factorii criminalitatii violente
TRANSCRIPT
Factorii criminalitatii violente
Pentru fundamentarea unei politici penale eficiente care sa fie in masura sa determine prevenirea si
combaterea fenomenului infractional, este necesar sa fie identificati, analizati si explicati factorii criminogeni
care determina sau inlesnesc angrenarea intr-un comportament deviant (criminal). Prin notiunea de ”factori
criminogeni”1 sunt desemnate acele fenomene, conditii, circumstante, procese interioare sau exterioare
individului care conduc catre un comportament deviant. Dificultatea clasificarii factorilor care favorizeaza
criminalitatea rezida atat in complexitatea si variabilitatea acestora cat si in faptul ca fenomenul infractional
este rezultatul actiunilor conjugate a acestor factori2.
Unii autori disting in geneza criminalitatii factori multipli:
individuali – vizeaza individul ca unitate biopsihologica;
sociali-economici, culturali, politici – vizeaza mediul social al individului;
naturali (fizici) – vizeaza mediul natural (fizic) al individului.
Structurarea factorilor criminogeni realizata de Gh. Nistoreanu si C. Paun in factori economici,
demografici, culturali si politici 3 este una dintre cele mai indicate pe care o voi utiliza in lucrarea de fata.
1) Factorii economici sunt legati de producerea mijloacelor de trai dar si de mediul
financiar.
a) dezvoltarea economica si crizele economice; este cunoscut faptul ca
structurile si relatiile sociale sunt influentate preponderent de economie. Cresterea economica este insotita de
sporirea locurilor de munca, cresterea nivelului de trai, in schimb, recesiunea aduce somajul, scaderea
nivelului de trai, inflatie si lipsa protectiei sociale. Astfel o economie in expansiune conduce la cresterea
delincventei; discrepanta veniturilor, inegalitatea economica genereaza sentimente de izolare, frustrare si
determina persoane care sunt la limita subzistentei si care au timpul si motivatia necesara, sa incalce legea.
b) industrializarea este apanajul dezvoltarii economice si cu toate ca este un
factor de progres economic si social este insotit de cresterea criminalitatii datorita rupturii sociale (anomie),
impersonalitatii integrarii sociale si dezorientarii indivizilor4. Criminalitatea este definita de furturile de la
locurile de munca, acte de dezordine, omucideri, vatamari corporale si violuri in locurile de cazare
muncitoresti. Industrializarea a dus la formarea de aglomerari umane greu de controlat. Indivizii care formau
aceste aglomerari, veniti din asezarile rurale si mediul familial din care proveneau, in dorinta unui castig
material ridicat nu mai reprezentau, in mediul muncitoresc aglomerat, valoarea pe care o aveau in
comunitatile din care proveneau, avand senzatia ca au devenit niste anonimi.
1 Sandu, Ion Eugen, Criminologie, Editura Sylvi, Bucuresti, 2001, p. 2132 Ibidem, p. 2143 Nistoreanu, Gh., Paun, C., Criminologie, 1992, p. 1824 Shelly, Louise I., Crime and Modernization, Southern Illinois University Press, Illinois, 1981,
p. 22, 23
c) existenta claselor sociale; impartirea societatii in clase exista in mod
obiectiv si aceasta separare are o relevanta criminogena. Atunci cand nu exista egalitate de sanse
(discriminare) frustrarea determina angajarea in comportamente deviante. Raymond Gassin afirma ca
statisticile din statele occidentale releva o diferenta notabila intre clasele sociale, celor defavorizate le sunt
atribuite delictele cele mai grave si cele mai multe fata de grupurile avantajate material si social5 .
2) Factorii demografici. Cercetarile efectuate atat in mediul urban cat
si in mediul rual in ceea ce priveste criminalitatea au relevat ca exista o anumita corelatie intre acestea si
situatia demografica a acestor medii.
a) urbanizarea si mediul rural; datorita deosebirilor conditiilor de viata
dintre cele doua medii, rural respectiv urban, structura criminalitatii este diferita. Criminalitatea la orase este
mai mare pentru ca si conditiile de viata fata de mediul rural sunt diferite. In orase persoana se ascunde in
anonimat, copiii sunt slab supravegheati, exista o impartire in zone si implicit si a populatiei care traieste aici.
Se sustine ca in centrele urbane aglomerate, unde densitatea populatiei este mare, indivizii devin agresivi si
comit frecvent delicte cu violenta. In mediul rural indivizii se cunosc unii cu altii, comportamentul este
supravegheat reciproc intr-un mod involuntar, insa aici se comit mai frecvent delictele sexuale,
pruncuciderile, incesturile, incendiile voluntare, furturi de recolta, animale si spargeri la case izolate.
b) sexul; acest factor este relevant in sensul ca delincventa feminina se
deosebeste de cea masculina prin volum si structura6. In ceea ce priveste volumul criminalitatii feminine,
chiar daca femeile sunt numeric mai multe in lume, criminalitatea acestora este de 7-10 ori mai mica decat
cea masculina. Referitor la structura, femeile sunt specializate in comiterea unor categorii de infractiuni cum
sunt cele de marturie mincinoasa, abandonul copiilor, pruncuciderea, calomnia si prostitutia.
c) varsta are o relevanta criminogena atat in ceea ce priveste strucura
cat si volumul delincventei, intrucat fiecarei varste ii corespund alte valori si componente: astfel delincventa
juvenila (16-18 ani) este dominata de furturi, omuciderile sunt specifice delincventilor in varsta de 20-25 de
ani cu o crestere pana in jurul anilor 40-45, cea mai intensa activitate criminala fiind inregistrata in perioada
de varsta 18-30 de ani.
3) Factorii socio-culturali. Intre acesti factori o importanta deosebita o are
familia, scoala dar si mass-media, religia si toxicomania.
a) familia, ca celula de baza a societatii, este cea care asigura copilului o
dezvoltarea normala, socializare precum si atitudini de acceptare sau respingere fata de anumite valori
sociale. Pentru unii autori atmosfera familiala nefavorabila, lipsa supravegherii si a interesului din parte
parintilor sunt asociate cu delincventa. Rolul de socializare al familiei se reduce datorita cresterii
independentei copiilor fata de familie, anturajului, mijloacelor de informare in masa.
5 Oprean, H., Popovici, P., Criminologie, Editura Servo-Sat, Arad, 2000, p. 1286 Ibidem, p. 130
b) scoala ca si familia, asigura socializarea prin monitorizarea eficienta a
comportamentului, identificand comportamentele deviante si controlandu-le prin ordine si disciplina,
substituind astfel lipsa disciplinei parentale.
c) mass-media ca principal mijloc de informare, influenteaza negativ
comportamentul prin informatiile care le prezinta: amplifica importanta unei sitiuatii date pentru a produce
panica in scop comercial, relateaza numeroase cazuri de violuri comise de tineri care anterior vizionase filme
erotice prezentate pe micul ecran, comiterea unor omoruri cu sadism ai caror autori au marturisit ca au vazut
filme la cinema sau televizor.
d) religia; continutul criminogen este atribuit doar acelor secte religioase
care au ca ritual practici criminale. Toate celelalte culturi religioase cum sunt crestinismul, iudaismul,
budismul, joaca un rol important in combaterea delincventei prin influentarea moralei si conducand la
cresterea coeziunii sociale. Dar religia poate deveni si un instrument al grupurilor de interese in lupta pentru
putere.
e) toxicomania prezinta doua aspecte: alcoolul si drogurile. Se crede ca
alcoolul in doze mici duce la eliberarea indivizilor de propiile inhibitii. Consumul de alcool duce la unele
infractiuni savarsite din culpa cum ar fi accidentele de circulatie si cele de munca prin diminuarea atentiei,
reflexelor si cresterea timpului de reactie. Intoxicatia cu alcool contribuie indirect la savarsirea altor
infractiuni si anume cele comise prin violenta, manifestandu-se prin impulsivitate si excitabilitate. In ceea ce
priveste criminalitatea legata de consumul substantelor halucinogene se disting mai multe aspecte. In primul
rand consumul si comercializarea acestor substante este interzis prin lege. Un alt aspect este mijlocul de
procurare a drogurilor prin spargerea farmaciilor, furturi de bani si valori care contribuie, de asemenea, la
cresterea criminalitatii. Un ultim aspect consta in comiterea omorurilor, vatamarilor corporale si a abuzurilor
sexuale in urma starii de halucinatie sau de excitatie produse de consumul de droguri.
4) Factorii politici. Influenta acestor factori asupra criminalitatii este deosebita in
timpul perioadelor de criza cum sunt razboiul si revolutia.
a) razboiul. In timpul razboiului si in perioada postbelica rata criminalitatii creste
datorita cresterii greutatilor economice, rationarii produselor de baza, reducerii castigurilor, a schimbarilor
survenite in familie si in viata sociala, in general. Apar delicte noi cum sunt dezertarile, automutilarile si
creste delincventa comisa de tineri si femei.
b) revolutia desemneaza schimbarea orientarii politice prin violenta de multe ori. In
perioada desfasurarii acesteia si in cea imediat urmatoare se instaureaza haosul si anarhia sociala si
economica datorita ignorarii complete a sistemului legislativ, conducand catre comportament criminal.
1 Abordarea normativa
Ca delict, violul poate fi realizat in imprejurari dintre cele mai diverse, cunoscand si anumite
circumstante agravante, cand:
este comis de doua sau mai multe persoane impreuna;
este comis asupra unei persoane care se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau
tratamentul faptuitorului (tutore, educator, pedagog, profesor, politist, medic);
s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii;
este comis asupra unei persoane care nu a implinit varsta de 15 ani;
fapta a cauzat sinuciderea sau moartea victimei.
In aceste conditii se aplica violatorului pedeapsa cu inchisoarea de la 5 la 18 ani.
In cazul in care victima nu a implinit varsta de 15 ani, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 25 ani, iar
daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoare de la 15 la 25 ani.
Exista cazuri in care agresorul nu utilizeaza forta, recurgand la mijloace mai subtile printre care
seductia sau viclenia. Aceste circumstante apar mai ales in cazurile de viol asupra unei copile sau a unei
persoane retardata mental pentru ca victima nu are nici un fel de discernamant.
Pentru acest motiv, legislatia romaneasca a prevazut, in articolul 198 Cod Penal, sanctionarea actului
sexual de orice natura, cu o persoana care nu a implinit varsta de 15 ani, adica imatura si lipsita de
discernamant.
Violul este o grava atingere adusa libertatii sexuale, o incalcare brutala a demnitatii umane. Apararea
si protejarea persoanei umane include respectarea dreptului de libertate si inviolabilitate sexuala.
”Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale care se refera la libertatea sexuala a oricarei
persoane de a intretine relatii sexuale conform vointei sale.
Obiectul material al delictului il constituie corpul unei persoane aflate in viata asupra careia se
savarsesc actele cu caracter sexual.
Subiectul activ al acestui delict poate fi orice persoana atat de sex masculin , cat si de sex feminin,
care prin constrangere sau profitand de imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa, o supune unui act
sexual. In practica, de cele mai multe ori, subiectul activ al violului este barbatul. Definirea din actuala
reglementare a violului ca act sexuala de orice natura, cu orice persoana implica si alte posibilitati de
interpretare.
Subiectul pasiv in actuala acceptiune poate fi orice persoana atat de sex feminin cat si de sex
masculin. Subiect pasiv este chiar si sotul faptuitorului in modalitatea in care acesta il constrange pentru a
intretine o relatie sexuala.
Elementul material al violului consta intr-o actiune sub forma de act sexual de orice natura cu o
persoana de sex diferita sau de acelasi sex. Legea are in vedere aici atat raportul sexual normal intre doua
persoane de sex opus, cat si orice alta actiune de satisfacere a nevoilor sexuale cu o alta persoana, indiferent
de sexul acesteia. Prin alte actiune de satisfacere a nevoilor sexuale in reglementarea actuala, se inteleg orice
alte modalitati, excluzand perversiunile sexuale prin care subiectul activ isi satisface impulsurile sexuale.
Infractiunea de viol presupune un act sexual fara a exista consimtamantul persoanei cu care se
doreste a avea relatia sexuala. Ignoranta vointei victimei se poate infatisa sub doua modalitati:
constrangerea fizica sau morala (amenintare);
profitarea de neputiinta victimei de a-si exprima vointa sau de a se apara.
Constrangerea trebuie sa fie efectiva, iar nu aparenta si susceptibila sa paralizeze, total sau partial
rezistenta. Constrangerea trebuie exercitata pentru pentru a determina victima la o relatie sexuala si nu pentru
a-i provoca alte suferinte fizice sau morale. Violenta sau amenintarea trebuie sa preceada sau sa fie
concomitente cu actul sexual. Poate exista viol si atunci cand o persoana intretine un act sexual, victima fiind
constransa de o alta persoana.
Latura subiectiva in cazul delictului de viol implica intentia directa, adica autorul violului are
reprezentarea ca prin actiunea sa va avea loc un act sexual, prin constrangere, cu victima sau profitand de
neputiinta acesteia de a se apara si urmareste acest rezultat”7.
Constatarea violului se face prin metode medico-legale, iar rezultatul este semnalat prin acte de
expertiza. In expertiza medico-legala a violului este necesara pe de o parte, probarea actului sexual, iar pe de
alta parte, evidentierea lipsei de consimtamant a victimei. Probarea actului sexual impune o abordare
diferentiata in functie de sex si de tipul actului sexual. In general, violul reprezinta mai mult o agresiune decat
un act sexual. Mai mult de 50% din femeile violate prezinta leziuni de violenta, in timp ce 10% au nevoie de
ingrijiri medicale imediat dupa viol. In cazul barbatilor agresiunea este mai evidenta – mai mult de 80% din
cei violati sunt agresati in penitenciar de mai multi agresori si prezinta leziuni de violenta la examenul clinic,
iar peste 25% din cei violati necesita ingrijiri medicale imediate.
In legislaţia romaneasca s-a propus in ultima vreme si incriminarea unei categorii aparte de viol - cel
marital, cel comis de sot impotriva sotiei, utilizata de altfel in 23 de state americane. Astazi libertatea de
manifestare sexuala a ajuns sa pretinda incriminarea acestui tip de viol. Transarea actuala a acestei
ambivalente, pro sau contra violului marital, ramane o problema de expectativa proprie fiecarei comunitati, in
functie de cutumele si gradul sau de cultura, dreptul nostru incriminandu-l prin Legea 197/2000.
Incriminarea violului ca o forma de devianta penala, sanctionata de lege, este, intre altele, un produs
al schimbarilor intervenite in perioada contemporana in legatura cu pozitia femeii in familie si in societate.
1.2 Abordarea sociologica
Din punct de vedere sociologic, cele mai multe studii s-au efectuat in S.U.A. si releva o serie de
particularitati8. Violul intre persoane care se cunosc, este o forma raspandita mai ales printre studenti. Astazi
agresiunea sexuala efectuata de tineri este definita ca ”date rape”, adica viol diferit de cel din strada pentru
ca, in parte, partile se cunosc. Printre factorii care pot duce la acest tip de viol, alcoolul este deseori,
elementul principal. Alaturi de alcool, atitudinile distorsionate in ceea ce privesc studentele – atitudini legate
de sex - creeaza comportamente periculoase.
Barbatii care comit ”date rape” nu considera comportamentul lor ca fiind criminal; ei vad femeia ca
pe o cauza a violului si nu au respect pentru ea ca fiinta umana.
7 Nistoreanu, Gh., Boroi, A., Drept Penal. Partea speciala. Editia a II a, Editura Allbeck, 20028 Voinea, M. (coord.), Sex si Sanctiune, Editura Mediauno, Bucuresti, 2002, p. 65
Fenomenul este ingrijorator si in tara noastra. Violul este unul din actele de violenta cu cea mai mare
gravitate sociala. Infractiunea loveste in primul rand in libertatea sexuala a femeii. Prin vatamarea libertatii
sexuale se aduce atingere libertatii individuale in ansamblu. De asemenea violul aduce atingerea integritatii
fizice a persoanei.
Pericolul social al infractiunii de viol apare cu atat mai evident cu cat nepedepsirea unei fapte de o
asemenea gravitate pune in primejdie pentru viitor libertatea sexuala, integritatea fizica, sanatatea sau chiar
viata unui numar mare de persoane.
Din punct de vedere sociologic violul constituie o problema sociala pentru ca umileste si degradeaza
conditia umana a femeii, fiind tratata de agresor ca simplu ”obiect de placere”.
2. Atitudini sociale si mituri cu privire la viol
Trebuie subliniat faptul ca exista discrepante intre modul cum definesc specialistii violul (definitii
obiective) si definitiile utilizate de public (definitii subiective) care au un caracter si mai confuz. Pentru unele
grupuri sociale, un act de agresiune sexuala este un viol in timp ce pentru altele este o conduita ”normala”. In
opinia sociologului american Erich Goode violul este, in cea mai mare parte, o problema de definitie9.
Unele anchete intreprinse de sociologi au aratat ca, spre deosebire de femei, barbatii sunt mult mai
mult inclinati sa fie de acord cu urmatoarele prejudecati10:
violul corespunde unei dorinte inconstiente a femeii de a fi violate;
victima favorizeaza, de fapt, conditiile agresiunii;
majoritatea violatorilor sunt ”normali” din punct de vedere psihic;
o data violata, femeia valoreaza mai putin in ochii prietenului;
femeia nu trebuie sa reziste in timp ce este agresata pentru ca ar risca sa fie omorata.
Spre deosebire de aprecierile elaborate de public, violatorii investigati au fost de acord, in marea lor
majoritate, ca11:
femeia este cea care a declansat agresiunea datorita conduitei si tinutei ei;
nici o femeie nu poate fi violata impotriva dorintei ei;
violul are ca motivatie principala dorinta de contact sexual;
majoritatea violatorilor nu sunt persoane sanatoase mental.
In cadrul acestor prejudecati transpar de fapt doua atitudini principale12:
tendinta de rationalizare (justificare) si neutralizare a agresiunii in cazul agresorilor;
9 Radulescu, S.M., Sociologia si istoria comportamentului sexual ”deviant”, Editura Nemira, Bucuresti, 1996, p. 14010 Banciu D., Radulescu S. M., Teodorescu V., Op. cit., p.36511 Radulescu, S.M., Op. cit., p. 14112 Banciu D., Radulescu S. M., Teodorescu V., Op. cit., p. 366
miturile ideologiei masculine traditionale in virtutea careia femeia este responsabila si
vinovata de tot ceea ce i se intampla.
Mituri larg vehiculate despre viol sustin ca violul este un eveniment rar si neobisnuit, comis, in cea
mai mare parte, de persoane cu tulburari psihice si straine victimei. Datele reale contrazic aceste mituri:
violul nu este o raritate statistica, majoritatea violatorilor sunt persoane sanatoase, din anturajul victimei.
Mituri despre viol sunt prezente insa in orice societate13. Cei cu mentalitati conservatoare apreciaza
ca prin atitudinea si conduita ei femeia este cea care trebuie facuta responsabila pentru comiterea violului. Cei
cu vederi liberale considera ca femeia are dreptul sa opteze pentru atitudinea si conduita pe care si le doreste,
are dreptul la autodeterminare sexuala, astfel ca violatorul este singurul vinovat.
3. Istoria atitudinilor si sanctiunilor cu privire la viol
Cu toate ca violul este una dintre conduitele deviante cunoscute de multa vreme in istoria umanitatii,
el s-a impus numai recent atentiei sociologilor ca problema sociala.
Unul dintre cei care au relevat modul de percepere si sanctionare a violului, marcand importanta pe
care au avut-o modificarile din sistemele sociale si politice dar si in schimbarea mentalitatii si a pozitiei
femeii in societate, a fost Georges Vigarello in lucrarea sa ”Istoria violului, sec.XVI-XX”.
La greci, violul era considerat mai putin grav decat seductia, deoarece prevala nu atat abuzul sexual,
cat incalcarea sentimentului de loialitate fata de partener.
La evrei, violul apare, deopotriva ca o ofensa civila, in primul rand, si apoi morala, atat timp cat
violul femeii casatorite era mai aspru pedepsit decat violul impotriva unei femei necasatorite.
La romani, legislatia pedepsea deopotriva violul ca raport sexual comis prin forta, spaima ori
inselaciune si excludea de la pedeapsa violul contra femeii casatorite si a prostituatelor, nu atat din cauza
conditiilor ei civile sau morale, cat din cauza aptitudinii (date de experienta sexuala) de a-l evita.
In Evul Mediu, sub influenta conceptiilor religioase, ca si in Renastere, sub influenta conceptiilor
umaniste, violul se pedepsea prin castrare sau chiar cu moartea. Sub influenta Bisericii crestine, autoritatile
laice pedepseau sever delictele in materie de sexualitate.
In pofida acestei atitudini severe, delictele cu acest caracter erau deosebit de frecvente. In cazurile de
viol comise de laici, atat victima cat si violatorul trebuiau sa adopte calea religiei, ca un mijloc de pacificare a
familiilor lor si de prevenire a viitoarelor discordii intre ele. Pentru clerici erau prevazute diferite pedepse ce
constau in pierderea calitatii lor de oameni ai bisericii sau in penitente ( ispasirea pacatului prin hranirea
numai cu apa si paine).
Violurile sau ”atentatele la pudoare” se multiplica in Epoca Luminilor mai ales in Anglia si Franta.
In Franta, au disparut violurile ”colective” incepand cu secolul al XVIII-lea, dar nasterile ilegitime au
continuat, ceea ce demonstreaza faptul ca violurile erau inca practicate.
13 Radulescu, S.M., Op. cit., p. 143
In secolul al XVII-lea amenintarea cu pedeapsa capitala ii obliga pe violatori sa se casatoreasca cu
victimele; in caz contrar acesta era obligat sa suporte cheltuielile aferente nasterii si intretinerii copilului.
Aceasta reglementare a fost abrogata in secolul al XVII-lea. In deceniul al saptelea violurile judecate nu
cuprind decat cazurile care aduc prejudicii ireparabile victimei (deces, invaliditate temporara, traumatisme,
pierderea virginitatii).
In Anglia violul a fost redefinit ca o crima capitala (secolul al XVI-lea) pasibila de cele mai severe
pedepse. Pozitia femeii in societatea engleza a fost constant una de subordonare, alimentata de conceptia
conform careia puterea ii apartine barbatului, femeia este proprietatea lui.
In toate societatile, pedepsirea delictului de viol nu viza restabilirea onoarei femeii ci mai degraba a
celei a sotului, tatalui sau familiei care aveau dreptul de ”proprietate” asupra femeii.
De-a lungul timpului, transformarile sociale si modificarile in plan etno-cultural au actionat profund
asupra feminitatii, asupra schimbarii rolului femeii in societate, a raportului dintre feminitate si masculinitate
prin dobandirea unor drepturi egale cu barbatul, accesul femeii la scolarizare si cultura, posibilitatea de
exercitare a unei profesii si cucerirea unei independente economice.
Emanciparea femeii a determinat, pe de alta parte, constientizarea faptului ca in cea mai mare parte a
societatilor contemporane, femeile continua sa fie umilite, batjocorite, supuse unor agresiuni cu caracter
violent.
4. Violul – cea mai frecventa forma de victimizare a femeii
Victimizarea femeilor se manifesta sub doua aspecte14:
licita (nerecunoscuta ca atare, dar perpetuata in documente si reglementari oficiale, in
traditie si cutuma).
ilicita (recunoscuta si incriminata legal: violenta, maltratare, prostitutie, abuz sexual, viol,
omor).
De asemenea ea se desfasoara la doua nivele ale participarii sociale:
spatiul public;
spatiul privat.
Formele de victimizare la care a fost supusa femeia au variat de la o cultura la alta, de la o perioada
istorica la alta, de la forme mai usor agresive pana la forme violente, fizic si psihic traumatizante.
Femeia prezinta un grad ridicat de vulnerabilitate victimala date fiind caracteristicile sale bio-
constitutionale si psihocomportamentale. Femeia in special, feminitatea in general, este caracterizata de
vulnerabilitate, fragilitate si de alte caracteristici printre care sensibilitate, emotivitate, finete.
14 Gadei, Doina, Victimizarea femeii in Romania in perioada de tranzitie, Editura Sitech, Craiova, 2003, p. 35
Prin traditie imaginea femeii in raport cu cea a barbatului a fost in general devalorizata, barbatii, mai
ales cei casatoriti avand drepturi depline, inclusiv de aplicare a sanctiunilor bazate pe agresiunea fizica.
Dahrendorf R. considera ca ”distributia diferentiala a autoritatii reprezinta invariabil factorul
determinant al unor conflicte” (…) ”originea structurala a unor asemenea conflicte trebuie cautata in
dispunerea unor roluri sociale, aflate in legatura cu dominarea si supunerea”.
Victimizarea se transmite ca model ”prin intemediul proceselor de socializare prin care orice
societate transmite membrilor sai modelul normativ si cultural, facilitandu-i integrarea sociala”.
Victimizarea este un exercitiu de putere care nu tine cont de vointa persoanei victimizate si are la
baza discriminarea.
In ceea ce priveste violul se pot sistematiza doua tipuri de contributii victimale, o victimizare primara
si alta secundara. Victimizarea primara se reflecta in contributiile victimei la facilitarea violului iar
victimizarea secundara se refera la consecintele proprii sau publice, familiale sau legate de mass-media, ce
pot merge pana la stigmatizarea si etichetarea victimei.
Informatiile obtinute din anchetele cu privire la victimizare permit constatarea ca numarul real de
violuri trebuie estimat cu 50%, chiar 100% in plus. Se considera ca pentru a face o evaluare corecta a
numarului real de violuri comise intr-o anumita tara, trebuie multiplicate cifrele oficiale cu 7 sau 10.
Diferite studii arata ca numai 21% (unul din 5 cazuri) din numarul de violuri sunt aduse la cunostinta
autoritatilor, atunci cand sunt comise de persoane necunoscute victimei, si numai 2% din cele savarsite de
persoane apropiate victimei.
Statisticile arata ca pentru o femeie, riscul de a fi violata este de 1 la 4 si ca oricine poate deveni
victima unui viol indiferent ca are varsta intre 1 si 90 de ani.
După Mina Minovici exista patru grupe mari de viol15:
1. reducerea la neputiinta a victimei prin forta brutala; se tine cont de raportul de forta fizica
dintre victima si agresor;
2. violul prin constrangere morala, cum ar fi amenintarea cu o arma ce anihileaza rezistenta
victimei sub imperiul groazei;
3. violurile prin asa zisele abuzuri de situatie;
4. violul la persoanele feminine cu stari patologice fizice si mentale (afectiuni neurologice si
tulburari psihice ce altereaza discernamantul).
Nicolas Groth se refera la trei tipuri de viol:
1.violul cu manifestare a furiei (40% din cazuri): violul este comis de catre agresor pentru ca il
considera ca fiind agresiunea sexuala cu cea mai mare ofensa pe care o poate aduce
victimei, forta folosita fiind mult mai mare decat cea care ar fi necesara pentru a obtine
contactul sexual;
15 Butoi, T. si colab., Psihologie Judiciara, Casa de Editura si Presa ”Sansa”, Bucuresti, 1992, p. 81
2.violul ca manifestare a puterii (55%din cazuri): agresorul nu doreste sa provoace suferinta
victimei, dar neaga ca ar fi folosit forta; are tendinta sa creada ca victima a dorit experienta
si ca a resimtit placere;
3.violul sadic (5% din cazuri): pentru agresor maltratarea si neajutorarea victimei este sursa de
satisfactie; sexualitatea si agresivitatea se confunda, unele victime fiind chiar ucise.
4.1. Reactii ale victimei si victimizarea secundara
Marshall Clinard si Robert Meier apreciaza ca principalele motive pentru care multe victime nu
raporteaza cazurile de viol sunt urmatoarele16:
a) caracterul socant si umilitor al experientei prin care au trecut;
b) ”stigma” atasata lor si familiei lor in urma unei asemenea experiente;
c) ”miturile” cu privire la viol, care fac vinovata victima de circumstantele agresiunii;
d) atitudinea de neincredere a autoritatilor care, de multe ori, acuza chiar victima;
e) momentele penibile prin care trebuie sa treaca victima pentru a demonstra conditiile in
care s-a produs violul (examinare medicala, descrierea unor amanunte etc.);
f) procedurile judiciare, care au caracter public si permit avocatului sa puna intrebari cu
privire la istoria vietii sexuale a victimei, circumstantele care au determinat atitudinea
violatorului, alte informatii intime.
In majoritatea cazurilor, ca urmare a unui act de viol, victima este nevoita sa se confrunte cu o serie
de evenimente de ”criza”. Pentru aceasta situatie de criza, medicii si psihologii folosesc denumirea de ”
sindromul traumei de viol ” 17 constand in reactii fizice si psihice puternice.
Femeile insele se invinovatesc (ca ar fi fost provocatoare, ca s-au imbracat indecent) pentru faptul ca
au devenit victimele violului.
Sentimentele de furie, rusine si disperare, teama si anxietate, tensiune nervoasa si lipsa de odihna
sunt formele cele mai expresive pe care le iau simptomele sindromului traumei de viol. Cel mai puternic
reactioneaza femeile care au mai avut, in cursul vietii lor, momente de depresie si anxietate. La toate acestea
se adauga si suferintele fizice provocate de ranile produse de agresor, dezgustul fata de propriul corp si
prejudiciile aduse de autoritati, care o supun, la randul lor, unui proces de ”victimizare secundara ”. Victima
nu are certitudinea ca reclamatia ei se va solda cu prinderea si pedepsirea vinovatului, mai ales ca, de regula,
urmeaza un proces lung ce are conotatii victimizante tot pentru femeie.
In functie de disponibilitatile psihoafective si caracteriale, victima unui viol iese mai repede sau mai
incet din starea de victimizare, dar medicii spun ca ea trece prin urmatoarele faze post-viol18:
negarea faptului ca violul i-ar fi influentat sau schimbat viata;
16 Radulescu, S.M., Op. cit., p. 12417 Ibidem, p. 14718 Gadei, Doina, Op. cit., p. 75
teama ca i s-ar putea intampla din nou acest lucru;
pierderea temporara sau de durata mai lunga a increderii in oameni;
furie disperata pentru ceea ce i s-a intamplat;
lipsa de implicare sociala;
sentimentul ca o parte a ei a murit in timpul violului.
Reactiile psihice imediate sunt cunoscute si ca stres posttraumatic sexual, ce face cooperarea in
ancheta dificila si care inregistreaza o frecventa de 30% in randul victimelor reale ale violului.
Consecinte ale victimizarii sunt si vatamarile corporale, sinuciderea, infirmitatile fizice si psihice
definitive, producerea sarcinii, a bolilor venerice.
Suferintelor indurate de victima li se adauga lipsa de sprijin din partea familiei si, uneori, a
prietenilor.
Indiferent de modul in care se produce violul, de felul in care se deruleaza ancheta sau de pedeapsa
pe care o primeste violatorul, evenimentul marcheaza femeia pe tot parcursul vietii sale psihoafective si
uneori chiar al vietii sale sociale, deoarece pentru perioade diferite de timp, victimele isi modifica reperele de
autovalorizare.
4.2 Originile psihosociale ale violului si factorii situationali
In conditiile vietii moderne, violenta sexuala poate avea origini in19:
lipsa afectivitatii din copilarie ce genereaza agresivitatea ca ”un mod de viata” si prin care
femeia poate deveni doar un obiect al placerii sexuale;
posibilitatea copilului sau a adolescentului de a asista la raporturile sexuale ale adultilor si
de a-si canaliza imaginativ inceputurile si apoi derularea experientei sexuale catre atitudini
disfunctionale, inclusiv violente;
morala puritana a interdictiilor impusa prin exces sau vicii educative, care transforma
sexualitatea intr-o problema privilegiata si deschide calea satisfacerii sale pe orice cale
denaturata;
pornografia care face din sexualitate un ”instrument ucigas”, cu riscul transformarii
violului intr-o activitate practica;
solitudinea si lipsa amicitiilor pot duce, de asemenea, la misoginism si la violenta sexuala
de razbunare sau ca mod viciat de stabilire a unor relatii inter-subiective;
incultura si neintelegerea specificului uman al sexualitatii ca descinzand din creatia
primara si prin care devine la randul sau sacra.
19 Scripcaru, Gh., Astarastoae, V., Op. cit., p. 140
Se afirma ca violul se naste intotdeauna din circumstante, din situatii ce il favorizeaza. Printre acesti
factori situationali amintim20:
consumul de alcool constituie un element predictiv pentru riscul de viol, deoarece
favorizeaza sugestia si perceptia sexuala si inlatura barierile morale ce inconjoara instinctul
sexual;
provocarea sexuala sau hartuirea sexuala ce rezida in avansuri, glume, flirturi ca forme –
benigne - de comunicare sexuala care in practica devin foarte dificil de deosebit de
consensul sexual;
subculturile marginal-violente, aglomerarile urbane, intunericul, indecenta si laxismul sau
libertinajul sexual scad pragul de inhibitie si de reprezentare a consecintelor unui abuz
sexual;
credulitatea si infantilismul reprezinta factori de risc ce favorizeaza trecerea la act.
Sub aspect criminologic se constata ca rolul victimei in provocarea sau in desfasurarea unui act
sexual este esential si , deseori, predominant.
Ca factori de risc ai vulnerabilitatii de victimizare sexuala nu pot fi neglijati21:
sexualitatea precoce care determina lipsa valorizarii umane ulterioare a sexualitatii;
relatiile incestuoase sau abuzurile sexuale in antecedente (pedofilia, prostitutia). Statisticile
releva ca 30% dintre victimele violului au fost abuzate sexual in copilarie;
imbolnavirile psihice care faciliteaza violul datorita lipsei discernamantului privind
reprezentarea continutului si a consecintelor unui act sexual;
moda excentrica, turismul, plimbarile solitare, nocturne si in locuri riscante;
varsta victimelor care fie nu poseda constiinta gravitatii si a consecintelor unui act sexual
(copiii), fie traiesc solitar, in conditii marginale (femei vaduve, in varsta).
4.3. Incalcarea consimtamantului, element esential al violului
Consimtamantul separa violenta de normalitatea sexuala, violul de actul sexual voit. Privit cu fireasca
suspiciune, consimtamantul, ca stare psihica, este elementul esential al definitiei juridice a violului. Trinomul
consimtamant, forta (agresiune) si constrangere (coercitie) contine elementele probatorii esentiale ale
infractiunii de viol.
20 Ibidem, p. 14221 Scripcaru, Gh., Astarastoae, V., Op. Cit., p. 143
Evidentierea lipsei de consimtamant, in cazul agresiunii fizice, se constata prin urmele de violenta de
pe fetele interne si anterioare coapselor, pe gat, san, antebrat. Victimele convalescente, in varsta, minore,
inconstiente sau agonice, care se afla in stare de betie sau de somn fiziologic, luate prin surprindere, ale
violului savarsit in grup de mai multi barbati, se afla in imposibilitatea de a se apara si de a-si exprima vointa.
Incalcarea consimatmantului este relevata de forta concomitenta exprimata prin compulsie, vatamare,
vulnerabilitate psihica sau insuficienta material-economica, ca atunci cand, intr-o relatie interumana, inclusiv
sexuala, in care pozitiile sunt inegale, tentatia de exploatare a consimtamantului prin constrangere,
manipulare, inductie ori incurajare devine inevitabila. O problema inevitabila devine aceea daca, intr-o
pretinsa relatie sexuala, consimtamantul a fost valid sau nu. Validitatea consimtamantului nu exclude insa
gradarea sa; gradul de intensitate a consimtamantului se reflecta in gradul de intensitate a violentei.
4.4. Criteriile incriminarii violului
Incriminarea sau dezincriminarea unui fapt social, inclusiv a violului, trebuie sa se bazeze pe22:
necesitate, violul ramane o infractiune ce produce victime si perturba echilibrul
interpersonal si social;
criterii morale, care nu pot exonera de la protejarea valorilor de libertate si de autonomie
personala in domeniul vietii sexuale;
criterii democratice, justitia este si expresia vointei majoritatii, ce respinge si condamna
violul;
criterii juridice, in viol, reperele etico-fiziologice si biologice, variate in timp si spatiu, fac
sanctiunea variabila, dar incriminarea totdeauna prezenta.
Argumentele moderne privind incriminarea violului constau in23:
dreptul la integritate psihofizica si la autonomie a persoanei;
caracterul de veridicitate a autonomiei, ce rezulta numai din egalitatea persoanelor;
promovarea in societatea moderna a egalitatii oportunitatilor si a puterii, egalitate ce
conditioneaza si justifica libertatea umana.
In mod frecvent, violul se asociaza cu evenimente psihorelationale particulare, cum ar fi starea de
intimidare, de deceptie, de emotivitate si culpabilitate, de atitudine ostila a anturajului, care inevitabil,
transforma violul intr-o stare de limita cu patologia sexuala si mintala.
5. Tipologia victimelor
In studiul cauzelor sociale ale criminalitatii, criminologia victimologica considera victima ca fiind
elementul esential al situatiilor precriminale, evidentiind ca ”alegerea unei victime nu este intotdeauna un joc
al hazardului, relatiile preexistente intre criminal si victima avand un rol important in trecerea la act”.
22 Scripcaru, Gh., Astarastoae, V., Op. cit., p. 14523 Ibidem
In sens larg, prin victima, se intelege ”orice persoana umana care sufera direct sau indirect
consecintele fizice, materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale”. Victima este persoana care,
”fara sa-si fi asumat constient riscul, deci fara sa vrea, ajunge sa fie jertfita in actiuni sau inactiuni
criminale”24.
Omul poate fi victima a societatii, a parintilor, a legilor si a statului ori a semenilor lui. Victima poate
contribui de o maniera si intensitate diferite la producerea actului criminal. De aici si clasificarea tipologica a
victimelor data de Mendelsohn (victime complet inocente, cu vinovatie minora, egala, majora sau integrala
in actul criminal), a lui von Hentig (victima in relatii schimbatoare cu agresorul – poate deveni fie victima,
fie agresor -victime indiferente, victime in relatii specifice cu agresorul sau care colaboreaza la crima).
Ulterior Henting a inclus in clasificare25:
victimele izolate,
victimele agresive,
victimele fara rezistenta,
victimele predestinate,
victimele desfranate,
victimele solitare,
victimile alcoolismului.
Schafer Stephen, criminolog american, propune una dintre cele mai utile clasificari ale victimelor.
Dupa gradul de implicare a cestora in activitatea victimala, el identifica urmatoarele tipuri de victime26:
victime care anterior faptului infractional nu au avut nici o legatura cu faptuitorul (se
afla accidental la locul infractiunii);
victime provocatoare (constient sau inconstient);
victime care precipita propria victimizare prin comportamentul neglijent;
victime slabe din punct de vedere biologic, ale caror slabiciuni fizice sau mentale trezesc
ideea comiterii unor acte criminale impotriva lor;
victime autovictimizate, cele care ajung ele insele sa devina proprii lor criminali
(drogomaniile, suicidul sunt acte in care cel lezat joaca un rol dublu, de criminal si de
victima).
victime politice sunt acele persoane care au de suferit din cauza convingerilor lor politice;
La aceasta clasificare mai putem adauga :
victime cu un grad sporit de vulnerabilitate victimala (minori, batrani, femei);
victime care fac parte din defavorizatii sortii (cersetori, vagabonti, drogati, alcoolici,
prostituate).
24 Gadei, Doina, Op. cit., p. 2825 Scrpcaru, Gh., Astarastoae, V., Op. cit., p.8426 Oprean, H., Popovici, Paul, Op., cit., p. 291
De asemenea, in multe legislatii se acorda un rol principal victimei care formeaza obiectul unei
medieri si reparatii din partea delincventului si care alcatuieste justitia restaurativa sau reparatorie.
Sellin vorbeste de victime primare (individuale), victime secundare (cei ce sufera secundar de pe
urma agresiunii) si victime tertiare (ale ordinii publice).
III. Teorii si paradigme etiologice privind criminalitatea (crimele) contra
libertatii sexuale
Studiile efectuate pana in prezent asupra violului au permis identificarea mai multor cauze si
motivatii, care pot explica atat comiterea unui act individual sau colectiv de agresiune sexuala, cat si
amploarea acestor acte in societatea contemporana. Constatarile acestor studii au permis conturarea mai
multor conceptii etiologice in acest domeniu, dintre care cele psihologice si cele sociologice sunt cele mai
reprezentative27.
1. Conceptiile psihologice si psihiatrice
Cea mai mare parte din explicatiile psihologice pun accentul pe trasaturile de personalitate ale
violatorului, incercand sa identifice caracteristici individuale ale acestuia cum sunt: propensiunea spre
violenta, incapacitatea de control asupra impulsurilor brutale, tendinta de dominare asupra altor persoane,
sentimentul de ostilitate si dispret fata de femeie28.
In centrul conceptiei psihologice se afla de fapt tipul de personalitate a violatorului care-l
mobilizeaza, constant, la comiterea unor acte de violenta. In marea lor majoritate conceptiile psihologice sunt
bazate pe o interpretare freudiana conform careia agresivitatea (invatata si conditionata cultural) poate
determina excitatia sexuala. Tendintele sado-masochiste sunt reprezentative in acest sens.
Pentru a explica propensiunea agresiva spre sexualitate, conceptiile psihologice adopta o interpretare
psihopatologica in cadrul careia domina idee ca majoritatea violatorilor sunt persoane anormale, patologice,
definite de profunde perturbari psihice. Aceasta idee este insa dezmintita de numarul mare de violatori care
nu au nici un fel de deficiente psihice. Ceea ce ignora interpretarile psihopatologice este modelul cultural
insusit de violator, socializarea sa intr-o subcultura dominanta de agresivitate si dispret fata de femeie.
Violatorii se disting, de fapt, dupa caracteristicile principale ale subculturii de care apartin, dupa
instructie, educatie, status marital, contactul cu modelele infractionale si motivatiile pentru comiterea
agresiunii sexuale.
27 Banciu D., Radulescu S. M., Teodorescu V., Op. cit., p. 36628 Radulescu, S.M., Op. cit., p. 144
2. Conceptiile sociologice
”Din perspectiva sociologica, factorii structurali sunt mai importanti decat cei strict individuali. In
acest sens, violul este privit de sociologi ca o consecinta directa sau indirecta a inegalitatii dintre sexe, a
atitudinilor femeii, a violentei care se manifesta larg in societatile contemporane, a mecanismelor si
structurilor sociale care favorizeaza subordonarea femeii si agresiunile sexuale comise impotriva ei”29.
Cea mai mare parte a explicatiilor sociologice sunt bazate pe idee ca ”normalitatea” sau
”anormalitatea”, ori caracterul deviant al unui act de viol sunt notiuni relative, acest act avand radacini in
mentalitatile culturale, normele, valorile si stilurile de viata invatate prin socializare ale diverselor grupuri
sociale, in virtutea carora violul este compatibil ca act cu atitudinile traditionale manifestate fata de femeie.
In societatea contemporana a crescut amploarea actelor de viol, majoritatea lor incorporand valori
negative cum sunt: misoginismul, sexismul, agresivitatea contra femeii, subordonarea acesteia fata de barbat.
Violul este de fapt - aprecia E. Goode - o exacerbare a relatiilor traditionale si conventionale intre
sexe. ”El se dezvolta chiar din structura civilizatiei noastre”30.
In acest sens, violul este compatibil cu o multitudine de stereotipuri si mentalitati culturale care domina in societatile contemporane si conform carora barbatii trebuie sa fie mai agresivi decat femeile, sa ia primii initiativa in relatiile sociale sau sexuale, iar femeile nu pot avea autonomie si independenta, iar daca le au, merita sanctionate. Aceste conceptii sunt efectul unor conduite invatate, insusite atat prin procesul de socializare cat si prin modul cum se manifesta in viata sociala majoritatea atitudinilor barbatilor fata de femei
IV. Criminalul violator
1. Conceptii despre criminal
Problemele cu privire la criminal s-au conturat in jurul chestiunii de a sti care e natura reala a
personalitatii criminalului. Potrivit teoriei clasice a dreptului penal, omul, inclusiv criminalul, dispune de un
liber arbitru, are responsabilitate, capacitate de hotarare, de alegere si de a actiona liber. Daca a comis o crima
inseamna ca el a hotarat asa, este cauza faptei si raspunde penal31.
Odata cu dezvoltarea stiintelor biologice, psihologice si sociologice s-a adoptat teoria
determinismului, potrivit careia orice fenomen are o cauza. Teoriile referitoare la criminal s-au multiplicat
ca urmare a progreselor pe care le-au cunoscut stiintele biologice, psihologice si sociale.
Astfel de teorii sunt:
Teoria criminalului innascut (Lombroso);
Teoria criminalului antisocial (Alexander);29 Radulescu, S.M., Op. cit., p. 14830 Ibidem, p. 14931 Oancea, I., Probleme de criminologie, Editura All, Bucuresti, 1998, p.78
Teoria criminalului psihomoral (De Greef);
Teoria criminalului pervers constitutional;
Teoria constitutiei delincvente (DiTullio);
Teoria personalitatii criminale (Pinatel).
2. Aspecte generale ale criminalului
Aspectele generale sub care este privit criminalul se refera la constitutia sa fizica si fiziologica (se
constata diferente fata de oamenii normali), la constitutia sa psihologica (intelect, afecte, vointa care releva o
labilitate crescuta prin aceea ca nu suporta constrangerile), la o agresivitate crescuta (pentru ca are pulsiuni
nestapanite) si la o insensibilitate manifesta (este afectiv, lipsit de empatie).
2.1 Aspecte fizice si fiziologice
Aspectele fizice si fiziologice sunt de mai multe feluri: aspecte generale, anatomice, fiziologice32.
Cele mai importante cercetari morfo-caracterologice sunt cele ale lui Kretschmer care a stabilit ca
exista trei tipuri de caractere dupa structura morfologica a omului33:
1) tipul astenic - infatisare de om slab, subtire,
- retras rezervat, putin sociabil, dificil in relatii cu alti oameni;
2) tipul atletic - tip inalt, muscular,
- adaptabil, tipul omului sanatos, echilibrat;
3) tipul picnic - tip scurt, larg si gras,
- sociabil, mai deschis, indreptat spre lumea exterioara.
Dupa Mohr si Grundlach se arata ca tipul picnic comite anumite infractiuni, iar tipul astenic si atletic
alte tipuri de infractiuni. Astfel astenicii si atleticii comit cele mai multe crime contra proprietatii, bunurilor
iar picnicii comit crime contra persoanei si ocazionale.
Sheldon a stabilit tot trei tipuri morfologice:
1) tipul endomorf – asemanator picnicului,
2) tipul mezomorf – corespunzand atleticului,
3) tipul extramorf – asemanator astenicului.
Referitor la aspectele fiziologice ale criminalului se studiaza structurile si sistemele fiziologice cum
ar fi: cresterea si dezvoltarea sistemului circulator, respirator, glandular, maturizarea biologica, procesele de
involutie – imbatranirea.
32 Oancea, I., Op. cit., p. 8933 Ibidem, p. 80
Unele tipuri de crime sunt influentate de astfel de structuri si procese fiziologice. S-au studiat
procesele glandulare sau glandele cu secretii hormonale (endocrinologice) si tipurile de criminali (Pende,
DiTullio) si au rezultat urmatoarele34:
temperamentul hipertiroidian favorizeaza tipuri de criminali- hoti, pasionali;
temperamentul suprarenal - criminali violenti, impulsivi, asasini;
temperamentul hipergenital - tipul de criminal sexual.
2.2 Aspecte psihologice
Trasaturile emotiv-active (trebuintele si tendintele) sunt elemente dinamice si determinante la actiuni
si activitati, ceea ce semnifica faptul ca atat criminalii cat si necriminalii sunt impinsi la fapte de trebuinte si
tendinte (foame, afirmare de sine, teama, manie, sentimente, pasiuni), dar la criminali aceste trasaturi sunt
excesive datorita carora nu se pot stapani, adaugandu-se si vointa slaba, lipsa de inhibitie.
Criminalii sunt caracterizati si prin trasaturi de temperament excesive (impulsivitate, insensibilitate,
excitabilitate) dar si psihopatice si neurotice.
Cercetariele lui Kinberg, DeGreef si DiTullio au relevat trasaturile de baza ale criminalului35:
a)egocentrismul, criminalul se dovedeste extrem de individualist si egoist;
b) labilitatea, criminalul are o constructie psihica si morala slaba, firava, schimbatoare;
c)lipsa de afectivitate, lipsit de mila, de simpatie fata de semenul sau, rece;
d) agresivitatea, violenta si duritate;
e)lipsa de stapanire de sine, inhibitie psihica.
J. Pinatel sustine ca numai prin intrunirea tuturor acestor trasaturi de catre o persoana aceasta poate
deveni o personalitate criminala.
O alta trasatura de baza caracteristica criminalului este nivelul scazut de inteligenta. Nivelul de
cunostinte, de instructie al criminalului este in general scazut. La unii criminali se observa o stare de
imaturizare sociala care se manifesta prin neintelegerea si nerecunoasterea raspunderii sale fata de alti oameni
prin neluarea in seama a intereselor altora, refuzul admiterii ca dorintele lor au alte limite; hotul, agresivul,
violatorul nu inteleg (admit) ca si victima are anumite drepturi.
Criminalii sunt urmariti si trasi la raspundere penala dupa comiterea faptei, ceea ce presupune
responsabilitate (capacitatea mintala de a-si da seama de fapta facuta), culpabilitate (intelegerea ca este
vinovat), imputabilitate (intelegerea ca atribuirea faptei criminale i se face lui pentru ca el a savarsit-o), ca
trebuie sa raspunda penal (sa suporte pedeapsa ce i se aplica si sa o execute). Dar toate aceste procese si stari
psihice nu sunt intelese si vazute asa cum le vad oamenii necriminali, organele de urmarire penala si
34 Oncea, I., Op. cit., p. 8935 Oncea, I., Op. cit., p. 85
judecatoresti. Ei le inteleg asa cum le traiesc, adica subiectiv si nu obiectiv, cum s-au desfasurat si s-au
produs. Chiar daca au responsabilitate si capacitate mentala, considera fapta savarsita ca fiind una de ”facere
de dreptate” pentru ca au suferit frustrari, motiv pentru care au comis crima si din acest motiv nu sunt
vinovati. Astfel ei resping reprosul, imputabilitatea, vinovatia si raspunderea penala.
Conform lui J. Pinatel, viata interioara a criminalului, asa cum o traieste acesta nu coincide cu viata
acestuia vazuta de altii (autoritati, societate).
2.3 Atitudini sociale
Prin faptele sale penale, criminalul dovedeste atitudini antisociale36. Cercetarile facute pentru a se
vedea atitudinea sociala a criminalului fata de diferite valori si institutii au evidentiat anumite atitudini
proprii, caracteristice. In ceea ce priveste atitudinea fata de familie, celibatarii au dat un procent ridicat de
condamnati, cei fara familie comit mai multe crime si atitudinea criminalului fata de familie este una
nefavorabila. Criminalii au mai putine familii, acestea se destrama usor si au, deci, mai putin copii.
Referitor la relatiile sociale, viata sociala si grupurile sociale in care se gaseste criminalul, s-a
constatat ca este un om izolat si singur, nu are relatii sociale trainice, cauta societatea si grupurile de
criminali, le adopta si invata felul de viata si normele de comportare. De asemenea s-au constatat aspecte
negative in ceea ce priveste atitudinea fata de scoala si atitudini nefavorabile invataturii. Intr-o cercetare
referitoare la 2200 condamnati adulti s-au constatat urmatoarele: 13% analfabeti, 48% instructie rudimentara,
30% instructie primara, 6% instructie primara superioara.
Cei mai multi criminali provin din familii modeste (muncitori de diferite categorii), cele mai multe
dintre ele dezorganizate. Educatia este deficienta atunci cand in familie exista imoralitate, delincventa,
promiscuitate, betie. Trecerea la viata independenta si familie proprie este facuta ori prea devreme ori prea
tarziu in comparatie cu necriminalii de aceeasi varsta.
In ceea ce priveste atitudinea fata de familie, celibatarii au dat un procent ridicat de condamnati, cei
fara familie comit mai multe crime si atitudinea criminalului fata de familie este una nefavorabila. Criminalii
au mai putine familii, acestea se destrama usor si au, deci, mai putin copii.
3. Tipologii ale criminalilor
Tipologiile criminalilor pot fi determinate in special prin cercetarea fenomenului de recidiva.
Posibilitatile de acomodare si de reintegrare se determina prin calcularea indicelui de inadaptare (insuficienta
sociala) care exprima timpul scurs de la externare pana la o noua condamnare, raportat la tipul de
comportament deviant, la numarul de detentii, recidive, delincvente nedescoperite, la gravitatea sanctiunii sau
chiar la severitatea sanctiunii.
36 Oancea, I. Op. cit., p. 91
In functie de o serie de criterii, in literatura de specialitate s-au realizat diverse categorii si tipologii
ale criminalilor, dupa cum urmeaza37:
a) In functie de gradul de constientizare si control al comportamentului criminal:
- criminali normali;
- criminali anormali.
b) In functie de tendinta de repetare a actiunilor criminale:
- criminali recidivisti;
- criminali nerecidivisti.
c) In functie de gradul de pregatire infractionala:
- criminali ocazionali (sau situationali);
- criminali de cariera.
d) In functie de modul in care personalitatea criminalului afecteaza comportamentul lui criminal:
- criminali socializati, devin criminali prin invatarea regulilor si valorilor deviante sub
impulsul mediului social (violatorii proprietatii si mai putin criminalii violenti);
- criminali nevrotici, cei care comit acte criminale datorita compulsiunilor nevrotice
(delicte de tipul furtului din magazine, piromaniei);
- criminali psihotici sunt indivizii cu dezordini severe ale personalitatii, comit acte
deviante foarte violente si antisociale din cele mai bizare si lipsite de sens datorita perceperii
distorsionate a realitatii, a gandurilor si iluziilor inselatoare;
- criminalii sociopati se caracterizeaza prin personalitate egocentrica, compasiune
limitata sau lipsa de compasiune fata de altii, prin instabilitate, minciuna, lipsa remuscarii si a
rusinii, incarcatura emotionala foarte saraca, consum de alcool.
Primele tipologii ”specifice” de criminali au fost realizate de Cesare Lombroso si Enrico Ferri.
Lombroso a incercat sa demonstreze existenta unui tip de criminal ”innascut” care se caracteriza prin
anumite trasaturi apreciate ca ”stigmate ale crimei”. Ulterior a realizat o diferentiere in tipologia sa,
distingand criminali de tip pasional, bolnav mintal, epileptic.
Seeling, criminolog austriac, diferentiaza opt tipuri de criminali38:
1) criminali profesionisti care evita sa munceasca, venitul lor provenind din infractiuni;
2) criminali contra proprietatii;
3) criminali agresivi;
4) criminali carora le lipseste controlul sexual;
5) criminali care intr-o situatie de criza nu gasesc decat o solutie ”criminala”;
6) criminali caracterizati prin lipsa de disciplina sociala;
7) criminali dezechilibrati psihic;
8) criminali care actioneaza in baza unor reactii primitive.
37 Chipea, F., Op. cit. p. 2338 Chipea, F., Op. cit., p. 24
J. Pinatel distinge tipul pervers, tipul caracterial, tipul ideologic.
4. Tipologia criminalului violator
Desi J. Hide apreciaza ca nu exista violatori ”tipici”, care sa fie definiti de un profil de personalitate
distinct, sociologul american J. Henslin diferentiaza urmatoarele tipuri, fara a indica insa si proportia acestora
in cadrul numarului total de agresori39:
a)misoginul, violatorul care intr-o perioada timpurie a vietii lui a fost umilit de o femeie care a
avut un rol important in existenta sa; agresarea brutala a victimei reprezinta exercitarea
unui sentiment de ura, razbunare si revansa;
b) sadicul, care maltrateaza victima, dar spre deosebire de misogin, nu are resentimente fata
de ea; el cauta placerea nu prin actul sexual ca atare, ci prin provocarea suferintei victimei.
Teama victimei nu face altceva decat sa-i sporeasca apetitul sexual;
c)razbunatorul este acel tip de violator care foloseste agresarea sexuala ca un mijloc de
razbunare, victima fiind de cele mai multe ori un substitut al femeii pe care vrea sa se
razbune;
d) violentul, pentru care agresiunea sexuala, urmata, in unele cazuri, de omorarea victimei,
reprezinta numai una din caile de a-si satisface tendintele agresive. Placerea nu consta in
violenta ca atare, ca in cazul misoginului, ci in raporturile sexuale intretinute cu victima.
Daca aceasta opune rezistenta, manifestarile agresive ale atacatorului se intensifica;
e)complexatul este acel tip de violator care considera agresiunea sexuala ca o forma de
exaltare, insa nerealista, a barbatiei sale. Violul este pentru el un mijloc de a ”arunca o
punte de legatura” intre modul in care-l percep altii si modul in care se percepe el insusi.
Rezistenta si protestele victimei nu sunt pentru el decat ”confirmari” imaginare care a fost
si este un partener de sex ”excelent”;
f)oportunistul este, spre deosebire de celelalte tipuri de violatori mentionate, un individ care
nu urmareste prin agresiune un anumit scop distinct. El profita de fapt de o anumita
imprejurare (de exemplu, un jaf) pentru a viola victima;
g) ludicul, care considera violul ca un simplu prilej de distractie si de amuzament. Acest
agresor initiaza si participa, cel mai frecvent, la violuri comise colectiv, semnificand pentru
el sentimentul camaraderiei si ”jocurilor” masculine;
h) investitorul este cel care, ca si ludicul, cunoaste victima cel putin din vedere. Agresiunea
se produce atunci cand el investeste timp si bani pentru a seduce victima pe cai ”normale”
iar aceasta refuza sa intretina relatii sexuale cu el. Considerand ca este dreptul lui sa
pretinda acest lucru, acest tip de violator doreste sa obtina o ”amortizare” a investitiilor pe
care le-a facut, preferand totusi sa evite violenta;
39 Radulescu, S.M., Op. cit., p.145
i) violatorul ”politic”, la fel ca razbunatorul, isi alege victima ca un substitut pentru dusmanul
pe care vrea sa se razbune. In acest tip se includ soldatii care violeaza femeile intr-un
teritoriu inamic sau etnicii care agreseaza sexual reprezentantele altui grup etnic. Pentru
acest violator conteaza mai putin placerea sexuala, cat ura contra dusmanului intruchipat de
victima;
j) prietenul (sotul) victimei.
Tipul de violator cel mai obisnuit si ”normal” pare a fi noul sau vechiul prieten al victimei care
recurge la o serie de tehnici de ”manipulare” pentru a-si atinge scopul (alcool, droguri, promisiuni in legatura
cu o falsa casatorie). Acest tip de violator este cel mai raspandit din societatea americana fiind prezent, mai
ales, in randurile liceenilor si studentilor.
O tipologie relativ similara este efectuata si de A.Groth, care concluzioneaza ca violul este mai
degraba un act pseudosexual, in cadrul caruia placerea si dorinta sunt substituite de furie si putere. Aceasta
tipologie ii clasifica astfel pe violatori40:
furiosul (reprezinta un procent de 40% in randul violatorilor) isi exprima prin intermediul
agresiunii senzatiile de furie si pasiune in legatura cu femeia, brutalizandu-si victima mai
mult decat este necesar. El nu simte placere ci dezgust in relatia sexuala, scopul lui costand
in umilirea femeii;
dominatorul (55% dintre violatori) nu doreste sa raneasca fizic victima ci doar sa o posede
sexual. Are ca scop principal subordonarea victimei si exercitarea unui control strict asupra
ei pentru a o ”cuceri” sexual. Principalele sentimente ale acestui tip de violator sunt
excitarea, anxietatea, teama si senzatia placerii anticipate;
sadicul (5% din totalul violatorilor) are ca intentie principala torturarea fizica a victimei
pentru a obtine placerea sexuala.
Alte studii intreprinse asupra violatorilor adauga si alte trasaturi la cele deja mentionate: majoritatea
sunt tineri (F.B.I. a constatat in S.U.A. ca 61% din ei au varsta sub 25 de ani), au tendinta de a-si reitera
conduita agresiva, putini isi omoara victima (in S.U.A. doar unul din 500 de violuri este urmat de omor).
Pentru unii actul de agresare sexuala este un mijloc de obtinere ilicita a gratificatiei sexuale, pentru altii o cale
de ”defulare” a agresivitatii, in cele mai multe cazuri de viol imbinandu-se insa ambele motivatii.
Tipologiile violatorilor nu se pot generaliza deoarece iau in considerare doar acele trasaturi sugerate
de studiile facute asupra violurilor raportate. Majoritatea studiilor intreprinse s-au facut asupra unor violatori
incarcerati.
O constatare mai interesanta este cea a psihologului american N. Malamuth care si-a propus sa
masoare inclinatia subiectilor catre comiterea unui act de viol. Peste 505 din liceeni investigati de el au
declarat ca, daca ar sti ca nu ar fi prinsi, ar savarsi un viol sau ar ”forta” o femeie pentru a avea raporturi
sexuale cu ea41.
40 Radulescu, S.M., Op., cit., p. 14641 Radulescu, S.M., Op. cit., p.147
5. Criminalul lipsit de frane sexuale
Delictele contra vietii sexuale, violul, raportul sexual cu o minora, incestul sau coruptia sexuala sunt,
privind consecintele lor sociale si individuale, printre cele mai periculoase. Astfel de fapte sunt savarsite de
persoane lipsite de simt moral si grija fata de victima, brutale si lipsite de puterea de stapanire a impulsului
sexual.
Aceste trasaturi caracterizeaza un tip special de criminal pe care Seeling il numeste ”criminal lipsit de
frane sexuale”42. In aceasta categorie se inscriu numai acei care comit acte legate de viata sexuala – un act de
viol, de incest, de sadism. Nu apartine acestei categorii criminalul care comite un omor din gelozie.
Viata sexuala este legata de instinctul, de impulsul sexual care vizeaza o persoana de sex opus si care
este o necesitate fireasca si normala. Intr-o societate civilizata ea este reglementata in asa fel incat sa
indeplineasca functiile firesti (continuitatea speciei umane). Ea este permisa intre un barbat si femeie pe baza
de liber arbitru, insa raportul sexual nu este permis fata de o minora sau de o ruda (frati-surori, parinti-copii).
Indivizii care incalca asemenea interdictii devin criminali prin lipsa de frane sexuale.
Astfel de criminali sunt de mai multe feluri si se caracterizeaza prin anumite trasaturi biologice si
psihologice specifice. Exercitarea functiei sexuale este fireasca, libera si permisa in regula generala. Insa ea
este reglementata si i se aduc unele limite si opriri care sunt de doua feluri:
cu privire la anumite persoane (minori, rude apropiate);
cu privire la mijloacele de exercitare a actului sexual (nu este permisa constrangerea,
brutalitatea, perversiunea).
In acest cadru de permisiuni si interdictii de exercitare a trebuintei sexuale, persoanele care incalca
un astfel de cadru se delimiteaza, aparand mai multe categorii de infractori sexuali, si anume43:
cei ce savarsesc fapta fata de persoane minore (pana la 14 ani), unde este vorba de o
nematurizare completa a minorului; criminalul se caracterizeaza prin violenta, brutalitate
datorate unor impulsuri oarbe, unei lipse de afectivitate, de mila fata de minor si mai ales
unei lipse de frane sexuale, de stapanire de sine si de vointa;
cei ce savarsesc fapta fata de persoane aflate in imposibilitatea de a se apara sau de a-si
exprima vointa, prin constrangere fizica sau morala, profitand de aceasta situatie; si aici
este vorba de lipsa de mila, de brutalitate si lipsa de frane sexuale;
cei ce savarsesc fapta fata de o persoana de acelasi sex, aici fiind vorba de o deviere
anormala a instinctului sexual, de la un partener de sex opus la un partener de acelasi sex ;
cercetarile psihiatrice in aceasta materie nu au emis o ipoteza ereditara, care ar avea o
explicatie clara, desi asa ceva nu este exclus dar este calificat ca ceva anormal, patologic;
42 Oancea, I., Op. cit., p. 10543 Oancea, I., Op. cit., p. 106
O ultima categorie este formata din criminalii care savarsesc crime contra vietii sexuale prin
procedee si mijloace cu totul anormale si patologice, si anume:
sadicul este individul care-si poate satisface impulsul lui sexual doar facand pe partenerul
lui sexual sa sufere – suferinte fizice (batai, chinuire, flagelari – dar si suferinte morale
(umiliri, torturi morale).
masochistul, poate avea raport sexual numai daca el insusi este chinuit, torturat, daca este
facut sa sufere (sa fie ranit, insangerat) sau, la instigarea lui, un altul aplica unui tert,
torturi, raniri.
Legislatia romaneasca privind unele masuri pentru asigurarea protectiei
victimelor diverselor delicte
”Primele legislatii nationale in ceea ce priveste protectia victimelor dateaza din deceniul al saselea al
secolului trecut: Anglia (1964), Germania (1967), Suedia (1978), Franta (1979). La nivelul Consiliului
Europei, preocuparea pentru protectia victimelor infractiunilor savarsite cu violenta, s-a concretizat in
adoptarea Conventiei europene privind compensarea victimelor infractiunilor violente (Strasbourg, 24
noiembrie 1983) si a Recomandarii nr. R(85)11 privind pozitia victimei in cadrul dreptului penal si a
procedurii penale”44.
In Romania a fost elaborata Legea privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor
infractiunilor (Legea nr. 211 din 27 mai 2004) care a intrat in vigoare de la data de 1 ianuarie 2005. Aceasta
lege cuprinde patru categorii de masuri care se adreseaza nevoilor victimei: informarea victimelor cu privire
la drepturile lor, consiliere psihologica, asistenta judiciara gratuita, compensarea financiara de catre
stat a victimelor unei infractiuni45.
Informarea victimelor este asigurata victimelor oricaror infractiuni si este realizata direct
de catre procurorul sau ofiterul de politie la care s-a prezentat victima sau prin intermediul unei linii
telefonice pusa la dispozitie in permanenta. Informatiile se refera la serviciile si organizatiile care ofera
consiliere psihologica, organul de urmarire penala la care se face plangerea, dreptul la asistenta juridica.
Consilierea psihologica este asigurata victimelor infractiunilor care sunt savarsite cu
violenta sau care ating libertatea sexuala a persoanei, producand o trauma psihica si fizica. In aceasta
categorie intra urmatoarele infractiuni: vatamarea corporala grava, infractiunile de viol, act sexual cu un
minor, perversiune sexuala asupra unui minor sau savarsita cu violenta si coruptie sexuala. Consilierea
psihologica se asigura in cabinetele constituite de Ministerul Sanatatii, gratuit, pentru cel mult trei luni.
Serviciile de consiliere psihologica pot fi oferite si de organizatiile neguvernamentale.
Asistenta juridica gratuita se acorda la cerere si se tine seama de gravitatea infractiunii
savarsite si de situatia materiala a victimei. Beneficiaza de asistenta juridica gratuita victimele directe ale
44 Banciu, D., Curs Master IDD. Disciplina Sociologia Victimei, Bucuresti, 2004/2005, p.7145 Ibidem, p. 72
infractiunilor grave savarsite cu violenta (vatamare corporala grava), ale infractiunilor grave privitoare la
viata sexuala (viol, act sexual cu un minor, perversiune sexuala) dar si victimele indirecte ale unor infractiuni
grave (cei aflati in intretinerea victimelor directe decedate prin savarsirea infractiunilor). Indiferent de natura
infractiunii, se acorda victimelor asistenta juridica gratuita daca venitul pe membru de familie al victimei este
cel mult egal cu salariul de baza minim brut pe tara stabilit pentru anul in care victima a depus cererea de
asistenta juridica gratuita46.
Conditiile care trebuie indeplinite pentru a se acorda asistenta juridica gratuita sunt ca infractiunea sa
se savarseasca pe teritoriul Romaniei sau in cazul in care aceasta se savarseste in afara teritoriului tarii
noastre, victima sa aiba cetatenie romana sau straina, sa locuiasca legal in Romania si procesul penal sa se
desfasoare in Romania.
Compensarea financiara de catre stat a victimelor unei infractiuni se acorda la cere pentru
victimele infractiunilor mentionate anterior in cazul acordarii asistentei juridice gratuite. Conditiile stabilite
de lege se refera la locul savarsirii infractiunii si cetatenia victimei, altele privesc sesizarea organelor de
urmarire penala privind infractiunea savarsita in termenele prevazute de lege; pentru victimele care nu au
implinit 18 ani nu este obligatorie aceasta conditie.
Compensarea financiara se acorda daca se constata ca fapta este prevazuta de legea penala si a fost
savarsita in stare de legitima aparare.
Pentru victimele directe legea compenseaza cheltuielile de spitalizare, prejudiciile materiale rezultate din distrugerea si degradarea bunurilor victimei in urma infractiunii. Pentru victimele indirecte sunt compensate cheltuielile de inmormantare si de intretinere ale victimei.
46 Banciu, D., Op. cit., p. 73