Oul – Universul intr-o coaja

Oul – Universul intr-o coaja     ou, oua rosii, paste, paste fericit, traditii de paste,

simbolism, crestinism, ortodoxie, traditii, religie, alchimie, ezoterism+ ZOOM

Galerie foto (10)

Cu siguranta cel mai cunoscut simbol al Pastelui, banalul ou cel de toate zilele, pe

care ne-am obisnuit sa-l vedem in farfurie gatit sub diferite forme, ascunde in cochilia

sa o nebanuita si interesanta epopee. Va invit asadar, la o calatorile fascinanta si

surprinzatoare prin istoria, simbolismul si chiar ezoterismul care inconjoara oul.

Despre germenele ascuns al Lumii

"Simbolul Oului Cosmic reprezinta mai mult decat ar putea reda orice limbaj si mai mult decat ne-ar putea reda ratiunea." - Mircea Eliade

Cu forma sa rotund-ovala care inspira, in acelasi timp, liniste si mister, oul nu avea

cum sa fie trecut cu vederea de oameni. Si aceasta inca din cele mai vechi timpuri.

Trecand peste inegalabila sa valoare alimentara (alaturi de spirulina, miere si lapte,

fiind singurul aliment complet), oul, acest miraculos germene al vietii, ascunde

in sine insusi una dintre enigmele esentiale ale existentei, exprimata

popular in intrebarea « cine a fost primul, Oul sau Gaina? »

Unul dintre cei care a raspuns potrivit la aceasta enigma a fost inteleptul chinez

Chouang Tseu, in opinia caruia oul se afla in gaina, iar gaina in ou. Stralucitul sau

raspuns vizeaza armonia complementara a inceputului tuturor lucrurilor, reveland

profanilor ca dualitatea este continuata in mod potential in unitate, aceeasi dualitate

rezolvandu-si contrariile tot in unitate.

Oul apartine, in egala masura, si simbolismului odihnei, a repaosului creator, laolalta

cu casa, cuibul, cochilia, sanul matern, al caror substitut este deseori. Asa se face ca,

adesea, Oul este o reprezentare a puterii de creatie a Luminii. Se considera ca oul

contine germenele misterios al Creatiei. Picatura de Viata din care se dezvolta

manifestarea, fiind asadar un simbol universal perfect care se explica de la sine, prin

sine.

Nasterea Lumii si a Lumilor, pornind de la Oul Primodial, este o idee

comuna in mitologiile stravechi, precum cele ale grecilor, canaaneenilor,

fenicienilor, vietnamezilor, chinezilor, japonezilor, populatiilor tribale din Asia de sud-

est sau Siberia, celtilor, tracilor si multor altora. Reputatul istoric al religiilor Mircea

Eliade a demonstrat magistral ca, in esenta tuturor acestor cosmogonii, oul joaca

imaginea cliseu a Intregului si a Totalitatii care succed Haosului Primordial, ca un

prim pricipiu de organizare. Oul subliniaza actul renasterii si ciclul repetitiv al Naturii,

functia sa cicilica fiind aici o consecinta a primului sau rol.

Daca mergem mai departe pe firul aspectului ezoteric al oului,

descoperim paradoxul existential al fiintei libere, precum si al celei

inlantuite. Transpus in plan fizic, avem aici momentul in care puiul sparge gaoacea,

calduta, sigura si latenta a oului, eliberat fiind de principiul Actiunii care guverneaza

acelasi plan fizic. Oul, ca si mama, va marca aventura omului, atat la nivel de specie,

cat mai ales de individ. Deoarece oul, care isi imparte atributele cu mama de mai

tarziu, va simboliza conflictul interior al oricarei fiinte intre dorinta de confort si

siguranta si aceea de aventura si explorare. Mai departe, daca exploram aspectul

psihologic, regasim principiul oului care contine cerul si pamantul, germenii

raului si ai binelui, bagajul personalitatilor si tipologiilor umane, precum si

legea renasterilor si desavarsirii acelorasi personalitati.

Povestea oului pe alte meleaguri

"D'apoi cum, draga domnule... Pamantul e in chipul unui ou; fundul oului este Pamantul, iar varful e Ceriul; el sta pe ape" -Taran roman anonim, intervievat in anul 1928 de catre prestigiosul folclorist, lingvist si filolog evreu de nationalitate romana, Ion Aurel Candrea

Oul a fost dintotdeauna in centrul mitologiilor si credintelor uitate de timp ale tuturor

popoarelor lumii. Procesul de manifestare a misterului din cochilie imbraca, insa,

aspecte diverse, chiar daca in esenta cuprinde aceleasi mituri primordiale care

vizeaza Creatia, Desavarsirea, Misterul si Renasterea.

Oul este simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor. Filonul mitologic al

oului cosmic din care s-a creat lumea se regaseste pe toate continentele. De altfel,

oul, alaturi de Lut si Aluat, reprezinta arhetipuri ale genezei. Dintr-un ou (care,

deseori, este din aur) ce pluteste in fluidul Haosului Nemarginit Primordial, se naste

intregul Univers. Din partea superioara a cojii apare Cerul, din cea inferioara -

Pamantul, galbenusul transformandu-se in Soare. Lebada Hamsa din din

mitologia hindusa cloceste Oul Cosmic direct pe apele primodiale. Lebada

divina Hamsa semnifica aici Suflul Divin care se desparte in doua pentru a da nastere

Cerului si Pamantului.

In mod similar, in mitolodia greaca, oul Ledei da nastere celor doi frati Dioscuri,

fiecare impodobiti cu o coafura in forma de semisfera, sugerand astfel principiul Yin-

Yang, polarizarea Unitatii si natura duala a omului. In credintele shintoiste din

Japonia, oul cosmic este impartit in doua jumatati, cea usoara fiind, evident Cerul, iar

cea grea - Pamantul. Bunaoara, oul mistic eliminat pe gura de Kneful egiptean

sau de Dragonul chinez reprezinta manifestarea existentiala prin Cuvant, prin Verb

datator de viata si actiune.

Omul primordial ia nastere dintr-un ou, cum este cazul lui Prajapati din Vede sau

al lui Pangu - primul om din mitul genezei vechilor chinezi. Mitologia egipteana ni-l

ofera pe Nun, oul scos la suprafata de valurile oceanului primordial. Din oul Nun va

tasni la viata zeul Hnum care va da nastere, la randul sau, la mai multe oua din care

vor aparea zeii.

In Orientul Mijlociu, traditia caananeana vorbeste despre Mochus, zeul suprem

care a creat eterul si aerul din care s-a nascut Oulomos (interesant nume!),

adica Infinitul. Oulomos a creat, la randul sau, propriul ou cosmic, faurind Cerul si

Pamantul din cele doua jumatati ale acestuia. Vechii persi credeau ca Cerul,

Pamantul, Apa si toti reprezentantii regnurilor mineral, vegetal si animal, sunt inchisi

intr-un ou. Cerul fiind deasupra si dedesubtul pamantului, iar pamantul - inlauntrul

cerului, aidoma galbenusului din ou.

Persanii credeau ca, la inceputul lumilor, este doar Fiinta Divina nedefinita, iar peste

intregul spatiu al haosului domnea intunericul. Doctrinele Bon tibetane, de dinainte

de patrunderea budismului in Tibet, dicteaza ca oul, care nu este primordial in

acceptiunea tibetana a genezei, ramane totusi la originea unei lungi si

neintrerupte genealogii umane, din esenta celor 5 elemente aparand, in mod

miraculos, un ou mare care a dat nastere unui lac alb din care au iesit stramosii.

In cealalata parte a lumii, in America pre-columbiana, oul isi continua epopeea

revelatoare sub forma placii de aur in forma ovoida care orna marele

templu incas al lui Coricancha de la Cuzco, capitala Imperiului Inca. In Africa,

mitul oului cosmic este regasit la dogonii si triburile bambara din Mali, unde oul se

formeaza si incetul cu incetul se separa de Vibratia Creatiei, se umfla, se mentine

singur in spatialitatea nedefinita, pentru a se sparge apoi, lasand sa cada cele

douazeci si doua de elemente fundamentale ale mitologiei dogonilor, care vor

supraveghea la randul lor asezarea Creatiei in tot atatea categorii.

Adanc in junglele impenetrabile din Congo, triburile likuba si likuala considera si

astazi ca oul este imaginea perfectiunii. In cosmogonia lor, galbenusul

reprezinta menstruatia feminina, iar albusul - sperma masculina. Coaja este aceeasi

coaja provenita din oul cosmic care ar fi ars Lumea fara interventia salvatoare a

Creatorului, care a ordonat membranei sa se transforme in atmosfera umeda care

inconjoara Terra. In padurile inghetate ale Finlandei, intr-un minunat exemplu de

samanism european, mitul Kalevalei ne spune ca inainte de nasterea timpului, zeita

fecioara a apelor si-a scos genunchiul la suprafata Oceanului Primordial. La indemnul

zeitei apelor, rata, ea insasi o zeita stapana a aerului, isi depune cele sapte oua (sase

de aur si unul de fier) direct pe apa. In mormintele scitice din stepa rusa au fost

descoperite oua din lut, cei care le-au pus langa morti sugerand astfel ca oul este un

element al nemuririi si simbol al invierii.

Hermeneutica, Alchimie si... Ovobiologie

"Oul poarta in el insusi un germene al mortii ascuns in interiorul vietii si un germene al vietii in interiorul mortii. Cei doi germeni opereaza unul asupra celuilalt, creand astfel un nou inceput." - Jaques d'Arles

Pentru initiati si ezoteristi, niciun alt obiect viu nu putea sugera mai bine ideea-forta

a transcenderii absolutului, precum umilul ou servit la masa. Ca tot amintisem de

ouale de lut din kurganele scitice, in Tracia meridioanla, in mormintele antice din

Beotia tronau statuetele lui Dionysos, tinand in mana cate un ou, ca o fagaduinta si

semn al viitoarei intoarceri la viata. In aceste conditii, doctrinele spirituale care

condamna incarnarile succesive, recomandand, in schimb, ruperea lantului karmic si

iesirea din lantul incarnarilor fara de sfarsit, resping folosirea oualor atat ca alimente,

cat mai ales obiecte de cult! Spre exemplu, orfismul respingea consumul

oricaror tipuri de oua, acesta nemaifiind altceva decat obiectul care leaga sufletul

de ciclul nasterilor succesive, de care el vrea sa scape.

Traditia alchimica a Oului Filozofic in rol de vatra a Universului sugereaza

inchiderea in interiorul sau a elementelor vitale. Un manuscris hermeneutic anonim,

citat de E. Mnod-Herzen, dezvaluie ca Oul Filozofic era numit in vechime piatra

encephala, piatra de Armenia sau piatra egiptenilor. Cuptorul alchimistilor

reprezinta si el oul cosmic, sediu si locatie al tuturor transmutatiilor. Pentru

alchimisti, Oul Filozofic este locatia sacra in care era savarsita, in faze succesive,

insasi Marea Opera. Oul era, asadar, un vas in forma de alambic covoidal, inchis,

neted si realizat din sticla pura de Venetia, fara bule de aer sau impuritati. In acest

ou-replica a Creatiei, alchimistul efectua amestecul sau din fier, arama, cositor si

plumb - bine macinate si puse la foc potrivit timp de 30 de zile, dupa care urmau a fi

tratate, in secret, cu potiuni de sulf si mercur. Initiatii afirma ca intr-una din zilele

urmatoare, acest Ou Filozofal se va transforma in insasi Piatra Filozofala, Piatra

Intelepciunii sau Piatra Nemuririi. In traditiile alchimice, Piatra Filozofala este

mentionata ca fiind de culoare rosu inchis si avand intotdeauna forma unui ou.

In traditiile ascunse ale Orientului, oul are un rol apropiat acela al altor simboluri

arhetipale, cum sunt matricea, scoica, pestera, centrul, inima, ombilicul sau centrii

ocultati ai Lumii. Totul se leaga depunctele de pornire ale dezvoltarii interioare,

spatiale, temporale si chiar biologice ale fiintei omenesti, in drumul omului

spre desavarsirea spirituala. In budism, actul clocitului patroneaza peste anumite

aspecte simbolice interesante: unele secte contemplative budiste considera gaina

care cloceste drept simbol al concentrarii spirituale, al acumularii energiei si al fortei

vitale. Ermitii daoisti din muntii izolati ai Chinei au o parabola foarte frumoasa si

explicita, in care compara invatarea teoretica, pur exterioara, cu ouale nefecundate,

lipsite de germene.

Mai aproape de zilele noastre, cercetatorul belgian Robert Vendelanotte si-a

consacrat o mare parte a vietii studiului filozofiei oului, creand in aceasta

directie o noua disciplina de studiu care se numeste ovobiologie. Robert

Vendelanotte afirma ca:

"Barbatul, privit in intregul sau, este un ou. Femeia - la fel, este si ea tot un ou.

Inlantuirea lor da nastere, ca atare, unui alt ou. Astfel vedem cum se infaptuieste

miracolul creatiei, caci unu plus unu egal trei in acesta noua formula existentiala.

Observati, deci, ca toate stiintele, pana si matematica, dupa cum am subliniat mai

sus, capata un alt aspect atunci cand sunt abordate din perspectiva oului. Insasi

planeta noastra este un ou, iar Sfanta Treime din crestinism se regaseste in acelasi

Ou Universal: albusul, galbenusul si cochilia, caci nu este oare porumbelul cel alb,

Sfandul Duh, simbolizat de albus, insusi simbolul pacii? Dumnezeu a faurit lumea in

sase zile. Iar 6 impartit in 3 face 2. Acestia reprezinta cei doi piloni pe care se sprijina

Universul. Si daca Pamantul se invarteste in jurul Soarelui pe o traiectorie in forma de

elipsa, adica ovoidala, atunci acest aspect surprinzator poate fi considerat un

adevarat suvenir al Oului Cosmic."