F

F. P.o.V

b Un tiuit enervant in urechi ma face sa deschid ochii, expirand zgomotos aerul care statuse captiv in pieptul meu parca de o eternitate. O lumina orbitoare imi strapunse corneea, facandu-ma sa-mi inchid rapid ochii si sa-i injur intensitatea dureroasa. Imi pun mana drept pavaza si incep sa clipesc des, ca sa ma obisnuiesc luminozitatii din acel spatiu. Cand imi trece senzatia de arsura oculara, privesc imprejurul meu incaperea in care ma aflam. Totul, de la pereti, tavan, podea era de un alb obitor care imi deranja ochii, fiind nevoit sa flutur din gene mai rau ca un stergator de parbrize intr-o zi musonica. Mormai o vraja de reglare a luminozitatii, dar degeaba, asa ca imi pun bratul peste ochi, incercand sa ma relaxez si sa-mi alung starea de greata. Tamplele imi zvacneau cand amintirile incep sa mi se inlatuie una cate una, formand un ansamblu pe baza caruia imi dau seama cum ajunsesem aici. Imi privesc corpul, nu era transparent sau nu putea sa treaca prin obiecte, parand ca m-as fi teleportat in carne si oase aici, devenind singura pata de culoare din camera. Macar potiunea isi facuse efectul, dar de aici ce dracu trebuie sa fac? - Heeey, e cineva pe aici?

Niciun raspuns, nici macar bunicul nu-si facea simtita prezenta. Grozaaav Ma ridic si incep sa strabat incaperea, care parea ca nu mai are sfarsit. Dupa un timp irosit aiurea, incercand sa ajung sa ating ceva solid ca sa ies, oftez si incerc sa ma concentrez in cautarea unei solutii. Daca potiunea a mers intr-adevar, inseamna ca sunt in sufletul Desdemonei. Sufletul fetelor este complicat, dar asta e de-a dreptul frustrant! Tintuiesc cu privirea zidurile care se aflau mereu la aceiasi departare de mine, oricat as fi mers si imi dau seama ca nimic nu e ceea ce pare.

- Buuun, ce ma fac daca sunt inchis intr-o camera goala? Sa-mi bag picioarele, nu am timp sa ma invart ca prostu toata ziua! Imi intind mainile in fata, incercand sa adun energia din incapere ca sa pot creea un portal pentru teleportare, dar nu simteam absolut nimic. Mai incerc o data, folosindu-mi propria energie, acelasi rezultat dezamagitor. Lovesc frustrat cu palmele in aer, dorindu-mi cu ardoare sa fi fost un perete in acel loc ca sa-mi vars nervii. Ceea ce am primit, mainile mele lovindu-se cu sete de o suprafata dura de credeam ca o sa-mi rup incheieturile. Imi frec mainile pana durerea se diminueaza si incerc sa ating spatiul din fata, lovindu-ma doar de rezistenta futila a aerului, cum pateam si inainte. Tresar brusc, zambind pana la urechi cand imi dau seama de un posibil raspuns la beleaua asta. Camera asta ma tinea captiv fiindca asa credeam eu ca este rostul ei, ca un mim care isi creeaza o cutie invizibila si pare ca nu poate scapa. Totul era o chestiune de credinta, pana la urma. - Daca nu merge si asta, aici ne gasim sfarsitul, draga.

Imi inchid ochii si ma concentrez la creearea unei usi imaginare. Intind mana si o pun peste clanta, apasand peste ea cu toata speranta pe care o mai aveam in momentul de fata. Palma mea se cicneste de un obiect rece de metal, punandu-l in miscare si un huruit ragusit reverbeaza in camera. Incerc sa-l ignor si imping cu putere bariera din fata, reusind sa dechid putin o usa care opunea o rezistenta impresionanta. Nu apuc sa ma bucur mult de reusita ca prin crapatura formata incepe sa se scurga un lichid rubiniu si vascos, care contrasta puternic cu albul pur de pe podea. Imi retrag picioarele din calea lui, luandu-mi avant si lovesc cu umarul usa care se smuci brusc intr-o parte, facandu-I loc unui torent incontrolabil de sange care ma inpinse cativa metrii in spate datorita intensitatii sale. Incerc sa merg inspre usa din care erupea violent suvoiul de lichid vital, dar deplasarea prin el era incredibil de anevoioasa, atat prin consistenta sangelui rece care se infiltra peste tot, ingreunandu-mi fiecare miscare, cat si mirosul innabusitor dulce-amar de ranced, putrefactie si descompunere care imi provoca o stare acuta de greata. Imi inghit nodul din gat, straduindu-ma sa nu vars si avansez milimetric prin camera care era umpluta cu repeziciune, pierzandu-mi echilibrul cand sunt izbit de ceva voluminos, facandu-ma ma scufund in marea rubinie. Sangele imi inunda gura si narile, umplandu-mi gatlejul cu gustul sau sarat si innecacios, care se propaga nemilos si in plamani, din acel moment panica preluand controlul asupra corpului meu si ma agit ca sa pot supravietui. Ma agat de ceea ce ma lovise si ma imping in el ca sa-mi pot scoate capul la suprafata, miscandu-mi frenetic picioarele ca sa ma propulsez mai repede catre dulcea eliberare. Imi venea sa plang de fericire cand am simtit cum presiunea asupra capului meu fu risipita, tusindu-mi si sufletul din mine cand imi eliberam caile respiratorii. Dupa ce trag cu nesat aer in piept, incerc sa-mi sterg ochii de lichidul vascos si lipicios, dar mai rau il intindeam, asa ca am trebuia sa suport starea de discomfort si de incetosare a privirii. Clipesc des si imi sprijin coatele de ce ma tinea la suprafata, folosind-o pe post de pluta si imi misc ritmic picioarele pana parcurg aproape toata distanta catre spartura creata de mine. Dupa ce mi se mai limpezeste privirea, vreau sa aflu ce ma izbise din senin si un fior rece imi ingheta sira spinarii cand constat ca pluta mea era un cadavru a carui fata era contorsionata de agonie si ai carui ochi bulbucati, scaldati de sange fixau nemiscati tavanul. Imping cu repeziciune mortul de langa mine, privind lung cum barbatul care parea sa fi fost tanar, era dus de curent prin dreapta mea, alaturandu-se mai multor corpuri plutitoare rasfirate in jur. Nu mai vroiam sa gasesc un inteles chestiei asteia, vroiam doar sa ies de aici si s-o salvez pe Desdemona.

Un val de energie datorat adrenalinei ma cuprinse si avansez hotarat, aruncandu-ma asupra tocului usii care o deschisesem, tinandu-ma strans de ea ca sa nu fiu propulsat inapoi de puterea curentului si imi folosesc toata forta ca sa-I tin piept suvoiului necontenit de sange. Ma strecor in lateralul usii, lipindu-ma cu spatele de perete si bajbai de-a lungul sau prin masa cleioasa de lichid, pana dau de niste scari de metal care duceau catre un nivel superior. Dupa ce imi venea sa pup picioarele tuturor zeilor existenti pentru aceasta salvare, apuc balustrada cu ambele maini si ma ridic cateva trepte, prabusindu-ma epuizat pe ele. Abia acum observasem cat de tare tremuram si cat de rece imi era corpul scaldat de sange care incepea sa se inchege pe hainele si pielea mea, dandu-mi o groaznica stare de mancarime, dar macar eram in viata. - E ciudat cum cineva care pierduse socoteala anilor se putea bucura ca nu si-a gasit sfarsitul soptesc, razand amar. Dupa un minut de repaus, in care priveam cantitatea masiva de lichid stacojiu care nu se mai oprea din circulatie, ma ridic si incep sa parcurg scarile care scoateau un sunet surd la fiecare pas facut de mine, fiind rapid inghitit de sunetul intens facut de raul neobosit de sub picioarele mele. Se pare ca inca stateam bine cu auzul, chit ca avusesem sange si in urechi cand imi pierdusem echilibrul. Ajung in fata unei usi imense, facuta dintr-un metal dur care prezenta numeroase urme de zgarieturi si lovituri si apas pe clanta care devenise lipicioasa din cauza sangelui de pe mana mea, deschizand cu precautie. In fata mea se desfasura o pajiste superba, cu iarba inalta si deasa care se unduia sub jocul domol al brizei care aducea cu sine un miros sarat, de mare, amestecat cu un vag parfum floral. Inchid usa in urma mea, croindu-mi drum prin iarba moale, simtindu-ma de-a dreptul nedemn sa pasesc prin acel paradis pitoresc, dat fiind faptul ca aratam in ultimul hal, aduceam dupa mine mirosul mortii si lasam urme sangerii la fiecare miscare. Dupa ce parcurg o buna bucata de drum, iarba parea sa paleasca, vantul sa fie mai necrutator si mai rece, iar imaginea care se contura in fata era si mai deprimanta, locul parand secat de viata. Daca e ceva ce am invatat din viata si din jocurile video, e ca locurile nasoale si neatractive te duc pe drumul cel bun, asa ca faceam ceva progrese. Imi tarasc pasii pe drumul prafuit, scarpinandu-mi indelung bratul drept si capul care ma mancau ingrozitor si vad mai incolo un deal tare inalt si abrupt, dar ma indrept spre el si incerc sa-l urc ca sa ma ghidez mai bine prin locul asta de la inaltime. Pamantul sfarmicios imi dadea mari batai de cap, la un moment dat fiind nevoit sa merg in patru labe ca sa nu cad ca un bolovan cand se surpase pamantul de sub picioarele mele. Incepea sa-mi fie atat de dor de puterile mele, mai ales de teleportare, din moment ce fizicul meu nu era prea indicat pentru efort indelungat. Sa fii om obisnuit intr-o situatie cu totul neobisnuita era incredibil de nasol. Oftez din ranunchi si intr-un final ajung in varf, avand o cu totul alta perspectiva a terenului de aici. Locul paradisiatic se evidentia imediat, mai ales cu imaginea marii nesfarsite care delimita granita uscatului, insa din cealalta parte fiind izolat de un colos de teren pustiu, care devenea din ce in ce mai rau cu cat avansa catre epicentrul sau. La granita dintre cele doua teritorii se afla o padure care adapostea o casa cu doua nivele, destul de mare pentru o familie, cu o curte mare, cu cateva tufe de flori rasfirate de-a lundul aleii si perdele verzi in geamurile mari. Asta era sigur casa Desdemonei, iar in partea dreapta, unde facea contact cu partea arida, incepea sa se dezintegreze si sa se prabuseasca. Ma durea sufletul sa vad starea in care ajungea casa ce gazduia atatea amintiri si imi jur ca o sa-I protejez pe cei care faceau acea cladire un camin calduros. Imi mijesc ochii, incercand sa gasesc sursa nenorocirii si in centrul lui vad o femeie cu bratele departate de corp, inconjurata de o masa diforma de intuneric. Cu cat analizam mai bine, cu atat observam mai bine parul ei ravasit si intunecat si pielea deschisa la culoare. Un nod mi se pune in gat si inima incepe sa-mi bata mai repede. - DeeDee! strig cat ma tin plamanii, rupand-o la fuga in directia ei cat de repede puteam. Sangele imi bubuia in urechi, singurul meu scop era sa ajung la ea, sa o salvez. Nu mai simteam deloc oboseala fizica si psihica, picioarele mele miscandu-se intr-un ritm nebunesc pe panta descendenta, cu ochii tinta la fata. Un huruit puternic, scos parca de pamant insusi aduce dupa sine un cutremur care zgudui nemilos totul in jur, scoarta terestra incepand sa se crape precum o bucata subtire de lemn pusa sub presiune din ambele capete. Viteza pe care o luasem s-a dovedit a fi in dezavantajul meu, pamantul fugindu-mi de sub picioare si ma impiedic, rostogolindu-ma pana cand o piatra imi amortizeaza caderea, paraindu-mi toate oasele din coloana simultan la contactul dur. Ma intorc intr-o parte si simt cum ma ustura palmele brazdate de rani si cum imi tremura picioarele. Obrajii imi ardeau si simteam un foc mistuitor care alimenta mania mea care deja dadea in clocot. Cazusem rau, genunchii, coatele si spatele trimitandu-mi pulsuri dureroase in tot corpul. Izbesc cu salbaticie pamantul uscat, inghitind in sec si imi innabusesc un strigat furios. - Doamne, trazneste-ma acum, Satana impusca-ma te rog... Niciun raspuns la soapta mea ragusita, deci ramaneam in compania durerii care parea ca vrea sa-mi sfartece spatele si membrele. Tot ce imi mai ramanea era sa-mi alin durerea intr-un mod mai putin ortodox si cavaleresc, si anume, sa injur. - Mortii ma-sii de imbecili homozigoti si retarzi care m-au lasat sa ma descurc singurel cu beleaua asta, dupa ce au adus-o pe doamna mea in starea asta deplorabila! Mai scap si o insiruire de trimiteri la origini, moaste si generatii, care ma racori pe cinste, simtindu-ma putin mai usurat. Ma ridic nesigur pe picioare dupa inca un cutremur de intensitate mai mica, insotit de un muget prelung, care parea sa rezoneze pe tot tinutul. Ma incrunt cand din crapaturile sapate in pamant se ridica asurzitor coloane fierbinti de abur si fum, care erau propulsate la mari inaltimi, amestecandu-se si impregnand cerul cu o culoare inchisa, de rau augur. La suprafata isi face aparitia un lichid negru clocotitor asemanator cu smoala se intindea pe suprafate mari, distrugand orice urma de viata in calea lor. Ramificarea lor le facea sa para niste vene umflate in chip grotesc, pulsand si unindu-se cu masa de intuneric din jurul fetei care parea inconstienta. Nu mai pierd timpul si ma dau jos de pe piatra, alunecand pana la poalele dealului pe nisip si incerc sa fug cat de repede ma lasa corpul care zvacnea dureros la fiecare miscare. Ocolesc pe cat posibil sa ma aproprii de rifturile create in suprafata terestra si inima incepe sa-mi bubuie din ce in ce mai tare pe masura ce ma apropiam de Desdemona. Puteam observa clar cum corpul ei era infasurat intr-un lant gros care o acoperea aproape in totalitate si o imobiliza indeajuns de bine incat sa fie neclintita la masa miscatoare de plasma neagra ca un abis care se misca si pulsa in jurul trupului ei. Capul ii era plecat putin intr-o parte, parul dezordonat acoperindu-I aproape toata fata sidefie. - Desdemonasoptesc, facand un pas in directia ei. Deodata, o parte din lichidul intunecat de pe bratul dreapt al fetei pulsa cu putere, extinzandu-se si umflandu-se ca un balon, pana erupse, continutul sau vascos varsandu-se pe jos, bolborosind de parca ar fi fost turnat pe o plita incinsa. Incerc sa ocolesc balta de smoala, dar aceasta tasni in sus, fasaind cateva secunde bune de la aburul sub presiune care iesea din scoarta terestra, formand un perete de nepatruns, care se prabusi brusc, zgomotos, improscand totul in jur, inclusiv pantalonii mei. Firicele de fum se ridicau din pamantul arid, fiind purtate deasupra lichidului straniu, tranformandu-se in mici vartejuri care atrageau portiuni din smoala topita, care orbitau un jurul lor pana se uneau, formand niste mase compacte in continua miscare. Acestea se tot lungeau, unele parti iesind in relief, devenind simetrice, pana cand semanau cu niste caini de talie mare, din al carui trup picau constant picaturi de intuneric, cu ochi goi, fomati din rotocoale de fum care ma tinteau pe mine. Imi incordez pumnii, straduindu-ma sa nu izbucnesc de furie datorata obstacolului din calea mea pentru salvarea Desdemonei si incerc sa adopt un ton cat mai calm.

- Lasati-ma sa trec, nu-I fac niciun rau stapanei voastre. Niciun semn din partea creaturilor care pareau infipte in acel loc pe veci. Fac un pas in fata, iar ca la un semn, capetele lor zvacnira in sus, iar maxilarele lor se deschidera brusc, siroaie cleioase scurgandu-se de pe botul lor in cavitatea bucala, dand impresia de colti terifianti. Ma uit in jur ca sa gasesc o cale de a scapa de creaturi, o scanteie argintie din tot intunericul revarsat atragandu-mi atentia. La o analiza atenta era un lant, greu de observat, dar odata descoperit un punct de referinta, puteam gasi capetele. Sursa lui provenea, cel mai probabil, de la incheietura fetei, iar cealalta era acoperita, dar ducea spre haita de caini care nu tradau niciun gest, ramanand intr-o amenitare muta. Lantul asta nu putea lega decat o singura persoana, iar aceea avea sa plateasca scump nesupunerea. - Derek, lasa-ma sa trec, altfel tu si Desdemona sunteti pierduti pe veci.

Cainii isi lasasera simultan capetele in jos, repezindu-se cu furie in directia mea. Incerc sa ma eschivez, dar era extrem de greu sa scap neatins de cainii care se lungeau parca al infinit, marind distanta dintre mine si Desdemona. Slava Domnului ca ma pricepeam la acrobatii, dar nu eram in cea mai buna forma, facand mai mult miscari smucite care imi cauzau durere. - Daca nu-ti rup eu botul ala cand te-oi prinde, Derek! Ai uitat cine te-a adus la viata, caine nerecunoscator? marai printre fente, aruncandu-ma peste capetele a trei creaturi si aterizez pe burta in smoala, cautand frenetic lantul. Mainile mele patrundeau cu greu prin lichidul gros si elimin brusc tot aerul din piept cand o greutate mare se tranteste peste trupul meu, zdrobindu-l si absorbindu-l in interiorul sau lichid si rece. In cateva clipe care mi-au parut nesfarsite, am reusit sa dau de singurul obiect dur si il apuc cu putere, ramanand surprins de cat de subtire era spre deosebire de cel din jurul fetei, degetele mele alunecand pe suprafata lui slinoasa.

- Der-reusesc sa rostesc inainte ca intunericul sa ma cuprinda, ramanand fara nicio putere, fara energie, fara viata.

O caldura slaba mi se raspandi prin corpul greu, trezindu-ma la viata. Simteam cu acuratete cutia toracica care se inalta si cobora ca sa ii permita aerului sa intre si sa iasa, inima care incepuse sa pompeze cu o eficacitate incredibila, si milioanele de ganduri care imi plouau in minte si se cioocneau in zgomote surde. Cand, dupa un rastimp mi se mai potoli inima care batea nebuneste, observ ca singurul zgomot in lume in facea respiratia mea ostenita. Niste degete calde si subtiri mi se lipesc pe frunte, dezmierdand-o, raspandindu-mi viata in corpul meu extenuat si imi deschid pleoapele care pareau facute de plumb, clipind rar pana mi se mai limpezeste imaginea incetosata, deslusind conturul unui corp uman, cu doua forme sferice deasupra capului meu si cu fata aplecata inspre a mea, fire din paru-i lung gadilandu-mi obrajii. Stai putin, ceva nu e in regula Imi inchid strans ochii, maraind nemultumit si incerc sa ma adun, apoi clipesc des, oftand lung cand recunosc persoana pe a carui poala se odihnea capul meu.

- Sakomormai, strambandu-ma cand degetele ei se opresc din a-mi mai mangaia fruntea. Linistea mea fu intrerupta de un suierat ascutit, venit de undeva din stanga mea.

- Ai dormit bine, vrajitorule? spuse un glas prefacut dulceag, simtindu-se din plin veninul din el.

Suspin si o ignor pe Jessica, privind-o incruntat pe fata care imi zambea inocent.

- Nu era nevoie sa te transformi, stii ca ramai goala cand o faci. Si in lumea oamenilor exista ceva numit pudoare, care nu ne permite sa ne expunem tot corpul si inca ceva numit gelozie, cand fiintele mai putin inzestrate vor sa decapiteze fiintele de acelasi sex, cand se simt puse in umbra. Intelegi?

Fata se bosumfla si imi stranse capul strans in brate, vrand sa-mi demonstreze ca vrea sa ma protejeze. Ii mangai usurel antebratul si ma sprijin in mana dreapta ca sa ma ridic in sezut, cautand-o cu privirea pe Desdemona. Majoritatea ghetii care o acoperea se topise, stergand o mare parte din sangele de pe corpul ei, in afara de niste urme proaspete care stropisera pamantul si iarba din apropiere. Judecand dupa darele de la colturile buzelor si barbie, vomase o parte din lichidul ei vital, acum aratand mai palida ca niciodata. Imi intorc privirea la ceilalti, trecand rapid de servitoarele care purtau ofrandele in brate, privind-o plictisit pe Jessica ce arunca lasere din ochi in directia mea si a zanei transformate in om, batand nervoasa cu degetul aratator pe coapsa ca o stapana nemultumita. Nimic nou sub soare, asa ca imi indrept privirea inspre Jeff care statea cuminte pe iarba, ochii lui de culoarea caramelui fiind innegurati, dar si confuzi si curiosi. Macar el era de incredere, asa ca il intreb cat am stat inconstient. - Putin timp, cam 5-10 minute, cred Ti-ai dat seama ce se poate face cu ea? spuse acesta, impingandu-si barbia in directia Desdemonei. - Nu stiu exact, dar s-ar putea sa fie cevamormai, incercand sa ma ridic, dar parca picioarele mele erau cimentate si de-abia am reusit sa ma echilibrez si sa ma urnesc din loc, dupa ce imi scot tricoul si i-l intind zanei. - Imbraca-te, te rog

Aceasta pufni nemultumita, dar il accepta si se imbraca cu el, desi cam pocnea pe corpul ei, deoarece eram destul de slab si nu am sani ca ea. Parcurg cat pot de repede distanta pana la fata, punandu-mi mainile pe obrajii ei reci si imi musc buzele cand o vad in halul asta. - Egibreh loconr zadrineh brondel hurevor!

Vraja isi facu efectul, aratand legaturile Desdemonei si privesc uimit cum, pe langa lantul care il lega pe Derek de ea, mai era unul, mult mai puternic, atasat de corpul acesteia. Lantul lui Derek era atasat de bratara care permitea o mai buna controlare a fluxului de energie preluat din corpul gazda, pe cand celalalt lant era practic infipt in pieptul ei, extragand fara mila energia sa vitala. Valul de blesteme mi se opreste in gat cand vocea bunicului imi zice ca nu mai este timp si trebuie sa ma grabesc.

- Si ce pot face? Nu-I pot rupe legatura, nu eu am creat-o!

- Dar poti absorbi la loc energia de care fata este stoarsa. Asta e specialitatea ta, nu-I asa?

Inghit in sec, incordandu-mi pumnii si imi scutur capul, negand ideea.

- Nu-I pot face asa ceva, este viata ei, nu ma pot hrani cu ea! Nu ar face nici o diferenta. Imi musc interiorul obrazului, incercand sa gasesc o idee, cand ma izbi imaginea diferita a celor doua lanturi. Mosule, este posibil sa pot egala sansele?

Adica sa absorb energia parazitului aluia infect si sa i-o transfer lui Derek. - Este posibil, dar exista riscuri.

- Imi bag picioarele in ele de riscuri, ea se dezintegreaza pe interior si tu ma iei cu cacaturi d-astea?! Esti chiriasul meu, asa ca a venit vremea sa-ti platesti datoria. Zi-mi ce dracu sa fac! Dupa o portie de maraituri si injuraturi care imi facura creierii sa pulseze de la o emisfera cerebrala la alta, acesta suiera nervos niste instructiuni si opri conexiunea.

Oricum, era mai mult ca sigur ca-I bagasem in sperieti pe ceilalti deoarece paream sa vorbesc singur. Imi intind mana si ating lantul parazit, retragandu-mi fulgerator mana cand acesta imi arsese varfurile degetelor. Nenorocitul se asigurase de protectia legaturii, dar nu si-a gasit prostul care sa renunte. Imi intorc capul inspre Jeff si ii strig numele. Acesta se ridica si strabatu cu pasi mari distanta care ne despartea, observand ca avea o atitudine ciudata de superioritate si docilitate in acelasi timp, care aproape ma amuza. Imi scutur capul ca sa nu ma mai las distras si il privesc adanc in ochii sai calzi, fiind cat de serios puteam. - Vreau sa-mi imobilizezi mana cat de strans poti.

- De ce vrei sa te tin de mana? rosti acesta surprins, clipind des.

Ma abtin sa nu-mi trag o plama peste fata si trag aer in piept, incercand sa-I explic ce vroiam ca unui tanc de gradinita.

- Nu vreau sa ma tii de mana, nataraule, foloseste-ti abilitatea sa-mi tintuiesti mana cu o bucata de metal in jurul unui lant spiritual! Intelegi acum?

- Aaa, sigurrespira acesta usurat, zambind prostesc si pleca de langa mine.

Oftez exasperat si privesc cu ura lantul implamantat in pieptul fetei, blestemand in gand toata rasa nenorocitului care facuse asta. Creez un portal de teleportare, iar dupa cateva secunde, trecu o papusa masculina supradimensionata, parul lung, argintiu si dezordonat fiind singura opreliste care ii acoperea trupul lucios. Acesta tremura din toate incheieturile, deplasandu-se cu miscari smucite, parand sa se dezintegreze in orice clipita. Ochii ii jucau nebuneste, pupilele oprindu-se intr-un punct fix cand ma gasira pe mine, iar gura I se casca intr-un ranjet sinistru.

- Stapane, credeam ca nu ma mai chemizise marioneta, facand o plecaciune brusca, de aveam impresia ca se rupsese de la mijloc.

- Ocupa-te de ea cu cea mai mare grija, Regorak! spun pe un ton cat mai autoritar, indicandu-I vampirita.

Acesta se rasuci intr-un unghi imposibil pentru oameni, analizandu-si utilizatoarea.

- Pot sa-I tai aripile, stapane?

- Nici sa nu te indraznesti, paiata fara creier! O vei proteja, si ii vei mentine toate membrele intacte. Papusa clantani usor din dinti si se deplasa pana in spatele fetei. Roscatul se intoarse rapid, tinand o bucata impletita de cablu metalic, parand smulsa la capete. Acesta se holba la Regorak, intrebandu-ma ce e chestia aia.

- E cea mai buna camasa de forta pe care o vei intalni vreodata, mai sigura decat un mormant de plumb.

Apuc lantul de legatura al lui Derek, strangandu-l ferm in mana si imi intind mana ezitant dupa celalalt lant. Cand degetele mele se apropiau milimetric de cauza problemei, Regorak plezni in jumatate, intreg corpul sau deschizandu-se si adaptandu-se la forma Desdemonei, adaugand segmente in zonele mai iesite din comun. Odata pozitionat, acesta o cuprinde pe fata, bucati din el inchizandu-se sistematic peste corpul ei, apoi isi da capul pe spate, frangandu-l de la gat si rupandu-l in doua parti egale care ii prinsera etans chipul vampiritei, nelasandu-I la final niciun centimetrul liber de piele. Pocnesc din degete in fata lui Jeff care privea scena uimit si ii zic sa se pregateasca. Apuc rapid lantul in mana, icnind cand acesta imi frigea pielea si incep sa murmur vraja clasica de deschidere a unui portal, schimband cateva cuvinte din acesta, cat timp Jeff imi aseza prompt cablul pe mana, tinandu-l lipit de dosul palmei mele cu mana sa dreapta, cu cealalta facand miscari circulare care controlau metalul dupa voia sa, incolacindu-se ca un sarpe indestructibil in jurul pumnului meu strans cu putere. Lantul parca imi sapa in carne, bratul meu vrand de nenumarate ori sa se retraga instinctiv, dar find lipit de acesta, cat eu murmuram vraja care parea nesfarsita. Tot corpul imi asuda puternic, stomacul mi se rascolea neintrerupt si creierul meu incepea sa se blocheze, vrand sa ma lase in voia instinctelor de supravietuire. Dupa cateva clipe de tortura, simt cum venele imi sunt inundate de lava, arzandu-ma pe interior si avansand chinuitor de lent pana in cealalta parte a corpului meu. Un strigat infundat rezoneaza in jur, fiind urmate de niste bufnituri surde care veneau din directia papusii. Imi cer iertare de la fata in gand, continuand vraja din nou si din nou, pana simteam ca toate cuvintele se impleteau cu aerul pe care il expiram, venind de la sine intr-un suvoi precipitat. Pete de intuneric imi jucau in fata ochilor si incerc sa raman constient, dar ma pomenesc izbit in fata ochilor de imagini pe care nu le vazusem niciodata. Acestea se inlantuiau ca un film, estompand culorile din jur si ocupand aproape tot spatiul meu vizual, prezentand diverse ipostaze ale unui barbat brunet cu o figura impunatoare, aristocratica care vorbea, dar nu puteam auzi clar ce, in afara de o declaratie de dragoste. Din cand in cand zambea usor, multumit sau satisfacut, dar nu era de bun augur. Imaginile se succedau rapid, ochii barbatului parand a prinde viata, parca penetrand fiecare particica a sufletului celui vizat.

- Daca imi vei bea sangele, vom fii impreuna, pentru eternitate! Spuse tipul pe un ton cald si innecacios ca mierea, intinzand mana si-mi mangaie obrazul. Stai, ce?! Dau sa ma retrag, dar paream pironit pe loc, raceala degetelor sale trimitandu-mi ace de gheata pe sira spinarii. Corpul meu se intoarce intr-o parte, impletindu-mi degetele cu ale tipului si ii sarut incheietura, muscand-o apoi. Nu, nu, nu, asta nu se poate intampla! Incerc sa tip, sa ma smucesc, dar fara folos, pana cand o suvita lunga de par negru, ondulat imi aluneca pe obraz. Pe toti dracii din iad, ce Dumnezeu se intampla aici?!?

- Esti prins in amintirile vampiritei cu cel care ii fura energia, asa ca te agiti inutil. bombani o voce cunoscuta mie. Bunicul! Imi venea sa ma agat cu disperare de el, chiar daca ma decapita si imi folosea capul pe post de cotiera, doar sa pot scapa de aici.

- Si eu ce ma fac? De fapt, ce fac?

- Odata cu energia, asimilezi si intunericul acelei legaturi, de asta simti amintirile ei atat de viu. Pregateste-te de ce-I mai rau, dar nu te lasa condus de emotii si rabda.

Desii ma simteam jenat si scarbit, eram totusi curios de trecutul Desdemonei, asa ca ma las condus de avalansa de amintiri, care imi intareau ipoteza ca acel barbat era licheaua de Solomon. Dupa un timp, ma trezesc intr-un pat, fiind cuprins de convulsii, siroaie de transpiratie si dureri groaznice. Ma agit si apuc cearceafurile in pumni, tipand de durere cand pantecul parca imi era perforat de un monstru cu ghiare ascutite ce vroia sa iasa afara. Deasupra mea se ivi chipul sugativei aleia, zambind de parca totul era lapte si miere si imi spune, sau mai bine zis, ii spune Desdemonei sa se linisteasca, ca totul va fi bine. Sa-I crape lui stomacul sa vada ce bine e, futu-l in gura de retard! Aud un pufnet innabusit in capul meu, probabil bunicul se amuza de situatie, dar doare ca dracu si-mi vine sa ma impusc, nu alta! Gandurile mele imi sunt intrerupte cand intestinele mele parca se faceau nod, strigatul oprindu-mi-se in gat, ca ramasesem fara aer. - Cred ca este timpulsopteste Solomon cu un ranjet multumit pe chip si ridica rochia, privind satisfacut trupul scuturat de valuri de agonie. Isi incordeaza mana cu degetele rasfirate, unghiile incepand sa-I creasca, ascutite si puternice, apoi plasandu-le pe abdomenul bombat al Desdemonei. Bombat? Convulsii? Dureri groaznice de burta? Oh, nu, nu, nu, futu-i! Inainte sa apuc sa mai gandesc ceva, unghiile lui mi se infipsera in carne, sfasiindu-mi pantecul cu o precizie de chirurg sadic si fara pic de mila. Durerea se intensifica pana aproape de lesin, fiind chinuitor si sa respir, simtindu-ma deodata golit cand vampirul smulse ceva din mine. Cred ca pierdea mult sange, pleoapele ei fiind grele si inundate de lacrimi, dar intinse bratele dupa masa miscatoare de carne din bratele dobitocului aluia. El o privi amuzat, dandu-I un bobarnac usor copilului pamantiu din bratele sale, facandu-l pe acesta sa tipe. Dar tipatul ala nu era uman, parca provenea dintr-o creatura salbatica, iar Solomon incepu sa rada cu pofta cand copilul se repezi la degetul sau, sfasiindu-l.

- Ce fetita buna Acum stai cuminte in patutul tau pana ma ocup de mamica ta. sopti acesta pe un ton vesel si o depuse pe micuta intr-un patut aflat in spatele sau, intorcandu-se si aplecandu-se peste patul unde zacea Desdemona. Figura sa amuzata se innaspri, schimonosindu-se intr-un chip grotesc si coltii sai ascutiti I se alungira, iar culoarea pupilelor se schimba, din negru in rosu aprins, facandu-mi inima sa o ia la trap.

- Ai facut ceva mizerie pe aici, regina a noptii. Casa aceasta va purta multa vreme mirosul sangelui tau dulcemaraii acesta, efectul fiind amplificat de privirea sa iritata. Vei uita tot despre copilul nostru, dar el va reprezenta lantul care te va inrobi pe veci de mine. Iti multumesc de dar, iar in schimb, iti voi darui eternitatea promisa. Eternitatea in care vei fi pentru totdeauna a mea.

Mana sa tasni inspre gatul meu, strangandu-l cu puterea unei ghiare de fier si ma ridica in sezut. Cearceafurile imbibate de sange fura ultimele lucruri vazute de Desdemona, ochii inchizandu-i-se strans cand gatul ii fu perforat din lateral cu salbaticie, un troznet fatal punand capat scenei.

Filmul vietii ei se termina, dar unul diferit se derula cu repeziciune, cadrele ingramadindu-se si ciocnindu-se, prinzand doar cateva secvente in care predominau lanturi, gratii, intuneric, frig, foame, frica si dezgust. Viteza cadreor incetini cand aceasta fu nevoita sa asiste la uciderea in chinuri a unei femei care imi parea cunoscuta, de catre o ceata de vampiri demonici Un barbat solid fu aruncat in fata ei de catre Solomon si I se porunci sa-l ucida, ca sa nu-I curme zilele unui adolescent suspendat in aer de catre vampir si care era inlemnit de frica si plangea in hohote dupa mama sa. Barbatul se ridica in genunchi si privi cu groaza chipul Desdemonei, ochii lui la fel de ciocolatii ca ai fetei umplandu-se de lacrimi, cerandu-I sa aiba mila de fratele ei si sa-l salveze. Oh, nu La dracu, ei erau familia Desdemonei! Chiar daca senzatia de foame era acuta, aceasta incepu sa planga sfasietor si isi ceru iertare, acoperindu-si chipul cu palmele, tremuratul sau facand lanturile cu care era legata sa zanganeasca in gol. Un tipat disperat sfasie incaperea, facand-o pe fata sa-si lasa bratele sa cada neputincioase pe langa corp, privind neputincioasa cum Solomon legana in aer bratul pustiului, sangele acestuia patand nemilos podeaua de piatra. - Draga, ma plictisesc sa astept. Am si eu treburile mele

- Nu, te implor n-au nicio vina, ucide-ma pe mine!

- Scumpa mea logodnica ma sfideaza cumva? marai amenintator acesta, infigandu-si degetele si mai tare in ceafa baiatului.

Sufletul Desdemonei se dezintegra bucatica cu bucatica, cedand si isi incolaceste mainile in jurul gatului tatalui sau, sufocandu-l pana cand horcaielile barbatului se opresc si inima inceteaza sa-I mai bata. - Plictisitor, fara pic de frumusetespuse vampirul si se rasuci brusc, zdrobindu-I capul adolescentului de unul din peretii temnitei, improscand totul in jur cu sange, bucati de creier si fragmente osoase, apoi il lasa sa cada la podea mai rau ac pe un sac de cartofi. Desdemona intra in stare de soc, privind in gol podeaua rece si pictata de sangele celor dragi, lacrimile curgandu-I fara oprire pe chip. - De ce? Ai promis ca vom fi mereu impreuna! Ti-am baut sangele, mi-am parasit familia - Esti prea slaba, de-a dreptul inutila. Nu esti buna de nimic nici dupa ce te-ai transformat intr-un atotputernic vampir. Unicul tau scop e sa fii pres pentru cei mai puternici ca tine. Din acel moment am racnit ca toti dracii din iad. Imi venea sa matur infernul cu el, sa-I distrug fiecare molecula din corp, ca apoi sa-l readuc la viata, doar pentru a-l distruge din nou, atat fizic, cat si spiritual pana il transformam intr-un nimic ce era. Simt cum furia care era adormita in trupul meu se trezi si acum era hranita cu un intreg festin, prinzand putere si dorind sa fie libera. Un flux nou de energie o suprima pe cea dinainte, calmandu-ma incetul cu incetul. Trebuie sa pazesti prezentul si viitorul, nu trecutulsopti o voce dulce, angelica, care ma linisti si ma facu sa injur in soapta ca eram iar sa o dau in bara. Incerc sa nu mai pun la suflet toata umilinta, suferinta si tristetea Desdemonei, extremitatile incepand sa ma doara cand totul in jurul meu se destrama, fiind zgaltait cu putere. - rea! Ei! rule! Vrajitorule!

Imi deschid somnoros ochii, incruntandu-ma la dobitocul care imi urla in timpane si marai iritat.

- Doamne, credeam ca o sa mori in fata mea! Tu nu simti absolut nimic?

- Eh? a fost tot ce am reusit sa ingan, privindu-l chioris.

- Mana ta! Miroase a carne arsa!

Replica asta ma trezise de-a binelea, privindu-mi mana carbonizata de parca nici nu era a mea si care se odihnea in palma lui Sako care incerca sa-mi vindece rana. Jeff se pare ca-mi desfacuse legatura metalica si imi dezlipi mana de lantul care se subtiase simtitor. Ma uit si la cealalta legatura, care devenise mult mai puternica si rezistenta, ambele parand sa fie egale acum. - DeeDee? privesc cu speranta papusa imobilizanta, facandu-I semn cu mana buna sa se deschida. Din interiorul lui se prabusi la pamant corpul inconstient al Desdemonei, aripile scheletice si coada incepand sa se retraga in interiorul trupului sau.

Dau sa ma ridic, dar Sako ma trase inapoi, zambindu-mi linistitor si afirma din cap.

Respir usurat, toata oboseala parand sa nu mai conteze acum si ii spun lui Jeff sa-I lase copii in interiorul barierei, care inca functiona. Acesta ma priveste incruntat si ii explic cat de logic pot ca este neaparata nevoie de a-I inlocui Desdemonei sangele care il pierduse pana acum. Ochii acestuia I se aprind maniosi, plecand val-vartej de langa mine si se rasteste la slujitoare. Desi corpul meu isi tipa cu fiecare celula dreptul la odihna, tot mai aveam ceva de facut. Imi adun toata puterea ramasa si imi creez pe suprafata palmei un scut electric, prinzand ferm lantul lui Solomon care parea sa arda mai putin acum si lasandu-mi furia amestecata cu ratiune sa prinda glas, vocea sunandu-mi animalica si extrem de amenintatoare.

- Nu e nevoie sa te temi de noi, decat daca ai o inima intunecata, un nenorocit care vaneaza inocenti. Iti promit ca nu te vei putea ascunde pentru totdeauna in intuneric, pentru ca te vom vana si dobora ca un animal ce esti si te vom arunca in maruntaiele iadului! Ranjesc larg cand un un curent dureros imi strabatu bratul, semn ca parazitul primi mesajul si imi retrag mana, prabusindu-ma intr-o parte cand raman fara pic de energie, oftand multumit cand sunt cuprins de bratele calduroase si linistitoare ale inconstientei.