F o n o l o g i a , er’ acea despre litere acumu O r t o g r a f i a . FonologFa infira si clasifica sunetele limbei, arata asemenarea au diferenti’a, influenţi’a si relatiunea unor’acatra altele, de unde se ordiescu scaim- barile si strămutările loru. Fora cunoscenti’a fonologiei nu este cu potentia nece una Ortografia.
4. Literele latine, intru unele ne sunt prea multe, intru altele prea pucine. Prea multe ne sunt C,K, Q, trei in locu de un’a, inca si X Y , pote câ si HZ. Prea pucine, in catu cele alalte nu-su de ajunsn spre a semna tote sunetele elementarie dein lim fa romanesca unulu câte u- nulu. De unde nevoliti suntemu a aplecâ une l e litere la câte doua an mai multe sunete, după regulele cé făcu scientPa Ortografiei.
f-
k
Ik
P A R T É A I.F o n e t i c a . G r a f i c a .
A. F o n o l o g i a .
Í. Sunete elementari.
Sunetele elemeiitarie in limb’a romanesca sunt v o c a l i si c o s u n a t o r i e . V o c a l i se nu- mescu cele ce desene sepotu dîce dein gura, pre- cumu e. C o s u n a t o r i e , care fora vocali nu se potu pronuciare, pre cumu B care nu se pote dîce fora k au alta vocale.
V o c a l i in limb’a rom. cu totulu sunt noue, care in alfabetulu grecu-romanescu se semna cu a, i, i, o, «; -k, w. De in carele cele de antâiusiepte-su curate, er’ cele de in urma doue mestecate: -b de in ta, si u> dein oa; — t si i (si*k) sunt mol i , « si » opusele lorii împreuna cu cele a- lalte v e r t o s e ; — er5 i si au întregi au numai diumetatîte.
C o s u n a t o r i e in limb’a rom. cu totulu sunt d o u e - d i e c i , semnate după acel’asi alfabetu cu fen, ^t , ru; cw, qyn; amhji ; b X • ca"rele cele de antaiu siesa se numescu m u t e , cele urmatorie siepte s i u e r a t o r i e , cele mai încolo patru m o 1 i o s e, si cele mai de in urma trei s u f l a t o r i e .
§
1*
4
N o ta.
1 . I si U ( i, tf) diumetatîti tienu loculu intre vocali si cosunatorie.
2. Fia-care vocale e intrega si face una silaba; a fora de i si u care sunt au întregi au diumetatîti. Una vocale intrega împreunată cu alt’a diumetatîta se chiama d i f t o n g u, pre cuina a i, a u; împreunată cu doue diumetatîte se dîce t r i f t o n - gu pr. iau, ia i , si făcu nuinai câte uita silaba. Doue vocali diumetatîte, de sene nu făcu silaba pr. mor iu , unde si i si u se pronuncia diurnc- tatîtu, si cuventulu intregu nu face de catu und silaba in pronurtcia.
3. Cosunatoricle se impartu si intri! alte cla-si, si mai alesu in m o l i si v e r tos e câ vocali- le. Mai v e r t o s e de intre mute sunt cele de an- tâiu eu, cele de antaiu cinci siuératorie c ui^^ i; j dein cele moliose m p, si tóté cele süílatorie; — mai m o l i suiit cele dein urma d o u e siuerato- rie y h. Cele veitose a iievolia suferu vocali moli* ci mai multu le intorcu in vertose, pre f in % si pre i in * , pr. nsptf, b« ^ in locude pe ru , sin guru, riu, v e d u 4 Cele moli mi suferu pre % si * , macar’ nu aveiiiu esemple; a- sia nece cele moliose, candu se molia in i pr; tai, tkîn^, bíi, n iti in locu de t a l i a , t a l i a n - du , v i n i a , p i e r i a .
II. V o c a l i .
Vocalile, au sunt deinceputu (primitive, ori- ginarie, fundameritârie ), au dein scaimbare (d erivate). De inceputu, câ in auru, a r g e n t u ;
5
m o r i u , u n d e ; de in scaimbare, cá in mac®, r&- 5® in iocu de wkc®, R'k^s, unde & e scaiinbatu de in ’b care de incepuţu e p.
Vocaüle a, i, i, o, tf, sunt cea mai mare parte primitive seau de incepuţu, er’ ® si * , i si w iminai derivate.
Căuşele scaimbare i sunt alte vocali, au cosu- natorie, au accentulu etc.
Nota .
1 . Vocalile primitive le cunoscemu de in ra-decin’a cuventeloru, carea inai curatu se afla sub accentu, si de in flesiunile loru. La indoiela ne a- juta etiinologi’a limbei de in care se trage cuven- tulu. Asia in KspcATtf, napoctf, MtfpiTopitf, cuin’ca vocalile de antaiu ® si sunt derivate dein a, i si o se cunospe de in radecin’a lpru sub accentu: cftßc®, M o p s i de in flesiunca n®j>tf pl. rippi, e r 1 in iui- m®, n®KAT , dein limb’a latina, care si eaare a n i m a , p e c c a t u m , g u t ţ u r .
2 . De in alaturarea cu liuţl/a latina clasica si anticaria de multe ori cunoscemu a se fi facu- tu in cuvente romanesci scaimbari de vocali si cosunatorie, care de aliurca nu le amu poté cunosc«, pr. in c o tu , soc i i , p l o p u lat. cub i tus , sa bu cu s , po pu l us . Inse nu tota sbaimbarea e de in partea nostra. Asia noiaum scaiinbatu n®iu^Nf, Bíum«HTtf mítkaok# etc. in locu de p a s t i u n e , v e- s t i m e n tu, m i d i - l o c u ; ci in nonoptf,Kiv y® etc. nu noi, ci clasicii au scaiinbatu vocalile scriendu p o p U l u s , j u d l c o , c A V d a inlo- cu de ale vechiloru p o p O I u s , j u d E c o a judex, c O d a .
6
3. Influenti'a, cc o ave liu-carc vocale anco-sunatoria, au accentulu etc., se va apuue la iia- care in loculu seu. Urme de scaimbari asemenea alo- ru nostre aflamu si la latini, italiani etc., de si nu cu atát’asi cosecuentia,
4. Schem’a vocaliloru, curau stau catra sc-rom-, e acest’a;
■fe A
E %
I s
0
w
U
In lini’a mai de asupra stau vocalile clnare si lunge, intre care A sta in midilocu cá primitiva, er’ si w de laturi cá derivate dein E si O si inaltiate spre A. In lini’a de desuptu stau vocalile originarie I si U de laturi cá opuse intre sene uiva mole alt a vertosa, si diagona- rie cu A. Intre aceste doue linie pre cea de midilocu stau derivatele de in A l - e , si de in AU-o. In lini'a de midi-locu perpendicularia stau A ,*,*, dein care * respunde lui E si O intre care sta, cá vocale vertosa avendu tenorea lui E si ver- tosiarea lui O; er’ * intre I si Ü după aceeaşi valore; asia catu * se pote numi E vertosu sau O mole, er’ « asemenea I vertosu sau U mole.
De unde corelatiunea loru e multipla: a) primitiva in liniele diagonarie, a, i, u; b) derivata intru asemenea ai-e, au-o; in trianghiurariele ea - ’fe, oa - w; perpendicularii a, a, etc.
De aci se precepe si trecerile sau scaimba- rilc lorii intre sene descendiendu au inaltiandu-
/
se, pr. Â in ío%; E in ■hi, ’î » ; O in ivtf, IU in *; Ih in iu.
Specialităţile se vont adauge la fia - care in particularii!.
III. P r i m i t i v e : A, a.
A primitivu se afla numai in doua caşuri:a) La inceputulu cuventeloru, cu accentu ori
fora accentu, pr. in acu, a nu, a ru, auru,etc. inse nu totu de un’a. Particeua A, câ articlu, prepusetiune au afisu, in ainte au după cuvente, re- mane nescaimbata, pr. in inente -a , a - casa , a- t u n c i a , ci câ reiaţivu lemeninu singularii! se muta in o, pr. o v e t l i u ;
b) Subtu accentu, la inceputu, midi - locu au capetulu cuventeloru, pr. in aur á r i n , ar g e n - t á r i u , l a u d â ; inse nece aici totu de un’a.
In casulu aniniu a e defiptu; intru al’ doile scaimbatoriu, asia câtu a scapatandu de supţii accentu se muta totu de un’a in % care e alterna* tivulu lui a , si erasi venindu subtu accentu se intorce dein % in a, pr. ax^ ât#, aä^ ä-TQjntf .
Inse candu după a urmeza n sau a\ substituţii in loculu lui n , a totu de un’a se muta in « , pr. iu an g e r n , a m b i - e , ma n a , l a n a , cane, pa n e , m ane , f r a n g u, p 1 a n g u , s t a n d u , 1 a u- d a n d u , b l a n d u , b e t r a n u , p a g a n u , r o m a- nu , a n g u s t u , c a n d u etc. Încă si candu n seau a peritu, pr. in lat. g r an um ; sau s’a înoliatu, ]>r. in -fuiTxitf, KUAit*i ,_ /wsitf, in locu de piTS- niV, K’ÄAK/Smtf, MKIlitf ciunu scriu coli VCcIîi, lat. anta n eu.s, ca I t a l i ens , ma ne o. Singurii numele a n u iernase nescaimbatu.
8
N q I a.
1 . A derivaţii si spuriu se nasce:a) de in 'k pronunciatu ca a sau ia, pr. in
Mat«, baj *, Bap*, <|>at*; sap*, ijap*, $iap*; warm, uuapm, uia^i; apadaN#, ^ATopitf etc. in locu de Avk- i i , B'kpx, cfr-kT«; rkp*, ipkp*, $ikp*; üj'krm,wkpnc, ink^i; apwkN^, ^ykTopitf; la cei preste Dunăre chiaru si d u m n i z a u in locu de d o m n e - d ieu; inse in cele mai multe usulu nu e preto- tendenea neregulariu, de mtde se aude cap* uri ckp* etc,; primitivii inse este in aparni intru amije locurile, niacar’ au latinii a e ramen cu ae, fi- endu aes tqtu u’na cu as de origine; prov. ara in;
b ) de in w in cuveuţele acjiap* lat. a d f o r a s, ţnse cei vechi si preste Dunăre a$u»p*; Koparr* lat.* c o l o s ţ r a eţc,
2 . La inceputulu cuventeloru a se muta iu * urmandu n seau m , pre curau amu vediutu. Er’ in * nece una data, luandu a fora: * aa, * cta in locu de gA*a, g cr’a, care inse inca sunt numai idiotismi.
3. Subtu accentu a se muta in *:a) in casulu al’ doile aF nuuieloru termina
te in i, pr. K*pip, n*pqi, p*^T*ip, ksaî, b.*aî, czpi, cr*pi etc. care inse celi vechi le diceau cu a, pr, Kapqi, napip, pentru i pre ciimu si
b) in a dou’a pers. sing, a preş. indic., pr. in ^Mn*pqi, a^*ni etc. inse nu inţru tote, de unde Tasi, (|>ahí, eaip etc. cu a; intru altele cu a si cu * pr. ^AAnapqi si -f.Mn*pip; inse după a 2 . pers. se inderepta si antai’a totu de un‘a, pr. .AAnspq , a- £*ntf; tak#, (Jian#, kát#, .MnapT ;
c) in pers. I . pl. a preş. si a perf. ind. de
o
Conj. I. spre destinctiune deaimpcrf. , pr.
d) in 3. pers. sing. a preţ, ind. de Conj. I. spre destinctiune de la a imperf. pr. Axtf^Â;
c ) in pucine alte cuvente mai aleşii vorbe cu accentulu in penult. pr. c t p x k p + aa n i - ■rtfptf, lat. t r a n s c o l o im -pâ tu lp ,in- f asc i o l o . In iw%ß e dubiu deca e dein a lat. ma l i im, aude inE gr. /urjĂov dor./uăXov, pi. Avkjif.
4. Une ori a accentuatu se afla scaimbatu in *ka) urmandu e, pr. in cjikip de la câ ţjjk-
Ţ i de la (jjATfc după legea aseiiienatiunei (X X X V );in locu de r â p e de de la p«nicK lat. ră
p i o; A-fcna tf in locu de aaiiâ^K e vitiosu; A-k- tni^i pre atat’a se pote dîce derivaţii de la Âag-nzdov, catu si de la 1 a p i s - d e: ui-ki in locu de kíaíe, lat. c l a v i s - v e, ci grec. xÂnig;
b ) precedendu i, pr. in Tsi-b, TsrkTtf, R iiT ik -
jiitf, fiitpiV» Ktfikpitf in locu de ta l i a , t a l i a tu, v e s t i á r i u , v i n i ár iu, cun i a r iu, câ si francii i n v o l o n t a i r e si v o l o n t i e r etc.
5. Alţp scaiinbari de in a ci mai pucine sunt:a) in i in locu de * , intre i si h in gerun-
diale de Conj. I. pr. tisín^ , etc. in locude t a 1 i a n d u, m o l i a n d u; si in unele pucine cuvente urmandu n si e seau i, pr. in íhem« , íhea#, ÍNTE,r‘m^E ,in locu de .heavs câ la celi veclii, ^ nea#, ^ nte, si ri«n^E, lat. an i m a, a n e 1 1 us,an t e, g 1 an s- de după natúr’a Iui e ( IV, c ); ci i<tf s ;mai raruseaude cinyE, <j)finyE, etc. in locu de câmpie, (^«nyi. In ckîme^ de in ck« ía\k in locu de CK*MKÍtf ital. s c a m b io , cá aík^ - í-s in locu de aeíV - i - a lat. h a b e o - e a t, * s’a pretrecutu in i. In
10
Jocu de ^ ím ín í.4>& de acum», vechii cu *: ^EA\«N'kipi de la aashí. De la n*HTisi lat. p a n t e x - c e se dîce cnÎHTfiîV. Adjectivalii sau tu in caşurile cu t şi i: citm, - c<N[j.i7 slovenitu: cjuuTí, c<{>imp;
b) in ti asemenea intre ti si n dupa celi vechi pr. utitin^ti in locu de a^sh^ í/; si in alte pu- cine, pr. in tiunti in locu de .furi# lat. angulus; tiivis\ti in locu de ^ a\ga# cuinii scriu toti celi vechi, inse .fMKA'ímcKtf numai cu inca si \\tiuti in locu de aaan# lat. a ve l anus ;
c) in u> mai ram, pr. in cf>o>Au lat. fames; o in locu de a relativu (mai susu); ívfí in locu de a ii latinescu in compusele lat. al i- qu an d o etc. ci si latinii dîcu o l im ; lat. a- la in ctfwpasubala; in oqtT#, CATApitf lat. a cetlim , a l t a r e , e după serbia ci se dîce si a a t a - f itf; pote asia e si in ceh lat, ax i s ;
d) in ti pr. in ai^avs in locu de maaa«, ckVal in locu de d e s ca l c iu lat. d isca l ceo cá . nkaaij#, ci si latinii au incut io , ins uit o in locu de quat io , salt o.
IV . E, i.
E e de aceeaşi natura cu I, deci curatu se pro- nuncia numai a fora de inccputnlu cuventeloru, er’ la inceputu si dupa alta vocale cu I diumetatîtu cá un diftongii u, pr. ÍEjá, iipAAitf in locu de é r i e ramu, cá si la italiani in i e r i , la franci l i ier, lat, her i .
Asemenea se face si cu A la inceputu, pro- nuncianduse cá ía au rA pr. i km, íA iie, rkn*, íAjigk in locu de este , epe, epa, e rb a; de aci s i i e r - n a cá i'kpns.
11
E primitivii sc scaimba:a) iu 'k, sub accentu, urmautlu 'L sau e, pr.
c e ru , H'bp’x, *ibpe; ykirz, nimis lat. gena, penna;b) in *, dupa cosunatoriele vertose neur-
mandu e sau i, pr. nxptf, 4)’aT > iuskat^ inlocu de v e d u, p ern, f e t u, p e c a t u; alt'men- tea remane i pr. be^'i, mpi, (f»flj.í, cfrkTE; si după
diumetatitu in capetiilu cuventeloru, pr. lat. nove in , n o bi s, n o v a e; ßatfä lat. v o b i s , ^wtfa lat. d u a e;
c) in i, urmandu n si dupa acest’a t au i, pr. eIne, ^ ínte, najuNTi-iji, c|)ÍEpGÍNTE; inse celi vechi cu t: eene, évente, mente, k^bente, MOpMENTE, napENTE, (f)ÍEpGÉNTE, BENE, MENE etc. ill loCU de MÍN- te, k bínte, MOpMÍNTi, bíne, míne. încă si in unele nume terminate in enu si ena cu e lungu la latini, pr. mín*, benin#, naiN^-a etc. lat. ce na, v e il e n u in, p l en u s - a;
d ) in * , urmandu n sí dupa acest’a vocale vertosa, pr. c(>;£N#, c&n#, bxne, b« nat#, mshatí?, BSIl í/, AB*N£#, BXNT , K#B*NT#, MOpM«NT# C tf.
lat. fo e n u jn, s im i s in locu de s e n us ital. s e n o ír. se in, v ena , v e na tus, m e 11a tus, v e n d o , b a b e n d o ital. a v e n d o, v en tus , c o n v e n l u s ant. coventus fr. c o u ven t, moj iuin e n tum; inca si cadiendu u, pr. in cjip;*# lat. f r e n u m, seau molianduse ca in awí# in locu de m« n# lat. in i- n ar e, ital. ni ena r. ír, m en e r. Mai pucine se a- íla cu p. pr. in B*p'rot#, B*pT#TE, ital. si fr. v e r tu, v e r tu ; cele mai multe cu pr. BKp#, m&p# etc.
No ta .
1, e derivaţii se aila dein 7.:
12
a) precedendu i, pr. in cf)iţ, h'í|, ntfii, iwäIi, táji, Tisiî, TaiiTopi^f, vjk.NriiiţAT , kíim# - i kíiaaá etc. in Ipcu de f i a - f i 11 a, v i a - v i n i a nume si verbu, punia in locu de puna, m á n ia lat. maneat , tá- l ia, ta l ia , tal iatóriu^Nrifcípvrtf, ki-jav# - i kí« ma;
b) in 2. pers sing. a prés. indic., si 2. si 3. a conj. a verbeloru cu accentulu in antepenult. pr. Ámpi-i, K#Avnipi-i, q#nifi-i, ^MKApKiiji-Ti etc., inse intru asta parte si latinii - su nestatori scri- endu acuinu cjpp^ro, coraparp, acumu impe- ro, supe r o; si in unele de origine grecesca pr. GickfiK« in locu de ssc-kpiKţ, lat. b a s i l i c a cu a ca si la celi de preste Dunăre; f a r m e cu lat. pharniucum etc,
Inse primitivu, nu derivatu, este unde latinii au i scurţii scaimbatu dein e lungu, pr. j u d e, pl. j u d e c i , ju de c i i lat,ju d e x , jucţ ices, j u d i » co; m a i e s t cu lat. m a g i s t e r ci celi vechi m a- g e s t e r * ) ital. m a e s t r o ; s e l bá t e cu , negru, se, lat. s i l v a t i c u s , n i g e r , si, ital. s e l v a t i c o , n e g r o , se. eţc.
2 . Cu i diumetatítu se pronuncia inca si dupa cosunatoriele vertose: k, n, /w; b, (f>, urma ndu vocale verţosa, pentru cá se nu se mute in ■&, pr. p i e p ţ u , mie i i , v i e r s u , f i e ru , care alt'mentea aru fi n®nT#, ms# cá m i in locu deAVI, KXpC#, cá nSKAT#, MK, R*j)#, ((>*T#.
3. Scaimbatu in 'k se pronuncia si:a) in adjectivele gentilicie si patronimice termi-
*) Quint. Inst. 1. I, c. 2, 17: „Quid? non E quoque I ioeo fuit? ut M e n e r v a e t M a g e s t er et Di - i o v e et V e i o v e pro Diiovi et veiovi.“
iá
haté in íah# sau kNtf, pr. apAvkiitf sau apAuaiitf, (5 r e- c ianu, m^ht^nV etc. cu a inai múltúin sing., cu •b in plur. Latinii inca pronuiiciau intru ambe formele: A r me nus , Ga I l i é hús, A v i e n u s si A v i a n u s , J u s t i n i a nu s , inca si cu i Justi- ii iis, M a x i mi an us si M a x i minus, Grec i - nus; c h i i s t i ah us si női kpiipÍN&
b) in uiiele vorbe, pr. Gbtf, Rpk, cá iktf, iki$ i'k, si ^*b, crb seau ^ybi, CT'bi, Rpki cá e b i, ik i.
4. Ca * se niai proiiuhcia:a) si ne precedendu cosunatorié vertosé,
in pucine pr. iri TiNxptf, ,4*,etc. in locu de tís^mi,
•timp#, .N/yíjU'rV;b) dupa p in silab a aniaia, pr. pxtf - pai, Tp%-
/wtfptf, CTp'KMii'pV, siprepusetiunea re seau res pr. p*M«itf, in locu de reu, r e i , t reni u-ru, s t r em uru , ref f laniu, r é spundiu;
e ) dupa cosunatoriele suieratorie c, iu,4, insé hű pré totu loculu pr. cumn^,ipsctf, inse celi vechi cfAnntf, iui^K, ipctf.
5. In i se scaimba in unele pronume:a) nie, te, se, ce, adaugunduse particeu’a
he, pr. míní, tin i, cini, híní;b) h i , r*, a i, adaugunduse pronumele ci,
pr. n í-ci, fii-ci, a î-ce; inse celi vechi intru ambe caşurile scriu cu 1: a a ih i, t i n i , c in i, m in i; n ici, b sci, a ic i. Mai in colo:
c) g in locu de gen in i diuinetatîtu adaugunduse em eritului precedente, pr. sei g n#, ntfi pstf in locu de ce e, nu e. N e c e se aude si hîhî si nini, ci celi vechi n is i. Celi de preste Dunăre, si unii de deincoce scaimba si intru alte
14
cuventc, nlai alesu pfe i scurţii: dicundu u>míní, újunpinf, ntfpint etc. ci atunci u> e eroniu*
6, Cele ce se termina la latini in ena, la noi se pronuncia in trei forme:
a) cá 'kies, pr. ykns, CnpJSNH'kNS, n'bní lat. gena, penna;
b) cá in®, pr, híns, nAiN«, Api ns lat, ce na, p l ena, a r e rta;
c) cá ähs, pr. bjkns, lat. vena; inse cele inai pucine sunt iii Iins si sns .
Y. I, ,.
I primitivii in limb’a róm. e ntimai aü Iun- gu intregu, au diumetatîtu tienendu lorulu celui scurtUj pr. in gin#, bín#, bénÍ, AiMni^n faci* 1 auri i, s i e d iu j t i e n i u , mi s icuetc ,
I lungu e au:a) de in natura, pr. irt virtu , v ec in i i , fai*i-
n a, ga l ina, d i cu etc., unde unulu face catu doi scurţi, au eelu puf!inu catu unulu intregu si altu- lu diumetatîtu; au:
b) dein pusetiune, si ast’ a au pentru accen- tu numai, pr. a v e n i; unde i nu are valorea de doi i ci numai de unulu; au pentru silab’a irtclii- sa pr. in l i m p e d e urmandu doua cosunatorie. De lista clase mai dein urma, cu tote câ după a- laturarea cu limb’a latina se ar’ páré cá se afla inultu i, intru adeverii nu se afla de catu prea pucám, celu mai mulţii fiendu derivatu de in te cá si la latini.
I primitivii îiu se scaimba intru alta vocale de catu in silab’a antaia a cuventeloru după p,
15
pr. in lat. r i v u s celi vechi pitf, pxn®, p&- M®, CTf«Nr^, inse si cTpinrtf etc., lat. r i p a et r u p e s , rima,- st r i n g ó ; si in a^htjii lat. l in- t e r. etc. Er’ prepusetiunea ^n intru adeveru e dein en chiaru si la latini, pre cumu scriau celi vechi cá si grecii tV, ci in urma in cumu scriu si italianii, er’ ispanii e n si după aceştia francii. — De I diu- metătîtu mai diosu (X II ), dein care s'a făcuţii siJ;
N o t a i
Derivatu se afla:a) de in a, cá * , pr. in íním x , tu ín^ etc.
( I I I , 5 a );b) de in a, cá * sau t in participiale : m« n-
raiTopitf, ntfiTopitf, cnfÜTOpiK, (fdirojutf etc.;c) dein i pr. gíní, hín®, m ini, nici, n# í etc*
(IY c , 5 ) ;d) de in in piicine cuvente, pr. 1 i in b r i -
cu lat. l u m b r i e u s ; iií/míník# seau inai Ijcmc kV- MiNtiitf cá celi vechi lat. c o m m u n i c o , ci Oscii c o m e n e i in locu de c o mm u n i (tab. Bant. 1. 2 1 ), dela e o - m e n u s inloculucaruia vechii moe- i ius, er' clasicii scriseră mui ius , retoromanii dicu cu mi n in locu de communis , si de aci cum in ar communicare etc.; .nkí^ , -/jmriLjtf in locu de ^.Nri^ii^ (VII, c ) ital. in chiu-»d o etc.
VI. 0, o.
0 e de aceeaşi natura cu u, precumu É cuf; deci curatu se pronuncia si ein numai a fora de inceputulu cuventeloru, er' Ia începuturi cu u diu- metatitu dein ainte cá un diftongii uo, pr. om ,
16
o# cá u o in n, u o u, ital. u o m u, n o v o . Asemenea se face si cu ui la începuturi pronunţi anduse cá ua aii pr. Uimi, wert cá ^Acni, tfarri; numai catti; fiendu o mai ram in limb’a rom. cá k, nu aveinu escniplu nece de cuvente cu alta vocale la midi-locu inaiiite de o nece cu u o sau u> xlupa cosmtatorie cuiriu au itaüaiiii dîcuiidu: d uo- lo , c u o i e iii locu de d o l o , cor e ; deci nece dicemu d u ó i cá italianii ci d o i ; er’ Ntfoptf se dîce cu u întregii; cá la italiaiii h u V o I o .
Ö primitivii se scaiiriba:a) in w, sub acccntu urmandu * sau i, pr.
p 'omu mv/ws, nwAu; dom n i i ^w mhî, ^ummî etc.; cá si i in 'b ( IV ä ) ;
b) in forte adesu, scapataiîdu de subtuaccentu si mai aleiu urmandu Ä, m, p, pr. de la ó l a , domni i , dorini i : As-fe, ^ mímikií; ^#m nî- şttf, ^MN'kTÂ, etc.; inse si in altele; maidesu in vorbe, pr. de la uoctf, nostf, pohtf etc. atf-
n^T^T^, ptfrÂ, p^rao^Ni inca si p#ra scurtaţii de iri ptfrApi; mai rarii iii nume, pr. in tfuiă lat. o s t i u m - a ital. usc io, (jjp Antfcbips de la <J)ptf- móíV ; p^Msutf lat. roinanus; lat. o c c i d o , i*tal. u c c i d e r e etc. De u înainte de n védi lilái diosu ( V II ).
No tă ;
1 . Derivatu inca se afla pucinu:a) de in a, pr. in (Jhva/u, oi^ t # etc. (1II;5 c);b ) dein au, pr. in coda, kwkb, cokV lat.
cauda irisé si c od a , caudex , sabucus» natf-se dice si kot#;
c) de in ii; pr. nAuii lat. p iu v i a it. p i o g - g ia; kot# lat. cubi tus, isp. codo; fr. coüdéj
i r
Hoptf, nop* lat. nurus, it. nuora; twmh* lat. au t um mis, isp. o t o no , fr. au t ömne ; noTpiqtf lat. i t u t r i c ius , MU>pl lat. m u r i a etc. inse si latinii vechi multe de intru aste cu o, pr. popo l t i s , h o t r i x , p e r p l o v e r e . F os tu inca e in locu de iustin— Primitivii nu derivatu e in Roerptf lat. v e - Ster si mai vechili v Os te r câ Nocrp# nos t er; BopE* lat. v e r bum-a, după analogi’a latina dein v e r t o - v u r t o etc.
Particeua o in multele sale semnări e de in mai multe derivata: de in a câ relativii feni. (III, 5 c), de in aulat. a u t si hab e t, dein u in locu de una; originaria e numai in locu de ba lat. v u i t seau v o l t de la Boitf. IKoptf in locu de mtfptf lat. ju r o e numai idioticu.
2 . O nescaimbatu in w, unde se ar’ cade se Se scaimbe, se aude numai in pucine pr. in ver- bulu Konipitf, fiopK*, Roit, köTi dela k o t#, Nop*, cop* etc.; inse si Kwrupib', b w !i pre alocuria.
3. O scaimbatu se mai afla:a) in * inse pucinu, pr. in a* k ct* , pi-rtfu-
dela r ota ci si italianii r i t o n d o ; in <J)*p* dela (f)Ap* in locu de <J)wp* (III I b); in n*N* seau tiÄH* lat. p o n e Si p a e n c ; in ^ n * e dubiu dé- ca e dein de si p o lat. pos t , it. dop o, au dein ^tf-npt seau ^/-ni cumu se pronuncia pre alocuria; in K*Tp* seau k* t * pote fi dein o au dein a, lat. c o n t r a , grec. xcaâ după origine totu u- n'a; se dîce si .u KOTpó in locu de u*Tp*tf tienendu pre o; in kst# si t&t # sunt împreunate quantum - t antuni si q u o t - t o t ale lati- liiloru, de una parte lapedandu pre N, inse nu o ci * pronunciandu câ si candu n nu ar’ fi lapé- datu; in locu de to tu inca se aude t î t #.
2.
18'
4. In Usescaimba si O derivaţii dein an in unele cuvente, pr. Vpbidf, id/piidtf, SWitf etc. in locu de op'kiiif, Kopndtf, omd# dein a u r i e i a, cau 1 ic 1 us si c o l i c i us, a v u n c l u s .
5. O in capetulu cuventeloru nu se afla, de catu:
a) in io lat. ego, grec. tyá boeot. leö, ital. io , isp. yo , dein care apoi eu, provine, eu;
b) in c o si lo , inse c o inca numai in for- m’a scurtata -ţauuv in locu de i n c o c e ; er’ lo in i n c ó 1 o au i n c o 1 ó ;
c) in contrasele dein prea pucine, pr. in.NKO’rpó in locu de ■f.iesTp's-tf; c()j>ati-to, ^omn^-co
si alte asemenea compuse dein to si co in locu de si fora articlu; go in locu deseau d i o.
VII. U, 1/.
U e un’a de in cele mai multe vocali in lim- b’a rom. atâtu primitivii catu si derivaţii, inca si la Romani caracteristica fiendu a limbeinumite ru s t i c e in,facia culimb’a urbana, carea pronunciâ o in locu de u după norma limbei grecesci * ), de unde apoi si mai tare s’a impucinatu in unele limbe apusane romane italiana si ispana, cu tote câ si intru acestea au remasu cuvente cu u chia- ru si iu locu de o al’ latiniloru, pr. in l u n g o ,
*) Priscianll Inst. 1. I. c. VI, 35: ,, Multa praeterea vetustissimi etiam ia principalibus inutabanl: syliabis, f junjţr ura pro gongnini, cuncbi n pro eonrhin, hu mi nem pro homincm proferentes, f un t e s pro fontes, f r undes pro frondes. Lucr.. . Quae tarnen a junioribusrepudiata sunt quasi r u s t i c o mor e dieta.
19
li b b 1 i a r e , u b b Í d i r e , u c c i d o r e , u f i o i o , u l i v a ele. in locu de l o n g u s , ob Ii v i are , o- b e d i r e , o c c i d e r e , o i i ic iu m, o l i v a ale la- tiniloru, de in carele si noi Iun gu, u i t a r e ca si o b l i t a r e , u c i d e r e .
Deci primitivii e de a se presupune in tote curentele ce si in statulu radicale subtil accentu au u in locu de o al' latiiiiloru, pr. in kVt i , k^ t î , kW , tfpAfi, etc. lat. c o s - c o t e ,c o r s - t e ital. cor te , oşt i u m - a ital. u sc i o , m orus, o r o - a r e , f o r m a ; er1 mai alesu cele cu n dopa sene, pr. munte , p u n te , f run te ,
ack n^#, n^n^, bu- nu, sun e tu, t u n e t » , lungu etc. de in care unele cliiaru si clasicii latini le au scrisu cu u n ** ). De u diumetatîtu mai diosu (X I I I ) .
Derivata e, candu in form1 a primitiva subtil accentu are o, si numai in formele secundari» v, pr. in AH'bA, n fHiA etc. dein wa®, nopid/ (V I,b ).
Pr imiţi viilu se scaimba: a) in ■&, in capetulu unoru curente spre mai
mare soliditate, pr. de in mxh#, care insein plur. se mai afla la celi vechi; in tea in locu de lat. quod in locu de qt iud seau quam, femeninu in locu de neutru, ca q u ia d e inquis, **)
**) Ib. „ Lucretius in I. libro ( v. 721) Angustoque f i ' etu rapidum mare dissecat undis; pro f r e t o . I- dem in Iii. ( v. 991) Atque aniinarniii etiairi quae- canque A c li e r n n I e profunda; pro A c li e r o n t e . “ Adauge 1. I. v. 119. ,, Detulit ex Helicone perenni i runde coronain“ ; v. 231. ,, Unde mare, ingenui f ii n t e s , aeternaque louge Flumina“ . Cf. Charis. 1.1, c. X X I, 104: , ,Frus hujus f r und i s “ etc. deinEnniu.
2*
20
quia (ant.) quid; in ca# e mestecatu t cu dein t i , ci si t#, ctf;
b ) in * , pr. in ({jäntäns in Iocu de fun- tana ital. f on tan a ; c s i c* ht lat. şum si sunt; a^ *nkV lat. a d u n c u s - a ; nA#A\*ms lat. p u l m o * ne; -jmcoptf lat. uxoror ; A*Nra de se deriva dein lunga ital. l u n g o ; se aude si in b**- T^ptf in locu de v u l t u r i i ci mai raru, inca si R&ATU’ţii in locu v u l t o r i a cu u derivaţii de in boae^ -^ nboak^ lat. v o l v o ; siinr*rS ’ lat. gut tur ;
c) i n ’ i după altu i, pr. in -jmriq#etc. (Y , d ) ;
No ta .
1 . Derivatu se afla:a) dein a, pr. ^ kk^ai;^ in locu de des ca l c iu
( I I I , 5 d);b) dein i, pr. in ^.NT^nipiK^ lat. i n - t e n e -
b r i c u m ; si in locu de ^infit; in p*n-^Vhia sunt strămutate i si in locu de ^ h^ inia lat. h i run d o - d i ne;
c) dein * derivatu dein a, pr. #Nritf, ^mea#( I I I , 5b); si dein i pr. #MnA#, tfmjiAtf, tfnTptf, in locu de -jinuia#, .n^a^, cuinu scriu celivechi lat. i m p l e o , in f io , i nt ro ;
d) de in i, pr. in aI/ntji lat. l i n t e r ; k^kK- tk lat. c i cu ta , ci in AcrVnV lat. a s t i p o si o b- s t i p o e de in s tupă la noi inca in CTtfntfuitf; inse celu mai multu e,
e ) de in o scapatatu de subtu accentu, pr. ptf-etc. (V I, b ).
2 . Primitivii, nu derivaţii, e in cka^h#, măcar1 câ latinii dîcu scam num inse cu m scaim- batu dein a, pre cuinu se cuuosce de in deminu- tivulu s e a b - e l l u m , câ si in Samniu m in lo-
21
cu de S a b n i u m dein S a b i n i u in * ) pentru a- finitatea intre b si m, de unde grecii scriu si Savviia i in locu de Sa m n i t e s . Despre afinitatea intre u, v, si b mai diosu (X IV ) .
3. De multe ori se lapeda, pr. in Mp-kies lat. m u r á é n a; tfpA#; lat. u lu lo ţcnp i si cnps lat. s u p e r si supra; MifpAX lat. m e r ü l a it. m c r l a , in Ktfcicptf, k^akV lat. c o n s o c e r , c o l - l o c o s’ a lapedatu scaimbatu dein o dela coicptf, AOittf. Mai dese sunt esemplele de lapedarei in cuventele terminate in nitf si nit in locn de kík, pr. OKÎtf, /wtfcKitf, Tptfmiitf, Biliig, Kp'kiiii, msp-biîii etc., lat. o cu lus , m u s c u l u s , t r u n c u l u s , v e t u l u s , a u r i c u l a , p a r i c u l a , cá si la ita- liani o c c h i o , v e c c h i o , o r e c c h i a , p a r e c - c hi; inse si latinii vechi diceau s a e c lu m , p e r i c 1 u m etc.
VIII. D e r i v a t e : Ti.
Ti e vocale caracteristica limbei romanesci, de si se afla si intru alte limbe, inse nece intru atat’a mesura in cele de vitia romana, nece asia sistemateca intru altele. Ea se pote dîce un a scurţii si degradaţii in lini’a Iui e cu care arc multa asemenare a fora de molietia, de unde acest’a se si intoree in % după cosunatoriele vertose ( IV b).Deci * e numai derivaţii, si —
a) alternativulu lui a ca un a scurtu si mai de diosu, asia catu a avendu accentu remane a , er’ unde sî-lu pierde trece in *, pr. AÁtf^z, aatf-
*) T. Varró de LL. VII, 29: Ab Sabinis orti Salinii) es “ .
22
£Ís ( I I I b ); a fora do caşurile1 specificate: aderala inceputulu cuventcloru, unde a si fora accentu reinane a de nu urmeza u sau m ( I I I a ), si in unele caşuri si persone (111,3);
b) substitutulu lui e după cosunatorie vertose, pr. re^#, Rf i (V I b); numai mai a rare ori lui 0 si v, pr. mmns ( VI, 3. VII, a).
Nota .
1. In unele cuvcnte, pr. 4>aije, híl;e, (jjptfu- j e, l u m i n a , l a u d a , spa ima etc. pote fi cu indoiela, dcca e are originariu pre a au pre e, cu Iote câ latinii Ie dîcu cu e, pr. f a c i e , v i t e , f r ond e, lu ra in e , l a u d e , e x -p a v im en , câ si ei făcu dein a l u m i n a r e , lau d are , si ita- lianii dîcu fa ce ia , f r o n d a si alte mai multe. îTj>ame lat. a e r am en , celi vechi scriu Aj>AMf in singularii!.
2. Se scaimba după cele dise mai susu, —a) in f după i sub accentu au fora accentu,
pr. >rÂu, teu in locu de táíe, teíÉ dela teía- f i ( IV 1 );
b ) in i, pr. in ntfi'rojîitf (V , not. b); si —c) in o după pr. a#ó in locu de a&z la scrie-
torii baserecesci.3) Se lapeda de multe ori in vorbire in a-
intea altui cuventu ce se incepe cu vocale verto- sa, inse numai in prepusetiuui si nu totu deuiva, pr. M’kţtt-^i, A^iirtfutf nOA\tf; totu de un'a numai înainte de articlulu fern. pi-, in locude si dopa acesta norma in ta, ca inJocu de tea, cea de la te#, ceS’ care inra se contrage in tó, co fora articlu pr. ^ oaui^-to, (ţipATi-co.
/fi e alta vocale mi mai puciiiu caracteristica in limb a rom ., si care érasi neee intru un dialectu romáim nu se afla asia desu si respicatu cá intru al' nostru. Ea sta in lini a mai desuptu a vocaliioru cu 1 si u împreuna, inse mai întunecata de oatu acestea; si se pote dîce a fi un i scapatatu mai diosu iu lini’a lui i, cu care seme- na a fora de molietia, e i' după vertosiare si oscu- ritate cu v. Deci si >* seau a , si t pierdiendusi molieti’a dein influenti'a unom cosuuatorie ce ur- meza pr. n si a\, scăpata iu ă ; pr. asms, b&n*, căn# in locu de a în *, binx, cmtf; er’ ä , i, se scaimba intre sene pentru apropiarea genetica de una parte, si de alta pentru pusetiunea aceluiaşi grada pre care ele tote freie se alia, asia * in i si pr. iÍMKAb', AAIIA# iii loCU de Txi^H-
_f.MKA#, f.MnA , -- I ill Ă SÍ pr. A^NTpiin locu de pitf, aímtju, si in « si i pr. ([iâhtxhs, ^tiiii^tf in locu de fu n tan a,
N o t a .
1 . Vocalea * se deriva,a) de in a urmandu h sau m , pr. aaămx, .juvt-
eaV ( I I I ) ;1)) de in i urmandu acclesi cosuuatorie, pr. bă
ii x, ( IV d );«■) de in mai rara, pr. (^ähtänz (V II b).
2 . Adese ori in ustilu vulgariu se pune acesta vocale că un fulcru înaintea unom părticele unisilabe terminate in i au diumetatîtu, candu acestea nece cu cuveutulu de in ainte nece cu ce-
24
Iu unnatoriii nu se împreuna au nu se potu împreuna fora de ase pronunciâ întregi, pr. rine, -ju cim in locu de mí ríne, e kíné; aste părticele sunt, dativii pronumjnali sing. mi, lj.í7 mí, î, relativulu sing. mase. a5, si personele verbali î, cti in locu de e, Ríi, c* m, q* nt,
3. Se scaimba » ,a) in i după altu i, pr, t^ín^# in locu de ns-
( Y , a ); seau urmandu t au i, pr. ímím«;b) in ti, după altu ti, pr. Atitin&ti in locu
de si in vorbele disijabe de in an si gN,pr. tiMK\ti, tiMn\ti, tiM<fyi\ti, tfMTptf, inca si in ad- verbiulu compusu .n AntfiiTjitf in locu de .n ais- .NTjitf,
4. Vocalea asta derivata dein an, in unele pucine cuvente pre alocuria se pronunciâ cu un i scurţii dopa sene ca un diftongii *i, pr. i<«i- Ni, n«im, mâini in locu de käni, n^m, mâhîj de unde apoi ä s’a si innecatn in i pr. in ^EMÍN'tijx in locu de £tM»ÍN'kips, si de intru aceeaşi causa poteca si iu ÍMIMÜ, 'iNEA# in locu de -JONÍMS, pNlvii.
5, Pentru usulu anticii af' vocaliiortít-í si * in limb’a rom. se pare a demustrâ nu numai aflarea loru in unele dialecte italice, ci si des’a scaimbare a lui a in e si i la latini; si mai alesu pentru » variatiunea intre u si i in superlativele latine terminate in umus s i imus pr. maxumus si maximus, intre e si u in gerumlia- Je celoru mai de in urma doue conjugatiuni, pr. f a c i e n d o si f a c i u n d o , g e r e n d o si g e r undo, după care si noi dîcemu idfytfN^# silat. cur re n do, citó, si intru acelesi gerundia pro- nunciâţnu cu « ca cu una vocale midi - locia in-
tre E si u, si in urma pentru ä dein a latinii e de insemnatu, cä cuventulu k* hi seau k« uu se pronuncia intru un uiodru midi-lociu intru cane al’ latindoru si xvvi aP greciloru; er’ n»Hi lat. pane, in dialectulu vechiu umbricu se pronun- ciá p o n e sau pune, pr. in tab. Eugub, Y. lin, 9: „h e r i pune ber i v i n o“ , lat. v e l pane v e l v ino, adeca Bipi n*Hi mpi niutf; si lin 14: ,, f e r t n p ii n e, v i n u f e r t u,“ lat, f e r t ő p a n e m v i num f er tő ; si intru alte mai multe locuri,
X. ţ .
■fi e vocale derivata numai dein k cu care al- terneza, asia câtu 'k se pote dice un i mai inaltusi mai lungo, er’ i al tul ii mai de diosu si mai scurţii. Deci rk genuinu se nasce numai sub doue con- <9 i ti uni împreunate: un a, ca i se fia sub accentu, si alt’a ca in silab’a mai aprope urmatoria se se afle un a degradatu in n au altu t; dein carele li- psindu au incetandu mPa, k nu se face, au se re- intorce in ţ de origine, pr. de in AÉrtf, AÎyi, a 3. pers, prés. ind. se face A'krx, conjunct. A-kyi, inse Atrz, AirZA\tf, si numele sing. Akyi, in piui*, se face Aiyi,
Nota.
Altu k afora de aceste conditiuni e spurin,—a) ne urmandu * sau i, pr. ilp AvkN# - iii iu lo-
cu de AfAUiitf-m cá rptidZ-ii nu rpkutf-ii-,b) candu se contrage dein ia au diftongulu
i a pr. /v\k, pk, CTk, in locu de a\ia; piA, ctia;c) in unele verbe unisilabe, pr. stó, cki,
Bpktf, Bpki, Bpk, inse genuinu in nk contrasu dein nkt lat. ni s -ni ve ít. neve, ski lat. bibi t,
26
it. b e v e ; cu indoiela in yk, c nk verbu in locu de cT'fci care se păru numai dupa analo-gi’a lui i-kf lat. l e y e t a fi formate.
2 . Asta yocale a patîtu multe scaimbari in u- sulu vulgariu, dupa cumii e urmata au de x, audei;
a) urmandu x, astadi in prea pucine locuri se aude ciiratu, ci mai totu câ diftongulu ea seau ia, si ast’a dupa inlluenti’a lui a deşi degradat« in x, dîcunduse: Aiarx, KjuAnx, ^fjuarx, in locu de akrx, Kfknx, ^tp'krx; inse celu pucinu in cărţile baserecesci s’a tienutu derept'a scriere. De ci urma, câ vocalea acesta, asia pronunciata, dupa co- sunatoriele vertose se pronunciâ câ a curatu, pr. Marx, napx, cJiatx in locu de meacx, BiApx, ([hatx dein M'ktx, Bipx, (ji'k'rx (III, 1 a), fiendu câ, ne- potendu sta t dupa aste cosunatorie (IV b) ci mu- tanduse in x, care se lapeda inainte de a (V III, 3), se lapedâ si remase numai a, câ: aVacx, b’ajix, (J) atx;
h) urmandu t s’a coserbatu mai bene a fora de provinciele danubiane, unde intru acestu casu se pronunciâ câ e curatu, pr. Aţyi, Kpim, inlocu de A'kyf, Kjrk.nt, ifi'kTţ, une ori câ ia seau îa, pr. uiAjjm, lUAnri, lua e, BOÎAipi in locu de ui'kpnE, uibnTE, uik^E, Boi'kijiE etc.; amendoue forme vi- tiose, de intre care cea antaia se pare a fi de iu in'luenti'a limbei grecesci au scliiaesci in carele ■k nu se alia.
XI. G0.
GO asemenea e derivaţii numai de in o cu care aJlerneza câ ’k cu e, asia catu si w se potc dîce una vocale mai inalta si mai lunga, er’ o u
n’a mai scurta simái dediosu. Ea incase nasce subtil acelesi conditiuni cá 'k, adeca: câ o se fia subtil accent», siinsilab ’a mai aprope următori» se se afle i sau i; care lipsindu, au incetandu vre- m fa, w se reintorce au remane o pr, de in nop- 'rtf, nopip se face mvpTZ, nwjm inse ntfpTX, riS'pTZ- /wtf, ntfpT’STÓpitf, si numele cwjm face in plur. corni.
N o ta .
Asta vocale se oserbeza rigorosu cu pucine esceptiuni:
a) in linele pucine curente, pr. KÓnipitf, bói. etc. (VI 2 );
b) pre unele locuri se pronuncia prea deschişii câ un diftongii oa sau &a , pr. MbAjm in locu de Mo>pTi; ce inse e mai ram.
X II. Diumetatîte: I.
I diumetatîtu după a sa natura si in pronuncia e totii uita cu I întregii, numai catu se pronuncia asia de pucinu catu de sene nu face silaba si pre in asta se apropia de cosunatoric, si e asemenea cu 1 al lafiniloru in diftongii, inse diferente intru aceea, câ in capetulu cuventcloru nu numai după vocali ci si după cosunatorie mfa sau doue, inca si cu cea alatta vocale diumetatîia se pote pronuncia fora de a face silaba-, de aceea e si asia de a nevoîia de pronunciatu pentru străini, inca si pentru romanii de in unele parii, carii mulţii seau mai pucinti o Japeda.
Locul» acestei \ocali celu principale e capetulu curentelor», fia originari» au derivata, si au preceda vocale au cosunatoria m fa au doue, pr.
28
d o i d o m n i mar i . A s i a catu tote cuventele terminate intru un i se pronuncia cu 1 diuinetatîtu câ in esemplele citate,— a fora de aceste caşuri:
a) Candu in ainte de i finale stau doue cosuna- torie împreunate, de in care cea mai de parte e muta sau <J>, er’ cea mai de apropo m o l i a t i o s a , pr. in atnjii, coapi, Nirpi, .HTpi; ^.«sai, .Mnai,cj)ai etc., carele se pronuncia cu t iutregu si ca cuvente de doue silabe;
b) Candu la cuventele terminate in i diuinetatîtu se adauge un’a sau mai multe părticele lipsite de accentu facundu in pronunciare numai un cuveiitu, pr, in d o m n i l o r » dein d o m n i cui diuinetatîtu si articlulu 1 o ru, iji mîa i dein £Aip m Î si ai; atari părticele sunt: articlii, dativii si acu- sativii uni vocali ai pronumeloru personarie, relative si reflesive, si personele verbului f i r e in prés. ind. 1 sing, si 3. plur. si a 3. sing. î in lo- cu de e;
c) sub accentu, pr. in v en i , mori;d) in cuventele uuisilabe pr. si, ^i, etc.;
a fora de părticelele lipsite de accentu, care-su: articlii ai si î, pronumele mi, ip, i iui, si verbulu î in locu de i si de rh.
Loculu secundariu e la inceputulu si midi-lo- tulu cuventcloru, intru ambe caşurile r a d i c a l e au eu foni c i i , singurii seau adausu. Radicale si singurii la inceputu pr. in i>kpirs lat h iberna ; la midi-loeu pr. in M i-kpi lat. inul i er - re la cei preste Dunăre mu l i ere.
Eufonicii, s ingur i i e numai in ainte de i, la inceputulu cuventului pr. in iii in locu de ti (IV ), cuinii si latinii vechi scrieau ie i in locu de e i seau i i ;— er' in midi-locu candu înainte de t stâ al
29
ta vocale pr. in u>fe in locu de a i lat. o v i s - o v e . Adausu după unele cusonatorie, pr. in 1 i epure la celi depreste Dunăre lat. l e p u s *or e la noi itntfpi; c l i ama la aceiaşi lat. c l a m a t la noi KÍAM8 etc.
I diumetatitu enfonicu adausti se afla,1 ) după cosunatoriele vertose: e , n , m , r ,
4> in ainte de *, spre a împiedeca strămutarea lui l in « , pr. minr# etc. (IV b);
2 ) după mutele ^ si t in ainte de ori ce vocale, pre in care lise adauge un siueru in pronun- ciare câ c, pr- in d ie ti, t i e s u pronnnciatu ca dscti, tsesu;
3) după siueratorfa e inainte de ori ce vocale, pre in care siuerulu ise ingrosia, pr. in s i e de cá in-fc i;
4) după moliatiosele a , m , p inainte de ori ce vocale, pre in care i se ingrosia, pr. in l i epure, c l i am a etc.
N o t a .
1. I diumetatitu impreunatu cu alta vocale intrega face silaba, seau la iuceputu pr. i-kpn®, i e i in locu de ei,seau la midi-Iocu pr. cnaiM*, seau in capetulu cuventeloru pr. noi, boi,— er’ impreunatu cu u diumetatitu după sene in capetulu cuventeloru nu face silaba pr. mor iu .
2. Ori ce î in mididoculu cuventului, ori radicale ori enfonicu se fia, lipsitu de accentu si ur- mandu alta vocale se diumetatiesre, pr. muliere, KÍAJW& ca mu-Iie-re kîa-m î ; luandu a fora pucine cuvente pr. Ápis, póuii* etc. care se pronuncia câ de trei silabe; pówitf inse se pronuncia si câ po-uiitf
30
cil I întregii si scurtu, si cu ţo-uitf cu -întregii, si i sorbtu in ui.
3. Ori ce r după cosunatoria, urmandu alta vocale, au se pronuncia cá diftong« cu acea vocale după cosunatorie vertose, pr. niinT^, ni'kTp’s cá níi, r.ii k; au se sorbe in cosunatori a ce oastramu- tatu cumu sunt o, t , s , pr. dieu, tiesi/, s i ede , pronunciate cá dseu, tsesu, urk^i; au insusi sörbe pre cusunatori a de înaintea sa cumu sunt a, n, p, pr. m u l i e r e , 1 i epure , c l i ama după pronunci’a ile dein coce; asia dîcemu astadi .n-
k* akâ'i^, niii^ etc. in loco de ^NTÄiiitf, k» ak* hí^, nifpi#, cumu scriu si dîceau celi verlii.
4. I diumetatîtu iu midi-loculu cuventelorune urmandu alta vocale se afla in pucine cuven- te, pr. in mí kaok# compuşii dein m id in in locu de m i e d i u si locu; biuimsmtK inlocu d e v e s t i - mentn unde mentu e te rmi naţiune; con-trasu de in A\#pcii{tf af celoru vechi lat. mor- s i c o derivaţii dein m or de o cá A\tfpun-iitf unde k# e te rmi naţiune, asia si in aa'iujks in locu de m i s i -cu dein iwictf lat. m i ssus ; ^ ít# in locu de tfAiT# lat. ob l i tus, ital. u b 1 i a r e, isp. o l v id a re.
5. Intre p si i astadi i nu se pronuncia; au de se pronuncia, se pronuncia intregu, pr. A p i i
lat. ar ea cu trei silabe, er’ apit-ri, nsprbTi lat. a r i e s - t e , p a r i e s - t e fora i cá ap-bvi, n'xp'kTi; asia si de Ia Arrtf-ropitf dicemii Aad/Ţwpi in locu de AJK^Tívpi*. In unele parii inca si urmanduin terminatiunea finale pib' lapeda pre i, dîcundu ArK Top in locu de Aadvropitf, er’ intru altele-lu adaugu si unde nu are locu, pr. in cărţile base- recesci *upitf in locu de *uptf lat. caelum. Lim
31
b’a italiana inca in tenni naţiunea v io au pre r au pre i-Iu lapeda, pr. in locu de nota v i o dîcun- du au not aj o au no ta ro .
6. I eufonicii se afla si intru alte limbe romane si a nume in cea italiana adausu la unele co,sunaforie, pr. in p i e l r a , t i cne , s i e d e etc. la italiani, numai catu cosunatoriele nu patu a- tat’a strămutare câ intru a nostra, precum la in- ceputu nece intru a nostra nu vorn fi patîtu ci numai după usulu ind dungaţii al’ tempureloru. Er’ celu radicale nu numai in limbele romane mai none ci chiaru si la latini produse modificatiuni, pr. m e d i u s gr. /liígos, la latini cáme zus, ital. in ez- zo, prov. meja.
7. I diumetatîtu, după unu usu prea Iatîtu atatu de in coce catu si de in colo de dunăre, face scaimbari si intru alte cosunatorie mute, mo- liose si suflatorie, pr. p i e p t u, m ie u, f i e r u pronun- cianduse câ k u n u # (ca un gn italicii france- scu), h i e r u ; de care modificatiuni in parte la fia-care cosunatoria.
8 Cu i diumetatîtu se pronuncia pre a locuirea si silabele ^r, ti, iii, câ ^u, tu , nu, pr. in locu tíní câ si candu ar’ fi scrisu ru kiÎnu, după ortografia unguresca: g y e t y i n y é , inca si cu mai multe scaimbari, ci asfa c un a dein cele mai rele pronunciari luata după pronunciare străină.
9. De in i diumetatîtu la inceputulu cuvcn- teloru in ainte de vocali vertose s’a facutu cosu- natori’a jk, câ si intru alte limbe romane, caria in limb a latina rcspunde cosunatori a I sau J, pr.
32
in Jő ve , j u d e x, j u g u m, la noi fcoír, fctf- rtf, de care mai in diosu (X X X II)*
XIII. U diumetatîtu*
U diumetatîtu inca e totu unulu cti ü intre- gn, numai catu de sene nu face silaba ca si t fo* ra numai cu alta vocale intrega seau numai de catú împreunată in diftongii pr. in Cratf, seaU după un’a au doue cosunatorie pr* in dom nii; inse in casulu mai de in urma se pronuncia asia de pucinu, catu se pare a lipsi cu fotulti, de unde nu numai străinii nulu potu pronuncia nece-hl pronuncia, ci si de in romani sunt carii se parU alu negâ si gramateci carii* lu igliorefca ci fora temcliu, corelatiunea intre t si u dinmetatîti fiendu atatu de mare, catu unulu fora altulu nu pote se susté, pre cumu va arata tractarea despre formele gra* maticarie.
In diftongu se pronuncia numai seau la ince- putulu cuventului înainte de o, pr. in uomu (VI)# seau in capetu după orice vocale pr. dau, eu, v iu , ou; er’ in midi-locu numai intre doue vocali pr. in ş î§a, alt’ mentea intregu pr. in
ca a- ^ 9, Celi de preste dunărepronuncia pre a u une ori ca grecii de actiinu A fi, pr. in locu de a#^#.
Locuia principale al’ acestei vocale e capetu- lu cuventeloru, precedendu seau vocale intrega seau i diumetatîtu, au cosunatoria un’a seau doue, pr. n ou, aj ii to r i ii, domnu , bunu; asia catu totu cuventulu terminaţii in u se pronuncia cu ü diu* metatîtu, a fora de caşurile specificate la t ( X II a b ) , adeca:
33
a) deca costinatoride de inaintc-i sunt doiic, de intre care cea mai de parte-i muta seau (fi er’ cea mai de apropo moliosa, pr. in Acnp#, coi<ptf, HirpV, .NTfV; ^mea#, AiMA#, .joufiAtf, pronuneia- te ca Ac-uptf, co-i<ptf etc.;
b) candu la capctulii Cuvenitului se adaugu părticele lipsite de accentu, pr. iu ^öaui^aVí de in £ óa\n § si A i, ^ a t &m ícA # de in ^ a t ! a\i si Ci-
de acele părticele aici se mai tienu si pronu- lncle posesive A\ittf, neavcndu articlitpr. (j)i^-c’A seau (fii^-co; r .
c) sub accentu, pr. in ipna, r'i.zfi-,d) in unisilabe, pr. t#, k#, 4$ etc. * a fora de
părticelele lipsite de accentu, care sunt: aS arti- clu si relativii, si i erbii lat. s ti m si sunt,
Er’ loculu sccundariu e la iilceputulu si mi- di-loculu cuventelorii inse numai simplu; e u f o nicii, la inceputu pr. in uoinu, la midi-locu in ÖTt-tfA, ^í-§a; er’ r a d i c a l e numai la midi-locu pr. in hwî/î lat. no vem.
Nota.1 . U diumetatîtu in inidi-Ioculu cuventeloru
se afla numai intre doue vocali vertose, de intru Care a dou'a e á ori de ce origine se fia pr. in no#*, Roitf®, Oaw^k, care forme după or-tografi’a baserecesca se scriu cu OAwpr. noaw etc. ci croniu,
2 . In esetnplde mai susu aduse: cT'k^A, jptfA, H se numi de in midi-locu dilpa pronuncia, cu tote câ-su compuse de in doue: nume si articlu, unde ne potenduse articlulu contrage cu vocalea fi- hale a numelui, se intrepuse u diumetatîtu ca im* preuliatoriu intre doue vocale; ortografica basere-
3,
34
cesca scriendu intru astea o & in locu de a si aici e eronia.
3. De in u diuinetatîtu la inceputulu cuven- teloru s’a facutu cosunatori’a v, de care mai dio- su (X V III).
XIV. C os u n a t o r i e .
Cosunatoriele inca sunt după origine de do- ue specie primitive si derivate. Primitive câ in domnu, stau, por tu ; derivate seau de in sca- imbare câ in un^i, ipu/i, in care ş, uj, iţ sunt scaimbate dein di, si, ti.
Primitive sunt: mutele cn, ar, $.t , moliosele a m h p, suflatoriele b ({> )ţ, sf siueratori’a c; derivate sunt cele alalte siueratorie ys, jjip ui*.
Caus’a scaimbarei toturoru acestora e numai vocalea diumetatîta i (X I I , 1-3).
Nota .
1. Cosunatoriele primitive se cunoscu de inradecin’a cuventeloru, carea in nume mai curatu se afla in numinativulu singulariu, er’ in vorbe in a 3. person. a presentelui indicativii. La indoi- ela ne ajuta etimologi’a limbei de in care se trage cuventulu. Asia in cumva^ 4 sunt scaimbate de in d , t , scimu de in num. sing. mVt^, si de in a 3.. pers. prés. ind.a&£e; er’ in şi, şist, piui, de in limb a latina, care si ea are die , d i ce , t ene t .
2. -Unele de in cosunatorie se potu lua si ea primitive si ea derivate după cum origenea le e diversa, pr. ş si * ; după cum ş au respunde celui grecescu £ pr. in coteş# lat. b a p t i z o gr.
35
ß urniţi», au seinisilabei romanesci d i pr. in locu de d i en ; er’ ac dupa cuinii au respunde celui latinu j pr. írok#, adfytf lat. j ocus , j u r o , au seinisilabei z i pr. acoctf in locu de d i o s u lat. d e- o r su m mai tardiu ju s um ital. g iuso.
3. Cosimatoriele derivate nu numai se modifica in catu-va dupa locuri, ci se si scaimba una intru alfa fora de ale poté asemnâ totu de mfa lege statoria pr. s cu iţf ş cu y etc. de care la loculu seu.
4. Schem’a cosunatorieloru primitive si derivate, luandu adeca a fora pre cele moliose, e a-cesfa.
B KX
n 4>
ac y r m K H (m)
5 äc
T 14
Dein care cele cu litere mari sunt mutelepa tenore in doue linie impartîte: k r ^ deschise - si nur închise; er’ dupa organulu prommciareiin trei linie: cn labiali, tk limbali, si dentali; pre in midi-loculu loru trecundu in linia dere- pta uifa suflatoria si doue siueratorie: c, ui,a caror’a afinitate intre sene e recunoscuta in tote limbele.
Deci de in împreunarea labialiloru cn cu su- flatori’a \ se născu suflatoriele Iaturarie b si <f>;— de intru a dentaliloru ^ t cu siueratori’a c se născu siueratoriele Iaturarie ş si 14;— er1 de intru a limbaliloru r k cu cea alalta siueratoria iu se născu celealalte siueratorie dein midi-locu y si h.
3*
3ö
In laturea de a stang’a stau un’a subtil alta care in usulu vulgarin forte adesu se prc-
muta intre sene cá si cele de in a derept’a de aci aflâmu si pre b si pre cj) scaimbatu cuce- lu mai de a supr’a \ pr. ^Ant in locu de B#Ant,
in locn de ({mp#, Si cu cele mai de aprope de desuptu b in y si jk pr. de in bím# dicunduse yinV si adntf, cf) in h seaualtu h mai grosu pr. de in cá HfpGtf; de aci si h cu 14, si y cu ^ sepremuta intre sene, pr. in coi^ in locu de cos# lat. socius, (jnsoptf in locu de lat. foeti -o lus a foetus , yoctf in locu de şoc# lat. de- orsum.
In cost'a laturarieloru de steng’a sta xT care nu e alta de catu un y mai grosu, si caruia-i re- spunde in derept’a un sunetu mai grosu cá >t, care se pote numi h campen es cu si, ne aflandu- se litera propria pentru acestu sunetu, se semna cu ui inchisu; inse ;k după usu se pune in loculu a tote trele laturariele de in stang'a, si (ut) in alu a tote freie de in derept’a, de unde se aude pro- nuncianduse min# in locu de bin#, h néjié in locu de yimpt, a<c>ctf in locu de asemenea (ui)iptfin locu de ( u/)íhí in locu de -íÍMt. De acise premuta y cu ?k intru afat’a catu pre alocuri numai y se aude si in locu de aî cá in limb’a i- taliana pr. yoi in locu de moi it. g ioved i , er’a- iri numai sí in locu de y cá in limb’a france- sca, ci cea mai mare parte a romantloru desparte pre y] de ehiaru după originea latina.
In unna luandu a mente literele lafurarie giu- ru inpregíuru de la \ paua erasi la \ a állá ne- scíne un cercu neintreruptu intre insele, vecina cu vecina scaimbanduse in usulu vulgariu la noi si
37
iiica si intru alte limite.4. Inse spre combinarea deplena a acesteia-
finitati destulu e a lnâ amente, ciim’ca in schein a acesta c tiene loculu lui i diumetatîtu, pre cumu X al’ lui u, — si cum’ca en fiendu sunete vertose câ si x respundictoriu lui diumetatîtu, asia si derivatele r si (jt sunt intru asemenea vertose, in- ca si m pentru câ e labiale cá si Kn; er’ c fiendu in locu lui i, de ci si derivatele lui uj; 14; y, h, sunt numai moli; de unde si cele vertose luandu j diumetatîtu după sene, in usulu vulgariu scapa- ta in lini’a a dou'a acestoru cosunatorie, adeca ci in r, ni in k, rí in y au a:, si ({ti in h au (lu).
XV. Vertose: un, r({>, x-
Mutele de antaiu un, si suflatoriele respun- diatorie Rcjtx sunt vertose (I, 3), de unde —
a) urmandu vocalea t, o strămută in respun- dietori’a vertosa s dein aceeaşi linia, pr. in ks-
lat, veteranus,nsj iV, R ptf, ({văt#; inse numai de nu urmeza altu 1 sau i intregu au diumetatîtu, pentru câ doue vocali moli urmandu un’a după alt’a se sustienu un’a pre alt’a, pr. se vede in mpi, Btpi, ({ttiLfi dela (Jj’STtf;
b) urmandu 1 diumetatîtu pierdu cevasi dein vertosiarea Ioru, si in usulu vulgariu descendu in lini’a a dou’a a cosimatorieloru respundietorie, pr. dein aagí, nifn'rV, ßiipctf ctc. pronuncianduse aatí, Kinnr#, yipctf.
N o t a .
După asta regula ori de cate ori după k, n, b urmeza 1 nu numai diumetatîtu ci si intregu, ra-
38
dicale ori eufonicii, in vulgu totu cá r, k, y sepro- nuncia; de unde in locu de gíni inca si la celi de preste dunăre se aude rim; in locu de n'iMoptf dein coce pre alocuria lihoptf, la celi de de in colo chiaru HÍMOptf; si in locu de ßiritf, ici colea yintf au » ín# inca si fín#; pre alte locuri in locu de ni se pronuncia impreunatu nid pr. A^nid in locu de A#ni, in Campia cá ni pr. ns-kAi in locu de ni'k- a í , er’ tj)i mai múltú se pronuncia cá dein coce si de in colo de dunăre, inca si in cartile ba- serecesci pr. \iaps *n l ° cu ^e
Inse aceste pronunciari vulgari mai nece de cumu au numai ram ocuru in cartile baserecesci, si pre multe locuri nece in gura poporului.
XVI. E.
E se afla scaimbatu in limba rom.,a) cu b, in verbulu AB'fcpi lat. hab er e , in to
te tempurile, a fora de prés. sing. Conj. aktf, ai- kí, aíg® stramutatu dein aeí#, aem, agíi; pre cumu Tau scaimbatu tóté limbele romane, ital. a v e r e , prov. a v e r , fr. a v o i r ;
b ) cu m, in acel'asi vcrbu in person’a I. a prés. aa\# in locu de ae# seau aktf;
c) in n urmandu t , cá si la latini, pr. c^kt#, ctfnippi, cKfinr^pa lat. sub, su b t i l e , s c r i p t u ra de la s cr i b o.
N o t a .
1. E alaturatu cu limb’a latina se pare mutató de in mai multe cosunatorie,
a) de in v la inceputu, pr. in eiujík« , gumi, CEOftf, lat. v e s i ca , v o x - v o c e , e x - v o l o ; — in midi-locu dupa a si p pr. in aaeíi, naag%, ntfa-
39
Kip; (jjiiputf, 'iipetf, kojieS*, EtpE'bst etc. lat. a l v e - u s , m a l v a , p u l v i s - v e r e , f e r ve o, c e r y u s , c o r v u s , v e r v e x ; inse cu variatiuui s i la aceştia alesn celi mai vechi, carii scriau si b e r b e x , b e s i c a etc., si in dialectele romane, la ispanim ai fora alegere, iuca si la franci pr. in c o r b e a u ;
b) d e i n r, pr. in ^MTpK^ lat. i n t e r r o g o , aíavks lat. l i n g u a de la l i n g o inse si I a m b o;
c) si de in altele mai pucine, pr. dein n in a- E^p lat. v a p o r - e etc.
2. In cuventele vechi de origine grecesca s’a tienutu v e cin a pronunciare a lui ß cá b latimi, pr. in Ecm^tf lat. b a p ţ i z o , gr. ßawriCa, eockcu- h* gr. ßaoxuvov, eaáctim# lat. b l a s p h e m o gr. ßKagiprj/uä etc.
3 . Inse in multe cuvente de origine latina kse afla mutatu pre in v in u pr. in lat. f a -b e r in locu de f a b r u s ; Nwtfz, rwî/ î lat.n o b i s, v o b i s ; dein care cele mai multe urmau- du i seau i a cadiutu cu totulu pr. in Kitf, £Kpitf,
Lfie, uiii, iifT^., ibpH* in locu de kíb# it. b e v o lat. b i b o , cKfißtf ital. s e r i v ó , ^iBíToptf lat. d e b i t o r , iţi be si ujíbi lat, t i b i si s i b i la celi vechi t i be si s i b e , Aiuiprtf lat. l i b e r t o , i- R'fcjiNz lat. h i b e r n a ; inca si kaaí in locu de ka- baa# lat. c ab a l l us, it. ca v a l l ó fr. c h e v a l ; unde italianii si celi alalti tienura pre v.
4. E scaimbatu in r inca se afla in liinb’a rom. inse care numai de in lim b’a latina se pote cuno. sce, de care sub r.
XVII. n.II se afla derivatu in limb’a romancsca,
a) de in k inainte de t , pr. in (jjanvV in 1 o-
40
CU de (|)ftKT dcla lat. facip, fac tu im siasia iu piai multe cuvente: a a iit i , mv&n'rf, aVm i 'A etc, lat, lapte, nocte, 1 ucta;
b) de in r asemenea, pr. in ^npfAf-nT# in locu de |tupAir'rtf dpla■ .iiqtAirtf lat. d i r igp, intei lego;
c) de in k seau r înainte de e, unde in limb'a latina se scrie cil x, pr. in kuhicí, ctfnci, (ppiruf dela K9K# lat. coquo cqxit, cSt# lat. sugo su. xit, (jiţiirtf lat. f r i g ó frixit, itwnca, t^ iicik# lat, coxa, toxic o; inse in cele mai multe dein x: sunt fora p (XXVII, 3).
Nota.
1, Primitivu, nu derivaţii, se pare in unele cuvente ce latinii le scriu cii qu; pr, in ina lat, equa ci gr. Xnnog-, naTp# lat. quatţior, ci grecii aeoli niovQtg, oscii pe tora; naffccfMÎ ital. qu ar cv sima de in lat. qu ad rage si m a; nop^Mi?^ lat. c olum bus -a ci si palnmbes; an* lat. a-, qua ci celi vechi apa de unde amnis câ si ap-* nis, Latinii scaimbara si pre nufjjci? grecpscu in quinque, si celi vechi diceau T a r pin ins in locu de Tarquinius; precum si Oscii pi tpit iii locu de quidquid,
2, Scaimbatu se pare in koti^K contrasu dein baute zu in locu de baptezu; in sikot# in locu de capto lat. c a p t u; si in o<p'rV in locu de optu lat, opto.
3, Cadiutu se afla in lat, rictus, pa- Ta/vuqu lat. v ict imare; er' in ^N^afa-rtf se pa. re a fi de in in .d e - re tro, nu dein ^H^iptn'itf cumu se aude pronuncianduse si .jm^apanTö. L a
4t
ţtaliaiii sp asemeneza cu t, pr. v i t t i m a in Jocu de v i c t i m a , latinii inca c o 1 1 a n a si c o c ta n a ,
XVIII. fi.
fi e formaţii parte de in ii scurta (X III, 3) de unde la latini se scaimba intre sene pr. s o j v o si s o 1 u o, parte dein k si ^ de unde se scaiinba Ja noi si Ia latini cu k (X V I) scau cu ^ pr. in \ti\- nt in locu de R^Anţ.
Ea nu se afla in limb'a "tem. in doua caşuri,a) la inceputuju cuventeloru cu a seau p du
pă sene, de catu in doua cuvente: Rpi in locu de şip stramutatu Jat, v e l ca npi in locu de pe r , si verbala contrasu: epitf etc.; cele alalte tote sunt străine;
b) in midi-loculu cuventeloru intre douc vo- Caii, afpra de verbulu AB'kpi in unele tempuri si persona; aburea au se sorbe in ti seau i, pr. in HP#, noi lat. ii o vas , no v i , au se proniiţicia câ ţj seau i diumetatîte pr. Nuitfz lat. n o v a si no- v e m , hao^at^ scau nAoiAŢ# lat. p iu o si p iu via; u>iţ lat. o v is - ve.
N o t a .
1 . Dein asta causa in verbulu A apt lat. le- Y o - a r e, cosunatoria v seau se sorbe in i fa- cutu de in e pr, in l i au, l i ai, l iâ câ ^a#, ^aî, ^z, seau lapedanduse e se intorce in u intregu, pr. A^iM, A^Aip, a&a etc.
2 . fi intre doue vocali identice piere fia o- riginariu fia derivata dein k, si vocalele se con- tragu in un’a lunga, pr. in ut in locu de níri lat. n i x - n i v e ital. neve , ulî in locu de K'kßi
42
lat. b i b i t it. be ve, ^fTOpitf in locu de ^ ireto- jiitf lat. d e b i t o r , kaa# in locu de k íb a a # lat. ca ba l lu s it. c a v a l l o ; «utati in locu de hibi- t a t í lat. c i v i t á s - t e dela c í v i s la celi vechi c i v e s , c e v e s si ceus, e si dupa norm’a acesta si dupa cea urmatoria.
3. Inca si silab’a intrega rí se lapeda de in midi-loculu cuventului, pr. in îk nî, ad/rnttf, a-
lat. j u v e n i s - n e, j u v e n c u s, a v e 11 a n u s, in niiwsHTÍ? in locu de nsBiMiuT^ lat. p a v i - i nentum cá si la ^latini in m o m e n t u m , f ő in e n t u m in locu de m o v e m e n t u m' de la mov e r e , si f o v e m e n t u m de la f o v e r e si in con- t i o in locu de c o n v e n t i o , inca si in lat. c r n e n t u s cá si cuinu ar’ fi c ruvén tu s , numai in ciiaím* lat. e x - p a v i m e n a remasu i pentru cá nu s’a mutatu, inse s’a disu si cn^M^nrV in locu de cn*ÍM«NTtf l a t . e x -pav im ent um .
4. Er’ b intre doue vocali diverse, cu i se- au u se asémena pr. in Notf, bí#, bíh; fora i si u, in ainte de s remane cá u diumetatitu pr. in mv- tfx, er’ inainte de i se muta in i diumetatitu, pr. in kiaii in locu de kíabi lat. c l a v i s - v e ital. c h i a v e , wíi in locu de wbi lat. o v i s - e italia- nii nulu au.
5. V la latini inca se scaimba cu h greces- cu, dícundu v e s p e r a de in íaméQa, v e s t a de in igía etc. De scaimbarea lui v cu b s’a disu mai susu subtu k ( XY1, 1 ).
X IX . 4>.
e formatu dein n si \ cá b de in c si •%, de unde si in usulu vulgariu a dese ori se scaim-
43
ba cu x> Pr* **) X°PH *n l°cu ^e lat. fu r unssi i o rn ax, xfkMi’rtf *u l ° cu de (jijrkMfrtf lat. f r e m i tus, si mai alesu urmandu i după (f>, pr. X'uptf, X'af® ch'a™ si in cariile baserecesci; la celi de preste dunăre h iba in locu de <f)ii lat. f i a t după form1 a a ‘ie s lat. habeat , l i e a v r a in locu de (ţrfcRpi lat. f e b r i s si mai vechiu h eb r i s *).
N o t a .
1. Scaimbarea lui tf> in \ e antica, si nu numai in limb'a ispana e forte usitata dicundu h í j a in locu de f i ja lat. f i l i a , ha bl ar in locu d e f a b l a r lat. f a b u l a r i it. fa v e l la re etc,, ci chiaru si la latini, cari cuventele sabine f i r cus , f e d u s etc. le au stramutatu in h i r cus , hedus au haedus ;Vîii).
2 . in cuventele vechi de origine grecesca ({) se afla mie ori scaimbatu intru alte cosunato- rie ne aspirate, pr.. in npu>cnuT gr. modacpaiog (}> in n, in eaactim# gr. ßlaaqnq icö in v ca la italiani be s t em mi a re, prov. b l e s t emar , retorom. b l a s t e m m a r si b l astm er. Mai cu indoiela e cxjvrtf de in onT# lat. opt o.
3. Cuventulu cshtÍ/ lat. s ane tus it. s a n t o după usulu bascrecescu se prouuncia si c<}>*NTtf cu cp după c urmandu formei serbesci cb Ltm inse mutandu pre b in
*) Serviu la Aen. VII, v. 695: , , Febr l s dicitur qtiae anten hebr i s dicebatur“ .
**) T. Varró (le I. 1. VII, 97: “ Ircus quod sabini f i r cus, quod illic fedt4S, in latio rure e d u s, qui in urbe, ut in inultis a addito, a e d u s “ ; la clasici hi rcus, hoedus. cf. Serv. la loculu citalu.
44
XX. X.
X prpijunciatu cá I I intru adeverit e numai una suflare nu siineţu, de unde gramatecii latini $) se indoiau, deca se pote numi litera, grecii dela un tempu in colo incetara a o semná cá litera in alfabetulit lorii. Deci si in liuib’a rom. cá si in itajian’a si cele ajalte romane prea pueinu reinase, de unde dicemu pyyvtf, 'kfK'ş, etc. ital. u o* mo, er ba, de si scriu latiiiii homo, he rb a.
Genuinii se afla nunţai,—a) in locu de b si (J) (XVIII, X IX ) pr. in yfit-
m, xitfV in locu de B^Am, (|>itp ;b) cu p cá la greci in xjrţniuţ *n locu de pa
nicii lat. r a p i o gr, agmá^co in cărţile baserpcesci;c) in xfwitf lat. huinulus, poţe câ si in
iwî lat, humus gr, ^apai, si in pronumele v»l- garie: x *Aa> X*CTa *n l ° cu de ) Aa> hta ca la Io* tini h ic si la greci outoí.
Nota .
1 . Altu x so afla numai in cuventele străine care inse mai de aprope nu făcu parte lim- bei rom., mai alesu in ciivente mai noua de in l imba grecesca pr. Xaf ^ etc' Sr* X&QIS>ZQlţOŞ.
2 . Latinii vechi nulii pronunciau de catu forte rarii,inca neci in cuventele grecesci?î*), ci mai tardîu se adopta de in imitatiune grecesca, de unde si in scrjsoria atat’a variatiune. De aci si in limb’a rom. cuventele vechi de origine grece-
* ) Quintil. Inst. I, c. V. 19. Prise. I. c. IV, 16. Quint, la loc. cit.
45
ăca lapeda pre h de in cosuttatöríele aspirate ch, ph, th, pr. in npwcrt’i'rtf, cn&T* iii iocnde c h o r d a , wQÓíjífarog, s pa t ha si in cuVentulil Kpiipintf lat. ch r i s t i a u u s de in Kpiet# in locil de xfitTOc^ intregu grecescu XQtgog lat. Christ tus ci la clasici C h f e s tus si Chrest iant is ** ),
XX I. Moliose: m h, a p,
Cosunatorie moliose intru adeverii la noi sunt numai a, n> p, er’ m se tiene de cele vertose, cu care si după organu e de aceeaşi natura deitdu labiale cá si e, n.
Moliose se numescu, pentru câ împreunau^ duse cu l diumetatitu se molia mai multu de ca- tu altele intru atat’a, catu după usulu de a cuinii la noi celi de in coce de Dunăre mai totu de un a numai câ unu i grosu se pronuncia, pr. in locii de kaaî, ani, *upi pronuncianduse kaî1, ai, hîi.
Inse moliatur'a acesta nece la noi nu e in* trudusa in tote literele acestea intru asemenea, nece in tote cuventele de aceeaşi litera, pre cu- mu in parte Ia fia-care litera se va vedere.
Nota.In cele aîalte limbe romane inca se afla ase
mene moliature ca cele de intru a nostra, pre cumu esemplele voru aratare.
X X II. M.
M după natura si organu fiendu cosun ato.
**) Suetoniu in Claud. 25: impulsore C h r e s t o. Lac- tantiu Inst. IV, 7: immutata litera Chres tnm s client dicere. Tertullianu apologet. 3: Ch r e s t i a nus pronunciatur.
40
ria vertosa, strămută cá si cele alalte pre i in a sub aceleaşi conditiuni ( X V ) pr. in m i ,MSctfpSj etc. lat. in e, ui e d u 11 a, ni e n -sura, mi nu tu s - a; — a fora de temiinatiunea m î, in care i remase nestramutatu, pr. in nVm i, m^aijímí etc, si in flesiunile nmneloru si ale ver- beloru pr. de la cn#M* pl. cn#Mi, si de la ver- bulu cu^m^ in conj. cu^m i.
Nota.
1 . M e une ori scaimbatu de in h, pre curauin ainte de mutele labiali e si n, de unde se pro- nuncia .pwnApiptf lat. i m p e r t i o r in locu de .n- nApijtf, c« ml^ in locu de lat. sentio, caree in locu de c*A\nijtf cá la latini t e m p t o in locu de t e n t o intrepunendu un p intre n si t curau se afla la celi mai vechi latini. De aci se si muta & si i in aintea unui asemene m substitutu in « , pr. in v MGA , .MnA etc. (111. IX , 1 a b ) ; er’ in aintea celui originariu nu, pr. in ajiamz, ytcMis.
2. Deriva tu se pare de in r in ainte de n, p. in AfMutf, CfMN#, n^MN# etc. lat. l i gnu m , si gnu in, pugnus; luandu inse a mente câ latinii inşii au mutatu pre mn grecescu in gn, pr, de in âjuvos facundu agnus, remane, câ m ii ar’ fi mai originariu de catu g n, precumu si italiană de in om n is latinescu fecera ogn i . Urme de asemene straformatiune de gn in mn in dialectele romane de astadi nu se afla, de catu ca gn se pronuncia câ un n i mole pr. s egno ital. cá cinig seau a prope.
3. M se afla mutatu in n in pucine curente, pr. in lat. f o r m ic a , uaaui lat. malva.
4. M de in capetulu cuventeloru mai totu
47
s’a lapedatn in limlva rom. ca si s alu latinilor», ]>r. in coaui# lat j u g n in, somnus, precnnm si tote limbele romane le an lapodat» de si im tote cu totul», si inşii vechii latini puci- n » le pronunciau nu numai in poeme ci chiaru si in prosa *), de unde in unele terminatiuni si cuvente inca si vocalea a peritu: pr. in ve l , sed, dune cin locu d ev e l i s , sedum, do ni cum, a- sia si in vul tur , n i g e r , vas, os in loc» de vul - t » r » s, n i g r us, v a s » m, ossii m, au oss »; si de aci acea mare variaţiune in genul» unora nume la celi vechi, de care scriu gramatecii.
La noi a remasu m numai in termi naţiunea imperfecteloru si prea- perfecteloru in pers. 1 . sing. pr. gfAM, v e n i s e m lat. e ram,laudabam, v en i s sem , inse celi vechi ai noştri scriu mai mult» si aici fora m : io ipá,
5. In cnaiAVS lat. e x -pav imen , după fo r - nfa c()aím* se muta e in t după m, pr. si latinii fecera t rarnen si t rama; ap aavs lat. ae ra meu, celi vechi scriu ajiame in singulariu.
XXIII. H.
H se pronuncia intregu numai in ainte de vocali, pr. ^ oa\h# s# nV, er’ in ainte de alta cosu-
* ) Cic. orator. 161: „Quin etiain, quod iarn subru- s t i cum videtur, oliin autein politius, eorum ver- borum quorum eaedem erant postremae duae Literae, quae sunt in op tu mus, postremarn Iileram de- trahebant, nisi vocalis insequebatur. Ita enim loque- bamur: qui est oranibu1 princeps, non omni bus princeps, et: vita illa di gnu’ locoque, non dignus“ .
48
natoria numai cam de diumetate pr. in .frnuntf mai câ n nasale alu francilom fora de a se au* dî r după elu.
In scrisoria se muta in m urmandu un’a de- intre labiali e seau n după norm’a latina, pr.
lat. im p e r a t o r , inse in pronuncia nu se destinge de celu diumetatîtu.
Se molia cu totulu in l diumetatîtu seau la midi-locu seau la capetulu cuventului urmandu seau neurinandu u diumetatîtu, pr. in -jlnt/Rníí/, hsakon!#, bíníí care la celi vechi se scriu inca cu n, ntfm, MÂNij ipni, ríni si cele alalte tempuri si per- sone ale acestoru verbe unde vene i diumetatîtu, câ -jmTÄitf, Rif, nţ/i, m*!1, ipî, bîÎ etc. Inse nu in tote cuventele.
N o t a .
1 . Moliatur’a lui hí se face numai in cuventele terminate in mi/ si nîs, er’ nu si aliurea. La celi de preste dunăre nu e in usu de catu câ se pronuncia ca gn i italiana, pre curau si italianii d i cuv i gna lat. v in ea . De aceste mai sunt si r^T^NÎ# lat. c o t on ium, si cuvéntulu pronuncia- tu Ú, adeca camesia mulieresca lat. l in ea vestis, in care s’au moliatu doue: a î si ni*. De la anV se dice in pl. si anî si ai.
2. H scaimba pre a si t de in aintea sa in * urmandu vocale vertosa, pr. k* wtí/ lat. canto, bxntÍ/ lat. ven tus; er’ pre i in i urmandu vocale mole, pr. bíhi lat. b en e cá si celi vechi e in i; uneori si pre * dein a pr. ínímk lat. an ima (I I I , 5, a. IV, c d ).
3. Se afla scaimbatu de in j> seau origina- riu seau derivatu de in a , pr. amin# lat. s e r e -
49
lins inse si ctpiiitf, míhViu de la Miptf lai. m i r o r , fjmiinz lat. f a r i n a inse si Szfinx mai mulţii, si t})ziHz; AckMfHt lat. ad s in i i l i s in locu de arfe/wt- pi etc. si dein m, vedi mai snsu (X X II, 3).
4. Se inscresce in unele cuvente, pr. incjiV- ninynit lat. f ul i g o - g i ne, ntHÍNybií lat. impe- t i g o - g in e ; m în ^htî/, Kzp 'iiT ’ lat. m inii tus, ca nu tus; si in unele terminate in idtf pr. m î- Htfmdtf lat. m a n ip lu s la vechi m a nuc lu s, yi- ntfmdtf lat. ge nuclum ci si pfutfidtf, in pzutfii- idtf au si latinii renunclus , inca si paroid^.
5. Se laşa afora in unele nume in ainte de c câsip,pr. in /vvbcz, Mzctfpz, lat. mensa, men-sura, den sus; inesu la celi dein colo de Dunăre lat. mens i s ci si ines is in inscriptiuni, it. mese , mi sura asemenea fora n câ si in alte multe, si la latinii vechi forte desu.
6. Se laşa numai in numerulu sing, al nume-lorurp*#, lat. g ranum, f r e n u m si in de-rivatulu rpzShiq^, inse nu si inplur. care face rpx- m, (f)|iÂNf, pre rare locuri rp*f,
7. In k* t #, in sing, respundietoriu la(piantus tan tus, er’ in piur. la qu o t tot , se pote pare si lasatu si adausu,
8. Se muta mai adeveratu in m une ori urmau-du Tj câ si candn s’ar’ inseri intre eie n, pr. in c* m- qtf lat. s e n t i o , in locu de cäht# lat. san-ctus, sum et snnt , cxmmia lat. s e n t i s , insea- cestu n furtivii nu se aude ci se sorbe in m câ si cehi genuinii pr. in 4>p*/wrtf in locu de (jipiKNinTtf dela (J>p«Nrtf lat. f r â n g o, si crpi/wr# in locu de Crpi/nnT# lat. s t r in g o .
9. Se muta in p, pr. in Mzptfmdtf, iWzpSWtf, KiptfiiT# câ mai susu; ifnp'kcTp« lat. f e n e s t r a ;
50
riÄfi in locn de n*Nf pre alocuria; v e r i n u in loca de ven inu lat. ven enum la celi de preste Dunăre . f*. .
XXIV. ä.
ă in limb’a rom. astadi se pronuncia puci- nu, pentru câ:
a) cea mai mare parte a trecuta in p, pr. in cwpi, capi etc. lat. sol -e, sal-e; si pentruca,
b) urmandu i diumetatîtu au î lungu duple- catu atatu la inceputulu cuventeloru catu si aliuria se molia si se sorbe in i, pr. in in#, íaa#, ílj#, íí, iintfpi, iipT#,. lat. li num, li mus, l icium, lin ea si i l ia , l epus -re , l iberto; a'i#, caitf, maí#, /vu- itf, cjntf, ({ji®, tfioi# lat- al ium, sa li o, mai l en s, mil ium, f i l ius , f i l ia , folium; Kai, ksí, râî, Moi etc. dela kaa#, Kaai, haaí, auvai; asia catu mo- liatur’a e regula, caria numai cuventele străine nu se supunu.
Inse moliatur’a se face numai, seau fienducn i singuru fora alta cosunatoria de in ainte pr. in esemplele produse, seau impreunatu cu cosunato- riele k seau r, pr. in K|aptf, riAip& lat. d a ru s , gla- c i e s, care-su mai pucine.
Nota .
1. I diumetatîtu dein care se face asta mo- liatura e mare parte eufonicii, si alesu,
a) in silabele lungi, unde la un i intregu se a-dauge altulu diumetatîtu, cu care se contrage in unulü lungu, pr. in in#, 'nft, r*iw& câ si candu ar1 fi scrisu aiih#, AÍíq#, píaíínk lat. l i num, l ic i um, gal l ina; ;;
b ) la inceputulu cuventeloru urmandu alta vo
cale, pr. in Alinai lat. Ic p o re; ci radicale in upT^, aIa# etc.;
c) după cosunatoriele k si r, la inccputu pr. in k i a m z , k ia íe , r iA ip s , r ix N ^ E lat. c 1 a r u s, c la
mat, c lav is -e , glacies, g l ans -de ; au la midi-locu pr. in oidtf, tfpfxix, tfuri* etc. lat. ocu- lus, aur icu l a, ung u la, ital. chiar o, chia - ma, chiavc, g hi ac ci o, ghianda, occhio, o- r e c c h i o , unghia.
2. Asta moliatura e intru totu un’a cu a italia niloru, de unde si ortografistii romani chiaru si in scriere le urinara, pentru câ in prouunciare a la nece unii nu se aude de locu. Inse la celide preste dunăre moliatur’a e mai puciua, si a de si mole inse totu se aude, care prouunciare fiendu mai aprope de cea originaria firesce e si mai a- deverata, de unde ei dîcuclîama, ocliu etc.
3. Italianii molia pre li si după alte trei co- sunatorie: b, p, f, pr. in bi as mare, piacé, fiore, unde noi dîcemu kasctíma i, nAAsr, $aw£e lat. blaspheraare, piacet, f 1 o s - re.
4. Inse a dein chi si la noi si la italiani adese ori e stramutatu de in alta cosunatoria, aleşii de in T si p, pr. in bíkí^ ital. vecchio lat. ve tu l us de unde vet lus si vecin s, rn sN tfid tf
lat. manipulus inse mai de múltú manuclus.5. d originariu in liinb’a rom. remane numai
in doua caşuri:a) la inceputulu cuventeloru totu de un’a fia
simple fia compuse, pr. in aoií#, Airtf, si mí?kao- k# , k#aí rtf lat, locus, med ius locus, le go col - l i go ;
b) in midiu-locu in ainte au după alta cosunatoria, pr. in KAA tf, cVcJia's/ lat. caklus, suf f lo,
4 *
52
si (lupa asta norma ori unde latinii scriu cu doi li, pr. in was, CT'krtf lat. o 11 a, s te l lac .
6. De aci in contractiune inc a si converten- duse vre una cosunatoria a reniane nescaimbatu, pr. in kaa£# lat. ca Idus dein cal idus, cratf- a# in locu de ctaka# lat. s tabulmn, c^as in io- cu de c^eas lat. subula; in tfpA# numai unulu remase lat. u l u l o . — Dupa k si r lapedanduse % se adauge i in care se molia pr. in oidtf in locu de oka^ lat. oculus; inse asta lapedare nu se face totu de un’a pr. in /vucid/ptf lat. mascu lus ital. m a s c h i o la noi numai de porci. In A\orA,pW lat. modu lus se lapedâ după strămutare, de nu e in locu de anticatulu m o d e r in locu de m o- dus, de unde se deriva verbulu m o d e r o r .
7. Strămutarea Iui a in p e caracteristica lim- bei rom., in catu pucine esemple se alla de a- semene scaimbare in cele alalte limbe romane pr. in ital. u r l a r e , fr. h u r l c r la női VpAApt. Cu a- tat’a mai múltú se sei a fi fostu usitata la unele vechi popora italice anumiţii la umbri, la carii nu numai se afla p itt locu de a, cf sí préste toiu a era pucinu, de unde si in tablele Eugubine se a- fla (Y , 6): f a m e r i a s P u m p e r i a s in locu'de f a m i 1 i a s P o m p i 1 i a s, p u p r i z e s si p u p r i- ces in locu de pub l i c ae .
8. d se lapeda in terminatiunea 'kAA a de- minutiveloru inse numai in nemin. sing. pr. Rfp- yf a, n i'k, Kxipk lat. v i r g u l a , n o v e l l a , cat c i l a etc., dupa care si unele sustantive pr. Ctia, uefc, M*cb lat. s t e II a,s e 11 a. m a x i 11 a, si pronume.
9. d une ori se afla scaimbatu de in p, pr. in t ă m o a i lat. t e m p ó ra , cu tote câ asta parte a capului se pote pare a fi numita de la vedere
53
lat. t emp l a r i ; t^ak^ é, ci si Ti/pe^pr, AAMApitf lat. a i i n a r i i i m mai mulţii de catu Ap A\Apib7. Italianii inca dicu a l b e r o in locu de a r b o r e ApşS'pf. Inca si latinii disera P a r i l i a si P a l i l i a , e q u i r i a si e q u i l i a , si terminatiunea a l i s oscaimba cu ar is si de aci cuar ius forte desu, care in fundamenta sunt totu una; de unde gramatecii * ) se disputau, cum e mai bene a q u a r i u m au aqua 1 e etc.
XXV. P.
P e un’a de in cele mai copiose cosunatorie in limba rom., in catu nu numai e originaria ci si mare parte stramutata de in a (X X IV ).
In cele derivate dein a se molia ca si acest a in i diumctatîtu, pr. in cai# lat. sal i o in locu de CApitf inf. cipipi; Roi#, ru lat. volo, v e l i s in locu de Ropitf, Ripi, pl. 3. pers. fioptf lat. vo lunt ; inse Ripi se afla inca la celi vechi atatu intru semnare verbale catu si conjunctiunale lat. ve l i s si ve l care si Ia latini totu una-su de origine.
Er’ celu originariu se molia numai in verbele niiitf si siitf in locu de nitpi# si nipitf lat. p e- r i o , quaero , si ast’a inca numai in tempurile si personelc, in care si oiV , A\*itf etc. patu asemene moliature. Aliuria p reinane nemoliatu originariu ori derivatu pr. in R ptf lat. v e rus , frxptf lat. p i l u s si py rum, nap# lat. pa lus - ie tc . in plur. re pi, rupi, na pi, (fr^piii« inca mai mulţii se pronuncia cu p lat. f a r i n a , de catu 4>xims.
*) Charis, I. c. 21, 11: ,, Aqualiurn an aquariuin quae- rit Plinius et jnitat ut laterale laterarium, scutale scutariuin, manuale saxum, maniiariuin vas, proin a- qualis aquarium dici“ . Cf. 16. 138: l a t e r a l e an l a t e r are?
54
Cá litera vertosa muta si ea pre i si 1 in % s i * in silabele du auláin ale cuvenieloru;
a) pre i in îs, pr. in prepusetiunea fi si ptc: fscn^N^ lat. r e spondeo , patf-i ci pfa p<fcAí lat. r eu s - a ital. reo si rio; in . .N ispiST# de in ^n- ^i-pisr# in locu de prrp#, lat. ret ro etc.
b) pre i in *, pr. in p*# la celi vechi pi# lat. r i v u s ital. si isp. r i o , p*^#-^i etc. lat. r i d e o etc. ( 1Y. Y ). După usuiu vulgariu intru amendo- ue vocalile si candu silab’a p£ seau pi mai are alta cosunatoria inaintesi pr. in T p iM # p # lat. t r e m o r crpiM#p# lat. St imulus, erpiMT# lat. s t r in- gu -s t r ictus; vulgulu Tps/v\#p#, crp iS A \#p# , c r p * M -
t #; dein cuntra si evpis in evpi pr. CTptK#p# in locu de eTpiSK#p# lat. t r ansco l o . Insein npt, ap» care sunt converse de in per , v e l cá tu p, t romane nestramutatu.
Nota .
1. fi in capetulu cnventelorii arare ori se pronuncia cu îs, pr. in aa\apt pl. fém. dela a/v\ap#-is lat. ama rus-a. Cu indoiela este in num. plur. af unora neutre terminate in sing, op# si in plur. pronunciate cu îs, pr. in nonop# lat. popu lus pi. nonwpis lat. p opu l i etc., fiendu câ sustanti- vele deminutive se pronuncia eu t pr. in #pwop# lat. urceo lus pl. #piwpf; inse intru alte termi- natiuni îs e de in a pr. in Kapis, (Jâ'kpis etc< lat. cari a, f er a de la «ap#, cfmp#.
2. In a 3. pers. pl. a preţ. perf. astadi se pronuncia p% pr. ais#^apis lat. Iau da v e r e si lau- darunt , inse celi vechi pronunciau si cu t si #, pr. cj>#p£ si cf>#p#, in locu de (ţ^pa lat. fu e re fu er unt.
55
3. P adese ori se lapeda de lunga unele co- simatorie, alesu după t si înainte de c pr. in
lat. f r á t e r - re it. f r a te , aat#-® lat. alt e r - a, poertf lat. rost ruin, .f.N yKp’S'rtf lat. in-de-re- tro; lat. dorsum si dossum ital. dosso si dorso, lat. sursum si susum it. su-so, ,'kcx# lat. deorsum si jusum ital. g iuso etc. Inse nu in tote cuventele, de unde si adi nocrptf, BotTptf lat. noster, vester, si numai pre alocuri se dîce noct#, boct^, er’ in fp'fccTp* lat. f enes t ra astadi mai multu fora p: (fnp'kerx. lipi inca in vulgu se prouncia ni si ni, de unde niNTptf in locu de npi . .NTptf cai*e se afla la ce- li vechi.
4. P se lapeda inca si in alte cuvente de iu capetu, pr. in r*’rtf lat. gut tur (si guttus) inse r^T^pApitf si cu si cu p; in A\mspATS’ lat. i m p e r a t o r câ si rtfcipNAT# lat. gubernátor , stramutanduse p cu c la latini pr. in a rbor si li onor seau arbos, honos.
5. Inca si intrega silab’a pt une ori se lapeda pr. in in locu de •f.NT&N'kpiid/ lat.in - tenebr icum, er’ mai multu in infinitivii verbeloru si imperativii negativi in numerulu sing. pr. a l auda , nu lauda, cumu si in lempuri- le compuse dein infín. pr. vo l iu l audâ , asi lauda; inse a remasu in tempulu optativii prece- dendu infinitivulu in aintea ausiliariului fora in- trepunere de altu cuventu pr. l a u d a r e - a s i , ci l audâ- te -as i . In infmitivu inca nu e de totu peritu, ci numai se pronuncia mai raru si atunci câ p'k pr. a A tf Ap-fe; er’ imper. neg. in pl. mai multu se lapeda după usulu vulgarii] de astadi pr. nu Iau daţi in locu de nu l audar et i , ci
5Ö
celi vechi cu pi si bene, pre cuinii inca si adi pre multe locuri. Re infinitiv ale a reinasu neatinsu in sustantivele verbali pr. A*8£Api, Bi^tpi etc.
6. De multe ori inse silab a pi seau piA, au hi seau ma se adaugu la capetulu cuventeloru adverbiali pr. auiiun^ip't, npt T^TÍN^ÍN‘k etc. unde prepiisetiunile si părticelele sunt fora mesura cumulate, in locu de a-uii-uii-^i-p'b, npi-TOTi-MÎ-^t- N>k seau pfe. In cântecele poporarie totu de un a se adauge silab a pi in capetulu versului terminaţii in vocale accentuata spre a pleni numerulu jsi- labeloru in vicrsu, dîcundu: M*pi'rÂ-Av‘ auji M*pn «râ-pi etc. in locu de /vuspi-rá.
7. De in vertos’a natura a lui p purcede, câ i intre p si t nu sta, pr. in népien,pi in locu de mpi^n lat. p a r i e s - e t e etc., a*#-. ^yäTwpi* de la Afttf^XTopitf, a fora de pucine cu- vente unde se pronuncia intregu, pr. in Api* tri-, silabu lat. a r ea etc. (X II, n. 5),
8. P se afla scaimbatu inca si de in n, pr. ci piN^ si cihín^ lat. serenus , v e r i n u si bíníii# lat. v e nemim; (Jiip'kcTp’s lat. f e n e s t r a etc. (X X III, 9).
XXVI. Suieratorie si cumnate: Gui, Tij, As, Kh, Ty, m.
Siueratoriele sunt parte originarie parte derivate; originarie cate nu-su născute de in altu sunetu rom. fora de a ne sui pana la originea formarei suneteloru; er-' derivate, care de intru altu sunetu rom. se născu dnpa influenti’a altor’a seau vocali seau cosunatorie.
Primitive sunt doue G si Hî, cele alalte cinci: ui, ip ij, h, y sunt deriv ate, adeca ui dein G,
57
jp de iu T, de in A, u de in K, si y de in r, ]>r. in rpoini, M5ip, c^pip, cfjani, poyi de ln rpoctf, m - t#, c^pA^j ([iak^, portf.
N ota .
1 . Sueratoriele se potu clasifica in mai multe forme, asia:
a) in corelate subţiri si grose: csip5 subţiri, Uî a; H y grose, in care figureza de doue ori: ca litera originaria si derivata;
b) in corelate line si aspire: cui 14s line, 5 * ^y 'aspre; după schem’a urjnatoria:
Subţiri: csipg. c ui 4 h: Line.Grose: ui;Kwy. orc^y: Aspre.2 . Caus’a scaimbatorie principale a siuera-
ţorieloru e 1 d iumetatîtu, precum de in adusele psemple se cunosce; a fora de acest’a inse si alte sunete vocali si cusunatorie, câ cause secundarie eufonice, asia:
a) vocalea î asupr’a muteloru k si r, carele in ainte de î se strămută in 1 si y câ si in ainte de i pr. de la (fmiiK, portf, in 3. pers. ({jahi, pwytcâ si cJiahî, poyi;
b) l>e inire cosunatorie mai multe, asia:1) asprele k, r, m si b asupra lui c ca
re e linii, er’ înainte de aceste aspire se strămută in ^ care e aspru, pr. icoptf, ^rtfp’a, Ap&AAuctf,
in locu de c-Goptf lat. e x - v o - l o, crtfp’z lat. s c o r i a , c-A P^M’K®> Atc*M;?‘NT^5 C-b ä n tS1 lat. e x - v e n to;
2) siueratoriele derivate h y , si moliosele KÍ, rí in locu de kaî, tai asupr’ a lu i c strămută 11- dulu in siueratori’a grosa, cele lene in cea lina ui pr. urii# lat. s c i o , a iujk 'A^ lat- d i s - c l u d o
58
in locu de CKpi , — er' cele aspre in aspr’a;k respundietoria, pr. in locu de ^tc-rujtflat. d i s - g l a c i o .
3 . Alte scaimbari a unoruu siueratorie de in influenti’a altom cosunatorie sunt spurié au numai particularie, asia:
a) Scaimbarea lui s in t dupa c stramutatu in tu, pr. LU'ritf in locu de tusitf de in spuria inse forte laüta;
b) Scaimbarea lui c in uj dupa silab’a t í au ti si candu aceste nu-su derivate de in st si si, mai alesu la inceputulu cuventelom, pr. in iptpidsf lat. st ercus, ipfprtf lat. e x - t e r g o , Aipt^N# lat. ad - s t e rno ; inse Bfcrrkpitf lat. v e s t i a r i u m cu C, er’ RtuimäntI/ in locu de ríujtímxntI/ cu uj de la Btipitf lat. v e s t i o cá v e s c i o , de unde se dîce .NBtipiT si •f.NRXciítf'rtf; si <{)tfipf lat. fus tis.
XXVH. G, ni.
G e siueru fundamentariu lenu si subţire, de in care cele alalte se deriva, in catu de una parte se inaspresce ingemenanduse, de unde se na- sce ^ originariu cá dói c pre cumu si vechii latini- lu scrieau, pr. mássá, p a t r i s s o in locu de tuá£a, ma,TQÍ'Qcú% er’ de alta au insusi se ingrosia pre in adaugerea unui i diumetatitu si trece in uj, au luandu loculu lui í dupa mutele ^ si t le in. torce in siueratorie.
Deci c totu de un’a urmandu un i diumetatitu au duplecatu lungu, finale au aliurea se sca- imba in uj, pr. de la ^tctf, (Jjjttf/vioctf plur. ^tmi, (JjjlKMOUji lat. densus- i , f o r mo s us - i ; luí lat. sic; aujá de in a-wí-a; m-k t lat. s é d é t it. siede;
59
uitfip# lat. s i b il u s unde b intorcunduse in u, s i i ernase cá ui etc.
No t a .1 . 6 finale, cá mai tote cosunatorîele finali
latine, e lapedatu in limb a rom. pr. ntf-mi!^ etc. lat. dom inns, pugnus; inca si in cele alalte limbe romane mai iote, si in cea vechia latina forte desu cá si m (X X II, 4).
2. G are multa asemcnare cn n latinii-grecii, de unde latinii a dese ori-lu sustituira in locuia lui h in curentele de origine grecesca, de in carele unele si la noi au remasu, pr. sex gr.
si rom. 'ui'kc*j se p tem gr. inra rom. urk- nxi ci cu c si a in cEnTZM^nz lat. s ep t i mana , s c d e o g r . i-'Cro rom. ini^tf.
3. G derivaţii se afla dein x latinii, pr. in gctf, Aiwía, lat. cxeo , l i x i v i a etc. lasandu pre k pre cumu se laşa in cele mai multe preferite siparticipia ale a erbeloru terminate in k# pr. ^iun, jpctf, aaiuiî AAictf lat. d i x i d i c tum, a l l e g i a l l e c t um.
4. G înainte de e, r, ^ m si b se muta inpronunei’a vulgar ia in pr. in locii dec-m^at# lat. e x - m u l g e o; care mutare si intru alte limbe se semte, si si in cea latina pronunci- andu si inie ori scriendu in locu de Smyrna, s mar ag dus : zmyrna, zmaragdus (XXVI , 2 b). De alt' mentea numai in ^iptf lat. seruni .
5. Er’ înainte de h se muta in iu pr. ipitf in locu de csîtf, inca si in Noorpi, Boorpi după u- sulu Aulgariu de in noipi, eoipi etc. (ib. 3).
XXVIII. T, ipCosunatori'a T, urmandu i diumetatitu au
deplecatu î, se scaimba si se pronuncia cá tc care
ÖQ
se scmncza cu y, pr. dela rat#, mSA# etc. lat. ba t tuo , muto GAyi, AA ip; pii lat. t i b i ca t i ve; pic# lat. t e x o, LpcrS' lat. t es tű, ipkpa lat. t er ra, tpiif in Iocu tle pum lat. te net ital. t i ene .
No t a ,1. Asemene scaimbare se afla si in linib’a
italiana, numai catu ei pre p nu cu t i ci cu z f însemna, pr. p a l a z z o , di z i o ne lat. pala- t i u m, d i e t i o - n e; cu care insemna si pre ^ de in d i pr. m e z z o lat. m ed ins. Er’ scaimbarea iui t i in pi in ainte de alta vocale in Iimb’a latina e tradiţional ia si cunoscuta,
2 . A dese ori in pronunciare siuratori’a p deriva a dein t i se scaimba in *i, câ si ^ in y seau an mai alesu in tenninatiuniie itfut si Moptf, care derivanduse de in ţ s ar’ cadé a se pronunciâ ptf- Nf, poptf, pr. ^nyEAtnH^Nf, tehene, ({jÉHOp , nhoptf in locu de ^n pi ae n ufó he (lela -pnpEAEnTtf lat. in-, t e l i e c tus , ti ti o-ne, f o e t i o l u s , p e t i o l u s seau p e d i o l u s iu care t si d sunt scaimbate.
3. T ca cosunatoria vertosa se afla in pu- cine cuvente, pr. t ’ân&'ne in locu de tehene care inca se dîce, lat. t i t i o - ne ; B’&TZAAApi lat. v i c t i ma re, p’ít ’í i í t ^ lat. e r r a t i cus ,
4. In unele cuvente t originariu se pierde in ui urmandu i diumetatitu, pr. in mzuitfuE lat. p a s t i o - ne , reuim* nt^ lat. v e s t i me n t um, tf- lüz lat. o şt iu m-a câ si la ital. us c i o pronunci- atu tfuiio ci in derivatulu tfumopi a remasu, (J>a- uiz lat. f a s c i a , uuh^ íaz lat. s c i ndu l a in forma se i n di 11 a ca sein ti 1 1 a; si alesu in 2 . pers. perf. pr. az^ auií lat. laud as t i etc. La Ita- liani inca se i se pronuiţcia numai câ mi.
61
XXIX . Ä, 5 .
Cösuuatorfa A, cá si T, urmatului 1 dimne- tatitu au dupleratu, in capetu] u cuventnlui au si aliurea, se scaimba si se pronuncia ca , ce st: seinueza cu pr. de la lat. a d - su ri o, su cd ns etc. cVp^i; in locu de ^íilat. d i e s - e ; lat. d i c o cu i hmgu.
Nota .1 . A arare ori se afla scaimbatu cu t si de
aci nccc ^ in locu de t licee t in locu de ^ mai nu se afla, afora ele vre unuiu au doua cu ven te, Care inse si in limb a latina asia se afla, pr. rtf- 'rtfitf lat. co t on i um si c y d o u i u m; inse in cele alalte limbe romane scaimbarea Iui t iu in d e forte mare.
2. Mai multa scaimbare e dein di cá 2 iny care se prouuucia câ un ^ut de si respunde cosunatoriei r ( X X X I ) , pr. in yoctf in locu de şoc# lat. d e o r s u m etc. si alesu in terminatiu- nea ytfm, care respunde celei alalte in cu*i in locu de 14, pr. ^Mty^Nf, n^nrptyiVNt etc. de la lat. humidi i s , pntridus. Inseusulu vulgariu preacestu y nascutu dein seau d i si mai grosu-lii prouuucia cá * pr. * 0ctf, ntf- TpUK^Ht, MÍiKAOK#, .KUCRX lat. C ü U fl C X, IK^MZTATíin locu de ^ mztatî lat. d i m i d i e t a s .
3. ß in limba rom. e de doue specii, si inca si in dotie lnodruri se pronuncia:
a) unuiu primitivu ce respunde celui Iatine- scu z si grecescu £, pr. in bo t e zu lat. bapt i - zo, dupa care forma si alte mai multe verbe de conj. I. iau in prés. ind. si conj. sing, termina- tiunea pr. de la AZKptMApc AZitpiMi S/
62
pr<? cuinii si cele de Conj. IV. in aceleaşi -tcmpuri si pcrsone iau terminatiunca gciitf-i-t-ft respundie- toria celei latinesci csco si i sco pi\ dela rmppi lat. p e t e c e napul# câ p e t e s co s eaupe i i s co ;
b) altuia derivaţii dein d i câ după cu mu in unele locuri se si pronuncia, pr. iptf, lat.dcus, di e o cá ^céS’, ^cintf care proiiiiuciare e si mai genuina.
4. Scaimbarea Iui d i in ^ se afla si intru alte limbe romane, pr. in cea italiana si provinciale, dicundu ital. m e z z o lat. m e d i n s rom.
prov. a uz lat. audio rom. in cea is-pana d se pronuncia forte desu cu un sunetu aprope de z, er1 cum’ca latinii d i urmandu alta vocale au pronunciatu z, testifica vechii gramatici latini *); inca si grecii cuventele începute cu silabele dia Ie pronunciau câ £ pr. ţâdoXog, ţăxo- vog in locu de StdßoXog, Siâxovog, caror’a si latinii urmara de nucumu-va grecii asta pronuncia o au luatu dela latini. De aci si terminatiunea latinesca i z o se afla scrisa la celi vechi i d i o pr. mai certu in acrosticulu lui Comodianu de sub Costantinu M. 1. I. nr. 37: „Qui j u d a e i d i a n t fanatici“ ; in locu de j u d a i z a n t .
5. D câ cosunatoria vertosa e prea rarii,pr. in prepus. pre alocuria etc. (IV , 4 a ). Nescaimbatu înainte de i diumetatitu inca e prea raru, pr. si lat. tl e cl i, a ntf-rpi í inlocu de a eţc. se afla numai Ia celi vechi;unde astadi nu se scaimba, e semmi câ i nu e
*) Priscianu Inst' I, 31: „Et cum his % duplex, unde saepe d scribentes latini hanc exprimunt sono, ut mer i di es, ho di e. “
63
diumetatîtu nece originarii! pr. ^ i *1 1 vulg. in lo- cu de I, vulg. in locu de 41
X X X . K, h.
Cosunatori’a ii se scaimba in 4 înaintea am- beloru Vocali moli 1 si î nu numai diuinetatîtu ci si întregii, pr. de la (ţjaiitf 4)A4' $A,u 4)AHlM > lat. fa c io; Hifiid lat. c i r cus si q u a e r o it. c e r c o, c e r ca r e , nepsi, «rkpHi; ii lat. quin; nojwtf, nopii, ntfpsiAtf lat. porcus , porce l l us .
Se scaimba in n înainte de t si c, seau piere, pr. in (jjznTtffz, AArm, Kumcs, ^ia etc. (XV II, a c).
Nota.
1. Scaimbarea Iui k in n intru alte limbe romane nu se afla, de catu câ it al ia n i i-111 ascme- neza cu t (X V II, 3). Urma pucina se afla numai in cuventulu latinii j a c t o rom. it mV alaturatucu celu grecescu îâmoj.
2 . Mai rara se scaimba in r, pr. in rtf-rtf- Nitf lat. co t o uium, nd/pK lat. caula * ), crfyfc lat. scor i a , Bi-rpirtf lat. v i t r i c u s , nsTiN* lat. c a t e na etc. care si inlimbele romane de astadi multu se oserbeza, si in cea latinesca de multe ori s'a facutu atatu in cuvente grccesci catu si latine, pr. c y gnus gr. xvxvog, gob i o gr. xcoßiög, v i c e s i m u s t r i c e s i mus si v i g e s i m u s etc.
3. Asemenea si k une ori e derivaţii de in r pr. in kaokk «Aosift lat. g l o c i o , cnp&NH'fems Ia celi de preste dunăre su f ranc ea in locu de ctf- njcsy'kms lat. sup r a - g ena . La latini asta sca- imbare atafa fii de usitata, catu in urina si lite-
* ) Lucretiu III, 256: per caul as corporis omnes etc*
r’a C, rarca inai antaiu avea valorca lni r, sö pronunciâ ca k afora <ie pucine mime proprie pr. Ca jus, Cu ejus pronunciate cá Gajus, Gnejiis,
4. K cu a inoliatu remane nc scaimbatu ina- inte degsi i, pr. hÍam* inlocu de kaÍam’í (X X iY ,c ); er' pronunciarea cu *i e numai pre rare Jocuri, pr« mÍam'a in locu de iuaavä.
5. K nu se scaimba in h uece in gernndiaídvcrbeloru de a 2 . si 3. Conj.care esu in ittf, pentru câ terminatiunea si intru aste conjuga-tiuni retieiie sunetulu vertosu, de unde si latinii0 scaimba cu undo pr. f a c i u n d o in locu de f a c i endo etc., de unde si noi dicemusi lat. cu r r endo , si la celi vechi incasi altele pr. in locu de ipÜN^tf. In ckímk#1 tiene locuju lui a i (111,5 ); in ckxht4íi lat. scin- t i l l a , I e in locu de a cá in scandul a cií/srq
in locu de s c i nd u l a; -fuiiifntf-i etc. evulgariu in locu de ■pmízntf seau .pHKAntf.
6. Regul a scaimbarei lui k in m e chiaru aceeaşi ce e si la italiani, pr. in pac e cá romane- sce nAHf lat. p a x - c e etc., si se oserbeza si intru alte limbe romane, numai celelalte nu pro- nunciau h ci cá c- Numai in limb’a albana se a- fla cuvente de origine romana cu k nescaimbatu i- nainte de î si i, pr. kíía lat. cae lum, iuht lat. c en t um etc., inse que mu tatu in p in Iocu de h cá Ia celi de prcste dunăre pr. pi^o rom. st-ba dein hí lat. qu i d si do gr. Oâ in locu de déko}i care cuventu si la ai noştri de preste Dunăre a trecuta.
7. Scaimbarea lui k in h seau c se afla si in vechile limbe italice alesu in cea umbrica după cumu se cunosce de in tablele Eugubine, in care se
65
scrie pase t u r a in Ioeu (le pa c e tu a, pup vi z e s si p u p r i c e s lat. pub l i ca e, t a z e x in io- cu de t a c e ns etc. De unde si in usulu rusticii vuigariu alu latiniloru pote se se fia aflatu, de si nu se afla alte urme.
8. Cosunatori’a k respunde nu numai literei latine c ci si qu, inse fora de a tiené sunetului; liece cá cosunatoria nece câ vocale macar’ diunie* tatîta (V II), pr. in ka í lat. q u a l i s - e ital. quäle, hímhí lat. qu i nque it. c i nque , hi lat. quid, si lat. quin etc.
9. 4 dupa c se pronuncia mai múltú cá r pr. in ipitf in locu de cwitf (X X V I, 3 a); inse asta pronuncia nu e universale.
10. La celi de prcste dunăre in locu de h se pronuncia 4, pr.de la ([jak#, ^*46 4)A4f- De aci, se- au si de in altu usu anticu, care si in limb’a italiana se oserbeza, si la noi ceşti de in coce in multe cuvente pronunciâmu 4 unde dopa etimologica limbei ar’ v eni se se pronuncie h, pre cuinii sunt mai tote cuventele terminate in 4# - 4* pr.&4’Z, (JlAipZ, AA4V, Í4 Í/, C04^ , ^HKAA4^, ^IC-« 8 4# lat. a c i a, f a c i e s - e , brac hi um, 1 a quell s, l í c i um, soc ius , d i s - c a l c e o etc.
1 1 . 4 pre alocuria se pronuncia mai aprope de c de catu de ui, precumu si V mai aprope de
mai alcsu pre campia, pr. in hîhi, ykiis mai cá cuNi, Celi de preste dunăre inca pronuncia pre y cá un z, dicundu z i n z i e in locu de yiNyii.
XXXI. T, y.
Cosunatori’a T se scaimba in y, cá si k in h, inainte de t si i, pr. de la Airtf, Atyi, A^yi, lat.
. 5.
66
l i g o it. l e g a r e ; yuwtf lat. g e m o yfwi, y'kmt; yiNyii lat. g i n g i v a ; ptfyi lat. rubus.
Se scaimba, câ si k, înainte de t seau c in n, pr. dela ctfrtf lat. sugo, ctfnci (X V II ac).
Nota.
1 . r se afla derivaţii de in mai multq alte cosunatorie:
a ) dein k, pr. in rtfTtfitf, crtfps etc. (X X X 2 );b ) dein g, pr. in lat.rubus, turtfp* lat.
n e b u l a it. nubo l a s i nugo l a , lat. üb e rgr. ov&mq etc.;
c) de in b conversu in k, pr. in <|>Artfj>tf lat. f a v u s - v u l u s , mrtf si myiA# lat. na e v us - v ul u s ;
d ) dein m, ptfMirtf lat. rumin o ci si rumi g o.2 . Asemenea r se afla scaimbatu in mai mul
te cosunatorie:a) in k, pr. KAOSFfKtf (X X X , 3);b ) in g, cási k in n, pr. íiiaímg1» lat. 1 i ngna,
jjk.NT'fiíGtf lat. i n t e r r o g o (XV I, 1 , b);c ) in pr. in in locu de care in-
ca se dice, lat. o c c i do , cá si la italiani v e g g o si v e g g i o in locu de v e d o seau v e d i o .
In maI si MSKTji# s’a moliatu cu totulu in i si * cási la italiani siispani mai , maes t r o , maes- t r i a , lat. mag i s , ma g i s t e r .
3. r cu a moliatu remane ne scaimbatu cási k, pr. riAips lat. g l a c i e s it. gh i acc i o ; dupa a- sta regula ortografica a italia niloru de a scrie gh i si ch i in locu de g l i si c l i s’au dusu si orto- grafistii noştri pana acuniu.
4. Nescainibatu remane si in gerundiale ver- beloru de a 2 . si 3. Conj. terminate in rtf, câ si
67
ale célom terminate in ntf, pr. ii^ah âii^ , ctfr*u- lat. c o l l i g c n d o etc. (X X X , 5).5. U născuţii dein ^ seau d i (X X IX , 2 ) se
pronuncia mai grosu, cá ;k, pr. in aíoctf,etc.; une ori si celu derivatu de in r pr. in locu de ytfptf lat. gy rus chiaru si in cariile baserecesci.
6. Scaimbarea de in r in y după regul’a lim- bei rom. se afla mai in tote dialectele romane, numai in pronunciarea lui y e diferenţia; italii pro- nunciandu cá noi seau mai agerii pr. g en te cá yiNTt seau ^yan-t; francii si portugalii mai grosu, cá m pr. franc, g e n s cá îkam' .
XXXII. Hi, j.
ÎK originariu respunde cosunatoriei latinesci j formate de in I in ainte de vocale, cá Y de in u (X II, 9. XIII, 3), si se afla numai la inceputulu cu- venteloru si inca numai in ainte de o si u, pr. in moi, jkok#, etc. si in compuse: ah mV,a^WnrV, ajk t# etc. lat. j o c u s , J o v i s - e , j u d e x , j u r o, j e j u n o , adj ung o, ad j u t o .
Nota .
1 . Derivatu se afla de in x prein y, pr. in aiocV, m 'ikaokV etc. (X X IX , 2 ).
2 . In pronuncia vulgar ia adese ori se cufunde cu y de in r, asia catu unele tienute pronunţia numai ?k si in locu de y pr. adAnpi in Io- cu de yimpi etc. cá si francii in gens g e n d r e pronunciandu jkan’ aum^p si cá portugalii; alţii de in cuntra numai y si in locn de a:, pr. ytfin, yoi in locu de h& ne, rcoi, cá si italianii g i o v i ne , G io- v e; care amestecare in parte a intratu si in cărţile
5*
68
basereeesci. Inse partea cea mai mare destinge aceste cosunatorie după ttimu se deriva de in r au dein j, precumu si cărţile basereeesci.
3. In verbuhi şak#, in numele sis’a mutata hí si y in ^ in locu de hîak ,
Cânt^-hîVahi si CÄHT^-yopyi^; e r ' in itm-tf, lat. j a- c to si in compuse j e c t o , j a reinasu ne scann- battí, ca in îânra care totu un a e cu j a c t o .
4. Cosunatori’a J inca si la vechii latini se pare a fi avutu unu sunetu siueratoriu aprope de hí seau ş representatu prein z si d i, de unde nu numai la greci £evs, &sóc si tfidg, ci si la latini d e- us si d i v u s seau dius si de aci Di s , D i o v i s si J o v i s după origine totu un’a sunt, si J u p i t e r nu e de catu D i u ’ p a t é r, in locu de d e u s - p a - te r , precumu si noi dein d i o s u amu facutu ^o- ctf si jKOctf, si latinii asemenea de in d e o r s u m jusum; er’ in etatea mai tardîa numai incapein- doiel’a, deci si juriştii bizantini scriu îvţsQiaqtifi in locu de i n j u r i a r u m cu C ne avendu hí.
XXXIII. Căuşele scaimbariloru.
Scaimbarile, ce patu atatu vocalilc catu si cosuna- toriele in limb’ a rom., se potu reduce la trei cause principali: E u f o n i a , Ana l o g i a , s i accentu.
No ta .1 . După E u f o n i a se conforma vocalile si
cosunatoriele de una natura intre sene mai bene de catu cu opusele loru, pre curnu moli cu moli, vertose cu vertose etc., er' cele opuse nevolien- duse a le scaimbâ intru altele mai cuvenentiose, după cumu vediumu deintre vocali: t mutanduse in s după vertose (IV , b), si * de in cuntra mu*
69
tanc]lise in i pentru aîtu i de in ainfe au de in a- poi (iii, 5 a), jir. râ^# in locu de ri in locu de — er' de intre cosunatorie: nmutanduse in m labiale in ainfe de labialile e n pr.
(X X II, 1 ), aspr’a k in lin1 a n in ainfe de t care e lina pr. in GupinT^ps de la CKfitf in locu de epie# lat. s c r i b o, ctfnT# in io- cu de c^kt^ de la c^k lat. sub, c^nippi lat. su b- t i l e etc. care si in limb’a latina seoserveza la clasici.
2 . După a n a l o g i a vediumu dicunduse (ji’fe- ijt de la (JiALja ca (plen de la ((iată in locu de 4>>k- >ra etc. macar1 câ originea vocalei a de intru a- mendoua aste cuvente nu e totu un a (Ili, 1 a).
3. Er’ după accentu a cade in a scapatandu de subtu accentu (III, ab); si i, o atatu pentru accentu catu si pentru inlluenti'a vocaliloru urmato- rie a si i se inaltia in ‘k si w (IV, a. V I) etc.
XXXIV . E u f o n i c e .
Cuventele romanesci patu dein partea e u f o ” niei inca unele scaimbari, ce meriteza a se clasifica. Ele se făcu scau adaugundu, seau lapedan- du, seau contragundu seau gemenandu, se'au pre- îrmtandu seau strămutându, un’a scau mai multe litere, Ia inceputn, la midi-locu si la capetulu cuventeloru, pre cuinu esemjilele voru aretare.
Nota .
I. Ad au g e r ea se face adaugundu un’a seau mai multe litere:
a) la inceputu (prosthesis), pr. a in am Ap i la celi de preste dunăre in locu de MApi lat. mare, Aoa la aceliasi si la ai noştri celi vechi lat. uva, akíá de in a-a si ei lat. vix, aujâ de in <t-a si uii
70
lat. sic, ATftjii, a t * t # , a t V mmí, a i í /av^ , a m k t # etc.; — D in ^»Nctf in iocu de .jaictf lat. i p s e it. d e s- so; a in prep. a a in Iocu de a lat. ad; c incictfp- »rtf, cTf^N^' lat. cn r t us , t o r n us etc.;
b ) la midilocu (epentliesis), pr. n in a v í n ^ n -
Kitf, cnf^NH'bN's, .pNcojitf etc. (XX11Í, 4); p in cTjn- Avtfjitf lat. St imulus ;
c) la capetu (paragoge), pr. a in a e íá , aujá , a -
k # m a , a t ^ h h íAj a t ä t a , ahecta , A i fAA etc.; f í A in ntf-
p t f p A lat. po r r o ; mai multe litere si silabe in a -
luiun^tpfA la mi, t^t Íii^ íníam la tót#, etc.2 . L a p e d a r e a se face asemenea,lapedandu,
a) de la începutul» cuventeloru ( aphaeresis )pr. t in j»s*r*HitK lat. e r r a t i cus , i in f^ n ^ N ’b lat. h i run d o - d i n e, in lat. umbi -1 i c u s;
b ) de la midi-Iocu (sjmcope), pr. % in ^ íct#- a# de in ^f-rsT^A^ lat. satul lus ; i de in ^ oavn , kaa^V lat. d o m i n u s ca l i dus inse si domnus, ca Idus ital. don no cal do; in cnpx, mpt,MjrfcN'Â, K#AK#, OKI# etc. ( Y1I ) ; A in C T fA , LUÉA
etc. (XX IV , 8 ) ; n a i n Aji isV lat. e r i n a c e u s c i si e r i c i us , jn in ^HT^Ntiiii’ ( XXY, 5 ); in c« n’- niíTji^ etc;
c) de la capetu (apocope) pr. pi in infinitiv iietc.; si tote cosunatoriele finali dein
cuventele latine pr. m, s in ^OAvtitf, aimn 1 lat. domi nus , l i g n u m (X X II, 4); t in KAntf lat. ca- putu etc., a fora de —
1 ) n si k in prepus, .n, c#k lat. in, sub; inse C#e numai a fora de compusetiunea v erbale pr. c# e-
ctfcippc lat. suptus, snbt i l e , de in cuntra cV(j)A^, c^riAiK^ lat. suf l o , s u p p l i c o etc. si ctfwp lat. sub-al a;
71
2) iw si H in verbele si c* ht lat. sum, sunt, si in kam lat. quam, inse si ká;
3) M in pers. 1. a preteriteloru sing. pr. tpAM, <J) cím, tjjtfpiM inse la celi vechi fora m.
3. Contr age rea (synaloephe) se face im- preunandu doue vocali de lunga sene au intru u- na vocale de sunt identice, au in diftongii de sunt diverse, si asta mai multu lapedanduse vre una cosunatoria de intre ele, asia:
a) cu vocali identice lapedandu pre v dein midi-locu, pr. in kaa# ital, ca val l o, eaai pl. de la ca ital. hava; ct ital. heve, n-k it. neve, ^i- TOpitf in locu de de vet or iu; şi in locu de d ii iat. die; pre cuniu si candu i sta înainte de a in care se contrage pr. in a* ha in locu de aânx-a, a î^ am in locu de a î^ î -am etc. fora de alegere de unde se deriva pr. in ta, ca in locu de tsa, cxa seau se deriva de in ti, ci in locu de tia, cia gr. iEÓg, tó; ca mia dein mi, seau de la t#, c# in locu de t#a, c^a ca la latini tuns, sulis;
b) cu vocali diverse, lapedandu pre a, pr. in C'rtA, BipyiA in locu de cebA«, BipyhAZ lat. Stel l a, v i r g e l l a in locu de vi rgula ; seau u pr. in o vulgariu in locu de tfus; seau r in locu de c pr. in contf dein ca^k# seau cakVk# lat. sa- bucus etc.
4. Geme nare a (anadiplosis) se face inge- menandu una litera au silaba:
a) una litera gemenata au vocale au cosunatoria in limba rom. mise afla, vocalile contra- gunduse, câ mai susu, er’ cosunatoriele după pro- nunciarea limbei nostre, si acelei vechi latine *)
Festu sub cuv. so l i taur i l i a : „Antiţpiae consue-
72
nepotenduse ingemená, de catn in compusetiunca verbeloru ru piep, pr. .puHiKtf, •pi-moicK# et<\, macar'ca pronuncfa si aici pre aniuiulu n iindiu- metatieza (XXHI);
b) una silaba ingemenata se afla mnnai in cin rentele: rtírtipoptí si AM^n^poptf repetienduse si- lab’a op, si in ^iTXTopiV, cirm,r®rropi in locu de ^TOpis spre a nu se cufunde cu tTopitf, si deerz- TopiV după analogia -si pentru preteritulu ctA t i,
5, Premutarea (Antithesis) se face punendu unu sunetu in locuiţi altuia, de care mai susu pre larga' (Cf. si nr. XXXIII, 1)-, Ia care mai adauge-, mu si premutarea Iui X latinii,
a) in nr pr. in Kwnrz etc. (XXII, c), cumu si latinii scaimbara tine ori ps in X pr. in. p rox i - m u s in locu de p rop 's i m u s de la p r o p e Anpo- m, si sub Augustu scaimbau si intru altele dicun- du ixe in locu de ipse (Sueton. in Octav. 83);
b) iu ne pr, in .juic# lat, ipse, ^ncoptf lat. u- x o r o r .
6. S trămutarea (metathesis) se face stra- mutandu literele de intru unu locu intru altulu, asia;
a) vocalea i de in silab’a de pre urma gîa, mia etc. se strămută in ainte de cosunatoria pr. in AÍG#-i-ts in locu de AKÎif-i-ţz, crAiu* in locu de crAuit lat. scab ies -e , poktf in locu de poGiV lat. robi u s, k íkV in locu de kVkí# lat. con-cu b ilim, ck*!mkW seau ckimkV in locu de ck* meíK it. scambio etc. asia si in cTpzintf in locu de ctjia- tiitf lat. ex t rán cus ital. stranio si strai no.
tudinis per unuin L eniino.iari non est inirum, qnia tune non geminabatur litera in seribendo, quaiu cunsiietudinein Knnitis mufavisse fertnr, ut pote grae- cus gracco more usus.“
73
b) cQsunatoriele a şi p după unele mute: 1)Aj pr. ac a^, nAonV, in locu de aacJjV gr.aÁcpco retorom, af lar , noriA# lat. pop ul iis, cf>a- ma* m / tal, f a in n 1 e n t o gr, ßah^toy; aiartf seau kaiac# in locu de KArai lat. coagul um, ci in nAS/M«ns gr. ăjvşi\ucoy latinii au scaimbatu dicun- du pu lmo-ne ;— 2) p pr. in npt, cnpi, apt, ^n- Tpt lat. per, super, vel , inter it. s empre in locu de s e m p e r, eppía\kíx, <J>pxM#MTtf, cßpS’MOcb', „f.n- •rptrtf lat. f imbr i a , fer inentum, formosus, integrum, er’ in n'ÄTptfn tf in locu de npiTtfu-
lat. pertu ndo, nspn^tf lat, procedo etc., inse liVpa^KiT«, si K K pKera lat. cncurbi ta, kV- K pEtSţ si id/piítfeí# lat. ( con-curyium) iris.;
c) silabe întregi pr. in nx tfpt in locu de ri'ÄA^t lat. p a 1 n s - d c ital. p a 1 u d e si p a d u 1 e, aa^nik# lat. al 1 u ci n or, Antfatf lat. occupoetc.
X X X V , A n a l o g i c e ,
In formarea seau deformerea limbei rom. innlte influentia aţii dein partea a n a l o g i e i le- geace noi o numimu a’ as em en atiun e i, după care unele cuvente, ce după form a de in a- fora a pronunciei au aceeaşi terminatiune, in gu- r'a popornlu pre in decursulu usulni indelnngatu s au asemenatu intru tote flesiunile, ca si candu semenarea terminatiunei nu ar’ fi fosta numai aparente, pr. p'kAf, rp'kAf, m I íai de la sing piA, rpta, mia ea cT'bAt, ui'kAi, ntfrkAí etc. de la sing. c ‘ia, ujîa, ntfifA in locu de crkAX, urkAS, ntfikA-A lat. Stella, se 11 a, novel la .
No t a .1. După acesta lege:
74%
a) pronumele si adjectivele fein, terminate in sing, iu seau >k sub accentu, se asemena cu sustantivcle scurtate si terminate in ea seau -k in locu de -tAZ pr. in esemplele aduse. După norm’a pronumelui mea se asemena si cele alalte doua pronume t a , si ca contrase de in t z a , c ă a, in ])lur. ta a e , caae; si dup’a acestoru pronume contrase si alte sustantive contrase nu numai in a ci si in alta vocale lunga; de unde se dîce kaae, jja- ae de la ka contrasu de in ea^ a ital. ba va, si ^ a de in şa#a gr. Z,äßa la Suida, inca si ^ íai de la ^i contrasu de in ii lat. die, ca si candu numina- tivele loru intru adeverii aru fi scurtate lapedandu a in sing. cá t a - a z c a - a z , ea- a z ^ a- a ă , jp-Az de in care pve unele usulu le a si intrudusu inse in însemnări ceva diverse;
b) numele feminine terminate după pronunciain t derivata de in z formeza plur. in i, cá si candu i ar’ fi originarii! pr. ri'e lat. v ine a, v i va in locu de ríhíz, bíz; bIíiiíe, coipi, kzaiíztujie etc. in locu de B'kiîiz, ccupz, KZAiizTwpiz, făcu ríi, reiíÍ1, COi|íí, kzakztojű, cá c^ívjii lat. s u d o r - re.Si de in cuntra numele fernem ne terminate in z derivaţii de in í, formára numerulu pl. in t cá si cele terminate in z derivatu de in a pr. <j>Aips,
bíi|z etc. lat. facies-e, f runs -de, v i l i s-e, in pl. (JrbLp, (j tfn^E, BÍ141;
e) Gerundiale si participiale in opitf de a 2 . si 3. Conj. lasandu formaţiunea regularia mai de totu, se iau după formele Conj. I. pr. (Jizk-sh^V, (jiziíZTOpitf cá azV ^ n^#, Aztf<y&TOfiitf; după acesta forma si de la verbele ipN-tpf, M^n-kpi, ri^nijii, etc. s’au formatu ipNZTOpitf, M NZTOpitf, n NZTOfíitf seau ipuizTOfitf, M^nizTOfiy, u^nizTOfiV, de unde
75
apoi s’au scaimbalu iu iprropi#, M*iiTopi#, n#it- Topi#, si de aci ijÜTopi# etc.
2. Alte esemple se afla:a) in numele cop# si nop#, care de si stint du
pă origine de l'orme diverse lat. sor or, nu rus, se conformară intru tote asemenea; după form’a cop’ contrasa de in soror ca ^op ’ de in dolor, se fece si Nop’; inse după Nop# cu #: cop#-MiA eâ Nop#-MEA-, si apoi facunduse de in nop# Nopt ca de in mân# mân'a, amendoue se dîsera Nopt, copt cu o nu w, de una parte pentru câ cop’ ,e in locu de só ror de in care unu or se lapedâ, er’ Nop# e in locu de n#p#, de unde si in pl. se fece c#popi tienendu form’a originaria opi si sca- imbandu vocalea, si N#popi tienendu vocalea originaria si scaimbandu terminatiunea;
b) in particeu’a apt, a caria forma originaria e mp lat. ve 1 amendoua de in Bipí si velis,scurtate si in fiii si vis; inse după ce părticelele npi, cnpf, Tpr, .NTpi se pronuncia in locu de cele la- tinesci per, super, ter, inter, se scaimbâ si Bip in «pi macar ca in Rpi p nu i originariu ci strafor- matu de in L. Fieudu inse câ si Bpi si Bipi lat. vel, vel i s , se tragu după origine de in verbulu noi# lat. v o I o, de aci după aceeaşi lege se formă iníiniíivulu Rp*k-pt in locu de R'kp-pi seau v é l - r e cá la latini ve l - le in locu de ve le - re ; si apoi cei alalti módi cu tempurele loru: vreu, vream, vrui etc.;
c) incaşi in form’a ausiliaria a verbului vo- lu i aflâmu influentia acestei legi după norm’a verbului am, dicundu riÎ, ba, câ ai, a, pre cuinii si in pl. 60M#, Rup seau fore r: om#, Lţi, cá am#, aljí; inse si Api lat. habet se pare forma tu după
forma wpi lat, y o l e t de linde si opi cá mpi lat. v e l i s, vel .
3. De in aceste se cimosce catu de afundu taliatoria e legea acesta in limb a rom., si catu de yechi putu se fia unele terminatiuni de intru in- s’u, pre cumu sunt cele scurtate de in •ka*, cá legea asemenatiunei pre lunga tota diferenti'a o- riginaria a cuventeloru se le tracteze cá pre linele intru totu asemenia. De aci si a nevolia, seau mai bene nepotentia, este de a poté reduce sunetele si formele primitive strămutate pre in acesta lege.
XXXV I, T o n i c e .
Influenti’a a c c e n t u l u i seau t o n u l u i se arata in scaimbarca vocaldoru primitive A,E, O;
a) a supr’a lui A retinendui sunetulu chiaru si inaltu pr. in a'tâ&L, ah^ á ( I U ) etc,;
b) a supr’a lui E inaltiandulu la 'k deca urme. za ’î au i in silab a mai de aprope, pr. sipu#, •rkpKU, skfHf, *up*ti (IV ) etc,;
c) asupr a Ini O in doua modruri: 1) cá a supr’a Iui i, inaltiandulu Ia w, pr, in ^ omnS?,
^pAuiij —2) si fora de urmarea altei vocali, retinendulu cá se nu scapete in pr. in ^ópMi, ^óp- mí, ^wpMS, £wpMt, inse ^tfpMÎip, ^tfp-mîm^V etc. (Y l).
No t a .1, A c c e n t u seau tonu se numesce inal-
tiarea melodica a unei silabe seau vocali întregi dela unu tonu mai de diosu la altulu mai su- su, pr. in Arztf Á, unde a intru ambe formele se pronuncia cu unu tonu mai inaltiatu de catu % macar’ca radecin’a cuventului e totu un’a.
77
2. In fia-care cuventu numai una silaba e cu a cc e n tu seau tolru mai ilialtiatu, er’ cele a- lalte tote cu tonuri mai de diosu pr. in £#pMÍA\tf, a&V z, Aztf^zM#. Inse nu totu cuventulu are acccntu seau silaba cu tonu ilialtiatu; asia sunt!
a) cuventele unisilabe, pl\ ^z, kz, cfiz, ctZ, etc. pentru câ intru insele varietatea seau inal- tiarea tonului nu se pote precepe, fora numai in eompusetiune cu altu cuventu pr. ^z-hi, kz-ii, <J) vi - a t etc. unde totuşi accentulu nu are poterea scambatoria asupr’a vocaliloru, de catu prea arare ori, pr. in^ykkz, dein ^i-iiz, inse sírira si ykkA etc*;
b) părticelele proiuuninali de un’a seau de diumetate de silaba, articlulu Atf, afişele si sufisele, si verbele ausiliaria, pr. m î , t i , c i, a#, o, n i , rz, Aia ; m i, ip, uji, 1; a^, a, etc.; am , Alui, ßoitf, c& in catu estea se lega totu de un’a cu cuventulu de in ainte au de in apoi, pr. m z -^Vk , aácz-a#; ^Áip-Ml, M *h ’a, AM (flOCT#, ió-cí/, ti-ctf;
c) prepttsetiunile de urna au doue silabe, sia fora de eompusetiune, pentru câ se vedu a face unu cuVentu cu cuventulu urmatoriu, pr. kzt z m u u , ^tfnz np&N^tf etc., er’ de e luai de multe silabe, accentulu celu pucinu ise micesce. pr. actf- ripA Mb; asia si in compusetiunea cu nume si verbe, pr. in ^ipírtf, a fora de compusetiunea cu unisilabe, in care accentulu se retrage la prepusetiune, pr. de la A^$utf imper. după care si íctf, kód/ etc. in locu de ic-itf lat. exeo, ko- ttf, lat. consuo etc.;
d) după ntf, npiA intru intielesnln preste m e- sura (lat. nimium), rám- m aí, máí intru intielesulu cu mul tu m ai, si mia# m ai, cuventele urmatorie -si pierdu accentulu au de totu de sunt scurte, pr<
78
nV-tpiV, npa-Nuiitf, kám-A\AÍ-pxV, máí-gíne, au in parte de sunt mai lungi pr. o^éa-uene tpiV, héaV- maí-maje; unde particeua de antaiu cu atatu mai tare se accentueza.
3. Cuventele si părticelele despoliate de ac- centu stau sub accentulu cuventului principale cu care se împreuna si afora de compusetiune pr. pórV-Ti, nV-ipiV etc.; er’ candu se compunu intre sene, accentulu vene pre celu de antaiu pr. jmtE, jCiiKS, nÉNTf -K*, etc. de cumu-va un'a de in cele urmatorie nue dein pusetiune lnnga, pr. ^ e ecVíitV, AcVnp’A etc.
4. Loculu accentului in limb’a rom. e in u- n’a de in cele mai de pre urma trei silabe ale ciiventului, de care mai susu nu se suie, pr. areá, abííjíe, Áf EpE, mul ié r e selbâteca, etc. Ce se pare a fi in cuntr’a acestei legi, vene numai de in adausulu particeleloru neaccentuate adause la cuventulu principale, pr. dâtu -m i - s ’au, ome- ni- loru.
5. Numele-si retienu accentulu de in nuini- nativulu sing, in tote flesiunile inca si candu lise adauge articlulu, pr. de la jude, pi. judeci , ó/v\V w/winí, nVme pl. nomene la celi vechi, lat. j u- dex-ces , homo-nes , nomen-na etc. Singu- ru genetivulu sing, si pl. nearticulaţii a unoru pronume si adiective in Vi, ii si opV varieza, mai adeverata inse se pare pronunci’a cu. accentulu pre vocalea antaia a acestoru terminatiuni pr. ks- pVi, KspópV etc. mai alesu adaugunduse a pr. kk- pop a, MöATÓp'A, VnVía etc.; er’ in verbe varieza după tempuri si persone.
6. Accentuarea in limb’a rom. e, ca a lati- niloru, prosodica, adeca după lungimea si scurţi-
79
mea silabeloru, si după legile prosodiei latine, cu pucine esceptiuni. Spre mai de aprope determinare potu sierbi urmatoriele:
a) In numerarea silabeloru venu de a se cu- prende si vocalile dinmetatîte i si u, pentru ra line ori se pronuncia întregi (X II, X III), pr. Acnptf-i, ^ omnS'-ai etc.
b) In silab’ade pre urma se afla accentulu numai după lapedarea unei silabe mai de in urma pr. a in locu de a seau după contragerea celoru doue silabe mai de in urma intru una vocale au diftongii pr. BtpytA in loco de atp- ykvK; seau in compusetiune, candu silab a penultima pre in Iapedare au contragere nu e intre- ga pr. in auiá, aeia, in locu de a-ujî-a a-ei'-a, a*#- ^áa\-áí-á, c{)’íHtÁA\-Ái-Á etc. in locu de az^ á-ám, cj)Á- •u-ÁA\ etc.
c) Cuventele disilabe, nescurtate si ne contrase, au accentulu in penultim’a silaba, pr. a\xnz, ckvE, ^uimiií etc., a fora de cele despoliate de ac- centu (n. 2).
d ) Cuventele trisilabe au mai lungi, ne scurtate si necontrase, au accentulu in penultim’a de e vocale lunga, pr. Aitfrfcpf lat. mu l i ere, R*p- t #te lat. muliere, v i r t u t e etc.; er’ in antepen. de e vocale scurta, pr. ctii-rz lat. s i cc i tas , iéni/pE lat. Ie p o r e.
e) Vocalile si silabele lungi sunt au de in natura pr. Mtfrbpi, BxpT#Ti, care se potu sei numai de in usu si formele gramatece; au de in pusetiu- ne, candu după vocale urmeza doue cosunatorie un’a după alfa pr. in ..pNipA'bn'rfJ n^firni etc. cá si la latini: i n t e l l e c t u s , parente . Vocalile scurte se cunoscu numai de in usu, de in formele gra-
80
inatece si do iu alatnrarea cu limb’a latina* ita-* liana etc.
7. Verbele sunt plecate a retrage accentuluin apoi pre catu se pote de la silab’a de pie ur* ina, inca si preste prepusetiune ci mai raru pr* de la a ashk^á, ö< CKxpMxsi etc. in preş. Se face AÁn-i ys, ciAp/Wiii1*; si aleşii
a) verbele deduse de in nume cu penulti- in’a lunga de in natura, pr. Mzctfptf, ^Mripic^ptf de la Mictfp«, npic^p*; asia si ^MKÂpK'iTb’, MK'fepKfK&’j .fMnptîR^ptf, ^Mnpt^titf, ^Mnoiputf etc. de la cxpKA* *rtf, KtpK'bsf, npiy^ptf, npttful, risipo#;
b) verbele compuse d ein prepus, si verbu de una silaba intrega au ne intréga pr. &({)aV, c ^ aV, vfNlflA#, JfMHAtf, K ÓÓÍ) K^crtf, íctf lat. S U f f i O, Í 11 f 1 O, i m p l e o , c o i i s u o , c o n s t o , exeoţ
c ) alte verbe si nmne, pr. Árrsp#* K^Mnaptf, nspV, c^nsptf, np>kc*ptf, uónípitf, ctftjupitf, hpiyiTS', ^yfeyiptf, cTpaiitfptf, KoAictf* K&Kptf etc. compuse de in prepusetiunile i , ko - kV, npi, cV, CTps.
8. Accentulu se semnez a in scrisori’a latina cu trei semne seau virgule scrise de asupra vocalei accentuate. Semnele acele sunt:—
a) accentulu acutu, seau virguPa plecata de in stang’a in derept’a, pr. in párté ;
b) accentulu greu, seau virguPa plecata de in derept’a in stang’a, pr. in v e rb ;
c) cercuflesu, seau virguPa compusa de intru amendoue, pr. in h î c . — Inse latinii si poporele de origine romana prea raru le usuéza, mai mul* tu numai spre destinctiune.
81
B. Or t og ra f i ca .
X X X V II. Litere respundietorie.Literele de in alfabetulu latinii respundietorie
suneteloru elementarie de in limb’a rom. sunt d o u e - d i e c i si u n ’a, pr. A a, B ß, C k, D E i, F <f>, Gr, H x, I i, L a, M m} N n, O o, Pn, Rp, Sc, T t , V r, Z 5 , Jaq Utf.
De intre care c i nc i sunt vocali: a, e, i, o, it, respundietorie celoru mai de antaiu cinci sunete vocali primitiv e : a, t, i, o, (II).
Er’ s i e s a - spra - d i e c e cosunatorie, respundietorie cosunatorieloru romanesci primitive, de- plenupatru-spra-diece: bp, dt, cg; I, m, n, r; s, j; V, f la k n, ^ t , t< f, a, m, n, p c, ?kJ 8, & — mai pUcinu doue: zjj, h)(.
Lipsescu litere anumite respundietorie celoru alalte sunete derivate, patru vocali: *, k, iv; si pat ru cosunatorie: u1, q, y, 4 si in catu-va fţ.
întrecu patru litere k, g, x si y, pote câ si h, z.
Nota .
1. Literele latine K si Q ne sunt prea multe, de ora ce amendoue respundu numai cosuna- toriei K cási C; de unde sila vechii latini se amesteca scriendu caro si ka r o , p e c u n i a si pe. q un ia; in urma inse se involîra a nu mai scrie pre K de catu in prea pucine cu velite pr. Kal.,er’ pre Q numai urmandu u cu alta v ocale, pr. quis, qua r e etc. Ispanii inca le lapedara, pre K de to- tu, pre Q mai mare parte, reticnendu pre C; er’ italianii lapedara numai pre K, retienendu pre C si QV unde se prottnncia ca la latini, ispanii de in cuntra; inse după ce in limb’a rom. sunetulu
82
QV ne Hpsesce, nrmeza câ nece K nece Q nu ne sunt de lipsa.
2. H respunde numai in pucine cuvente sunetului nostru yi (X X ); er1 cea mai mare partédé in x Ia noi respunde celui grccescu care la latini se scrie cu CH, er‘ la noi si-a pierduţii suflarea dicundu KApTt lat. cho rda , char ta etc., au pre C in cele mainoue grecesci pr. )(zp- •rú, ^picTOc , câ la grecii de aeumu zágrrjs, xgigog. In limb’a italiana si ispana inca nu se pronuncia.
3. X nu e litera simpla pentru unu sunetu ci compusa pentru doua: CS seau G$, de unde si latinii scrieau amestecaţii pr. u c s o r , u c x o r , u- x s o r si in urma uxor ; de unde nece none nu ne e de multu âjutoriu.
4. Y e litera grecesca, si la latini usitata numai in cuvintele de origine grecesca si mai tardîu, ieâ-ce celi mai vechi scrieau V pr. Burrus, Bru- g e s in locu de P y r hu s, P h r y g e s etc.; de unde a si remasu in lup us rom. de in Ivxog,s u p e r si supra rom. cnpt, c#npz de in vníg etc.; si la noi in cele mai vechi pr. M’sp'rtfpi's gr. fictQTVQÎa, M^cTAipi gr. fivga§ etc. Urm’a sunet ului grecesca vechiu a remasu la noi numai inlat. g y r u s gr. yvgóg; de unde nece acesta nu ne e de lipsa.
5. Z inca e litera grecesca, Ia latini adausanumai mai tardîu câ si y si numai in cuventele de origine grecesca; er5 in lirnb’a rom- nu respun- de sunetului romanescu s; de catu in cuventele si formele străine, pr. in lat. b ap t i z o dela gr. ßami'Qu*, de unde si in Ortografi’a rom. numai intru atat’a pote cuprende locu, in catu in limba se voru suferi cuvente străine.
83
X X X V III. Sistem’a ortografica.
Fienclu câ fundamentalii a tota ortografi’a e unitatea l i m b c i, care inse nu se pote alt’ meu- tea statori de catu prc in urmarea formeloru genuine primitive si lapedarea celoru secundarie spurié de in limba, de ci pana candu iaca nece linii dialectu rom. nu a luaţii preponderautia asu- pr’a tota limb’a, antaiulu postulatu spre castigarea acestei un i t a t i este a determina strinsu formele genuine ale limbei atatu in respectulu eufonicii, catu si gramatecu-etimologicu, si in scriere a le urma strinsu.
Formele eufonice sunt descrise in partea de in ainte fonetica, cele gramatece in cea urmato- ria formaria, er’ cele etimologice intru amendoue si mai pre largii in lesicologia.
Nota.1. Greutatea ortografiei rom. cu litere latine
vene de in d'oue cause: neajunsulu alfabetului latinii, si sistem a gramateca - etimologica.
De in caus’a antaia, ne avendu atate litere in alfabetn, cate ne sunt de lipsa, si ne potendu adauge de la noi litere noue la alfabetn vechio, sun- temu nevolîti a supleni literele lipsitorie cu cele alalte de in alfabetn, cu care au ceva conesiune, care in Iimb’a rom. se fundeza pre derivatiunea genetica a uneia de intru alfa.
De in a dou’a causa, legile gramatecei si ale etimologiei de multe ori infrangunduse in pro- nunciare pre in legile eufoniei limbei, urmezacâ in scriere au se se oserbeze legile gramatecei si etimologiei fora atenţiune la legile eufoniei, au ne luandu a mente la formele genuine gramatece-e-
6*
84
timologice se se «serbeze numai eufoni’a seau U- sulu vulgariu. De unde se născu doue sisteme, u- n’a: gramateca-etimologica, alt’a eufonica vulgaris,
2. Inse eufoni a si pre in urmare pronunci’ a fia-curei limbe e supusa la variatiuni, după care nece una limba nu remane nestrămutata. De aci si ortografia nece unei limbe nu este strinsu eti- mologica-gramateca; de ora ce totu de un’a litera- tur’a unei limbe s’a inceputu nu numai după ce limb’a a ajunsu la ore-care prefactiune, ci a si pa- tîtu unele scaimbari eufonice, care antaii scrieto- ri le au respectatu, er’ celi mai tardîi nu au potu- tu se le departe. De unde pre cumu form'a unei limbe s’a defiptu după starea ei in care-va peri- odu ce s’a parutu mai inaltu in cultura, nu după rigorea gramatecei, asia si ortografi’a aceiaşi epo- ce s’a luatu de mustra fia cumu a fostu pentru tempurele urmatorie.
3. In limb’a rom. încă s’au teinplatu scaiin- bari eufonice, asia catu nu numai pronunci'a de astadi varieza după locuri, ci si de la cea vechia se destinge intru multe, pre cumu ici-colea amu însemnaţii in fonologia. De aci vene, câ si vreo- du nu e cu potentia a urma in scriere usulu vulgariu alupron inciei de asta-di, pentru câ e d i fe- î ente , de nu voniu voii a legitima atate dialecte, cate se audu in gur’a poporului, ce inse nu se pote fora dea se frânge u n i t a t e a limbei, care e temeliiilu a tota literatur’a si a tota ortografi’a iu tote limbele.
X X X IX . Regiile generarie.
De ora ce si intre sunetele, care au litera re- spundiatoria in alfabetulu latinu, iaca se alia de
«5
rivate nu numai primitive, de ci spre defigerea unei ortografie mai regulate sunt de a se oserbâ regulele urmatorie:
a) Fia-care sunetu elementariu primitivii a se scrie cu liter’a respundietoria in alfabetulu latinii, pr. a cu A, c cu B etc. (X X X V II).
b) Sunetele derivate, in catu nu au litera respundietoria in alfabetulu latinii, a se scrie cu liter’a respundietoria sunetului primitivu de unde se deriva, pr. a cu A seau E, yi-yi cu ge g i etc. (III. IV. X X V I etc.).
c) Sunetele derivate, in catu au litera respun-dietoria in alfabetu a se reduce la sunetulu primitivii si a se scrie cu literele respundietorie ace- stor’a, in catu adeca pote suferi u sulii , nu numai celu de acumu si celu mai latîtu, ci si celu mai particularul si mai vechili, pr. c t f* , n^N®,
^iMÂN'bipa, ^ijuivrtf etc. nu raj ®, caji®, nAii®, ^®, ^i/wiirkipi, ^pirertf seau ^ipim-is, si asiá: v e ti ia, sera. pena, de, d e ma n e t i a , de r eptu .
Nota .
I. Tote sunetele derivate strinsu luandu se potu infacisiá de s p u r i é si coruptiuni in cătuşe abatii de la cele primitive, de si de in partea eufoniei, care se nevoliesce a aduce mai multa armonia in cuventare, se parii a fi prefectiuni. Inse fiendu câ unele de intru insele sunt dub i e pr. i in K^Mnijii, Ampi etc. (IV , I b); altele an t i c e si caracteristice, pr. si in locu de o si o n a le latiniloru (V II), altele asia de universarie catu nece una urma de diferenţia in usu nu se a- fla, pr. 4>u>mi in locu de f a ine, am in locu de akS/ lat. habe o etc., de aci se cuvene a fi cu mare a-
86
tentiune, si sunetele derivate ce au litera respun- dietoria numai al uncia a le reduce la sunetulu primitivii candu vre una urma catu de mica se afla in usulu de acuniu au celu de demultu; alt’ mentea ne punemu limb’a in periclu de a o de- spoliâ de unele note caracteristice pretiose ce sierbescu spre demustrarea vechiei ei origine.
2. Derivatiunea unui sune tu in limb’a rom. de multe ori inea e numai apa r en t e , in care parte mulţi s’aii insielatu presupunendu, câ tota clife- rcnti’a intre limb’a rom. si latina e coruptiune, inse fora temeliu, de ora ce de multe ori nu noi ci latinii de in evulu clasicu au scaimbatu, er’ Romanii vechi seau dialectele romane mai noue se afla tienendu cu noi nu cu clasicii, precum e 1 scurţii alu latiuilora scaimbatu de in E scurt«, o iu locu de u etc. de care aliuria (II, 2. IV, 1 b. V II etc.); de unde reu scriu si pronuncia unii i s tu in loco de es tu lat. i s t e ci italianii e s t o si q u e s t o la noi sictS; nu siertf, amictK nu ahíct^ prov. ac est si aques t - a , isp. a q u e s t e - t a - t o câ si es t e-a-o ; Nirptf, cikS’, aimnV lat. n i ger , si ccus, l i gnum, ci i t a l i a n i i n e g r o si nero , secco, l e g no etc.
3. Spurié si de lapedatu in ortografia sunt: De intre vocali—
a) a in Io cu de -k si u> pr. in macx, baji*, ^ a- t î , a(J)ajix etc. (III, 1 a b);
b) t in locu de ş pr. in tjiit, tűié, kíím#, riiql/ (IV , 1 a);
c) i in locu de « si f, pr. in hiiiws, kKbínti, kíhe etc. (V , not. a);
d ) o in locu de a si tí, pr. in oataűíV, rcoeV( III, 5 b);
87
e) (d in locu de * si o, pr. in ^mkaV, Vaaua#, ^mc a#, SN-rptf; etc. (VH, 1 c, e).
Er’ intru cosunatorie:1) tote sunetele ce se audu in locu de e i, pm,
h i, bi, (j)í ( XIV, 4 ), pr. in rim, kíiht#, in locu de k’in í, nimT# etc.;
2) moliatiir’a lui aí, ní, pí, in í grosu, pr. ÎN#, A\tfi>kj>í, ntfi, o i in locu de ahn#, M^Arkju, ntfm, capi (XX I) etc.; inca si moliatur’a lui icaí, taí, in ki, rí de si e antica cá Ia italiani, inse numai la noi ceşti de deincoce de dunăre se pote suferi, er’’ nu si ia celi de dein colo, la carii ai se aude;
3) n in locu de k seau r in ainte de t , fien- du in cuntr’a gramatecei ( XVII, a ) etc.
XL. Speciali: pentru vocalile: a, f, i, o, tf.De aci vocalile a, i, i, o, SŞ in catu-su primi
tive sunt de a se scrie cu literele latine: a, e, i, o, U pr. gpi, nonoptf: aurii, éri, popom.
Er’ in catu sunt derivate, suferindu usulu,'cu liter a originaria, pr. a\acx, 4>it, íníaax, aaV-pi/wtf: mesa, fia, anima, juru, morimu.
N o t a.1. Ä se scrie cu A, si spre destinctiune sub
accentu cu á, pr. A&ptf, ax#^á: auru, laudâ; a fora de candu este derivatu
a) de in >k pr. in macx in locu de M'ktx, scrie cu E: m e s a, seau—
b) de in u> in a ({ja x in locu de a cj)ivfx, scrie cu o: a fora.
2. ß se scrie cu E, pr. Airtf, legu; a fora de candu e nascutu de in x pr. tj>if, txíe, kiîa\#, .^Nrînjtf, scrie cu A: fia, talia, chiâmu, in- g h i â c i u .
88
3. t se scrie cu I pr. firu; a fora docandu e derivata—
a) de in * nascutu de in a, pr. íhíab*, tsín^V, in locu de ^.h ím *, t * í« h ^ , scrie cu A: anima, t a 1 i a n d u;— seau de in t pr. de la b* w lat. v e tv* d o, nin^t, scrie cu E: vein de;
b) de in E, pr. pim, m íh í, h í« , scrie: bene , in e - iie , ii e -se.
4. O se scrie cu O pr. opptf, orbu; a fora de de in V, scrie juru.
5. $ se scrie cu Ü, pr. tfnV, u n u, afora de candu e derivatu,—
a) de in ah Seau * n, pr. . mka#, ^nriV, scrie cu A: aitibht, an ghiu;
b) de in ín seau « h, pr. tf/v\nA#, I/mc a#,Tjitf, scrie cu 1: i inplu, i n f l u , intru;
c) de in o fora accentu, pr. ^ aahi^iK, scrie cu o: d o in n e d i e u prov, d o in n e d i e u, ital, d o» in e n e d i o.
XLI. Pentru vocalile: «, -t, w.
Vocalile derivate: ’s, *; >k, w icnu de a se scrie cu literele vocali ce respundu vocaliloru primitive de in care-su derivate.
Nota .1. Ti se scrie au cu A au cu E;
a ) cu A, candu alterneza cu a , si spre destin»ctiune sub accentu cu â, pr. aâ^ * , l auda, l auda;
b) cu E, candu e deriv aţii de in i, pr. de la Rfjşji, (fiiiji scrie v e du, fetu;
c) se pote si cu o in a* k#cts, p’s’rtfN^tf: l ocu» sta, rotundu; inse cu A tote cele terminate in
89
U, pr. dup a, pana, c a tra de si se păru derivate de in o, au t.
2 . Ä se scrie cu A, au E, au I, au U;a) cu A candii e derivatu de in a, pr, k« n^ ,
scrie: candu, cantu, l a u -dând u;
b) cu E, candu e derivatu de in f, pr. arxm^#,bäht# scrie: a v e n d u , v en tu;
c) cu I in prepusetiiiiiea .h si derivatele eipr. scrie; in, incepu, im piu;-—asia si dnpa p pr. riu, r i d u in locu de
si după siueratoriele c, ui, 14, candu u- sulu vulgar iu pronuncia cu pr. s ingur i i , sî, dî, t î e i n locu de ws, ipsi;
d) cu U, in gerundiale verbeloru de 2 . si 3.Conjug, terminate in k# si rtf, pr. tacundu, fă cu 11 du, f r i g un du in locu de <Jj* k ,s h -
asia si cu rund u seaii cu ren du; si in unele cuvente pr. aduncu, iun ta na etc.
XLII, Pentru cosunatoricle primitive.
Cosunatoriele primitive: e h , ^ t , r i< ; a , a*,
n, f; c, 5 R <j) X» sunt de a se scrie cu literele respimdictorie: bp, d t, gc; J, m, n, r; s, z, j; v, f b, in catu nu sunt derivate de intru altele.
Nota .I. Derivate de intre aceste sunt numai c in»
ci: r, k, a:, si \ inse nu totu de un’a:a) r si k , in unele parti se pronuncia in locu
de k i , ni, si mai raru in locu. de t Í , (X II, 8) ;
care pronuncia e de a se indereptâ si a se reduce la b, p; d, t, in vorbire si in scriere;
b) 3 e mai multu derivatu de in ^i, simái pu-
90
cimi originariu; de unde se scrie parte cu d i pr. in şiVţ şi, atfşî: dieu, dî, au di; parte cu z pr. e o tişo : bo t e zu; inse cu j iu şaii#: j a c u ;
c) a; originariu e candu respunde literei latine j in curentele latine, si e de a se scrie cu j pr. pkok#, a^m: j ocu, j u n e ; — er’ une ori in usulu rulgariu se aude in locu de ^i seau y, unde e a se scrie cu d i pr. in mípkaok# : m i d i - l o c u ; seau cu g înainte de e si i pr. g e n e r e , in locu deP K ^ N f f i ;
d) x arare ori e primitivu, unde s’ar’ scrie cu h, pr. x^M*> xtMiitf: h um a , h e m e l i u ; inse in usulu rulgariu se dîce in locu de <j)i si se scrie cu f i pr. f i r u , f i e r u , f i e r b u in locu de h i- ru lat. f i l u m et h i l u m , f i e r u , f i e r b u ; in cele grecesci mai bene cu ch pr. fitTOcS',XjiitMs: C h r i s t o s u , charu , chr i sma .
XLIII. Pentru cosunatoriele derirate.
Cosunatoriele: lu, ş , ip y, w derirate de in: c, t ; r, k, sunt de a se scrie cu literele respundie-
torie primitireloru, de in care se derira: s, d, t; g, c.
Nota .1 . Cosunatoriele uj, ş, ij in catu sunt deri
rate se născu de in S, d, t urmandu i diumetatî- tu, de unde renu a se scrie: si, di, ti; inse,
a) candu in capetu au la midi-loculu curente- lorn i e duplecatu ca un i lungu, spre destinctiu- ne-lu semnâmu după aste litere cu acccntu cercu- flesu pr. ini, şi, ip : sî, dî, tî, si asfa fia silab’a accentuata au nu (X L IY ), de unde scrie: a pasî , audî , pet î ; sîe, t îe, dîcu in locu de a nuuii, atfşi, ntip; unt, ipie, şiutf; si asia tardîu, subţ i re,
91
i n ta rd i á tu , s u b t i l i átu; er’ urmandu alta vocale cercuflesulu remane a fora, pr. au d in , s i e - d iu , ti e n iu in locu de etâşti, ungft, 141 /;
b) ij in pronuncia se afla si in locu de h, unde vene a se scrie eu ci, pr. cfiAipz scrie: fa c i a.
2 . Cosunatoriele y, h se deriva mai de apro- pe de in r si k urmandu 1 seau i, une ori inse se afla puse in locu de ^ si 4, de unde venu a se scrie,
a) cu G si C, candu se deriva dein r si k pr.(jipiyi, <(>j>iyí de la <ţ»pir 5 scrie: f r i g i , f r i g e ; ({ia-ii, (Ji a h î de la ({iák#, scrie faci , face;
b) cu D si T, candu se deriva de in ^ si t ,pr. de la scrie: umediu 11 e ; .n-ipAinitfiu dela .fiujiAinTtf, scrie: i n t i e I e p tiu n e;
c) de y intorsu in a:, vedi mai susu (X L II, c), er’ candu se aude in locu de r, scrie v pr. v i n u in locu de yititf, »ÍH^,rÍNÍ/ etc.
3. De derivate se tiene si moliatur’a lui a ,
n , (i, cu í diumetatîtu singure, au a impreunatu si eu r seau k : t a i , k a i , de care vedi mai susu (XXXIX, 3: 2 ); care după regula venu a se scrie cu 1 i, ni, 1 i; ci i , g l i , precumu si pronunci’a lim- bei de preste dunăre cere, pr. l ínu, l i e pu r e , m u t i e r e in locu de iiitf, tritfpí, M&Apt; c l iama , o c l i in locu de k í a a v z , o k í ; s í usulu celoru vechi scriendu .f.NTjRHÍtf, bíiiíe in locu de fiit; in-ca si form a gramaticale pr. n # N Í , a v s n í , íjim dela nS'nE, M&Mf, ipm dupa cumu si celi vechi scriu: ce rsfnit, ticnit, m* níí in locu de celu modernu: fiit, nfe 'e, a \ a u . Inse gramatecii mai múltú a cautatu la ortografi’a italiana care scrie cu ch i si g l i i : chi- ama, glua 11 da, de catu la natur’a limbei ro- manesci.
92
XLIV, Semne.
Spre mai acurata determinatiune a ortografiei venu de a se adauge si unele semne pr. sunt accen t ulii, a p o s t i o f ul ii , si 1 i ni or ’a.
Accentu-lu punemu numai spre destinctiune, pr. l auda, v e n i etc. nini, nu bí-hi; pentru câ se nu remania indoiela (X L , 1 ).
Apostrofulu insemneza a fi lapedata vre-una litera, pr. d o m n ’a in locu de dom na-a ^unwh*-».
Linior’a se pune intre curentele au părticelele compuse intru un’a, candu se recere mai multa chiaretate, pr. in m i d i - 1 o c u, c a n d u - v a etc.
No ta .
1. Accentulu se pote usua in doue respecte :I ) Câ semnele tonului, candu e de lipsa a se
pune: pre cuinii,—a) in silab a ultima a cuventeloru de mai mul
te silabe terminata in vocale intrega fora diftongii, pr. a l auda, v e n i , v e d i ü etc. câ se nu se pronuncie: a fiii, bz^V;
b) candu fora accentu ar’ reinané dubiu, cuinii se se pronuncie, si la mîdi-Joculu cuventelo- ru, pr. i n d u r a t e : -pi^fyÁTi si deunde scrie seau i n d u r a t e , seau i n d u r a t e au i n d u r a - t e ;
cj in cuventele unisilabe spre a le d e s t i n g e unulu de altulu, pr. cá, stá, dá: k a , c t a , ^ a , de câ, stâ, dâ : k » , c t z ,
2 ) Câ semnele sunetului, de unde:a) pre a sub accentu, f insemnâmu cu acu
ţii: á, pr. l a ud á : azV^â;b) pre %, derivatu de in a, sub accentu 1’ in-
03
semnáitfu cu greu; â, pr. laudâin'u: câ se nu se pronuncie as^ A mV;
c) pre i iittregu si lungii contraşi! de in doi i, dopa cosunatoriele s, d, t candu se scaimba in iii, 5 , 4, rinsemnâmu cu c e r c u f l e s u : i pf. sí, d î, t î e in locude si i , di i , t i - i e pronuncia: ud, ip, ip-i ( XLIII, 1 a ) ; c e r c u f i e s u l u aliuria nil e de lipsa;
d ) in cele alalte vocali accentulu seau acuţii seau greu itu inscmneza de Catu tonulu, si sepn- tiu numai pentru armoni’a cu á seau â, pr. a v e n i cu acittu câ a lauda, inse e lu v e n i cu greu ca e lu l au dâ .
2 . Â fora de aceste trei seiiiite, se mai po- tu adauge inca alte doua pentru vocalea i, mai ălesu pentru inceputori:
a) semutllu diuinetatîmei: î, candii i in midi- loculu cuventului nu se pronuncia intfegu de si nu urrneza alta vocale, pr. u i ta r e seau u l i t a r e , m i s i c a r e , v e s t î m e n 1 11, m i d i -1 o c u etc., a- liuria nu e de lipsa (X I I ) ;
b) semnulu intregimei, cu doua punte: 1, candu i si urmandu alta vocale se pronuncia intre- ga, pr. apit, poudi, scrie: ar i a , r o ş i a etc. case im se pronuncie: apr, poun. Inse potu si reinané a fora fiendu esemplele pucine; er’ seninele lungi- inei si scilftimei de al inentea nu au locu de catu in prosodia.
3. Cá semmi se pote luá si liteCa h scrisa după C si g in loculu lui l moliatu, dopa ortogra- fi'a italiana, pr. i nch iama , ch ia ru , ochi , ung h i a in locu de c l ia ina, c l i aru, oc l i , ung l i - a, la i ta l . ch iama, c h i a r o , occhi , un gh ia ,
94
lat. c lamat , d a r u s , oc l i seau ocul i , u i i g l a seau un gúla etc.
4. In urma e de insemnatu cá una regula generale: cá tote cuventele se se scria in capetu cu vocalele, intrega au dimnetatíta, afora de prepus, in , sub, si sum, sünt, cám împreuna cu 1 . pers. sing. a tempureloru terminate in am seau e m spre destingere de catra plurale si pentru câ ce- li vechi aici m nu pronunciau, pr. e ram pl. e ráírni, l audam-mu, l audas e m - m u etc.
XLV. P r o n u n c i a r e a.
De si pronunciarea buna se tiene niunai de usulu de in viatia si es ia e pusa a fora de tenninii gra- matecei; de ora ce inse prea mulţii influesce asupr’a serierei, se cuvene a se aduce pre cutu se pote in armonia cu ortografi’a si a se departâ unele vitiuri de pronunciare mai alesu:
a) in catu pentru vocali: cá e si i după cosu-natoriele siueratorie se se pronuncie catu se pote mai curatu cá i, i nu cá s, x, pr. ci-Mntf, cinr^f^î, uu^tf, uii; Lpctf, ipi nu C * m h S1, csNrtfptf; u j x ; ipzctf, ijxe:— precumusi ţ si w catu se pote mai fora diftongii;
b) in catu pentru cosunatoric; cá cosunato-riele k, n, m, r, <j) tirmandu si i se se pronuncie nescaimbate pr. g í n i , nien-rtf, /wie, Ri<fep/vu, (JjiípS? nu r'iNf, Ktm-tf, nííe, pip/vu, seau Htptf, ma-car’ câ unele sunt antice; asia pre t i , n i curatu ml strainutatu in re, k i , h u seau inca sí in p, 1 , cumu pronuncia pre alocuri’a: p-kpiT# in locn de d e g e tu, mähim# in locu de me temu; naiyvk si pAips in locu de k í a m ®, riaips etc.
P A R T Eit II.Formativa. Costructiva.
A. F o r m a ţ i u n e a .
XLVI. Cuventele elementarie.
Cuveíitele elementarie in limb*a rom. sünt f o r m a l i si c o s t a t o r i e . F o r m a l i se mime* seu, care literele finali seau terminatiufiea si-le scaimba in mai multe f o r m e , pr. o mu: ome, omeni, omenia, omenescu; bnnu, buna, buni, bune, bene; veci iu: vecii, Vede, vecliutu etc. C o s t a t o r i e (nescaimbate, firme), care stau si re- inanu ţotîi de un’a nescaimbate in terminatiunea loru, pr. bene , a s i á, după, c â, v a i.
F o r m a l i in limb’a rom. sunt de pa t ru clasi: nume , p r o n u m e , v e r b e si p a r t i c i p i a pr. o m u bunii , i o tu, f ă cu veci i u, fa - cutu vec l iu tu. De in carele cele doue de an- taiu si cele de in urma se dec l ina , éra cele de a treia seau verbele se c o j u g a .
C o s t a t o r i e in limb'a rom. inca-su de patru clasi: a d v e r b i a , p r e p u s e t i u n i , c o jun - c t i u n i , si i n t r e i e c t i u ni. De in carele cele de de antaiu se aclaugu la verbu pr. făcu bene; cele de a dou’a se potu pune î n a i n t e la tote cele formali pr. in ceru, cu no i , d e s - f a -
96
C ii; cele'de a treia se împreuna CU verbele se- au împreuna alte cüvente pr. se fa ca , io si tu; er' cele de in Urmase punn intre alte cuveiite fora de a se impreuiiá cu ele, sCau stau singure in cuventare, pr. o v a i !
Notä,
1. Aceste optu clasi de cuveiite sé numescii p á r t i l e cu v e n tar ei, la carele alţii mai adaugU s i ano i f a : a r t i c lu lu , care inse in toturespectu* lu se tieue de clasea ptönumeloru.
2 . Cuventele mai mici de una silaba se nu- Inescu si p ă r t i c e l e * pr. me, te, lu; in, de, Iá; cá, se, ne etc.
3. Unele litere si silabe se adaugii la cuven* te fora de a le adauge ceva însemnare catu de pucina, asia adese ori a, le, rte, re , etc. pr. in a* 'Cestuia, m u 1 1 o r’a, a t u ii c i a etc. in locu de aces tu i , mu l t orii, a tunc i ; pururea , as isi* d e r ea , t o t e n d e n e a seau t o t e n d e n e ri l ea etc., unde a, nea, rea, lea, de etc. sunt o t io* Se si nu se tienu de nece una parte a cuventareL
4. Cuventele se potu tractá au ca singura* tece cautandu numai la f o r uf a loru pr. o m u, o m e n i etc. de unde se nasce teori’a F o r m a ţ i u- i iei ; au câ împreunate intre sene gramatecesce, pr. d o m n e - d i e ii, O mu bunii, in c e ru etc, de unde teori’a C o s t r u c t i u n e i . Tractarea de* Spre formele cuventdloru se rtumesce si eti* tn o 1 o g i a, er’ cea despre costrtictiune s in taxe ,
5. Partea acesta a doua se cuprende cu tractarea de spre cuv e n te , câ cea de înainte cu tractarea de spre litere.
97
XLVII. F o r m a l i : Formele.
Curentele" f o r m a l i se scaimba la f o r m a in doua motfruri: au preia f i e s in ne, candu cu- Ventulu remaue acel aşi si numai terminatiunea ise scaimba fora de a ise scaimba si însemnarea, pr. in oiiwi, oni-c, om-eni; auprein d e r i v a ţ i line, candu nu numai terminatiunea curentului se scaimba ci de una data si însemnarea, si cu* vcutulu se face altul ulii pr. Oin-u: om-enia, om* e ne seu; laud-u: laud-arosu etc. in carele însemnarea originariului s’a scaimbatu împreuna cu terminatiunea, si curentele: o mu, omen ia , o m e n e s c u etc. nu mai însemna totu un’a. De unde curentele sunt au de inceputu ( o r i g i n a - r ie , prim itive), au dein scaimbare (secundarie, d e r i v a t e ) .
Flesiunea inca se face in doua modruri mai specifice: au pre in d e c l i n a ţ i un e, candu terminatiunea cuventului se scaimba după genu, numero si casu pr. Oin-u, om-e, oin-eniţ bun-u, bun-i; bun-a, bun-e; au pre in C o j u g a t i u n e , candu terminatiunea se scaimba după moduri, teinpuri, numeri si persone, pr. lat ld-u, laud-a; laud*ai, laud-ar a.
Nota.
1 . Originarie potu fi nu numai curentele formali, ci si cele costatorie, numai de in aceste dein urma prea arare ori se face derivatiune pr. dela m ane adv. se face mâneci i , d emane t i a, câ si candu mane ar’ fi sustantivu ca d i u ’a, s e r ’ a etc.
2. N u m e l e si p r o n u m e l e numai se declina, v e r b e l e numai se co juga, ér’ p a r t i c i pi a - l e se si declina câ numele si-si retienu siin-
7.
98
semnarea tompulni de in care se forméza, pr. laiul- atu laud-a ta de la la ud ai, in preţ. pas. de in verbulu laudu.
3 . Cojugatiunea corespunde declinatiunei numai in numeri si persone, er’ nu in gemi si casu.
XLVIII. D e c l in a t iu n e a.
D e c l i n a t iun ea e scaimbarea terminatiu- nei principali ai cuventului intru alte forme pre- in genuri, numeri si caşuri; si e de doue specie: g e n e r i c a după terminatiune si gemi, sis p e c i f i c a după partile cuventarei carele se declina (X LV I. XLVII, 2 ).
T e r m i n a t i u n i l e principali a Ie declina- tiuniloru sunt aceste trei A, E, U pr. fet-A, muli- er-E, barbat-U fier-U.
G e n u r i sunt trei: barbatescu, mulierescu si mestecatu seau: ma scu l in u, f e m e n i n u si ne u- tru. Masculinii si femeninu e, candu genulu re- mane totu acefa si pentru unulu si pentru doi seau mai multi pr. in barbatu si ba r ba t i mase., m u l i e r e si m u l i e r i fein.; er’ neutru, candu pentru unulu e barbatescu er’ pentru d o i seau mai multi mulierescu pr. unu f i e r u maso., doua f i e ra fern.
Num er i i sunt doi: pentru unulu si pentru mai mulţi seau s i ng u l a r iu si p lura l e , pr. u* nu barbatu, doi barbat i .
Caşur i seau terininatiuni secundarie împreuna cu cea principale in iimb’a rom. sunt numai patru: n u m i n a t i v u l u seau terininatiunea anta- ia, care in numerulu sing, e principale; G én i t i- ^ u - d a t i y u a dou’a, A c u s a t i v u seau prepuse- tiunale a treia, si Vocativu a p a t r ’a terminatiune.
99
N o t a .
1 . A fora de termiiiatiunile principali a, e, u, alte tenninatiuni in cnveiitele formali alel im- bei rom. nu se afla de catu in d í in locu de die, si róna in locu de ro lat. ros; inse dx se declina cá cele terminate in a, de unde se si pro- nuncia tlesu cá dîua seau d iiia , er’ r ouă cu a adausu a fora de terminatiunea principale nu se scaimba.
2 . Genuin a inceputu a se destinge după se-sulu fientieloru; inse fiendu câ nu tote fientiele au sesu destintu, de aci si genuin cuventcloru ce se declina a remasu arbitrariu. De [unde si .genuin cuvcnteloru se pote cunosce au după sesulu iieu- tiei ce o insemneza de cumu-va are, pr. bărbaţii, muliere; au după terminatiune pr. cele terminate in a de genuin femenimx: barba, mesa,por ta ; au după usu pr. p o p o m mase. in sing., p o po ra fein, iu plur.; deu te mase., mente fern., nume neutru. De gemi mai de aprope la fia-care terminatiune.
3. Nu tote cuventeîe ce se declina au amen- doi mânerii ci unele numai sing. pr. rouă, Petru, llom'a etc., altele numai plur. pr. ba l e d e - la b a ne usitatu in locu de ba na ital. ba v a . l i nele numai in cei a însemnare nu au sing. pr. s i ele candu insemneza partea precare in caii se pune s ieu'a lat. se l l a , ci s i ca in sing, candu insemneza sieu’a de pre cala; spate pi. fora sing, candu insemneza partea dosului de intre umeri, vulg. si spe te, ci sp a ta in sing, candu insemneza arma lat. spa tha gr. o/iádr} ital. spada, seau unclta de tiesutu. Altele se audu cu doi piu-
100
ra li: mase. si fern. pr. numern , um eru lat. nu- merus , h um eru s pl. n u m e r i , umer i si num e r e , u m e r e .
4. Caşurile tote nece intru unu cuvcntu nu se afla cu terininatiunc destinta. Genetivulu si Da- tivulu are numai una terminatiune totu de un a, si in plur. inc a numai in prea pucine pr. l o r i i , unor i i etc. Acusativu destintu au numai pronumele personali in sing, me, te, se. V o c a t i v u numai cele terminate in u pr. P i e t r e , ome. Formele ce lipsescu se suplenescu au prein articlu, au prein prepusetiuni, au pre in contestulu cuventa- rei, pre cumu se va vedé sub costructiune.
5. Cuventele ce se declina spre scurtare le numimu nume pre cumu si sunt tote suptu un respectu mai generariu; er’ in specie le vomu numi cu numirea speciale; sus tan t i v e , a d j e c t i v e , p r o n u m e si - p a r t i c i p i a- Declinatiunea generica cuprende sustantivele, adiectivele si par- ticipiale, er' cea specifica n um e l e p r o p r i e , u- ne sustantive si adiective, si pronumele.
6. Spre mai mare facilitate in declinatiune vomu adauge si a r t ic Iu l u simplu LU -LE mase., A fern, in num. sing. etc. si pan’ a nu ajunge la loculu lui in sistema, cărei este intre pronume (L V I I I ) .
XLIX . G e n er i c a : Articulata.
Declinatiunea generica se face au numai intru însemnarea numelui nedeterminata, pr. o mu, mu- l i e r e , l emnu, neanumindu care omu, muliere au lemnu ci numai preste totu luandu;— au intru însemnare determinata, pr. oinulu, mu l i er ea, Ie mnulu, voiîndu a insemná, câ nu de altu ceva-
101
si se cuventa ci numai de omii etc. pr. omu lu crede; au de una specie pr. o m u 1 u bunu, m u l i e r e a f rumosa, l emn ulu verde; au de individui anumiţi pr. omu lu mieu, inul iere-a ta, lemnelelui .
Declinatiunea nedeterminata se face numai după singura terminatiunea numelui; er1 cea determinata adaugunduise in capetulu terminatiunei u- na părticea, ce se numesce a r t i c l u si se declina împreuna cu numele, pr. o m u - lu o m e n i - l i , m u 1 i e r e - a m u l i e r i - l e , I e m nu- lu l e m n e - 1 e etc., după schem'a urmatoria :
Sing. N.A. mase. LU, le. fern. A.G.D. LUI. EI (lei), i.V. LE. —
Plur. N.A. LI, i. LE.G.D. LORU. LORU.
No t a .1 . Originea ardeiului e insasi terminatiunea
numcloru, precumu si la greci articlulu numai mai tardîu s’a adausu luanduse terminatiunile cele mai generice si strapunenduse de in capetulu cuventeloru la inceputulu loru cu ceva modiiica- tiune pr. ő »9sós, a âeâ; er’ la noi remasera nestrămutate. De unde veru-asemenea se pare, câ si articlii noştri la inceputu au statu numai de in repetîrea vocaliloru u si a in sing, i si e in plur., er’ L s’a adausu mai antaiu numai spre împiedecarea contractiunei vocaliloru, unde dein asta con- tractiune s’ar’ poté nasce confusiune intre caşuri determinate si nedeterminate pr. in num. pl. fern, unde doi k contragunduse in unulu nu s’ar’ sem- tî in pronunciare nece una diferenţia intre d o m n e ne determinatu si d oninc contraşi! de in d o m n e-e.
102
Inse usiilu mare parte l’a introdusa si aliu- rea dnpa aceeaşi norma, anele adeca acelcsi vocali ocura pr, intre o, si u, si intre i si i iacandu d o i n n u - k si domni-i- i in locu de domnu-u si domni-i; er’ intre â osenru si á chiara L na s’ a introdusa, diferpnti’a acestora vocali fîenda destu- lu de însemnata in pronuneiare de si originea le e aceeaşi; nece intre e si a, de unde remase dom- na - a si mn l i e re- a, numai cata â s’a lapedata urmanda á nepatînda ceva intielesula (V III, 3). Alta asa inse mai vulgariu ci forte latîtu na mimai nu a inîtodusu pre L intre doi a seau i diu- inetatîti, ci .chiara ia si contrasa in unuia intregu si lunga pronunciandn o m ti si o m e n i in locu de ounf-u omeni-î, di fereli ti’a intre u si i diume- tatîti si întregi fiendu eraşi destula spre însemnarea diierentiei intre deciinatiunea determinata si nudetermiuata, er' nu si aliurea. Ortografi’a ba- serecesca nu scrie pre a nrmandu i.
2 . Artichilu are doua genuri mase. si fern., er’ caşuri deşt inie pentru mase. in sing, trei: la , l a i , Ic, in pi. doua: li, l o m ; peatra fern, in sing, si pl. cate doua: a, e i si le, lori i . De intre carele: L V de in num. sing. in. se scaimba in LE deca terminatiunea numelui mase. e E, pr. o mu: o m u - la , ci cane : cane- l e . E l gen. dat. sing, fern, c in locu de a i de la a si i câ lu i de la la si i; inse ai na se mai aude in usu, si c i încă pucinu mai alesu numai la celi vechi, ci in locui se aude î diurneiatîtu contrasa de in ei; er’ l e i se au contrasa 1 î numai in pronumele compuse : c e l e i si a c e l e i scau c e l i si ace l i . LOilU gen. dat. pl. c pentru a meu doua genurile.
3. Artielulu se usitezu si. câ relativii in ca
103
şurile scrimdarie : da tivii si acusativo, inse cil ceva modiiicaiiune in proiumciure, asia in dat. sing, intru anicndoua genurile se pronuncia i diumeta- titu contrasu dein l i in locu de lu i si l e i seau ei; iu acuş. sing. mase. remane tutu de un’a lu cu u, er’ in lem. se pronuncia o in locu de a; in dat. pl. aniendoua genurile făcu numai le , care inse urmandu alta părticea se seau I in locu de e si v e i , se intorce in l i fora de a se molia L, pr. le dâ, l i - s e dâ, l i í dâ, i i i b ene in locu de l e - s e dâ cuinii scriu celi vechi, le v e i d â, le e bene ; er’ in acuş. mase. li cu 1 moliatu si i diu- metatîtu, si in usulu vulgariu candu nu se potelega de cuventulu de in ainte cu *. in locu de fülein cá si Iu de in sing., pr. « a, *i, care inse mulţi de in celi vechi-lu scriu fora fulcru; a#, i seau a , Í, si candu nu se împreuna; acuş. fém. pl. se dî- ce cá si dat. 1 e fora scaimbare.
4. L i in articlu, a fora de relativulu l i scaim- batu de in 1 e in dat. p i., la noi ceşti de in coee se pronuncia numai cá un i diumctatîtu moliandu- se 1 de totu, inse in concursă cu altu i amendoi numai cá unu î întregii, pr. o m e n i - I î cá omeni, ortografi’a baserecesca-i scrie totu de un’a pre amendoi pr. w am h íh .
5. Celi de pruste dunăre pronuncia articlulu in tote caşurile cu L a fora de numin. sing. fern, a, si pre lu si I i totu de un’a cu vocali întregi; er’ vocalile terminatiuniloru u si i ale mimeloru, acuma întregi pr. domni i - I i i , o c l i i i - iu , c o r bii -lu, pl. dom n i - l î etc. , acuma diumetatîte pr. capu - Iii, lo cu-hi, lup u-lu; pl. o m en i - l î , f r a t i - l i , c i t a U - l e etc.
6 . De in articlulu iu -a e formalii celu pro-
104
numenale posesiva si mimerale alu-a, si pronumele elu, c e l a , a ce lu etc. care si in locu de articlu se usiteza, de carele intre pronume.
7. Articlula ce se numesce n e d e t e r m in a - tu unu intru insemnarea numerale au o r e - ca re, nu e adeveratu articlu, ci numai cuventu câ si altele.
8. De concordarea articlului cu numele seu in declinaliune mai diosu.
L. In A : Declinatiunea I.
Declinatiunea nameloru terminate in A seau antaia e un a a femenineloru, si in form’a nedeterminata are doue terminatiuni: A si E, de in carele A e pentru nmnin. acuş. si vocativulu sing., er’ E pentru genet. , si dativulii sing, si pentru tote caşurile minierului plurale, si se face după schem a urmatoria;
Sing, Plur.N .A. DOMNa-a. Filia-a. DQMNe-le. Filie-le, G.D, DOMNe-ei. Filie-ei. DOMNe-loru, Filie-loru.
N o t a .1 . Numele terminate in A chiaru seau o-
scuru sunt tote de gcnulu femeninu; a fora de numele proprie ale personeloru de sesu barba- tescu pr. Ltic'a, T o rn a etc., si aceste doue du si nu proprie inse numai de persone barbatesci; tata, popa, de care in specie.
2 . Declinatiunea numelui cu articlu s’a pu- su, câ si de ci in ainte, dopa form'a recepta si după principiulu cumu-ca articlidu se concorda cu numele seu nu numai in irumeru ci si in genu si caşuri; inse esempleie arata cumu-ca se face
105
si afmentea, adeca seau indercptandu artidulu după termi naţiune fora a cautâ la genu pr. in pop'a, t a t’a cu articlu fern, după terminatiune, macar’ câ numele-su masculine,— 'seau indere- ptandu terminatiunea după articlu pr. de in m a- n’a, nor’a, s o r ’a in locu de m a n u - a, nor i i -a , s o ru -a in urma s’a facutu mana, nora , sora după legea asemenatiunei (X X X V ; 2 a ). Esem- ple de caşuri mai in diosu.
3. Terminatiunea nuininativului sing, seau in A oscii ru pr. in dom na, seau scaimbatu in E pr. in f i l i a, totu de un’a se lapeda in aintea ar- ticluhü fernen, si lapedarea (elisiunea) se semna cu apostrofu, pr. d o m n ’a, f i l i ’a.
Numele, care lapedandu pre L de in terminatiunea e l a (X X IV , 8) au contrasu vocalile re- mase E si A in diftongulu ea, pr. si ea, stea, mas ea in locu de siela, stela, masela, lat. sel- Ja, Ste l la , m a x i 11 a, impreunanduse cu articlu- Ju A fern, spre împiedecarea contractiunei intre aceşti doi A iau intre ei vocalea diumetatîta u pr. s i e a - u a, s t e a-u a, m a s e a - u a, care ortografica baserecesca reu o scrie cu o. Inse fiendu câ nemica sta in contra si acelei păreri, cuinii ca nu numai iiter’a L, ci intrega silab'a LA s'a lapéi! atu de intru aste cuyente, deci terminatiunea e a se pote spectâ si câ numai una vocale reu pronunciata in locu de ii stramutatu de in t pentru urmatoriulu s de in silab'a lapedata a®, si preia urmare ase scrie numai cu e pr. s i e -ua , ste-ua, masc-ua, care pentru compendiu se si mai recomanda. In cele alalte caşuri terminate in E de in aste curente L crasi vene in ainte pr. s i e - Ie , s t c - l e , mase - l e , si cu articlu; s i e l e -
10Ö
le, ste l c- Ie, m a s e l e - I e etc. Cele cosemaide- eiina după asta norma se vom tracta intre specialităţi pr. (! î; grea, re a; mea, t a,s a; t r e i - t r e l e .
5 . Terminatiunea Gen. sing, totu de nn’a aceeaşi e cn a nominativului plur., chiaru si candu usidu a scaimbatu pre e in i pr. unei domne , d o in n e -1 e; v a c a lat. vac c a: unei vac is i v a c i l e. Genetivulu articulata se formeza in doua moduri:
a) concordându articlulu cu casulu respundie- toriu ne determinaţii in E ca in schema pr. dorn ne-e i , va c i -e i după usulu celoru vechi;
b) concordandu articlulu nu cu casulu cores- pundietoriu ci cu numinativulu in â oscuru pr. d o m n a - e i , v a c a-e i , care forma inca se afla la celi mai vechi de si mai rara scrieiulu: ad/mezi,
cTjezMwuezi de la ju ne a lat. j u v e n - c a, d ră c e s c a, s t r a m o s i a in locu de j u n c e- e i, d ra ce sc i - e i . Mai usitata inse e form’a contrasa in e i si ii, de in carele cea de antaiu e i se pote specia derivata si ca de in e-ei, si câ de in a-ci lapedandu pre â oscuru in ainte de alta vocale câ si in numinativu pr. do m n a gen. doini tei ; cea aîalta e contrasa asemenea au de in i-e i pr. v a c i i in locu de v a c i - e i , au dein e i pr. in usulu vulgariu do ami l i i , in care aceli doi i diumetatîti se prommeia câ unulu intregu, iota de asi pierde t cehi scaimbatu in i influen- ti'a in i si o; de unde se pronuncia do amil i cu o deschişii; inse asta mai de in urma formaţiune e cea mai vitiosa. Asemene esemple de concorda- tiune se afla si in cele alaltc do ne deci i naţiuni pr. d o innu - 1 e, m en t e-e i etc.— trmaiorielc făcu gen. intru amendoue formele: n k n é de in n e v e cu art. neu ’a gen. ne i f a i si né ei; jiwtfs
107
róua lat. ros, cu art. r ó u ’a gen. r ou a ’ i seau r ó e i; a^ä aúajat . u va cu art. aú’a gén. aúa-i si a úei; asia si adiectivulu n o u a gen. noua-i seau n ó e 1.
0. Diferenti’a intre genitivu si dativu, pre curau si intre numin. si acnsativu intru amendoi uuinerii si in tote trele declinatiunile se deter- niina pre iu regi ine, de care mai diosu.
7. Vocativnlu sing. ne determinatu e câ si numin. pr. d o m n a! f i l i a l , er’ determinatu nu se aude de catu cu o in loculu lui a , terminativu au articularii! pr. dom n ’o cu o descliisu in sila- b’a antaia; inse asta formare se face cu partice- ua intreiectiunale o! ce respunde vocativului in nume si imperativului in verbe, de unde si in vocat. num el orii proprie fern, si mase. pr. Marino, L u c ’o, Tom'o inca si Pe t reo ! , si in verbalii v e u ’o in locu de v e n a ! — In plur. voca- tivulu ne articulaţii e câ si in numin. pr. domne! f i i ic, er’ articulatu câ gen. plur. pr. domne-lo- ru! filie - lo ru ! care si in cele alalle declinatiuni se oserbeza.
8. Terminatiunea nominativului plur. intru adeveru e mimai E pre curau in schema; inse u- sulii pre înceţii in prea multe cuvente a scaim- batu pre e in i pr. vaca, pl. vaci ; de unde multe ce ástadi le dîcemu cu i Ia celi vechi le aflâ- mu cu c, pr. u n gh i e , v i e lat. v i v a e , v i l i i é , A'ol ie; bcs î c c ; la creme; c ene lat. cenae, f u n t a ne, 1 u m i n e, 1 un e, r a i l e c ine , s á r c i n e, s e p t a m a n e; i e r e s t r e, p i e t r e; gure, m e s t e- c a tu r e; c é t e r c, a 6 rg i i r e, \ ip e r e; cam e- s ie, us ie; nun te, sage te; si altele; pre culmi si unele inca si adi totu se mai audu cu k
108
pr. bar be, casc, palme; asiá catu a nevolia este a defige lege pentru unu usu asia scaimbato- riu; inse si pana astadi e aremasu in mai multe terminaţi uni de catu i, si in specie:
a) in numele ce au doue destinte terminatiu- ni după genii in u si a, fia acelea sustantive, au a- diective, participia au participiále pr. dom nu-a, f i i iu-a, socru-a; p o mu-a, peru-a, prunu-a; b u nu-a, negru-a; i n t i e l e p t u - a pi. fern, domne, fllie, socre; pome, pere, prune; bune, negre, intielepte; esceptiunile sunt pucine;
b) cele terminate inba, da, fa, la, ma, pa, sa, ta, pr. barba ; coda, unda; s c ro f a ; ola; bruma, coma, r ima , s cama lat. squamma, spuma; apa, cepa, cupa, epa; casa, copsa, mesa; costa , lup ta , p 1 a c e n t a, r o t a, s p a t a, cresta , costa, v i t a ; vedua, cu pucine esceptiu- ni; asia si cele terminate in ci a, dia, ti a, pr. a- cia, fa ci a; f r u n d ia , rad ia ; s emen t i a, v i - t ia; al be ţ i a, b l â n d e ţ i a, f rumosé t i a; cu nosc e n t i a, p o t e n t i a, s c i e n t i a etc.;
c) ctde terminate in ea seau é seau î, ce in pl. liau silab’a le pr. stea-stele, bale , dî le,
Er! in r se pronunţia mai multu:1 ) de intre sustantive cele terminate in ca, ga,
na, ra, pr. vaca, fur ca , etc. inse musca mu- sce, bes ica si bes î ce ; v e rga ; l an a inse v é li a ven e, p e n a-e, f u n t a n a etc. si fu n tan e; s c r ip tu ra , mor a, o r a etc. inse f i amur a-e, Um bra-e; v i ora- e , gura etc. si gure;
2 ) de intre adj. cele terminate in e s e u - és ca pr. domnescu-a numai cu i spre destingere de adverbia, care intru asta terminaiiune sunt prea copiose si se termina in e pr. domn esce etc.;
109
3) de intru ambe clasile cate in numiii. sing, se termina in ia cu e in locu de a, pr. orecb ia , socia, f o l i a etc. inse unghia etc. si unghie; si alte puciue.
De unde reducerea formei primitive in E in locu de i in ori ce nume de acesta declinatiune are fundamentulu seu nu numai gramatecu ci si istoricu. Er’ scaimbareai in l inca nu se pote luá de dctotu sinentita, fiendu aceste doue vocali asia cumnate si mai identice, de unde si Ia latini asia de multe ori se scaimbara pre curnu arata formele varianti in is si i, es si is pr. o mn e-i, omnes-is etc. er' la noi se fece spre scurtarea cuventului au dein alte cause atense.
9. Declinatiunea I. acesta mai aprope re- spunde celei de antaiu latine asemenea terminate in A, cu genet. dat. in a e in locu de ai seau E ca Ia noi, caria forme respunde sinumin. cu voc. pi. pr. doinina-ae, si cu vocativulu sing, asemene nuininativului inca si cu acuş. sing. lapedaiidu pre M pr. do m i na-m. In cele ala lte caşuri pl. latinii au forme casuali ce ne lipsescu, si demustra ne- Volenti’a loru in desvoltarea forinelorn limbei; inse formele primitive ne au remasiu a si e si in loculu acesteia i, pre cnniu si latinii au disu in dat. pl. feni. is cá si in mase. de in E in locu de aes, pr.mensis dela mens a-a e in locu de inen- saes, si numai in dubia au retienutu vocalea primitiva a pr. domina-bus ,
10. Inse fiendu ca si latinii multe nome tér- minate in ia trecu dela I. Ia' a V. declinatiune mutandu pre a in es pr. mater i a , b l a n d i t ia , m o l l i t i a etc, in mater i es , b l andi t i es , m ol-
110
l i t i es , * **)) asia catu si in caşuri diferenti'a e numai a si e; de aci si in limba'a rom. nu numai fa c i a s’a facutu ca si Ia italiani in locu de f a c i e s a latiniloru, ci si unele sustantive terminate in e- t ia se pronunciacu nnuE cumu-lu cere altu e nu a urmatoriu, si de aci mai multu in pi. de catu in sing. pr. b l ande t i e , bt ine l ie , b c t r a n c t i e , ca run te t i e , te ne ret ie - 1 e, si f r u m o se t i ’a câ si f rumo s e t i e -1 e etc.
11. Sunt inca unele sustantive in limb’a rom., de asta declinatiune, care la latini sunt pl uráli er’ la noi fein. sing. pr. usia fern. sing, lat. o s t i a n. pl. etc., scau >câ aceleaşi pr. r a d i a Ia noi fein. sing. lat. r a dius, inser a d i ar e de in rad ia cá g 1 a d i a in locu de gladii Inse si latinii disera os t i a in sing, in numele cetatei de la usi’a Tibrului in mare; er’ fornfa A la latini a dese ori se usitâ si pentru numerulu sing. fern, si pentru celu neutru pl. pr. h or de a, mus ta sing, in locu de h o r d e u m , mus turn, inca si a r m e n t a in locu de ar m eu turn etc. * * * )
LI. In U: Declinatiunea II.
Declinatiunea numeloru terminate in U se împarte in doue: a masculineloru si a neutrelo- ru, de in carele —
a) a mascul, are trei terminatiuni: u, e, si i, adeca: u pentru cele de antaiu ]>atru caşuri N. G. D. A in sing., E pentru Vocativulu sing., si I
*) Charisiu 1. I. c. 13, 9: Segnitia an segnities?**) Quintil. 1. I. c. Y. 16.
Quintil. loc. cit. Noniu sub cnventulu arrnen- t a etc.
n i
pentru iminerulu plur. D om nu, d o m n e , domni; er’—
b) a ncutreloru numai doue: u pentru nmne- ridu sing., er’ pentru plur. se au E seau A renm- nendu mnnerulu silabeloru ne immulfi iupr.de- g e t u, d e g e t e ; osii, o sa ; seau UE adausu ia u, de cresce cu una silaba pr. te nipu, te mp urc.
Schein’a declinatiunei masculineloru.Sing. Plur.
N. A. DOMNu-lu. Filiu-lu. DOMNi-li. F iii li. G.D. DOMNu-lui. Filiu-iui. DOMNi-loru. Fiii ioni.Y. DOMNe-le. Filie-Ie. DOMNi-loru. Fili-Ioru.
- N e u t r e I o r u.
Sing. N. A. DEGETu-Iu. OSu-lu. TEMPu-lu.G.D. DEGETu-lui. OSu-lui. TEMPu-lui.
Plur. N .A. DEGETe-le. OSa-le. TEMPure-ie.G.D. DEGETe-loru. OSa-Ioru.TEMPure-loru.
Nota .
1 . Numele terminate in u sunt de doua genuri: masculine si neutre; si numai trei nume de celu femeninu: manu lat. mauus, intru asta forma numai la celi vechi; n o ru lat. n urii s, si s o- ru lat. sor or, care inse tote pentru genuin loru fein, si-au mutatu terminatiunea de in u in A: mana, nora ital. nu or a; s ora retorom. sora it. numai s o r e 1 1 a, isp. s o r, fr. s o e u r, prov. sor si sörre ; de care intre specifice.
2 . Genulu mase. e mai mare parte alu nu- meloru ce insemneza fientie v i e t i u i t o r i e pr. D. d i e u, ang er u, omu, si plantele; si se determina de in mai multe motive:
112
•a) după sesulu barbatescli alu fieliticloru su* fletíte ce insemneza pr. otnu si ce se dícn si se tienu de Omu pr. ba rbatu , cumnaţ i i , f i i i » , f e t i o r u , socru; domni i , fauri i , furi i , s ier- bu, soc iu; pas t o r i u , b o a r iu, capra rin , pe- c u r a r i u , va car iu, v i t i e l a r i u ; l emn ari u, ine sár i i t etc.; de vite: p a t r u per la t e pr. a- seîtu, bou, calu, cerbii, leu, lupii, mascurii, porcii, tauru, ursu, vieru etc.; p a s e r i pr. corbu, vulturii etc.; si altele pr. ar ic iu, l imbr i c i i , pedu- chiu etc.; de intru aste si cu E : vu l tu re , pe- d u c h i e totu iu mase.;
b) după calitatea de plante: pomi pr. aiului, ceresiu, fragariu, gutuniu,- meru, muru lat mo rus, nucu, peru, piérsecu, pomii, prtinu, visinu etc.; a r bur i pr. acaciu, cárpenu, ceru, cornu, fagii, frâsinu, jugastru, junépenu, pinii, rugii, socu, spinii etc., l e g u m i pr. napu etc.; e r b e pr. tri- foliu etc.;
c) după terminatiune derivata in é 1 u si urnpr. ca t i e lu , po rcé in , v i e t i e lu ; p e d u c e lu , inca si c e r c e lu , f üs t é in , n e g e lu ; f águru, mugur u de la mucii etc.;
d) după usu, d e i n p a r t i l e corpului : ficaţii, peru, pumnii; ochiu, renunchiu, trunchiu; muschiu, negu lat. naevus, de unde negelu; inse c o t u, f 1 o c u, gen ti c b i ti, m a n u c h i u, m u- cu, umeru inca si nu'meru pl. au si in i si in A seau E, unele cu însemnare diferente; si in urma aceste: agru, campu inse si câmpuri,casiu, 1 tic é f e r u, m i e d i u si miediuri, muru lat. murus, n o o r u, p a s U vulg. pasiu, s a c u etc.
3. Genulu neutru este alu numeloru celoru alalte ce insemneza lucruri nesufletîte, a caror’a
113
temiinatiiuiea plurale e tripla in a, e, si re scau ri.4. Vocativul» sing, nearticulaţii alu mascu
linelor» numai in pucine cuvente se afla usitatii, pr. ome, domne , soci e, i n v e t i a t o r i é mai raru; inse: cumnate , cuscre , v e r e , v ec ine , d race mai desu, si adj. bune etc. F i l i e şeau f i i i ca <{)u, cjni numai la celi vechi. In usulu de astadi se formeza mai numai cu articlulu LE, inse fora de a se concordii cu vocativul» nearticulaţii ci cu niimiiiativulu, rá si de alte multe ori pr. omu-le, domnu-le, sociu-le, invetiatoriu-le, s o c r iile, filiiide. Une ori in loculu vocativului se pune num. sing, fora articlu pr. o mu bunii ! — Neutrele inca de se usiteza invocat., se formeza după acestasi norma cu articlu pr. Ce r u-Ie, cu v e n- tu-le etc., mai raru fora articlu, pr. cu v e n t e , pamente etc. in stilulii baserecescu,candu se personifica .
5. Numele masculine de acesta decliiiatiunc formeza numinativuiu si cele alalte caşuri plurali scaimbandu pre U in I, pr. domnii , pl. domni ; inse,—
a) cele terminate in iu cu i diumetatîtil, de si după regula s ar’ cadé a fonná liuinerulu pl. câ si cele alalte cli ii, inse usulu aici prouuncia numai un i inca si acest” a diumetatîtu pr. f i i i ca í|)Ü; ér’ cele terminate in iu cu i iiltregu se declina regulaţii pr. viu, pl. v i i ;
b) numele terminate in sing, in In, in plur. Se prouuncia cu L moliatu (X X IV , b ) pr. calu, c er c el u, m i s i e i u, p o r c e l u etc. pl, ca l ipro- luinciatu K&i, etc.;
c) numele omu lat. homo, formeza nuineru- lu pl. crescundu cu una silaba câ la latini: óme-
8.
114
ni lat. hóm in es; intru alfele asta norma nu se oserbeza, de unde dracu, len lat. draco, leo, au in pl. drac i , l e i lat. d r a c o n e s l e o n e s .
6. Numele neutre, care formeza numeruhi plur. in A sunt:
a ) cele terminate in ru primitivii, pr. cari i , f i e r u , p o p o m inse si pop or e la celi vechi; si ou pl. oua lat. o v in ii ova; după care norma si unele adjective : a i n a m -a, nou-a, doi-a; cu a oscuru câ i ; si italianii pl. mura de la muro lat, murus.
b) cele terminate in silabele siueratorie s u, ciu, din, siu, tiu pr. vasú vasa lat. vas la celi vechi vasúm, osu osa lat. os la celi vechi ossum siossucu pl. ossa s iossua, fusu liisa lat.fusus sifusum-a, v i s u visa la t.v isum -a insesi v i s u r i câ si nasur i , respunsu-ri etc.; hraci u*a lat. brachium-a, lac iu-a lat. laqueus, l î - ciu-a lat, l i c i um-a, j u d eciu-a lat. judicium-a; o rd iu -a lat. ho rd eu m-a ; stupusiu-a, nego- t iu negotia etc., cu a oscuru, pre alocuria cu f., si in unele in ri;
c } cele terminate in iu cu î diumetatltu, in care a se scaimba in e in pronuncia pr. in l i u : mal in , pa l iu, co l in ; in n iu: ca l can iu , búb on iu, ca pe tun iu, cu niu; in riu: altariu, a- mnariu, braciariu, celariu, cuniariu, degetariu, me- dulariu, pieptariu, porumbariu, taliariu ital. ta- g l i e r o, tambariu ital. tabar ro , umbrariu, urne- rariu, verdiariu, vestiariu; ajutoriu, cuptoriu etc.; si numele la noi anticatu i l i a lat. i i i a Ia celi vechi ir, la celi de dein colo i l i e ; ge nu chiu si m a n uchiu si cu i (not. 2 d)si cu a: g enuch i -a , manu chi -a.
7. Neutrele cu E in pl. sunt:a) cele cu accentulu in silab’a antepenultima
sicu e scurtu in penultima pr. in eci i : cânte- cu, iu tun ere cu ; iu e i u : fu l g e ru , f l ue ru , s iueru; si in etu: a inb i c tu , bóc etu, c a p e tu, c resce tu, cugetu, d e g e t e , f r e m e t u , g e m e t e , s u f l e t e , sun etu, tu ne tu, tem etu; si capu cu una silaba mai lungii pl. c a p e t e ca la latini ca pu t pl. ca pita;
b) mai multe terminate in nu pr. l emnu, semne, in demne , s caun« , co r nu lat. corne, horn 11; si g r a nu, f r en up l . g r a u e f r e u e cu N pronunciatu; ci se nu lat. s inus pl. senuri;
c) cele terminate in entu derivate pr. cu- v en tu , im brac amen tu, m o r meu tu, r o galii entu etc. ci venti l , p a m e n t u in re; reu se dîce in sing, rogamente, imbracamente, incalcia- mente in locu de î n c â l c i am entu, seau m o r na entu r i in locu de m or mente etc.;
d) cele terminate in o r e derivate pr. f o l i o - ru lat, f o i i o lum, pe t i o ru , u r c e o r u etc.; ci u s t i o r u lat, o s t i o l u m pl. in i: us t i o r i ;
e) unele terminate in cu si tu pr. acu, arcú, buricu, spicu; cut î tu, r e sa r i tu , la celi vechi si m ir a tu seau mi minaţii, s c a p a t a t u etc.; ci f o c u, 1 o c u; f r u p t u, v i p t u ■ lat. v i c t u s -us etc. cu re, a fora de m i d i - l o cu pl. midi- loce; f io cu si f io ce;
f ) si altele pucine pr. m ân i pl. mere, satu -e, capestru-e, versatu-e; cotii si cote.
8. Cele alalte neutre mai tote formeza nu- merulu pl. adaugundu silab a RE, cuinii scriu celi mai vechi seau r i cumu scriemu si dîcetnu noi, p. cercu, lacu, locu, focu, jocu; fundu, vadu;
8*
116
f r i g u , jiigu; ratnu, fiunu; fenti , senii, linii, v inii, somnii, suspinu inse si su sp in i la celi vechi; teuipU; ceru, emu, luCrU; dosu, plânsu; stra- tu, pieptu, tiestu lat. t es tű, viptn, friiptu, scutii lat, sCUtum, gutu, ventu etc. Celi vechi: ce- r i u r e , f rupture , l o cur e , luc ru re, v i p tn - rd, etc,; care fonna e inai origiitaria, er’ cea de acţiuni in r i eá înalte alte mai secundaria si numai eufonica; la celi de dein colo sî iii ra ci ra- ru pr, g r e á iura pl. de la g r e a i u la noi gra- i u - r e ,
9. Scaimbarea terminatiuneî neutrelorii iu plur. de in a in e vene de la acelu mare nesu, ce se afla intre aceste doue termiiiatiuni de in partea genului femin, asia catu si la latini nrtcle neutre se pronurtciara cu ae in pl, câ cele femenine nu cu a pr, pronumele haec si quae inlocude hac, qua câ in siqua, câ si in fein, sing«; si de in cuntra unele femenine se pronunciati cu A si in plur. pr. haec scala, s copa in Incit de h a c scalae, s co p a e (Quint, loc. cit. c, 5,16).
10. De asemenea, scaimbarea terminatiunei RE iu plur, neutr. in locu de ra in r i inca edupă usululimbei latine, care pre e finale presto totu si re inspecie adese ori l'ascaimbatu in i seaii ri nu numai in nume, asia catu inşi gralnatecii nu seiu cnmu emai bene: a m a r e in abl, sing, au a m a r i * ), ci si in verbe aleşii iii a 2 , pers, sing. a linóm tempuri pasive pr, am a ri s, a m a b a r i s , a m a b e r i s in locu de am ar e , a m a b a r e , a- toaberC etc,
11. Declinatiunea masculitleldrü si neutrelo-
*) Charis. 1. 1, c. 16, 16: a mare an a mari?
117
rii in u, in catu intru amendoi minierii totu atate silabe an neimmultite, respunde declinatiunei latine a !!. si a IV ., er’ in catu munerulii silabelo- ru lise innnultiesce in plur., respunde declinatiu- nei latine a III. De aci si in declinatiunea nostra, câ si la vechii latini in a IV. declin., numerulu sing, reinane nedeclinatu, necomputandu adeca co- sunatoriele latine s si in de in masculine, pre cuinii nu se afla nece Ia latini in neutrele de a IV. declin.; er’ inplur. cele mase. se termina in i la noi câ si la latini pr, d om n i lat. domin i , si cele neutre la noj seau cu a câ la latini seau cu E au re in loco de a, ae si ra ale latiniloru pr. osii lat, os os suin si ossu, pl. o sa lat. os sa si os- sil a; t empo, p i ep tu , f r i g u lat. tem pus, pe- ctus, f r i gus , pl. t e m p u re , p i e p t u r e , f r i gu- re lat. tempóra, pectora, frigóra. In catu inse pentru afinitatea seau mai identitatea declinaţii! nilo- ru a II. si IV. la latini adevercsce usulu scaimba- toriu intru declinarea numeloru masculine si neutre terminate i i ius si iun seau u după amendo- ue declinatiuuilc, asia catu esemplele sunt nenu- merate si gramatecii nu sein după care declinatiune e mai bene ale declinare *},
LII. In E: Declinatiunea III.
Declinatiunea numeloru terminate iu E se împarte in t r e i : a masculinelorii, a fenienineloru, si a neutreloru, de in carele —
a) a mascul, are doue terminatinni: E si I, a- deca: E pentru sing,, er’ 1 pentru numerulu plur. pr. l a p t e , l ap t i ;
* ) Quiniil. 1. I. c. 6. 27: Qnum Sen atu s senafussenatui, an sena tus senati senato faciat, iucertum sit,
118
b) a fernen, érasi doiie e si r, inse E numai pentru nutneriiin sing, in N. A. Y. pr. par te , or1 i pentru gen. si dat. sing, si tote caşurile plur. pr. par t i ; er’ —
c) a neutreloru numai una terininatiune: E, pentru amendoi numerii si tote caşurile pr. nume, plur. nu ine ne si nume.
Schenfa dclinatiunei a tote-trele.Mase. Fern. Neutr.
Sing. N .A. V.LACTE-LE. PARTE-A, NUME-LE.G.D. LACTE-LUI. PARTI-EI. NUME-LUL
Plur. N.A.V.LACT1-LI. PARTI-LE. NEME-LE.G.D. LACTi-loru. PARTi-loru. Nume-loru.
No ta .
1 . Numele terminate in E sunt de trei genuri: masculine, fernen., si neutre; in declinatiu- nea caror'a articlulu in mase. si neutre in nuine- rulu sing. se inderepta după vocalea terminatiu- nei dîcundu LE in locu de lu, er“' in fein. sing. a se împreuna in diftongii cu vocalea terminatiu- nei E de in ainte pr. par-tea-, in cele alalte caşuri amendororu numeriloru articlulu remanc câ si in declinatiunile maidéin ainte si se concorda intru asemenea.
2 . Genuin mase. alu numcîoru terminate in E se afla mai pucinu de catu celu femeninu, fora de a ise poté aseinná alte motive de catu sesu- lu au ii sulii; asia:
a) dupasesu: a r i e te , be rb ec e , f ra te , genere, os p e, p a r e n te, j o d e, si mi re seau dela mare lat. m a s - m a r c mutundu pre a in i, seau dela m i l e lat. mi Ies intru înseninarea de
119
barbatu, precuinii Mars si mas inca de una o- rigine sunt, cu R dieulu vertutei si bărbăţiei, foia 11 barbatu, de unde si vertutea lat. v i r tu s - te s’u numiţii de la v i r barbatu, si grecii A Qrjg lat. Ma rs de la aqqrjv lat. mas; —
b) după usu, ale patrupediloru: cane, l i epure; altom sufletîte: pesce , purece , s i e r p e , s i ó r e c e , v i e r m e ; planteloru: a r bure mai rarii in fern., b u r e t e lat. bo l e tus , p e p e n e lat. pép o -óné la noi cá hó mo- ine, si urmatoriele: ii ente; munte, so re, pa r i e t e , 1 a pte, p i ép teii e lat. pecten-e, t e t iu n e , car b un e, âb ure inse si aburu cá v u l t u ru si vulture.
3. Geniilu fern, e mai latîtu, si se determina după mai multe motive r
a) după sesu: mu li e r e lat. mulier-re;b) după lerminatiune, cele terminate:
1 ) in a r e, e re, i r e, o r e, pr. stare, avere,facere, scire, sare, nare; fiere, miere lat. m e l le; s e ce r e , lat. s i c i l e ; ar dó re, c a r o r e la celi de de in colo lat. ca l o r - rc , curo re la ace- liasi lat. c o l o r - r e , dorore, flore, lucore la celi vechi lat. lu cor-re , putore, sudore;
2 ) i namé , i m e pr. aramé, m i s i e i a me la celi vechi, grăsime, gieime, mărime, mulţime, fratîme etc,;
3) in ate, ete, ute pr. a d e v e r a t a t e , bu- nctate, derepiate, me ser e t a t e la celi vechi; sete, vertute; inse e te cu csceptiuni;
c) după usu, ale célom su f l e t î t e : oie, pasere, vulpe-, p l a n t e l o r u si frupteloru; salce lat. sa l i x - c enu salca, gliande lat. g lans-de nu gh inda; si a l t e l e pr. pace, eerbice, cruce; lege; cale, vale, piele; culme, lume; pane, carne
120
reu câ r nuri , grândenc, margine, pecingine, funingine; viespe; lăture, pulbere; tuse; mente, frunte, punte, luntre; nopte, oste; carte, parte, morte, sorté nu sorta, curte, cute; chiaie.
4. Numele neutre terminate in E sunt numai aceste pucine: nu m e lat. u o m e n in pl. la celi vechi nuni e ne cu una silaba mai multu^cá la latini n om in a, acumu scurtaţii num e; fol. e lat. f o l l i s , p ân tec e lat. pan tex - ce ; v c n t r e lat. venter - re , sânge lat. sanguen si sangli is in pl. sân g i n r e in locu d e s a n g i n e lat. sanguines au sanguina.
5. Genetnulu fem. nearticulaţii se destinge de celu mase. pre in vocalea i dilimet,, care e tutu aceeaşi forma si pentru nimici ulu plur. ca si in declini. (L .), si după usulu de acumu are in- fluentia asupr'a lui a accentuaţii de in silab a pe- nult. asia catu a se scaimba de in chiaru in os- curu ]>r. pár t i si asia cârt i , bunetâti etc. de la carte, bunetâte; inse la celi vechi nu se scaim- bâ, de unde se afla scrisu nu m inai: AMijmuţApiÎ, AjCiTApii, ACkSaTAJUÍ, BÍN lKAfli, A£t BAKTATÉI, C’Ă" H’iTATEţi, ci si KA/\ifi, KACii, riAHfi, HAfi, «Ajuţi, nAf-
etc.; inse in pluralele niascujinelori: i asta in- lluentia nu o are, de unde si acum se dice cjifiAip, AAiup cá uxjikaijí de la barbatu etc.
6. Deciiiiatinnea articulata a gen. si dat, sing. fem. la celi vechi se afla in doua nio-. druri: —
a) concordandu articlulu cu casulu respundic- toriu ne articulaţii pr. parti-ei , de unde apoi pre in contractiune se fere pârt i i , care acumu se pionuncia cu un i întregii in locu de doi diunie- tatiti rá part i ; asta fonna a rciiiasu mai latîla in
121
usu si respunde celei de 1 . declin, asemene pr. do- innc-ei, domnei si doamnî (L , 5);
b) concordandu articjulu nu cu genetivulu ne- determinutu ci m numinativulu cá si in declin. 1, la celi mai vechi pr, parte-e i si de ací par té i seau parti fura t moliatu, care forme-su mai rare.
7. Remasîtie de gen. latinii se alia si in numele díleloru septamanei duj>a dieii paganiloru, pr. Mart i , Jói, V e n e r i lat. dics martis, j o y i s , v en e r i s , pre cmnu si M i e r cu r i lat. dies mereu ri i cu i ’contrasu de in dói cá in T it í, Sem- proni ; după acestea se forma si Luni , in latinitatea de midi-lom dies lun is; er’ in numin. sing, cá nume de dîJe si persone de aci se formára luandu articlulu feni. A pr- lunia, martin, m i e r cur i a, j o i a , v ene r ia .
8. Yocativulu sing. nu se díce cu articlu ci numai nedeterminatu cá in numin, pr, f rate! pa rente!, er’ in pl. seau fora articlu érasi cá in numin. pr, f raţ i , pare úti! seau cu articlu cá in génét. pl. pr. fra ti-lo ru !
9. Numerulu pl. mase. se formeza cu i, fora influeniia in a accentuatn de in silab’a pen- ult. si fora iminultírea silabeloru pr. f r a t e pl. f raţ i . Inse j u d e si os pe lat, jndex , hospes fam plwr. imimdiîtu cu una silaba: judeci la celi vechi lat. jud ices , ó s pe t i lat. hospi tes ; in locu de ospe se aude si ospetu ci reu si nou formaţii după numerulu plur., mai reu si nou e j u d i de la j u d e in locu ele judec i ,
10 . Numele fem. inca se termina adi in plur.' in i, inse la celi vechi forte adesu cu e cá si in , sing. pr. nÁ'iiAi, nâniAt, wiptAE, MÂpynuAi, dupăcuiiiu si latinii niimiuatiMilu si accus, plur. acu-
122
mu le scriu cu és acuinu cu is seau e is in cea mai mare confusiune pr. omnes, omn is si o- mnei s.
1 1 . Terminatiunea in le mase. si fern, for- meza plur. in l i cu L moliatu câ si in deci. II. pr. vale, mole pl. vâ l i, mol i cá bzí, moí;— tuse lat. tusis nu se aude in plur.
1 2 . Declinatiunea rom. III. respunde intru tote declinatiuuei latine III., numai catu la noi tote numele de asta declin, se termina in E, can- du la latini terminatiunea sing, nu e defipta si in cea mai mare parte a cuvcnteloru e mai scurta de catu in cele alalte caşuri pr. lac-lactis, pars-p a rt i s. Inse asta diferenţia intre terminatiunea nostra si cea latina si intre caşurile loru vene de acolo, câ latinii după testimoniulu gra- mateciloru loru si-au scurtatu numinativulu sing, lapedandu una litera seau silaba de iu capetulu cuventeloru pr. de in lacte, parte lapedandu pre te,au convertendu pre e in i pr. caniş, c i v i s de in cane, ceve, une ori suplenindu cu adaugerea unui s pr. in pars, caniş, c i v i s , intru tote a- stea după usulu grecescu. De unde formele antice ale cuventeloru latine de asta dcclinatiune, cumu se afla la gramateci si intru alte monumente vechi, sunt mai aprope de ale nostre pr. lacte, pane la Plautu si alţii câ si in cele de I si II. dcclinatiune. De aci se pare, câ si candu nominativele nostre ar-1 respunde ablativului Iatinu, ci numai la aparentia, pentru câ ablativulu Iatinu e adeverat’a forma a mnninativului anticii si întregii, după cumu se scie de in gramatecii latini.
13. Inse in pucine cuvente si noi urmaramu numinativulu scurtatu Iatinu pr. in o mu, leu, ca-
123
pú lat. homo. leo, caput lapedandu cusunatorra finale, si pre o prommciandulu u, carele de ací trecură in declin. II.; si in seceta, jude, ospe, s i e rpe, nume, lume, sânge lapedandu pre n si s seau x; asia catu numai in o mu, capu, jude, ospe, nume mai remase nrm’a vechiului numi* nativu: ómé ne, capetu, júdece, óspete, nú- inene inse numai in caşurile plurali.
LIII. Specifica: a Numeloru.
Declinatiunea specifica se face după unele proprietăţi ale numeloru ce se declina; de unde unele nume sustantive si adiective, pronume si particip ia urmeza mai muîtu au mai pucinu unele forme speciali de cuinu sunt ale declinatiunei generice.
No ta .
I. Nume se dîce ori ce cuventu ce se sca- imba in terminatiune pre in numeri si caşuri, si sunt de doue specie: s us ta n t i v e care insemne- za unu obicctu leale au imaginariu pr. o mu, cii- getu; si adiective care insemneza numai calitatea au cantitatea obiectului pr. bunii, m ul tu; s u s t a n t i v e l e se nmnescu pentru câ de sene stau in cuventare fora midilocirea altui nume, er’ a d i e c t i v e le pentru câ in cuventare nu potu sta de catu adause la sustantive au luandu loculu lorii pr. omu bunii. Sustantivele se subimpartu in p r opr i e si c omuni pr. P i et ru, omu; er’ a d i e c t i v e le in mai multe, de intre care sunt cele numera ! i, proni i mina li si v e r b a l i , ceste de in urma numite si p a r t i c i p i a pentru câ se impariasicscu si de in natura numeloru
124
si a verbeloru. Er’ pro nu inele sunt cele ce se punu in localii niuneloru pr. io, tu etc.
2 . tlnele forme de in declinatiunea specifica sunt intru adeverii numai an om a l i e seau scăderi de la regufa generale, pre ciiinu sunt tote formele care au fundamentu in legea asemenatiu- liei (X X X V ), in catu mai multu nu se potu reduce la formele primitive;—altele inse nu numai nu sunt anomale, ci in catu line ori suplenescu unele forme ce lipsescu in declinatiunea generica, sunt forte regularie, pr. e form’a genetivului mase, de in sing, si plur. care in declin, generica nu se afla, ci numai in unele pronume Împreuna cu articlu si in unele adiective pr. 1 ui, loru; unui, unom.
LIV. Sus tant ive ,
Numele sustantive de regula se declina după declinatiunea generica, afora de unele anomale; de care sunt;
a) numele de afinitate: tata, muma in locu de mama, si f rate , carele in costructiune cu pronumele posesive fora articlu formeza gen. dat. sing, si numerulu plurale immultîndu numerulu silabeloru cu&ni seau *nţ, pr. t ^tâiu, (f^xipsui, M^MÄiit scrie: tatán i, f ra t în i , mu mâne;
b) ‘ alte nume de afinitate cu terminatiune sca- imbata: sora, nora seau sor ’ noru, carele gen, dat. sing, si numerulu plur. făcu immultîndu cu opi pr. s o ro r i , no ro r i ;
c) alţii nume cu terminatiune scaimbata: mana in locu de manu lat. inanus, care după usu- lu anticu remane nedeclinatu pr. mane i , ma-
125
^nit-le etc., er’ ditpa cela mai nou cá cele terminate in A pr. manei , pl. mane- le si mani-Je;
d) altiilu scurtatu: d l de in d íi lat. die, cá si J Cămin ar’ fi scurtatu de in d í-l e, de unde se de- . clina: d í I e, d î I e i si d î I ed e etc.;
e ) numele proprie nearticulate pr. P i e t ru ,se formeza cu•M a r í a, carele in gen. dat.
| articlu inse pusu înaintea numelui pr. lu i Petru,» e i Mar ia .ţ ti Nota .
1. Nume p r o p r i e se numescn, care mi la . tnai multe obiecte se apleca ci numai Ia una per-
v sona au obiectu ca iiidividuu, pr. Pietru, Maria, VRom’a, Itali’a, Europ’a; er’ c O muţi i seauapc- l a t i v e care mai multora persone seau obiecte
t . se apleca cá nume de specie seau gemi pr. o mu, ti tul iere, cetate , t i e r a etc.
2 . Fortn’a «ni in itsu se pronuiicia si sui seau *i cu h intregu au inoliatu pentru tote freie numele, pr. t a tan e - to , fr at în e-s o, si^-bTÄi- *ro, M*ÎTaseau mane-ta ci ml si (fjpsipîVo. De a-
f ci si in pl. tatán: , si m u mâ U i cu n ne inoliatu, * ci f r a t î n i mai rara, er1 fratîî in locu de f r a ţ i ni ^ Cu n moliatu e pi. de la silig. f i a t ini a cá si r soc i a in locu de s o c i n i a, Cimm dîctt celi de r preste duitare. N e Seau n i se pare a fi in locu > de articlu in loculu de le cá in dialectnlti provinci
ale si catalonicu en mase. na fent. in locu de .el, la; seau părticea otiosa cá si in pronumele
, nie-ne, te-ne, se-Ue. T a t a si popa se declina in sing, cuarticlulu A: ta t ’a p o p ’a, tate i -po- pei (L, 1 ); in pi. pop i , ci ta t i mai rarii; inse
. in concordarea cu adjective tirlneza genului pr.
126
t a t a bunii, popa reu; t a ta concordaţii cu ar- ticlulu mase. •raT'ZAtf e de in usulu bascrcceicu; de unde si ta fa no s t ru e mai regulata ca si p o p ’a nost ru de catu t a ta in nost ru.
3 . Dativulu numeloru fern, nearticulaţii cu e i de in ainte numai pre unele locuri se afla adi si la celi vechi pr. ii CAffA, ii Tawap; asta-di mai multu' se formeza au puuendu pre ei in apoia numelui câ in cele articulate pr. Mar i - ’ei, au cu 1 a de in ainte in locu de e i pr. la M a r i a, care părticea se pare a fi prepusetiunea Ia, inse ala- turandu-o cu usulu celoru vechi, carii in mase. inca scriu numai lu nu lui, s’ar’ pare a fi arti- clu, seau celu pucinu prepusetiune compusa cu articlu câ f u - f a . In usululu vulgariu se aude in fein, si lu i in locu de e i pr. lu i Mar ia , ce e vitiosu.
4. Multe nume proprie inse se costrue cu articlu , concordanduse nu după gemi ci după ter- minatiune pr. Luc^a, T o m ’a cá M â r i’a, R o m a si se declina regulaţii, numai catu cele terminate in c’a seau g’a nu formeza gen. dat. de in e-ei ci de in a-ei, remanendu â oscuru nelapedatu pr. Luca-'i, V e r o n i c ă - ’i; in usulu vulgariu acestu *i se pronuncia contrasu in d&KÂ, câ Torn i de in Tomei.
5. Acusativulu numeloru proprie totu de un’a liâ prepusetiunea p re câ nota acusativului iu aintea numelui pr. p r e Luca, p re Mâri’a; p re Fetru, p re Maria; inse celi vechi fora prepusetiune.
6. Numele D o m n e - d ie ii, la celi vechi si ( l u m n i i -d i e u ci mai raru, fora articlu se declina câ numele proprie pr. lu i D. dien, p re D.
127
dien; er’ cu articln, regulatu pr. D. dieu-lu pacei, gen. dat. I). dieu-lu i pacei.
7. Cá numele proprie se declina si numele imaginar ie pr. A, E etc. gen. dat. lu i A, ac. pro A etc.
LV. A d i e c t i v e .
Numele adiective inca urmeza declinatinnea generica după terminatiunile loru in A, U seau E, luandu ameute si la genuin loru pr. bui iu-a cá domnu-a, nou-a asemenea si cá ou-oua; v e r d e mase. cá lapte, fém. cá parte; a fora de urmatoriele:
a) originarie ren lat. r eus it. reo si rio; g r eu lat. gr a v is ital. g r a v e si g r e v e , prov. greu, retorom. grev, ir. g r i e f ; — in fem. REA, GREA, care intru acestu genu se declina dupai'or- m’a celoru scurtate cá stea, si ea, G. D» sing, si in plur., re l e , g r e l e ;
b) posesive: meu, teu, seu, in fem. MEA, TA, SA după aceeaşi norma intru acelesi caşuri: MELE, TALE, SALE;
c) cantitative: catu, tatu, totu, multu, ţinu, d o i, t r e i etc., altu-a, nemu seau ne m enc.
Nota .
1. Adiectivele, unele au doue terminatiuni, altele un’a, er’ genuri cate trei. Doue terminatiuni au cele ce se termina in u-a pr. bunu-a; un a cele terminate in e pr. v e r d e . E r’ genulu au o destinsu si espresu in terminatiune cá in cele cu doue terminatiuni de in carele u e pentru mase, si neutru, er’ a pentru femeninu; au numai suptu- intielesu cá in cele terminate in e. De nncle si
128
declinatiunca lorii se face atatn (lupa termin itiu- ne catu si (lupa gemi pr. bunii in. buni, u. bune; v iu in. vii, ii. v i a, fein. via*e; nou, pl. noi, ii oue, noua; v e r d e in. si n. gen. sing. v e r d e , feni. v erd i ,pl. tote v e r d i dopa usulu de acuinu.
2 . Unele adiective, câ si sustantive, in fein, formeza după Usulu de acuinu G. D. si numcruJu plur. in t in locu de E, asia:
a) cele terminate in cu-a si gu-a, pr. se- cu-a, n i i cu-a gr. iuxqóí, si {iixxoţ; seci , mici ; int r eg i i -a , l a rg i i -a , Iun gu-a: întregi, largi, lungi;
b) cele terminate in iu, pr. viu-a, tard îu-a , beţ iu-a: v i i , t a r d î i , b e ţ i i ci aste mai raru, de unde si v i e , t a rd î c , be ţ i e .
3. M1EU mea, TÉU ta, SFÜ sa, lat. vechi s a * ) portiig, meu, teu, seu, prov. meu miei , m i a ma; teu, ta; seu, sena, sa, rotorom, meii, teu, seu; in mase. se declina regulaţii, si numai in fern, me l e , ta le , sale. Împreunate cu sustantivu fora articlu, in mase, se prommeia si m io, to, s o, ital. m i o, prov. s o pr. i r a te - m io, d o m n u - t o , cumnatu -so , er’ cele fern, intru asemene costructiune in gen. dat. reinanu ne declinate edili niiinin. pr. so r o r i -sa , mai ram se alia la celi vechi declinate; me i , te i , s e i pr. mume - s e i .
4. Adiectivele la latini si la greci mai suferii si alte scaimbari in terminatiune, ce se liuine- sce c o mp ar a ti ii n e seau alăturare intre doue seau mai multe liicrure; er’ in limb a rom. ast a se fa
*) Fesin sub cnt. sas, dein Knníii: Virgine’ nnniipié doini quisquis Komanus habet sas.
129
ce pre in anele adverbia pase in aintea adiecti* vului, care sunt: pentru comparativu m a i lat* Irîagis it. mai, er’ pentru superlativa f o r t e , tare, tre, prea, câ-mai , c e i u - m a i etc. pi', f rumosu-a, ma i frumosu-a, f o r t e frumosu-a, tresantu-a, p r e a buiiu-a, câ -m a i dulce, ce lu mai mare etc. Asta comparatiune se face si in adverbia pr. m ai bene, mai eri , ma i apoi*, f o r t e bene fr. f o r t bien etc.
5. Terminatiunea in u-a respunde celei latine in us-a pr. b unu-a lat. bon us-a, uneori inse se Scaimba cil e pr. r a p e d e , l i m p e d e lat. r ă p i ri us, l im p id us , ci limpidu la celi de dein colo, si t r i s t u lat. t r i s t i s ci si t r i s tu s câ si la ei in er m is si i n e r m u s etc. Er’ terminatiunea K respunde celei lat. in is-e pr. du l ce lat. d u l ci s -e, si e n s - e n t e pr. r e c e lat. r e c ens cásier- pe serpens, f i e r b e n t e lat. fervens-nte. Inse si la latinii mai vechi terminatiunea e erâ pentru tote trele genurile câ la noi si la italiani, de unde hic, haec, hoc s imi l e , p i n g u e , ta le etc. * )
(3. Adjectivele terminate in u-a sunt mai Copiose atatu originarie catu si derivate pr. albii, amaru, aspru; bunu; calda, crudu; de sil; grasu, grosu; méseru lat. miser, mutu; negru, orbii, plenu, raru, surda, tenern; derivate pr. f r a g e d a , rânceda, umedu; f ru mos ti, ver tost t etc.; unele de in participia pr. Cur a tu, spurcatu; dereptu, desiertu, i n t i e - leptu; ca nuntu, menün tu etc.
7. Mai pucine sunt cele terminate in fi pr. a se m en e , dul ce , f i e r b e n t e , j une, mare ,
*) Noniu III, 162, 205, 240.9.
130
mole, rece , sub ţ i r e , tare , tu rbur e lat. turbulens in locu de turbulentus, v e r d e ; l impede , r a p e d e .
LVI. N u m e r a 1 i .
Adiectivele c a n t i t a t i v e seau pentru ca tu? sunt d e f i n i t e si n e d e f i n i t e ; definite; unu, doi , t r e i , d i e c e etc.;m i 1 ia , ambi , am endo i , ne m e ne; nedefinite: catu, tâtu, to tu, m ú l tú; cele definite inca sunt unele n u m e r a l i pr. unu, doi etc., altele o r d i n a l i pr. antaiu, alu doilea etc.
Cele terminate in u-a se declina, ca adiccti- vele de acelesi terminatiuni, inse unele cu unulu au cu doua caşuri mai multu adeca gen. dat. sing, si plur. câ si articlulu pr.
Sing. Plur.N. A. Unu-a. GD. unui-ei. N. A. uni-e. GD. unom.
Ci cele numai cu una terminatiune au nu se declina pr. minierii de la pat ru pana la noue, carii de împreuna sunt: c inci , s iesa, s i ep t e , op tu; seau se declina numai cu doi numeri fora caşuri pr. d i e c e pl. d ie ei, suta-e , m i l i a - e ; seau numai cu unu numera si doue terminatiuni pr. t r e i m., t r e l e f. in plur.; au cu trei tei min. pr. d o i m., doue f . , doua n. plur.
Ordinalile, a fora de an ta i u-a, se declina împreunate cu d o i articli, unulu dein ainte: alu, a’, altulu de in apoi: lu - l e si a pr. alu do i le, a’ d o u ’a, a lu pa tru lu , a p a t r ’a; si nu au de catu unu casu in sing.
Nota.1 . UNU in usnln vulg. are fein. sing. 0 con-
trasu dein una Iapedandu pre n, au scurtatu de
131
in o na in locu de una cá o nu pre alocuri in Io- cu de unu iapedandu silab’a na; inse vechii scriu î/h î deşi mai raru si astadi se aude in de-u- na-di , er’ la celi de de in colo numai una; inse si la noi O numai in numin. sing, fora articlu, er1 aliuria una pr. una, Gen. unei , pl. une. Cu articlu se declina numai in numinativi si fora alţii sustantivu;. er’ cu sustantivu in numin. si ori candu in genitivi fora articlu pr. unuiu, unu o- mu, gen. unui omn etc. Inse intru însemnarea numa i unuiu, si cu sustantivu totu de un’a a- re articlu pr. unuiu D. d i e u. După usulu de a- pumu si in numin. plur. totu de un’a, insemnan- du o re -care pr. un i i omeni , une l e m u l i e - ri, ci la celi vechi si fora articlu si astadi in line ori. In loculu genitiviloru articulaţi Ia unu si cele urmatorie, candu sunt fora sustantivu după sene, se adauge la capetu particeua a , pr. unuia, une ia , u n o r ’a. Cá unu intru tote se declina si v e r ’ unu scau vre-unu-a, i i ece-unu-a, si to- tu-u nul i i .
2 . Cá unu se declina s iAl tu-a in locu de altru-a si compusulu seu a f a l t u dein a lu lat. a l ius si a l i s pote câ si alus gr. aÁÁog si a l t e r -a in locu de altrus-a, pre alocuri a la n tu-a pentru eufonia, gen. dat. altui, alaltui; altora, a* laltoru, cu accentulii in penult. totu de un’a in gen. la celi vechi, carii scriu aakat^í, aasato^ , pre cu- mu si la latini hu ju s -ho ru m cu u si o lungu; si asia in toti genitivii terminaţi in ui, e i si o- ru pr. unúi, unéi , un orii etc. de in care in Jocul u terminatiunei iii latinii in unele scaimbara cu iu totu lungu pr. uni i is, i l l i u s , ist ius etc. er’ nescaimbatu cá la noi a remasu in huic si hu-
9*
132
jus, cu i si cujus. Inse compusulu celu alalti i , cea a l a l ta se declina numai fora articlu si câ sustantivele inu -a : domnu-a, pr. in gen. sing, c e l u i a la l tu, celei alalte, celoru alalti-e.
3. Câtu, tatu, totu, mul ţ i i si compusele loru; ca tu-va , o r e - ca tu , o r i - c a t u , nes -ca- tu, a tatu-a, se declina numai fora articlu, si câ unu inse mai numai in plur.pr. ca tui-ei, atatoru-a, totoru-a, multoru-a, inse totu in gen. pl. redu- plica silab’a terminativa or: t o t o ro ru -a , care in pronunci’a vulgaria se pronuncia cu doi u de in ainte: tuturoru, pre curau si in numin. plur. candu se impréuna cu unu altu numeru pr. tu tit r e i, t u t e - t r e l e inca si tus’ t re i . Celi de dein colo si pucini de in celi de in coce dicu in pl. tu tu l o ru cu L eufonicu nu radicale in locu de B, pentru ca totu nu se declina cu articlu. Loculu genitivului si dat. sing, in acestea se plenesce cit prepusetiunea a pr. a ca tu, a totu etc., inca si in pl. pr. a t o t i omen i i , a m u l t i omeni . Ca- tu si a tat u in sing, respunde celui latinescu qu an tu s-a si tan tu s-a, er’ in pl. la quot si t o t ; de unde si formarea loru (X X III, 7); in locu de a ta t i se pune si sing, inse cu a adausu pr. a t a t ’a o m u in locu de a ta t i om en i , câ si in pl. a tat ia omeni, a tatea m u l i e r i ; er’ cate in ainte de numeri insemneza si insocire seau despărţire pr. cate unulu, cate doi , si totalitate cu numeri mai mari pr. c a t e s i e p t e ade- ca t o t e siepte, in care însemnare e totu un’a cu celu lat. cunctus-a si quo t seau c o t t in quot - annis, q u o t i d i e seau c o t t i d i e , ci usuluemai raru, si se destinge pre in accentuare mai ăpasata in cate. Celi de dein colo pronuncia Cu N pr.
133
nescan l î , a tant i etc.4. DOI se declina cá n o i de la nou-a, in u-
snlu de acmnu fora gen, de catu in compusulu a- i n e n d o i - u e - u a gen. am e nduroru-a cu si- lab’a casuale or duplecata cá in toturoru in locu de araen-d oru an amendouoru; cu articlu la noi nu se declina nece unulu, er1 la celi de de in polo: d o i- I i, da o-le, gen, d o i l o r u , dao loru. Ambi -e lat. ambo-ae, si a in bi i - a mb e le, nu au alta terminatiune casuale fora articlu, er’ cu articlu gen. a ui b i -e-Ioru.
5. TREI, in usuln vulgariu tr i, astadi e de tote trele genurile si nedeclinatu, pr. t re i omeni , t r e i mulieri, trei lemne-, inse după usulu anticu trei e mase., er’ fein, si neutru tre-le după norm’a UJ i e i- m e 1 e, g r e i - g r e l e (LV , a); inse a mai re- niasu pana astadi după t o t e si ca te pr. tut e t r e l e , inse cate t r e l e mai raru. Pa t ru pana la n o u e nu se declina.
6. DIECE e cá sustantivu fern, sing., iu pl. d ie ci, inse in pl. se dice numai avendu inainte-si liumerii doue pana la noue pr. dou e d i e ci etc. si in costructiune cu altu sustantivu intre- punendu prepusetiunea de pr. trei dieci de o- meni; er’ fora numeri se dîce in sing, si fora de, cá doi, trei; pr. d i e c e omeni, d i e ce ori. SUT A , formatu dein centa, au forma mai antica cá in limb’a indica sa ta, cá si apa lat. aqua ind. apa, siMIL1A,pl. sute, mi 1 i e la celi veciii, acmnu mi i , sunt numai sustantive, de unde totu de un’a ceru de in ainte unu altu numeru concor- datu si după sene urmandu altu sustantivu cu prepusetiunea de pr. una suta, d o u e m i l i e deo- ineui.
134
7. Nuinerii de la d i e c e pana la d o u e d i e- c i se coinpunu cu prepus-, spra seau mai raru sp re lat. supra, super, intre numeri pr. un’spra- diece in locu de u n i seau nne spra diece, d o i si d oue spra diece etc. D o u e d i e c i la ccli de de in colo se dice imiip in locu de v i n i v i c i lat. v i g inţ i . Dela doue dieci pana la una suta, numerii de intre dieci se compunu cu particeua si intre numerulu mai mare si celu mai micu pr. doue-dieci s i unulu seau un’a etc.; mai insusu pana la m i l i a ne mai adaugunduse nemica de ca- tu cá pana aci pr. una milia doue-sute trei-dieci s i patru d e omeni.
8. Ordinalele a n t a i u se declina regulatu cá alte adiective, inse si ne declinaţii luandu in ain- te prepusetiunea de pr. partea anta ia seau an- t a i ’a parte, si partea de an tain, in vulg. ^ ín- t&í# inscrisu si $in t ä W in locu de ^t’nTÄi^. Celi alalti se declina numai dupa gcnu si in sing. pr. alu c i n c i - l e , a’ c inc ia, er’ in pl. se concorda cu sustantivulu numai pre in prcj). d e in femin. pr. omenii de a p a t r ’a. Articlulu dein apoi se scaimba dupa vocalea finale pr. alu p a t r u - lu , aluoptu- lu, asia la celi vechi si bene, si: alu c i n c i - l e , s i esa- le , s i e p t e - l e , noue-le; inse astadi se pune le seau lea si dupa u pr. alu pa- t ru - l ea ; celi vechi inca numai le fora a; mai neregulaţii este genulu mase. pusu in loculu celui fem., ce se aude ici-colea in usulu vulgariu pr. a’ d o i l e a muliere; si in acel’asi usu articlulu de antaiu mai multu nu se aude fora numai a cărei e fulcru pr. a’ pat rulea. Inca toii aceşti numeri se compunu cu ce lu- cea adaugundu prepus, de pr. celu de antaiu, cea d e a ’ d o u ’a, etc. mai
135
rara fora de pr. ceh i an ta iu, cea u d o u ’a.— Pr i mu-a se dice numai in compusulu p r ima-ve ra si adv. de p r i m a seau de p r i m ’a la celi vechi; e r ' t i e r t iu lat. t é r t i us, numai in a-nu-t i er t iu
9. N i m e n e s i n im e , la celi vechi ne mu si uimi i , né m ene , si n im e ne si ni m e r e in- ca si cu alte părticele in capetu: a, le-l ea, seau re-rea, de intre care formele mai adeverate sunt: NEMU lat. ne mo ca omu homo, si n em eli e lat. nemine; in gen. dat. sing, vene a se dîce n em en ú i ca care: c a r úi, inse usulu anticu si nou si intru acestu casu face nespusa varietate pr. ne mu lui , ne munui , ne m u r ui; nime- rui , n i menüi ; in pl. ne m e n i fora gen. plur.
LVII. Pronume: personali.
P r o n u m e l e sunt de douc clasi: p e r s o n a l i si r e l a t i v e .
Personali originarie sunt: io , tu sing., noi, v o i pl. pentru 1 . si 2 persona; er’ pentru a tre ia originarii! numai in caşurile derivate: si, se, inca numai intru însemnarea reflesiva, inse comune pentru ambii numeri; de rivale mai multe pr. elu, e s tu etc.
Pronumele personali originarie au mai multe caşuri defipte inca si de catu adiectivele cantitative cu unulu adeca acuş. sing., si in caşurile secundarie cate douc forme: scurte si lungi, după schenfa turnatoria;
Pers. I.Sing. N. EU, io.
Ci.D. MI, mîe.A. ME, mene.
II. III.TU. ( su-sa )TI, tîe. SI, sie. TE, tene. SE, sene.
136
PJ. N. NOI. VOI. ( s i . se ) ,G. D. NOUE, ne. VOUE, ve. —
A . No i , ne . -Voi , ve,
Nota .
1 . Person’a antaia in sing, se pronuncia in doua modruri: eu, inai alesu in usulu basere, cescu, lat. e go gr. tyat, prov. si portiig, eu, — si io gr. anticu <w ital. io , isp. yo, fr. je , retorom. eu si i o « ; siede ambe genurile in sing, si plur. noirá si a dou’a tu, vo i . Persona a 2 . e tu, si in locui sustantivele compuse cu teu- ta pr. d o m n i ’a-ta, jnar i'ata. Er' person'a a treia: s u. s a destinta in nuinin. dupa genu si terininati-unc, nu se pote u-, sitá rá reilesiva de catu alura de miminativu, de unde in nuininativu nece ocure de catu in com-, pusele: i nsu-a, dinsu-a lat. ipse-a-iuri, it. es. so-a, desso-a etc., si cu articlu: insulu, ins ’a etc., si mai in colo in compusele de in insu cu gene. tivii proimmeloru personali mi, t i etc, pr. i nsu , mi , in suti , insusi , ins ine, inş i ve, i n s i s i mase.; er1 ft m. însămi , i nsa ti eto. care tote fora a r t i c lu nu se declina de catu dupa genuri si numeri.— In s u-a etc. cu prepusetiunea cu la celi vechi se afla compuşii in: cunusu, cuuusa, cunusi, cunuse in locu de cu insu etc.
2 . MI, TI, SI sunt caşurile mai scurte de in gen. si dat, pronunciate cu i dilimet, de cate ori se potu împreuna cu cuvcntulu de in ainte pr. da-mi; seau cu cehi urmatoriu inceputu cu vocale pr. mi a da tu; er’ cu i intregu de cate ori se împreuna cu altu pronume scurtu urmatoriu pr. m î-te, tî-se, sî-Ie; de unde in usulu vulg. camlu nu se potu împreuna, se pronimcia cu u-
137
nu ä de in ainte in locu de fulcru pr. » nv?, * 4"., «uui, care-si pote avé fundamentulu in pronumele grecesci é/xoj,, éooi, toi in locu de /uol, ooi, o i , pentru care ar veni ase scrie cu e pr, emi , eti , esi; inse celi vechi nu le scriu cu fulcru seau câ Ie sciau pronunciâ si fora fulcru cu vocale dim Uietatîta: seau câ le pronunciau cu intrega, candu nu le poteau lega cu altu cuventu. Ele se usU ţeza si in locu de gen, după sustantive, pr. par" ţerin i seau par t e a-, mi adeca partea mea etc., si in locu de dativu după verbe pr. dâ-mi seau cu verbe pr. mi-a datu, In loculu genetivului inse sunt prqmunele p o s e s i v e : ini eu, teu, seu,nos t ru , vos t ru ; mea, ta, sa etc. despre a ca-, ror'a dcclinatiune vedi mai susu (L V , b). Celi de preste dunăre inse le declina pre tote atatu personali cată si posesive după genuri si numeri iu ui, ei si o ru capre articlu si adiectivele cantitative, pr, mi u i seau me ui, m i ai seau mee i , m e q r u m . m e l o r u f,, tui seau teui , tai seau ţei, ţeoru m, f.; sui, s ai; nqstrui , nos t r e i , n o s t r o m ; v o s t r u i , v o s t r e i , v os t ro ru .
3. M ie, t îe, sîe sunt formele mai lungi cu 1 intensu si e adausu, de unde si aici cosunato- rieie T, S remanu mutate in siueratorie câ si in ti, si. Ele se punu numai in locu de dativu, de multe ori si candu respundieturiele m l, ti, s i se afla puse in cuventare pr. dâ-m i m îe etc., care si cu cele alalte caşuri in sing, si plur. se oser- beza; une ori se afla chiaru si compuse uiva cu alt’a respundietorie pr, mîe-mi place etc. Intru alte Iimbe romane nu se afla de catu formele scurtate pr. ital. m i, ti, si etc., ci la latini mai numai cele lungi: m i h i inse si m î, t i b i , s ib i , la
138
celi vechi m i h e si in e h e, t i b e seau t e b e, s i- bc seau sebe iu locu de m i v e , t i v e , s i v e , inse latinii numai in m i h i au moliatu pre v, er’ in cele alalte Tau vertosiatu scaimbandulu in B.
4. ME, TE, SE sunt caşurile mai scurte pentru acuş., de in care si dativii se păru a se fi nascutu mutandu E in i, celu pucinu la latini in vechime m e se dîcea si in locu de m i; la ei câ si in dialectele cele alalte romane sunt numai in aceste forme scurte; er’ la noi si in forma lungită: me ne , te ne, sene compusa de in cele scurte adaugundu silab’a ne care au e câ alu latiniloru ne, au in locu de m et aluloru, au e casulu secundariu plur. alu personei antaie, pre cumu asemene compusetiuni se afla si altele unde unu pronume e superfluu pr. in i in du-mi-te, mancâ-m i-te-aru corbii etc., n e inca si de alte ori pr. n e suntcmu fraţi; asemenea se dîce si in di- alectulu toscanii: mene, te ne, sene. La şerbi inca se afla mini ci nu mai in colo, câ si tîg^ lat. t i b i seau tebe. In form’a lunga e casulu prepu- setiuniloru, er' in acuş. astadi se dicu adaugundu prepusetiunea pre câ la numele proprie pr. p re mene etc., inse la celi vechi fora p re pr. tini as#-
tini einhi 'bänt'äm^; er’ e s’a mutatu in i seau pentru ne câ in bene, seau pentru urmarea altui pronume câ iu ni-se etc. in locu de ne-se, ci la celi vechi totu cu t si m e si ne. Se compu- nu si cu dativii scurţi pr. m ene -m i , t ene- t i , sene-si in sensu reflesivu, inca si sene mi, sen e t i la celi vechi ce nu se pare bene; inca si t ’iti in locu de te-te, pr. ferecatu pentecele ti-te au portatu.
5. Vocativu nu au de catu a 2. persona tu!
139
inse numai cu nume femenine pr. tu mama! tu Mar ia ! Er’ pentru barbati se dîce in sing, si pl. mei ! de la 1 . pers. pr. m ei omule! m ei o m e ni buni! care cu nume fém. se dîce numai in îisu pr. m ei m ul ie re!
6. Noue , v o u e sunt forme lungi de. in n oi, y o i ital. noi, v o i , după form’a mive, t i ve , sive-, in care la noi in pl. remase v e cu u dilimet, er’ la latini se intorse in Bl cá si in sing.
7. Ne, ve sunt formele scurtate pentru gen. dat. si acuş., derivate de in noue, voue, de unde si la celi de de in colo se pronuncia na, bs cu a conversu de in o; la latini inse inca se afla form’a scurta ni s, v is in vechime, si adi la ita- liani: ne, v e si vi. Unnandu altu pronume, la noi e se muta in i pr. ni-se, ci celi vechi fora sca- imbare: h i - « , b ä - c i etc.
LVIII. Re l at i ve .
Pronumele relative sunt de doue specie: arti- cu la r i e s i d e m u s t r a t i v e . Articularie suntLU si CE seau care, demustrati ve compusele de in 1 u si s t u.
Pronumele articulariu LU se pune la nume si in locu de sustantive pr. oinu-lu, bunu-lu, fain vcdiutu. Er* CE seau ca r e numai la verbe finite plenendu locu de nume pr. omulu care fa ce bene, adeca omulu f a c a t o r i u de bene. Si se declina după schem a urmatoria.
Sing. Plur.N. in. EU, LE. f. A. ,m .L I-I. f. LE.
G.D. LUI, li-i. El, i. LQRU,le. LORU,le.A. LU, LE, lu. A, o. LI-I, li-i. LE, le.
N. A. Care-le. Care-a. Cari-li. Cari-le.carui-a, carei-a, caroru a. —
140
Pronumele demtistratíve compuse de !n LU se declina cá articlulu; er’ cele de in STV cá u- nii-a (LV I.)
No ta .
1. Pronumele LU pusu lunga nume se dîce articlu de care mai susu (X L IX ); in locu de nume, su f i su seau af isu după cumu se împreuna cu unu cuventu au de in ainte au de in apoi pr. La in vediutu, seau vediutu-Fa m, de care vedi toţii acolo. Ca sufisu seau afisu se usiteza numai afora de numinativu, de unde spre destmctiune s’a scrisu cu litere menmite,
2. De in LU m. A fein, se compunu si pro? numele deunistraţiye; Elu, ea; Celu, cea; Ace? Iu, acea; si după aceea-si norina de in STU: Estu, ésta; Aestu, aésta; Cesţu, cesta; Ace? stu, acesta; seau numai cu A de in ainte; Alu, a ’ ; Astu, asta. Tote inse aceste derivate potu se lie in tote genurile si caşurile altu A de in apoi, candu nu au sustantivu după sene pr. Ce Fa, ce a-a care se pronuncia i'fctA ceea; celuia, ce- l e i a ; c e l i a , c e l ea ; c e l o r ’a; C es t ’a, cesta-a scrie cest> spre destinctiune etc,
3. E lu si ea făcu in gen. dat, numai LUI, e i fora E cá LU, a; pentru câ E e numai fulcru pentru LU, L I pronunciate cu vocali diumetatîte in numin., er’ in gen, nu e de lipsa; si feraeni- nele numai se conforma după masculine.
4- Alu, in fern, a’ , se^usiteza mai multu numai cá articlu, candu sustantivulu nu e espresu seau e mai departe, pr. a lu lui Petru, alu mieu, alu cerului imperatu; de unde punenduse acel’a seau apropianduse, A ce era de fulcru se lapeda
Í 4 l%14
. pr. filiu-Iu lui Petra, tata-Iu mién, imperatu-lu , cerului. In sing. feni. A nu are lipsa de altu ful-
cru, seau se pote páré contrasu dein a a. In gén.. : alui, ai, a l o m se usita mai raru. Ceii de pre- U ste dunăre nu lapeda pre A nece precedendu su- , stantivultt pr. tatain a lu mién; inca si celi vechi
. ai noştri scriu une ori asemenea ci fora lipsa.— In usulu vulg. se pronuncia numai a in tota genurile si caşurile pr. a m i eu, a mea; a m i é i ,
v a m e l e etc.; de unde multi graniateci supuneau *'câ a e semnuiu genetivului. Er’ cá pronume de- ■** mustrativu in locu de ace Iu se pronuncia in
tre gu pr. alu mare inca si cu * seau in locu de a in mase. pr. « a# seau maju, si i infém. pr. ■k, aaají; inca si cu a in capetu pr.
[ üaa, 'ktA, «ia, *kAf& etc.5. Ce lu se usita si in locu de afticlu, inse
} adi mai numai cu adiective si participia, si sepurte in ainte pr. oinulii ce iu bunu; pre unele locuri si la celi vechi inca si cu sustantivu pr. ce lu domnu bunu. Compuse cu ce Iu sunt: ce Iu a la i tu (LV I, 2), si celu ce seau ce Ta ce, cate se declina cá simplu.
6. CE cá articlu verbale e nedeclinatu pentru tote genurile si caşurile, in locu de qui quae quod si quid ale latiniloru pr. omulu ce dîce, mulierile ce venu etc. Er’ cá pronume intrebato- tiu personariu lat. quis? inca si in locu de ce lu ce seau or i -c ine , in numin. si acuş. liâ partice- ii’a ne lat. ne si nara: CE-NE seau CI-NE lat. quisne? er’ in gen. si dat. face CUI lat. cui, cujus dela form’a neilsitata CU-CA care astadi numai in compuse ocure pr. cu-tare, aca-tare, Seau in părticele pr. câ lat. quod it. ehe, cá lat.
142
quam, inca si co in colo, co-ce etc. In plur. nu se usita.
7. Care lat. qual is-e, ital. quäle , portug. qual,respunde relativului lat. qui, quae, quod, si se usita articulaţii si fora articlu; inse iu usu- lu vulg. mai multu fora articlu si ne declinaţii chiaru si in dat. pr. omenii care le place beu- tur’a in locu de c a r o r ’a, afisulu ce urmeza fiendu de ajunsu spre determinarea caşului.
8. Una mulţime de compuse se afla de intru aste pronume cu unele părticele de in a'inte au de in apoi; de înainte pr. ore, o r i seau laceli vechi va re, v er i ; macaru; f ia , f ia-si , fia -si-ce, nes: care cene, ce;—de in apoi pr. cu va: care , cene, si caşurile loru; cu si: a c e l ’a, ace. st’a, care, cine; si altele pr. c e - s i - c e - v a etc.
9. Cu ca re e corelata t a r e lat. tal is-e inca si t a l e pentru tote trele genurile*), care a- stadi simplu se liâ numai intru însemnarea secundaria cu p o t e r e ca si in compusulu a-ca-ta- re, er’ intru intielesulu primitivii ca a lu latiniloru t a l e numai in compusulu a tar e ca atatu in Io- cu de tâtu corelatulu lui catu; si se declina câ care mai alesu in compusulu: cutare ital. co- tale, cu articulu si ne articulatu pr. cutaruia , cutaroru-a.
LIX . P â r t i e i pia.
Participia-le sunt verbe in forma adiectivale, de unde nu numai se deriva de in verbe, ci-si retienu si proprietatea verbeloru in catu pentru tompure.
*) Noniu s. cuv. tale: „Tal e positiim pro talis;45 etc.
143
Terininatiunea lorii in limb’a rom. e as ta di mimai in u-a sean mai de aprope in tu-ta seau su-sa, si oriu-a; de in carele cele de antaiu se iiumescu p r e t e r i t e seau trecute pentru câ se deriva de in formele tempului trecutu pr. d is u-a, a l es u-a dela dîcu, a l egu in pret. perf. dis i - dîse, alesi-alese, si p a s i v e pentru câ inse- mneza efectulu lucrarei; er’ cele in o r i u -a se numescu p r e s e n t e cá opuse preteriteloru si acti v e pentru câ inseinneza caus’a lucratoria.
Declinatiunea loru e cu totulu regulata, câ a adiectiveloru după terininatiunea in u-a.
Nota .
1. Unele participia presente si preterite se liau si in locu de nume seau sustantive cu un’a au alta termi naţiune pr. i n t i e l e s u lat. i n t e l l e - ctus, a j u t o r i u lat. ad ju to r iu m , c op to r in etc. in u câ neutre; f a p t a, s c r i s o r i a in A ca feme- nine; seau si numai câ adjective in formele mai rare pr. i n t i e l e ptu-a,des iertu-a lat.desertus-a etc.
2. Participiulu pret. romanescu respunde intru tote celui latinu, in forma si însemnare. Er’ celu presente respunde formei latine o r iu s-a scurtate in o r in locu de urus-a seau urius-a ale acelor’asi pr. l a u d a t o r i u lat. I a u d a t o r de in 1 a udat or iu s-a, câ vultur in locu de vul tu- rus si vu l tu r iu s adeca vo 1 ator, v o l a t o r i u s . Inca si la noi in unele parti se pronuncia oru in locu de o r iu (X II, n. 5), si pre totendenea wpi i n locu de op iz. De in form’a urus-a a la- tiniloru aremasu numai form’a deriv ata a sustan- tiveloru in ura pr. arsura, f r i p t u r a , s c r i ptura dela ardiu, f r i gu , scr iu etc.
144
3. Form’a participiului preş. activii látinti in telis- en t e nu a reinasu de catu irt pa r en t e lat» parens- t e in locu d e p a r i e n s , sustantiVu cási latei, si f i e r b ent e adiectivu lat. f e r v en s - t e .* 4. Participiulu lat. in ndus-a a reniasu lui*irtai cá gerundiu cá si la latini; er’ usuarea in lo* teii de participiu e numai moderna.
LX. Co ju g a ti un e a.
Cojugatiunea e scaimbarea terminatiurtei prin* teipali ai Cüventului intru alte forme pre iii mo* duri, tempuri, numeri si personte.
Ţerminatiurtile principali in v e r b e sunt E lungu si scurtu, si I de in á r e, é r e, e re si i r e alte modului infinitivü pr. la ud áré, v e dé * re, f á ce r e , áud í re lat. l audare , v idtere, fa* teere, áI ldi re .
Moduri principali sünt doua: finito si infini* tu (nefinitü). F i n i tu se dice, in care verbulu-si scaimba terminatiurtea principale dopa formele a* ratatte; er’ i n f in i tu , in care terminatiimea ste scaimba numai după tempuri si hutneri, inca si genuri si caşuri, 'er* nu persone.
Modiilu infinitu e uttulu; er* celu finito după norrrt’â limbei latine se destinge in pa t ru : in* d i c a t i v u , i m p e r a t i v u , c o ju n t i v u , si o- p t a t i v u .
Tempuri se destingu principali trei: pr esenţe ,preter i tu, si futuru, (lupa cu mu lucrarea sea* rátá a se Cöntinuá, a se fi efectuatu seau câ seva efectua pr. io lau du acumü, la udai mai in a* inte, v o it t laudâ deci înainte. Secitndarie; pre* teritulu i m p e r f e c t u pentru cele ce nu s’au e- fectuatu deplenu, si p r e a p e r f e c t u pentru cele
145
efectuate inea de multa, er’ faturulu mestecată nu preieritdu, pr. io l ăudăm, l ă u d a s e m , vo iu f i land atu.
Personele sunt trei: antai’a io, adou’a tu, a treia ein etc. in sing, si plurale.
N o t a .
1. Numai verbele se cojuga, er’ alte parti a- le cuventarei case se pota cojuga, au de a trece de in terminatiiinea propria in tennimitiunea verbale pr. dein l áuda lat. l a u s - de in l aud are.
2. 'Verbe se numescu cuventele, care inse- mneza firea seau scaimbarea vre unui obiecta, si după însemnare se impartu in active si neutre. A c t i v e , care insemiicza lucrarea vre unei perso- ne aii cause seau numai presle totu pr. io scriu, seau mai de a prope asupr a altei persone au obiecta, pr. scriu carte. Person’a au caus’a lucra- toria se representeza prein numinativu, er’ obie- ctulu seau efectulu pre in cele alalte caşuri. N e n- t r e se numescu, care insemneza numai firea, starea seau conditiunea personei au obiectului per- sonificatu pr. io s i ed iu. Er' după form’a dein a fora in limb a rom. sunt totu un’a.
3. In limb a latina Înseninare! active se opune cea pas i v a cu forme destinie, candu adeca persona au obicctulu personificaţii nu insusi lucra, ci pate lucrarea altei persone au obiectu asupra- si; de unde nu e alt’a de catu una conversiune a numinativului iu altu casu, si a altui casu in nu- miuativu, de ora ce tota lucrarea linei parti e împreunată cu patîrea celei alalte. Inse in limb’a rom. pentru însemnarea pasiva nece forme se a- fla destinte, nece însemnarea se pote esprime de
10 .
146
eatu prein formele active, au prein cercuscriere neajunsa, câ in tote limbele romane.
4. In locu de însemnarea pasiva, in limb’ 3 rom. se usiteza form’a r e f l e s i v a , in care lucra" rea personei au obiectului lucratorul nu trece intru altulu, ci se intorce asuprasi pr. io me ducii, tu te temi, elu se muta etc. Numai catu tote verbele active potu se fia si rcflesive pr. io me Iaudu, si io te laudu etc.; ci nu tote reflesivele-su de una data si active, de ora ce însemnarea unora. verbe reflesive intru adeveru nu e de catu neutrale pr. iile mi ru, me temu, alte ori însemnarea le e cu totulu pasiva pr. me născu; si inca unele numai in a 3. pers. sing. se usita chiaru si fora numinativu pr. s e c n v e n e , se cade, se po t e , s e s i e d e etc. Latinii inca adese ori in locu de pasivu se esprimeau in form'a reflesiva pr. se v e r t e r e in locu de v e r t i a se intorce * ); si in dialectele romane nu se face al’mentea.
5. însemnarea pasiva in tempurile trecute si future se pote esprime cu SUM si tempurile Iui, im- preunatu cu partieipiulu preteritu care e pasivu pr. tu e s t i b e n e - c u v e n t atu, tu v e i f i l a u ri a tu de omeni, adeca te au beiie cuventatu, te voru laudâ omenii.
6. Modurile finite in Iimb’a rom., a fora de indicativu, sunt mai restrinse in forme de catu in cea latina; inca si forme, care la latini se tienu de conjuntivu, la noi se tienu de indicativu pr. io l ă u d a s e m la noi preţ. prea-perf., indic, er’ la latini l audassen i in cojunt. au optativu.
*) Lucr. I, 783. II, 874, 875 ete.
147
7. Pronumele personali i o, tu etc. nusead- augu Ia verb.i, de catu candu e dubiu fora ele, au de intru alta cautare sunt de lipsa a se adauge apriatu pr. ió me ducii, adeca io nu alto. Locu- lu pcrsonci a treia-lu tienu si sustantivclo in nu- îninativu, er’ alu celei de a dou’a in vocativu, scaii in numinativu candii-su împreunate cu po- sesivulu t e u - ta pr. domni’a ta v e d i ctc.
8. De modulu infiniţii se tienu si p a r t i c i - p i a-1 e de care mai susu (L IX ), si g e r u n d i a -1 e carele sunt in locu de adverbia, de acia nece se scaimba mai in colo.
LX I. Generica: primitiva.
Cojugatiunea se face au după forme genera- rie pentru cea mai mare parte a verbeloru, au după speciali de in cause particularie; de unde se împarte in g e n e r i c a si s p e c i f i c a .
Cea generica-si are fundamentalii in termi- naţiunea principale cu vocalile caracteristice dein modulu infiniţii in Are , Erclungu si scurţii, si Ire-, după care cojugatiunea generica se împarte in pat ru c o j u g a t i u n i cu á, é, c, si i, câ si la latini.
Cea specifica, afora de fundamentalii genericii, se mai fuudeza pre natur a unoru sunete dein radecin'a verbului, pr. sunt l iau, dau, stau; dîcu, facuj sein etc.
Nece de un a de aceste clasi se tienu trei verbe cu forme proprie primitive in unele pucine tempuri, care si in locu de terminatiuni au forme primitive seau ausiliarie se liau in formarea tem- puriloru, carele sunt: suin, am, vo l iu .
10*
148
N o t a .
Tempurele, caro făcu adeverat’a cojugatiu- ne simt de doue specie: cu forme p ri m it i v e, iu carele terininatiunea e legata de radecin’a verbului pr. laud-ti, laud'am etc.; — altele cu forme a u s i l i a r i e , in carele seau terininatiunea e despărţită de radecinapr. am laudatu, v o i iu 1.iuda, asi lauda, seau sunt suplcnite prein adauge- rea altom verbe si participiu ajutatoria pr. am f o s t u laudatu, e ram facutu, e ram se venin, v o l i u se ine ducu etc.
LX II. S UM.
Verbulti SUM are doua tempuri propria orî- ginaria: p r e s e n t e si i i n p e r f e c t u de in mo- dulu indicativii pre cumu :
Presente.Sing. l .Sum, sti, sunt; 2. Esti, — 3. E, este.Pl. Serau, suntemu; seti , sunteti; su,suut.
lm p e r fectu.Sing. 1. E ra (m ) ; 2. E ra i ; 3. E r áPl. Eramu; Erati; Era(u).
N o t a .
1.* In prés. forme originaric sunt: SUM seau SU, numai catu in sum U se pronuncia oscuru cá ä ; er1 su cu U diumetatîtii, de unde se si împreuna cu cuventulu de in aínte de se pote pr. ío-su, al’ mentea in pronunci’a vulg. liâ pre ä de fulcru inainte: xc$. EU s unt seau sum p tu cil U oscuru cá « e fomatu de in sum cá in 3, pers. pl. Dela sunt seau sumptu se au formata si pers.
149
1. si 2. p]. s u ii tem ii, s ii n te ti, in Jocnlii caror’a reli vechi au SEMU, SETI, câ si la latini si mus, si tis. Celi de de in colo die» in pers. 1. sing, e-scu, 2. es ci, lat. es c i t * ) de unde noi in 2.sing. esci , au est i , de in a 3. pers este lat. est gr. tgi. E in a 3. pers. e in locu de este câ la itajiani, lapedand» cosunatoriele sţ de in est; scurtatu se dîce i cu i diuinetatîtu, cu fulcru si fora fulcru cá su. In 1. si a 2. pl. celi de de incolo dîcu: hi mu, hi ti in locu de f i mu, f i ţ ide Ia fiu . In cele alalte dialecte romane inca se cojii ga mai asemenea pr. so ital. si prov.; E i- tal., portiig.; si emo, s i e t e ital. etc.
2. E r a m cu accentul» in silab’a dein urma după norra’a altom imperfecte pr. l ăudăm, la celi vechi in 1. pers. sing. se pronunciâ fora M: io era; pre alocuria se pronunciâ cu diftongii in silab'a de pre urma in tote personele: ere am, e r e a î etc. câ faceam. In 3. pl. nu se pronunţia pre totendenea cu U, pre cuniu nece intru alte imperfecte, ci cá in sing. erá.
3. Cele alalte tempnri si moduri sesuplenescu de in verbulu FIU, fí-re de a 1Y. cojug. specifica pr. in preţ. fui , prea-perf. fu sein, condit. fure m, cojunt. fiu; part. preţ. fostu-a; part. preş. f i n t o r iu, si gerund. f ie n du.
LX III. AM.
Verbulu Am inca are doua tempnri propria originaria: p r e s e n t e indic., altulu o p t a t i v u , pre cuinii:
*) Lucreliu I, 620: fjuid es cit? etc.
150
Presente indicativii.Sing. 1. A m; 2. A i; 3. A(u).PI. A m u; At i ; Au.
0 p t a t i v u.Sing. 1. Asi; 2. Ar i , ai; 3. Are , ar ’PI. A ixt u; A ti; Aru.
No ta.
1. Am in form'a dein schema a preş. indic, astadi e mimai terminatiune verbale respundieto- ria terminatiunei latine: am, as, at; am ns, a- tis, ant, numai catn la noi se si împreuna cu verbukt in imperf. indic, dupa infinituiu scurtatu pr, l aud ’ am, face-ám etc., si se si despreuna înainte de part. pret. pr. am l auda tu sean se si împreuna pr. l a u d a t ’am. In a 3. pers. sing, se pronuncia cu u au fora u. Cá presente verbului AVERE se pronuncia in 3. pers. sing, are cu re paragogicu, si in 1. si 2. pers. pl. cu silab’a VE nelapedata pr. a v e m u , a v e t i .
2. As i inca e numai terminatiune împreunată au despreunata, contrasa in perf. 1. sing. au de in a v é s i lapedandu pre ve cá in amu in locu de avemu, ital. a v e s s i lat. habuis sem, au de in am si s i doritorii!; in cele alalte persone dein a r em lat. hab er ein, pr. 2 pers. a r i la celi vechi, astadi cu R moliatu ai; 3. pers. are la celi vechi, astadi cá in plur. In personele pl. I. si 2 inca si silab’a re s’a lapedatu de totu: amu, ati in locu de áremu, áreti . In dialectu- lu de de in colo asta forma nu se afla.
3. Cele alalte tempuri de in a v e r e se for- ineza dupa Coj. II. specifica pr. imperf. aveam
151
■ i
preţ. avui , prea-perf. avusem, cond. avurem, cojunt. a i b u, part. preţ. a v u t u, si ger. avendu.
LXIV. VOLIU.Verbulu V o l i u are unu tempu propriu ori-
ginariu: p r e s en te in d ic ., si de aci modulu infiniţii: vre-re in locu de ver-re seau ve l-re ; si se cojuga in p r e sen te :
Sing. 1. Vo l iu ; 2 .veri, v e i ; 3.vá.Pl. Vomu; v r e ţ i , v e t i; voru .
Nota.1. V o l i u după form’a propusa e mai múl
tú terminatiune verbale pentru tempulu futuru, respundiendu terminatiunei latiné bo, b is etc. in locu de v o, vis etc. Cá verbu de sene mai múltú se «sita in formele derivate: v o l i e s c u si vreu; er’ in form’a v o l i u prea rara in tote personele. ln pers. 2. sing, celi vechi scriu mai múltú Bfpi lat. v e l i s , actimu numai v e i lat. v is , ve . In 3. sing. va cá a dela am in locu de v r e a lapedandu pre R conversu de in L, cá si in 1. si2. pl, vomu, veti in locu de v romu, v r e t i lat. vo lumus , v u l t i s in locu de vo lumus , vo l i - t i s. V r e a pronunciatu cu diftongu in locu de t s’ a facutu de in v e r e lat. v e l i t seau v o r e lat. v o l t in locu de v o l i t lapedandu vocalea de antal u cá v'r é si pronunciaiiduse cá cele contrase de in doi e pr. ßt, n t in locu de bévé, ne ve (X , I,c ).
De in form’a v r e se forma verbulu vr eu, v r e i etc. cu tote tempurile regulatu cojugate după a l l . au III. Cojug. pr. v r e am , v ru i , vru- sem, v r u r e m , v r é , v r endn , v ru tu; fora part.
152
act. care se formeza numai de Ia alta forma era- si regulata; v o i i es cu de a IV Coj. pr. v o I í h i i i ,
v o l î i , volî-re, v o l i e nd u , v o i i tu, v o i i t o i i o, ca si compusulu n e v o l i e s c u care alta însemnare are diversa de uu-vol i eseu seau nu-vol iu lat. n o l o dein nou v o l o seau mai bene no'olo, după cumu si la noi se dice fora v in usulu vulg. pr. o iu, ei, o seau a; o m u, et i , oru, si in pers 2. sing. í in locu deci, seau cu fulcru ă i, pre cumu si 2. pl. t i seau *pí, in locu de e t i seau vet i .
3. Person’a 2. si 3. sing. v e r i si va se lián si in locu de părticele cojuntive, câ si la latini v e l dein v e l i s , si v i s seau ve pr. ver i -care, care-va si lat. qui-vis, alter-v e , si s i v e in locu de s i v i s la vechi s eve de unde seu; la noi sev a si se-vai Ia celi vechi in locu de seau, deşi, ce iu puci nu.
4. De aceeaşi origine sunt si cojuntiunile ori,si ore in locu de vor i , v o r e de la v o r iu in locu de v o i iu cojugatu cu o in tote perso- nele si fora v. De aci celi vechi pronunciau si va ré in locu de ore, cumu si latinii disera a ii in compusetiuni pr. ali-quis, a l i -quando etc. rom. ore-c ine, ore-candu.
5. In locu de v o l i u ca terminatiune se pune si am pr. am a face in locu de v o l i u face, mai alesu la celi vechi; care e diversu de: am de a face lat. faciendum habeo; si presupune una afinitate intre a v e r e si v re re , câ si la latini intre h a b e r e si a v e r e adeca a v re r e .
6. V re a m si v ru i seau am vru tu, câ si eram, incase liau de terminatiuni ausiliarie intru formarea tempuriloru, iu locu de as i pr. io v r e a veni câ si e r am se veniu, iu locu asi f i
153
veniţii; si Ia celi vechi a v r u t u poté dâ ade- ca ar’ f i p o tutu da. V r e a m inse pote romane si ne cojugatu pr. noi ne v r ea duce, in locu de noi ne vreamu ducere.
LXV. Moduln infinitu.Moduln infinitu are trei forme: nu m in ale,
a d j e c t i v a l e , si a d v e r b ia l e .Forma minimale, seaii tempóin in f i ni t i
vii, are patru terminatiuni caracteristice a patru coj igatiiini, carele - sunt si terminatiuni principali in: Are, Ere, Ere, si Ire pr. LAUDáre, TIENére, BATere, AUDîre.
Cea adiectivale, seau p a r t i c i p iu , are doue terminatiuni, amendoue destinte după gemi: iin’a in TU, ta (su-sa), care se mimesce si participiu prctoritu pasivii; alfa in TÜI11U, tor ia ( s or iu suria), numita si participiu presente activai; pre cumii: ALaiidAtu-a, tienUtu-a, batUtu-a, audltu-a. Laud Atoriu-a, tienUtoriu-a, batUtoriu-a, auditor iu-a.
Cea adverbiale, seau gerundiu, are una terminatiune in NDU, pre ciimu:
LaudÂiulu, tienUndu, batUndu, audîndu.Nota.
Infinitivulu in limb a rom. pentru forin’a nu- minale, e de una data si nume sustantiv u de genuin fern, si se declina regulatu după III. decli- natiune generica pr. la ud are-a, laudari-ei etc. La latini ast a se oserbeza mai ram pr. s c i r e ine- uiri, la greci mai desu; numai la aceştia nu se declina. De ci inlinitivulu si cá tempu, la noi in régime totu de a uifa liâ in aintesi prepusetiunea A jir. a l audare , a t i e n e r e étc.; iuandu a fora
154
«lupa po t iu si sein, canclu a nu se adauge pr. potiu Iau da re, seiu t i e n e r e , si iu formaţiunea tempuriloru cu a si s i v o l i u pr. asi batere, voim audî re . Cá sustantive totu de un’asi retienu silab’a terminativa RE; er1 in régimé mai multu se laşa a fora RE dopa usulu vulgariu, seau pro- nuucianduse ise adauge A paragogicu in capetu cá unu articlu deca are si de in ainte pr. a lau- darea, afnientrea fora a pr. sciu Iau dare, potiu tienere. Er' in formaţiune, urmandu după asi si voiiu se pote si lapedâ si dîce fora a pr. asi bate , voliu audî seau asi batere, voiiu audi re ; er’ in aintea lom, cu v o l i u totu de un’a se la- peda pr. laudâ-voliu, er’ cu asi numai candu intre ele se pune vre-unu pronume relativu pr. laudâ-te-asi, armentea totu de un’a cure pr. laudare-asi . In unele dialecte italice inca se la- peda, si se pare câ si la latinii vechi pre cumu se cunosce de in remasele forme: i l i c e t *), sci- l i c e t , v i d e l i c e t in loco de i r e licet, se i re licet, v i d e r e licet; asia si in infin. pas. dea III. Cojug. la aceliasi pr. d i c i in locu de d i c e r i seau di cier. De aci infinitivulu la noi se pote imparii in lungu seau intregu cu RE pr. la uda re, si s cur tu seau scurtatu fora re pr. a la ud á etc.
2. P a r t i c i p i ii Iu preţ. se formeza de la infin. scurţii adaligundu silab’a TU-a, in I. si IV. Cojug. fora scaimbarea vocalei caracteristice A si 1 pr. l aud â-tu, audî-tu; er’ intra II. si III. Cojug. scaimbandu pre E in U pr. t ienU-tu, batlJ-tu; si de in a IV. sc iu tu de la sci-re. In su-sa au
* ) Donalu la Aenaid. X I, 468. Serviu la Aen. V I, 216 etc.
mimai unele de a II, s il i i . Coj. pr. dîsu, risuetc. dela D îcE-re, R idE -re etc,; de carele in Co- jug. specifica. In formaţiunea tempuriloru parti- cipia-le aceste remanu astadi ne declinate, Ia noi ceşti de in coce cu u neutrale pr, am laud atu pentru tote genurile si amendoi numerii, er’ Ia celi de dein colo cu â oscuru fern. pr. am iau- data; in care caşuri participiulu nostru respunde supinului latinii: lau datum etc. La celi vechi inse se afla escmple de concordatiunea participiului preţ, inse prea rare: după a m cu acus.pr. se aru fi duşi; er1 după e r a m acumu cu numin. pr. era statuta de a nascerea, acumu cu acuş. pr. se era cui ca ti; inse si cu fern, in locu de neutru, in sing. pr. respunderea amu luata era Simeon, adeca luase, si in pl. pr. ce ati facutu, ce ati d e r e s e ; in care tote însemnarea participiului se ar’ pare activa, mai alcsu cu eram, câ si in unele adiective trecute de in participia pr, int i e - 1 e p t ti, d e r e p tu etc,
3. P a r t i c i p i u l u preş. se formeza după aceeaşi norma adaugundu silabele to r iu-a pr. laudA-toriu; audî-toriu, ci tienÜ-toriu, batU- toriu; inse cu unele particularitati in verbele de II. si III Cojug. de care mai diosu. In s o r iu-a nu se afla de catu unele sustantive fein, de in a- sta forma pr. n insor ia , pr enso r i a , s c r i sor i a , u uşo r i a etc. însemnarea futura intru aceste participia inca se afla la celi vechi, inse mai raru.
4. Gcrundiulu se formeza inca totu asia a- daugundu literele NDLI pr. laudA-ndu, audî-n- du; inse t i e n U-ndu, batU-ndu. Inse in pronun- ciarea vulg. la noi celi de dein coce, un du de in II. si III. Coj. inca se pronuncia cu u oscuru câ
150
» , cu esceptiune in curundu adv. de in participiu inse si cu si alte prea rare la celi vechi. Celi de de in colo inse cu u, candu se formeza de la infiuitivu pr. avundu, ba tun du, er5 cu * candu se formeza de la part. preţ. in su pr. a r i s e n d ti, a r u p s e n d u, d î s e n d u dela ar i s u, a r u p su, d îs u ale verbeloru a r i d u, a rupu la noi r idu, ru inpn si dîcu, inse si d î c ându deia dîce-re etc. Aceliasi formeza gerundiulu au rá Ia noi pro ciunu in esemplele aduse, au in nda- lu i pr. d i sân da l u i , b a t u n da lu i etc.— In Coj.1. an du se muta la noi după legile eufonicei: in indu după altu i pr. a p r o p i i n d u , înol îndu, tal în du in locu de apropiandu, moliandu, tali- aiulu de la apropiá-re, moliá-re talia-re etc.; au in undo după o se au u pr. p 1 oii n du, luún du in locu de ploandu, luandu dela p loá-re luâ-re,; inse scaiinbarea de in urma nu e recepta pre to- tendenea. De la scí-re de a IY. Coj inca se for- ineza sc iundu la celi vechi, ci astadi mimai se ien du. Latinii iiica gerundia-le atote-trele Coj. de iu urma mai alesu in vechime le formau in undo pr. f a c iu n d o , r e p e t ii udo etc., er’ celi mai noi mai tutu In e n do: pr. fa c i endo, r e p e t e n d o . De unde si noi potemu scrie cu endu in locu de un du a fora de cele in c m idii si gundu pr. dîcundu, f r i g u n d u etc. ( IV, 3, 5 ).
LXVI. Modurile finite: I m p e r a t i v u .
Mo dulii i m p e r a t i v i i are numai unu tem- pu, si una persona a do ua, inse cu d o u e forme: a f i r m a t i v a , si n e g a t i v a , si se cojuga după schema unnatoria.
Imperativul» afirmativ».S. 2. Lauda. T i c n e . Bâte. Audi .PI. La ud úti. T i eu éti . Bât e ti. Au (ii ti.
N e g a t i v u.S. 2. Nu 1 a uda re, t i eu e r e , bate re , au di re. Pl. laudâreti , t ie né re ti, bâtereti, audîreti.
N o ta .1. Amcndoue formele imperativului se for-
îneza de la infinitiv», inse:a) ceiu a f i r m a t i v » de Ia inf. scurt» lape-
dând» siiab'a HE, si retragundu accentul» de pre vocalea caracteristica in sing, in I. H. si IY. Cop la silab’a mai aprope de e lunga si in disilabe, pr„ de la laudá: Iá uda etc.; mai de parte in cele a- lalte pr. mâcina, scutura etc. er’ in pl. raiw* nendu accentul» in silab’a de in infin. pr. lauda: la udaţ i etc. In a 111. Coj. accenttdu remaue tot» ca in infin. intru amendoi »umerii;
b) celu n e g a t i v » de la infin. lunga, retienert- du silab’a IIE împreuna cu accentul» intru ambii numeri ca in infinitiv», pre cum» in s« berna.
2. Pentru imperativulu afirmativii:a) Iu Coj. 1. verbele, care in sing, au numai
una silab’a, ne potendusi retrage accentul», sia mutat» celu pucinu sunetul» vocalei caracteristice A de in chiar» in oscuru, si se semna cu accentul» greu pr. dâ, stâ de la da-re , sta-re; er’ verbulu lu â - r e facundiisi imperat. afirmativ»neregulaţii in sing, cu i diumetatîtu in locu de ir intregu, are l iâ după aceeaşi norma, numai â se pronuncia ca unu e deschisu pentru I dein ainte, ci in pi. face regulatu; lua ţ i . Unele verbe ple- nescu pre a cu terminatiunea é z a pr. urméza in
158
locu de úr ma dela urmi i inf. urmá-re de care in coj. specifica.
b) In coj. II. mai tote verbele scaimba pre E in i in sing, dupa nsuln cehi mai latítu pr. védi, mâni , s i e d i etc. in locu de v ede , mane, s i ede ; singuriiverbulu de in schema nu se scaiin- ba : t i ene lat. tcn e.
c) In coj. III. numai prea raru se aude E mutata in i pr. e r e d i in locu de crede; er1 verbele dícu, ducii , făcu in aceeaşi persona lapeda intrega silab’ác e a infinitivului: d î,d ii,fa cuâ oscu- ru cá unisiiabele de in coj. I., la latini: die, duc; fac; la care se adauge si imperat. vâ laceli vechi dela verbulu peritu v a d u lat. va do, italx va.A
d) In coj. verbele terminate in DÎ, TI, SI-re in imperat. sing, retragunduse accentulu se pro- nuncia numai cu i diumetatîtu: aii di, páti, es i de la audî , pat î , esî -re, inse cele mai multe in usulu vulgariu Iiau si silab’a e s c e pr. de la pet î , pas î etc., p e t i e s ce , p a s i e s c e etc., de care in cojug. speciale. Verbulu ven in inf. v e - ni-re are acestu imperat. in sing. ven o seau vulg. vina. C óp e r i u si súf er iu in k : c ó p e - r e , s i i f e re .
3. Incatupentru imperat. negativu, usulu ala- pedatu de totu pre re de in sing., si celu de a- stadi inca si de in plur. pre multe locuri; inse ceti vechi mai totu de un’a-lu tienu pana si in cărţile baserecesci de astadi pr. nu v e t e m er e t i in loculu celui vulgariu: nu ve t emet i . Er ’ câ re a fostu si in sing. se cunosce nu numai dein nume- rulu plur., ci mai vertosu de in form a regularia a celui sing, cu accentulu in vocalea caracteristica pr. nu dâ, nu stâ, nu lua, nu urma; nu tie-
159
né, nn vedé ; nu face etc. ; nu audî, nu esi , nu pasi, nu v e n i etc. unde si es ce s i é z a mi se adaiigu.
4. Imperat. negativu sémena in catu-va cu a- lu latiniloru: nou seau ne l audar is contrasu de in 1 a u d a v e r i s, in pi. l a u d a r i t i s in locii de laudaveritis; numai catu la eli se formeza de intru altu infinitivu care la noi nu se afla. Italiană inca-lu au in sing. pr. non ti scor dar di mo.
5. In locu de imperativii seusita si presentele cojuntivu a fora de 1. pers. sing. pr. se Iau d i, se t i cn a etc. La celi de de in colo prepunendu si particufa imperativa las ’in locu de laşa in 1. pl. si3. deamendoi numerii pr. las ’ si l auda etc.
LXVII. Indicativii: Presente.Modulu indicativii are trei tempuri principa
li: P r e s e n te (de facia), p re ter i tu (trecuta), si fu turn (fiutoriu); si se cojuga după schem’a ur- matoria:
P r e s en te .S. 1. LâudO; TiéniU; BátU; AúdiU.
2. LâudI; TiénI; BátI; Aiidl.3. Laud A; TiénE; BátE; AiidE.
Pl. 1. Laud Amu, Tie ntámu; BátEmu; Audíinu2. LaudÁti, TienÉti; BátEtii Aiidîti.3. LáudA; TiénU; BátO; AúdU.
N o t a .1. Presentele indic, se formeza de la infinitiv n
prein imperat. afirmativii; după care a 3. pers. sing., care c radecin'a verbeloru, in cele de an- taiu trei cojug. e ca si imperat. afirm, fora es- ceptiunile imperativului carele aici nu au locu jir. láuda, tiéne, bâte, face, dîce, diice; er’ intru a
Í60
IV. Coj pre i-lu muta in E rá in II. s ilii. Coj. pr. aude. Uuisilabuie inse-făcu si aci 3. pers. sing. có si in imperat. afirm, da, stâ, l i a.
2. Cu 3.pers. sing, in Cuj.I. e totu de aceeaşi forma si a 3. pl., afora de unisilabele, care liau unu U după A intorsu de in diiaru osctiru pr. dau, stau, l iáu; er' in cele de pre urine trei Coj. E de in sing. se muta in u, pr. t i e ii ii, bat u, a ii d u. Numai verbele c ó p e r i u cu compusele lui a-des- cóperiu, cú fu r iu , s ti f e r i u se audu in usulu vulg. cu E ca in sing, in locu de u, inse nu pretotende- ni nece la celi vechi carii scriu: coperu, si i feru.
3. Person a I. si 2. sing. se formeza de la a 3. cu ti in 1. câ in 3. pl., si cu i in 2. pr. in schema. Numai verbele de cele trei Coj. de pre urma, ce au a 3. pers. pl. in du, tu; nu, ru, formezaI. pers. sing. au câ a 3. pl. pr. credn, t rametu, pu n u, p ie r ii, seau cu unu i intre u si cosuna- toria pr. c r e d i u, t r a m e t i u, p u n i u, p i e r i u; cu puci ne esceptiuni pr. bătu nu bat iu lat. bătu o; de carele intre specifice.
4. De in cuntra unele verbe nu suferii i in ainte de u in 1. pers. sing., cate adeca-su terminate in b, p, in; c, g, s, ori de care Coj. se fia pr. f i e rbu, sorbi i ; începu, p r ecepu ; făcu, tăcu; fugu, mulgu; de f a imu , dorinii; esu lat. ferveo, sorbeo, incipio, percipio; facio, tacco, fugio, mulgeo; d i f f a m o ci di f f a in ia, donnio, exeo, etc. De la a v e r e lat. habere se face ai bn, er’ dela scupi re isp.escupir scúpi i i si sciiipu.
5. In tote trele pers. sing, si a 3. pl. multe verbe mai alesu derivate, de I. Coj. liau silabele: ézu, éz i , é za in locu de u, i, a immultîndu cu una silaba pr. urme zu,— ezi,— eza de la ur-
161
ixi á-re dein urma it. orma. Intru asemenea cele mai multe verbe de a IV, Coj. totu intru ace- lesi persone Han silabele: eseu, és ci, ésce pr» pati esc ii, petiescu, ur di eseu etc. Si asia iu imperat. afirm., si in acelesi persone in presente* leCojuutivu pr. ur ni 6 z a, p a t i e s c e; se u r m e-z u - i*e, se pat i e scu-i-a; originea acestora adausuri Sunt tcrminatiiinile Iatine*grecesci itiiss o seaui zo* as, gr, iţa, si esc o seaui sco- is pr. patrisso* as seau patrizo; frigesco-is, co ncupis co-is de la f r i g e o, c u pi o. Italianii pre ez o nu-Iuau de catu câ Ia latini in tote tempurile si personele; er’ pre isco chiaru ca la noi si numai in acelesi tempuri Si persone pr. ment isco, pat isco de Ia ment ire, patire, rom, metitiu si mentiescu, pa* tiu si patiescu, Verbele care nu liau au potu se lui lie terminatiunca eseu sunt: audiu, ascutiu; a-des-cóperi[ti,[lne cúfuriu, lat.conforire, dorina, esu, fuga, in -ghît iu , men tiu, mor iu, patiu, pieriu, me im*putiil , in-des*partitl, salin, sein, sorbu, sú fe r iu , suiu, portiig, su bir, venin, in-vestiu.
6. PersOifa 2. pi. e intru tote ca 2. impe- tat. afirm, pr, in schema; eri î. se fonneza ctiac- centulu câ in pers. 2., inse pentru cele de 1. Coj. cu âoscuru, seau spre destintiune de la a imperf. Seau câ accenttilu nu e deplenu, de unde-lu scrie* mu cu â jir. 1 a u d â m u .
7. Asemenarea intre Cojugatiunile nostre si intre cele latine intru acestu tempu se cunosce înai chiaru, de catu ori unde. Mai aprope de ale nostre in dialecte e cojugarea in limb’a italiana, inai de parte in cea francesca.
l i
162
LXVIII. P r e t e r i tn .
Tempulu p r e t e r i t n se imparte in i m p e r f e c ţ i i (nu de totu trecutu), p e r f e c ţ i i (de totu tr.), si p r e a - p e r f e c t u ; de in carele cele de in urma doua au mai multe forme primitive si ausi- liarie după schem'a urmatoria.
I m p e r f e c tu.S. 1. LandA-âm. TienE-am. BatE-am. AudI-am.
2. LaudA-âi. TienE-ai. BatE-ai. A»dl-ai.3. LaiidA-á. TienE-a. BatE-a. AudI-a.
P1.1. Lauda-âmu. Tiene-amu. Bate-amu. Audi-amu.2. Lauda-âti. Tienc-ati. Bate-ati. Audi-ati.3. Laucla-â(u). Tiene-a(u). Bate-a(u). Audi-a(ii).
P e r f e c t u l u I.S. 1. LandÁ-i. TienÚ-i. BatÚ-i. Andl-i.
2. Laudâ-si. Tiemi-si. Batii-si. Audî-si.3. Lauda. Tienü. Bătu. Audi.
Pl. 1. Laudâ-mu. Tienii-mn. Batii-mu. Audî-mu.2. Laudâ-tu. Tienii-tu. Batú-tu. Audî-tu.3. Laudá*ru(e).Tienu.ru(e).Batú-ru(e).Audí-rn(e).
P e r f e c t u l u II.S. 1. LaudA-ram. TienU-ram. BatU-ram Andi-ram.
2. Laudá-rasi. Tienii-rasi. Bahi-rasi. Andî-rast.3. Landá-ra. Tienii-ra. Batii-ra. Audî-ra.
Pl. 1. Laudâ-raimi. Tienii-ratmi. Bahi-ramu. Aiulî-ramu.2. Laiidá-rati. Tiemi-rafi. Bahi-rati. Audî-rati.3. Laudâ-ra. Tiemi-ra. Batii-ra. Audî-ra.
Pr e a -pe r f e e tu.S. 1. LaudA-sem. TienU-sem. BatU-sem. Audî-sem.
2. Laudá-sesi. Tiemi-sesi. Batii-sesi. Audî-sesi.3. Laudâ-se. Tienii-se. Bafú-se. Audî-se.
P1.1. Laudá-semu. Tienit-semu. Batii-seniu. Audi-semu.2. Laudâ-seti. Tîenii-seti. Bahi-seti. Audî-seti.3. Laudâ-se. Tienvi-se. Batii-se. Audî-se.
163
N o t a .
1. Imperfectulu se formeza de la infinitivu- lu scurtaţii foia alta scaimbare de catu câ-si pierde accentulu, adaiigunduise terminatiunea AM accentuata, cu carea face unu cuventu, si vocale» infinitivului de in lunga si intrega se face scurta au diumetatîta. In Coj. I. accli doi- A se contra- gu in umilii, seau celu oscuru se inneca in celu chiaru alu terminatiunei, de unde se pote scrie si l audám si l a u d ’am. In cele alalte Coj. e seau i se împreuna in diftongu cu a ca t ie neam, bateam, audiam. La latini, si in cele alalte dialecte intre vocalea caracteristica si a de in ter- minatiune se pune unu B seau V pr. l a i l dâ- b-am, ital. l o d á - v - a .
2. Preteritulu perf. I. se formeza de la infim după norm’a participiului preţ. cu u in II. siIII. Coj. De unde si verbele ce formeza partici- piulu in SU fileu acestu preteritu in SI, de carele in Coj. specifica. Dau si stau făcu de d i si s i e t i , de care acolosi. In catu pentru personc,
a) Cea I. sing. se scrie cu i seau iu Ia celi vechi inca si in legătură cu părticelele pr. f éc i - me seau feciu-me; si in Coj. I. a se pronuncia chiaru seau obscuru, pr. la ud ai seau mai rarii 1 a u d â i;
b) in 2. pers. SI e in locu de sti, pentru care si accentulu se trage pre silab’a de in aintei de e mai de parte in pers. 1. pr. d e d é s i de la dédi ;
c) in 3. pers., a fora dein cele specifice de a IU. Coj. si d ed i si stet i , s’a lapedatu silab’a de pre urma ue fora de ai urma ceva, de unde accentulu remane pre silab a de in urma, cu á oscu-
11*
164
rn in Coj.L si cu ii si i întregi in cele alalte pr. laudă, t i e nil, au d î ;— asia si la latinii vechi *);
d) in person’a 1. pl. de I. Coj. â erasi rema- ne oscuru câ in preş. de in aceeaşi causa pr. Iau dămu;
e) in 2. pl. se dîce tu in locu de ti, in Coj. I, spre destintiune de personele de in preş. si im- perf., in cele alalte după asemenatiune cu Coj. I.;
f ) in 3. pl. se dîce si ru si re că la latini pr. l a u d á ru si l audâre ; inse form’a aresta si la celi vechi e forte rara, si in locui se scrie mai múltú ra cá in perf. II.
3. Perfectulu II. in usu se cofunde cu perf.1. in unele persone, asia catu de in perf. I. e maí multu numerulu sing., er' de in alu II. numerulu plurale. Formarea lui e cá si alu perf. I. adau- gundu silaba RAM, si respunde prea-perfectului latinu in forma: 1 a u d â r a m seau 1 a u da ve r a m, t e n u e r a m in locu de tenuveram etc., numai catu la noi in 2. sing. se dîce râs i in locu de alu latiniloru ras.
4. Prea-perfectulu, care respunde celui Iaii- nu de in modulu cojuntivu seau optativii, se for- meza ca si perfectele adaugunduse silab'a SEM,in2. sing, sesi in locu de ses alu latiniloru. Si intru acestu tempu se aude adausu RÁ după SE mai multu intru 3. persona pr. Ia udá-se- ra .
5. Tempuri ausiliaria pentru perf. si prea- perfl se afla formate de in part. preteritut
*) Lucr. V, 443. conturbat in locu de conturba- vit, si VI, 58T: di » turbat urbes, in locu de dis- f urbavii.
165
a) cu am înainte seau in apoi pentru perf. cá alu III. pr. l a ud a tu -a m si am Jaudatu;
b) cu am fos tu pentru prea-perf. II. pr. am f o s t u laudatu seau laud a t u-am fostu;
c) cu e r a m pentru prea-perf. III. la celi vechi forte desu, er’ astadi mai raru pr. e ram laudatu. Inse aceste doue forme mai de in urma po- tu causá indoiela in cuventare, fieiulu cá se potu luá si in intielesuln pasivii alu participiului, mai alesu de se va declina dupa genu si ninneru; fora indoiela sunt in verbele neutre pr. e ram v e ni- t u; am fostu p e r i t u .
LX IX . Futuru.Tempulu futuru e numai umilii, formatu de
in inf. lungii au scurtu, inse cu tienerea vocalilo- ru caracteristice, si de in tenninatiunea v o l i u , a- sia catu precedendu infinitivulu se lapeda RE, er’ urmandu se potc lapedá au tienere, pre cuinii:
S. Lau d á-voliu, t ie n é -vei seau b á t e-veri, audi - va etc.
Seau: V o l i u laudáre seau l aud á etc.Not a .
1. In locu de inf. sc pune si presentele Co- juntivn, inse in semnare mai plena pr. v o l i u se me ducii, adeca: miam propuşii si voliu implenire.
2. Celi vechi púim forte desu a m in locu de vo l i u , inse am cojugatu cu forme mai întregi: are; a ve mu, a v e t i sicu A înaintea infinitivului pr. are a j u d e c á vii si morţii, adeca: v a ju deca. De care forme sunt destinte: am de a cu in fin. , si am se cu preş. Cojuntivu, lat. agenduin habeo. Latinii inca formeza futurele miorii coju- gatiuni cu a rn in locu de b o care pote fi contra-
166
su s ide in habe o la noi am si aibu, pr. d i - cain, .seiam.
LXX . Modulu Cojuntivu.
Modulu Cojuntivu, care tiene si loculu optativului si alu celui conditionatu are trei tempuri: p r e s e n t e , i m p e r f e c t u si p e r f e c t u, dupa scliem’a urmatoria.
S. 1. Se lâudU,Presente. tiéniU, bátU, aúdiU.
2. lâudl, tiéní, háti, aúdl.3. lâudE, tiéniA, bátA, aúdjA.
P. J. laudAmu, tienÉmu, bátEmu, audlmu.2. laud Ati, tienÉti, bátEti, audlti.3. lâudE, tiéniA, bátA, aúdiA.
I m p e r f e c t u .S. l .A s i laudA, tiené, bate, audî-re-asi.
2. Ai. 3. Are. Pl. 1. amu, 2. ati, 3. am.P r et é r i tu.
S. l.selaudA-rem,tienU-rem, batU-rcm, audl-rem.2. laudá-resi, tienú-resi, batú-resi, audi-resi.3. laudá-re, tienú-re, batú-re, audî-re.
P. 1. Íaudá-remu,tieiiú-remu,batú-remu, audî-remu.2. laudá-retu, tienú-retu, batú-retu, audí-retn.3. laudá-re, tienú-re, batú-re, audi-re.
No ta .1. Presentele Cojunt. se formeza si se coju-
ga intru tote cá prés. indic., afora de 3. pers. care intru amendoi minierii aceea-si terminatiune are, si-si scaimba vocalile terminatiunei a si e «n a in loculu alteia, asia catu Coj. I. are e in locu de a pr. laude, er’ cele aialte a in locu de e pr. t i ena au tienia, bata, aud a au audia, cu
167
pucine variatiuni in Coj. I. pr. de, sté, l i éseau dée, stée, l i é e , si in cele alalte după termina- tiunile in de, te, ne, re, de care in cea specifica. Celi de dein colo inse făcu a 3. pers. Coj. in tote Cojugatiunile asemenea cu A pr. se l a u d a in locu de s e laude.
2. Presentele se usita cu SE au fora se de in ainte. Fora SE se usita numai in a 3. pers. intru intielesulu optativii seau aprope pr. d e - t i D. dieu bene, duca-se elu; er’ cu SE in tote personele in trei intielesuri:
a) Couditiunale, lat. s i,pr.se faci tu ast’a, te- asi lauda;
b) f i n a l e , in locu de infinitivu, pr. te rogu se-mi dai , adcca: am i darea;
c) imperativii seau optativii a fora de 1. pers. sing., in care se respunde celui latinu: sim, sis, s it etc., inse Ia noi ne cojugatu, cojuganduse ver- bulu, la vechii latini de in cuntra pr. fa x im, f a x i s etc. adeca: fac-sim, fac-s is etc.
3. I m p e r f e c t u l u se formeza de in infin. intregu cu RE urmandu asi pr. la udare-a si, t i e n é r e - a s i , bátere-asi etc.: inse fora RE urmandu pronume intre inf. si asi ;de alta data după plăcere cu re au fora elu. Cu părticea cojuntiva: se, de, la ctdi de dein colo: s 'este câ etc. se u- sita câ tempu condiţionale pr. de asi audî; er’ fora cojuntiune câ optativii pr. as i dormi . In bene- orâri si blastéme se pote si pune cojuntiunea si laşa, inse jnmenduse precede terminatiunca pr. de ar’ dá D. dieu, er’ lasanduse se pospune pr. dare-ar ’ D.dieu. Dopa intreiectiuni totu de un’a se adauge cojuntiune cu as i pr. o! de a r ’ daD. dieu; v a i de a r ’ veni .
168
4. P e r f e c t u l u la noi nu se mai afla asta- di iu usu de catu la ceii vechi, ci si la eli raru, Er’ la celi de dein colo e si astadi foite usitatu, de catu câ in U. sing, dîcu r i in locu de alu nostru r es i pr, I au dări. Formarea lui e ca si a prea- perfectului indic, si totu de un’ a e impreunatu cu cojuntiv'a se lat. si.La latini-irespundu prea-perf., si futurulu cojuntivu in r im si ro cu diferenţia numai in 1. pers, sing. pr. l a udâ r im , l a u da r o,
5, In locu de tempu condiţionaţi! se mai u- sita nu numai imperf, indic, pr, de l ă udă m io, ci si alte tem puri aiisiiiaria cu asi pr. a si f i la- udatu, as i f i fus tu tienulu;— cu v r e a m seau v r e a pr, v r e a m bate seau io v r e a bate, v r e am f i audîtu; cu v r u i seau am vru tu pr. câ se n au v r u t u Cbristosu c h i a m á pre ei, ei au v r u- tu remané in t ru aceea ce au fostu, etc. tote intru î>>( eiesulu prea-pVrf, cojuntivu; vedi mai su- su (LX IY , 6 ).
LX X L A u s i l i a r i a ,
A fora de ţcmpurile aiisiiiaria specificate, in limb a rom, se mai formeza si altele de in tem- purele verbeloru: sum, am, v o l i u nu numai cu infinitivu si pârtie, preţ,, ci si cu part. preş, si cu gerundiu pr, eram l auda to r iu ; e ram facundu, am f os tu sciendu, v o j i u f i venindu etc. carele in semnare si forme respundn celoru latine: Iau- daturus sum, eram etc., laudatum habe o etc.
Nota.
Formele aosiliarie astadi sunt mai in usu de catu cele primitive, de in cuntra la celi vechi, ca
Ifi9
rii preţ, perf, mai jniiltu scriu cu form’a perfecta-, lui I, de catu cu a 3. Inse nece la vechii latini nu au lipsitu, si in limbele romane de astadi nu sunţ mai rare de catu intru anostra,
LX X II, Specifica: Cojugatiunea I,
De Cojugatiunea 1. se tienu tote verbele ce au infinitivulu in are cu A accentuaţii, si se cojuga in iote modurile si tempurije după norm’a verbului LAUDA-RE, a fora de aceste trei: DAU, STAU, LIAU, in infin, dá-re, stá-re, luâ-re lat, Jeva-re; de in carele;
a) DAU, STAU se cojuga intru una forma pr,In prés. ind. sing. 1. dau, stau, 2. dai, stai,
3. dâ, sta; pl. 1. dâinu, stâmu; 2, daţi, stati; 3. dau, stau.
In preţ. perf, s, 1. ded i , steti , 2. dedósi, stetesi, 3. déde, stete; pl. 1. dódemu, stétemu, 2, dódetu, stótetu, 3. dédere-u, stétere-u.
In Coj. prés. cá in indic, a fora de a 3. pers, dé, sté in vulgu dee, stee.
In imperat. afirmativii dâ, sta vulgo stai.In part. prés. reduplecandu una silaba: da,
tatoriii, statatoriu in locu de datoriu, statoriu.In cele alalte se cojuga regulatu după forma
ţiunea lom pr. dám, dedóséin, datu, dandu etc.b) LIAU specifice se cojuga numai:
In prés, ind, sing. 1. l i au, 2. liai, 3. liâ, pi. L luamu, 2, luaţi, 3. l i au.
In Coj. prés. cá in ind. a fora de 3, pers. l ié seau lióe lat, l eve t .
In imperat, afirm. s. l iâ, pl. luaţi.In cele alalte tempuri regulaţii de la infin. Iu a-
re pr, luam, luai, luasem, luatu, luatoriu, luandu,
170
N óta.1. In de di si ste t i cosimatoriele d, t nu
se muta in siueratorie, si in loculu lui de de si d^edere in vulgu se aude mai múltú dé t e , d é- tera. Dela acesta forma se mai afla si altele derivate in usu pr. de dú i seau dadá i , si s t e tú i seau s t a tú i după care si part. pret. s’a luatu, si se cojuga cá preteritulu de II. si a III. Coj. in ui.
2. Verbele care se termina in inf, in iare, se pronuncia sub accentu cu á cá un >k pr. a tal iá, m o l i a re ( I I I , 4 b); er5 afora de accentu acutu cá e pr. tá l ia , t a l i â mu , chiámu etc. védi mai susu (III, 3, b. 5, a. IV, 1. etc.).
3. Unele verbe liau in unele persone de prés. ind. si cojunt. si in imperat. afirm, silab’a e z in aintea terminatiunei, de care mai susu (LX V II, 5).
LX X III. C o ju g a t iu n ea II.
De Cojugatiunea II. se tienu tote verbele ce au infinitivulu in e re cu E accentuatu, si se cojuga după îtorm’a verbului TIENE-re, inse pu- cine sunt care in vre-unu tempu au persona se nu aiba ceva specificu, er’ mai alesu aceste doua: A v e r e si M â n e r e de in carele:
a) AVERE se cojuga specifice:In prés. ind. aibu, aibi, aibe; pl. avem u,ave
ţi; aibu; seau după usulu de acum: am, ai,a re; au.In Coj. preş. totu asia, a fora de 3. pers. a i
ba, vulg. si a i va.In imperat. afirm, a ib i , aveţi.In cele alalie regulatu de la infin. pr. a v e
am, avui , a v utu, a v en du, ci fora part. presente.b) MÂNERE cu compusulu r eman ere:
171
In preţ. perf. indicat, cu s i in locu dc iii:S. 1. Masi , 2. inas esi, 3. másé.Pl. Máséin», másetu, máseru-e.
De ací in prea-perf. inasé sem seau máséin etc. si in part. pret. masu-a.
In cele alalte dupa natur’a verbeloru in ne pr. maniu, mania etc. cá tieniu etc.
Nota .
1. Verbele de asta cojugatiune sunt prea pucine, aceste urmatorie ordenate dupa termina- tiune: p i acé , tacé, jacé; cadé (scadé), siedé, vedé; im plé; mai ié (re-m .); dóré, páré; p öté; avé. Carele tote au ceva diferenţia eufonica, cc- rundu, snferindu au nesuferindu pre I nascutu de in E alu infinitivului in unele tempuri si per- sone adeca: in 1. sing, a preş. indic, si Coj., in3. a preş. Coj., in pret. perf. terminatu in ui si cele alaite asemenea formate, pre cumu si par- ticipia-le si gerundia-le. De unde—
a) Cele terminate in ce, le s i te nu-lu suferu nece intru unulu de in acele tempuri pr. tăcu, ta- ca; ta cui,tăcusem; tacutu, tacutoriu, tacundu; asia s ipot iu, prouuncia noii/, a fora de 1. pers. ind. si Coj. deunde: p o t a, potui, potutu, potendu etc.;
b) Cele terminate in d e, lu-suferu in preş. ind. si Coj. pr. ved iu, vedia, cr’ in cele alalte-lu cern pr .vediúi , vediutu, vediutoriu, vedienduetc.;
e) Cele terminate in ne si re, lu-suferu in ind. si Coj., in pârtie, preş. si gerundia pr. maliin, tieniu etc., ci nu-lu suferu in pret. perf. si prea-perf., si in part. pret. pr. t i cnui , tiemisem, tienutu; doriii, dorutu etc.
2. U in participia-le pret., unde nu se su-
m
fere j, se pronuncíá cá %, er” unde se aude i, după usulu vulg. amendoi cá unu r. De moliatuFa iui n si r vedi mai susu (X X III, X X V ).
3. Imperativulu afirm, in E se afla numai i n t i e n e si im p l e ; in cele alalte inse se di- ce cu i conversu de in e pr. cădi , siedi, vedi; taci, jaci; mani , si aibi ,
LXXIV, Co j u g a t i u n e a III.De Cojugatiunea III. se tienu tote verbele
ce au infinitivulu in e re cu E neaccentuatu, si se cojuga după norm’a verbului BÁTE-RE, inse cu multe abateri cá intru a II, Coj., de care a treia numai pre in retragerea accentului dela E in unele forme se destinge. Mai specificu se cojuga a- ceste doue: BEU si FĂCU; asia,
a) BEU contrasa d e i n b e v u se cojuga:In prés. ind. Ben, bei, bé; bemu, béti, beu;
cu E deschisu in tote personele a fora de 1. pl.In prés. Cojunt. cá si in indic, afora de
pers, 3, bé seau bee cá liée.In ceíe alalte tempuri regulata pr. beam,
beúi , beutu, beutoriu, bendu, bé.b) FACU e regulariu afora de preţ, perf. F e-
ci, fecési, féce; fécemu, fécetu, féceru-e; inse si facúi, facusi etc.
In imperat. afirm, fâ,In part. preţ. f ap tu , inse si faeútu.Intru cele alalte regulata cá cele terminate
in ce pr, faceam, facundu, facutóriu.
Nota ,
1. Câjfâ făcu împerat. si di, du, vâ.2 . După asemenarea intre Coj. II. si III. ver-
< bele de 3. Cojug, patii acelesi scaimbari eufoni- f ce dupa terminatiune, cási cele de a 2. (L X X IÍI, ; 1, 2); dereptu care,
a) Yerbele terminate in be, pe, ce, ge, nu suíern pre i ín tempurile acelea, chiarn si de sitnt la latini del i . Coj., au de a HL cuipr . f i c r b u lat. feryeo, tor cu lat. torqíxeö, mulgu lat. mul- geo; f acu, in-pre-cepu lat. facio, in-per-cipio;
b) Cele terminate in de si te, Iu-ceru Seau suferu ca mai susu pr. ardiu, ricl iu , re spun <1 iu, tundiu; tre i rtetu etc.; singure y e n d u si p i e r du in preţ. perf. si part. preţ. riu-Iu suferu pr. v e n d u i , yendusem, yeftdutu; p i e r d u i , pierdusem, pierdutuetc.;
( c) Cele terminate in ne si re, Iu-suferu pr. ; punu seau puniu, ceru seau c e r i u etc.
LX XV. In tempurile preterite»Abaterea mai momentosa iu cöjugarea verbe-
j lom de III. Coj. e formarea tertipuriloru preţ. i perfecte si prea perf. in indic., si a participiului
preterilu; in catu mai multe sunt, carele nule for- meza de la iufin. mutandu pre E iu U, ci lape- dandu pre E caracteristicii si de multe ori inca si cosunatori’a de in aiutei, in preţ. perf. si prea perf. făcu S I in locu de ui, er’ in part. preţ. sn seau tu .
Not a .1. Yerbele de III. Coj. care fornteza aceste
tem puri regulaţii iu ui si utu, sunt: bato, beu; cernu, ceru, cosu, crediu, crescu; in-pre-cepu; făcu; gemu; mescu lat. misceo rarii; născu; pas cu, pierdu; a-sterrtu; temu, tiesii, trecu; y endu, in- vencu, in-vescu pr. c e rn u i , cernu-
f , 1/3
174
tu etc. Inse c e ru si cerşi si cersu ore candu, d » unde astadi c er s iu tii; fa eu si f e c i , si part. facutu si f aptn.
2. Verbele carele formeza preţ. si partici- piulu numai in si si su sunt cele terminate:
a) in cu: dîcu, ducu preţ. d î s i , duşi , part. dîsu, dusu;
b) in du seau d iu: ar d in , rid iu, tundiu, respundiu; d es cendu lat. descendo forte desu la celi vechi, i ncendu , a-cu-de-prendu, in-ten- du; ascundu; purcedn, ucido, rodu pr. arşi, risi, tunsi, respunsi; descensi, incensi, prensi, tensi, a- scunsi, purcesi, roşi, si part. arsu, risu etc.;
c) in gu: adaugu, atingu, ajungu, in-cingu, d e s t i n g u lat. distinguo la celi vechi, im p i n - gu, i n v i n g u seau invincu la celi vechi, lingu, mergu, plangu, stergu, stingu, tragu pr. adausi, atinşi, ajunşi, incinsi, destinşi, împinşi, linşi, mersi, plânşi, stersi, stinsi, traşi; sin i n ge ninse, ninsu;
d) in tu seau t iu : scoţ iu, trametu pr. sco- si, tramesi; scosu, tramesu;
e ) si altele pr. c u r m seau curgu, curşi , cur- su; in-viu, in-visi, in-visu; pnnu, pus i, pusu.
3. Verbele carele formeza part. preţ. in tu sunt: cocu, copsi, coptu; sUgu, supsi, suptu; f i e r b u , fiersi, fiertu; f r i gn , fripsi, friptu; rum- pu, rumpsi, rumptn seau ruptu.
4. Verbele carele au part. preţ. in su si tu sunt: a-cu-legu, aleşi culeşi, alesu culesu, Ia celi de dein colo si a leptu; de regn, deresi, dere- su, si d e r e p t u ca adj.; f rangu, fransi, fransu si framptu; i n v i n g u , învinşi, invinsu si invi - ptu; mu lgu , mulşi, muls», inse smulgu si suiultu; im-pungu, punsi, punsu inse si puntu-
175
ra; s i r ing i i , strinsi, strinsu ci si s t r i m t a câ adj.; to r cu, torsi, torsu si tor tu; ungu, unşi, unsu ciuntu, untura câ sustantive; scr iu in locu de s c r i v u lat. scribo, scrisi, scrisu, inse s c r i pta, s c r i p t u r i a si scriptura. In t ie l e g i i lat. i n t e l l e g o , i n t i e l e g ú i si intielesi, intielesn, i n t i e l e g u t u si intieleptu câ adj.
5. Cojugarea preteriteloru in S I se face câ in m a s i, masesi etc. (LX X III, b ). Usulu loru la celi vechi e forte mare in tote personele, astadi inse pre pucine locuri, si mai niultu in pers. 3. pr. d i sc , puse, etc., de la care usulu vulg. forma noue forme in pret.perf. adaiigundu terminatiunea i pr. d i s é i, dîsesi, disé; díséramu, disérati, diséra, care sunt mai vitiose; pusei lat. p o s i v i si posui.
LXXVI. C o j u g a t i u n e a IV.
De cojugatiunea IV. se tienu verbele ce au infinitivulu in ir e cu I accentuatu, si se cojuga după norm’a lui A U D î - r e ; mai specificii se cojuga aceste trei: SCIU, FIU, VENIU, asia:
a) SCIU inf. se i re, totu de una cu i intregu;In preş, Sein, sci i , scie seau sei; sciinu, sci
ţi, sciu. In coj. totu asia, ci in 3. pers. sei a.In preţ. perf. in iii: S ei iii, sciiisi etc. câcele
de a 2. si 3. Coj. si in prea-perf. sc iusem etc.In part. preţ. sei u tu; preş. sei ut o r i u seau
sciitoriu vulg.In cele alalte regulaţii: sc ieam, sc î seau scii
vulg., s e i e n d u inse si sei un du la celi vechi.b) FIU inf. f i r e cu i intregu. Presente si im-
perf. nu are in uşii.In coj. preş. câ sciu: fiu ,fii; fia; fimu, fiţi, fia.In preţ. perf. fu i, fu si seau fusési, fii; pi.
fiîmii, futu, fur i i si f u r e anumitu la fceli vechi.In preţ. prea-peif. fusem vulg. fusesem etc.;
si asiaincelii coiulitiunatu: fú r em, furesi, fure etc.Iu part. preţ. fostu-a; in preş. f i i i t o r i u
seau fiitoriu vulg., ger. f i endu .c) V E N I U cu n mbliatu; specificii in impe-
rat. afirm, v e n d seau vena. La celi vechi are preţ. perf. si Cu accentul» retraşii, pre cuinii:S. 1. V ertij 2. venisi, 3. véné,Pl. Vénemu, vénetu, véneru-e-a.
Irt cele aîalte regulaţii pr. veniam, venii, ve< liitu, v e n i n d u vulg. viindu, v e n i t u r i u vulg. viitor iu.
Nota.
1. Verbulu p i er iu inf. peri-re, tiene pre i după p numai in aceste persone; pieriu, pieri, piere; p i é r i a vulg. pieie, si vulg. p i e i t o r i ü in locu de peritoriu. In cele alalte fo/‘a i pr. peri-» mu, periti; perii, peritu, perindu vulg. peirtdu mai rarii, peritoriu.
2. D e c o p e r iu , cufur iu, ' sufer i ţ i , etc.Védi mai susu (L X V II, 2. 4, 5). De in f ia si f i e n du se făcu compusele: fie lidu -ca , f i a » care etc. (LV Iil, 8).
LX X V IL Mestecată .
Unele verbe după Usulu de astadi pre a locu ria se cojuga au intru tote după alta Cojug. de cumu se cuVerte pr, adăugi i « scr iu, carele se tienu de Coj. III. inse pre unele locuri se cojuga după Coj, I., asia in preş. indic, adaugâmu, adau- gâti, a dau ga; ser i emu, setiáti, scrie; in patt. pr. adaugatu, scr iatu;— au numai in parte, a-
177
sia pre unele locuri verbele de 3. Coj. se cojuga in prés. ind. si cojunt. in pl. 1. si 2. pers. cá cele de a 2. Coj. pr. facéinu, f a c e ţ i , in locu de fáce mu, f a ce ti, care tote sunt vitiose.
Nota.In limb’a rom. se mai afla unele cuvente, ca
re de si nu se cojuga, totu se tienu de verbe, au după forma au după însemnare seau origine, asia:
a) B 1 e m ii, b i e ţ i seau b 1 ea t i sunt fragmente de in verhulu amb lu in form a cojuntivuliii preş. anticatu cu k in locu de a.
b) V â imperat. afirm, câ fâ etc. de la verbulu anticatu va du lat. vado; inca si atat’a numai la celi vechi seau pre pucine locuri.
c) D e to r iu-a seau adetor iu-a, part. preţ. de la Verbulu anticatu dere , lat. debeo-re, a căruia forme erau cá ale lui b ea lat. bibo: in preş. indic, si coj. deu, dei,dé, pi- demu, deti, deu; si asia: d e a m, d e ú i, d e u t u, d en d u; tote alte forme, ce incepura a se intruduce in limba,sunt smentite.
d) Op tu, contrasu dein opu’ st lat. op u s est, intru intieîesulu de nev o i ia este , in locu de a 3. pers. neutrale fora alta flesiune, inse cu regime de cojuntivu; astadi ne usitatu, inca si la celi vechi raru. Esemple autentice: „S i de an- taiuoptu se scimu acesta44; — „Inca érasi optu se cunoscemu“ ; — ,, Noi optu se morimu si se la- samu totu44;—„CâChristosu este bunii, optu şefia unu D. dien cu tatain44 etc.
LXXVIII. D e r i v a t iun e a.D e r i v a t i u nea se face pre in scaimbarea
tenninatiunei principali intru alt a, asia catu de intru unu cuveutu se face altulu; de unde după
12.
calitatea cuventeloru derivate, derivatiunea se pole imparii in num in ale, v e r b a l e si a d v e r b i a l e .
Derivatiunea numinale se face au de in nume in nume, au de in verbe in nume pr, de la o- mu: omenescn -a , si de la scriu: s c r i p t u r a . Intru asemenea si cea v e r b a l e , in catu verbulu se deriva au de in nume pr. de la inaltu: in a l t i u-áré, au dein alta parte a cuventarei costa- toria pr. de la i n - a p o i : in apo i are.
N o t a .Derivatiunea numinale e de intre tote mai co-
piosa, de care se tienu si numele a u g m e n t a t i v e si d e m i n u t i v e .
LX X IX . Numelorn augmentative.Derivatiunea numelorn se face au remanen-
du însemnarea numelui numai cu ceva adaugcre seau scădere, au scaimbanduse si însemnarea. Cele de antaiu sunt numele a u g m e n t a t i v e si dem i n u t i v e , cele alalte numai t e r m i n a t i v c . Augmentativele si deminutivele nusi muta nece genuin nece caracteriulu de sustantive au adiccti- ve; er' cele alalte mai totu de un'a amendoua.
Augmentative se numescu, caror’a prein for- m’a derivata li-se adauge însemnarea m a r i m é i , si au doue terminatiuni:
a) in oniu-a cu n moliatn la noi pr. barba- toniu, fur con ia, mul ic r ó n i a etc.;
b) in eu-éa mai raru pr. om e teu de la ome- tu la celi vechi atat’a catu po p o ru .
No t a .Terminatiunea in on iu -a se usita si a fora
•de însemnarea augmentativa pr, s t r i gon iu-a lat.
179
str iga, it. s t r c g o n e etc., mai desu inseinfor- m’a fein, spre însemnarea sesului mulierescu a unom vieţiuitorie au popore pr. de la grecu, leu, ursu etc. g recon ia , l e o n i a , ursonia.
LX X X . D e m i n u t i v e .D e m i n u t i v e se numescu, caror’a pre iu
form" a derivata li-se adauge însemnarea m i c i - m e i, si au mai multe terminatiuni; —
a) in asiu-a si andru; pr. f et iorasiu, coptorasiu; c a t i e l a n d r u etc.;
b) in elu si etiu, pr. in cele vechi: porcéin, catielu, vitielu; m is i elu; fern, contrasu in ea: p o r c é a, mi si ea etc.; in cele mainoue cucelu- cea pr. bunicclu, tenerelu; bunicea , te ne re a; v a 1 i c e a, o 1 i c e a seau vulg. vafcea, ol’cea; — in e t i u in ai ram pr. h o r n e t i u, s a c u I e t i u;
c) in i cu-a seau ci cu-a, mai rarii pr. Do- mnica, Florica, Marica; bunicicu-a, bun i ca etc.;
d) in orii-a, intru cele mai vechi pr. de la Fetii: fetioru-a, petioru, urcioru; caprioru-a etc., respundictorie célom latine in olus-a pr. pe tio- lus, urceolus, capreolus;— in cele mai noue ii\ s i- o ru -a pr. hunis ioru, marisioru, pulîsiom etc.;
e) in u si u -a si ut iu-a, pr. catieiusiu, pam- siu, lemnusiii; ca tus ia lat. catena, cenuş ia lat. cinis, nianusia; — albut iu, caldutiu, negrittiu, te- ner litiu; mânut ia, verutia etc.
N o t a .
1. Vocaîiîe terminatiunei primărie arare ori remanu nescaimbate in aintea te rin inatiuniloru derivate ci mai múltú se scaimba in i.
2. Deminutivele in ica vulg. si iu ca, lit iu seau i t iu-a sunt mai multu desmierdatorie.
12*
180
Alta forma in ene iu pr. t aurenc iu e forte rara.3. Multe de in formele deminutive se usita
si numai cá térininatiuni derivate simple fora scăderea insemnarei pre cuinu sunt in numele vechi si mai alesn in terminatiunea us iu : albus iu, causiu, culcusiu, im par a t us iu , iunecus iu, s tup usiu; barbatusiu, mulierusiu etc.
4. Deminutive sunt după origine si termi- natiunile in chiu s i ch ia , ghiu si gh iapr . ge- nuchiu, manuchiu; vechiu, curechiu; o r e c h i a , parechia; an ghiu, ungh ia etc., lat. genuclum, manuclus, vetlus, coliclus; auricla, paricla; angu- lus, ungnla; cá si la italiani: ginocchio, orecchia, parecchio, unghia etc.
LXXXI. Sustantive: femenine.Alte terminatiuni derivate ale numeloru sunt
destinse după sustantive si adiective, si după gemi.Terminatiuni derivate ale sustantiveloru sunt
mai alesu femenine si neutre; cele masculine se tienu mai multu de adiective.
F e m e n i n e sunt: —a) A re , ere, i r e de Ia infinitiv« verbeloru
pr. cantare; m e s e r e r e lat. misereri la celi vechi, dorere, plăcere, tăcere; fire, scire etc., cá sustantive;
b ) áte seau tä te de Ia adiective pr. adeve- r a ta t e , bunetate, induratate, m es er e tä te lace- li vechi lat. miseria, sanetate etc.
c) en t i a de la verbe in inf. scurţii, pr. a j u t o - r e n t i a , credentia, cuvenentia, fientia, potentia, scientia etc.;
d) ésa de la masculine; pr, i m p e r a t e s a , m i r es a etc.;
181
c) é t i a, lat. i t i a au i c i e s de la adiective pr. a lbet ia , negretia, rosietia; blandetia, canun- tetia, dulcetia, fruinosetia, gretia, etc.;
f ) ía, de la nume, pr. a vu t í a , betía, facial i i , omenia etc.;
g ) ime, astrasede la adj. pr. g r e i m e , marimé, mulţime; lărgime, lungime etc.; colective de- la sustautive, pr. omeniine, betranime, junime etc.;
h) ore, de la nume si verbe pr. ca r o re si cu ro re lat. calor et color, dorore mai raru, pu- tore, recore, sudore etc.;
i ) o r i a seau s o r i a si t o r i a de la part. pr. s c r i s o r i a , inchisoria, plansoria, prensoria; ser ba t o r i a , adapatoria etc.;
k ) une seau d iune si t iune de Ia adj. si part. pr. r a p e d i u 11 e, u m e d i u n e; i n t i e l e p t i- une, peritiune, unitiune, c um e ne ca t iun e lace- li vechi etc.;
l) ura de la asemenea pr. că ldură ; arsura, implutura, induratura, puntura, sciutura; un- sura etc.
N o t a .A re in unele derivate respunde terminatiu-
nei latine a 1 e seau a re pr. f r i g a r e , mucare, luminare, spinare, vendiare, venetare etc., lat. lu m in a re , s p in a l e , v e n a l e etc.
LXXX1I. Neu tr e .Terminatiuni neutre derivate sunt:
a) a cin seau a tiu de la nume pr. ca mac in , fenaciu, galînaciu etc. lat. carnaceum, gallinace- um etc.;
b) ar iu, pr. a l t a r iu, armariu, verdiariu,me- dulariu, vestiariu etc. lat. ar si a r i um;
182
c) étu cu e lungu, pentru colective pr. fa - gétu, pomeţii, spinetu etc.; iu usulu vulg. si cu e scuitu ci ren;
d) etu cu e scurtu de la verbe, pr. âmb le - tu, créscetu, súíletu etc.;
e ) mentu de la asemenea pr. ca l c i amentu , coperimentu,juramentu, mormentu, vestimentu etc.;
d) or iu, de la participia pr. a jutor iu , co- ptoriu etc.
Nota .1. De terminatiunile neutre se ticnu si cele
in aniupr. calcaniu, seau uniu: capetaniu seau capetuniu; si erasi cele in usiu pr. i mp ar a tusi u lat. in- pa la tin ii etc. (L X X X , 3).
2. De Ja verbe inca se deriva unele neutre lapcdandu tota form’a verbale, mimai după cuinu se afla in 1. pers. sing. a prés. ind. pr. aii din, ci igetu, indemnu, i n v e t i u , s emt iu lat. sen- sus, v é n d e c u etc.
3. De usulu participia-loru ca nume siistau- tive si adj., in terminatiunile loru, s’a disu mai susu (L IX . 1.)
LX X XIII. A d i e c t i v a l e .
Terminatiunile derivate adjectivali, a fora de deminutive, sunt aceste:
a) ac iu-a pronunciatu cu i, pr. b atac iu, fu- gaciu, pungaciu etc. lat. in ax-ce: fugax-ce;
b ) a nu-a mai alesu spre însemnarea origenei personeloru au lucruriioru pr. cetat ianu-a, sa- teanu-a, munteanu-a; cu â oscuru in cele vechi pr. betrjânu, românu, păgânii;
c) ar iu-a, pr. ca lar iu, fugariu, primariu, sugariu etc.
f 183
íl) a s t r u-a, de la mime pr. a lbast ru, filiastru;e) ecuseaut ecu-a cu e scurtu, pr. d u m é s t e c u;
g u r á t e c u, lunátecu, selbátecu, \ eratecu, iernatecu, tomnátecu, etc.; la latini in icus-a: lunaticus-a etc.;
f ) e c i useau etiu,lat.i tius-a,pr. canet iu, ma- retiu, inulieretiu, padmetiu, portaretiu, sumetiu etc.;
g) escu-a, unii de in cele mai copiose forme, pr. omenescu, donmescu etc. la lat. iscus-a ci mai raru pr. Dac i s cus , vopiscus etc.; forte desu in cele alalte dialecte romane mai îioue;
h) estru, mai raru, pr. buest ru, măiestru, pedestru etc.;
i ) iu-a, asemenea pr. bet îu , tardiu lat. tar- d ivus-a, tempuriu etc.;
k ) osu-a si t iosu-a, forte copiosa pr. do- re rosu , frumoşii, laudarosu, putorosu; credentio- su, cu\ enentiosu, potcntiosu-a etc.
No t a .Alte forme adiectivali mai rari sunt in e n t e, © d u
cue scurtu si formele participiali pr. f i e r b ente; l i inedu, miicedu, läncedu; beuto r iu , lucratoriu; avutu, placutu; curatu, intieleptu, desiertu etc.
LX X X IV . V e r b a l e .
Formele derivatiunei verbali sunt mai simple, adaugundu adeca terminatiunea verbale deI. au IV. Coj. mai multu cu ezu si escu in tem- purile sc iute pr. de la a d e v e r i i : adeverezu-rá- re, si a d e ve re scu-ríre; de la put redu aupu- t r e d i: p utre descu-dire cu d nescaiinbatu, au p u t r e d i e s c u -dire etc.; fora de a se poté asemná norma mai certa, după care déri raţiunea ar’ veni a se face după I. au a IV. Coj., după sing, aupliir. ijsulu une ori formandu după aniendue formele pr.
184
si ( lela a ju t o r iu: ajutorire si ajutorare. — In II. si III. Coj. derivatiunea verbale nu se face.
N o t a .Forme mai certe derivate verbali sunt in cási
gâ-re, forte desu cu participia preţ. pr. cast igâ de la castu lat. quaestus-a, mes t e ca , m i s i c â , mur s ica etc. de la m es tu-a, mesu-a, m ur- su-a lat. mixtus , missus, morstis-a; mai raru de aburea pr. fumega , rumegâre etc.
LXXXV. A d v e r b i a l e .
Derivatiunea adverbiale e mai pucina, si in- ca numai de in adiective-, de in care cele terminate in eseu singure formeza terminatiune adverbiale in esce pr. omenesc e, domncsceetc.;er’ cele a'alte se usita fora terminatiune destinta pr. r e u, m are etc. Singurii b u n u-a face adv. ben e. Adver- bia-le adiectivale se potu si c o m pará câ adiectivele pr. m ai bene, f o r t e ren etc. ( LV, 4 ).
No t a.Alta terminatiune adverbiale se face de la su-
stantive scaimbandu cu silabele is in pr. de la fa ci a, braciu, costa, cruce, furii, lăture etc. fa ci sin, bracisiu, costisiu, crucisiu, fnrisiu, laturisiu etc. Dela curmii : curuiedîsiu. Si se usita au simple au cu prepusetiunile: de, in, p re pr. de faci- siu, in crucisiu, p re furisiu.
LX X X V I. Costatorie: Adverbia.
Cuventele co s ta to r i e (neformali) nu suferii vre una scaimbare in terminaţiune, ci numai se potu deriva si compune, si sunt: a d.v e r b iáié, pr epus e ti uni le, c o ju n t iu n i I e si int re- ie c li un ile.
185
Adverbia se uumescu curentele ce se adaugă Ja v e r b ii spre implenirea insenmarei in cuven* tare, si sunt seau s i mp l e seau compuse , ori- ginarie si derivate.
Simple si originarie-su, carele nece sunt compuse ncce derivate de intru altele, si sunt pucinele pr. i e r i , mane; iu, ici , candu etc. Er’ compu- sele si derivateîe-su forte copiose; compuse de intre sene pr. aco l o , ai c i , a muşi , asia, atunci etc, derivate de in sene seau de aliurea |»r. a-di , a - p r ope , a-p oi, di o s u, sus u; cu totulu, p r e - lege, a l m e n t r e l e a etc.
N ota.
1. Adverbia-le se impartu la gramateci după 1 ocu, tem p u; cant i t at e , ca l i t a t e ; si in a- iirmative, negative etc. asia:
a) L o c a l i , după întrebarea un d et i c i , c o l o , colea; aici, aci, acolo, acolea; aprope, departe; in amte, in apoi, in deretu; in la-intru, a fora; susu, diosu; de laturi, de una parte; in facla, in dosii; de a drept'a, de a stang’a; de asupr’a, de desuptu; pretotendenea, ore-unde, unde-va; io, iuo, aliurea, liec'aliiirea; in catra-uf de cindea de; pre a locuiri-a;
b) T emp urarie, după întrebarea c an d u? a- c um u-a, ac inii, acumusi, amiisi; atunci, atunce seau atuncia; a d i) astarii; ieri, alalta eri; mane, poi-maue, alalta mane,demanetia; adi-nopte, eri-no-pt. e etc.; a sera, astara, de sera, spre sera, in de sera, de cu sera, pururea, totu de un’a; dein-a-o-ra, orc-> audu, candu-va; curundu, iute, fug’a, de locu, de un a, in data, una data; in scurţii, presto pueinu; anu-tieriiu, de una-di, de in â-ori;
c) Can t i t a t i v e , după întrebarea catul a-
18Ö
tatu, múltú, pucinii; catu-va, in catu-va, catu-si cá catu, nece-si cá catu; inca, mai, forte, prea; un’a, împreuna; cu totu de a densulu; nemica; numai;
d) Ca l i t a t i v e , după întrebarea cuinii? A s î ? asia, a si si, asisiderea; bene, reu; a nevolia, de yolia, cu greu, lesne, iusioru; asemenea, chia- iu cá, aFmentea; mereu, incetu, catelinu; ferice de;
e) A f i r m a t i v e : asia, é; dien, de dio, dîcu dien, dien lui D. dien; adeverii, adeveratu; de a firea; cu totulu, fora indoiela; adeca, bune-men- te, buna ora;
f ) N e g a t i v e : nu; nece cutnu, nece de cumu, nece cá catu; bá, ba nu, bá asiá;
g) D u b i t a t i v e : abiá, dóra, pote cá, eine sei; incále-te, incái; cám, cá Iá; mai .
2. De adverbia se tienu, nu numai cele derivate de in adj. in es ce, seau dein nume in i- s iu (L X X X lV ); ci si formele multiplicatorie, care se făcu cu data-e seau ora-i pr. una data, de doue ori etc.; de multe date seau ori; a dese-a rare ori; a oria, íme ori; antai’a ora, seau cu doi articli la celi vechi: a n t a i ’a o ra , a dou’a or’a etc., antarasi data etc.; de antaiu, de prim’a etc.
3. Adverbia-le, chiaru cá si numele, se împreuna cu prepusetiuni, pr. a i c i ; de aici, p re aici, pan’ aici etc.
4. Cá adverbia se usita forte multe nume sustantive si adj. împreunate cu prepusetiuni, pr. pre lege, de-fora lege; a d e v e r inintru, cu, de adeveru; cu, de, pre amenuntulu; de, intru a- semenea; cu, de a de r e p t u l u , pre dereptu; cu, pre î n t r e g u l u etc.
5. Adverbia propria la celi de dein colo sunt au auce: aici; am e nat a l ui tardîu; d i
187
a du nu împreuna; de in apar t e de in dereptu- lu; in d r ep t u pre dereptu; in gr ú muri i lat. in cunniio; in t a rda incetu; m’apa r i câ si; m’a l- tu mai urnita; ni fo rse pote lat. niforte; ora di o ra adese ori; v é g l i a - t e liá-te a mente, la celi vechi ai noslri inca vegh i a - t e lat. cave.
LXXXVII. P r ep u s e t iuni .
P r e puse t iu ne se numescii cuventele seau părticelele, care se punu in ainíea altom cm ente pre ciunu: nume, pronume, verbe si ad verb ia, inca si înaintea altom prcpusetiuni, spre a determin i mai de aprope însemnarea loru, pr. a casa, cu noi, des-legii, de ci in- a-in te.
Prepusetiunile, unele-su simple si unisilabe pr. de, la; altele compuse si muitisilabe pr. in-a -iute, pre de-u-supra.
De intre cele simple, unele se potu împreuna cu ori ce cuventu după sene, pr. a, cu, de, in, pre, sub seau su;— altele numai cu nume pr. c á, Iá; si er’ altele numai cu verbe pr. a d, as; c o, con, cum; des, du; pur; s; re, res; stra, t r a, asia: a d- apu, as- cundu, des - făcu, d if- micii, co-su, c o n- tenescii, ciîm-paru, pur-cedu, s-punii; r e • inaniu, res- batu,s tr a-pungu; tr a metu.
Cele compuse si muitisilabe nu se potu compune cu verbe de catu a rare ori, ci mai multu numai cn alte cuvente si intre sene; care sunt: ca- t r ;î, d u p á seau d u p r e, f a r â, in t r u-a-e, 1 u ngâ, p a n â, s u p r â seau s p r â, s u p r c seau s p r e, s u p t u.
Nota.1. Prepusetiunile compuse sunt mai alesu a-
cestea: d e i n - de-intr-a-e, de-la, de-pre, de- spre; p r c-i n, p r e-i ntr ii ia. celi \ echi vulg. pcn-
188
trii, pre-intra-e, pre-la, pre-spre Ja celi veclii vulg. p r é s t e, p r e - s u b seau suptu, p r e - s t r a adi’ preste.
2. I n t i e in yerbulu i n t i e l e g u e in Jocu de i n t r e lat. intellego; spre in verbuju spe l ar e e in locu de spr e lat, superlavare. In locu de pur lat. pro, in verbuln i i np r omut u se dice p ro si pru. In locu de tra Jat. trans, mai multu se pune stra conversu de in t ras au de in e x t r a pr. strâ-curu, s tra-miitu lat. tráns-colo, trans-múto. Stra se afla si in alte compuse pr. stra-mosiu, stra-nepotu. Cu supra inca se afla compuse la celi vechi ci raru pr. supr a-scrisu, supra-ven iu, sup ra-cerescu. In locu de sub in compusetiune se afla desu su pr. su-ora lat. subala, sumetii lat. subuiitto, su-iu lat. subeo port. sub ir, sus p ili u lat. suspiro la celi de dein colo suspini (sus- kiru). Dein t rase pare II lapedatu in taman- du, t a vo l e s cu in locu de tra-mandu, t ra-v o le sen. Es dein ex, si u de in ob ale latiniloru au rernasu in esu inf. esîre lat. exeo ; si ucidu, uitu lat. o c ci do, oblito etc.
3. Prepusetiunile cu verbe se scriu împreunate ca unu cuventu pr. as cu i tu in locu de as- cultu; cu cele alalte separatu pr. a casa, a mente etc. macaruca in pronuncia si ele facil numai unu cuventu ca: ac as a, dupamene . Ele de ele se potu si impreunâ si despreuná pr. de hi, de in seau de la, de i n etc.
4. Prepusetiunea pana nu se usita fora alta prepus, după sene de catu in ainte de adverbia pr. pana eri, pana candu? ci pana la ierna.
5. Unele prepus, liau articlu dopa sene cu regimea propria sustantiveloru; asia cu articlu
180
mase. in d e r e tul u-mieii, Iui etc.; (Ie desiiptiilu» mieii; in la-iittr ulii-mién;— er’ cu fein, in a i n t e a *mea, in apoia-mea, asupr’a mea. Î na i n t e se di- ce si cu de pr. in ainte de mene; si supra in Io- cu de asupra Ia celi vechi cu acuş. au gen. pr. su- p r ’ a altariiilu teu seau supr’a altariului teu.
6. Dein prepusetiimi se făcu aclverbia si înapoi, pr. asupra, de asupr’a, dedesuptu; afora; înainte, mai înainte etc.; incoce, in colo, aprope de etc.
7. Prepusetiunile tienu si loculu adiectiveloru pr. oinu c u menteadeca intieleptu, munte d e aurii etc.
8. Celi de dein colo dîcu t r â si tru inlocu de int ra, i n t ru pr. t ru ora: in (lata-si; si in i- d i a inlocu de i n t r e pr. m i d i a noi: intre noi.
LXXXVIH . Co j un t i un i .
C o j u n t i u n e seau cojuntive se numescu curentele ce se pumi intre altele spre a le împreună seau despreunâ; de unde se si impartu mai antaiu in i mp r e ü i i a t o r i e pr. E Ia celi vechilat. et; s i lat. sic intru intielesulu e t, et i am; si sî: e t e t i am;—si d e s p r e u n a t o r i e pr. nu, nece; care mai in colo se sub impartu in: —
a) Causa 1 e : câ,câ-ce,câ-ci,cumu-ca,pentrucâ, dereptu ce ca, fiend câ; prein ce (â, de ora ce, unde;
b) C om p a r ati v e : cá ,câ-si; cumii, pre cuinu; asiâ, asisiderea;
c) C o n d i ţ i o n a l i : se, s’este câ; de-sî, dé- ca; de cumula; bene ca; macara câ; cu töte câ; mise;
d) C o n s e c u t i v e : de-ci, dereptu acea, dereptu inse; dara, asia dara, deci dara; de unde; după ce, (lupa ce câ, (lupa câ;
e) C o r e c t i v e si esceptive: ci, inse lat. imo sed, totuşi, cu tote acestea; mimai, fora numai,
190
fora catn, se nu alta; éra, érasi;f ) Des t i n t i v e : au, seau lat. sive autem, se
va lat. s i ve , sevai;g) F i n a l i : cá, pentru cá;h) 1 ntr e b at o r i e: au? őre? De au nu? Cá
ce? Ce câ? Pentru ce? A ce? etc.i) Re sp un di eto r i e: acuinu- acuinu, au-au,
atatu-catu, atunci-caiulu, candu-canclu, tundu-tan- du, ori-ori etc.
N o t a .De intre cojuntiuni numai cá si se sunt ca
re ceru módúin cojuntivu; cr’ teinpulu conditiu- natu tote cojuntiunile conditiunali.
LX X X IX . I n t r e i e c t i u n i .
I n t r e i e c t i u n i se numescu unele cnvente au părticele, care si in inidi-loculn cuventarei stau mai nelegate cu cele alalte; si se impartu in u- n is i l abe originarie pr. A ! Ci! Ei! O! Vai!, si in compuse derivate intru una mare mulţime pr. D io! Ea! Eca! Eta! Mei! Na! etc.
No t a .De intreiectiuni se tienu toti vocativii si im
perativii afirmativi, candu se punu rupţi de catra cuventare, pr. Vino! Petre! Asemenea si benecu- ventarile si blastemele; tote espresiunile întrerupte de mania, mirare, dorere, bucuria; incliina- tiunile, invitatiunile etc. pr. Dé D. dien bene! Mancá-te-aru corbii! Aştepta! Tiene «mente! Bene, bene! Laşa, laşa! Cumu se nu! Dar’ apoi? O Domne! D. dieule! Ce bene! Amaru mie! Vai de ciîpulu teu! Vai dé mene! Buna ser’a! Dâ mei! A-na védi! Vedi câ! Nece un’a! Fug’a! Tiene-te! Ecata-me! Susu! Diosu! etc.
191
B. Costruc t iunea.
XC. C uv en t ar ea.
Curentele fia-cărei limbe, in cuventare stau împreunate asia intre sene, catu unulu depende de la altulu intru formarea si determinarea intielesului.
Atare impreunatiune se munesce Cos t r u - c t i u n c ( s i n t a x e , compnsetiunc), si se pote spe- cta in doua modruri, seau cautandu la ele câ mai de aprope împreunate pr. io scr iu; seau câ la mai de parte legate împreuna, pr. io-ti scriu, ci tu nu-mi respundi. Dein cea de antaiu se nasce pro- pu se ti un ea (sententia, frase), de intru a doifa p e r i o d u l u.
N o t a .
Fia-care propusetiune stâ de in numinativu espresu au subintielesu, carele se numesce subiecţ i i , si numinativuln casulu s u b i e c t i v i i pr. D o m n e - d i eu, — si de intru unu verbu singurii au cu altu nume care de se pune erasi in mimin. se dîce p r e d i c a ţ i i pr. e bun » , eF de e in altu casu cu seau fora prepusetiune, se numesce o b iecţ i i , si caşurile a fora de numin. se chiama obiective pr. a făcuţii c e r u l u si pamentulu. De periodu nu avemu a tracta aici.
2. Ordinea ciiventcloru naturale inpropese- tiune e: subi ectulu, v e r b u l u si p r e d i c a ţii lu seau obiecţiile, cu adausurile la fia care de intru acestea; care inse nu se oserbeza rigorose.
3. Costructiunea se face au impreunandu doua seau mai multe cuvente intru unulu pr. pr i ma - v e ra ; au tienendule după form‘‘a dein a fora despărţite inse asemenandule după forme pr. o-
102
inu bulin, m u l i e r e f r umo s a, au s|>etul inra titlul» Uilulu de altulu pr. faptur’a lu i D. dieu. De unde se Uasce compusetiunea, concordatiunea si régimea.
XCÍ. Compuset iui i ea .Compusetiunea se face inipreunandu doua se-
&u mai multe cuvente intru unulu pr. Dumne-dieu, in-a-inte.
Cea mai copiosa este compunerea prepusetiu- iiiloru cu verbe pr. a-legu, cu-legu, cu-i oscu etc. (LXXXVI1).
Mai rara este compusetiunea numeloru cu nume pr. D. dieu, Săli’ Giorgiu, Santa-Maria, prima- Vera; midi-locu, manu-stergura; alaltu, amendoi; Seau cu prepusetiune pr. a-de-veru, a-semetie, fo- ra-de-Iege, spran-cena, sU-ora; au cu verbe pr. bä* tu-jócura etc.
Nota.1. Compusetiunea prepusetiuniloru intre se-
tie, si preste totu a particeleloru celor ii alalte mat multu e numai una agregatiune de catu adeverata compusetiune, de care mai susu (L X X X Y I—■ LX X X V H I).
2. Împreunarea articlului si a altom pronume unisilabe inca nu e adeVerata compusetiune, mararu câ seau iu scrisu seau iii vorbire se împreuna. Mai adeverata e compusetiunea pronumeloru derivate dein LU siSTUcli a,c e, etc.(LVII!, 2— 4).
3. Copiosa c si compusetiunea cu NE negativii in locu de NE si IN ale latiniloru pr. Nebunii, ne-reu, ne-tare, Ue-volia etc.; lat. nequam, ne mo, n esc io etc. In in l imba rom. nece una data nu insemneza negatiune, si la latini inca e coli*
193
yerstl de in an grec. â seau âv>4. Forte adesu se compun.it in limb'a rom.
nu numai pronume, adiective si adverbia cu fia , ore, or i , va etc. (LV1II, 7 etc.); ci si alte nume cu a, si, re, le, ne, etc. otiose pr. as i a lat. sic, ab i a lat. v i x , amusi lat. mox; care l es i , to tuşi; pururea lat. porro, totendenelea etc.
XCII. C o n c o r d a t i u n e a .
Concordatiunea se face asemenandu doua se- atl mai multe cuvente intre sene, si e de doue Specie: numinale si verbale.
Cea numinale se face asemenandu doue seau Inai multe nume intre sene după genu, numera si casu pr. omu bunii, mulieri frumose.
Cea verbale se face asemenandu verbuhl cu numinativulu, după genu de are si sufere, er’ de nu celu pucinu după numera pr. otnulu se nasce, omenii moru.
Nota.1. De concordatiunea articlului vedi mai su-
SU (L ,5.LI, 4.L II,6.). Aici mai adaugemu:a) Cnmu ca articlulu originarii! LLf-A numai ti
na data se pote pune in numele concordate si to- tu de un’a după celu de antaiu pr. omu-Iu bunu Seau bunu-lu omu;
b) cu mu ca după sustantivuîu articulaţii pote si adiectivulu se iíé articlu inse numai secundarul pr. o mu-lu ce lu bunu, er’ nu omu-Iu bunu-lu;
c) Ia celi vechi articlulu secundariu nu numai se punea totu de un’a cu A paragogicu in capetu, ci si adiectivulu mai lua si articlulu originariu pr. omu-Iu ce fa bunu-lu.
2. Adiectivele, pronumele si participia-le du-13.
194
pa usulu de acumu se concorda cu sustantivulu ia gena, numeru si casu pr. in esemple. Inse celi vechi concorda mai multu numai in genii si numeru er’ nu si in casu pr. pentru aceea fece Chr. a- sia, ca se ne arate si noue calea ’naltîmei si a pa ce e i ceea adeverit'a;. de in turburatulu ceiime- stecaturi rea; santeei si iniricosiateei cumeneca- tura; spre ascultarea limbiei c e ea ment iuno- s’a si clevetitori'a spre fraţi etc.
3. Pre unele locuri concorda verbulu sing, cu numele plur. pr. omenii d îce, in locu de dîcu.
XC11I. Regimea: numeloru.
Regimea se face spendiurandu unu cuventu de la altulu; si e de trei specie: numinale, verbale si de a altom parti ale cuventarei.
Cea numi na le se face, candu doua seau mai multe cuvente asia dependu unulu de la altulu, catu unulu stâ in casulu subiectivu au obiectivii er’ cele alalte in genetivu pr. D. dieulu cerului si alu pamentului.
Nota.1. Regimea numinale se cunosce mai bene
candu numele-su articulate câ in esemplu; er’ candu ele-su fora articlu, in loculu genetivului se pune casulu prepusetiunale cu prepus, de pr. o mu de trei-dieci d e ani.
2. In loculu régiméi cu de se punu adie- ctivele, de se afla, concordate cu sustantivulu pr. omu de dîle, seau o mu be tranu.
XCIY. Ve rbe l o ru .
Regimea Verbeloru se faGe in doua moduri: f o ra seau eu prepusetiuni.
195
Fora prepusctiuni facu:a) Verbele active ceretulu sustantivulu obie
ctiva in acuş. pr. scriu carte, l ’am rogatu;b) altele, active si neutre cerendu dativu pr.
dâ-mi pane, mi-se cuvene.E r1 cu prepusetiune,—
î ) la sustantive, a caror’a regime e de a se im etiâ de in usu pr. si-a facutu de capu, dâ de in mani si de in petiore; s’a suitu la ceru;
2) la altu verbu in infim, prepunendu prepus, a seau de a, sp r e a etc. pr. a invetiatu a face, a statutu de a nascerea, a venitu spre a scapâ pre omeni (LX V , 1).
Nota.
1. Acusativeîe personali liau după usulu de acumu prepus, p re (LIV, 5. LVII, 4).
2. Numele ce nu formeza destintu dativu, liau prepus, a pr. a doi omeni etc.; celi vechi si de alte ori pr. a mu l ţ i omeni, a toti omeniloru.
3. De ciunti-va dat. seau acuş. precede înaintea verbului, atunci după usulu de astadi se cere a se adauge altu dativu seau acuş. pronumina- le aiisu seau sufisu concordata in genii si numera cu sustantivulu seu pr. pre Petra Fam ved iutu, oinoniioru le-a datu potere; in usulu baserecescu asta unse oserbeza strinsu.
4. Pronumele afişe seau sulisé, candu împreuna vene dativu si acusativu, dativulu totu de u- ifa precede pr. datu-mi-s’au; si nu se despartu de lenga sene.
5. Ele se posponu după gerundia pr. facun- dn-mi-se dorn; după imperativulu afirm, candu începe propusetiunea pr. dâ-mi;— ci se pune in ain-
13*
196
tea: infinitivului după a pr. a ne laudáre; a cojim' tivului dupa se pr. se te duci; sia imperat. nega- tivu pr. nu t e duce. In cele alalte moduri si tempuri se potu pune si in ainte si in apoi insa tutu de un'a in aintea verbului tcrminativu: am, asi, voliu pr. te laudu, te am vediutu, te voliu audîre; te asi laudáre seau laudâ-te-asi;laudatu-te- am, laudâ-te-voliu.
XCV. A altora parti.P r e p u s e t i un i l e se costruu cu acuş. seau
casulu prcpusetiunale, pr. p re D. dieu; si in pronumele personali cu form’a cea lunga pr. cu mene, Prepusetiunea de se costrue si cu pârtie, preter, ca supinulu latinu pr. vestimentu de por tatu.
C o j u n t i u n i l e ca si se ceru modulu ca- juntivu pr. se laude, ca se vena (LX X X V III).
De intre I n t r e i e c t i un i, unele ceru voca- tivu pr. o Domne! Altele dativu, pr. vai mie! a- maro mie; seau casulu prepusetiunale cu de pr, vai d e mene.
Suple mentu.
La LXX II. Ca dau se cojuga si verbulu LAU, lâ-re lat. l avo, in prés. ind. si coj. inse3. pers l âe , imperat. Iá; preţ. perf. la iii, part, preţ. laútu, prés. l a t o r iu, ger. la un du. Ci compusulu s p é 1 u -are câ l audu regulatu.
m
A D A U S U
P r o b e de liinba,
X,CYI. De in Pentateuculu de a. 1583,
KApTA £E njlHMA A# M ohch,
A hHHiS't (J)15kV ^WMNESE# HEpNA UJH fl AAAN« T^A. ß n*M*HT#A EpA nŞ’tTiw: uuh .^EujEpT. um ^.NT^ÍN'kjifK ipA c n f i A^ahk: ujh A waan^ a^ m« n V j> T \ q n p | A n% . U I h ^ h . c e £ w jv v n e s e t f: <J>í e a # -
AAHHA! UJH (J$ A MHH*. UJH BXstf ^WMHţSţ^ KA"1 p« (J)H KÍ/hS A MHHA, UJH ECn’JfnH ^WiWHfSl^ a8"- A'HHA $E AA UJH KEMÄ A MHHA SHlV. UJH-NT^H'kfll^A NOAriTi, UJH y\E C'bpA
UJH £E ^HTŰÍ/ ^EM«N'kl4« ^fHTÎNM,0 , 1 -5 ) .
111h 5 H C | £ W A V N E 5 | # «{/iE TSpiE «f.N AAHJKAO' K#A AJJEAOp. C* ^ECnApiJ« AnţAi AA AHE. UJH ( ■ k-JE £ WA \ N| £ M# T^P’i’e; UJH ^ECJlŞpiţM AnEAE HE E- pA ^ e. c ^ n r TUpi'i. ^ eaa •ekAA he EpA ^ E (tf npA t s - p'lEH, UJH (j)^ AUJA, UJH KEAAA ^WMNESE# HA TSp’l'E. HE' pH5A. UIH (j)V C’bp^ UJH X#A A£OA(1, 6- 8).
IIIh cyn pH# tncf + aok#a ^AHEni’EH cnpiOy^ApA pAWA^H, HE CE .HApTE AHEAA npE nATptf KAnE' TE, 0yN5A N#A\E (|)HCOH, AHEAA HE NywpA TOT flÄ'MANTUA X^HAAT^aV h, UJH AKOAO A<J>A»fi A#p UJH AHE- A#H n*M*HT A^p^A ECTE MAH K#N, AKOAO A<|)A* C|k^ eaVoh, ujh n’iATp» cK^jvin* onhxhnoc, ujh n^ meaepH A H AA OHAE THXON. AHEAA K#p« CnpE TOT J1Í- MANT#A iîpAnJEH. UJH pH^A AATpiH A E THTpHC KApi K pÄ cnpi ACHp’iA. flA nATp^A pntf aheaa acte Sr- <j)pATHt. Ulri a#o £Omh8a ^ aane e# om 'sa UJH fltffl
198
I A .f. pAWA y ^ A H E L y ' l H , IC^AA C® A^ICpE. 111H C * flX^'bciC*
IA LUH n O f Ä N H M a V h JjHICÄJJy’V, M 1 H S H K * y^ E T O T 110-
m V a p A W A ^ H , H I £ E ,]C nOAA^A IJJ I T p V I H E H N E A ^ H
LUH p X ^ A ^ H T # C * N # M X M * N H . KX KApI J^H B I p
M X N K A ^ í ^ [ A t ó AAOApTI B I p AA^pH. (II, 10 — 17).
XCVII. De in Concionatoriulu de a. 1581.
De la Mateiu (X X Y , 31— 46).
3 h í I ^ 0 A A n 8 a K * N £ BA BIMH (f)VwA OAAINICIÎ ^
CAABA A ^ H , UiH T O l j H C (j )N l^H ^ . y i p H K ^ N ^ W a . A T ^ H -
»11 BA W Z ^ ' k AA C K A ^ N ^ A C A A B IÍH A & H . UIH C I BOp
A ^ N Ä ^ .H a h n t ! ; A # H T O A T E AHAAEHAE. UJH BA A A 'b y l
I H O yiltfA ^ 1 A A A A T . KA O yH üXCTOplO A A 'k y i OHAI
^ E -f .N ICAIlpE. UJH BA n ^ N I O H A I ^ ' b ^ i p ^ H T A AÍ/h .
Iflp* K A n p iA f ^ - b C T Ä N T A . A T ^ H H I BA ^ H H E ^ . m i p A T ^ A
•JIAOpA y^'b ^ I p ' b r i T A a V h . BENHLJH EA A TA O tA O B H I^ lH y^I
Ü X p H N T E A E AAÎltf y^t AAOljJIHHLJH NE E r S T H T / S BOAO .f.-
n X p * y ' l A y^ E TOICAA'kAA A^A AIEH . ( { )A * A A * N ^ Í 'h UiHAA
^ i l y V E T AA*NICApE. ^ C E T 0 Ul A i U i H A A *
C r p ' l H l I E p Á UJH AA* ^ S t [ T . y\ECEp*ICAT I p Á UIH AA*
^ K p * K A T . A * N y E y!y EpÁ UIH AA* C O K O T H T . . f T E M M H -
l } * EpÁ UJH B I N H T I C X T p * AAHNE. A T ^ H H l BOp p X C i l ^ l l -
y! E A& H y^ E p E IJ J|V H £ E BOp T p X H . ^OAAANE
T'kAA B X J ^ T c[)A*AA*Ny^ UJH T ^ A A C X T ^ p A T . C A # CE-
TOC UJH T'bAA A y ^ * r iA T . K * N £ # T ' b A A B X ^ # T C T p l 'H H
UJH T ’bAA J $ C . C A # $ E C K p * K A T UJH T'bAA ,f.Kp*ICAT. IC X I I -
$ # T E B X J 5# AA A * H y iyiy C A # -f. T E A A N H y * UJH B E-
HHAA K X T p * T H H I . pXCn#HCE . f . n X p A T # A ^ H K Î H ţ\ AOp.
A ^ E B X p rpXECK BOAW. IC X cjj * IC # T OVUOpA AHElji'k (jipA-
IJH AH AAIEH AAAH AAHHH, AAI E ({) * K # T . A T# M H E BA AjjMHI
UJH HEAOpA y^'b C T * N T A A # H . y^#HEJJHB* y^EAA AAHHI E A * -
CTlAAAL^HAOp .f. cj)OI<#A B 'b lH A O p . HE E T * T H T ^ p A IC # -
199
A#H UJH ^yspHAOf a&h. ^4>AJRM*M^Vh ihm n&m ^'k-^ I T M X M K A p f . . ^ C E T O U J A H Iii H lltf M & A ^ « r i A T .
C T p IH M EpÁ UJH n V M » ^ Í / c í T . rOA EpÁ UJH N # £ p * -
K A T A\ H N í . A « H y t ^ E p Á U1H TEAAMHLpR IHM N #
C O K O T H T M H H i , A T ^ M H E ROp p ^ C l l t f l l^ E A#M UJH AHEA
r p * H N ^ . ^ O A M N f . K 'Ä M ^b’T 'k .M H Ä ^ ^ T C A #
C f T O C C A ^ C T p l ' H H . C A ^ POA. C A ^ GOANAK. C A # ^ T f -
M N H l j X , UJH H A M C A ^ J K H T Ij'lE. A T I N S E BA p S C n ^ N ^ E
Aop r p X H N ^ . A ^ E R U p rpHECK BOAO. K * N # ( j jÄH'b l^H O y -
NOpA ^ E AHELJJH A \ H T # T E H H E H E m Ve ( j j A s k i p i . UJH BOp
M 'k p y t A4EA ^ . M ^ N K A B 't 'fH A Op. g ^ E p f J U p H ^ B IA IJA
B ^ K .
XCVIII. De in dialectala de preste dunăre.
( După M. Leake Researches p. 383)
Dumnidseu fece ceru'’, loc'lu, soar’Ie, lun’a, steal’ e, si d’apoia urdsi amarea, riure; si scoasi- ra pesch’li. N ’apoi dsise, s iisire desupr’a prelocu tutsi arburli. Si este loc’lu plinu de leamne, de fagu, de salce, de plupu, de kini (pini); si alte si afle tru pădure, alte sun tu tru muntsi, si tru alte locuri. N ’apoi nascure erghile (erbile), veardsile, urdsic le, si tote se fécera tra omulu.
Cuc'lu ma trei uiesi are boace, si apoia pau- siasce.
Grandenea, brum’a iu cedo (ori unde) se cada, asparge frundsile si poin’lu, má ro’a da vertäte si intra tru radacina trá se nu se usiica.
Se vrúremu se nu avemu purici, se purtamu piloniu (absintbium).
Se arumigari múltú suptsire, si o ghitsi, si se dumiri (domiiveris) anvelitu si cu capitiniu pre ghiosu (diosu), ai se te graisi.* Etc.
áőó
XCîX . Corbulu si vulpea»
(Boiadschi p. 214)»
Corbulu arichi (răpi) una bucata di carne» si ftsburâ pre una arbure si u manca» Vulpea ci Iu vidsü si avea mare apetitu si u manca» se duce curundu sub arbure, si incipu si alavda corbulu dsisendalui: O ci musitu pulin esti! aharZai(me* ritai) si hii (fii) amire (principe) puliloru sera (se era) aveai boace; ma pecatu atare musiatu puliu si nu aiba boace. Corbulu audsîndu aiste a* lavdaciuni se umfla, si trâ se nu minduiasca vul* péa, câ este farâ boace, dischîde gur’a trâ si spună boacea, si carnea li cade di in gura in ghiosu; tru ora u arichi vulpea, si arisendalui pre sub buza li dsise: Tute le ai, corbe» ma minte ce lipseasce.
C. Versiune.
(După Thunmann p. 179).
Christosu de morţi nastasi, cu morte mortea calcandu, si a mormentatoriloru charzi ban’a (vi* atia) charisma.