EXERCITII CU MATERIAL INDIVIDUAL

În cadrul activităţilor de predare pe bază de material individual , introducerea se

realizează în mod diferit: prin demonstrarea de către educatoare, cu ajutorul copiilor,

a operaţiilor ce urmează să fie întreprinse, sau prin intuirea materialului şi efectuarea

directă a operaţiilor respective, etapă cu etapă, pe baza cerinţelor educatoarei şi sub

atentul control al acesteia.

În activităţile în care se realizează pentru prima dată o tehnică de lucru, demonstraţia

este făcută de educatoare la tablă/flanelograf sau pe suportul special confecţionat cu

materiale asemănătoare cu ale copiilor, dar mai mari (material demonstrativ).

Demonstraţia educatoarei este însoţită de explicaţii scurte, precise şi clare. În a doua

etapă a activităţii se folosesc procedee diferite, care duc la practicarea unor variate

exerciţii cu obiecte, prin care se revine mereu la sarcina de bază a activităţii, pentru a

fi înţeleasă bine de toţi copiii din grupă. De exemplu, la grupa mică se cere copiilor să

clasifice obiectele după formă, mărime, culoare; la grupa mijlocie se cere copiilor

gruparea obiectelor după criteriul lungimii, al mărimii, după poziţiile spaţiale relative

ocupate, etc.; la grupa mare aceste activităţi sunt, unele bazate pe manipularea

grupelor de obiecte şi efectuarea de operaţii fără să numere obiectele care aparţin

diferitelor grupe, iar altele în care se asociază numărul şi cifra la grupele de obiecte.

Încheierea activităţilor poate îmbrăca mai multe forme, în scopul repetării şi verificării

cunoştinţelor însuşite. Astfel, activităţile se pot încheia cu elemente de joc (exemplu:

“Ce grupă am ascuns? Ce s-a schimbat?” – copiii trebuind să ghicească schimbările

respective), cu exemple date de copii pe tema activităţii, cu strângerea grupelor de

obiecte şi aranjarea lor în coşuleţe în ordinea indicată de educatoare etc.

De asemenea, activităţile de fixare pe bază de material individual a sarcinilor urmărite

se organizează cu scopul de consolidare a cunoştinţelor şi deprinderilor care au

constituit conţinutul activităţilor de predare. În aceste activităţi se folosesc şi alte

materiale şi se îmbină cât mai variat procedeele de realizare a sarcinii, în scopul

stimulării şi menţinerii interesului copiilor pentru activitate şi pentru a-i determina să

acţioneze din ce în ce mai rapid, mai corect şi să formuleze din ce în ce mai uşor

răspunsurile.

Introducerea noţiunii de mulţime în Curriculumul pentru învăţământul preşcolar

vizează faptul că teoria mulţimilor stă la baza matematicii moderne, iar înţelegerea

noţiunii de număr este strâns legată de noţiunea de mulţime. Înainte de formarea

noţiunii de număr, în dezvoltarea psihică a preşcolarului trebuie să aibă loc o serie de

procese care să le asigure maturizarea şi implicit înţelegerea conştientă a

conceptului de număr. Preşcolarul trebuie să-şi dezvolte capacităţile de cunoaştere

în scopul înţelegerii invariantei cantităţii, indiferent de locul sau depoziţia pe care o

ocupă în spaţiul elementele ce o compun; ordonarea elementelor mulţimii după

dimensiuni, ordonarea în şir crescător şi descrescător.

Preşcolarul trebuie să înţeleagă că numărul reprezintă o anumită cantitate

indiferent de însuşirile fizice ale elementelor ce-l compun sau de distribuirea lor

în spaţiu.

Exemplu: Pentru însuşirea conceptului de „mai multe“, „mai puţine“, se dau

două mulţimi- mulţimea florilor şi mulţimea albinelor.

Atât prin procedeul punerii în corespondenţă, cât şi prin aprecierea globală sau prin

numărare, copiii constată că mulţimea albinelor are mai puţine elemente decât

mulţimea florilor.

Exemplu: Pentru formarea conceptului de „tot atâtea“, se dau două mulţimi:

Prin procedeul punerii în corespondenţă, a aprecierii globale sau numărării,

copiii constată că cele două mulţimi au tot atâtea elemente.

Exemplu: În scopul însuşirii şi înţelegerii tranzitivităţii relaţiei de

echivalenţă, putem cere copiilor să observe că mulţimea iepuraşilor, a mieluşeilor şi

cailor au tot atâtea elemente.

Exemplu: Prin tema „Formează perechi între obiectele mulţimilor date cu diferenţă de un element“,

copiii constată neechivalenţa mulţimilor şi înţeleg noţiunea de şir crescător-

numărând, apreciind global sau prin punere în corespondenţă. Prin exerciţii

numeroase, prin verbalizarea acţiunii de către copii, prin metoda problematizării

pentru a motiva răspunsurile date, ne convingem de corectitudinea algoritmului

format la copii. După ce copilul, operând obiectual a înţeles şi şi-a însuşit qceste

noţiuni se poate trece la predarea numerelor. Copiii îşi însuşesc denumirea

numerelor o dată cu însuşirea limbajului.

Primul contact al copiilor cu însuşirile cantitative ale obiectelor lumii reale se

face în cadrul jocurilor şi în rezolvarea unor sarcini în activitatea zilnică. Îmbrăcându-

se, copiii operează intuitiv cu anumite cantităţi: îşi pune o cămaşă care are două

mâneci, trei nasturi. În cursul unei zile consumă 3-4 mere, oferă mamei trei flori.

Aceste noţiuni îl ajută să se obişnuiască cu o anumită cantitate necesară, iar atunci

când îi lipseşte ceva dă dovadă că s-a deprins să sesizeze schimbările cantitative.

În cazul predării numărului 8 de exemplu se procedează astfel: se numără

până la 7 pe bază de material concret, exemplu: 7 mere şi se cere copiilor să aşeze

pe masă tot atâtea pere de exemplu, astfel ei trebuie să reţină numărul respectiv şi

să aşeze pe masă cantitatea echivalentă- 7 pere. Li se cere să mai aşeze o pară la

mulţimea perelor şi să observe ce s-a întâmplat cu mulţimea nou formată, câte

elemente are, care număr este mai mare, care este mai mic. Se ataşează numărul

corespunzător la mulţimea nou formată, se numără elementele mulţimii şi se prezintă

simbolul numărului 7- seamănă cu o coasă.

6

7

Ca metode de lucru în activitatea de predare a numărului se folosesc:

explicaţia, demonstraţia şi metoda învăţării prin descoperire. Pentru verificarea regulii

de constituire a numerelor precedente, prin adăugarea unei unităţi se poate adresa

întrebarea „Cum am putea forma un număr nou, dacă ştim cum se formează celelalte

învăţate?”

Aplicând algoritmul cunoscut, copiii, având la dispoziţie obiectul vor forma

numărul nou. În consolidarea număratului se pot folosi diverse mulţimi (pere, mere,

prune, jucării) pentru a-i determina pe copii să înţeleagă că de orice natură ar fi

mulţimea, numărul este acelaşi.

Pentru înţelegerea scării numerice se porneşte de la formularea unei sarcini-

problemă de tipul alternativelor- punându-se la dispoziţia copiilor material variat (flori,

frunze, fluturi, etc.) şi cifre pe care copiii să le ordoneze şi să aşeze deasupra fiecărei

cifre, o mulţime corespunzătoare. Pentru a-i determina pe copii să nu-şi însuşească

mecanic şirul numeric le cerem să alcătuiască un şir numeric selectic (4-7).

Exemplu:

4

5

6

7

Astfel copiii compară numerele (cantitatea mulţimii), stabilesc locul fiecărui

număr în şirul natural al numerelor, precizându-se că fiecare număr este mai mare cu

o unitate decât numărul dinaintea lui şi mai mic cu o unitate decât numărul care

urmează.

În activităţile de verificare educatoarea are posibilitatea să observe în ce

măsură copiii cunosc numerele predate, valoarea lor, şi să insiste asupra consolidării

acestor cunoştinţe asupra însuşirii lor cât mai temeinice. Pentru realizarea acestui

lucru se folosesc exerciţii cât mai variate şi care să ridice probleme mai dificile de

rezolvat. Se prezintă în continuare câteva exerciţii, folosite în desfăşurarea

activităţilor matematice, de raportarea cantităţii la număr şi a numărului la cantitate:

- exerciţii de aşezare pe masă tot atâtea obiecte câte indică;

- exerciţii de aşezare pe masă tot atâtea obiecte câte bătăi în masă au auzit;

- exerciţii de aşezare pe masă un număr de obiecte cerut de un copil din grupă;

- exerciţii de aşezare pe masă cu un obiect mai mult sau mai puţin decât

numărul de obiecte indicat sau desenat pe tablă;

- exerciţii de aşezare pe masă un număr de obiecte pe două rânduri;

- exerciţii de aşezare a unui anumit număr de obiecte astfel ca pe primul rând să fie mai multe decât pe cel de-al doilea.

În ultima parte a desfăşurării acestor activităţi de verificare şi consolidare se

solicită copiilor să lucreze pe fişe de lucru sau se desfăşoară exerciţii cu caracter

aplicativ, de exemplu:

- desenarea unui anumit număr de flori;

- construirea dintr-un anumit număr de beţişoare a unei figuri geometrice sau a unui obiect simplu ( casă, scară, etc.);

- gruparea copiilor în cercurile desenate pe podea, conform numărului

stabilit.

Aspectul ordinal al numerelor se scoate în evidenţă astfel: se aşază cifrele

(jetoane) în şir dedesubt, într-un şir pereche imagini oarecare.

1 2 3 4 5 6

Se cere copiilor să spună unde este aşezat cercul în şirul imaginilor

prezentate (al treilea). „ De ce? “- pentru că ocupă acelaşi loc ca cifra 3 în rândul

cifrelor.

Prin acest procedeu se scoate în evidenţă că este vorba de o corespondenţă

între semnul numărului 3 şi cerc şi nu între mulţimea cu 3 elemente şi cerc.

Pentru recunoaşterea cifrelor 0-10 de către copii, ţinând cont de stadiul gândirii

concret operatorii la această vârstă se apelează în prezentarea acestora la versuri şi

imagini ale cifrei asociate unor anumite obiecte din realitatea înconjurătoare.

Exerciţiile cu material individual desfăşurate în cadrul activităţilor matematice la

grupa mare asigură formarea acţiunilor mintale corespunzătoare. Acest lucru se

realizează prin metode şi procedee de lucru care sunt folosite şi de învăţătorul clasei

pregătitoare în desfăşurarea orelor de matematică astfel încât să asigure o solicitare

intelectuală mai susţinută din partea elevilor.