DUILIU ZAMFIRESCU

FARA TITLU

POEME st NUVELE

BUCURESCI

14, TIPOGRAFIA ST. MIHALESCU, STRADA COVACI, 14

1 8 8 3.

FARA TITLU

DUILIU ZAMFIRESCU

FARA T I TLU

POEME sl NUVELE

I3UCUIZESCI

14, TIPOGRAFIA ST. MIHALESCU, STRADA COVACI, 14

1 8 8 3.

Cum pt,iincitsavei, mcviall pa czini irneo6ociti,

afa poinuf grzijei, pe frrim tca' ganOitoaze,2e on0u,Ca te, cciza a o rtinsoar,c.o... mama, cci'n twine psi eic ant fast WI, InC:z&rani tins pe, a to futnte, 0e timpnviii, ate ".

2az 0e.a3 i pu,tea me.o Oata , sub zantur,ele, mete,85 te, le,snevesc in tit;rta, pazita 0e.a.c ce 'rote,EZnt face.atnsici pe tvme, en, cat mai' mci n'lzic porn,

cea Inai s Ircaze ce a C4i41,03cut vreAre,n or n;9'm impl'eti cnrircsca a 0ou,:i fungi vieteefitcista 0e, zestul funnel, witati cc t:azcirtete,,FSi feziciri a-rn Croce, 0e, oarnoni Oepcidati,&lei fezleifi srcnt astavz:i acei ce Ntrtt

caelo'n C1iL i,111ozifiOtill.soarc froze

ciao

Emotecria

POEME

B

LEVANTE SI CALAVRYTA

LA MISSOLONGHI

ol, ce'n fata mea, tacute, marl mini de amin-tire,

Inaltatl zidurI stirbite,triste restun de marire,Vorbiti, spuneti, ce e timpul, vol care-ati pur-

tat pe umeriVeacuri man ca vecinicia, ani ce nu mai poti s521 numeri!Spune Zante, unde'i timpul cand Byron, in linistire,Pe-ale mare' tale valuri dorul sea si'l legana...,§'ale ventului suspine cand nebur a sa iubire

Cu suspine le'ngana ?

Missolonghi, unde'i vremea cand pe zidurile tale,Surizind mureau toti. Grecil ca eroil din povesti ?Unde 's sfintele morminte dupe adormita valeCe opreau cu-ale for umbre pe drumet in a sa cale ?Unde '1 Botzaris eroul ?... Missolonghi, uncle esti ?Ventul singur imi respunde : tot po lume'i trecatoruIar pe mare echo striga, prins de-un val spumegator :

E trecator..., e trecator....0

10

I

Do la, Zante care 'sI scalda portocalii sei in mareImprejur, cat vede ochiul in nemarginita zare,N'a purtat vre-o data valul, pe-al sea brat leganator,Lopatar mat fara grije, mai frumos de cat Levante

De la Zante.Catre searii rand el canta, glasul lui tremuratorMan& somnul inspre crangul de tufani de iasomie,Unde mil de pasarele stall s'acloarma printre fort ;Iar pe Grecele frumoase cand rizend el Is imbieSe priveasca, cum in unde moare-o raza aurieCe voios se furiseaza printre lung! gene de nor'";Ele yin la termul marel, cum albinele usoareVin din stupi se se imbete pe un sin deschis de floare,Yin se vada jocul ape', se asculte plansulSe aspire adierea racoroasa, dulce-a sereL

Zantiote cu lungi gene, spuneti, unde'l Kalavryta ?Unde e stapana voastra ? Cad, pe Venus Pandemos,Am trecut o noapte 'ntreaga, intreband cerul frumosDe nu are printre stele vre o stea ratacitoareCe-a venit din alta lume, luminand ca si un soare

Stelele din jurul el;Am catat'o pe la venturi ; am oprit noaptea din caleIntreband'o de nu are printre spiritele sale

Sufletul unel femel;Cercetat'am marea lina, vrend sa stiu data in unde,Printre albe Nereide, marea ense-sl n'o ascunde...Dar nimic Cer, noapte, mare, lung la mine au privit

T-au zimbit,"Zantiotele rid toate, iar Thaisa le °presto :

marel,

11

O.., Levante Hyacinthus, eu spuin intr'un cuvOnt:Esti frumos, dar n'ai viata ce'n or care Grec traeste...Tu o cauti printre stele, ea to pe pament."

II

Subt o bolta 'ncondeiata cu lungi litere arabe,Unde aurul se leaga cu granitul African,Unde stau, esiti din ziduri, sfincsil dorrnitand pe labe,Co port vase de-alabastru, stalpi cu capiteluri albe,E intinsa-o masa mare de porfir Egiptian.Pe sub negrele arcade, mil de candele usoareImitand floarea de nufar, dati lumina scanteetoare,Ale caror slabe raze lin se pierd in neagra noapte,Cum se pierd in departare, nabusite, tainici soapte.Prinsa, 'n doue marl inele de argint, o findPeste care stau intinse draperii lungl de mataso,Poartii, leganand pe bratu'i, ca pe-un val tremurator,Corp de t6nera femee, plin de gratil, alb, user.

Seam, dear trai pe lume intro gingase faptura,N'ar avea un ochiu mai hinged, o mai rumenitaN'ar avea mai negru perul, fruntea mai cugetatoareZimbetul mai mort pe buze, buza mai tainuitoare...Tanjitoarea el privire, printre umbre ratacita,Pare-a urmari in zboru'l o vedenie iubita,Ce, pe cal nestrabatute, din nainte'i vecinic fuge,Iar cat doru'i, nici chiar doru'i caletor, n'o mai ajunge.Napadita-atunci de lacrami anse-si sinul si-I coprindeVrend in el se stapaneasca un necunoscut fior...Sinul ens'e n'o asculta, alba -i fata i s'aprindeSi oftand, mai fara voe, nice : mi-e-dor!.. mi-e-dor!.."

plash,

pith,

nAh,

tLO

12

III

Dup6 capul Kalogria, pe o coasts, 'ntre lagune,Doarme dusa Missolonghi la al mare): glas usor,Iar legends el mareata veacul veacului o spune,Unda, ventului ce trece, seara, orelor ce sbor.

StaT luntrasid ! Nu vezi cum supert prin a veslelor lovire.Majestoasa el odihna, visul el de fericire....Nu vezi fruntea ei cernita co maret i-o incununaCu-ale sale roze albe vecinic caletoarea lung ?Nu vezi to cu ce sfiala lunga-1 haina i-o saruta

Marea muta ?Stal ! Opreste-te !..., Asculta!

Nu... Si barca cea usoara,De lungi aripI leganata, ca un gaud pe valurl sboara..Iat'o... Vine.... Se 'ndrepteaza spre castelul eel ArabUndo Sir Hoowards Englesul, maT bogat ca un Nabak,Si -a adus smintitu'I spleen si racealaq englezeasca,Ca la lungi raze de soare calde se si le 'ncalzeasca.

0.., Archipelagul mandru, calf Engleji n'a 'nveselit,Cate suflete recite soarele-i n'a incalzit !Iata barca... Iat'o, vine. Lncul ei lin se aninaDupe gatul unul tigru : marmura sculptata, fins;Iar din luntrea cea grabita sprinten sare chiar Levante

De la Zante.El tacut se furiseaza printre salile pierduteIntroband lampele stinse, vorbind zidurilor mute,Cercetand use cu use si la on si ce miscareSimtind inima-i cum bate, sufletul cum it tresare ;Iar in fund, pierdut de lume, el aude 'ncetisorUn glas tainic ce'i sopteste: Vino... ah, mi-e dor, mi-e dor..

13-

Un pas, anc'un pas.... si iatal ! Iota Cleftul la Intrare..Pironit de gelozie, remas mut de intristare....El priveste la Englezul ce saruta in uimireMana el, alba el mana, careia nebunl se 'ntrecZantiotil toti se 'nchine neschimbata for iubire,Luntrea, armele si capul, tot ce poate da un Grec !

Cum it vede, ea spre densul tonurand mana 's1 intindeVin, ii zice cu privirea, Kavryta e a ta.Vino vis trimes de noapte si de buza-ml ce s'aprinde,.Dor cu °chit ca seninul, yin, buza ta".Insa el, smintit de ura, vechid pistol din brad apuca

ochieste... Un foe rosu trece vid ca o naluca...Un corp cade... 0, pistolul era vechiu, dar era bun;!Kalavryta plange 'n umbra... Grecul ride : e nebun.

1879, Iunie.

Si

I

rgia se sfarsise... Eseau grupe glumeteDe capete aprinse, de ostenite fete,Merg6nd se se intinza sub cerul eel senin,Beti unit de castigun, iar altii heti de vin.ztIn umeda taverna abia mai remasese

Cati-va betivi de frunte ce dormitau pe mese.Trei lampe fumegande, tree calfe de cismanSi Paola harpista cu odd' sei eel man.

Cum Paola, sermano, vii to din MiramareU nde-ai cantat in duo cu intnstata mare

Suspinul unui val,asta-zi duce harpy prin or si ce taverna,pleci frumoasa'ti frunte pe on si care porno,

La on si care bal ?..

Din lampa fume,ganda scapand o lunga razaPe bucle catalane usor se'mprastiaza...;Din harpy incantata zburand accente viiSpun razes tot mysterul cerestei armonii ...;

c7-1 It tr

Vii suitIts

15

Din ochil en, marl lacrami, din suflet, trist suspinSpun notelor murinde omoritoru'i chin.S'atuncea... tot mai tare la sin harpa si-o strangeSi plang coardele mute si insu'si glasu'I plange :Spre tine, ah! spre tine, term vecinic inverzit,E dusa-a mea gandire de-un dor nemarginit...La tine, golf poetic, cu apele senine,Speranta mea visdza.., la tine, tot la tine!Adio cer albastru, ca sufletul, senin,Adio vent de mare, ca cugetul do lin,Alerg mereu prin 'rne, dar gandu'ini-eCu von

glasule fericirea, en von..., numai cu von..."

Si ei se stinge ineet... incetinel.

Rembrandt, daca vre-o data celebrul teu penelAr fi voit so pue, in umbra', delicata,Doi ochi plutind albastri in lacrima 'nfocata;Orpheu, dem pe tine, smintitul teu amor,Te-ar fi facut s6 cauti un lung cantec de dor...;Orphed, iti gasear dorul cantat intr'o taverna,Si tu, Rembrandt, modelul plangand pe-o neagra perna.

Canta... De la o masa, o calla do cismarSculandu-se, la densa veni en

neun pahar:

Destul! De doue ceasuri duel intr'un suspin.Mal bine bea,.. Ineacali suspinul toil in yin.In vin ! Ce fericire!... Boa Paola si canta!Ce stai cu ochi-'n lacrami spasita ca o sfanta?Serute-m6 mai bine, dau dour gologani

Doi bani'pe.o sarutare!. Doi bani! Pentru dor barn ?Si'n fata mamel sale va mai veni ea main° ?Doi barn !...-0 sopth'i spune : cloi barn azi sunt o paine,

'impel...

'itt

16

Primeste !Trist atuncea ea capul si'l intinde

Iar el, cizmarul vesel, in brace -o si coprinde,

Cum Paola, Orman°, vii to din MiramareUnde-al cantat in duo cu intristata mare

Suspinul unui val,Vii astazi se'ti duel harpa prin on si ce taverna,IV pled frumoasa frunte pe on si care perna,

La on si care bal ? ..

0... da, cad sunt pe lume miserii omenestiAscunse, fail mils, in piepturi feineiesti.Sunt suflete pe care miseria le perdeCum perde vOntul toamnei un dafin anca verde.

0 lacrima e-o lume de tainice dureriCe sunt si 'n corp si 'n suflet si nu sunt nicaeri ;Un zimbet printre lacr6.mi e raza cea din soareCe vesel se resfrange pe-un lung camp de ninsoare,Si cand gandesc ca 'n lume sunt suflete meniteIn veci de blanda raza a nu fl incalzite,Cand -fed ca sunt flinte ce port pe frunte scrisEternei suferinN, si 'n traiii, si 'n somn, si 'n vis,116 'ntreb de nu'I mai bine a'si duce fie-careAdanca sa durere pe sesuri sau pe mare,

Spre groapa, sail spre bal?De nu e drept si:i moara talente prin taverneSi ochil marl s6 planga, perduti pe negre perne,

In nopti de carmval ... ?

17

II

Cu ochil stinsi de vitiu, cu sufletul de role,Cu gandu 'n cercetare catand cum se se 'nsele,Isi dau sudoarea fruntel pe cartile murdareS'apol castigatorul o da pe-o sarutare.

Ca lin, lubit de soarta si iubitor de vin,Venise langa dansa se vada-un alt Ca linCe 'n ochil el cu lacramI, usor so oglindea ...;S- atuncea if vrea ochii; el ochii el ii vrea!,Asculta-mo, fetito, stal, canta 'ncetinel:Ai ochl limpezi ca vinul si 'mbatator ea el.Vin vechlu, asta sostio... Da-mi ochii sarut;Iti dau trei banl Sau core cat vrei. Cat al cerut ?Ea taco. Gandu-o duce, in repedele'i zbor,Spre casa mamei sale in care vede-un nor.Din norul de lumina o many sta. intinsaPoruncitoare, crud,, spre candela cea stinsa.Primesc ea zice lute primesc trei gologani...De ce nu pot all vinde si zilele'ml pe ban' ?

III

Si cand se duce-acasa, cu zioa dimpreuna,De candela madonel atarna o cununa,Apol usor se plead, pe-a mamei fat, mutaSi buclele el albs cu drag i le saruta.Betrana, cum o simte, de sinul el o strange

plange, si-o saruta si-o 'ntreaba si iar plange:2

se'l

Si

18

Cum, Paola, sermano, vii to din MiramareUncle-al cantat in duo cu intristata mare

Suspinul unui val,Vii asta-zi se'ti duel harpa prin on si ce taverna,

pled frumoasali frunte pe on si care perna,La on si care bal ?

Iar ea, abia'i respunde, cu vocea ei cea stinsa :Dormi, mama, dorm' in pace, ai candela aprinsa !"

Iti

unt satul de tot pe lume. Stint satul de su-ferinta,

De Hush, de placere, de suspine, de credinta.' Le-am gustat pe fie-care si desgustul m'a

coprins !Tot co -a fost mai sfant, mai nobil, ele 'n sufletu'mi au stins,Van desmostenit de mine, mi-au ucis gandul de viu ;Nu mai stiu nici sa mC bucur, nici sa sufer nu mal stiu.Tree cum trece or ce apa, curgatoare pe pament :M'am nascut si deci voiu curge pen' la marela morment.Ce vorbiti de nemurire, de credinta cea strabunaNemurirea, ca credinta, nici de biblie nu'i buna,Iar strabunii, strat de oameni, au lasat ca on ce stratGeologilor de dansil un desgust nemOsurat.

Suferinta e ca valul marilor spumegatoare,Ce isbind aceia'si stinca, alba si stralucitoare,0 'negreste. Corpu 'n care inima s'a inegrit

E un chin insufletit !

Stol de albe pasarele, ce cu tineretea yin,Zbor ilusiile toate de la eel d'intaiu suspin,

MQS_I? Cr

'mi

)

20

Iar in urma for romans, repetand sinistro soapte,Dorul, pasare de noapte.

De placere sunt departs cat e inima de cuget,Cat e-o dulce respirare de al marl groaznic muget,Cat e slaba noastra mints de al cerului myster,

Cat sunt oamenii de cer.

De suspine ?... Dar suspine sunt pe lume-asea de multe,In cat omul nu mai poate pe-ale altuia s'asculte.Dec!, sa tac.Dar cote -o data sunt coprins de-asea durereIn cat singur socoteala nie 'ncerc cerului a core:Cum se poate 'ntr'o fiinta, intr'un harb taiat din lut,Dumnezeil sa, verse 'n pace atat foc necunoscut ?De s'ar strange all suspinul de la fie care chin,S'ar vedea ca omenirea e intreaga un suspin.Dec!, sa tac.

Frumoase vremuri, Gaud credinta, un cuvont,Imi da stelele din ceruri ca legate de pament;Cand icoana, o icoana, cu betrana sa privireImi vedea faptele toate, imi citea or ce gandire ;Cand aveam de moarte frica, cand aveam respect de vi!,Cand citeam pe aripioara, fluturasilor zglobiiNotele ce le-a scris vOntul in leganatoru'I zbor

Au trecut acele vremurTTimpul, vecinic calator,

Le-a luat, luand cu dansul si credinta cea strabuna...0 repot : asta-zT, credinta nicl de biblie nu'! buna!Iara no!...., stratul de asta-z!, vom lasa ca or ce stratGeologilor do dens!!, un desgust nemasurat.

August 1880.

(Lu'l Duiliu I

oi, cel ce bateti asta-zi la usa betranetel,Adolescenti ce-acuma pasiti pragulFemel cu pacea 'n cuget, cu cugetul pe buze,Poeti iubiti de lume si iubitori de muze,Bogati uitati de soartii, regT, cersetori, dram.

Cati ati trecut prin vOrsta de opt-spre-zece anT,Avut-ati voT lung! ceasuri de dulce reverie,In care nicl gandirea, nice inima sO stieLa ce cugeta una, la ce alta mai bate,Ci strithse la o Yalta, so cate, tot sO cateFantazma mult iubita cc 'n zorile vieteiVenea sO v6 sopteasca ]egenda tineretelCu scurtele ei ceasuri de dulce fericire,Cu dor do vitejie, cu visun de marire...?

Ati cunoscut vre unul o palida femeeCu °chit man, sOlbatici, cu corpul ca de fee,TIn vis uitat de noapte, o umbra de fiinta:SpaimOntatoarea umbr6, numitA indointa ?

I

Juan era pe lume cum sunt aces pe cerMid nourasi albastri ce in albastru pier

g1711INT

vietei,

22

Si care sbor prin spathl on unde'l duce ventul,Necunoscuti de ceruri, necunoscond pamentul,Si veseli cand o raza din soare se coboardSe le samba fata chiar daca.-- Mai bine o minuta cu raze dulci In sinDe cat eternitatea cu ventul cel beta n!El are ochi albastri, curatT ca si azurul,Dar incadratl do -un cearcan, ce, desinand conturulOrbitelor, arata ea-fides la luminareJuan is trece vremea 'n adancit cugetare.Privireal lina doarme la umbra de lung' gene,Iar corpul seu molatic se odihneste-alene,Purtand pe brate capul in semn de obosealaSi 'n inima speranta, ce vecinic it insala.Juan nu scrie versurT. De si ades privesteSpre ceruri, are-un cuget ce nu'l mai paraseste:De-ar vrea Dumnezeirea s'arunce, c'un cuvent,In spatiii ancu'n soare si anca un pament,Ar dovedi multimei, fricoasa, speriata,Co nici acum n'ar crede, cum n'a, crezut odata,Ca-aci, soarele umbla cu carul si,'.1 de foe,Iar locul eel de jale, pamentul, sta pe loc;Cum Galileu murise strigand ne pur si muove"S6 strige si el asta-z' murind e non si muove"Da, suflet are mare.

'ntunecimeDar iarasT... trista soarta!

Din neagra so 'ntinde-o mama moartaSi unieru'l atinge. Un glas spaimantator,Strident, s'aude 'n noapte : Esti Area cutezator !"StitT tine e ? E umbra cu ochi' speriati,E trista indointa. Respunde'ml ce mai cat'Tu, sora bung -a mortil, tu, iasma floroasa,Stupit schelet ce tarn in urinal' lunga coasa,

ii ()marl ..

23

SO tai firul sperantei deja. prea Inuit scurtat?Ce vrei ? Juan e tenor. Au iar to -au superatMaretele lul visuri, gandirile ce-ascunde ?Ce cen ? Ce vrei? Respunde. O, nu umbr'ami rOspundeGandestete tu singur de s'ar putea a flume,So stie-asa de tenor un om, ce-ar fi pe lumeDe-ar fi in spatiu anca un soare si-un pament,Atunci, la baranete, aproape de morment,Ar fi mai mare omul ca ansu's1 Dumnezeu;Si-aceasta nu se poate !"

A zis... si 'n intunericSa dus

II

0.. 4-tithe, umbra mareata de atoll !Gandirele Vsnite din craniul tOu sfericAu zapacit pe lume multi croon, multi copil.Ce? n'ajungeau acele colon atat de viiCu care spuneai lumei, in limbs to Germans,Cum Rinu'tI canta tie legenda sa renana ?Cum singur dintre oameni, stiff seara uncle pierStelutele aprinse co se cobor din cer ?Cum numal tu al darul de-a auzi in noapteSpunindu's1 Zina dorul in nabusite soapte,Iar codrul ascultand'o cum prins de lung! fiori,Is! scutura, sarmanul frumoasele lul flora ?

Ce, n'al ucis cu Werther destul naivi pe lume ?De ce-ai mai scris pe Faust ? Cc. Vsi_

0 ... Gothe! E renumeInscris in cartea vietei cu picaturi do singeAcela ce se smulge din sutletul ce plange,Acel ce se aduna, din strigatul perdutAl victimei. Tu prin tine -al cunoscut

-

instil

24

AceastaSupt a lampel lungi raze visatoare,

Juan gandea la lumea cea vecinie. muritoare,La trista destinata, a unel frunze'n ventCe-o are anca omul pe searbadul pament :Pribeag de cand se naste, alearga lumea 'ntreaga,Catand, far'do odihna, o pasere pribeagaPe care-a botezat'o el insu'si fericire ;

Si-o cata, o tot cata sermanul in nestire.far data, rar se 'ntimpla, in cale'l s'o 'ntelneascaIndata vine moartea, si huma omeneasca,Curend uitandu'si forma, in pulbere se schimba,Tar paserea pribeaga prin lume se tot plimba....

De ce dad. natura, ne-darnica, de bine,Ne-a impletit viata cu 'n lung sir de suspine,Nei oamenii, not regii, sa nu intoarcem fireaGasind mijlocul himic de-a scoate nemurirea ?Ajunge o licoare, un elicsir, o apaSorbind'o omul toner viata isi adapaSi-apoi etern pe lume ramano fericit.De ce nu ? E un secol de cand GOthe a ghicitGandirea mea : Un geniu sa scapere-o scantee

veti vedea pe-a vietei poetica aleePerechl inamorate umbland de sute de-am...De ce nu ? Alchimia rni-e anca cunoscuta ;

Si data, din Metale licoarea prefacutaNu poate omeniril da zile mai senine,Voiu pune singe, suflet, viata mea din mine !Dar oare... am eu geniu ? Da, am, it simt, traeste..."

El bine nu sfarsise, cand se-auzi un glas :Te 'nseala egoismul, copile, to orbeste ...."

Ear vii schiloada umbra cu desmatatuV pas ?

,Si

25

Din negurile noptil acum iar to -al interstai firul sperantel din dulcl iluzii tors ?

Ear vii ss '1 super' pacea, ss 'I turburi fericirea ?El va muri sOrmanul catandu'si nemurirea...

stiii!Dar tu, ce caut, ce vrel, ce pasa. tieIn ce chip isi arunca intinsa'i bogatie ?Pe visurile sale stapan e fie-careSi cel sarac e ants mal Inuit ca or si care !n Eu still prea bine, 'mi dice tacuta indointci,De visurile voastre vol n'aveta constiinta,Dar da, multii aripi sad soimului gandire.,Si el IV vor aduce sublima nemurire!

0 ..., nu. E bine 'n lume ca or si care omSa. treats precum trece un singuratic, porn :Sa creasca ...; Ss se 'mbrace cu-o haina, majestoasa...In jurul lui sa faca o umbra racoroasti...;Fa dea lastari puternici, sa tie piept In vent

sa se prefaca, tot ce-a mal fost, pament.a

Cand lina aiurare a apel din fintinaAl ventulul glas dulco poetic it ingana;Cand luna visatoare, esind din cite -un nor,Isi pierde-a sa privire in tainicul isvor;Gaud trista suferinta, uitand a sa menire,Lipita de o stanca remane 'n asupire :Cand dorul, insu'si dorul, eternul calotor,Ar vrea sd se opreasca din sventuratu'l sborAtunci e ora stumps a celor ce viseazaA celor ce pe lume pot ants se mai creazaIn sfanta poezie.

Juan privea, pe gandurl.

Sa.'T

O

III.

itl

Si apo

26

Cum nor' grin fata lunel treceau in rAndurI, rAnduriSau cum aprinse stole se coboraii din cerPierind in nesfiirsirea eternulul eterSi ades, uitand si lume si cer si nemurire,El remAnea lung' ceasuri cu gdndu -in negandire,Simtind cum vine somnul, cu degetele'l fine,Vrend capul seu pe brate usor soil. incline.Era tacere.

Noaptea cu portul sou cernitTrecend, privea fanare cu flacara galbie,Ea, cea care nu vede lumina in vecie.

Fereastra lAngA care Juan sta adormitSe deschidea in strada.

Mai albe de cat crinul,Rotunde, done brate spre densul se 'ntindeauSi done buze triste, mai triste ca suspinul,De dor inflorate, pe frunte'l sarutaii.Juan ..." soptea o soapta incet ca o gandireJuan, vrei tu ?" El ens6 stiind ca 'I este scrisCa pens si iubirea s'o treacti tot in vis,TAcea, fiindu'I frica ca blinda nalucireSO nu dispara 'n noapte.

Vrei tu... ? Eu sunt a ta."Si buza foc muiata cu foc it saruta.El, trernurand, spre dansa o mama isi intindeEar mina lui fricoasa de talie 'I se prindeCum, nu era o umbra ? Nu. El se-incredinteaza;Atuncl deschide ochil : SA creazal... SA nu creazal...Ed ! tu minune alba! ... Cin' to -a trimes pe tine ?Ce pot sa't' dad eu tie ? Ce-al vrea tu de la mine ?CununA impletita din raze de credintaGolan lung de suspine lucrat de suferinta

'n

...

27

Sunt triste pentru tine. Vrei to un suflet mareSe to urmeze 'n lume pe-a traiului carare ?

Sad inima'ml nebuna vrei tie se ti-o 'nchinA noptil visatoare insufletit suspin ?

Ce pot se'ti dau eu tie destul de demn, de mare ... ?Tu poti sa 'mi dal iubire, ed vreau o sarutare,`

IV

De cat° on de-atuncea, prinsl brat de brat, el sborSpre noaptea cea trecuta, cu cugetele lor!De cate on gasindu'i chiar rumenele zoriNu i-a udat cu roua, ca pe doua flori !Si cate, cate planuri, pe cosmosul maret,Juan n'a scris de-atuncea cu gandul seu istetDar trista indointa in vecl n'a mai venitJuan e asta-zi mare cad asta-zi e iubit !

ai

colo unde riul pliingend murea in mare,Djali 'si gasise luntrea.

0 duke leganareDe vent, incet o duse pe tainicul canal.Treceau intinse umbre de non din val in val,

Furand razele lunei, si 'n sborul for cel mareScriind pe fata apes poveste marinare.VCzduhul amutlse. Se'ntuneca. FurtunaSe 'mladia pe mare. Tuna. Pierise luna.Din cand in cand un sgomot strain, din alta lume,Tipa ; geniul man' striga totul pe nume :Noll, vent, c,urente, glasun se desteptau.

DjaliDesprinse de la barca lopata si-o svarli.Apoi vorbi :

Ce'mi pasa de tineretea ureaCand port fara de voe in pieptu'mi o ruinaDe dor, de suferinta, de-amaraciune plina ?Cand nu pot nice sa, sufer asea precum as vrea ?Ce'rni trebue lopata °and ved ca fie-careNascandu-se 'si incepe un cantec de 'ngropare,Cand stiu dat sa fie viata pe pamont,

ID-gA!LZ

fat

net

29

Al fericirei noastre col mai adanc mormont,Cand si pe poarta vietii ca si pe-a mortil poartaS'a scris cu slove negro aceia'si vorba moarta :,Durerea ?

Decl furtuna si venturile saleSa'mI duca suferinta pe a valurilor tale,Si piara tineretea'mf intr'un ocean spumosCum piere 'n dunineata un vis, eel mai frumos !

, Dante ! de pe usea infernului s'a stersSi-acum pe usea vietei s'a scris celebruT vers !Ea se 'neca.

Se spune Cadesea or cand tuna,PI mare se iveste, ca geniu do furtuna,O tOnara femee.

Si iarast cite -odataCand marea vrea s'o duca spre marginea'i uscataO lied luntrasii veseli pierind ca 'ntr'un mormentIn value.

Fuge vecinic departe de pamOnt.

August 1880.

CAINELE NIZAMULUI

I

n munti sunt stand.' plesuve ce stall do sen-tinele

Pazind vOzduhul liber de venturile role;In muntl sunt marl prapastii, sunt vane

adanci,Morminte ce's sapate de timp acestor static' :In munti e poezia cea lenesa, tacuta,Cu umbra's ganditoare, cu dulcele't mister;In munti e libertatea de ses necunoscutaCam muntele e singur apropiat de cer.

La Sipka, pe un dinte, din tremens turnat,Feisulah Nizamul s'a pus la panditoare;In Anadol ucis'ait destule caprioareCa sa se 'ncerce asta-zi la omenesc venat.El sta trantit pe burta, iar ochiul lul, facile,E atintit pe-o vale de braze si do zapada,Tot asteptand d'acolo vre o Ruseasca pradaCa glontul sa puio in piept, in carne vie.Alatun sta un carne roscat ca o vulpoaicaCu ochiul yin si ager ca ochiul do serpoaica

31

El sta ca si Nizamul pe verful neguros,Muscand ades din piatra c'un racnet fioros,Privindu's1 cand stapinul, cand stanca, cand vezduhul,Stand gata sa dea moarte sau el sa dee duhul,Sa 'si deo duhul vesel, el, caine de Nizam,De cat sa se inhame la al robiel ham.

II

De-o data se iveste prin negura de munteUn Rus, un om cu

carareseapca, un ofiter de frunte.

Urcand greaua el se parea ca 'Si duceSi armele si trupu ca Hrist greoaial truce.Parea satul de zile, de griji si de novo' ;Cu cat mergea 'nainte, cu-atat &Ala 'napoi.Lul nu ii era corpu cat gandul ostenit,Privindu'l vedeai bine ca e nenorocit.In el cata Nizamul cu telul armei sale ...Iar cainele sta gata sa se repeada 'n vale,Ca eel putin sa musce din hoitul unul RusDe nu putea sa '1 latre prizonier supus.Atund pe Turc sa vede, Alah l'a luminatCad el isl strinse pusca, graind intr'a sa minteAici nu'I lupta dreapta e tener 'I pacat ..."Si astfel Rusul subred se duse inainte.

III

Era o iarna surds c'un ger omorator.Mureau si cal si oameni imormantatl de venturi,Si'l insoteau la groapa, cu tristele for canturi,Un stol de corbi selbatecT, tovarasi de omor.Pe stanca uriase sta trista sentinela,

'si

si

32

Lasand pribeaga'l minte, o bared fara vela,SA zboare pe oceanul sperantelor lumestl,Pe care zborl de ten'. si pena 'nbatranestl.El intalnea in drumu'i mult dulcea'i tara calda,In care tineretea in desfatari se scalda,In care raza blanda a soarelui de susN'apune de cat numal cadid soarele-e'n apus.0 , sfanta 'nduesare a doruluI de tarnTu inablinzesti pe lume chiar ne-imblanzita fiara,Tu leg' pentru vecie pe eel c'un singur dorSi el traesc tovarilsi si tot tovardsi mor.Tu faci

foe din vale ii curma cugetarea.Trel Rusi, cu ofiterul, ce 's1 urmareaii cararea,Vezendu'l pe la spate, it omorara.

JuteToti Rush dad navala ca pentru trei redute.El sa reped cu totii, la sin, la buzunare,Voind sa'i fure astfel ce are si ce n'are ;Dar de o data-un caine, cu ochii plinl de sange,Le sare 'n piept, mused, si '1 urla, si ii strangeAtuncea si murindul spre Rus zise: !

Iar Rusul eel cu seapca, eel ofiter de frunte,Catre soldatil crucii, si pe acel sfant munte,Tutors spre caine zise : un glont si pentru el!"

Un

si'iMive/

83

ALIMA-IMMA

0

(Domnisoarel Florica Sion)

I.

lina-Linda asta-z' abia'si aduce-aminteDe tatal son ; in Lubeck un fabricant de

drosci.

Ea multa vreme'n urma, cand vrea sa se alinteDin cosuri de trasura facea cuibar de close,Si pentru puii d'aur ce resareau din oua,Dintr'o careta vechia facea o cusca noun,Iar cand isi very capul pe geamul de trasuraEi dau cu tot' navala sa'i is painea din gura,S'au prindea in palma, din patul for de fin,Cotopeniti pe labe i se urcaii in sin.

doamne, ca in sinuri e bine .. o stiu tot' :Si Regii cel puternici si pull cet netoti.

E drept insa ca firea, adesea necioplita,Cioplise rar faptura mai plin desavarsita.E drept ea rar pe lume suet gene castanh,So odihnise 'n umbra cautaturi mai

3

raCt

de'i

0...

vii.

34

Pe-o frunte luminata de raza cugetarilPoema 'ntreaga-a vietii sta scrisa 'ntr'un cuvi3nt,Cuvent pe care 'n lume nici pulberea uitariiNici muschiul viu ce creste pe stanca nepasarilNimic nu'l omorise in sufletul ei sfant.Iubire, picatura, din roua diminetil,to tine se inchee logenda tineretit,Prin tine omul naste, prin tine-adesea moare,Prin tine infloreste tot ce pe lume-T floare.Iublre, taina surda, pacat sau fericireEu to -am gasit or unde, lubire, 0... iubire !

Ea sta pe-o banca veche, la umbra unor teTA caror flon trecute cadead po parul ei

Parand ca vor s'ascunda, chiar razele din soare,Acel cap mic de fee, sub flori mirositoare.Iar ventul nebunatic, pe umerii ei gol

anina mantile de vestejite fot.Ea legana pe brate un copilasiu balaiuCe semana la fata cu ingerit din raiu.Cand el if zicea mama", ea se pleca spre el§i'1 sanita pe buclo graind incetinel :Copil frumos, invata de nu'mi mai dice mama ;Pe nol lumea intreaga Copit orfant ne chiama"Apol pleca cu gandul spre tinerele vremuriCand firul fericirei se depdna in ghemuri,§:i-atunci, fait', de voe, vorbea incetinelC'un om din alta lame, cu'n enigmatic el :

Roland . , o... farmec dulce !... Roland, o dulce nume...Ai fest oare poveste sad ai trait pe lume ?In ochii teT albastri, adanci, plini de mister,

Ii

35

Eu m'am uitat adesea precum m6 uit la cerSi am gasit atata limpedimeCat are insu'si cerul in surda sa marime.O cerul eel albastru, incoronat de soaroNu'nsealti, nice odata prin sfanta sa splendoare.Dar tu, Roland, dar ochi'ta, adanci, misteriosi ?

Sunteti, si tu si ochil, trei Iasi, trei mincinosi !Apoi plangoa. Alaturi isvorul ii dicea :Tu singura vei plange si tot tu vei ta,cea.Aline, iata'nil cursul : eft, gingasul isvor,Me nasc plangandu'im soarta si piling pOna co mor,Vn drumul men spre mare o lacrama eu sintCad scris e ca si muntdi se plangiti pe pament.

II.

Roland, Conte do Humbold, marchis de Nesselrod,Voise sa se 'nsoare ca or care nerod.

Pe-atunci Alina-Linda avea unSi ca si adi si-atuncea al banilor resunetDucea fama femeii, cum due non' un tunet,Prin universul rece, umbrit si monoton.

Dar tatal ei, droscarul, era droscar curat.0..., nu'l nimic!Marchisul isi da din marchisat,Droscarul da din hamuri si iata o perecheMenita sa intreaca nobletea cea maT veche.Si o are, 'n lumea noastra, de-am vrea sa, rascolimTaciunn de noblete pe cat' ii intalnimLa eat' oare dinteinsil n'am recunoasce socutSad salcia ? Nobletea le e la totd norocul!

intr'inV

36

Asea dar marchisatul venea sa, se inhameLa milion

E insa in crudul nostru trainO taina ce preface in ierne si in drameIdylele vietii si lunele lui Maiu.Acea taina se chiama Norocul. Iar noroculE schimbator ca vrernea si'si uita-adesea locul.Un faliment!... Si iatal, din chiar milionar,Droscarul mort pe drumuri, sarac, dar tot droscar.In urma lui rOmane, drept singura, avere.Un dric si (lona gloabe, cu hamuri, cu harsele,Cu uniforme negre, cu moturi, cu canafuriCu total, de la haine si pon'la epitafuri.Mostenitort in 'Irma se par c'ail r6manaO tenera femee cu un copil de mama.Iar ginerele Conte, fugind de falimente,Tie duce sa so 'nsoare pe alte continente

0... lume! tu, Pal caret ernatica luminaAtatea existente yin zilnice de se'nchina,Luandn'tt licarirea drept soare 'ncalzitor,La ciao dal lumina, la cats dal ajutor...?Si cate din acele nebune meteoreCe nu apar pe cerult de cat cate-va orePurtand cu ele raze din mandrul resarit,Nu se intorc in haos cu raze din sfintit ?...Catt °amen!, cate inimi, Citi tineri visatortDin cei ce-ad vrut sa cate in unda to amaraA fericiret perla, o perla-atat de rail,Au mat putut sa iasa, cu sufletul afara,

sa'I

37

Si n'au fugit departe de dulcile'ti comorl ?lume ! esti un anger cu gura mititica,

Cu ochiul viu si ager, cu mina ca de fee ;Dar data al aceste podoabe de femee0... lume, aI pe buze mustatti de pisica.

Era spre toamna.CArduri de paseri calatoarePlecail din tara rece spre tLrile cu soare.Si tot atuncI, din ramuri, cadeau prinse de ventVartejuri de toT mOrte pe umedul pament.In urma ]or, prigoril, poetic! cantatorl,Umpleati, zburand in rote, v6zduhul fara nom

Spre toamna tot' copii se dau la 'nvataturaEl duc de gat ghiozdane cu cart! si cuPe Tanga cart', bogatit mat duo si jucaril.Sarach duc si densil bucat4 mica de friptura.Roland merges la scoala si-ades plangea mergandDe dorul marvel sale co ramanea plangand.Aceste doua cu -area trista menire,Parean ca una'n alts adapostireSi de -a' fi vrut pe mama s'o fad sa 'ngalbeneascaEra destul sa tremuri din bucla ingereasca

Tin fir, un singur fir.Cand el pleca la scoala, ea it privea 'n uintireCu-o lunga nesfarsita si mult calda privire

Ca pe un trandafir.Iar el, pens la poarta, so intorcea spre eaDo mil do ori, s'o vada cum dupa el privea.

Cu venturile tomnei venea garbov si frigul -

Roland era tot sprinten, de si era tot gol.

0...

barb!,

iniml,itg au

38

Dar nu mai murea nimeni; era pierdut castigulCe'l da carol funebru, luand tristul obolAl mortil, pentru viii acestui monopol.In fine!

Se lasase al noptif lung lintolitiMild se ivi la use un intristat strainCu ()chi' plini do lacrarni, cu hainele in doliu,Cerand dricul sa 'ngroape copilul ce'i muriseSi tot cu el sa 'ngroape si lungele lul viseCe mortul le luase in ultimu'i suspin.Voesc alaiul mare! platesc or cat va fi"Apol isi sterse °chi' zimbi trist . si esi.Zimbi, dar el in suflet, do suferinta 'nvins,Simti ca, i s'aseaza pustiul cel intins.

In urnia mama strinse aceste gajuri sfintoeel aduceati, prin moarte, o calda 'mbracaminteCopiluluf,si prinsa de-o surda- amaraciuneIl saruta pe bucle privindu'l indelungCum se privesc prin haos luminf ce nu s'ajung,Si 'ngenunchia cu densul spre sfanta rugaciune,Roland, if zise, spune copiluluT IsusCa'l multumim de clarul ce ni-a triples de sus"El multumi. In urma naiv o intreba, :De co mama icoana, cand vrea sa fad, bine,La unii le da haine, la altif da suspine,Ia sufletul la unii si altora da ?..."Iar ea, cu vocea stinsa, ii spuse sa'sf invetoCitirea cea prea mare din Cele della fete,Si insa'si ea alaturl se puse la 'mpletit.

Cum dar ! avea dreptate copilul ei sa 'ntrebo

'si

lit

39

De co un mort, prin moarte, hranesto pe eel yin ?...De ce'i viata noastra un cimitir pustiu ?Do ce 'n umana ginte sunt nobili, esto plebe ?De ce un Silla Gala pe-un Mariu fara

urma lui el insusi ne lasa oPe care vine-un Caesar s'o 'nalte ear la loc,Si carom Neronil rezend i-or puns foc ?...Do ce printre urzeala acestel lungi viete,So lasa din vezduhun de-acele surds cete,Ce, inghetiind pe ite, formeaza ciucuri marlDe zile lung' si triste cu suferinti amari ?...

De ce ?... 0... Mine! inger cu guraCu ochiul yin si ager, cu mina ca de fee ;Do al toate aceste podoabe de femee

... lume, al pe buze mustata de pisica!

Sermana, biata muma, era Mr de noroc !Ea 'ntelesese bine Ca hotarise sortieSA's' creasca copilasiul din dal-tulle mortisSi inima'i, co fierul, i se calise 'n foc.De-aceea, fara mila ea targuia cu tot'Saraci sad cu avers, desteptl sauSi spre lacasul veclnic ii tot mama din urma,Cu-aceia'si pompa veche, precum so mina -o turma.Si astfel, cu incetul, de asta2I pona mains,Isi castiga, prin moarte, a existentel paine

IV.

Se'ntuneca. Prin aer treceau arcuri do foe.Tuna. Cadeau ice colo marl picaturi do ploaio.Parea cote odata tot cerul Ca so 'nmoaio

f$'n mina,

mititich,

idiots,

viol,

40

In foc. Sageti aprinse trasneaii pornii pe lee.Huea cerul do groaza, huea intreg pamentul,Cutreera vazduhul curentelo si ventulUr land ca uraganul pe surdele nisipuriPe care 'n zbor descrie neintelese chipuriDe sfincsi, de piramide, de dromaden. Ploua.Tipau puii in cuiburi. Mureau in gaup serph.Prin codrii fara funduri cadean din fug. cerbil.Rostogolita 'n ripe umplute do puhoaie,Spre marea nesfirsita gonea apa de ploaie.Se'ntunecase groaznic. Ploua mereu Ploua

Udat pens la oase venea un cavalerPurtand in scara selei o lancie de fer.Pe drumul sell fantastic el se parea ca'si duceUsoara sa vista mai grea de cat o truce.El isi dorise calea neispravit de lungaCa'n ispravitul can in veci sa nu ajunga.Era frumosul Conte Roland de Nesselrod.

Plecat prin uraganul ce'l intalnea in cafeVoia sa'si spele 'n ploaie rezand visele salePe care omenirea i le 'nvelise 'n glod.El isT lass in umbra castelul seu eel mareSi spre orasiul Lubeck venea ades calare,Sperand, ca or co tata, in vizitele'i scurte,Ca'si va zari copilul jucandu-se prin curte,Sau va vodea pe mama, curata ca o nalba,Cum fruntea si-o apleaca pe mans ef con alba,Si sufletu'i, de vise bogat ca un tezaur,Cum it chiema pe d Onsul, el, visul ei de aur.Si cum merges prin aer cu-a fulgerilor cents

41

Taindu'si printre ele un viitor maret.Se cobori din ceruri un trasnet de sageataCe prefacu 'n carbune pe cal si calaret,

Acela's1 dric mai duse spre vecinicul lacasUn mult mai demn, mai nobil, mai mandru chiriasSi-atitta tot.

Se zice ca s'a gasit la elInchise-intro cutie alaturi de-un inelAceste scrise : Este aid vointa mea :Doresc ca peste piatra ce groapa 'mi va aveasit se aseze bustul copilulul ce 'n lumeRemas fart de tata ramane far de nume.Voesc ca greutatea'i, chiar si'n mormentul meuS'o simt ca in6 apasa mereu meren mereti !"

Din toata mostenirea, din pietre de tot felulAlina-Linda 'n doliu lua numai inelul,Iar dricul duse anca baranl ca si copif

Viata'i ast-fel : mortil dau hrana celor vii.

...

42

LA BAL MASCAT

eti zimbi do ye voi spune ca la baluri ti

4 r Se'ntOMPlitSa gasesti inimI in piepturI si sub masci

1,er cate o t6mpla,Care sa urzeasca'n umbra itele unul amor

Sau sa arda in tacere la lumina unul dor.

Lumea vecinic e tot lume si femeea tot femee :Cea de'ntaiu un foc de vreascuri, cea de-a doua o schantee ;Dar bagati bine de seamy ca scHnteea are 'n micTot ce are focu 'n mare : universul in nimic.

Stain pe-o banca, Langa mine, un domn sta liinga o mascaInv6tOnd'o cu-al sen spirit cum ca chiar la bal se casca,Iar de-o parte, o paiata, cu un glas rOutacios,Spunea mai sus prin oameni eel ce e mai caragliios.

Gazu'si trimetea din aer razele'i luminatoareAratand ca 'n lumea noastra tot ce da lumina moare,Dar ca raza care moare, spre al omului necaz,StrabatOnd masca de pitnza, vede masca de obraz.

cal

43

Stam pe-o banca ; gandul insa se ducea ca o furtunaCatre-o taro 'n care asta-z1 nu mal mergem impreuna,Si plimbandu-se prin umbra teilor imbatraniti,Gandul, mai botran ca toil, ii gasea, intinoriti.

Val ! si oare unde'su tote cite le-am velut in cafe ?Unde'sii plopii de pe muclue, unde'l sipotul din vale ?Cum s'a stins oare junetea color care -au suferit ?Ce-a romas din vijelia inimilor ce-au iubit?

Timp ! burets plin cu sucul care-aduce pacea minth !De-as1 putea umplu poril cu veninul suferintii,Ca sa plangi si tu, sa suferi si sa 'nveti ce '1 a uita,Timpule, asii ride vesel de nenorocirea ta.

Ast-fel dar, sedeam pe-o banca cugetand ; cum stainpe gandurI

Ved o masa, ca se rope din a danturilor randuri,Si venind la mine 'mi zits : Spune-mi tot o mai iubesti ?"To ved trist.... nu rizi de lume ? Rizi Ca mine !.... Ce

gandestl"

Ea'ml vorbea 'n trernurarea glasulul recunoscusemVocea 'n care alt, data cu-atat drag me increzusem,Vocea care imi cantase cantecul unui cuvent :Cantecul iubirit; asta-zi, mai cantat numal de vent.

Tu, la bal ? Tu, vii sa cauti fericirea ta la bailiff ?Vii sa to ined in lume ca un val in alto valurl ?Vii sa'tI scuturi de pe aripi praful florilor ceresti ?"Ca in schimb sa strangi tot praful miseliilor lumesti ?"

sa'ti

Si

'V

44

Ea tacea... dar mana'i alba se 'nclestase de-a mea minaSi simteam, simteam ca-asupra'si ea nu mai era stapana.Atunci, surd la glasul mintii, langa mine cum sedea0 duseid Pena 'ntr'o umbra: Void a to mai revedea!"

Ea, incet, isi scoase masca...

De-as' trai seapte vieteSi de-asi fi menit sa sufer seapte grele betranete,Toate stranse 'ntr'o durere, nu m'ar intrista mai multDe cat hohotul pe care fuiti silit ca sa '1 ascult.

Era alta ; era sluta; era stramba ca o carje ;Fara nice un dinte 'n gura, era tapi)na si darje ;C'un obraz ca turta dulce si c'un nas ca un cosorEa ridea, ridea amarnic

Iata tristul nieu amor.

45

NEBUNA DIN HERASTI

I.

urind, zioa trimete, pe razele din snare,Spre grilele Nebunei, o lungii, sarutare ;Pribeag, ventul se lash din repedele'i sborSi-adanc vrea sa'i vorbesca de-adancul lui

amor ;Iar ea, ca o miscare molatica 'I ()prestoZicendu'l parch : glasu'ti acum me ostenesteVoid pace ... voila tacere Treci ventule usorSi da'ml tacerea Voiu pace.... void se mor....

Si ventul sprinten trece Iar zioa 'n departare.Murind, ii mai trimete o lungs sarutare.

II.

De-ar vrea moartea vre-odate, in gluma se'ngrozeasca.Tot neamul sed selbatic : pe corbi, pe lupi, pe vent,De sigur, ar alege durerea omeneasca,Acea uscata plants, ce creste pe pament.Durerea e pe lume o plants ce omoaraAdes intr'un corp tener o inima fecioara

iara's1

46

Si inima Mind moare si corpu 'n urma elRemane un taciune uscat, fara schintei.

Nebuno, staff odata privind cu ochi 'n golSi Island cu oarba'ti minte trecutului ocol.Sub-vechia to fereastra se intindea o valeFacuta ca plimbi vedeniile tale :Pe sinul et, departe, trecea Argesiul lin,Spunandifti o poveste intr'un adanc suspin.Stii tu...? Mai tiff tu minte...? To mai gandesti tu oars,In ceasuri de veghere, is umbra visatoareCe 'n boapte venea singur se 'ngane is isvorMurindul glas al apei cu'n glas aprins de dor ... ?Stiff tu? Mai tiff tu minte Mind bratul meu te-a strans ?Si Mind fiorul dulce al valsului molaticA prins buzele noastre intr'un sarut selbatic ...?Stir to cand la picioare'ti ca un copil am plans ?Stiff tu ...?"

Iar glasul dulce in vals se prefacuSi'ncet murind pe vale striga stil tu ? stii tu ...?"

Nebuna care 'n lume nimic nu 'ntelegea,Ii intelese glasul, cam el vorbea.Ah vino ... vino suflet ratacitor de noapteSi canta'mi anca valsul cu ratacite soapte.Mai vino atuncea me voiu schimba in crinCa sa ma! port pe sinu'mi adancul tem suspinPe care ventul serel it va lua din sborVrend florilor sa, spue nemarginitu'i dor.Mai vino ... Vino anca ..."

Si tot vorbind cu ventulII rataceau pe clape si manele si gandul.

glasu-i

Ed

tt le

47

Clavirul parea suflet ca are-adesea orTCACI notele sonoro, ce'n valuri de-armonieSpunead noptil tacuta o lungs poezie,tirmau un vals frenetic, prelung, plin de flori.Si ea simtea ca 'n noapte un brat spre ea se 'ntindeCa talia'i subtire de bratul lui so prindoCa tainicul ei suflet, coprins de-un lung flor,Din pieptu'i i se duce pe-o aripa de dor ...Atunci..., uitmnd clavirul, cu ochii mortis sub gene,Pea valsului mosura se 'mladia a loneSi 'n sborul ei fantastic mergea fara 'ncetareSburand Inca mai tare ..., mai tare ... tot mai tare ...

Iar cand corpul Nebunei din vals a incetatEra un corp de moarta, cu sufletul sburat.

Amin depart° doarme de grijile-omenes,t1Neturburata vecinic de cat do glasul dulceCe ventul it inalta cand merge sa se culco

Pe valea din Heritisti.

48

OPT RiNDURI

andule, scrisoare scrisa de o mama nevezuta,Cate pagini pastrezi asta-zi din iubirea mea

trecuta,Cate renduri coprind dna focul tinereth

mele,Cate vorbe de iubire mai sunt scrise printre ele ?

0- AND UL

Tu ai plans si-a tale la,crami au cazut pe-a mele foitergend slovele iubirii, slove scrise de-amendoi ...;

Asta-zi n'au remas din toate de cat rendurile 'n careAt! scris poate fara voe vorba searbada : uitare.

T.: 13

iCoLialCcRT.11

omnule, ti-am scris sa viiSa adormi dorul din piept...Si de-atunci to tot asteptSomn, tu, moartea celor

Betranete, yin' tusind,Vino, adu'mi iarna to-Voiu sa nit a cugeta,Void sa mor and, traind.

Moarte, tenara, fecioarii.Yin sa, clan din al meti singeA trai este a plange,Si traind iata ce-am strans:Plans si lacrami si iar plans.Moarte, yin de in6 omoarit.

Visul eti nit l'am visat:A ft manic ...

Cred ca am visat destul.Sunt satul.. sunt satul

Decembre, 1881.

4

49

'mi

vii.

'ti

inrlat

50

mmyr, 41CANTEC DE MARE

ino, Ne lla, yin pe mareVino, Nel la, yin.

Sa'neciim in sarutareOnce trist suspin.

To voiu duce pim'la Chio,Chio, tarn ta.

Si plutind, pena la zioTe voiu saruta.

Vino sa citntam cu ventulLeganati pe val,

Cad no vor gasi mormentulAjungOnd la mal!

Vino Ne lla, yin pe mare,Nel la vino, yin,

Sa'necam in sarutareOr ce trist suspin !

6-1

UN TRANDAFIR

a o respirare slaba, cea mai trista, cea dinurma

Ce o scoate-'n agonie sufletul care se curma,Inflorit-au trandafirul din fereastra urea cu

.445Z soareBobocelul eel din urma, cea din urma dulce

Hoare.

Bu l'am rupt atunci din glastrA si Pam pus intr'un paharVrend sa 'I dau grin apa dulce viata lunga

In zadar !

Cum e azi, chiar pusa 'n apa va muri semiana floarePrecum sufletu*mi muri-va chiar intinerit la soare.Dar ducendu-me, un lucru pe pament eu mai doresc :Asi voi acestei roze zile lunge sa daruese.Sau de nu. privind pe gandurf cum cad foile'l in sir,SA am drept tovaras ultim eel din urma, trandafir.

In Oct. 1881.

52

RDZELE laTJA(DUPA ARNOULD)

arna, printre ceata deasa, se ivesc drageleCa si ochil tristi co'n lacramf se ivesc adesea on;Pentru ele nu traeste soarele poleitor,Nu le supara in cale or si care trecator.0..., dar dad, 'n primavara, pentru sufletele vii

Cresc flori rumene, voioase, pe'nverzitele dunpif.Du lce cer, fa sa 'nfloreasca po pArn6nt adesea or),Pentru suflete de toamna melancolicele

DE

flora,

floe.

LUNA LUI MAIU(LUI BARBU P )

e-aceiasi banca veche, stand trist si fara graiuTo vOd intoarsa iarasi frumoasa zi de Maiu;Pe-aceiasi banca veche cand stau tacut si

numerMizeriele stranse pe subredul mod umer,

MO mir de se mai poate O. am o zi de MaidIn ratacitu'ml traiu.

Cu puma -vara calda yin paserile duse,Renasc tremuratoare sperantele apuse,Prin aerul cel rece tree line adierl,In cat do n'aI fi garbov, botran, satul de lume,Simtirea tineretil, cu dulcele ei nume,

Al crede-o c'a fost

Cu ochii plini de lacrami, voioase rIndunele,VO vOd intoarse iarasI sub cerul t6rii male,Si prins de bucurie, astept sa ved cu voiCum tineretea'mi vine si dOnsa inapoi

Din om cele ce zboara, imi spune-un glas din pieptZadarnic se astept.

53

ion.

54

D IHJDICATIE(Orepetei mac, lhazia= grcloren 8 inz ionocic.Sid mut kon4c)

retchen, cercetand odata cartea oarbelordestine,

,±4 Am gasit ca ursitoarea a fost darnica cu tine :? Ea n'a scris nimic pe fila neteda ce te-as-

tepta,a vrut ca tu, menirea, sa ti-o scril cu mana ta.Cad'

Gretchen draga, pena asta-zi, and, tot nu poti sa scrii,Sad si de-al putea, ai scrie : prajitun si jucarit.De aceea da'ml condeiul, cam eu scriu cu inlesnire ;Tu, invata de citeste ce ti-oiu seri en fcricire.

PE 0 PAGINA DE MUSICA

peranta mea frumoasa, din vremele trecute,Spre vremuri mai betrane, s'a dus pe nestiuto

In repedele'i zbor,'n urma ei remas'au o zi flint lumina,

inima ce'nchide sub neagra sa ruinaUn dor ... un vecinic dor.

55

Atunci nebun plecat'am cu gandul catre tineInsufletita umbra a noptilor senine,

Suspin perdut de vent ...Si to -am catat prin ceruri, si to -am catat prin lume,Imbratisindu'ti urma, strigandu-te pe nume,

Pe numele tea stint.

Dar urina'ti ratacita pe lungile nisipurfCe rup calea violet in mu de mil do chipuri,

S'a sters din drumul meu.Iar eu remas'am singur sub plopul din pustie,Privincl o neagra truce, pe care 'n poezie

Sta scris numele tuti.

Flo

4 SiSi -o

56

Si mi-am adus aminte atunci ca to esti moarta,CA cugetul med singur to vede si to poartA,

Traind, in visulCA tot ce-a fost o data, ca tot ce-o sä mai fieCurind o sA se schimbe in vecinica pustie

In vis ca 'n gAndul men...

sod ...

TEAM INTREBAT

e-am intrebatUnde'i speranta cea rizatoarc;

Tu mi-ai respunsCa s'a ascuns.

Te-am intrebatUndo'i iubirea, cea arzatoare ;

Tu mi-ai vptitCa-ar fi murit.

Acum te'ntrebUnde'i mormOntul co le cuprinde

Si to 'mi spur drept:Il port in piept."

57

58

and a fugit catre zoriNoaptea a lasat pe floriCate tree rindun de salLeDe margaritare albe.Soarele, cum s'a ivit,Raze lor a poruncitSalbele de a adusSi la gatu'l si le-a pus.

De-atunci or si care floareFlange scumpele odoareIar de vreti catati in zori :Vett gasi lacrami pe

513 2 1L-,

't

tlort.

59

INTR'UN ALBUM

i-al cerut scriii °data in album o poezie,Mie, celui care ast a-zi nu mai still face nici

prozaRozel celei mal frumoase daca-al vrea s'o

faci sa stieCat deliciit are 'ntr'insa, nu'l poi nice de cat rozci.

c7-114-°*P

s'a'lt

60

20,0

ie'ti veste de valeFlacaias cu plete lung'Sa dal biciu si sit m'ajungiCM al cal nascut pe cale

Eli m6 duc, m6 duc incetPena'n apa la SiretDar trecuta peste apaNimenea nu m6 niai scapa

Ca 'n pustiul de mal stingNunta me asteapta in car ...Flacaias, fin de podar,Dina ! ... En te-astept in crang.

Si -am sit'ti spun de ce te-mteptDincoace, pe malul drept.

NUVELE

68

PE ARGESIO2.61,1 g011e.sett ( AM)

n catul al patrulea din ulita Pantheonulul, LucaBonachi incepea sd uite Parisul, cu tot farme-cul si petrecerile marelui oras, si odata cu so-rele care apunea, apunea si dorinta sa de a

ecun6st toate misterile limbo' Sanscrite. Inamurgul seri!, betranul student (cact se putea numibct, do 8iltdP121, de oare ce se ocupa cu Sanscrita de vre-oopt ant, fora sa poata inch intelege pe Ernest Ronan), serezema cu cotele de una si singura fereastra ce o aveaodaia sa, si, privind pe trecetori in crestet, 'si lasa ghn-dul sa vagabondeze prin larga lume, liber si neatarnatca o pasare. Cand furnicarul de pe ulita incepea sh'i superevederea, cu aceleasi capete si aceeast desiuchiare, 'si ri-dica, ()chi' de pe pament spre cer, iar in invertirea no"rilor, pe cart '1 aurea o raza de soare intarziata, privireasa intalnea fel de panorama : munti, val, dealurl, unclemar bine desinate de cat altele. Cate °data, aceste petecalatoare prin v6zduh, se insiraii una de pe alta, formand

S.

un

ti

64

un !ant neintrerupt, in care reflexurile de lumina trageauniste fire subtiri''de argint, can, repetate, dad noriloraspectul unei ape.

Argesiul !Pe Argesiu privise adesea vultorile ce veneau rotindu-

se, din adancul Carpatilor, si in unda tacuta a riului 'siascunsese tainele gandiril sale pe care le trimetea de-parte, departe, in necunoscutul ce so intinde inainteafie -caret ape, 'Ana la mare. Pe malurile lui nascuse sipe malurile lui spera sa si moara.

Este in omul care a iubit un fel de nostalgic fara cauzadeterminata, si fara stop, pe care Lamartine a numit'o do-rul de car. Nostalgia aceasta unita cu un regret etern cetraeste in sufletul omului nenorocit, facea pe Luca Bo-nachi, care de altminteri era foarte putin lamartinist,sa creada ca numai pe malurile acelei ape ar putea traifara sa simta prea mult greutatea vietii, cam numaiacolo mintea sa ostenita ar putea gasi un tovaras care'lcunostea de mult : apa, si numai in acea singuratate arputea fi insotit do aminterea neuitatei sale Ana Teo-dorovici.

Ana Teodorovici pare a fi un nume rusesc. Cea care'lpurta insa, era romana.

Patru am, patru de cat n'o vezuse ! El avea o micamosioara pe Argesiu, alaturi de mosia Varenii, fosta tota famines sale, unde traise cu tatal seu de tend se nas-cuse. Betranul voiso sa castige prea mult pentru flusi se'ncurcase in afaceri, can it ruinasera mai de tot. Fu-sese silit sa v6nda marea sf frumoasa proprietate a Va-renilor, uncle era nascut Luca, unui comersant begat :Anastase Teodorovici. Acesta era om cu intelepciuno sicu duh. Avea o singura fata; Ana, pe care o tinuse cu

sot,

65

murna sa la Viena "Nina la v rata de 17 am. Cand o adusein tara, cu patru am mai nainte, Luca era venit la mosiaparinteasca de cate-va lum. Facu cunoscinta cu Ana.

Ana era o faptura, din acelea ce traesc pe lume sprea scrie in cartea vietii un singur cuvent : roza, si a is-cali. Cum se vede in uncle paduri barane, necercetatede razele soarelui in vecia veacurilor, cute o banda dolumina strabarand prin acoperisul verde si mergand sa,incalzeasca asternutul de foi moarte, astfel surisul eiparea a inveseli universul, cu o raza de tinerete luatadin propria sa viata.

Cand teranii o intiilneau, in resaritul soarelui, mergandcalare spre Argesiu, se dau cu respect la o parte, scotan-du'si caciulele, iar col mai botran zicea :

Placai, asta-zi are sa lege spicul mai plin de catalta-data.

Ana se ducea in pasul calalui pena in marginea ape',de uncle o lua in jos pe prundul argintiu riului, panala un pod umblator ce se afla in fata padurei Varenilor.Acolo, mai in toate diminerile o astepta Luca. si amen-doi isi lasau call la podar, si treceau pe jos, in padureado paste apa.

Intr'o dim ineata dupa ce se plimbara cata-va vremepe sub umbra unor plops uriasi, Ana gasi o radacinamica de trandafir salbatec, pe care o scoasera amendoidin pam'ent, spre a o aseza, inteun rond ce si'l facea ingredina de acasa Cand esira in marginea padurel, sistrigara la podar sa treaca podul din nou, spre ai lasape malul cela-l-alt, bagara de seama ca, funia pe care seinvertea scripetele pod dim era rupta, iar vasele dasfa-cute si aruncate pe nisip, impreuna cu o car* cu bol,care abia putuse scapa de inec.

5

al

60

Ana remase incremenita.Ce facem acum, d-le Bonachi, '1 intreba cu vocea

miscata.Sa ne treaca call.Ca lul men nu urea sa intre in apa.Prea bine, sa'l aduca numal pe alu men.Ca sa trecem pe rand ? El se uita la densa cu

rnirare.Pe rand .. data credeti ca vom putea.

Duprt acea striga podarului de pe malul cel-l-alt saincalece pe cal si sa treaca la densil.

Calul de-o cam data nu voia sa intre in apa, dar, dupace fu atins cu o varga, se repezi in curent, si cand apafu mat mare do cat densul, se lass in not cu o inlesnireadmirabilrt.

Ana it privea cu un fel de emotiune pinta de incredere,si cand calul so radica pe mal, ea it netezi coama cu oadeverata dragoste.

Et, acuma ?... voitt sa treceti. ? intreba Luca. VLF rognumal sa bagatt do seama ca n'aveti sea do damit.

Treci dumneata intaia, si eu voiu trace pe urma.0... asta, nu.Da de co uu trecett amendot boierilor, intrebit po-

darul. Calul, slava lut Dumnezeu, e cal do nadejdo ; cadoara cuconita e numal cat un fulg...

Luca se uita la densa fara sa indrazneasca a'i zicenimic.

Hai sa trecem. Daca no vom ineca... eel putin sano 'necam amandoi, zise ea rizend.

Luca incaleca. Ana, ajutata do podar, fu ridicata inbratele lul si asezata pe oblancul dinainte al selei. Candcalul facu cel de'ntaiu pas in apa, ea ingalbeni, si, cu

67

cat apa crestea mai mult, cu ate t frica i se marea. Candcalul se lasa in not, de nu mai era do cat o cufundaresi o revenire plina de spaima, ea se lipi cu totul ded6nsul apucandu'l cu bratele de gat. Zgomotul apes, carepare cu atilt mai mare si mai asin zitor, cu cat esti maiin mijlocul lm, nu era intrerupt de eat de sforaitul Ca-

al carui cap, mic si bine desinat, se vedea tot-d'a-una la suprafata ape!, ca un remorqueur sigur.

Dula co ajunsera pe malul eel -l-alt, Luca se uita trist,in urma, la Argesiu. Daci . ar fi fost mai lat, de sigur arfi avut mult mai multa stima pentru densul.

Trebuia sa se dea jos. Ea era atilt de ostenita defrica. in cat remase cite -va momenta in nemiscare, li-

pita do densul, ca de insusi sufletul Atunci Luca i ziseincet :

Ano... am intarziat prea mult. Sa mergem...Ea se destepta ca dintr'un vis addnc si repeta :

Sa mergem.Fie-care pe calul seu, plecara in trap mare spre locu-

inta dupa co mai intdiu pusera pe podar de rasaditulpina de trandafir salbatic pe o movilita co se afla inmarginea ape'.

Tulpina so prinse si Luca Bonachi veni anca o lung,in toato zilele, s'o vada. Ana insa nu mai veni.

Trist, ca eel mai trist suflet, el se reintoarse in Paris.Iata ce vedea in invertirea norilor, cand, dupa patru

am, privea din ulita Pantheonului liniele rotunda si in-finite ale cerulul.

II.

Ea se marita si fu fericitd.

lulu',

ei.

el.

sa

Se intempla insa, in lipsa luT Bonachi din tara,, unlucru foarte ciudat.Dupti trel am de la cele petrecutomal sus, veni Argesiul intr'o toamna atat de mare, incat esi din albia sa, si coprinse tot prundisul ce se in-tindea intro cursul riulul si mal.

Betranul proprietar, cu Ana si barbatul el, erau, im-preunh cu toata lumea, de fata, si priveau viitura apescu o adeverata placere. Grinzele si butucii de tot felulerau adusi cu o forth colosala, si pe uncle ajungeau, ru-peat% si sfararnah totul.Nimeni n'ar fi indraznit sa in-frunto furia undei, de cat fiind mare mester de inotatsau.. nobun.

Si, cu toate astea, in mijlocul acestei furii a apes, totiprivitoril vezura un om aruncandu-se do pe mal si lu-and'o cu hotarire spro albia riulul, in care curentul erainspaimantator. El trase spre partea unde ora mai naintepodul, si, dupa multe greutati, so opri pe o movila, alcarui verf abia se mai zarea din apa. Ajuns acolo seapuch sa sape, cu un cutit ce'l avea la briu, radacinaunel tulpine de trandafir, peste care apa incepuse dejaa trece, si parea ca voeste, cu hotarire, sa nu se depar-teze de pe movila panh nu va lua cu dansul tulpina.

Zadarnice fora toate strightele color de pe mal.Voinicul lucra Para sa auda IliMiC.Dupa un teas de munca, el nu izbutise sh, sinulga

radacina si apa it coprinsese pima la genunchi. Doi passdach ar fi facut, cadea in adancimele ce inconjuraumovila.

0 grindh puternica, adusa de apa pe de desupt, '1 izbicu atata forth in cat '1 departa, de pe movila. El fu

69

luat de curent, dar cu tulpina de trandafir in mina.Atunci incepu o lupta uriase intro om si element,in care izbanda, din nefericire, era cunoscuta. Omul futras in sioiul eel mare al apel, si de cite -va on mai fuvozut, apariind si dispdrOnd, pana se pierdu in aburil cese inaltau pe suprafata Argesultn.

A doua zi, la un sat vecin, pe Argesiu in jos, fu gasitun om inecat, cu o ramura verde in mina.

Dupa acesti not patru ani, petrecuti la Paris, Luca Bo-nachi se hotari sa paraseasca odaia din ulita Pantile°.nului, si sa se intoarca in tail.

Se intoarse.Cine a umblat prin ton straine ani indolungati, du-

c6nd in sufletul lui o rand, care nu se vindeca de catcand sufletul moare,si n'a simtit, intorcandu-se in lo-cul nasterii sale, emottunile tole mai neintelese mis-candu'l intreaga sa flinta ? Cine se poate mandri ca dupapatru ani a sdrutat mina neteda si aproape racita a 106-tranulut sou tata, fara sa planga ? Ci poate spune ca aintrat in curtea bisericei din satul ski, in care, sub unstrat de huma rece, doarme somnul veciniciei aceeacareia i-a zis mama ", acest nume atat de dulcesi atat do greii de inlocuit, fara sä i se stringa inima demild si de durere ?

Nimeni.Dupa, patru ani, intorcandu-se in tail, Luca Bonachi

trecu prin toate aceste peripeth, si auzi despre tale in-template in lipsa sa, cu indiferenta unui om care e ostenitde viata si de mizeriele

Insa, intro dimineata frumoasa din frumosul Maid,

nmama",

et.

70

lasa fraul calului o apuca pe malul Argesului, spre ve-chiul pod din fata padurei.

Podul era altul, podarul era altul. Numai Argesul eraacelasi. I se spusese ca in fata padurn se afla o movilaimpodobita do vre-o cati-va porn' umbrosi, si ajungand'o,se puse sa se odihneasca.

In verful movilei dete de un frumos morment, inchisinteun grilaj de fier, pe care cresteati o multiuse de tufede trandafir indicate de flora. Printre roze se ascundeao truce alba pe care stau sapate aceste cuvinte :

Lull Mos Toader podarulAna

nascuta TeodorovicirecunoscintA.

Luca ingenuchia, inaintea acestui morm6nt, care ifvorbea atatea lucruri, si se ruga cu toata caldura sufle-tulul

Podarul, dupa co Ana se maritase, voise sa pa,strezetulpina de trandafir, pe care el o sadise pentru ea si pentruLuca, si pe care Argesiul voia s'o acopere cu nisip. Else ineca.

Moartea vorbea lui Luca ca, amorul n'are viata de catsand are lacrami.

Cand se scula de la mormOnt, si 'si ridica fruntea insus, Luca zari in departare apa lino a Argesului duc6n-du-se in sterna ca]atorie spre mare, ca si cum i-ar fispus ca tree toate, toate, pans si durerea trece.

Plecand, aduna dupa moment foile unel roze ce sescutura, si se duse de le arunca in Argesiu.

Du aceste scrisorl spre vecinicia in care plutestesufletul podarului si spune'l ca sunt de la mine.

si

seg.

BABA-OARBA

aril indoiala ca baba-oarba este un joc, pecare copiii de asta-zI nu'l mai joaca.

Copiii de asta-zi nu mai fac multe lucruridin cele ce le faceau copiii de alts -data.

Cu toate astea bunicele noastre, cu ma-mele for si strabunii bunicelor noastre, se tineau cumare pompA de aceasta nevinovata petrecere de tine-rete. El faceati Inca multe nazbatii, si, pentru aceasta,nu erau mai nefericiti de cat suntem nob asta-zi.

SA nu se creaza insa ca am in cuget sa, fac apologiababi- oarbei, o apologie absoluta. Sunt pcntru baba-oarbasi sunt contra babi-oarbei. Sunt pentru, cand aceasta,inocenta petrecere se petrece intro inocenti; sunt contra,cand ea are loc intro vinovati... Si tine sunt vinovatii?Toti coboritori in linio dreapta din Adam si Eva, si maicu seamy din Eva, cars au calcat pragul celor 15 am.

TIM vets zice, de sigur, ca sunt prea putin induriltorcu sarmana noastra fire omeneasea, si, cu deosebire, cusormana fire femeeascA. E adevOrat. Am un obiceittgrit, de a cauta sa explic lucrurile totd'a-una foarte do

Aj%

Iy

72

departs, si de aceea, in profitul iubitorilor de stil, erainemerit sa nu mi so mai faca aceasta obiectlune.

Mi se pare ca Dumnezeu a fost un foarte stangaeiuarchitect, card s'a hotarit sa, zideasca pe femee dupachipul si asemanarea omului, si pe om dupa chipul siasomanarea sa. Aceasta, pentru trot cuvinte : 1, pentrucuventul ea deue cantitatt egale la o a treia sunt egaleintre clensele ; ca adica, omul asemanandu-se cu Duni-nezeii si femeea cu omul, temeea se aseamana cu Dum-nezefi,lucru care are nevoie de oare-care argumentatiespre a fi dovedit ; al 2, I entru cuventul ca, luand dincoasta °multi] si zamislind pe femee, n'an Minas destulecoaste nict pentru om nici pentru femee, ceea co i-aexpus pe amendol la boale de piept, si, al 3, pentru caluandu'i coasta, i-a luat pe cea stanga, si cu densa siinima, astfel ca, de atunci, sermanul pagubas e vecinicacuzat de lipsa de sentiments, si el vecinic ist cautaorganul r6tacit, in pieptul compusei sale.

Legatura intre aceasta lunga teorie si baba-oarba esteca descendentii in linie directa, obliga si frinta din feri-til nostri strabum, ar trebui, dupa ce au trecut vOrsta de15 am, sa nu se mat lege la oclu. Si ca sa se vada caam dreptate, con sa fiu ingaduit a povesti urmatoarele

Intr'o vacanta erau stranst in mosie tot" copiii, unitde la Iasi altii de la Bucuresci, altii de prin strainatate,cm' familia Kara-Fanini era o veche si nunieroasa familie,venita din Archipelag si stabilita in tarn do un veac.

Toate jocurile si plimbarile so faceau intr'un pareimens, in chioscul caruia cei mai in versta citeau saulucrau. Erau cop' de toate etatile, de la 10 ant panain 24 si 25.

Pnntre tot' se deosibea o Umbra femee, doamna Mar-

,

73

gareta Fanini-Farni, care fuse maritata foarte de cu tim-puriii, care acum era vOduvii, si pe care o tristeta nein-vinsa tinea tot-d'a-una in casa. De-abia avea 23 deam. Toti copii se jucaii, rideaii, alergau, numai ca sa'lplaca ei. Toti o ascultau ca pe cea mai buna mama. Eale zimbea, vorbea cu fle-care dou6 sau tree cuvinte, leprindea manuche de flop la 'Alan°, si apoi se cufundain tacerea sa obicinuita

Venise din Roma un nepot al betranului Kara-Fanini,un baiat pe care toata familia '1 acuza ca nu face nimic;care isi saversise scoala de podun si sosele in Bucurescisi era this la Paris sa'si completeze studiele asupra ar-chitecture!. El plecaso la Roma, sub cuvent de a cercetamonumentele lumel vechi ; in realitate insa, nu cercetanimic, sau, mai bine, cerceta mai mult lumen noun docat lumen veche. Era insa. artist. Avea toate talentelepe can le poate avea un mare om. Canta aproape dintoate instrumentele si canto, bine. Era sculptor, architect,pictor, lemnar, si, mai presus de toate, poet. Cusurul luieel mare insa era ca de nimic nu so tinea serios. Azise inchidea in casa si lucra toata ziva la un tabloumaine rittacea de dimineata liana seara cu pusca de-aspinare grin padure ; poimane nu facea nimic, darsolut nimic, si astfel, zi dupa zi, avea aerul de a'siprivi viata strecurandu-se, printro ticalosiele lumei aces-teia, fara nice un interes. In sufletul lul insa, era adancintristat ca n'avea mijloace cite aspiratil avea, si fireaomului '1 deznadajduia cu slabiciunile si imperfectiele sale.

El era cu Margareta ver in al doilea rend. Se numeaRichim Fanini-Petrovici.

Intr'o zi, pe cand so aflau cu toti in gradina, copiilcerura voe sa se jOce de-a baba-oarba in chiosc, faga,

o

:

ab-

74

duind, cum fagaduesc tote copiii, ca se vor juca farazgomot si fara praf.

Daca am intra si not in jocul for Margareto ? Eatata vreme de cand nu mi-am mat voqut tara, si astvoi, plecand, sa/m1 improspatez toate amintirileriel... Primesti ?

Nol, de-a baba-oarba, ? Ea prea copiliiresc si sgo-motos... Zici ea pleci ? Cand pled ?

Peste patru zile.Ea 'si lasa din noit ochi' pe o broderie, eretlend eä astfed

a inlaturat primejdioasa propunere de a intra in jot.Copii insa se agatara, cu toti de vorba verului for si ser-mana femee fu nevoita sa se joace de-a baba-oarba.

Se lega la, ochi unul dintre MeV, si, dupa ce se invertinitel, eel de intaiu pe care it prince fu chiar densa. Totitab6rira, s'o lege la ochi, toti '1 arataii cat° degete suntaid" ca sa, se incredinteze ca nu vede, si, dupa, ce o du-sera intr'un colt, repetandu'I fie-care : sa nu ridici batistade la ochi, se auzi un vino" ascutit si prelung zis cuo voce schimbata.Ea plea, cu mainile inainte, mergendnumai in verful picioarelor spre a asculta toate misca-rileM so facead. Copii, spre a ride si mat Inuit, se in-voira s'o lase singura si se strecurara unu cate unu peuse, spre a se ascunde in gradina. Cum ca mergea eutemere prin intunericul ce-I pricinua batista de la ochi,'si simti capul coprins de done brate puternice si buzelesarutate en o pasinne salbatica, o sarutare care it spu-sese o poems intr'o secunda, o sarutare care

ochio ameti

inteatat, in cat uita sa'si is batista de la ca sit vadatine avea atata suflet in imbratisare. Cand isi veni insitntdre ridica legatura de la ochi, nu mai era nimeniin chiosc.Esi tremurand sit canto copiii, earl aparura

sill

75

unu cite unu din ascurcl(itorile lor, si, dupil ce le detevole sa se joace inainte, se aseda din nod la lucru.

"'Ana seara nu mai vedu peA doua zi o sluga 'I dete un mic pachet si o scrisOre

de la dOnsu. In pachet era portretul ei. Scrisoarea co-prindea aceste HMI : ,,Sciu di nu m6 vei ierta nici odatasi de aceea plec. Daca nu mo ierti, uita,-m0."

La mototoli scrisoarea in fata servitoruluI si lua ponzacu o suparare vedita.

Dupa ce intra in rarnera ei, se uitft la toate usile casa le vada data sunt inchiso, si desfacu scrisoarea, zim-bind, ca un copil, printre lacrimi. Ceti de cite -va on celedoue randuri, jar be mai ceti, si, intelegandu-le sau nein-telegandu-le, duse cu amendou6 mainile scrisoarea la gurasi o sarutfi, inchidend ochii ca si cu o zi mai inainte.

Peste un an, la o expozitie de tablouri in Roma, ceamai buna pOnza era aceea care purta numele : baba-oarba.

Whim.

MONASTIREA DEALULUI

Stelaip Offincic.

ste ceasul in care luminele cerestt so aprindsi patimele omenesti so sting sub obosealavietii. Noaptea isi ridica transparentele feres-trelor sale, si priveste omenirea sornnoroasa,cum cased de uritul si munca zilelor. Ome-

nirea isi lash, d'asupra chinului son, transparentele ui-tarn si se culca. Lumea doarme ; noaptea vegheaza.

De la monastirea Dealulut trompetele se and sunandceasurile somnuluT, iar somnul, ]a glasurilo lor, vine sa'stis imperatia sa de doliu. In valea Ialomith, apa cantaincet povestea vremit, si, scriindu'sT numele po fie-carepiatra, se duce sa moara vesela in alai, apa. Pe margi-nelo sale cati-va pomi tineri stag plocati d'asupra under,si par, in inclinarea lor, ca vor sa suprinza misterulacestui murmur povestitor, poezia acestor voci necunos-cute, earl, vorbind do cand e lumea, sunt vecinic nein-telese. Se pare eh, din cand in cand, taina aceasta spuneceva unor suflete de toamna, cars se due pe drumul

rnisterioase ca si apa, tremuratoare ca si densa si,

sliti

,

victim,

77

Ca si densa, fara alt stop de cat de a muri. Adesea yogi,pa marginea podului, visatori, privind unda, trecetoare siaruncand Meet cite o pietricica. a caril atingere cu apaii face sa tresara. In contemplatiunea lor, par a fi cu-riosT sa cunoasca fundul acestul element, atat de ase-manat cu (Wish; par a voi intrebe uncle merge sipentru ce traeste ; par a astepta aceste respunsurl, cagrin ele sa'si esplice enigma propriei for viete. De sigurapa le respunde, cacl el se intorc si mai tristi, sa tra-iasca fiind-ca s'au nascut.

Cunoaste -ti monastirea Dealului ?Asta-zi e un nemarginit palat, asezat pe verful colinel

carepetelor

inconjura Targovistea, resunand de sunetele trom-si de sgomotul sabielor. Zidit pe marginea coaster,

el pare ca priveste in lume cu o uitatura nesfarsita, si,in mareata sa liniste, citesti mandria cu care'si poartavirsta. E vechiu palatul ; dar pe umerile sale, veacuriles'au rezemat fara a'l cletina ; iernele l'au infasurat introianurilo for fara a'l putea imbatrani; vijeliele i-au batutcoastele fara a le sterge lustrul, si timpul, puternicultimp, s'a oprit la portile luI si a batut inainte de a intra.De sigur nu tot-d'a-una i s'a deschis, caci pustiul pecare'l lasa in urma sa acest selbafic, la monastirea Dea-lulul nu so vede.

Alta data monastirea Dealulul era un dant adapost,in care retacitil cu sufletul veniau sa caute pacea. Inseptamanile marl, si la denii, cand clopotul din turla dela poarta chema la rugaciuni, schimnicii, acele finite des-bracate do sdreanta vietel noastro, se vedeau strecuran-du-se pe sub umbra zidurilor, mergend sa'si inchine cu-getarea unei fictiuni sublime, unul DuninezeU. Atunci,ca si asta-zi, era luna pe cer, dar razele sale caclend pe

sal

78

zidurile galbene ale monastirei, aveau niste reflexuristrains, ca din alta lume ; lumina sa se imprastia parendca vrea sa zugraveasca pe fie-care piatra tristul tabloual Golgothei.

Cand umbli astazi prin prejurul bisericei; cand pasuliprofan calca cu indiferenta lespeda sfintita de oamenisi cosfintita de time; cand, nepasator, C3ti port' fiinta princhiliele intunecoase, atingend pragul pe care s'au scu-turat de pe pulberea vietii generatiile a patru veacuri ;cand imbratisezi cu mintea totul: trecut si present, lu-cruri si oameni, fapte si cugetari, ajungi un momentin care to sperii de goliciunea pe care o insumeaza omulin sine, to ingrozesti de desertaciunea care inchee toateactiunile, toate vorbele, toate gandirile noastre. Schim-nich ad murit, calugarii ad murit, norodul a murit,sfintii s'au sters ; eel marl s'au sties, cei burn s'ad stins,ceI re' s'au sties, pietrile s'ad ros. Si atunci... care emenirea noastra, ()amen' si lucruri ?

In mijlocul curbs a doua este biserica.Intreaga zidire a acestui slant locas este o minune

construita numai in piatra, are pe pereth din dreapta sidin stanga intraril cite -o inscriptiune inconjurata in nistearabescurl de o fineta si esactitate extraordinara. Do-asu-pra usii, porticul formeaza un fel de bolta, compusa dinlespezi rosh si vinete, cars sunt imbucate cu atata maes-trio si formeaza un contur atat de corect, in cat ti separ ca in adev'er sunt desinate. Turlele au imprejurul fe-restrelor niste rosete demne de a incadra rondeloi capeleiSixstine. Stilul bisericil este o amestecatura de stil by-zantin cu stil gotic, cam aceea'si architectura pe care odescrie Castelar cand vorbeste de palatele Venetlei ; ceeace to face sa presupul, ca mesterii au fost Genovezi sau

:

79

Vonetiani. Asupra veaculm in care a fost zidita bise-rica, sunt mai multe versiuni : unil sustin eft ar fi inal-tata de Negru Veda, cu parte din materialul rdmas dela Curtea de Arges ; Caesar Boleac spune ca e zidita cu18 ani inaintea Curti' de Arges. Or cum ar fi, asemithareaintro Catedrala Argesulul si biserica DealuluT este mare.

Nu depart° de acoastA monastire, intr'o vale, se afla mo-nastirea, ViforAta. Traditiunea spune cft acolo poetulCiftlova ar fi iubit pe maica Elisabeta, un vis de inger .schimbat in femee; una din acele creatiuni ale firer, cartse nasc spre a incanta o generatie do eament, spre ainalzi, ea soarele, o lume do cugetatorT, de poeti, denebuni ; una din acele femei, can, imbracate in rassa,

pun improjurul capulul o aureala de raze sfinte, siimprejurul inimel un cerc de nesimtire. Cu toate asteaea Pa iubit se spune, si l'a iubit mult.

it

AMINTIRI DIN VREMURI(PAGINE DIN YIATA LUI DEPARATEANU)

Oca mil ci S.

Au fond de toute vocation do'poeto, bon ou mauvais, ii y a unamour do femme.

Theo. Gaut.

I.

ra toamna. Padurea Deparatilor incepea sasi lepede frunzele si rendunelele plecad. Prinhagiurile din marginea paduret erau mierlecum nu mat fusesera nici odata ; do aceeabeer Sandu Capatlina scula intro dimineata

pe fiul s6i.1 cam cu nepusu'n mash, aducendu-i insusi elpusca cea mat lunga in teava si cea mai veche

E veche, baete, dar e sora bung cu or ce bun ve-nator. Tu, data mi'l semana Wile, o sa semen' si puscei.N'o incarca mult ca zmuceste. Nu sufla nici odata in-teensa ca sa vezi dacal descarcata; fratele lui boorIvlincuta asa a murit.Apoi oftd, scuturendu'si ciubucupe o carte a lui Deparateanu, si esi.

Dupa ce tatal sisu esi, Deparateanu sari din pat si inchid minute fu gata. Pusca, geanta, coarnele si cainileplecara in tovarasie cu el.

De dimineata papa aproape de sfintitul soarelui, mien

O.

t1 r

it

81

lele treceau printre plumbic lei ca duhuri ceresti, nea-tinse si nepasatoare.

Hotaritor, nu era bun venator Deparateanu; si, cu toateastea, semana tatalui sLu, boom Sandu. Dar tine stiedata si boeru nu se lauda card vorbia de sora-sa pusca.

In sfarsit, pe la cinci ceasuri, i so ura umbland prindupa urma ceiinelui, si apuca pe o carare batuta,

ce ducea inauntrul padurei. Raze le soarelui ajungeau ro-siatice printre frunzole galbene, si aruncad, peste iarbaInca verde, un prat' de our tremurator, care se inchideadin ce in ce mm

cobora.mult, dupa cum soarele din ce in ce

mai mult Era pacea pe care o intalnesti in unclevisuri de dimineata, pacea padurilor, linistea frunzelor,taina codrilor, in care nu se aude de cat vibratiunilecugetulm tremurand in jurul cerului ce se opreste saasculte ; era zgomotul, fara existenta, singura, pe care'lproduce calmul viol ii florilor si al copacilor; era singu-retatea umbland singura printre crangi si frunze ; eracerul care so zarea albastru deasupra padurei; era poe-zia ; era Deparateanu; era sutletul.

Haup ! Acesta e sunetul pe care'l face aripele unel'wen care so lasa.

Deparateanu tresari. La cata-va past de dC,,nsul ungrangur se ascundea dupa o craca, sysi stergea ciupu decoajea lemnulul cu o nepasare imparateasca. Venatorulist gati pusca, facu inca cats -va pa si si lua pasorea laochiu. Atunci, o detunarura se audi dintr'un frunzis vecincar granguru cadu la radacina copacului.

Lui Deparateanu tot sangele i se opri de manic : toc-mai cued era sit ucida si el! Cine avea atata indrazn6la ?

Un copilandru en de 17 am, sari dintr'o tufa sa'si inpasarea.

6

'chimps

82

Cine'ti permits dumitale urmaresct venatu,zise Deparateanu infuriat. Ce cauti in padurea mea ? Intara aceasta toata lumen e stapana, pe lucrul altuia ?Esti timer, domnule, dar alt-fel to -ast inveta eu sa'tistapanesti aventul venatoresc.

Me iertatt... zise cu sfiiciune copilul; nu stiam casi d-voastra urmariti aceea'si posers.... nu ast fi indrasnit.Poftiti Watt granguru.

Nu'ml trebue granguru dumitale. Ajunge atat.Pleca.A casa, tatal seu el astepta in capatul scaril. Depara-

teanu se linistise.El, tata, mi se pare ca, mi-at ales teava cea mai

stramba! Am impuscat toate frunzele si n'am atins niceo mierla.N'am noroc la venat.

Betranul ridea, facend cu ciubucul grin aer nistevolts cart insemnan :E, bet, baete, nu se voneaza totasa de usor cum se fac Dupa aceea se apropia doel, si, uitandu-se in ochit lut, it zise luandu'l de maim :

Dar tu... esti bine ? Nu esti ostenit ? suflat inpusca ? si glasul it tromura...; parca-ar fi vrut sa-ruts ! Se multumi al strange mina inteamandoue mai-nelo lut albs si netede.

Nu tata, sunt bine. Mi foams numat.Hat la mata sa to vada, ca de azi dimineata to

asteapta. Spune ca ti-au venit niste ispisoace de la Lipsca.Bree... s'a hotarit cu tine ! at salt treci tineretea cunasu'n ceasloave. Da ci mai lasa-le la pustia!

Cr fi de In Paris tata.Paris, Lipsca, vot stitI. Ett mi-am facut datoria

sa ve invet. Ati fort la Nomti, In PrantAh, In Viena. Vedca 'tits de toate. dar cum so is o pusea la, °chili. beclnu.

poezil.

N'alsh'l

'1

Ell..

sNun

83

Pe cand tatal sett vorbia, Deparateanu i i desfaceapachetele cu carts si tabloun.

A... bine ea mi -ai adus aminte. Ce vecini avem notprin prejur, tata ?

Do ce ? Avem destui, slava domnulm : Boer Min-cuta, Chir Alechachi Lungu, pitarn Ionita Vetrea din Sla-vesti, Ieremia Zubzea..., destui tata!

Da, m6 rog, in padurile noastre are drept sa venezecino s'o scula mai de dimineta ?

Veqi bine tata! da cum ? A lasat Dumnezeu codrisi venatu, pentru vomits ; veal bine!

Voinict, voinict, dar eu cand 'l'oiu mat into lni amsa'l tail urechile.

Cut, mei frate ?Nu stiu cum '1 cheama. 'Mi-a ucis un grangur toc-

mat it luasem la ochiu.Tiu! bata-te norocu. Apoi, intorcendu-se care ne-

vasta sa :Bine, gianam, nu spus nimic de fata pitarultn ?Nu.Alexandre tata, at intalnit zinc codrului bre, si sa

n'o cunosti to ?...Care zinc ? de uncle ? Se vede ca s'a schimbat mocla

si la zine : actuna umbla imbracate barbateste.Pe sufletul meu!Dupa aceea tam do odata. Apo) :

Sa to cam pazesti tata, fura miutile, baiete...Het... demon bre, demon !Adica, sa'ti spuiu, frumoasafata ! Asa fata... Aci continua frasa prin invertirea ciu-bucului, care avea rol insemnat or de cite on proprie-tarul seu vuia sa exprime vre-un superlativ. Umblaimbracata barbatesce. La vOnat... co vrel salt faca ? Siapot saTI spuiu : pualo seurte si minte lunga la fata asta.

cand

ta1

Aci incheia betranul laudele si batu in palme de doulori.Masa Iancule !

Masa se servi si intr'un tarziu fie-care se rotrase incamera lui.

Casele parintest ale boerului Sandu Capatana erauea toate casele de pe timpul acela : in fundul curtly

varuite si invelite cuDeparateanu

scandun, aveau o scara depiatra frumoasa, pe care o decorase cu gustulunui poet. De jur imprejur, curtea era impartita in pal-curl de copaci, saditt de primavara, unit verzi, altii uscati;let si colo cate o brazda de iarbil si tufe de trandafiritomnatici, can is' leganau la soare florile for triste; maiin fund o verandah inconjurara de hameiu si zorele, undopoetul citea tatalui sett pe Monte-Cristo ; in fund de tot,crangul, inceputul padurei, care, dupa putina osteneala,fusese schimbat intr'un adevOrat pare. Toate acestea,faceatt un contrast minunat cu stilul easel, care, ea oprotestatie a timpului de anima, contra viitorului co seasela imprejurul sod, ist invelea durerea in edera care'sacoperea

Deparateanu se cobori in gradina.Era rbcoare. Luna trecea incet pe cerul Benin, desinand

fiecarii flora o umbra dulce, care parea a fi asternutulde dolid, menit a primi fie-care frunza galbenh care cadea.

Toata poezia unei nopti de toamna inconjura pe Do-parateanu cu trista sa melancolie, si destepta in sufletullui amintirile vietii trecute do student, nesiguranta vietiide om, aspiratiunile pentru viitorul tern, gloria, renumele.Printre toate acestea so amesteca umbra unet fettle' care'1 despretuia, mierlele can treccau printre alice faro a fiatinse, pitaru, grangurn. cartile si e multime do ale lu-crun. rani nici un

a4

marl,

zidurile.

sir.

85

Stint, osteint, iii zisu el.A doua zi, dis de dimineata, i i lua Omit pe

acelemi cari ri, riTend acum de mierlele can fugcau dedeusul, ca de un adeverat vt:Dator.

Co va sa zica a face sgomot, cugeta el in sine.Cati oameni nu stint in lumea noastra can joaca rolulpea 'I jot eu in aceasta, padure...

In fine, seara veni, fara ca Deparateanu sa intalneasca,po tine -va.

A doua zi iarasi se duce in padure ; a treia zinimem !

Intr'una din tile, cum sta intins sub umbra until co-pac, auzi un glas copilaresc chinind prin padure ,F;i la-tratul until aline respurylend ca un echo in urma

Deparateanu, in cite -va minute, el ajunse. Era, in ade-ver, un copil, copilul padurarului, pc careV aduse amintesa'l fi veilut la curte.

Cum to chiama flacaule ?Pe mine ? Bucur.

umbliDo mult prin padure ?Gino, en ?Dumneata.Do moltN'ai intalnit nit venator ut cafe ?Eu?Da, da, dumneata.N'am intalnit pe nimeni ;ba... am intalnit pe en-

conga pitarului.Undo flacaule ?Cuconita ?Cuconita, cuconita!Ia mai cu maim arata un colt de padure

spre partea Slave5jtilor.

pi:ea i

care

lui.

umblu.

coloa,§i

86

Deparateanu porni ca un vent spre partett uncle it are-tase haiatu, si, pins in murgul sent, cauta zadarnie ur-mole dusmanului sell tie vitatoare, care pdrea ed s'astins ca o scliintee, fara a mai lasa in urma'i nice nitsemn, Hill o cenusa.

Infuriat, Deparateanu voi sa piece acasa. Intunericulso lasase insa ca un nor

drumd'asupra paduret, si it era en

venise.neputinta sa iea alt de cat tot eel pe careAst-fel, pe aceeasi carare, se duse o bucata buns, lovin-du-se do toate crengile, NIA in sfirsit audi de departelatratul uni came. Dupa ce se mai apropie zari printreramuri flacara unui foc de vreascurc, care ardea bingoun frunzar. Cand esi din padure, Deparateanu remiseincremenit.

Lungit langa foc, un baiat, ca de 17 am, sta privindflacara ce se inalta rosatica, si, din cdnd in cdnd, aruncacite o ramura uscata pe foc. Parea cufundat intr'ungaud addnc. Capul it era rezemat de mans dreapta, iarcu mina stanga, cdnd nu arunca vreascuri, 1st acopereafata, spre a si-o pazi de caldura. Parul it era a,a, de marein cat al fi credut ca e o femee, data nu ar fi avut hai-nele barbatesti. In ochii lut lumina se reflecta cute odataatat de stranie, in cat, privirea parea a unel furl, ur-marind bares lut Dante pe Sixt. Gura insa era de o fi-

nets extraordinara ; in cutele pe can le forma in umbraobrazuhn, so citeau cuvintele de bunatate pe cad erainvetata sa lo rostiasca. De sigur, dach acelm baiat nui-ar fi fost atilt de drags venatoarea, ar fi devenit unmare orator.

Deparateanu privi mutt aceasta vedenie a padurilor,co se incalzia la lumina unui foc de toamnii, kings colibapoporului, sub belta cerului, in marginea codrilor.

87

Impa ce focul so stinse, venatorul 1st eltuma cainelosi ikon.

In urma lui, Deparateanu Ultra in vorba en padurarul;tl introha do numelo venal orultu, do locul, do familia1w, si afla ca el era o femee, ca so numia eueottita Maria,ea era fata pitarulut Vetrea din Slavesh, ea botezasedot copit de-at paduraruhu si ca trage cu pusca ca unplai es

Mat inteun tarziu, paduraru dote lm Deparatomm uncal si pe fiul sou Bucur ca duea acasa.

Card se destepta Deparateanu a doua zi, con do'ntaiufigura de care dote, fu figotra tatalut son.

Buna dimineata boerule !Sara mina tata.Et, ce-at mat impuscat aseara ?N'am impuscat nimic ; Met nu me dusesem dupa

vtitat.At inoptat prin Odure. Se vede ca ai rotacit drumul.Adoverat.Atunci pe undo at esit ?Noreen m'a dus la coliba padurarultu.

Boer Sandu incepu a ride si a'si invi?rti ciubucu in somnde necrezare.

Asculta-me, Alexandre tata : pe vremea mea eraun scriitor Bus, om destopt so vede, care spunea desprecapitala for o nesdravenie. Ascult'o si to : un hoer bogatse opreste odatt cu trasura langl el, si'l intreaba uncleo consiliul tehnic al stradelor si soselelor Petersburgului,adica cam cum ar veni la not la Bucuresci sfatu ; scrii

sa'l

IL

88

torul ii respunde : morgeti drept Dianne si apucati pc con(Entail' ulita care s'o face In stanga,dupa aeooa mer-gett iara'st clrept, drept, dropt, palm vi s'o rupo trasura;acolo &As' jos ca att ajuns In sfatul telmic.Toc-mat asa fad situ : ratacestt prin padure, merge in dreapta,la stanga, ostenestI, si tocmaT cand sa t@ lase picioarele,ajungi la coliba lut Bucur, undo so ()presto si fata lutPitar Vetreal... Et, bravo venator ! Asa Akaciubucul ear intra in activitate, si boor Sandu esi, ri(lendin gum mare do povestea pe care o spusese lut Depa-rateanu.

Deparateanu so gandi toata noaptea si so hotariscrie, spre a o ruga sa'I ierte de chipul putin cavalerosccu care it interzisese de a mat vOna in padurea

Mat po urma insa se last do aceasta hotariro, care iso paroa eopilareasca. Inehipuindu'si ca veeina lui erauna din acolo flute frumoase, crescuto la tara, cu teat()prejuditielo si vulgaritatile lumei in care halo., se invetas'o consider° ea pe o vedenie de codru, tar nice do cumea pe o femee, careia i s'ar fi cuvenit o mat deosebitaatone i une.

Ast-fel, trecura, zile clupa zile, faro, Ca Deparatoatm sitmat intrebo do densa si farm ca vre-o intemplaro sa'tmat aduca fatit in fata.

Intr'una din serf, el intra masa ostonit. In curto eratrasa o frumoasa brasoveandi, cu patru cat albs, careastepta esirea stapanilor.

Poetul trecu pe MITA (Musa fart s'o bago bine inseama, si intra in apartamontul son.Deparateanu aveain casa parinteasca trot odai, earl ii slujeau : una debiblioteca, alta de dormit si o a treia de salon. TOte eraumobilate cu o observatiune deosebita. In salon cu deo-

sit vO

mierlit...

sal

89

sane era o amestecatura de lion, do tablouri, de cartedo caletorie, do bronzuri, de albumuri, do tot co poatoaduna gustul rafinat al untu om, care umblat si v(Klutmulte. Litograth dupa Lacroix, cromolitografit dupa Ma.kart si autori realisti de scoala germana, o baiaderaoriginala de Cabanel, ajunsa dOnsu de la un priotonal sou, Post camarad al pictorului, si, in fine, on portretde Asalciana, in marime naturala, lucrat cu o fin* ex-traordinara, care, asezat in fata usei, l 1 suridea cu o ne-'vinovatie de finger, privindu-to drept in ochi, cu °chit ofalbastri si visatori. Imprejurul acestui portret era oghirlanda do fin de stejar oscate, invelite iu crop negro.De sigur, se lega o amintire do aceasta cadra.

Deparateanu intra fara a face sgomot, si, dupa co isiaseza pusca in panoplia ce so afia in fundul salit, voisa treaca in salon. Usa se deschise inset po covorulmoalo si el apart'.

Pe un smut in fata lui sta o fettle° in genucht, ui-hindu -so, intro nesfarsita privire, la portretul cu °chitalbastrii. Se parea ca in aceasta meta, contemplation°,portretul sl femeoa isi vorbead si se intelegeau ; ea lolega o tainica prietenie, inceputa dintr'o alta, lnme, si caerau menite sa se cunoasca pentru tot-d'a-ona surorl.

Veduta ast-fel, necunoscuta avea cea mai eleganta sta-tura a one' femel : en capul plecat putin pe spate, isiavea porul strens cu oare-care ingrijire imprejurul luiinsusi ; bratele incrucisate pe piept ii rotunjati umerit,facend sa se aseze pe talie o bunda do catifea faramaned, lucrata pe m'argini cu mice built de fir argintiu;de sub densa o camasa de borangic, cu manicele largi,ii lasau bratele goals pana, in coate, mste brato canpareafi desinate pe campul de catifea neagra. In jos,

la

90

rochia m lutfanturt, eum so pinta pe vremea aeeea, dematase havaie, cu cri.ng,1 de trandalir literati ea si Wildain fir do argint.

0 femee imbracata ast-fel, asta-m ar paroa o hurie Sail1111 tip disparut, bun pentru scena. Si en toato acestea,eat de elegante erau uncle femei din vremea aceea ; catde bine stiau sh'st poarte bogatia hainelor, cu o egalabogatde de mandrie!

Deparateann se uita cote -va minute la dOnsa, nestiindin ce chip s'o intrerupa din contemplatiunea in care eracufundata, si stand la indoiala data trebuia sa iasa sis'o lase, sail sardmilie si sa'l vorbeasca. In tale din urmael to si inset. Ea se intoarce repede si speriata, nestiindtine putea fi in camerile poetulm, de cat insult el, pecare nu voia intalneasca. Cand it ve(lu se inrosi panain firele pandit'.

Era fata pitarulul Vetrea din Slave,;ti.Vd turbur apa, zise el incet.A... md, iertati dommile; am indrasnit sa viu sin-

eram foarto curioasa sa cunosc acest portret docare muma d-voastra vorbesto adesea, sputiknd ea sea-mana cu mine.

Sunteti stapana a veni or cane] in casa parintilormet si a men, si fit) sigura Ca or de cute oil vu voiumai vedea trasura to curte, me voiu intoarce de la poarta.Chiar cand tulbur apa stint ca mielul din poveste : o

beau eu toata. Cautam de mult sa ve vdcl ea sa vucer iertaciune de chipul en care v'am dat adapostire inpadurea melt. Mi se pare insa citi pildurarul meu c maibun In suflet de cat mine.

In adever, ies adesea In viltatoare... Dupa acceaintreba cu oare-care sfiaht: at) stint ea am fest cu ?

gura...,

.1

91

Da, am aflat, dar toemat la padure. Ye fax compli-mentele mole asupra modulus cum save travestill,

asupra sigurantet cu care ueidelt cea mat mica pasare.Ea intelese observatitmea.

Eu nu ve fac do loc complimente in privinta ve-natern.

Si nicl in privinta atentiunet co se cuvine sa avempentru femei, asa ?

A... nu zic asta.Credeti-me ca me asteptam atat de putin sA gasesc

o femee de distinctiunea si gusturile d-voastra in padure,in cat, in adever, am cadut in groseala pe care mi-o rca-mintitt atata delicatete.

Asta dovedesto atunct ca sunteti bun numat enfemeile de oare-care conditiune. Si cu ?...

Me ved biruit pe drumul acesta si deci apuc altul.Mai intaiu da'nn maim si sit devenim bunt prietim.Eaq intinse Juana. El o apnea en amendoub manila hu

vorbi: voesti sit cantam ceva la piano ?Bucuros, dar aici nu ved nici un instrument.E in camera mea. Daca nn to suparil sa trecem

acolo.Ea state putin la indoiala. Dupa, aceea so nita in ochii

parend ca vrea srel intrebe ceva. Linistea en care oprivert Deparateanu o hotari slit intre.

Acolo se asedara la piano si incercara eate-va din bu-cittile earl se gaseau la patru maul. Uncle mergead maiusor, allele mai greft, si adosea erau silitl sa inceapA sisa reinceapa aceeasi bucata de elite zece ors. In cele dinurma ea se scula sa piece.

Biblioteca men, itt e la dispositie, domnule veniitor,zise Deparateanu.

stilt

nth

cu

celel-alto

Int,

ni

all

92

Iii multumese, die Pianist, dar cu nu citese de catcarp germane, neounoset:md do cat foarto Nth) limbafrancesa.

Do ce ?Fiindca tata-need a gasit de cuviintii sa me tri-

meata sa'mi fac studiele la Lipsca. Si to incunoscintez,ca chiar dintre cartile germane, tole cu morti, cucu amoruri desperate nu'mi plat. De Herter si de Faustsa n'aud. Poate ca Nemtil mi-au stricat gustul, dar n'amco sa fac. Si apoi acum, adaoga cu oarecare veselie,min marit, si nu'i bine sa'ml umplu capu de zizanil dofelul asta.

Doparateaau sa striinse la piept si se trase putin inapol.Si eu credeam ca nu Nato fi ceva inai mare, mai

ublim, mai vulturesto scris de cat Faust, adaogd el. Eo suflare do geniu selbatic, care a produs aceste versuriartletoare ; o lumina scaparata de creerul unui Dumno-()en, care a vonit sa aprinda ideile acestm Om Doge ;o un fulger de cugetare ; o imparatie do vorbe fruinCise,can sa inlantuesc, so strong, se armoniseaza Ca noteleunor glasuri din ter...

Si pe eand el vorbea, ea so aseqa din non pe un scaun,pitrUnd cu total obosita si cuprinsa do un sir do idoltriste. Pentru un moment i so parea lui ca ea voia sitplanga. Ea'l intreba privindu'l adanc

Cunosti limba luT GOthe.N'o cunosc bine si'mT pare rou. Am insit o foarto

bunk' traductde a lui Faust, in frantuzeste, do Gerardde Norval.

Cate-va secunde el se uitit in ea si on la el fart graiusi fara suflet. Dupa aceea ea'si scutura capul ca cum arfj fest coprinsa de un vis greoiu zise ridOnd

rand),

93

Toate cunt povesti. Pentru not e scrisa viata dupa,pamont, si nu trebue sa ne exaltam mult, cad putemcredo intro fericire care nu ne e data. Omul e robulviitorului si al intemplarh... MO due. La revedere vecine.Vii la, nunta mea, nu asa ?

La revedere ? Unde ?La vOnat sau la plimbare. Maine viu prin padure...

se intelege daca'inT dai voe. La revedere .., In revedere...Si ast-fel disparu in camera unde erau adunati parinth

sot si at Int DeparAteanu.

Fata pitarulut Votrea era una dintre rarile femet depe vremea aceea. Cu instructiunea pe care o avea, adusain mijlocul familiel sale, era de tomtit sa nu devie ridi-cula sad sa nu castige aeon obraznicie de mostenire careso pastreaza Inca, in toata, intregimea sa, prin mareparte din familiile boerilor nostri de asta-zi, si care face,din barbatul sad femeea, bolnavi de aceasta boala gran-domanica, fiintele tole mai desgustatoare.

Pe atunci scoala domnulut de Lainartine era in floare.Fie-care femee de putin gust, trebuia sa stie po dina-fara Crucifixul sau Lacul, si trebuia sa, alba sub pernavolumul Grazielei or a lm Raphael sau col mai putInsuferintele junelui \Verter de GOthe. La nol, cati-vadintre poetii pe cart iT aveam, si in deosebi Bolintinenu,urmad aceeasi tale. Elena sa trecea din many in mina,si paginile ei emit sorbite de cititoare en o adevcratasete de Whit. Mare parte din femeile noastre avead catenn vis cn uncle brune, care le scapa din inneenri, ca pe

El.

04

Iulia, Raphael, si mare parte iarasi cantau in singura-tate strofele Elenii :

Cand din lumi to ye, duceSi vet fi to intrebatCc -al racut parfumul dulcoAl anilor ce-an sburat,Cauta a face stiroCa-ast parfum desfutatorL'a sorbit cu fericireGura dulcelui amor.

Era de temut ca Mariea sa nu so bolnavesca de acestlirism contagios, care facea sa plant or cc urma de on-ginalitate, or ce trasura distinctiva a caracterului, si carenu lasa de cat o uniformitate de pose languroase, mo-notona ca or ce uniformitate. Ea insa, fie ca veselia erain firea sa, fie ca scoala germana o pregatise contra aces-tei suflan de vent tragic, remasese cu toata originalitateaverstei si a caracterului sou. Afara de aceasta, intele-sese ca fondul vieth noastre este adesea trist, foartetrist, si ca data nu am cauta sa zugraviin pe acest ta-blou razele luminoase ale surisului, am imbetrani ina-into tie time, sau ne-am purta cu atata greutate sarcinavieth, in cat ne-am bucura sa murim do o mie de ondo cat sa traim odata. Cu toate astea, cand un lucru oatingea mutt, linistea si veselia sa se stingeau ca nistescantei efemere si o durere surda h coprindea sufletul.Atunci fugea in odaea ei si plangea do amarul zilelorpe can nu le putea sari sau contra carora nu putealupta, si sta singura paint ce trecea impresia cea dare-roasa care o Meuse sa planga. De cele mai multe onse aseda la piano si prin lung' acorduri isi imprastiagandul eel trist, sau canta incet, acompaniindu-se sin-gnat. balade elvetiane, invettlte de la o guvernant a a sa

95

din Cantonul Uri, pe care o lasase la Viena, in drumulce'l faense In intoarcere in tarn.

Era intoarsa in tarn de un an.Parinth,

Modestia si veseliaee placuse la toata lumea. foarte bogati, erauhotariti sa o dea dupa o persoana sus pusa. Pe atuncise afla prefect in judetul Teleorman un oni, despre carese vorbia ea de o inteligenta exceptionala. De si camcopt si fara multi invetatura, se zicea de densu ca aveao fineta si un tact in conducerea, trebilor publiee, care 6.1menia sa ajunga molt departe. Se numia Tache Horea.

El o veduse, si in inima lui se desteptase, cu furia pri-melor impresiuni, dorul de a o avea, si de a o avea numaipentru el si viata lui, de a o avea pentru tot-d'a-una. Paramulta greutate, lucrurile se hotarira intro socri si ginere.Cat despre mireasa, ea spusese dinainte ea dintre tots:pretendenth alege pe eel ales de parintii sei. Se si &tenlogodna in iarna venirii din strainatate si se hothri nuntapentru lama de care se apropieau. Ast-fel steteau lucru-rile cand am inceput aceasta istorisire.

A doua zi, dupa ca o intalni, Deparateanu pleea in pa-dune. Se inverti cata-va vreme dupa un card de turturele,earl el inselau, aseundendu-se pe verfurile color mai inaltiplops printre frunze ; intr'un ostenit, se aseda ino vale recoroasa sa manance. Prin mijlocul padurei eraun drum si prin funclul vale o earare. Pe cants scoteadin geanta merindea, audi in vale done glasuri sonorevorbind, si, intindendu-se, vedu pe Maria insotita de unbarbat bine imbracat, care parea face curte inteunchip foarte intim dar foarte deosebit. Ei mersera ast-felpana cetera in drum, unde o trasura, cu patru cal si patruvatasei, astepta. Dupa echipagiu, Deparateanu ii incliipuiea personagiul care insotea pe Maria trebnia sae tie pre-

tarclih,

'11

at

96

fectul, si gelosia poate, i1 indemna sa faca aceasta reflectiune :Ce stare de lucruri... Mai atatia oamem inhamatila serviciul stapinului cat' cal la trasura!

Logodnicul plea, cu o vedita parere de red, ear ea re-mase prin padure, singura uitandu-se pe verful copacilordupa pasen, sau intintlendu-se printre vita selbatica, dupalaurusca, or dupa frunze atinse de bruma, can pareauturnate in bronz, atat erau de netede si de tan. Cu frun-zele se gatea la cap facendu'si un fel de coroana argintiecare se rezema pe fruntea el ca pe fruntea unei statui.In adever, era maret, era de o selbatica poezie a vedeape aceasta femee ratacind prin fundul until codru urias,fara stop fara frica, fora calauza ; mergend unde nici eanu stia ; lasand adesea sa treaca, pe de-asupra'i paserilepentru can era venita, sau oprindu-se la elite o vale siodihnindu-se pe patul de frunze cazute, care '1 pregatisetoamna, si tomnile trecute; lasand pusca alaturi si re-manend zreme indelungita inten muta contemplatiune,contemplatiune care adesea o nemultumea sau adesea ofacea fericita. Firea intr'o padure e mai bogata si maiacasa la densa de cat on undo, si firea e buna primi-toare pentru cei ce o cauta si o inteleg.

Plueratul uuei mierle facu pe Maria sa'si uite frunzelodo coroana si sa, pue mama pe pusca. strinse rochiabinisor imbrejurul corpnlui si pleat in directia sgomo-tultn. Cand se apropie de pasare pregati ti pusca sadea, o detunatura so amp din apropiere, iar pasarea pleatipand prin cuingelo de alun. Ea se intoarso repede spropart ea de uncle descarcase pusca si vctiu pe dealul din

slot

97

dreapta fumul pe care el produsese praful. Se urea printrecopaci pana la densu si dete de Deparatianu, stand josfoarte linistit si pregatindu'si masa.

A ... d-voastra ? Platiti foarte bine alt-fel 1.6111 carevi se face. Moneta pentru moneta, zise ea, trernurandu-iglasul de manie. Numai tine a fost venator poate sticata furie iti poate incapea in suflet pentru o ast-fel decatastrofa.

Nu, doamna 'Gina. Am volt numai arat cat toinvenineaza de mult un lucre asa de mic ea fuga uneipaseri, si prin aceasta sa to fac a'rni erta chipul putincavalerese, cu care to -am intimpinat in ziva d'antaiuDar cum se face, ea asta-zi nu esti imbraeata barbatesce?

Stiam ea o sa to 'ntalnesc.Da, stieai zise el cu miraro, si de unde ?Adica nu.... 'Ali inchipuiam ea o sa venezl asta-zi,

flind-ca'i vremea frumoasa siA, da Apoi o pofti la masa cu el. Ea se asetla pe

iarba si lua un pahar de vin fiindu-i sete.Ne cunoastem de mult, h zise el, .si cu toate astea

nu mi-ai spus nisi -odata cum it cheama pe viitorul du-mitale barbat.

Cum, nu 'I eunosti ? Era adinioarea cu mine pe vale.Prefectu judetului : Tache Horea.

Am audit ca e un oin foarte deosebit.Asa pare a fi. Eu nu'l cunoc Inca destul de bine.Si cu toate astea peste o lung on doue o sal lei

de barbat.Ce face cu asta ? on -rare ar fi barbatul mod, trebue

sa'l respect. Eu asi fi volt sa nu in marit nicl ()data,dar data trebue sa me marit, prefer sa ieau pe omul alesde parintii mei.

7

sail

98

Aveti frumoase teoril.Ea se uita lung la densu.

Ata ucis ce-va asta-zi, it intreba.Mi-am ucis uritul.0..., asta deja este ce-va. Si ell, din potriva, mi-am

m'arit amaraciunile.Ei isi vorbiau ast-fel, la plural saula singular, dupa cum voiau a fi mai intim' sad maTceremoniosi.

Co fel, si d-voastra aveti amaraciuni, zise Depara-teanu ; d-voastra care sunteti zimbetul schimbat in fe-

meie, raza vesela a resaritului care aduce vazduhuluicele d'antaiu glasun ale ciocdrliei 9

0..., domnule, me judecat1 ca poet. Ed sunt o simplamuritoare.

Chiar simpla muritoare fiind, sunteti intr'o stareatat de exceptionala, in cat amaraciunile nu ye pot tur-bura viata. Sunteti rota foarte tenera, foarte vesela, avetiavere, aveti viitor, ye maritati

Si oare toate astea nu le -ati putea zice de d-voastrainsi-ve ?

Mara ca eu nu me marit.Mi se pare ca n'ar trebui sa ve spuiu eu, de acel

ce-va necunoscut in inima omului, care 11 imprastiedurile pe toate drumurile ; care sufla in panzele vieteisale ca un Austru de nefericire ; care aduna de-asupracapetelor noastre non formati din aburii suspinelor °me-nirii ; care ne inneaca cugetul intro noapte intunecoasaca intr'un rnorment. Femeea, domnule Deparateanu,are adesea nemultumin, pornite din starea sa de pasi-vitate pe lume, din delicatetea cugetelor sale, din visurilesale fara sfarsit si prea man..., prea man, me intelegi,zise ea apucendul de mina.

gan-

99

Asa cred, respunse el cu oare-care receala.Cum asa cred ?Zic asa cred, fiind-ca poate nu team inteles destul

de bine. 1.7n vis mare...., mat mare de cat un prefect, ecam cu greu ; numai un vis cu portofoliu ve poatescapa.

Aceasta amara ironie, din partea unuT om despre carecredea ea ea putea, mat bine de cat ors -tine, s'o inteleaga,cadu ca o picatura de apa reee pe inima et aprinsa. Se -seula iute si voi sa piece, insa o pornire stranie de lainima it stringea toata fiinta ca intr'un cerc de fier, si opodidira de-odata lacrimele intr'un plans adanc. Ast-fel,remase in loc, cu capul in maim, suspinaud.

La vederea lacramilor, sufletul bun si iubitor al poe-tului, birui hotarirea sa de a chinui aceasta curata fiinta,care nu cauta de cat o creatura care s'o inteleaga si careiasa'si destainuiasca toate visurile inimel sale. Se scula d,jos si se duse la dimsa, trectlindu'si un brat dupa talie,iar cu mina cea-l-alta apucand'o de maim

Mario. ..., it zise incet, sunt un egoist, un nebuniarta-me. Credi tu ea nu team inteles, sau ch, nu am simtitaceea ce ai simtit si tu, sau of tu 'mi esti straina ? Nuat priceput, ca nu to -am putut vedea insotita de un omnecunoscut, fara ca sarpele parerei de reu sa nu me muscede inima ? Nu at inteles, ca esti pentru mine visul intru-pat a'l tineretif mole, speranta mea, bucuria mea 9

Spune'ml Mario, nu at inteles ?Ea tacea. 0 dulce tremurare it coprinsese toata fiinta

si simtia ca la focul vorbelor lui, tot trecutul si tot vii-torul se amestecau lute° noapte intunecoasa ; ca tutu!se pierdea si din toate nu remanea de cat el, un singurom, Deparateanu. Atunci isi intinse bratele si'l coprinsa

100

de gilt, stringendul la pieptul et si soptindu'i vorbe farasir :

Alexandre..., iubitul meu, tu me iubesti, me iubestinu'i asa ? Spune'mi, poete, canta'mi musica acestm en-vent.... Ah! cat e de dulce a iubi. 0..., doamne, a iubiasa, de mult-si a muri, asa de curend

fii ast-fel se rezeina pe umOrul lui, netezindu'i buclelepo frunte sau sarutandu'i manile ca unut copil.

El o aseda pe iarba langa densul, luandu'i capul inmint si sarutand'o intro nesfarsita imbratisare.

Mario, draga men, in fata acestor copaci can no redsi ne umbresc, itt jur ea to iubesc cat poste inima measa iubiasca. In viata mea toata me voiu inchina numehntOu ca numelui fecioarei.Dupa aceea rosti ca o sentintaaceste cuvinte : Acuma pot muri. can am whit in adorer.

Daca vet muri tu, eu me vein omori.Nu, draga mea. Du voiu trai si tu nu to vet omori.

Vol vedea ca viata noastra e plina de fel de fel do mizerh.Vol intaliti fel de fel do figun. Vet avea coph. Vet matiubi si poete.. vet mai fi whit i. Yet imbetrani. Dar sastir Ca nimem nu to va adorn en o mat oarba credinta ;in inima nimerui chipul tett nu se va sapa, mat adanc,mai yin, mai nesters, do cat in inima men. Melancoliam'a luat do tiner in bratele ci si m'a crescut trist. Desi me vedi adesea omorandu'rm zilele in orgii si arun-condu'inf viata tuturor ghimpiilor, sa nu me judeedcad aceasta o fac ca sa imbatranesc mat curand. ea same sting mai lesne. Pare ca e s Tis ceva in destinatamea, care me poarta do mina pe la portile tutulor sufori-torilor, pe la wile tutulor fiintilor triste. Adesea simt ovie trebuinta de a fi atins de ceva dureros, de a aveaceva pentru care sa sufer. Credi care ca me pot intelege

reu,

101

eu ?Vei sti insa. ca nice odata sensatiune maidulce, durere mai placuta de cat a iubirii tale nu nit -aatins sufletul. Spune'im Mario ea nu m6 vol uita...

Si prin umbra deasa a padurn se furisau raze de soaretomnatic, incununand dragostea acestor doua suflete ti-nere, menite, prin aspiratiunT, prin crestere, prin spirit,a trai vecinic unite. vecinic nedespartite. La ran si ranintervale, cadeau vestejite foi do ste,jear, cu o musicatremuratoare, spunendu-le do sfarsitul unei viotI epbe--mere. care din aerul liber cadea pe umedul pamOnt samoara. Vieata si iubire este pentru frunze ca si pentruoamem: uitare si moarte e pentru unit ca si pentru altil.Ventul trecea pe sus, pc crestend plopilor, ducend inzborul Iui plangerea ramurilor desfrundite sau tipetulprigorilor.

Alexandre, ii zise ea, nu uita ea ne-am iubit toamna.Ai vedut, tu, cum in cele din urma zile ale vietn sale,firea intreaga straluceste cu o lumina mai aprinsa ; viatasa se gramadeste toata catre inima, catre paduri, si acoloagoniea e lunga, e sfa,-,ietoare. Cele din urma zile detoamna sunt pentru natura ca cele din urniti minutepentru un phtisic. Dupa aceea adaoga Meet, ca vorbin-du'si sie'si : In anu natura intinereste iarasT si veseliarevine, dar la anu, oare iubirea noastra mm revine, tine-retea noastra se mat intoarce...?

De co cugeti ast-fel, it zise el incet ?Eram inca foarte tenOra °and imi aduc aminte sa

to fi vedut la Dresda, pe malul Etbei. Venial de In cm-.telul Pilnitz, si am credut antaiu ea esti Roman, dupaun oare-care aer de mandrie si de nobleta, dar audindu-tevorbind atilt do curat o limba straina, to -am luat dreptFrancez, si, cu parere do rOu, a trebuit sa uit acea videnie

insu'ml

102

a copilariel mole. Intorcandu-me mai pe urma in tara,mi s'a vorbit de tine, si in portretul pe care mi Pa facutmuma-mea, te-am recunoscut. Porte vei zimbi, dar deatunci team visat, te-am asteptat... 0, Alexandre, to iu-besc ca pe sufletul meu.

Si aceasta musica de vorbe dulci continua pana catreseara. Pe cararile padurei umblara prinsi brat de brat,spunendu'si poema nesfarsita a iubirei, poema eterna.In mijlocul codrului era un stejar betran, care's! intindearamurile in aerul liber ca un semn de bine-cuventarepentru cel ce veniau sa se adaposteasca la umbraIn coajea acestui stejar sapa Deparateanu un A si un M,peste car! vremea a asedat alto straturI de coaje, dar earlmarturisira timp indelungat de iubirea lor.

La coliba padurarului se despartira fara nici o vorba,de frica sa nu'l inece plansul. El zise incet :

Maine.Ea repeta si mai incet :

Maine.

IV.

Cate de aceste maim nu aii trecut in viata fie-caruiadintre no!, si cate zile si cate seri nu am asteptat fie-care sperand si numai sperand. Cartea necunoscutului,sad mai bine necunoscutul in cartea destinelor, este,pentru sermana fire omeneasca, cea mai buna introductie,pe care autorul putea s'o dee operil sale. Daca ne-amcunOste viitorul; data am sti, ce ne aduce ziva de maine,placerea si fericirea instest nu ne-ar mai atinge de catfoarte putin, si am trai privind propri9a noastra vieatAca o haina atarnata de umern altuia.

el

lui.

103

Un maine de toamna, en raze reel, cu brume, cu in-galbenire de foi, vent, si dupa el venire altele, lard caDeparateanu sa o mai vada. La:9 Novembre: ea se ma-rita si plea in Bucuresti. El cautit sit se incredintozepe sine instill ca ceea ce a fost a tinut de o poveste ;ca el n'a simtit nimic ; ca chiar data a simtit, asta-zi auitat tot, si ca, are alt scop viata omeneasca de catde a iubi.

Starea miserabila in care se gasia teranul clacas 61atinse cu deosebire, si, fiind-ca se hotarise sa lucrezece-va pe lume, ceru sa i se dea o sub - prefecture si i sedete ceea ce cerea.

Nu mult insa dupa ce incepu slujba, v6zand oa-menu' de care era ajutat in lucrarile sale, vedend stareainapoiata de invetatura in care traia teranul, vedendgusturile de rasluire ale mai marilor sei, isi dete dimisiasi plea intr'o lunga calbtorie prin lume. Mai mult insade cat toate cuvintele pe cari si le da el, era nevoeasufleteasca ce o simtea de a fugi de locurile unde inatat de scurt timp fusese atat de mult fericit si de a'siocupa cugetul cu alte idol, de a da sufletului sell a.rdbtoralta ocupatie. Plea din tara pentru dol ani si umblatot Occidentul, oprindu-se prin orasele marl, contemplandlocurile frumoase, admirand bogatia si arta pinacotece-lor, splendoarea gradinelor, luxul palatelor, numal sinumai spre a's1 isgoni uritul, care it insotea ca o caraulanetrebnica on pe unde mergea. La Dresda se opri maiInuit. Pe marginea podului intania adesea cugetator,inchipuindu-si ca Mi:sset cum in ceasul calmului uni-versal, in recoarea si umbra noptilor femee dorestesa, fie iubita. Atunci ar fi voit sa poata intoarce timpulen cati-va and inapoi, ca sa o yap, pe densa stand vi-

orl-ce

.

tsi

104

satoare in locul lui si privindu-1 cum trecea pe langa eacu toata vioiciunea celor 20 de an' ce'i avea.In Mun-chen, in Colonia, in Franciort se opri poste tot, obser-vand icl Rubensurile celebre, colo catedrala cu turnurilegotice, dincolo canalul La Francfort voi sa

preotulutvacla locul

uncle marele Gothe inselase pe rata din Sesen-heM, pe frumoasa si dulcea Frederica sau Margareta sauGretchen, cum o numeste el in al doilea si al treilea,manuscris a lui Faust

Peste tot cauta un mijloc de a so lega do ce-va, cusufletul sau cu inima, spre a nu se ma' gandi la trecutulsi la tara lui. La Paris it v6dura Meth, in toamna anulmal doilea, cautand locurile cele ma' retrase, bibliotecele,museele, Luxemburgul, sau de-odata aruncandu-se invortejul viete" destrabalate, on urmarind cu furie des-baterile parlarnentului francez, nelasand sa'k scape nicko sedinta. Dimineata se ducea la -Versailles, spre a seintoarce seara cu cohorta deputatilor si a senatorilor,car' discutau, se agitaii, gesticulau in tren spre marealui parere de bine, caci in toate acestea gasia linisteasufletului, uitarea trecutului. Numai alto odata, candprivea distrat pe fereasta vagonulul, chipul Marie' i seinfatisa cu toata, gratia si curatenia care '1 deosebea,parca ar fl voit sal judece de ceea ce face si intrebeunde merge ; iar luk ii trecea prin singe un curent cald,electric, care it facea sa tremure. De-odata disparu sidin Paris. 'L intalnira unit prin sudul Frantei, intarziindpe cheiurile Marsiliei, sau retacind pe vaile Rhonului,prin Savoya, pe la Niga, pe tot litoralul Mediteranei, Caun om care nu are alt stop pe lume de cat de a se vitaintr'o panorama vie, al carm surup cu tablouri este pro-pria sa viata. Adesea se hotara sa remae pe cite o

sal

105

stanca selbatica si sa traiasca o viata de poveste, caMonte Cristo, sau sa so invoiasca po vr'o corabie caresa nu'l apropie de uscat intregi. Iarna anulm aldoilea o petrecu, con mat mare pate, in Milano si laRoma. In sudul extrem al Italiet audise de tall-tarn eelvestiti, si se cobori intr'adins, din poste in poste, prinCalabria pana in Neapo le. Po atunci banditul Roco dellPisa 1st avea inca tovarasit imprastieati prin toate coti-turile tern si el spera ea poste va da piept cu vre-unuldin acestt Vim de munte, pe cart inchipuirea sa de poetii zugravea Ca pe niste Hernam isgonitt din drepturilesi palaturilo Ion, si siliti a trai ea vulturii din prada. Nuintalni insa nisi picior do bandit. si, dupa cata-va vremede seders in calla tarn a Lazaronilor, gustul seu fan-tastic it imbarca pe un mic vapor nemtesc, cu care plecaprin Archipelag si urea baia Triestultu, pana la portulcu acela'st nume. Acum insa incepea osteneala acesteiviete fara odilma, si cu dOnsa venea si dorul de tam. Peuncle se mat oprea acum, sta mat mult. cautand a'stodihni spiritu de atatea impresium, de atatea sbuciu-mart, cart toate, reduse in starea de suvenirt, se gra-madeau in mintea lut, ca apele unm parau la cascada.Cu cat trecea mat mult time, cu atat iubirea ii remanea,mat curata si mat poetica, asemanandu-se in vieata luicu un nouras singuratic pe sticla cerulut senin Incetucu incetu pasiunea sa se prefacu intr'un sentiment dulce.Floarea se vosteji si nu remase de cat un parfum deli-cios, martor al vietet sale trecute.

Catre prima -vary se intoarse in tare, mat betran cudot am de cat intiiziase prin calatorit Tatal sou, a Ca-nn singura bucurie era prin ul sou copil, it priori cubratele deschise, marturisindu4 Ca data va mat pleca

luni

106

()data, la intoarcere nu va mai gasi acele brate parin-testi earl sa'l primeasca.

Pe atunci Voda-Cuza, eel din urma dintre Voevodl, acelCuza caruia datorim toate libertatile si toate institutielenoastre, incepuse reformele sale si avea nevoe de°amen' supusi, pasivi, cum era fostul prefect Tacherea, ajuns director in ministerul trebilor din gall, sadde baetl finer', cu idel liberate, cu inime marl, cu capa-citate cum era Deparateanu.

Peste cata-va, vreme poetul fu ales deputat, spre mareabucurie a tatalui set". El Irish, de si tenar si entusiast,avea oare-care remuscare pentru graba cu care primiseaceasta mare sareina, aceasta inalta incredere, pe careDomnul si alegetorii see i-o dedese cu atata buna-vointa.Experienta anilor din urma it invetase multe lucruri ;intre altele a nu se mai increde cu usurinta in fagaduellstraine, si in propria sa pornire, de cat cu foarte multireserva.

In sfarsit pleca la Bucuresci.

V.

Era prin luna lut Decembre. Bucurescil inotau intr'omare de noroiu amestecat cu zapada, care facea mersultrasurilor aproape primejdios. VedeaT pe podul Mogosoie"lungi siruri de cupele pantecoase, trecend in procesiune,en arcurile for ruginite in forma de S,sau trasuri lun-garete cu capra in slava cerulul si la, spate cu doll() cu-role incruci sate, can le dau aerul unor diplomat] legatela gat. Toate aceste trasuri morgeaU, stropind pe tree&tori, la teatrul Bawl, unde o trupa italiana aduna dopatru on pe septemana, toata lumea eleganta a capitate'

'siKo-

deosobite,

107

noastre. La lumina felinarelor si a lampelor de la, feres-tre se vedeau coborandu-se femei in podoabele cele maialese, cu cute patru randuri de margeanun pe cap, cubuclele incretite .si ridicate d'asupra urechilor, ca nistaman paravane arnenintatoare, cu rochiile umflate si ba-toase de stau in picioare singure, cu pieptul deschis sauinrhis pana sus intr'un ciupag cum se zicea atuncila CathOrine do Medicis, lung si colturat, de sub carescapa, in adeverate value, matasea foilor. Acesto dame,Is bratul unor cavaleri cu pantaloni cadrilati si strinside glezne, ureau scarile teatrului vorbind o idioms cu-rioasa, o amestecatura de grecism cu frantuzisrn si La-tinism, care se chema linzba Romdneascd. Era demn dev6dut coprinsul salii in parter : o ondulatie de capete simai man si mai mica, plesuve, stufoase, urnflate ; unelecu cararea is dreapta altele la stanga, cu acroschiuri,cu zulufi ; unit purtand barba pe sub talc' si in lap',rani, altii numal barbisoane, alth un fel de piscoturl pelanga urechi, si altil impachetati in haine nemtesti, cannu le lass miscarea destul de libera.

Se vedea pe ici pe colo cat() un privilegiat, imbracatdupa gustul francez, sad cite o femee facend luminaprintre aceste intunecoase si ridicole papusi. Cand eleapareau, toti ochelarii si ochii liberi se indreptad spredOnsele cu mirare, si adesea cu oare-care scandal, pentruintroducerea vre-unei rochii mai strimte sad mai decoltate.

In seara aceea so juca Crispino e La Comare. Depa-rateanu era in sala. Pe la mijlocul actului antaid soivira intr'o avanscena doi barbati si o dama. Unul be-tram, in fermenea de matase, cu scapa si cu taclit ;

mai tOnar, cu haine evropenesti,iar femeea, de ceamm desavOrsita eleganta, intro rochie de faille albastra.

col-bait

108

Ea veni piing in marginea louh, facu cote -va usoare mul-tumiri din cap celor cc o salutau, si se aseda cam inumbra, punendu-se sa priveasca si sa aseulte cu tot cli-nadinsul bucata care se canta. Aceasta femee era diuna.Maria Horea.

Dupa cc trecu actul, ea se puse sa priviasca din nonprin parter si sa examineze Cu luare aminte toate lorile. Cand ochii ei capra pe Deparateanu, tresari, darnu paru surprinsa de loc. Ea, do sigur, s'asteptavacla. El se vita ganditor la zugraveala dupa cortiva,si rare on se intorcea sa priveasca lojile. Odata. voindsa iasa, zari o umbra eleganta intro avanseena care '1facea un semn prietenesc din mama, parCnd cheamala densa. 0 recunoscu Inima i se lovi en atata puterein piept, in cat fu silit sa se rezeme de un colt de bancaspre a nu cade Ea L.. 0..., cute nu '1 reamintea aceafigura pe care cugetarea 1st intipanse poezia sal..

Se duce in lojea et. Fu primit cu toata bunatatea sigratia Mariea. Il intrebara de caletoriele sale, do pan*set, do impresii, de poezii, de hotarirea cc o luare de aremanea in Bucuresci, si el la toate nu respundea decat prin monosilabe, ne putend face alt-fel, diu pricinaimpresiunet pe care o simtea alatun de densa. Marieael observa cu un zimbet care se descriea pe intreaga safigura. Cu instinctul seu do femee, ghicise ca era iubitasi cu tot focul inimet hu Deparateanu. Aceasta itincununa frumusetsea cu o aureala de raze dumnedeesti,pe can soarele speranth le redestepta in sufletul et. A-cuma ea an mat semana cu Marlea din padurea Depa-ratilor; nu mat era acea flinta harnica si nebuna dupa,vOnat; acel copil cu ochif man si fata rotunda, care seontusiasma pentru fie-ce lucru. Acum era o femee ta-

sal

cal

.

iubita

109

cuta, parend in versta, cu figura ostenita, cu privireaintarziata, cu fruntea neteda. Numm ochii mai erau ace-iasi. 0 sfarsenie de nedescris sta intiparita pe fataca si cum ar fi avut o durere a sufletului, fara leac, cares'o faca vecinic bolnava. Vocea ii era tromuratoare cisfioasa. Nu vorbia, de cat cu foarte multa rezerva, sicand vorbea glasul see o destepta ca dintr'un vis. Frun-tea era alba, Malta si neteda. Pe (Musa buclele negreso profilau ca pe o hartie curata, parend ca vor sa aperedo privirile profane acea paging, pe care cugetarea seintiparea ca o poema. Tristetea acestei figuri se impras-tiea ca prin farmec, cand razele unui surfs, amic al lu-mei intregi, venia sa incununeze cea mai frumoasa gurade femee.

Dupa ce state putin in loje, Deparateanu pleca faga-duindu-le sa mearga a doua zi wig El bags, doseamy lumina care se zugravi pe figura Mariei cand itvadu, dar graba cu care'l chema in loje si invitatiuneapentru a doua zi, nu si-o explica, de cat ca venita dintr'oindiferenta sau dintr'o prieteme, care era departe de amai fi ceea ce fusese odata. Cu atilt mai bine, isi ziseel &Wind Cu toate astea inima i se umplu de o ama-raciune neinvinsa. amaraciune pe care o simtim tot-d'a-una, din pricina egoismului nostru, cand numai suntemiubiti, chiar de fenieea pe care o uram.

A doua zi se duce la dansa Era pe la 5 ceasuri searafarna, la ora aceasta, intunericul incepe intinde za-branieul sell de doliu peste lume. Maria sedea la o fereastracu o broderie in maim si parea foarte cufundata in lucru.Era singura. Deparateanu fu introdus cu multa cere-monie de un fecior in livrea, care de la use se retrase.Ea nu'si ridica privirea asupra lui de cat cand era aproapede densa.

et,

sa't

a'st

110

A.., domnu Deparateanu...Da doamna. Am voit sa ye veld si am profitat de invi-

tatiunea d-voastra facuta cu atata buna vointa. Nu v'amvedut de mult. Sunteti bine ?

VLF multumesc, sunt destul de bine ca sa'n-ii potduce grijile vietii. Doctorii spun Ca sunt anemica. E ade-verat ca me simt mat slaba de cat alta-data, dar timpulindrepteaza toate.

Si sterge multe... Ea se uita la densulSunteti de mult in Bucuresci, d-le Alexandre ?De o septamena doamna.Am audit ca tarn vo trimite in Camera. E o fru-

moasa misiuneimbunatatit

pentru un om tenor si inteligent. Avemde o multime do lucrun. Si se puse ainsira indreptarile ce erau de facut, cu vervit si o pasiunede om politic. Vett avea sa literati in cea mat mareparte pentru imbunatatirea starii teranului, pentru face-rea de ;coil publice, pentru indreptarea finantelor, pentruincuragiarea literilor si a poesiei... Apropos ! Ce -at mat iu-crat nou? N'am mat vetlut nimie,.Apoi drumurile si agri-culture care e siugurul nostru isvor de bogatie. Sa (hittavant industries si scoalelor de ineserii.A ! ... in Ger-mania! ce regula ce desvoltare in arte si mestesugun.Nu mid indoesc ca si in Franta o tot ast-fel.

El o privea incremenit. Hotaritor lucru, ea, traind cuun om politic, multumita pasiunei ce pun femeile intotul, devenise un adeverat leader, apdrator al tutulorideilor de refound.

Vd mdrturisesc ca ati fi in camera mult mai la loculd-voastra de cat mine. Eu nu aduc de cat multa buna-vointa si entusiasm. D-voastra ved ca aveti un plan re-gulat de mersul treburilor si e de crept ca att lucra cumat multa siguranth,.

111

Din causa prea multei vorbiri ea ostenise si o roseatavie i se urcase in obraz, martuara a vioiciunei cu caresimtea toate lucrurile.

El se sada si se plimba prin casa, pe cand ea dna,vorbia. Deasupra unei console era un portret mare, Inca-drat in mine de aur, care o infatisea pe ea, in haine demireasa, nalta, zvelta si suridetoare, cum era in zivacununiei. Deparateanu privi lung acest portret, faramai respunde.

Negresit, adauga ea, negresit vet' avea de induratmulte deceptium, veti intimpina multe indaratnicii, vetida nastere la multe animositati ; dar acestea sa nu yeatinga catu'si de putin. Ati asistat de sigur la yre-o se-dint.a din marile parlamente europene si ati avut prile-giul sa cunoasteti ce insemneaza lupta do partide. Decand v'ati reintors in. tara ?

Da, doamna, rospunse el distrat si privind Incaportretul.

Ea se scula si se plimba inset prin casa, continuanda vorbi din cand in cand. Deparateanu se intoarse si seuita la densa, spre a observa deosebirea ce era intrecadra si femee. Ea surprinse acea privire adanca, si calda,care venia, din ochii lui ca o raza de soare din soare,si o mana nevezuta, puternica, o ducea spre el, cum duceuraganul o pasare spre mare. Nebund, tremuratoare, seapropia de densu si isi lipi capul de umerul lul, privindimpreuna portretu.

Sunt eu Me mai cunosci ? ii zise cu vocea stinsa,am imbatrenit molt... . Si se lipea do bratul luf cu

respirarea greoaie, en sinul batend de puterea sangelui,care ii alerga prin vine, yid, arletor, tenor. Sunt toteti Alexandre,..

al

..

112

Pentru Deparateanu, o noapte cereasca se coborise dinvazduhul cald si ii acoperise °chi' si sufletul. Intinse omina coprinda talia. De odata un plans intrerupt, lung,suspinator, plansul inimei el, se audi, iar ea zmuncindu-sedin bratele lul fugi intr'o odae veci a Era datoria, care, unmoment coplesita de puterea simturilor, de imensitateaiubirei,i so redesteptase in suflet, ca un judecator nemilos.

Deparateanu remase inmarmurit, on capul pe mans,nestiutor do co mat era, de ce mai trebuia sa faca, dece dovonise ea. Dupa cote -va minute isl lua palaria siesi In scars intftlni o femee de serviciu pe care-o tri-ms°, spunendu'l ca stapana sa era bolnava si rugand'otot-odata sa vie sa'l vesteasca data mergea mai bine.Femeea, peste cite -va momente, se cobora spunOnd Canut nict un pericol. Era un lesin fara urmari, dupa cumadesea i se intdmpla stapane sale. Deparateanu pleca.

Ziva urmatoare nu fu de cat o continure a colei-l-sitesi color trecute : o zi fara lumina, fans soare, fara vista ;o zi moarta. Catre sears o slugs intra aduse o seri-scare. El o deschise cu nerabdare. Eata ce coprindea ea :

scriu aeeste renduri, pentru ca simt in mine odorinta nebuna de a to mat vedea, de a'td vorbi, de a'taspune o groaza do cugete si de simtiminte car' 'ml um-plu cape si inima, cum umple un cataelism ceresc albia

riu linistit.Supt in lume fel de fel de caractere ; sunt fel de fel

inimi, si in inimi sunt fel do fel de pornin. Pe toateacestea este un Rego nev'edut, locuitor al v6zduhului,care le uneste, le tese, to alcatueste ast-fel, in cat uneleies mat bine, altele mat reu, altele reu do tot Regele sochiama. hatardul. Nu zic is tamplarea, find -ca ea nu ex-plica destul de bine aceoa ce voiu sa inteleg.

sa't

Itt

unul

113

;,Data am trai intr'o republics, in care viata acestuistapanitor sa nu fie cunoscuta, cand am inchide ochii siam intinde mainile in aerul liber, cautandu-ne sprijinulvietei, tu ai fi aproape de mine spre r6spunde ; ellasi fi langa tine spre a mi face, pentru tot-d'a-una, sclavata. Dar, hazardul traeste

Te-am cunoscut Alexandre de patru ant. Te-am iubitasa de mult, in cat patru aui mi se pare putin spre acuprinde aceasta imensitate. Te-am iubit dar, dintr'o altalume, uncle de sigur am trait.

Am avut insa prejuditia ca tote oamenii din secolulmeu, si putina cochetarie ca toate femeile din zilele mele.Erau minute in vremile trecute, in can, ca si asta-zi,simtiam o putere dumnozeiasca care m6 ridica de pepament, si, intr'un vent de uragan, me apropia de tineInsa tot-d'a-una egoismul eel las nu me lasa siVti vor-besc. Daca atunci to -am fi intors tu si at fi zis eel d'antaiuo vorba, asi fi plecat cu tine in lumea mare, fara grijede viitor, fans temere de gura lumii. Vai !... gura lumii !Si oare asta-zi n'o cunosc ? n'o stiu cat cantaresee ? n'ostiu cat i se cuvine ?

Dupa ce ai plecat si en m'am maritat, a trecut o bucatade vreme in care mi se parea ca traiul meu e o fru-moasa piesa de teatru in care se zic bucata patriotice siincantatoare, dar care va inceta indata co se va 'asaperdeaua. Simtiam de atuncl, ca fondul vietil tale ade-vOrate nu era partea pe care mO inveta barbatul mens'o cunosc, ci alta, alta cu totul Prin aceasta nu voiusa vorbesc rOu de densul ; fie-care intelege viata dupa,cum o traesce si o simte dupa cum o intelege. Eu aminteles'o alt-fel si o simt alt-fel.

Am voit adesea ors sa'ti scriu, dar temerea ca poate8

Wmi

114

sa, nu to gaseasca scrisoarea mea oprit. Nici-odatan'am crept ca, m'ai uitat. Stiam ca me iubesti, fiind -ca,simtea cat de mult to iubesc eu

Asta-zI insa, cdnd to -am revopt, cand am trait intrei an1 trei veacuri de amaraciune si de unit, cand aminteles ca surisul bland a1 vietil noastre este iubirea ;cdnd temerea de gura lumii nu me mai atinge inteunnimic ; asta-zi, iti scriu ca sa'tI spuid ca to iubesc cape sufletul meu.

Am avut, Alexandre, nenorocul de a ne cunoaste farosa ne cunoastern. Hazardul ne-a luat pe fie-care de manasi ne-a purtat grin lumea pe care ne-o pregatise si pentrucare ne pastra ; tu pentru Camera si eu pentru saloanesi serbatorI. Insa nici unul nici altul nu eram nascuticu aceasta menire. Amendol eram poet1 : tu iii inbeaimusa ; eu to iubeam pe tine. Arnim tu umbli dupa sgo-mot dupa moment.

Alta -zi am sa'ti cor Inca un seviciu. Simt ca dad,to -asi vedea iarasi ; data mi -ai spittle o singura vorba ;daca, m'at privi inca, cum m'aI privi iori, toatd min-tea mea, ar peri si asi cadea ca o fiinta despretuita, Cacea din urma femee. Nu am asta -zi nici o remuscarepentru faptul brut al caderh. Dar, din toata fiinta mea,cat a suferit, cat a dorit. cat a asteptat, mi-a remas cu-rata iubirea, si ar pert farmecul acestei suferintI delicioase,data nu asi putea sa remaiu ceea ce am fest.

Voiu face ca septemana viitoare sa, plecam in Italia.Nu'tt spuiu sa mutt a me uita ; dar email, a nu me intal ni.°

Maria Horea.

VI.

Do sigur o Writ a istorisi povesti triste si mat alesamorun triste si nefericite. Dar banuesc ca din trot partI

m'a

insu'rni.

: en

115

ale omenirei, doue part' si trei sferturi sunt cei neno-rociti, iar restul fericitif sau nesimtitoril. Si, fiind-ca amintentiune sä public aceasta simpla istorisire, taut, pelanga adev6rul care a existat, sa spuiu lucruri can sa,intro in domenul intelectual si sensibil al color clout)part' si trol sfenun. Datoria mea de observator si decritic mi-o indeplinosc pe cat pot. Coea ce insa imi placecu deosebire in prosy este tabloul. A desena cu frasesi a colora en vorbe aceea ce este dat carbunelul si co-

in-lorilor, e tot ce poate surprinde si aprinde mai multchipuirea.

In cat despre naravurile timpului, sunt de parerea luiOctave Feuillet : unui llomancier nu ii este ingadui sarida do tirnpurile sale ; ii este lush permis sa le arateast-fel cum sunt, in toata goliciunea si cu toate infa-miile lor,sau nu'i mai este permis nimic.

Domnul director al ministerulm trobilor din afara, segasia atunci aruncat in valurile unel politico de reorga-nis.are inlauntrul torii si de inaltare in afara. El inotacum putea. Cand mergea In palat, cand la Consiliul de

cand in Camera, cand iar la palat si iar InConsiliu ; in sfatsit vecinic se gasia pe drumun.

Tache Horea era un om cum sunt am multi la not :cu o infatisare placuta, nu prost de loc, ba poate chiardestept, dar de o desteptaciune sucita. Daca fi puso intrebare ca aceasta :Ia spune -nil, domnule, cum arfi maT bine sa zits ca sa fit inteles : o republica seamanacu un stup de miere in care fie-care albina lucreaza de-opotriva cu oele-l-alto si in care trantoril sunt omoriti ?sau, un stup de miere se aseamana cu o republica incare fie-care cetatean lucreaza egal cu cei-l-alti, iar le-nosh si parasitic can traesc din spinarea altora, ar tre-

nainistrib

boa

116

bui ucisl ? Ti-ar fi r6spuns ca stupul se aseamana curepublica sag ca e tot una. Avea o spoiala de instructiecum au multi oameni in Statul nostru. Stiuse prin gra-tia sa exterioara, sa fure protectia Doamnet Cuza, pro-tectia uneia din tole mai deosebite femei si Doamne coa avut vr'o data o tarn, si aceasta protectde o exploatacu multa diba',cie. Cand era intr'un salon, aducea numaide cat vorba de Doamna t6rii, de destinctiunile ce i le a.corda, despre inalta sa afectdune pentru el si familia lui.Aceasta, data it inalta in °chi' streinilor cart it inconjuraii,in °chid femeir sale it micsora mult, si cu atilt mai multCu cat ea era atinsa de aceasta pretentiune absurda dea se cocota tot mai sus, tot mat sus, mai sus chiar decat nivelul intiligentei si al puterilor sale. In adever,data ar intelege barbatul, ca eel mai consciincios si maiaspru judecator, pentru faptele sale, este femeea ; ca ni-meni nu poate mat bine de cat densa sa'l cantareasca;ca nimoni nu e mai aproape de el ca sa'r vada oglindasufletulur ; ca femeea stabileste o vecmica comparatieintre omul de camin si omul de rennin publice ; ea nuse cuvine sa renegi intro streini aceea ce al invbtat'oin public; data ar sti toato acestea barbatii, de sigurar Giusti pe femei mat mult de cat le cinstesc asta-zi,si s'ar invOta sa le aiba ca pe niste oglindi, in can lap-tele for s'ar reflecta, frumoase sau unto, dupa cumoglinda este mai curata sau mat intunecoasa.

Mariea Horea isr judeca barbatul cu dreapta si maturasa crigetare, si cu cat mar multi intelegea, cu atilt maiputin it considera. Cat despre densa..., el se insurasespre a avea un salon. La viata femeil sale nu da multabagare de searna, pentru cuventul ca era convins ca el,el, Tache Horea, nu putea fi inselat. Adeverul e insa ca

117

ea, ea, Maria Horea, l'ar fi clespretuit si mal mutt candl'ar fi stiut incornorat ; de aceea, nice nu cugeta la mij-loacele de a'l insela.

Dupa cum fagaduise lui Deparateanu, dupa o septa-mana pleca en tatal s'eu in Italia.

Inainto do a pleca, trecu prin Slavesti si, ca si aita-data, veni la padurea in care isi trecuse o parte din ti-neretea sa. Pe crangile copacilor era ghiata ; in loculierbii, nalta si math' soasa, era zapada.

E iamb,' in natura ca si in suflete... 0 doamne...,data am a mal trai zece am, pe tot' pentru o zido vara...Dupa aceea plans°.

A doua zi trecu pe la mosia Deparatilor sa vada, peboor Sandu. Apartamentele poetului erau inchise. Inlipsa lui nimeni nu intra de cat la ran intervals spre adeschide ferestrele si a ingriji florile. Mariea ceru sa i sedosehida. )Ea isi petrecu o zi intreaga printre cartile,bronzurile, cadrele si notele poetului. Era atilt de fen-eita de a se gasi in aceea atmosfera de vieata intima,langa patul, langa florile, langa pianul, langa caetele lui,in cat ar fl dorit sa, nu se mai disparta nice odata deele. Pe o masa lunga de stejar sculptat, erau gramaditefel de fel de carte, fel de fel de brosure, unele deschise,altele strinse in bandi, altele rupte ; caete cu tot felulde inceputuri, visuri de-abia urzite ; albumurl cu dese-nun ; fol sburatOre ; scrisori incepute si o multime doalto lucrun can inconjura vieata de toato zilele a untilom de gust.

Intr'un volum care se afla po mash, deschis, Faust,tradus in frantuzeste, ea sense :

Azi, in 22 Decembre, 1864, la mosia Deparat,i.Pentru sta,panul acestor lucrun si iubitul meu Alex.

Deparateanu.

is -mi'l

118

Cand vel citi aceste cuvinte, eu void fi departe. Dardo departe ca si de aproape sunt a ta, cu cu get, corp sisuflet. Vino in Sicilia. MO vei gasi la Palermo."

Mar tea Horea.

VII.

In Bucuresci clocoteati pasiunile politice ca osemintelecelor pacatosi in cazanele infernului. Ciocoii cu boerii,sad parvenith cu nobilii, or strainil en erauin lupta7Fie-care sedinta a Camerii era un adevorat campde bataie, in care utile, intrigele, sentimentelo de clicknaravurile hrapitoare se deslaquiaii, luptandu-se corp Incorp cu principiele de libertate, cu neatarnarea persoanelsi a ctiventului, cu regenerarea nationals. Numele luiKogalniceanu sbura din gura in gum, pentru unit ca untalisman de desrobire, pentru alth Ca semnul uniii cata-clism social apropiat ; producendu-le unora bucurie, altoraintristare ; dand unora incredere, altora temere; mergandca o grincla puternica pe valurile acestei marl furtunoase,adesea afundat, dar tot-d'a-una sigur ca va reveni la su-prafata Voda-Cuza si cu primul sen ministru intelesesera,ca era prea mult timp de cand dormiam. Voda-Cuza sicu primul sou ministru intelesesera co trebula so ne des-teptam. Voda-Cuza si cu primul siuu ministru aveau

marl si pasiunile midi, cand era vorba mosiea ohs-teasca. El lucraii mana in maim, Domnul cu incredere

increderoin ministru si ministru cu rprijin in Domn siin tara. Ei erau singurii convinsi, ca geniul acestel tOrIfi va intelege, intelegOnd reformelo CO dau. ET singuriin mijiocul acelor furtunl formidabile, 'si pastrau fruntilesenine si neclatinate, ea stejaril padurilor prin fmnul

pan`.7g7tenii,

iui-mete

119

norilor si zbuciumarile uraganelor. ET singuri, el numai,aceste doi oamenl, Domnul si ministrul, unul cu frunteain raze, eel -l-alt en capul in lumina, mergeau, gonindintunericul capetelor strimte, catre telul obstesc, Caremerirea asta-zi , astazi aceste doue figuredorm : una sub umedul strat al pamOntulul, alta subapesatoarea greutate a indiferenth. Istoria, sfanta istorie,va inscrie pe paginele sale nepatate in litere do ouraceste done anume : Cuza si Kopilniceanusi tot sfantaistorie va pune doliu imprejurul filelor pe cart se vorseri° numele tradatorilor. Spatele pe care Cuza a subscrisabdicarea. va sluji in vecinice ca masa simbolica pe careintriga si nerecunoscinta au condus 'mina geniului spre

iscali singur verdictul morth. Cuza a murit, darCuza traesce ! Kogalniceanu e pe jumetate uitat, darvoile tuturor cat' fate uitat, ve e mintea intunecata,suntetI orbitl do pasiuni, nu mei vedeti, nu mai audit!,

amutit ! Si ce au facet oare mai mult, pentru patrialor, Cavour en Vittorio Emanuel ? ce diferenta este introdensh si Cuza cu Kogalniceanu ? Nu au facet nimic maimult si nu este nice o diferenta, do cat ca Vittorio Ema-nuel a murit pe tron si contelui Cavour i s'au ridicatstatuT, jar Cuza a murit pe pament strain, izgonit, pribeag,singur, si Kogalniceanu e aproape uitat, aproapa gatasa fie invins in alegere de eel d'antaiti copil rosiu carear ridica capul.

Printre oamenii Wieri din parlamentul tern, Depara-tea,rm era un aprig aperator al ideilor de libertate si dostabilirea unei egalitati posibile intro boor si teran. A-tunci, mal mult de cat ori-cand, teranul era ilot. Atunci,mat mult de cat orl-cand, el avea nevoe de a fi sustinut.Deparateanu j st luase in Camera frumosul rol de orator-

nufici.CI

attl

alto

120

scriitor, si dusmanil lui avead sa se teama, atat de nu-ventul cat si de condeiul sell. El insa vorbia rar, pentrurespectul ce datora colegilor sea, mai bOtrani si mai vechide cat densul in arta de a vorbi si do a face politica.Visul seu cel mare, dupa co veduse unirea Moldovei cuRomania, era, ca a fie-carui teller patriot de atunci sipoate si de arum, unirea tuturor Romani lor sub un sin-gur cap. La aceasta lucra pe cat i1 ertau mijloaeele_sipe cat null impedicau sefii partidului seu, mai calms simai moderati. Adesea on cugetand la mizeria in carevOduse pe tOran acash si la luxul si somptuositatea incare traian fiii Grecilor, romanisatd si patriotisati, in Ca-mera toril, it apuca desgustul, si, dupa ce declara ca di-nainte acorda on-ce libertate tkranului seu, dupa cumii acordase pamentul din mosia sa, se retragea pe obanca in fundul Cameril si acolo visa la marirea viitoarea natiunel si la micimea presenta a oamenilor. Cateodata gandul sCu it pornia pe urmele Mariei, si pe ur-mele el era fericit, inchipuindu'si cum trait ea imprejurulbetranului seu tata, sau, mai bine, cum traia betranulimprejurul ei, naiv, vesel si multumit. Sunt flori, isiinchipuia Deparateanu, pentru can zarele soarelui strObatadosea printre mil de frunze, ca sa le incaldiasca sausa, le furs parfumul. Tot ast-fel sunt fiinte in lume, pentrucan ai strdbate nemarginirea, ca sa le poti vedea adan-cimea sufletului sau sa le poi intelege taina privirii.Italia.... sa mai mere in Italia .... cu adeverat am fi omare odilma, pentru spiritul si impresiunile inele ; darea m'a oprit de a o urma...

Pe Tache Horea adesea 11 intalnia la Camera galant,vesel si nepasator. Pe langa mini stria, si in special relanga KogAlniceanu, cu toata importanta sa, se reducea,

-

121

se anihila atat de mult, in cat Pal fi luat drept un miserpostulant, venit dupa pulpana vre-unui deputati De in-data insa ce r6manea, cu altii mai pe jos de cat el, isirelua iarasi masca mandriel si aerul inaltei sale persOne.Cate odata intalnia pe Deparateanu, si atunci, cu o pro-fusiune de miscall si do vorbe, ii zicea :

Ce mai faci mon cher, esti bine ? Ce't1 face familia ?Nu te-ai dus nicaen iarna asta. Eu, uite-mg's, nu'mi vedcapul de treburi. Acum via intr'o fuga de la palat dupaministrul justitiei si nu'l ved pe-aici Dupa aceea iartrebue sa m6 intorc la palat, cam M. S. Doamna m'ainsarcinat sa'i comand colectia bucatilor lui Bach si tre-bue duc resultatul. Multe compliments boerului datato duce la tara. Apropos, n'ai d-ta L'esprit des Lois deMontesquieu ? Si, fara sa astepte r6spunsul, pleca.

In ast-fel do vise si cu ast-fel de oameni trecu Depa-rateanu iarna si mai toata sesiunea Camerii din anulacela. Catre primavara, satul de sgomot si do intrige,se duse la mosie sa'si vada parintii. Cautand pe masasa de lucru. dote de volumul lui Gerard de Nerval in careMaria ii scrisese cea din urma dorinta a el.

Prima sa cugetare fu sa piece chiar de a doua zi. Cutoate rugaciunile tatalui sea, el nu mai astepta de catdesghetul Dunarii. Dupa o lunga si ostenitoare calotorie,ajunse la Palermo.

Palermo, vechiu si renumit oras al Siciliel, stumpRomanilor pentru ramasitele unuia dintre cei mai insem-nati barbata ai lor, remasitele lui Balcescu ; Palermo, incare marele istoric si patriot a respirat cele din urmaceasuri ale esistenth sale ; in care cugetarea ha a for-mat peutru no!, toti Romani!, cele din urma, planun demarire, cele din urma visual de inaltare ; Palermo, ceta-

sal

122

tea cu turnurile masive ale evului meziu, cu palatele salede piatra aninate pe verfurile stancilor, cu inscriptiunilosale heraldice inegrite de arsita soarelui ; Palermo, careadesea a pus in miscare nobila si delicata cugetare a luiBellini, Palermo, avea sa primeasca in sinul s'eu pe unal doilea barbat al t6,rii, pe DepArateanu.

Alatun de Palermo, intr'un satut de cite -va familii depescarl, era o mica vila, aproape parasita de un Englez,care venise cu cati-va am inainte in fie-care iarna sprea's1 lungi zilele. Acolo se asedase Maria cu tatal soulDeparateanu se presinta in satul for catre seara. In ca-pul scant intalni pe tatal Mariel cu aerul trist si neli-nistit. Se vedea de pe fats botranului, ca viata in tarastrains of scurteaza zilele. Cum 01 vedu dl WA in brateca pe copilul lui, intrebandu'l de ce mai era prin tars,de tine muriso, de tine mai train; cum mai mergea gu-vernu; ce prefect mal aveau si o multime do ale lu-cruri.

Bine ca ai venit Alexandre el iuv6tase a'i zice penume Maria nu ese de loc. Tot me 'ntreab'a daca ammai audit ce-va de prin tara. Barbatu-sou nu i-a scrisde mult.

A..., da, e foarte ocupat.Bine, bine, haidem la donsa.

Si, fara a mai asculta protestatiunile lui Deparateanu,01 introduse intr'un salon a carui fatada era deschisa peo terasa care da pe mare. Razele soarelui in apus, stra-bateau voioase printre cutele unei draperii de mataseale can' mil de for! si floricelile auril se aprindeau eade foe la lumina lor. Un aer cald, dar plin si senates,venia de pe suprafata apes, lina si 'impede, sa tremurecrangile portocalilor, can decorau, in vasele for marl,

123

marginile terasei. Inainte se vedea marea, incadrata indraperie ca intr'un ram, formand un orizont netermurit,in continuitatea caruia se zarian mica puncte albastrii,legantindu-se pe pdnze pana dispareau. Un miros placutde carbune, particular satelor si oraselor de apa, se sim-tea in aer, iar la ran intervals fumul gros al vre-unuivapor se desena pe panza albasta a man', disparendel in strigatele si semnele celor dupe term.

Maria sta intr'un fotoliu, in fata acestui tabled viu,cu un album pe brate, si se parea ca scrie sau dose-neaza ce-va. Cand intra Deparateanu cu tatal el, ea nuso intoarse.

Maria, zise betranul, iata tine -va care 'ti aduce nou-tati din tail,.

Atuncl se intoarse catreAlexandre f.. A.., dumnule, iarta'mi mirarea si e-

motiunea pe care nu mi-o pot stapini; dar e atdta timpde cand'n'am vequt un Roman si cu deosebire un cu-noscut, un prieten... Vederea dumitale me ample de bu.curie, dar in acelasi timp me intristeaza : au vol fi sufe-rind si d-ta de vr'o boala de piept ca sa vii la Palermo ?

Eit ics pentru o jumetate de cons, zise tatal el. A-cum Maria to va intreba indestul pentru ca sa nu'ti mairemaie vreme salm respumli si mie. Mai pe urma

Remasi singun, ea tacura cote -va momente. Depara-teanu se uita in ea. Maria slabise mult.

E frumos la Palermo, d-le Alexandre ?Da, cloarnnii, e frumos. Mai adineaora me intrebati

data sufer de piept. Eu nu sufer, dar d-voastramult schimbata.In bine sau in reu, intreba ea zimbind si uitandu

se la densu.

si

itni pit-rot'

densil.

124

In bine, doamna, pentru figura.Aceasta me bucura. Doriam sa me vedi inainte

de ; doriam in fine sa me vedi ; si sunt cu atilt maifericita cu cat me gasesti mai frumoasa. \Ted', d-le De-paratene, prin torile acestea calde ti se pare ca n'o samm more nice odata. Si cu toate astea.... Sunt siguraca in mintea dumitale de poet trebue sa me compare a-cum cu vr'o rosa Ana, stralucitoare, dar care la cep, d'an-taid a remurel se va scutura.

El nu response nimic acestei glume.Te-am suparat poate. Iarta-me si spune'mi ce-va

despre d-ta si despre tarn noastra. marturisesc eade patru luni, ca sa me intalnesc cu un Roman, trebuiasa me duc in oras, in mormOntul lui Balcescu. De candm'am legat prietend, cu spiritul acestui om mare, mainfacut mai serioasa, am inceput sa invet istoria terii. Inadever, Romanii nu se gandesc oare sa duca remasitelelui Balcescu acasa la donsii ? E o nedreptate pe careDumnozeu nu o poate ingadui catre acest martin. ZicDumnezeil, caci oamenii ingaduesc toate nedreptatile,numal sa nu'i supere.. poate d-ta ai venit pentruacest sfarsit la Palermo ?

Nu doamna.Atunci ?Am venit sa'ti indeplinese cea din urma dorinta.A mea ?Da. Mi-ai scris sa viu la Palermo si iata-me's. Nu-

mm, am venit asa de tarziu, caci tarziti am gasit do-rinta d-tale scrisa in Faust. Poate ea a'si fi plecat maide mult, dar me oprisesi de a to urma.

A.., domnule, e prea frumo i din parteli, suntdatoare multi recuoscinta pentru ac6sta, orb6sca ascul-

tremurare

S'aa

silt

125

tare ce'mi dal. Te-am oprit..., o, da ! to -am oprit, cad numai puteam Ah, a iubi si a fi silita sa taci...Te-amoprit Alexandre, dar dupa aceea ti-am scris sa vii, cadacum nu me mai tern de viitor. Vino si iubesce-me caalta-data. Spune'mi simtirea to cu vorbe dulci, cu vorbedo foc ; spune'mi ca mai iubit tot-d'a-una, ca ai cuge-tat la mine, nurnai la mine...En ? o.., eu nu am avutalt vis de cat de a to revedea, de a'ti stringe mina, dea'ti spune ca nu al lipsit un singur moment din cugetareamea. -Si acum, pentru ce nuti-as1 spune ceea-ce sunt siceea-ce voiu deveni in curend. Suntoaicilsa,. Am ns adeseado romanele can sfdrsesc tragic, si earl, mai mult sau maiputin, seamana Damei cu camelii, dar se vede ca e scrisca fie care cititor sau fie-care privitor sa devie eel putinodata in viata sa actor. De co m'am imbolnavit nice eunu stiii Se pare insa ca a ingramadi in suflet durere pestsdurere, suferinta pests suferinta, fara a le spune, faraa le plange, fare. a le murmura, este a pleca pe drumulcare duce la Palermo. Cdti ani sunt de sand to -am vedutin padure ? Par ca sunt 100 de ani, atat de inset ad tre-cut zilele de dor. Vogl, sa vede ca dorul traesce, nu e opoveste. Tocmai citeam niste poozil vechi, din can amoprit in albumul men o strofa :

Supt a sufletului geanitE o tainica poeanaCu deli albs de moilerSi cu triste don de d.r

Cat e de adevarat ! Sub geana sufletului o o poeanain care crest tristele flori ale dorului....

Deparateanu o as;u1LA fara a zits un singur cuvent.Ea spusese ca era bolnava. Trebuea dar sa moara. Ea ?

Se zits ca lirismul dovedesce, pentru societatea, ca

b.

126

si pentru fiinta pe care o stapanesce, o mare inaltare amoralulul. Aceasta 'mi face multi onoare, caci gasescasta-zi ca, de si am ris mult de poetil lirici si de per-soanele jalnice, eu insu'ini am avut in fundul sufletuluio inclinare naturala catre melancolie. Nu asa ca am fosto femee trista? Vei putea dupa moartea mea sa scriiun Roman, care sa atinga multe suflete. Cauta nurnaide a'mi ascunde bine numele.

Dupa aceea 'si intinse bratele catre el si se scula insetdupd fotoliu spre a se plimba la bratul lui pe terasa ceda pe mare.

Tritira o luna Inca la Palermo, fericiti. Fericiti ! Cuge-tati bine.

Dupa aceea se intoarsera in tara. Ajuns, Deparateanuse bolnavi. In anul 1865 se stinse, simplu si iarasi de-parte de densa cum si traise, la mosia sa. Ea a traitinca, si traesce si asta-zi. In romanul care s'ar fi pututscrie despre densif, simplu si nepretentios ca si vieatalor, numele i s'a tacut.

1879 Octombrie.

DIN, DOBROGEA

SCENE PORTE.=

I.

e cand me aflam supleant la, Harsova, aveamun aprod la tribunal, care, nu'i vorba, erasi aprodul persoanei mele, dar care resumaintr'ensul singur, toate calitatile pe cart A-lah le-a daruit unui credincios. Era aid' nalt

nice scurt, colea potrivit, cum ii seade bine Turcului.Iarna ca si vara umbla tot asa imbracat : cu un ilic va-tuit peste tot ; cu un brau lung cat turnu unei giamilsi cu o pereche de salvari, largl ca o rochie pana, indreptul genuchilor, iar d'acolea in colo stransi pe os.Era incantator lucru a'l vedea urnbland a treaba : prin-tre picioarele sale salvarii faceati o promenade nesfar-sita, de la dreapta spre stanga si de la stanga spredreapta, producend un sgomot ca al suveicei printre ur-zeala : sfar, sfar, sfar, Mi s'a intemplat adeseaved punendifsi braul. 'I trebuia un om care sai'l tie deun capet, iar el, intindend de capetul eel -l-alt, se rasuceatoata ograda pana ajungea ispraveasca. In cap purtaun fes fara canal, ale carui marginl erau stranse de urechi

I

gar. sal

sal

128

cu un seal mic. De cite on nu am contemplat, cufel de melancolie, motul fesului lui Saachir caci amuitat sa ve spuiu ca se chema Saachir care sta tot-d'a-una inclinat, cu o adeverata fatalitate, spre urechia drepta!Cate reflectduni, cat° idea bizane, cata admiratiuneinsufla acest fes, pe cand stain la masa facend instructiavre-unei cause, far Saachir ascultiind pe inculpat sprea'mi talmaci pe urma...

Cand eram la tribunal, Saachir sedea in sala, si, onde elite on venea tine -va, me pomeneam ca so deschideusa inset, prelung, fara sgomot si se iveste un piciorlataret, cu botul intors in forma do corabie. Acest piciorservea ca introductie lui Saachir, care intra si el maipe urma, pasind pragul cu o bagare de seama ne maipomenita. Dupa ce ispravea de intrat se lipea de zid sicu mainele la pept vorbea :

Boerule cu accentu pe ultimaHagi Iusmen Fei-sulah, vrea sa ve vorheasca piusuntel.

Spune'i sa pofteasca, Saachir.Si Hagi Iusmen Feisulah intra. Hagi Iusmen nu stia

o boaba romaneste. Atunci pofteam pe Hagi Iusmen peun scaun, eu me poftem pe un altu, si punem pe Saachir sa'l intrebe ce doreste. Hagiu isi spunea pasu luiSaachir si Saachir mi'l spunea mie. Trebue sa stitiinsa, ca Inc]. odata un om nu a reusit sa fie mm pasivpe lumea asta de cat aprodul meu. In respunsurile pecan i le dam sa le talmaceasca impricinatilor, el meobserva in vorba, in miscan, in expresia figure', si toc-ma ast-fel se schimonosea catre (Mush, suridend candsurideam eu, ridend cand rideam si devenind serioscand eram si eu Numaf cand superam sate odata,indrasnea sa mai adaoge de la densu ;

Be, geanabetam I Prohoror Efendi zice cutare sicutare lucru.

nn

me

nu mi

129

Alt-fel avea o inima ca de femee : bun, bland si supusera destul de harnic pentru un Turc. El ingrijea de tri-bunal, el ingrijea de mine, el ingrijea de un prieten,al meu, doctor, care it platea pentru aceasta, dar care'lsi ocara indestul pentru nepriceperea lm in facerea Ca-felil lapte. Este drept ca si eu cinsteam ca pe unprieten. Aveam pentru el o singura grija : sa'i platesccafelele can le bea la cafeneana lin Mehemet Aga, pecare Saachir '1 numea Meemeda. Cate data a yearn trdbacu densu si me duceam 1.t Meemeda dau do urrnaTrebue sa ve spuiu, ca Meemeda avea cafeneana pemarginea Dunaril, cu cea mai frumoasa vedere si eelmai frumos baleen din Harsova, caw era la at doileaetaj A olo '1 gaseam cu feligeanu in mama, asezat tur-ee;te pe o muche de ban a si sorbind cu sgomot din

Ochif lut raral-eau pe api le Dunarii, pinsi de coteun catart, cu care se duceau pasta its zarea brumoasacc se intinde deasnpra betranulin fl viu. Aceasta dra-goste de apa o avea dill tunpul thieretelor lin ; el fusese1:i am to trinar, si on eat se va zice, ninfic nu lasa maiadama suvenin in stifletul until om do cat v at,a de apa.Plecam adesea cu S tachir in lungs caletorh pe Dunare,cu o lotca ruseasca, tinend carma ce era mat greusi eu lopetile. Adesea sfintitu soarelm ne apnea plim-bandu-ne ; anima trageain la umbra unei stand uriesesi stain privind cote din urma raze de purpura cum seinecau in linelo valun ale Dunaril, aruncand pe undeun praf albastru, in care se refleetau catartele ceamurilorsi ale corabielor ancorate la mal. De elite on nu mC du-ceam la venat cu el pin baltile Dunaril si eat' curcamsalbatiei nu mi-ad zburat de sub nas, lasandu-me pentruun moment ametit, iar pe Saachir facendu'l sa strige :

9

eu

sal'11

c..fea.

el

'1

130

Ah ! baba-sin, to -om mai prinde not !,ttachir ayes un frate, fost capitan de corabie, pe care

'1 chema Ismail, dar caruia i se zicea prin prescurtarecapitan Small, om foarte cinstit, avut si bun la suflet.El avea o vie jumetate de ceas departe de Harsova, in-tr'o positie frumoasa si cu struguri deliciost. Intr'o searsne hotarim mai multi sa mergem la via capitanulut.Luam un barcagid cu doi oameni si Saachir, si plecam.Un vent lin ne mana in susul Dunarii cu o miscare le-nesa, (land luntrei noastre o leganare adormitoare. Panza,umflata la mijloc de puterea ventului, era tinuta la ca-pat de un copil ca de 12 am, care sta calm.° pe verfuldinapoi al luntrei, cu picioarele in spa, cantand, cu unaer trist, o

catartulul,manea turceasca. Tatal sizti sta, trantit pe

banca, si, din cand in cand, vira un ciubuc cumotairi de margele intr'o punga nesfarsit de lungs, incare 'Astra tutunul. Not, sail mai bine ell, ca sa nu vor-besc de simtirea uitam incetu cu incetu spasi me pomeneam cu gandu tine stie pe undo, pe munti,pe val, in drum de fier, on unde am avut vre-o simtireplacuta. Leganarea apes are acest dar deosebit ca'ti aducein minte toate situatiile incantatoare, toate momenteledo fericire pe car! le-at avut in viata Ea iti indreptezaganclirea in sans poetic, iti dispune sufletul spre indu-iosare, to face mat bun, mat bine-voitor.

Dupa, o jumetate de ceas do duca, ajunseram la via lulCapital' Small. Saachir sari jos din luntre si intra incurte strigand : he, be ! none ! Un caine negru, cat ooaie, it esi inainte cu perul zbarlit si dinth gata de harts;gasind insa o cunostinta se dotnoli. Peste cite -va minute

aachir se intoarse cu respunsul :BLICUYOS la miusafirl boerule. Numai se mai astep-

tam nitel sa inchida caini si cadanele.

131

Dupa ce'si incluse animalu si femeile, capitan Smallne esi inainte vesel si primitor :

Biiiurum tfendi, biliunun Ah ! geanabetu do Kio-pek se da furls. Alah ile Alah ! cainele ca si femeileEfendi !

II.

Pe atnnei chestiunea pr prietatii era la ordinea zileiin Dobrogea. Cei mai putenici si cei cart se sculau maide dimineata, se asezau cu araturile pe locurile cele maibune. La ei, de si nimeni nu era desavirsit proprietar pepamentul rural, exista totusi un fel de embatic, o speciede emphiteosa, in virtutea careia fie-care Turc era con-siderat ca arendasul lui Alah, reprezentat prin guvern.Acestuia i se platea o arenda, un victigal Nu'l vorba,in cazul de fata, data am sta sa judecam pe reprezentatdupa reprezentantul seu, am desnadajdui de Prea SfintiaSa Alah, stapanitorul cerului, al pamentului si al marilor.

Dupa resbom, venea care cum apuca si se facea bunstapan pe cdte un loc. Aceasta nu le venia la socotealala multi dintre denisi.

Intr'o dimineata me pomenese cu Saachir spunendu'mlca asteapta Cadiul sa'mi vorbeasca.

'I spuiu sa'l pofteasca.Putin dupa, aceea se deschide usa si ved o duzina, de

oameni intrand null in ciorapi, alti in mess, altdi descultisi facend la temenele pana, la pament. In urma tor, done-spra-zece perechi de pantofi, la linie, remaneau in usado paza. Cadiul era un betran ea de vr'o 70 de am, inaltsi sdravan ca un catart. Un singur lucru nu prea pastradin tinerete : dintdi De aceea barbia i se cam apropiase

132

de nas. Purta, pe cap un turban alb cum e zapada, subcare v6rful urechilor erau ascunse cu mu to ingrijire.Po cand vorbea, eu treceam in inspectie duzina de mesa-fin insirati pe scaune, si facearn pentru prima ()ail obser-vatia ca nasurile turcesti sunt toato de o dimensiunedestul de considerabila. Se zice Ca nasurile marl implicaintelepciune. La Turci aceasta se adeversce.In cele dinurma, tins grapis, no inteleseram cu Cadiul. El se ridicafac6nd o nou'a temenea, si dupa el cei-l-alti unspra-zecefacurd tot ast-fel. La usa 'Irma o mica incurcatura :multi dintre mosafirii met avean pantofii la fel. In gre,afor de a esi, so intampla vale unu sa'si vine piciorul drept,in pantoful seu, iar pe cela-l-alt in pantoful vecinului.Atunci, spre a nu face suparare, se coborau in ulitsa sise descaltau din nou spre imperechia incaltamintele.

Eram in cele din urma, zile de toamna. Se.ile eraucalde. In baia pe care o formeaza, stancile Harsovei, ina-intate in Dunare, se oprian sa petreaca noptile barcivenite de la Cernavoda si de la Varna. Seara, cand celedin urma raze ale soarelui ajung aproape paralel Cu su-prafata apei, se produc niste fenomene optice pe cursulDunarii de un farmec surprindOtor. limbrele malurilorse intind in apa papa aproape de jumetatea ei. Verfurilefor intunecoase par a se pierde, in cea-l-alts, jumetateluminata, printr'o transitie de culoare, care, ne fiind niciintunericul umbrei, nici lumina argiutie a celor din urmaraze, ieau niste nuante albastre pline de poesie. Ele suntprelungite Inca si mai mult de umbra micelor catarte alebarcilor de pe mal. Adesea me pomenea facend versuri :

Sub stance. coa 'naltS, la umbra de soarsFatmi vine seara sa cate rdcoare,Iar albele'l brate, in apa cea calda,Ca done Con albe de union se scalda.

133

Pe nisipul de pe marginea apel, call de razele zilel,m'am plimbat adosea, cuprins de acea maretie dumne-zeeasca, ce vine in uncle ceasuri de sears sa invelue lu-mea ca intr'o panza misterioasa. De cats on n'am tre-sarit surprins de bataia vre-unui poste sau de zborulvre-unel pasan de noapte, care esea din crapaturilestancel spre a se pierde prin stufisul ce abia se mai za-rea pe eel -l-alt mal. De cite on n'am fost cu- prins dedorul de a'mi putea explica mai pe 'arg si mai complotacest problem al intocmirei lumei, al acestei luml atiltde poetics si de calde, in atmosfera careia me sim-team mal bun, mai entusiast, mal gata la acts marl decat or unde. 0... doamne omul e o fiinta atat de curl-oasa, in cat, °and ar ajunge sa cunoasca causele produ-catoare ale atiltor fenomene, a atator adniirabile lucrarice intalnesce in drumul sea, si sa se convinga pe deplinca ele sent resultantele unor intamplari, iar nu a unorde mai nainte intocmin, trase de o mina cereasckiar'Area rou.

In cele din urma ilusil do lumina ce mal romaneau,vedoam cat() o femee, invaluita in panza traditionala aTurcoaicelor, strecurandu-se pe sub mal Oita la apa sprea'si umplea galettle ce le aducea cu sine.Viata pe ma-lurile apelor marl are niste trasun cu totul particularesie'si, si ea nu poate fi inte'easa, cu or Gate explicatiuni,de cat de eel ce au cunoscut'o.

A doua zi, de dimineata, and usa deschiTindu-se cumita discretie. Vizitoterul acesta parea a fi obisnuit cucasa mea. Do aceea, fara nicl o vorbk intra frumos sise aseza pe vine in fata sobel. Aici, dupa ce'sipraji. putinmilinele la foc, 's1 aprinse ciubucu si astepta sa'l intiebce vrea. Era barbierul. Stand cu ciubucul in gura, el so

134

uita la o mica litografie, dupe, Hans llakart, representandpe Romeo la balconul Jnlietei. Imbratisarea acestor dotfericiti muritori '1 punea tot-d'a.una pa ganduri, si acestal doilea Figaro cu turban, parea a 'normal ca si con-fratele seu : O femme! femme ! femme! creature faibleet decevante.. ! nul animal tree ne pent mancluer a soninstinct : le tien est-il done de tromper ?El, or de catson me gasea scriind, se strecura usor pe lenge, zid, pane,la sobh, si nu zicea nice pis pa,na nu'l rugam sa'si deesciinta pa fate,. Atunci scotea barbieria din brau, luaun ibric din bueataria co o aveam improvisate, alaturi,si punea apa la inealzit. Dupa cote -va minute '1 vedeam,cu ciubucu virit in coada ibricului Lund un scaun siasezandu'l in mijlocul cases en un buiurum Effendi'plin de hoterire.

lath -me dar faxen(' din Saachir rezaniatoare scunuluimeu si remas in milostenia barbierului, care, lacom dea and da gata cat mai golas, 'si pregatea cimbrista serea'mi zmulge firele de per ce se iveau pe ici pe colo inurma briciului. Dupe, ce'l rugai sa me scuteasca de aceastaoperatle, 'ml simtii ceafa ucla de clabuc si vezuf pe bar-bier gatindu-se sh'mi pue tale o parte din perul de laspate. II convinseiU insfarsit ca la not nu e la mode,aceasta prigonire contra perilor capului, si me lash inpace. El 's1 aduna barbieria; si-o puse din nou in brau;facu cltemenea adduce, si se strecura, precum si intrase,fare, a fi simtdt.

La vrernea mancaril eram stransi cu totil, slujbasi simai marl si mai mid, in un asa zis birt, al cam' stapan,pe care'l cunoascem sub denumirea generala de kirie,fusese conductor de tren si care inveta l'art d'elre grandcuisinier pa spinarea noastra. Adevorul e insa ca buca-

'si

In

135

tarul de fapt era un turc ragusit, numit Maamuda, foartebun cm dar foarte prost bucatar, lucru care, din punctde vedere umanitar ne rnultumia molt, dar din punctde vedere gastric ne lasa adesea sa simtim lipsa uneispitarb, bind aprovisionata.

In zilele mai ales cdnd nu se taia came de vaca, eramsiliti sa mancam un fel de sarmale dulci de came deoaie, sau frihtura, or cotolete, cum le zicea kirie, ctrlpareau a fi gatite in area lui tata Noe, sau cite uncocos fiert, despre care nu ne-am fi mirat de be dataar fi sarit din oala, ca cocosul lul Hristos, sa cante, atatdo tare si de nejumulit era. Bietul Turc facea ce putea,si nob mancam cum da Dumnezeu sau adesea nu man-cam de loc.

Dupa masa se deschidea discutia generala. Politica,literature, arte, sciinte, nimic nu era lasat in acestereviste zilnice ce so faceaii imprejurul mese' lui Ririe.Fie-care vorbea fait temere de-a fi privit ca alb sau carosin. Doctorul era abonat la Republique Francaise ; §"eful

telegrafului la Revue des deux mondes 1 Directorul scoaleide baeti la Romania libera. Administratorul la un altjurnal, etc. Unul era republican ; altul conservator ; altulliberal ; altul ultra-liberal, si totysi respectaii convinge-rile lor.

Am auzit mai tarziu ca doctorul a fost departat dinfunctia sa sub banuiala, ca ar fi fost nihilist. Aceastam'a sdruncinat putin in credinta ce pastram despre res-pectul reciproc al acostor domnl. Niel odata in a o maiflagranta infamie n'a fost pusa in socoteala cub -va cu omai rea intentie do cat aceasta. E drept ca botranulmedic era, ca toti Polonejii expatriate, un barbat instruitsi foarte inteligent ; dar de la a fi instruit si inteligentliana la a fi un vulgar agitator e departe.

136

Toate acestea sunt miseriele coteriilor si nu me voidocupa de ele.

Mirarea mea a Post cu verf, cand am avut placerea safiu presentat unel femei, de o rara dinstinctiuue, carecunoscoa, ea singura, mai multa litoratura de cat tot res-tul Harsovel. 'I yob] tacea numele de frica sa nu fiu indis-cret. Tot odata cu aceasta cunoscinta 'nu era dat sa vedun piano si sa ascult divina inspiratie a ]uI Chopin Fan-taisie-Impromtu.

In aceasta, parte a 'Orli RomanescI, in care ti se pareca traescl ca in Indochina ; in care iernele, aducend in-ghetul Dunarii, nu mai aduc gazetele si noutatile dinrestul tern de cat odata pe saptamena; in care Romani'functionarl se cred adesea aruncati ca intr'un exil ; incare nu intalnescl de cat figurile grave ale Mahometa-nilor sad mutrele respinget are ale unor Bulgari nara-viti ; in aceasta veche tarn a Getilor, pe malurile acestulbetran Istru, pe earl elegantul si nenorocitul Ovidiu s'astins strigand O Roma! Roma !.`; in aceasta provincieromana pe care iarna o schimba intr'un adevOrat pustid,sa al fericirea de-a da en nasul do un piano, si ancemai mult : sa poti asculta acel Largo din Impromtu, innotele caruia sufletul insusi al mitsicantului pare ca atrecut, dandu-le viata si prin aceast'a chiar nemurire,sa ti se intemple aceast'a, este in adevet, o favoare asoartei. Mugica, a avut tot-d'a-una, darul de-a me miscaintr'un mod exceptional, si de aceea mi-a remas Aar, dede bine intiparita in minte aceasta parti misfit:do.

ZADARNIC

propo Teodor ! tocmai to cautam ien sailspuiu ca esti un prost.

Si am avut fericirea sa nu to intal-nesc ! llinunat.

Ba nu'i minunat de loc, cad asta-zi osal' repot de dou6 on ceea ce voiam salt spuiti

Pentru ce ?Pentru ca am auzit ca iar teal apucat de litera-

tura, si do piese, si do teatru, si de naiba mai stie ce,cand toata lumea 'ti spline cauti de treaba si safil cu minte. Nenea Zamfirachi vrea sa te'nsoare.

Asta aveai sa'rni spul ? Salutare prietene! Salutare!Si pana sa prind do veste, Teodor Vuici era la zece

pas1 de mine, alergand spre nobila si artistica sa loon-inta, care, fie din directia nu tocmai fericita ce dedusecombinatielor sale financiare, fie din gusturile sale, preapronuntate, pentru neatarnare si meditatlune, se aflasituata pe un meidan Alin de gunoaie si de mizerie, undonn rar i se intempla sa intalneasca, printre trente, jur-nale, cotoare de praji, castrave9 si toata pleiada zarza-vaturilor aruncate, cite o biata fiinta omeneasca, deZ

((

-31Ar""

ierl.

salt

138

mostenita de tot ce poate naste in sufletul omului oraza de speranta, luandu'si dejunul sari priinzul.

Datu-i-au lui Teodor Vuici multe do gandit parintescaocarrnuire a capitalel. Zisu-si-a el : data cutarui madularde la Primarie i-ar veni chef intr'o buna dimineatPi, sase lase de a mai aduce inaltele sale luminf pentru feri-cirea obsteasca a orasiului, si s'ar cobori din elegantasa trasura spre a veni pe meidanul pe care eu mi-aminaltat Parnasul, grozav si-ar simti insultat nasul d -nulmadular, si repede s'ar lasa de a mai scrie articole pringazete si piese pentru teatru.

Aceste reflectiuni insa, nu'l inaintau do cat in stimacolor patru pareti eel imprejmuiail saracia, si, fiind-cadintr'acesti patru pereti nicr unul nu avea onoare sa fiemembru la primarie, Teodor Vuici remanea tot neascultat.

De avut noroc nu prea avea bietul poet. Isi cautaseel adesea zodia, si o gasea cazend tocmai in a racului.Fiind-ca insa lul ii placea sa poetizeze totul, dedea oexplicatie foarte multumitoare acestel prigonirl a sOrtei.

Cand m'am nascut eu, zicea el, s'a nascut °datacu mine si un print. Tot cerul, cu intregul personal alsectiei Norocului si cu seful de biurod de la actele starizcivile (Orasul Buc. tara Rom. planeta Pam ) era ocupatcu urzeala zilelor si impletirea fericirei acestul muritor.Ast-fel ca, nefiind trecut in protocoalele cerulul, pentrucer eu sunt in bastard.

De altminteri, capul ii era plin de vise si de projecte.De Pal fi intrebat :

Ce mal fad tu, Teodor ?Itl respundea cu un fel de buJurie copilareasca :

Itl multumesc, am veztit'o.Nu, frate, te'ntreb pe tine, ce mal faci, ce mai lu-

crezl, cum to afli ?...

-

139

Eu ?... Ce sa fac, o iubesc.I se parea ca toata menirea lul pe lume era de a iubi

pa aceasta femee, careia Dumnezeii ii lasase cel matfrumosi ochi ea sa vada cat era de adorata, iar parintlii dadusera cel mai sucit si mai natarau barbat, ca s'oimpedice pentru tot-d'a-una de a'f putea arata ca si el'1 e drag.

Tim wine aminte intalnit odata, pe o ploaierece si pacatoasa, mesurand trotuarele cu niste pass

rebegit de frig, dar vesel si fluerand. Cum mevedu, sari do gat si incepu sa'mi reciteze niste yensun, in can Dumnedeu era cantat, ca un erou prusian,cand pe pal-spre-zece cand pe seapte silabe. Firmamentu,din care dealtminten curgea pe capetele noastre o cas-cada nesfarsita de apa tulbure si soioasa, era zugravitcu niste colon vii si poetice, luate de pe o paleta foartebogata, care era sufletul lui.

Co'i asta pe tine Teodor ?...Ah! sunt fericit ! sunt fericit !Ce, al castigat la vre-o loterie ?Nu... MC iubeste!Cine nene ?Am sarutat'o.Cine frate ?Si m'a sarutat si ea.Loteria ?Nu .. Lilica.A... tot un fel de loterie.

La aceste cuvinte pleca ochii in jos si, fara nice ovorba, 'ml intoarse spatele sarind peste lacuri si luau-du'sI drumul catre casa. Indata insa ce Ejunse pe tro-tuarul cel-l-alt, se opri din nou.

ca l'am

martial','MI

isl

140

Te-al purtat prost cu mine asta-seara, dar to iert.Tu numal simtf, si de aceea nu me pot! intelege. Vin'omaine citesc ceva.

A doua zi me si chisel la ddnsu.Odaia in care traia, era cea mai poznasa locuinta

omeneasca ce s'a vezut de cand e lumea, un pat de fier,care facea un zgomot infernal, or de cat° on chiriasulsou (caci 'I avea cu avea roul gust do a so in-toarce de pe spate pe-o coasta, sad vice-versa ; un fel dodulap de bucatarie, romas din patrimoniul parintesc nu-mal pentru puternicul cuvent ca, nu se gasise musterilsi pentru el ; o usa, intoarsa pe partea pe care n'aveastinghh si rezemata pe doua capre de lemn, care acope-rita de gazete si do tot felul de hartoage, servea dreptmasa, si, lucru ciudat, langa densa un frumos fotoliude stejar sculpat. Pe spatele fotoliulul insa, era lipit Nr.351. El, vetlend ca me uit lung la aceasta bogatie a ea-sel sale 'ml zise zimbind :

Nu to tome... E castigat la lotarie.Si bagand de seama ca tot me uit la fotoliu, adaoga, ;

Cat pentru ca sa'l vend nu se poate. Numorul a-

cesta mi la ales ea.i-ar face vrP-o suta franci, ziseid eu.

Cel mat afurisit jidan de la hala mi-ar da SO defraud pe el, dar... nu se poate : e de Is (Musa.

Vezeno ca n'o pot scoate la tale, II lasaiu fotoliu, sicontinuani inspectia camerei El scriea

Pe pereti o multime de cadre : Executarea famozilietBrancoveanu pe plata Stambulului, Batdlia de la Ccauga-renI, Unirea principatelor, Barbara Ubrich, Un copil incrayon dupd Pmssin, Calendaru pe 1881 cu bilete de pla-cinta, si, printre toate aceste nimicuri, o panza minunata,representand pe o femee inca tenera si frumOsa.

sail

chicle)

141

Pe tine reprezinta portretnl acesta Teodor ?El se uita lung la cadra si paru a nu me auzi. Dupe'.

ce contempla putin acele trasutun fine si cam pierdutein nuantele fundului, imi respunse fare. a'st intoarse capul:

E mama. Eu n'am cuuoscut'o nici ()data, dar.. emama, fail indoiala. E o poveste lunga si... tie 'ti e silas'o asculti, fiind-ca nu poate sa te intereseze intru nimic.

Din potriva, if ziseid, mi-ar face multi placere s'o cu-nose. F. ura aceast'a imi e grozav de simpatica ; mi separe Ca ub culorile ce le-a pus pictorul pe panza, doarmeun suflet ostenit, care n'a cunoscut de cat necazurilevietil, care a murit fiind ca lumea II facea red... °chitacestia par a te urma prin cask si par a se uita la tineca la un tovaras de care nu trebuiati sa, fie nici °datadespartit). Cred si eu ca trebue sa fie mama ta, fiind-ca.RI seamana, foarte mult.

Nu'i asa ? imi zise el cu grabire. *i ce ochl dulciare., Ah ! data -asi fi putut sa-'I cunosc vre-o data... eIn'ar fi stiut sa planga.

Dar... sa, numai vorbim, fin' zise cand vezu ca pe sfer-tul de hart° care scriea, ii cazuse man picaturi de la-crarni, cart faceati niste pete intinse sub cart literile sepierdeau stergandu-se. Sa nu mai vorbim ! Stil Ca te che-masem sa 'ti citesc ceva.

Sunt gala s'ascult.E nici bucata in care am mai multi nadejde de cat

in toate cite le-am scris pima astazi. 0 pregatesc pen-tru concurs.

Si dupa aceea se puse sa aseze foaie cu fdie piesa lacare lucra.

Pe fereastra se vedea gradina unui vecin, in care ca.teva floarea-soardui se inaltaii fare, teama si fare, reserva

142

care cer, semanand acelor ()amen' indrasneti, can vorsa se ridice mal presus do cel-l-alti muritori, fara a a-vea si calitatile cerute, dar can sfarsesc prin a admirasi a se inverti imprejurul geniului cum se invertestefloarea soaelut imprejurul astrei zilei. Mal departe, dea-lul Spirei desfasura ochilor coasta sa golase, impiedicandastfel vederaa de a se intinde pe alto orizontun, can arfi putut sa varieze ceva din monotonia acestui tristtablou. Un vent usor intra pe fereastra, facand sa flutu-reze o perdea ordinary de percal, care se misca ca unnour alb dus de puterea unei furtune.

Daca i-au premiul pentru care concurez, ziseel, me pot duce in vara asta dupa densa. Vezi tu, acestefile ? Intr'insele e pusa toata puterea tineretel mele.Condeiul cu care am scris, purta aripele dorintei de dud,.Voiu sa me duc. Cane asi sti-o atilt de depute fara cas'o pot vedea, m'asi arunca intr'o garla mare si adanca,care sa me duca in Dunare si din Dunare in mare Nu-mai ast-fel m'asl mai apropia de densa Pe aceste foi,dragul meu, mi-am zidit eel mai frumos castel ce fan-tasia until poet a putut vre-odata sa cladeasca. Ah! dataal iubit vre-o data, intelege-me si nu me mai pnue sa'titalmacesc aceste lucruri.

N'apucase bine sa, sfarseasca cele din urma cuvintecand, usa se deschise mare, si un betran sacagiu, carevenea la fie-care doue zile sa'i aduca apa si sa'i matureprin casa, intra gray si domol, fara a zice nicl un cuventUsa insa, remasa deschisa, facu cu o fereastra un cu-rent atat de puternic, in cat foile can erau pe masa,stranse una cats una, zburara, in tale patru unghiunale cameril. Betranu remase in loc ; eu 'mi plecaiu capul.

Teodor voi deocamdata sa se repeada dupa ele. Disk

mat

'nu

143

intreruperea povestirel amorului sod fu atat de prozaicasi de brusca, si zburarea foilor atat de intristatoare, incat cazu pe fotoliul No. 351 si isi rezema,capul pe man'. Dupa, sate -va momente ridica, insetsi trist, si'ml zise aratandu'mi cu ochii foile :

Zadarnic

iara's1 iarft'sisrl

BLAUE-DONAUGRETCHEN

dev6ratul nume al fete' generalului Scho-nenmann von Offenbach, mare maestru deceremonil in Curtea Austriei, nu era Gret-chen. Ea so numea ast-fel, fiind-ca ast-fel

-JfektV credea tatal seu ca trebue sa se numeasca

or ce fata frumoasa ca densa.Castelul Offenbach se vede la o departate de cinci ki-

lometri de Presburg, aseclat pe v'erful unui deal. Pare afi r6mas dupa, timpul Marie' Theresii si, pe din afara,seamana cu un sfant nemtesc, atat sunt do bine lasateurmele fie-carut om, prin a tarot mana a trecut si atatde bine reese caracterul timpului in care a fost con-

strait. Timpul este pictorul cal mai eapritios : el se zu-graveste pe sine insu'si cu tale mai exacte colorl, lasandpe figurile antice urmele penelului seu.

La Presburg, camera frumoasei Gretchen avea feres-tele sale ogivale pe o coasta cu vii.

Panta aceasta se prelungeste, vesela si verdo, pana sepierde cu totul intr'o vale surda, acoporita pe margini

4h

145

cu paduri de aluni si de nuci. La intrarea intr'Onsa, cram-gile de alum si de laurusca, can nu lasa mph) luminelsa petrunda inauntru de cat cand soarele e la miezul

formeaza o lume introaga de plante, do paserele,de frunze,de gandaci, amestecata si fericiti unit prin al-tic nicc odata turburati do pasul vre-unuf nevrednicom, venit spre a le supara linistea. Mos Iohan Taschtuchumbla asa do incet pe vale si lumea cea din padure eatat do deprinsa cu densul, in cat, cand mosul sforaedin cand in cand in nemarginita sa basma, nimeni nu'laude. Aceasta e si drept : stint cinci-spre-zece ani de candbate acelea'si carari, imbracat in aceia'si haina, cu aceia'sinasturi si acelea'si petite. vorba, are si el o haina,noua si ciorapi albastri, curatT, pentru curte, dar paserile61 vod foarte rar imbracat asa do galant si de acea siele rar fug de densul.

0 singura fiinta mai este ingaduita in padurea dinvale, dar aceasta, mai Ca se poate trece in numeru

sau al paserilor.Se duce pe earba moale Gretchen, privind in umbra

deasa a frunzelor nu stiu ce ; trist se vede, caci on seopreste cote o data inchizOnd ochii si oftand; dulce, cadea pleaca dupa ce a oftat, si plin de un farmecnevept, caci, sub umbra deasa, nu e alt farmec de catal frunzelor si al florilor. Ea, mergOnd ast-fel, ajunge subnucul col mare din fundul vaii uncle se afla o frumoasacanapea de earba, intocmita do baranul pazitor. Aicl seaseaza rezemOndu-se de trunchiul copaculm. si, cu urn-brela pe genunc]ii, priveste intr'o meta conteniplatie ver-ful botinelor sale, can so zaresc de sub marginea rochiei.In nuc so ()presto cite un sturz auriu, si, din cand incand, fluera vesel si nepesator ; la rani Intervale cad frun-

10

zilei,

si

Nu'l

rilor

iara'st

do-

146

ze din crengile uscate cu o fasietura dureroasa, care re-suna adanc, pana in suflotul celui ce le nude. Gretchentaco.

Gretchen poarta pe cap o palarie mare, alba, incongiu-rata de un vOl nemarginit care's atarna pe spate. E bru-na. °chi' numai of sunt albastri. Irisul pluteste tot-d'a-una intro vapoare violeta, cea ce ii da un aer de o can-doare ingereasa A dus'o tatal sou sa vada potretulGiocondei de la Louvru cu care credo el ca scamana ;in aceasta insa se inseala : Monna Lisa are gura maresi buzele subtirt La gura searnana mai molt en Ve-nusa do Millo. In total se poate zice ea are o figuraobicinuita, insa nice odata un suflet mai curat nu s'a oglin-dit, cu mai multa expresie, intro fata mat senina. 'Fatalsett, vorbind despre ochit ei, zice ea stint rupti din cer.

Pe sand Gretchen, innecata, in privirea sa, se joaca cucapetul velului alb, in selbatica vale paserile fug spoli-ate de atatea glasuri streine si atatea figurl nocunoscute.

Toato familiele din prejur, vin, cu lohan Straus sa vi-ziteze, pentru a doua sau a treia oara, via Generaluluivon Offenbach, si cu toth, plecatd de la cartel, cobor pc)urmele selbaticei Gretchen.

Gretchen est scoate palaria din cap. Ved6nd in maim,unui lacheu vioara, lui Straus, deschide cutia meet si isvioara prosontand'o artistului. Straus, en multa bunatate,atinge cite -va note sburatoare, si, rupendu-i-se o coarda,aseaza instrumontul In loc.

Canta to rog, ie zice Gretchen.Artistul, fara a mai rosti un cuvent, in din nou vioara

si, strangandu'si putin arcusul, pronunta incet :Pensees de Weber.

147

Atuncl incep a trece prin aer fiorele acestui cantec,atat de dumnezeesc, care face sa, inteleaga si po eel cenu aud, ca.ta armonie, can', viata, cat geniu traeste inaceste ultimo dar sublime note ale unui creer, care, inloc de a cugeta, canta.

Sth domnule Straus zise contele Walewski ca peun poet numai un poet it poate traduce ?

Cea ce insemneaza, ca pe un Weber numai un Stra-us it poate intelege.

M iertatr, domnilor, zise Straus. Nol, musicantii,suntem niste more do vent, cari ne invertim dupa cumvino curentul. Este adeverat ca sunt unele mori earl seinvertesc mai repede de cat altele, la acelasi vent ; ca-

usa e insa Ca mesterul for a fost mai mester de cat acolor-I-alto.

Si nu suntem oare tote creaturi ale aceluia'si dum-nezed intreba genoralul Offenbach.

Ba da, da. Dar lemnul din care e facuta o moara nuseamana cu lemnul din care e facuta cea-l-alta.

Cea ce insemneaza.... ?Ceea ce insemneaza, ca Iohan Straus, or cat ar lu-

era cuPccasta scripca invechita, nu va ajungo nicl o-

data sa scrie un inceput de gandin ca acelea pe earlle-ati ascultat)(Da! domnilor, or cat asi face, or catm'asi munci, or cat asi scrie, tot un biet sef de orches-tra o sa remaiu. D-voastra nu intelegeti cat de grozav ea'si castiga tine -va panea purtandu'si vioara pe la me-solo bogatilor ; trebuind sd cante pe la nuntilelor, cand inima moare in pieptu lui ; fiind suit a exe-cuta un vals cdnd ti se pare ca itl tree prin cap moti-vele unei sonate care poate tear faca celebru.... ! A dom-nilor, imi yeti spune, ca eu nu sunt seful unel bande de

fericitd,

148

lautarT ; ca prea sunt rece in relatiunile mele cu lumea ;ca prea imi place mult absintul. Prea bine. Dar suntoare mai putin scripcar, pus la ordinele d-voastra sa vecant o bucata pasionata cand mie rim vino sa case, sausa, vo fac orchestratia Figaro din Barbiero, cand mieimi vine sit plang ? Au nu am dreptul sa fiu rece cu lu-men, care me asculta fara sa me inteleaga ? AU nu mise cuvine sa'mi taut m'arirea eel putin in visele absintu-lui ? Respundeta domnilor ! respundeti A... taceti cu to-

? Vedet,I bine ea am dreptate. Atunci ajunge cu a-

tata injosire, ajunge !Si vorbind ast-fel isi apuca vioara do gat si o zvarli

cat putu de departs. Vioara cazu pe iarba moale i-

nalta fara sa so sparga.Teti priveati in tacore aceasta vie scena, unii cuge-

-Land la miseria vietii de artist, alti incepCnd sa se in-digneze de atata indrazneala din parted unui simplu vir-tuos, alts iar, dorind sa se sfarseasca cu aceassta come-die cum o numeau ei cand, Walewski, adresandu-secatre Straus, zise :

Maestro, permite'nu o indiscrntio iubit vro-o-data ?

La aceste cuvinte Straus isi capul cu mandrie :Pentru co aceasta intrebare, zise el. Au d-voastra

credeti ca spre a daveni tine -va om maredomnilor

trebue numatde cat sa iubeasca ? Ve inselati !

Straus, it zise prietenul si protectorul seu Walew-ski, Weber a iubit.

Se poate ; dar Michel Anghelo nu a iubit nici-o-data ; sau a iubit In betranote cand nu mat era de catBuonarotti Florentinul, cand artistul murise, cand nuremasese ensul de cat emu' pigmed, pacatos, vul-

: ai

ridiea

tilcr

149

gar, ast-fel precum este fie-care om. Si apol domnilor..chiar data ar voi sa iubeasca cine-va, undo mai traesteasta-zi o 'Victoria Collona... ?

Toti taceau. Walewski se intoarse cu putina ironiecatre doamnele Vieneze, si se aseza pe o banca de barn-bus zimbind.

Incepura iara's1 apropourile, cuvintele galante, fraselede spirit si nimeni nu mai baga in seama, umoarea lulStraus.

Gretchen, pe cand toti vorbiati, ridicase vi-oara de pe earba si so uita la ea cu respectul cu carear privi cine-va o cruco. Dupa aceea o duse lul Straus :

E pecat sa se strico cand cantA asa de frumos.Weber nu ar permite-o. Mai canta d-le Straus.

Natural, gandea el, acesti oameni m'au platit sa Tocant si deci trebue so cant.

Apoi, Wand vioara cu oars carp bruschete din manilaes, incepu a canta romanta lui Koncki : Adio Poloniel.

Straus cantaud era in adever frumos. Fruntea sa marestralucea do geniti si parea inconjurata de aureola glo.riei. El avoa obiceiu, cand era mult impresionat, sa in.chida och pe jumetate si sa 'Si piece capul do tot pevioara. Atunci sa fi ascultat cum un instrument de lemnsi do coarde stia sa vorbeasca acelei nefericite Poloniicu vorbe de foc, cu accente de pasiune dureroasa cu strigate sfasietoaro de vecinica despartire.

Un tOnOr Ungur gasi ca nu e nemerit a reaminti u-nor Austriaci durerea unul Polonez despartindu-se deCara sa. Gretchen auzi aceste cuvinte. Drept or ce res-puns, ea se duse si, luand pe Strausfe mana, if mul-tumi cu atata gratin si atata bunatate, in cat it facu sauite ca era platit sa canto.

cei.l.alti

150

Straus strangea pentru prima oars, in mama lul, maresi barbateasca, mana de o albete aristocratica a unelfemei frumoase. Aceasta ii multumi mult ; se simteamiscat do alt-ceva de cat de musics, si el, cel care nuse impresiona sub privirile curioase a cinci mil de pre-tentiosl, era atat de miscat iu cat nu stiu co sa rs-punza.

Aceasta comedic se sfarsi, si Straus, impreuna cu con-tele Walewski, pleca is Viena.

Cand trenul se &Tarn de Presburg, lui Straus i separea ca a lasat ceva in unna.

Domnule Conte, vioara mea a remas in Presburg.Nu, Straus, e in mana oamenilor mei. Poate ca

al uitat alt-ceva, zise el zOmbind.Nu...

V A. L S U I,Anil tree si pentru artist ca si pentru simplil muritori.

Viata, in raport cu viitorul, vine incet de tot ; in raportcu trecutul trece Area repede.

Par' ca a fost ierl... zise Straus privind Dunarea.Eduard, cati ani sunt de cand am scris not polca ne-bunelor ?

Patru ani, respunse Eduard scriind.Patru am Par'ca a fost ien

Dupa aceasta tacu.Dunarea curgea pe sub ferestrele lor, Tina si adanca

ca o cugetare de poet. Era ora in care lumina depar-tandu-se is! intoarce privirile sale murinde asupra lumelsi cand intunericul incepe a se cobori, de sub bolts ce-

I ..

151

reasca, cu incetul, pe pament. Umbra le celui-l-alt maiso intindeau, perdute intr'un albastru inchis, albastrulcerului, pe care spa 11 oglindea in adancimele sale, eargrin aer treceu curente calde, aducand dintr'o lume strains,poosia necunoscutulul, taina visurilor, glasurile dorulul.

Ce iute trace vremea, Eduard L.Jute Iohan, dar ce to face sA cugeti la asta ?Nimic, Un vis do altA data.Un vis ? zise Eduard cu mirare, :eu nu'l cunosc.A... nimic !... Polca nebunelor.

Dupa aceea isT rezima iara'si capul de mans si urrnaa privi cursul DunArii perdut in cugetarile sale. Eduard

.aprinseso o lampa, mare cu un abet -jour rosiu, si, cufun-dat in cite -va caete liniate, atingea din cand in candclapele pianulul, in rulade mai lunge sari mai scurte,dupA cum gasea mai usor sau mai grail note care's tre-buea. Cate-odata fluera Meet inceputul care'l rbmAneain minte, sau tusea, cu multi gravitate, desteptand pafratele ski din contemplatiunea in care era perdut.

Dupa cats -va vreme batu nine -va la usA. Un om ca da30 de am, scurt, durduliu, cu ochh mica, cu nasul mare,intra foarte politicos, cera.du'si iertaciune de indrasnealape care o lua do a se presenta singur. El intreba pe artisticare din dol e Iohan Straus. Straus ii esi inainte.

Am onoare sA me presint Carol Maria Hubert contede S6czer,yi baron de Horvaliyi, zise el.

Fiti bine venit, domnule.Am de adresat o rugaciune marelui nostru com-

positor.La ordino, domnulo.Intru in subject fara nici o introductie : s6ptamana

viitoare me insor. Am audit pe logodnica men vorbind

--

152

foarte adesea de marele d-voastra talent, si cred ca, nuputea pricinui o mai mare placere de cat clandu'i,

in dar de nunta, un vals compus si scris de propria d-vs.mana. Dupa aceea voiu incirazni sa ve cer ea o gratiespeciala ca acest vals sa fie executat de marea orchestraa teatrului imperial, sub conducerea celebrulul Straus.Platesc 8000 do fiorini domnilor.

Straus tacea. Contelo adaoga : Am uitat sa ye spun,ca viitoarea contesa de Seczenyi se numeste asta -ziGretchen Schonenmann von Offenbach. Trebue s'o cunoa-steti domnilor. Fara egoism, pot sa ye incredintez cae cea mai perfecta creatura diu Viena.

Apoi, frecandu'si manile cu multumire intreba din nou:Ei, domnilor, trebue sit contez pc) bunele d-voastra

dispositii pentru mine ?Catusi do putin domnulo, respunse pentru prima

oara Iohan Straus.De ce ?Pentru ca musica nu se face de porunciala, zise el,

intrand intr'o alta camera si trandind usa in urma lui.Eduard Straus rernase singur cu contele.

Ye cer mil de scuze, d-le conte. pentru reaua u-moare a fratelm meu. Aceasta i se'ntimpla foarte des,si data cunoaste mai do mult, nu ati fi surprinsde aceasta nestatornicie a dispositiunilor lui. E preymult susceptibil. Lucrul insa se poate hotari intre noi.

Eduard era mai German do cat fratelePrea bine, zise atunci Contelo. Imi pare rbu de

aceasta neintelcgere, insa data dvoastra ye luata insar-cinarea de a lucra in locul fratelui d-vs. e indi-ferent. Principalul e sa fie un vals, si un vals iscalit deStraus, dar fie Iohan fie Eduard, aceasta putin importa.

ball(

mie'ml

Fatr

du.

153

Eata omul. El esi.Eduard, Minas singur cu fratele sOu, nu indrazni a'l

supara linistea. El continua a scrie fara sa zica uici ovorba. Dupa cite -va minute Iohan esi din camera in carese retrasese si se aseza la aceea'si fereastra. kDunareatrecea en aceea'si voluptate de regina, reflectand, ca unochiu albastru, sufletele umbre]or can ii populau tormu-rile. Luminele barcilor se reflectan in apa lira, prelungitein infinit, ear strigatelo batelarilor se amestecau cu fru-moasele cantice tiroliene, pe can ecoul malurilor le re-peta lunge si departate.

Natura are de cel mai bun frate pe om. Poesia in naturadesteapta poesia in suflet.

Straus so scula inset si'si lua vioara din cutie.Atunci gasi el, pentru intaia'si data, acele legaturi de

arcusiu adanci si pasionate; acel inceput do vals, trans-parent ca o apa limpedo, diafan ca o gandire ; atuncipentru prima oara incerca el sã faca armonie imitativa,ridicand si coborand tonurilo ca niste line valun ; a-

tunci sense Straus partea antaiu din Blaue Donau. Elisi hotariso in mints ca acel vals trebuia sa poarte nu-mele Dunarii. Pentru Dunare Straus avea o pasiune capentru o amanta. Ce vroti ? Fie-care om cu inclinariiesale. Straus nu putea sa mai iubiasca de cat o unda.Pemeea pe care o inbise, asta-zi se manta ; si i se ee-rea lui, nenorocitul, sa'i dedice un vals!...**Yedeti ce co-medio e lumea... v

Impresionat prea mult si fara sa poata coprinde de odata, intr'o singura tremuratura de coardo, cea se simtea,isi lua betul si palaria si esi.

Sunt uncle ceasun din existents noastra, in can ne in-doim data impresinuile ce ne ating ne ating Pe not sau ele

154

intra in demonul sensitiv al unei persoane stroine. Simtio suferinta fara nice o causa, un dor fara nice o dorinta,un foe fara nice o flacara, care to moron, to urmareteto ajunge, iar dupa cc te-a atins, fuge, zboara.. si atuncialergi dupa densul fara sa stie de co, fara sa ti so spuieundo'l vei ajunge, fara sa to gandesti claca'l vei ajungevre-odata.

Dupit tree zile Iohan Straus era in acel'asi giam, pri-vind acelea'si lucrun.

Eduard, stii Ca am scris un vals ?Stin, respunso acesta.De undo sth ?

spus'o contele Ilarvahyi.Cum spus'o ? to -ai mai intiilnit unde-va en

densul ?Niel de cum.Atunci cum stiff ?Nu mi-a spus ca logodnica lue se chiama Gretchen

von Schenenmann ?Bina, dar ce-are a face una cu alta ?Are a face, Iohan, ca to ai iuhit'o si nu mi-ai spus

nice odata nimic.Esti un profit, Eduard. Dupa aceea i se lua palaria

sa iasa.Iohan, ae dreptate sa to supen contra mea ca V-

ain ghicit aceasta slabiciune, insa eu nu vein sa profitdo starea spiritului ten spre dovedi ca tote oamenhnu sunt facuti din acel'at lut en Michel Angelo. Tu aeiuhit si prin aceasta nu to -ai injosit intru nimic. Inimaeste o vale rece si tacuta, in care razele soarelm trebnesa patrunza odata. Ia sa ved caetul.

I lua caetul din maim fara sa'l mai asculte, si, dupa,

Mi-a

ti-a

a'tt

155

ce'l aseza pe pupitru, incept' a urma valsul cu un basimprovisat. Note le, ca niste perle do sonuri, zburau dola o coarda la alta, strOnse, armonizate, poetice.

Admirabil admirabil! striga Eduard sculandu-sede la Piano. Ce acorduri ! ce maestrie ! ce pasiune !

Aceste acorduri pasionate si legate cu atdta maos-trie, cum zici tu, se vor numi Dandrea albastra, Eduard.

Dupa o soptemana, Iohan Straus era intr'un cerc detineri, in casa generalului SchOnenmann, fumand pe undivan cu linistea unlit Dumnezeu. Toti vorbeau. El isiurmarea cu privirea roatele fumului sbu, gasind in in-vOrtirea for drumul unui vis care '1 inselase alta dataatat do amarnic si care acum, ca or ce vis, so prefacusein cate-va roate de fum.

Orchestra canta uvertura din Dinorah.Grupe do barbati se plimbau prin saloanele nemargi-

nitulm palat Offenbach, discutand sau admirand frumu-setea florilor si bogatia decorurilor. Damele, impartitein cercuri mai man sau mai midi, se priveau cu placerein psicheele nemarginite ce aeopereau paretil si, vesele,isi dim mina cu o indestulare de prietenie neobicinuitain alto timpuri. Toti asteptau primul vals cu o nerab-dare vbdita. Li se spusese ca Straus Iohan a scris intr'a-dins pentru mireasa o bucata menita a rbmdnea celebra.Noutatea lucrului unite cu dorinta de-a so incepe dantulfacea pe tot' nerabdatori.

In fine, la 11 ore, Straus, cu greavitatea sase scula dupa sofa si so aseda in rOndurile orchestrii.

Orchestra, sub privirile 1111, ataca prima masura a in-troductiei. Toata lumea tacea.

!

obicinuitA,

156

Straus puce mana pe vioara : incepea valsul. La pri-mele acorduri, un dor do duca pe aripele acestui zmeufantastic apuca pa fie-care, si, in cate-va minute, numairemasera de cat betranii car' sa asculte. In tint' sa-loane, acelasi eurent misca, cu acelasi pas, cate-va sutede oamem, can, rem si indeferentl pana atunci, zburadca intr'un vis fara sfarsit spre o lume necunoscuta.

Se auzi de ()data un zgomot, o zapaceala, o neintele-gore fara nici o causa cunoscuta. Eseau barbatii gesti-culand, femeile speriate, cerOnd apa unit, altil parfum,

oglinda.Moarta, moarta, se auzea din cand in cand prin

multime.Cine ? Cine ? Undo ?

Gretchen von Schonenman, jucand cu fratele contelulde Seczenyi, cazuse fart sa, mai dea nici un semn deviata.

Atunci so v6zu o scent ciudata.Orchestra, pana la care ajunsese aceasta trista natl.

tate tacuse cu totul. Dintre tote musicantii, unul singur,remas in picioare, fara sa asculte si fart sa vada ni-mic, cu capul plecat pe vioara, cu ochiT pe junfetate in-chisi, continua de a canta valsul cu o tremurare febrila,sfasietoare.

Acesta era Iohan Straus.1879, Decembrie.

altii

157

ARCHIVARULPORTFiET

(DomnuluT Gr. W.)

ra un baiat ca de 43 de am Macho Ionescu,nalt, costeliv on o nuca si muncitor. De 23de am era archivar. Singura mangaere aveao pereche do barbete, pe can le schimono-sea in felurimi de felurl. Aci'l vedeai cu

unu intors in sus, acs cu altul rosucit de'l treceai prinurechile acului. Cand si le musca era semn nu. Nici uncopist nu indraznea sa'l supere. Atunci vat de dosarucare i-ar fi inciiput pe maim, si vat de nenorocitu carear fi venit sa't ceara vre-o deslusire. La fie-care vorbait da dracului printre dints, sau Dil trimetea dupa icreverzt cu cat° un num6r de registru gresit. Alt-fel aveainima bung. Singura lut parere de reu era picioru. Elzicea ca e prey bine facut : 33 centimetre lungime.

0 singura data 'ml aduc aminte ca so suparasede tot pe picioare. Se suise pe un scaun de pale sitrescoleasca niste dosare do asupra unui dulap. Po candtocmal incepea sa se necajeasca, din pricina unul dosar

ripndreu

158

pe care nu'l gasea, se sparse scaunul si piciorul i soduse tocmal in fund, jar el cadu cn tin vraf de harthin brate. trebuit o adeverata munca ca sa'si poata,scoate picioru din scaun. Alt-fel, ei erau de mare slujba :pe fie-care zi luau cute o posta. Dimineata la 9 ceasuriit aduceau la cancelarie si seara la 6 it duceau acasa.

Avea doue tinute : una de om si alta de archivar. Ceade archivar era un spenter scurt, pe carol avea de vre-o12 arn, ros Oita la urzeald. Nici el nu stia ce fata avu-sese.Cea de om era o haina, strimta si prea scurtapentru densu, care si acoea ii dura do vre-o patru am.Mai avea inca una, care o pastra pentru solemnitati marl,ca de esomplu cand jl trimetea Procuroru General cucite o scrisoare la Minister, ca sa le dea leafy mai 'na-into, sau cand so hotara, se faca curte.

Disteptaciune, Mitache avea destula pentru un archi-var. Toti copisti trebueau sa fie dresati de densu. Vor-bea cu Q adeverata mandrie de baeth can fusese in can-celaria luc sj can orau ajunsi unit Procurori, altil Pre-sedinti do Tribunal, alth advocati. Cea mal mare mul-tumire o avea cand ii da baeth sa iscaleascrt cute o do-vada, in care sta scris jos, cu litore marl: Archivist ge-neral.

In politica Mitache n'avea njci o credinta. Era alb fi-

ind-ca albh ii trimeteau pe densu la visterie s'aduca ba-nh sj fiind-ca atuncea avea dropt sa opreascade la fie-care cite 2 franci pentru birje.

Politica facea numai o data pe an : cand se discutaubugetele.

Leafa avea 1.0 fr. pe luna.De muncit muncea cat sapte.La fie-care numiro do Procurer' noi, totI se'ntrebau :

I-a

lefurilor,

159

cine'l ? ce't ? Mitache respundea la tote cu acela'st ste-reotyp r6spuns : apa trece, pietrile reman. Aim cinstearevenea pietrelor.

Avea si el, ca or care Roman, un cusur : prea'i plateaucovrigii cu susan. Il vecleai alergand, din dulap in dulap,cu un interminabil covrig in gura si totdeauna suparatfoc. Atunci domnii aparatori se strecurau pe langa densuca pe langa un pestiferat, de frica sa atinga dosa-role din brat° sau covrigu din gura.

Intrebati pe eel d'ntaiu ca si pe col din urma advocatsi ye va spune cat e de important sa fit in bunele gratilale unm archivar. Sunt o multime de nimicuri cart tre-bubsc indeplinite si cart toate trebue sa treaca prin minalui, in cat, data vet avea nenorocirea sa nu fit tocmatbun prieten cu acest predestinat al delelor, greu itt scottclientu din preventie.

Mitache Ionescu traia inconjurat de-o adeverata for-tareata. Toate zidurile erau decorate : ict un pistol, coloun cutitonat sus un chipiu, mat jos un ciomag, la dreaptao pereche de cisme, la stanga o sabie, in sfarsit un ar-senal intreg ; si po toate Mitache le stia do ce afaceretin, cu ce dosar sunt venite si cand vor merge la jurati.Dar pe masa, lut ! Caliman, condeie, foarfect, covrigt,inotand intr'un strat de nisip si inve^hito ca si densu,erau marturiile mute ale necazurilor ce tragea sormanularchivar, in aceasta lupta eterna cu dosarele.

Omul caret cunostea toate chichitele, precum zicea el,era mos Ionita.

Cunoastett pe mos Ionita ?E cel mat perfect typ al aprodulm : scurt pe cat ar-

chivarul e 'nalt, si lenes pe cat e muncitor, mosIonita fumeaza tigan de havana. Poarta mustatilo rase

nu'i

cel-l-alt

160

pe jumetate, ast-fel ca numai sub nas are dou6 virgulecastanii- rosii, can, find prea des supuse la incercarilefocului, sunt arse cu o ingrijiro parinteasca. Barba o pcir-th iara'si pe jumatate : ras numai pana in dreptul bar-biel, pare tot-d'a-una legat pe sub falci. Pe Tanga aces-tea o pereche de ochi stupizi, pe can ii inteponeste citeo data, cu o adeverata incapativaro, asupra coluivorbesto, ispravesc aceasta oglinda reflectatoare a celuimai aprodesc suflet.

El, si cu toate astea, numai mos Ionita poate bine in-telege pe Mitachc. La ei nu este o completare reciprocaa personnel unuia prin persoana celui -l-alt; nu, din po-triva : este o discompletare. Dar mos Ionita a 'nv6tat pederost pe conu Mitache si, afera de asta, sunt numitiaproape cu acela'si decret. Archivaru s'a invetat cu a-produ intocmaI cum se invata un cornist cu o trompetastricata.

Si tine ,tie, cand acesti ilustri representantl a uneihrmr ce se stinge, se vor desparti : unu de dulapurilo sale,cel-l-alt de tigarile sale ; tine stie co archivari vom muayes, ce apron no vor mai servi. Timpul, care insu'sieste archivarul omenirei. aduco fel de fel do noutati....cel putin data se va invents o ma-jna.

ce'l

161

JEANAI.

unt unele mici fiinte intr'aripate, can treevara pe suprafata apelor, ca niste patinatorimicroscopici, fara a'si muia catu'si do putinpicioarele in unda adesea on foarte putinpoetica si foarte putin perfidy a lacurilor.

Tot ast-fel sunt unelo fapturi omenesti, cari so stre-coara pe oceanul vietii, fara a fi atinse do nici una dininfamiele la can se afla inglobita rasa omeneasca.

Fericirea este un sarcasm. Durerea este o poems. Fe-ricirea si durerea formeaza viata.

Daca ye void spune ca din aceasta viata Jeana nu cu-nostea do cat poema, nu me veti acuza do contrazicere.Cine-va poate sa sufere, si totu'si sa'si pastreze feciore-nia sufletulul tot atilt de nepatata ca si folio unui crininflerit in dimineta aceea.Daca veti observa ca suntsi crini a caror fel es patato din bobocul lor,ve voiur6spundo ca eu nu cunosc de cat un crin pe lume : en-nui nepatat.

Jeana era una din acele figure femeesti, carI port intl.parita in umbrelo obrazului, amintirea unui alt traiu, aunei alto vied. Ti se parea, cand o intalnoai, ca, al rnai

11

P14

'mi

q,

162

vedut-o unde-va, intr'un cadru de aur, intro bisericaitaliana, luminata de razele galbene a douo faclii, inteunvis fericit in care urea scara heruvimilor catre cer, in-tr'un paint de Borgia, intr'un atelier de Leonardo daVinci, in sfirsit intr'un loc dint sau celebru. Ochh 01, pcjumetate miopy cdnd priveau ceva, pareau tot-d'a-una a in-tinde in spatiu o punte diafana, pe care gandirea pleca insiguranta, atilt de departe, in cat numai cand avea sa seintoarca, simtea cat drum facuse. De aceea Jeana eratot-d'a-una foarte distrata. Cand tine -va o destepta dincontemplatiunea e),parea incurcata si stangace, cam,neluand seama la cele ce :se vorbeau, nu stia mai niceodata ce se respunda.

Si mintea sa se clucea spre Nancy. Acolo avusese unver in scoala forestiera, care, in resboiul din 70, so in-rolase ca voluntar in armata franceza, si de atunci ni-

mem nu mai putuse afla nimic despro el.Constantin Leon, care venea un fel de nepot de ali.

parintilor Jeanei, fusese crescut do mic in familiaLuchienilor, si, dupa ce aj unsese in virsta cuviincioasa,fusese trimis in Franta. D-na Luchianu, mama Jeanei,era o femee do elits, si ee datorea baeatu tot ajutoru ceprimia din partea sefulm famine'. D-nu Luchianu era unfanfaron begat, care facea binele, dar avea o grije nes-pus de mare de a'l aminti on de cote or! i se prezentaocazia, scriind lut Constantin, is fie-care done septamam,ca se ruineaza pentru el, ca aceasta o face fara sa fiedater, ca ar fi bine sa se 'Inv* ceva maI econom, deoare ce stie foarte bine ca n'are nice o avere. Lucrurileacestea, repetate, ajunsesera sa dezgusteze pe sermanulorfan do viata care o ducea, si, fiind-ca stia ca nice o-

data n'o sa se poatti plati de d-nu Luchianu, avea unfel de greutate vemnica pe constiinta.

ante

163

manta striga la arme!"Constantin Leon isi zise incet : iata ocazia sa mi3 sting

in gloata nevoilor omenesti, spre a nu mai fi urmarit doaceasta recunoscinta brutala, ce mi se impuno, si pe caretrebue s'o urmez. A16, due. Franta e noua mea patrie,caci in ea am invetat sa sufer. Apuc un drum in capa-tul caruia poate sa gasesc odihna." Si se inrola.

Fu primit in corpul pontonierilor. Ramt de dou6 on,de done on so 'nsenatosi si continua campania. LngaMetz fu pries de Prusaci si trimes in Germania. Statudou6 luni in Colonia si restu timpulm in Berlin.Dupaincheerea pitch, se intoarse in Franta capitan. In 73 fuprimit in corpul inginerilor forester' si minas° in func-tiunile republicei pana in 77, cand se bolnavi.Isi bias-tema soarta ca nu putea veni in tara sa is parte la res-boitil contra Turcilor, de si nu prea, suridea tovOra-sia Rusilor. In fine, dupa rbsboiu, se insanatosi, si, cutoate Ca era hotarit sa nu mai calce in pamentul teriilui, dorul i1 birui.

Indata ce ajunse in Bucuresci cauta, sa so informezede familia Luchienilor. Era prima-vara. Acosta tocmaiplecasera la movie. Cerceta de Jeana si afla ca ea totnu se maritase. So mira putin de lucrul acesta, caci ostia deja, in versta, frumoasa, cu avere mare, si, desi-gur, nu pretendentii eratt sa'l lipseasca in ast-fel de con-

Atunci ii veni o idee ciudata. Or cat voise sa so des-fad', de reaunoscinta ce datorea Luchienilor, simtea canu putea. Un spirit drept si o inima care se shnte maipresus do cat vulgul, or cat s'ar osteni sa'si apropriezeun sentiment nedemn s'ad nedrept, nu ajunge la stop.De aceea se hotari sa plateasca', incetu cu incetu si pe

'1

'si

ditium.

164

tacute toato serviciilo ciao i le facuse Luchianu, pri-mind al lua directia exploatarei color dou6 marl mosilco avea in Ilfov si in Dambovita, fara insa sa se lasea fi recunoscut.

Se intalni in Bucuresci cu doi camarazi de scoala, siacestia nu'l cunoscura. Atunci se hotari sa tread, dreptfrancez. Limba o vorbea ca si pe a lui si exteriorulface cine-va cum vroeste.

Veni cu recomandatie din Franta catre ministrul agri-culture'. Acosta it primi foarte bine si ii si oferi un locin administratia domeniilor. El refuza, rnultumind mi-nistrului de buna-vointa cu care '1 primi, si '1 raga sa'1 recomande vre-unui mare proprietar, cum erau d-niiX, Y si Z intro car' viri si pe Luchianu.

Dupa douO luni do intelegere si de cercetare, minis -tru i' ca in fine a convenit el insu'si 8'un mareproprietar, care ale si paduri po mosiele sale, sa'' incre-dinteze directia afacerilor, si ca acest proprietar se numead-nu Luchianu. Paptul e, ea data vechiul protector allui Constantin se hotara sa is un ajutor pentru exploa-tarea rnosielor sale, nu o facea tocmai de trebuinta, cimai mult de fanforonada de-a putea zice in fieste-ce mo-ment° : ,,intendentul meu, directorul meu de exploatare,francezu de la mosie, etc." cat si pentru a intra in gus-tul ministrului, care sustinea pe Constantin Leon. Cutoate astea, cu tot spusul ministrului, nu se stie datad-nu Luchianu ar fi primit po Constantin, cand ar fi

fost convins ca o roman.In adevor, dupa cite -va zile, vechiul soldat francez fu

prezentat rude' sale, sub simplul nume de Leon, si con -ventiunea intro ei se facu foarte ropede. Dupa trel zileplecara improuna la Viforeni, mosiea din Ilfov, undo d-nuLuchianu isi avea familia.

spine

VI

165

II.

Constantin revbzu locurile copilariei sale, sub cea maipenibila impresiune. Ici un crang, colo o movila pe carese odihnise adesea, dincolo satul ce se intindea pe o costa,a Argesului, in zare turnul bisericel care fusese ziditade familia Oprisenilor do peste Olt, toate, atateasi scumpe amintin, pe earl. trebuia sa le inabuse, sa leascunda in cele mai departato colturl ale memoriel sale.

Cand ajunse la Viforeni, d-na Luchianu si Jeana seaflau pe teresa, despre apus, asteptand trasura, pe care ov6zusera de departe. Constantin ruga pe d-nu Luchianusa ceara ertare dOmnelor ca nu poate veni, atat fiind-caera ostenit cat si pentru ca imbracamintea sa nu eradestul do cuviincioasa pentru o prima infatisare. Lamasa fu silit sa so coboare. Prezentarea se facu camceremonioasa, din cauza d -lui Luchianu care aducea peConstantin ca pe un trofeu. Pu primit cu bunatateatat de d-na Luchianu cat si de Jeans. El vorbi putin.Jeana si mai putin.Ea, cand vezu facu o mis-care atat de expresiva, in cat Constantin se temu ea l'arecunoscut. Curand insa so convince ca ea a avut numaio amintire trecatoare, care a perit ca urma unei stelede pe cer.

In cite -va zile toata lumen cunostea sub numeledo Conrad Leon.

Constantin se apuca de lucru cu o adev6ratti pasiune.In lungile sale escursium ce le facea ziva pe la diferi-tele puncte undo avea treaba, cerceta cu cea mai maredragoste do trecutul lul, care so ascundea in toatecrurile, pe toate vaile mosiei. Cand se intorcea seam a

diner

'1 intat,

'1

In-

166

casa, prin prejurul lacului, vedea mai in tot-d'a-una peJeana, intr'o luntre alba si ingusta, strecurandu-se pesub umbra salciilor, pana in punctul uncle apele se re-versau din nou in Arges, de undo si veniatt, formand ocascada mica si fara mult sgomot, care insa avea odeosebita atractiune, prin mica roata de moara pe care oinvertea vecinic. De la moara, Jeana so intorcea inapoiin amurgulserii, si adese-on se oprea, in mijiocul lacului,lasand vislele sa atarne in nemiscare, iar ea, rezema,to pe o margine a luntrei, 1st scaldamana in apa caldasi limped°, facCind sa dispara icoana credincioasa co si-ovedea pe luciul lacului.

Intro seam, pe cand mai so intunecase, Constantintreand, ca de obiceiu, prin preajma salciilor, auzi lope -tile cu putere apa, Ca si cum col cc le misca arfi fost grabit sail ar fi avut teama de ceva. De-odata,luntrea se opri, si o voce dulce dar puternica intrebaeine e acolo ?

Constantin taco. Vocea care intrebase, ca si cum n'arA vrut sa scie de teama, incepu a canta o dulce me-lodic, ale carol note, purtate do ecoul lacului, so pierdeadin taina noptit, Rana dincolo do marginele auzului.

Poti tu arum oaro su'r spin,0 dulco trandalir uitat,C'atunci numai to-am sarutatCAnd am aflat Ca esti a lui ?...Si poi sa'i spur cat timp am plans...De cite on la sin to -am strins...Si cum privindu-te uscatAm plans din nou si-am ortat ?...

0 timp, tu care porti in tineAtka tristeta adancimeDe suferinta si de dor,Da'mi pace, lasa-mC sa mor.

lovind

167

Caul data 'n hullo vesteje,toTot ce-t tuba, tot co itthe,;,te,De co sa'ncerm a mat trai,Cand mintea doliul isi poarta

inima itt este moarta,Cu mult 'nainto de-a mull?...

Leon romase uimit. Acest cantec nu'l auzise de amintregi. El it stiea ca si d6nsa, si stapdnit de farmeculglasului si de frumusetea cantecului, uita or co prudenta

repeta strofa din urma, pasionat ca un nebun.Dupa co tacu el, tacu total. Constantin astepta cite -va

minute zadarnic. Dupa aceea incaleca din nod calulsi pieta.

A doua zi la masa Jeana nu veni. A treia zi asemeni.In fine dupa tree zilo se cohort.

Tocmai atunci un nod pretendent so ivise pc) orizont,si d-nu Luchianu staruia cu or ce pret sa, fie primit deJeana, caci era baiat bun si cu avoro. Constantin sur-prinse cate-va aluziuni ale proprietarului la trecut.

De, fata mea, ce-o sa'ti fac ? Ed l'am trimis sa soduca in oastea frantuzeasca ?... S'a dus, s'a dus. MortiiCu morti, viii cu

Constantin intelese ca era vorba de ddnsu. Jeanaiubea atat do mult, in cat nu mai voise sa so marite,dupa col crezuse mort ! Se scula de la masa foartetulburat, si mai inainte de timp, pretextand o mare dureredo cap. Voi sa, se culco. Nu putu. So puso sa citeasca.Dupa vre-o dou6 ore intra o sorvitoare pe masa,o scrisoare. El o lua.

Era in trei pagini cea mai calda si mai poetica, ruga-minte a unei femei catre un barbat, sa renunte la a semai ascunde sub un alt nume si o alta figura, caci ea

si

viii.'1

si'l Iasi%

t,T

168

Jeana, '1 recunoscuse. II spunea cat l'a asteptat, cat a planscand in crezut mort, cat 'si simtea viata do goala inurma amintea ca era o vreme cand in jocurilefor 'si fagaduead sa traeasca nedespartiti. Apoi '1 rugas'o scape de persecutiunile atator oameni can voiau s'ois de nevasta, si pe can nu'l iubea. Ii repeta ca inima01 n'o inseala, ; era el, el, Constantin Leon.

Fara indoiala ca era el, dar acum, cat sufereal...Constantin so scula drept in sus, si, cu o miscare grave,

hie condeiul.E1 stia ca ar fi lost taxat do eel mai lasom data s'ar fi descoperit parintilor et. Toti ar fi zis Caa venit cu scopul acesta intr'adins. Si el, chiar candiubea, cats o iubea, nu intelegea ast-fel recunoscinta.Atunci sense in frantazesce : 3,16 ertati, dar ed nu intelegnimic". si isoali. Aceiasi femee hla raspunsul.

A doua zi de dimineata, era mare serbatoare la Vifo-rem : Jeana Luchianu se manta.

La dejun, mm multi strains dedeau un nor solemncircumstantei, care era in adever de mare importantain localitate.Jeana so cobori si ea. Figura era oste-nita, de nedormire ; se vedea bine Ca plansese.

Leon vopnd'o, so destepta intr'insul de-oclata atatamila si atata iubire. in cat, neputandu-se stapini, esi afarasT ceru numai de cat calu, sperand ea in aerul campuluiva putea scapa de greutatea care's apasa pieptu. Seinsela.

Tutors seara acasa, scrise si el cite -va pagini in no-manesce, prin care ruga pe Jeana ierte, '1 spuneaca in adevor e el, si ca o iubeste.

A doua-zi primi tot in frantuzeste, acest rospuns : Euinteleg, dar e prea tarziu".

lul,si-i

't

sal

PEXTRU TOT-D'A-UN A

(gn, amilptizect pzieteitittia eTetze e' Sconomu).

I.

amenil si lucrurile merg do mana. Cate odata oamenii fac lucrurile ; do cele maimulte on lucrurile si intemplarile fac peoameni.

Asa era cu Filip Chrisoverghi. Firea itlasase un mare suflet ; intOmplarile it facu-

sera un mare strengar.Nu pot spune data era vre-o legatura intre densul si

familia cu acelasi nume, veche si cunoscuta in tars. Totce pot sti cu temeiu, este ca, Chrisoverghi avusese oavers insemnata, po care o mancase in toate chipurile,aruncand pe usi si pe ferestre, daruind in dreapta si instanga, strangend la masa sa toti nebunif din lume,toate acestea, zicea el, numai spro a aplica principiuleconomico-social: punerea in circulatie a capitalurilor.

Bine, ce vinovat sunt eu, repeta adesea, daca tataa avut grijo sa'mi lase 12 mil de galbeni venit pe an ?...Le mandnc si ea cum pot. Numai imi pare rdu eliteodata Ca le mananc cu nisto desmatati ca vol, si ca nu

cried

6

--

170

me gandesc In bietii baett saraci, earl yin ca si minela 'nvetatura si carora le-ajunge 200 lei pe luna, spre ainvdta de seapte on mat mult do cat invetatt voibarbati si femet I

Acesto cuvinte haiticul lo primea mai in tot-d'a-unacu chioto si tipete, in care numele lui Chrisoverghi eraglorificat ca numele lut Visniu sau a lut Osiris. Femeiloit saroad do gat, veneau cu lisle do loterit, ii cereauajutor pentru sarach din foburgul lor ; barbarth, cu na-surile resit do yin, it vorbead de societati de exploatare,do fabrice, de dividende,numat spre a't lua cat° o sutadouo do franc' pentru for»zarea statutelor, cart nu soformau in vecia veacurilor.

Filip ii asculta, po toti si po toate cu rabdarea unuiadovorat filosof, si mai la tot.' le da, curios sa vada panaundemerge bestia omeneasca cu minciunele si insela-toria. Iar in mat toato aceste orgii, iarna, el so asezain fata sober si asculta povestile ce pare a le spune orcare lomn care arde, sau admira purpura aprinsa ce in-value unit carbuni gala a se stinge, lasandu'st prieteniisa urle si sa sparga in sticle ; vara, pleca adesea, inmijlocul chefului, si ratacea prin boscheto sad pe mar-ginea lacului, cand erau la boss de Boulogne. In viataacestui muritor, eel mai blasat din cati it avea Farisul,exista un colt, de lump ascunsa, in care se adaposteadcite -va sermane suverni, peste earl timpul, or cat tre-cuse, nu putuse si, lo steargit si nici sa le slabeasca,puterea. Si cdnd el fugea cat° °data. do tagma priete-tenilor, fugea spre a bate incetisor la poarta acesteilumi, in care el, Filip Chrisoverghi, se regasea copil,mergond de mina mamel sale printr'un part imens,pana in marginea unui lac, tot atat de frumos ca cel

tott,

171

din bois. Si-apoi barca, call, gradinarul care ii facusatot-d'a-una arcurile celo mai tart in coarda. cainit tatalutsal do venatoare, si o multime do alto reminisceste, carttoate ii pricinueau cea mat netarmurita placer° din cat()un om ca dansul mat putea incerca.

Timpul ii luase mat inteiu pe mums -sa, luase apoipe gradinar ; arcul se uscase ; dintre cat mat traiau nu-mm unit, orbs si slut de betranete ; prin pare, iarbacrescuse pa,na si pe pietrisul cararilor, iar mat In urmamurise si tatal sou. Iata coltul de lame pe care '1 cautaadesea

Cu o viata ea cea care a ducea el, ruina veni in cati-va ant. Vendu pe rind done mosii co avea peste Olt, siera gata sa venda po cea, do a treia, ultima romasa dinzestrea mamel sale, cand o simpla intamplare schimbatot planul saa mat bine toata nebunia vieth.

Vroiasa piece din Paris,intr'o lungs calatorie prin lumeanoun.trebuia

Incepu a face un fel de catagrafie a lucrurilor cesit lase la Paris si a celor ce trebuiau luate.Prin

gemantane gasi fel do fel do hartii uitate, si intr'un vrafde scrisori, ce zaceau profuite in fundul milli cuter, re-cunoscu serisoarea, fins si cam tremuratoare a mama'sale. Do si toata aceasta corespondenta o avea stransasi legata cu con mai sfinta grije, inchipui ca s'a pu-tut sa treaca o scrisoare neobservata, si o ridica din mul-timea color -l-alto plicuri zadarnice, spro a o pune la lo-cul et. Curiositatea it facu s'o citeasca. Scrisoarea eradin 67; slovele abia se mai cunosceau. Ea incepea ast-fel:

Copilul mad, astazi vin do in Mihaileni, undo am fortsa ingrijese do zidirea, fantanel ce am hotarit, impre-una, cu tatal ten, sa inaltam in locul undo era sit to'mod in marginea lacului. Zidim pentru satul intreg a-

Filip.

'1

'st

n

172

Gest isvor, care singur are apa neshIcie, ca satul intregsa se roage pentru sanatatea si viata ta.Cand to veiface barbat, si to vor aduce vre-o data nevoile sa'ti in-streinezi averea co ti-o strange tatal tou, sa'ti aduci a-minte, Filip, ca mosia aceasta este a mea, parinteasca,ca inteensa m'am nascut si eu si tu, si ca mania toar dori sa n'o vinzi nice o data si tot asa sa rogi situpe copiii tel sa faca....

Apoi urmau o multime de alto povete si ingrijiri, pecan numai dragostea unei manic le stie gasi in isvorulnesecatei sale bunatati.

Filip remase cato-va minute ametit. Co dorise mama sasi ce facea el ! Nu ma' departe do cat in s'OptarnOna a-cea 'si ipotecase, in al doiloa rang, pentru 1500 de gal -

beni, mosia pe care cu nice un chip nu trebuia s'oDesgustat de el si de Paris, 'si strinse toato lu-

crurile ce le putea lua cu sine si a doua zi do dimin,atapiece, dar nu in America, ci in Rumania.

IL

Cand ajunse la mosie so 'nsera.Trecu po Tanga o curio adovCr boereasca, in care

bogatia stralucea pane si po foile pomilor, car' pareaumal grase si mat pline de cat la alti arbor. Case man,lvunbare, dependinte, le,i sistematice, mashie si o mul-time de lucruri trebuincioase agriculture', spuneau caacolo s'a asezat avutia ca la dOnsa acasa.I so explicaca mosia era a unul vechiu proprietar, d-nu Maracineanu,do acarm nume Filip i,i aduse aminte. Incantat de ye-cinatate, merse inainte.

Trecu prin satul sou. faro sa fie begat in seama de

instrei-

In

clan,

173

nimeni. Satonif insa pareau a trai intr'o bogatie oare-care. Lucrul acesta '1 imbucura. Ajunse la poarta Ca-selor boejesti, si trebui sa se dea el singur jos din tra-sura spre a chema pe cine-va dinnauntru. Esi un por-tar, pe care nu '1 cunoscea. Acesta remase incremenitcand auzi ca Fi lip e propriotarul mosioi. Sari numai docat si'si chema nevasta si copiii, cart 'I sarutara mai-nile, ii scuturara de praf, ii luara, lucrurile din trasura,pe cand portarul deschidea, usele caselor.

Filip privea cu o bucurio trista toate aceste lucruriparasite, Carl fie-care if pastry cite un suvenir din co-pilarie. Erau toate aceleasi, dar mai batrane cu lb am.

Intra in casa. S'astepta sa, goneasca, liliech si guzganitdo prin odaile cele inchiso do atata timp, dar nu goninimic, Gael nu intalni nimic,numai.un aer greu de sul-fina if reaminti ca acelo case nu v6zusera pe stapenulfor do multa vremo. Alt-fel total era la lot, maturat,ingrijit ca si cum ar fi fost lasat numat de o saptainCnade sta.pani.

So vede ca dumneata esti o femee harnica, zisoFilip ingrijitoaref. Ain sa'ti fiu do molt ajutor. Vm1 sa,ramil la mine ca, sa m'ajuti sa dau de urma tutulor lucru-rile cari sunt aici?

Noi, cucoane, suntem al easel. Nu ne ducem docat data ne'l goni. rog insa pentru lucrurile din casasa m6 duc sa diem pe cuconita nOstra.

Caro cuconita ? Mai e cine-va proprietar cu minepe casele parintesti ? intreba Filip cu oare care asprinie.

Ba nu..., dar.... dad, nu'mi poruncesti, nu mO duc.Filip isi lua, do seamy, si'ncepu sa discoase pe porta-

reasa despre cucOna care if stiea atat de bino lucruriledin rasa. Femeea spuse ca era fata boerului do alaturi,

MO

174

care si ea fusese prin ten strain° si era intoarsa dovre-o eine' am in tam.

Edmea venise intdiu de curiositate sa vada ce e inaceasta casa care sta de atdta timp inchisa ; dupa aceeavenea de placere sa arate ingrijitoarel earn sa tie curatelucrurile, si'n cele din urma avea o adeverata dragostepentru aceste mobile elegante dar parasite.

Filip ruga pe ingrijitoare sa se duca sa'si cheme sta-pana, cum o numea ea, fara insa sa't spue ea a venittine -va. Femeea pleca.

El remase si incepu a trece prin oda', cu pieptul plindo cele mat ciudate simtdminte : durere pentru trecut,bucurie pentru prezent, speranta pentru viitor, can toatese confundau intr'o singura vorba, mare si datatoarode viata : revederea. Cand ajunse in odaia sa, se vezu tot,intr'o oglinda mare, care'l infatisa asa cum era : nalt,cu barba lunga si ingrijita, cam ostenit de drum, cambetran, en o raza de regret in ochiul sett albastru, careparea ca se duce spre trecut sa'ntrebe zilele scurse, undoe tineretea, undo o fericirea, undo e adeverata viata ?...Si alatun de oglinda, ca un respuns taut, un portret a

de pe vremea cdnd plecase la Paris, parea arataca viata a fost intro acelo patru ziduri parintesti, de careel sta atarnat do 15 am. Filip trecu in camera dealatun.

Aici ramase un moment in prig. Era odaiea singurelfemei pe care o iubise. Inteinsa totul era imbracat innegru. Filip se apropia de pat, undo inchipuia ca vagasi portretele famine', si'n adever, sub un veal negru,recunoscu pe masa.

Atunci, aceasta vlastare stricatii a Parisului, se plecaincet spre cadrul eel vechid, si, cu °chit plini de lacrami,

lui,

's1

all

175

saruta sticla dupa care se odihnea do vreme lunga ima-ginea mamei sale.

Tocmai atunci usa so deschise si intra o femee tenera,imbracata intro rochie lunga do matase si tin&nd inmina o carte. Ea intra cantand, fara a vedea pe Fi lip,care era pe jumetate ascuns de perdelele patulin. Candacesta se intoarse, Edmea, speriata, voi sa fuga.

Fi lip o rechema Meet :Doamna, cu toata rusinea to incerc de a ve spune

Incrul acesta, vedeti ca plying, un om care plangenu poato fi un facator de role.

Ea necunoscendul, so uita la el cu asprime.Nu pot, domnule, atunci, explic cum ye gasit,1

aici..Porte ca eu asi avea mai mult drept sa ye 'ntreb

acesta, dar fiind-ca stiti turn ve gasiti aim, nu 'ntrebnimic, ci numai mu multumesc a ye spune ca or uncleye vor aduce intemplarile vietii, sa vo aduceti aminteca aveti in Filip Chrisoverghi un prieten care va, fi gataor cand sa ye dovedeasca recunoscinta sa...

D-nu Filip stapanul mo=jiei! zise ea... Iatti pentruprima-oara un strain intreband pe un proprietar dece vine la el acasa. In adever, trebue sa vi so parafoarte ciudat lucrul acesta, dar, vedeti, eu imi facusemun obiceiu de-a veni mai in toate septamanile cite odatasi a ingriji do acesto lucruri, pe care nimeni nu le maiingrijeste de vre-o 15 am... VS marturisesc ca am fitcut

dar nu stiam data stapanul for le va mai vedea.si am facut si mai reu ca am indraznit sa deschid acestpiano si sa super linistea adanca a portretelor la carepriveata adineaorea cu atata... atilt de impresionat.

Nu, n'ati facut r6u de loc. Eu, data priveam cu Area

si

sa'mt

lu-

rfu,

176

mult interes, priveam pe o fiinta care nu are asta-zIglas sa v6 multumeasca, dar care ITO intelege si ve iu-beste. !..". data omul ar pricepe mai do cu timpuriuce e viata, ar sti unde sa se ascunda ca sa traiasca,dar n'o intelege de cat Area

Se vorbeste do d-voastra foarte mult roil in casanoastra, d-le Flip. De co nu ye 'ndreptati ?... intreba Ed-mea cu oare-care naivitate.

Reu ? si de ce?Se zice ca ati cheltuit o aver() insemnata ; ca n'a-

yeti nice o legatura cu pamentul in care ati nascut si

crescut ; ca .. nu tineti la nimic in lume. De sigur tatalmeu so inseala cand ve judeca ast-fel.

Filip misca trist din cap.Din nenorocire tatal d-voastra nu so 'nseala. Am

imbatranit faro se fac nimic... afara de datorii. Si selasa pe un scaun coprins de o daznadjduire sfasietoare.

Edmea se aseza si ea pe un alt scaun, si cate-va me-mente trecura, Lira ca sa se auda cal mai mic zgomot.In cele din urma Filip so scula cu o hotariro barbateascain privire.

In fine, trebue sa fac ceva !... Asculta-m6 deamna:abia to cunosc, si simt ca'tI cunt dater multe lucruri.Voiu sa 'ncep. Co pot sa fac pentru dumneata ?

Pentru mine nimic. Pentru dumneata pots sa fadmulte... incepend prin a remanea in tarn. Edmea, areado care rideai pe cand Inca eras Roman, iti repeta asta -zica nicaeri omul nu gaseste pace sufietulul situ do catacolo unde 'si are toate suvenirile.

Edmea ?... de care radeam eu ?... Iarta-ma dar nu-'ml mai aduc aminte.

Ea pleca ochii in ]os. Dupa aceea '1 ridica, umezi de

tarziu...

177

o lacrama care nu indrasnea sa iasa din inchisoareagenelor.

E cu atat mai bine, domnulo, pentru usurarea spi-ritulut dumitale do prey multe sarcim. Voi sa piece.Filip o apuca de mina si o sill sa ramaie.

Doanma ! Edmea roman aici pentru tot-d'a-una.Pentru tot-d'a-una ?... zise ea dand din cap si uitin-

du-se la el cu una din ac,ele priviri ce numai ochii careiubesc stiu sa aiba, ; pentru tot-d'a-una ?.

Pentru tot-d'a-una !Atunci ea duso mana,, ce o tinea intr'ale sale, la gura,

cu o repeziciune extra-ordinara, si, dupa ce o saruta decute -va on, esi Ca un fulger.

Filip remase incremenit. In mintea sa i se gramadeauo multime de amintin din copilarie si parca incepea savada o fetita subreda si sOlbatica printre nenumeratelesale vedenii incantatoare, care acum era maritata sifericita.

Esi in baleen si se puso sa priveasca spre partea ca-selor vecino, fluerand incet o arie din sudul Frante , acarol monotonic convenia, minunat de bine tristetei sit-fletului seu. Dupa, aceea so cobori in pare si apuca sprelacul ce se infunda in padure. El, mergend, baga de seamacite -va stoluri do rate se,lbatice, can sburau speriate pedeasupra capului seu, dar nu'si dote socoteala do nimic.

Cand ajunso in coasta despre apus a lacului, se opriin margin() sa priviasca pitorescul ce i se desfasura. ina-into. Uitandu-se pe lac, vedu o forma omeneasca plutindla suprafa,ta apel, cu mainele stranse la piept si intr'ocomplecta nemiscare. Curios, so sui intr'o luntre vecheco sta la mal, ca un paznic al trestielor, si ajunse corpul.

Era Edmea. Se inecase.12

L..

-

178

Sunt in inimele oamenilor momente de asemenea des -nadajcluiro, si atunci, data elementul mortil este preamult aproape..... adio

Filip, aproape nebun, o ridica, cu multa greutate inbarca si o duso la mal. Acolo, o dete singur jos din lun-tre ; o aseza pe un asternut do iarba, si, dupa ce ii stersefruntea de apa, ii lua capul pe bratele sale si so uitalung, lung la dOnsa, ca la o fericire &treli zboara. Obra-zul parea a fi. Inca vin, cam palid, cam lungit de sufe-rintele morth, dar tot frumos si tot poetic. Gura sta in-tredeschisa, parand gala a rosti acel tot-d'a-una pe care'1 zisese cu atata foc si atata incredere. Umerii erau albs.Buclelo de par desfacute si negro pareau a face doliulfigure' pe care o incadran.Era frumoasa chiar moarta.

Chrisoverghi, fara sa stio ce face, se pleca sere ea si'ilua capul in brate.

Apoi o saruta cu un fel de tainica intelegere repetandincet:

Tot-d'a-una L. pentru tot-d'a-una ! pentru tot-d'a-una !Si pentru tot-d'a-una remise la Mihailem. cam poste

cite -va septamani muri si el.Ast-fel so sfarseste.

!

MARIA

ra nascuta intr'o dimineata de vara, po camp,la umbra graulm. Muma el era de la oral.Tatal ei de la munte. So numea Maria.

De la muma ei mosteniso o mare tragerodo inima catre lux si viata zgomotoasa ; do

la tatal ei, sanatatea ; de la dimineata care o vezusenasc6ndu-se, veselia ; de la umbra gr'tului, un fel de me-lancolie grava, o odihna in cugetare, care ii era tot atatde trebuincioasa, in viata pe care o avusese mm peurma, cat e de trebuincioasti apa nufarului, cat sunt detrebuinciease salciele unor morminte fara cruel, spre aarata Ca acolo doarme o flints.

Ea zicea adesea Ca trupul ei este un mormeut, in caredoarme un poet.

Pe cand era de 4 ani, tatal murise, si fusese si-lita de intamplare sa parasO'sca Ardealul, uncle era nas-cuta. Veni cu mama sa la Bucuresti, dupa co venduseratot ce aveau acasa. Fu pusa intr'un pension cu ten-dint° religioase, in condithinile copiilor saraci, cad erasaraca, cu toate ca vOnduse tot ce avea.

Muma-sa se apucase sa deschida un fel de cafenea-birt, unde studentii saraci, chelnerh, birjarii, veneau samanance sail 0, petreaca, dupit punga.

seat

4C-4

180

Ea scitpa din cand iu cand do la scoala si venea, peGaud avea deja 10 ant, sa se aseze la contuarul prava-lief, care s'ar fi putut numi, mult mat corect, o tejgheade cat un contuar. Incepea 3a faca cunoscinta cu mas-tica, pelinul, drojdia, tutca, printre cart so ascundeaGate o sticla do bitter sail de anisct, cumparate de la,desfaceri,si, cu toate ca inveta bine, scarba et pentruscoala si pentru viata coptlareasca ce i se impunea, de-venia din ce in ce mat mare. Muma et vedea toate acestelucrurt, dar fiind-ca era o fiinta care mai presus de totepunea specula si castigul, o incuragia la ast-fel de lu-crud, indemnand'o llumineca sa stee la contuar si sainvete a recomanda marfa beuturet.

Fab', era foarto prima-varaticii. Ea pricepea cu priso-sinta tot ce se cuvine sa faca o buna stapana do cafe-nea spre a'st atrage musteriii. Se vedo insa ca nicl eanici masa n'avea noroc. Treburile mergeau reu. Credi-torii se inmultequ. Datornicit nu vreau, sau, spre a nu-1inegri in fata posteritMit, nu puteau sa plateasca, siast-fel, din reu in mat run, birtul mergea spre incltidere

Intr'o buna ditnineata, fata se pomeni Ca o is de lapension si cd o duce de-a clreptu In gara.Ea se bucuragroaznic, cam nu putea sa sufere orasul acesta, in carelibertatea et fusese inchisa intro zidurile unut pensioncatolic, si in care treburile birtasesti ale mamet sale mer-geau atat do red.

Undo p'ecau ?Muma spuse fete' ea se due la Turnu-Magurele sau

Alexandria, uncle le va trimeto prefectul judetulut Te-leorman, care era un vechiu cunoscut al et. Sezura inTurnu vre-o dot am, la Alexandria alti vre-o dot.

In timpul acesta Maria crestea, ca o trestle nalta si

181

eleganta, parts, ar fi protestat, cu distinctiunea persOneisale, contra traiului ordinar pe care'! ducea. Incepusesa fie luata in bagare de seama de mai toti tinerii dinlocalitate. In Turnu, copistii, scriitorii de la prefecture,cute odata chiar si d-nu supleant al Tribunalului, veniausa bea cite un pahar de vutai nationals la birtu cu fatafrumoasa.

In Alexandria, incepuso se devio celebra. Nu era aren-das, pomojnic, sub-prefect, calator mat spalat, care sitnu traga la hanul stejarulut. Ei toti inchideau °chi' lasocoteala sau la curatenia serviciuliu, cand Maria voiasit le vorbeascii, sail sit stea la masa cu

Era ciudat dezgustul cc aceasta creatura avea contraor care' brutalitati. Gaud si-ar fi permis tine -va s'o atinganumai, se uita la dinsu cu un fel de despret atilt devorbitor si cu o cautaturA atilt de selbatica, in cat orcat ar fi fest do indrasnet, isi perdea cumpatu si bol-borosea cite -va cuvinte do iertare, pe care rar o capita.

Gurele rele vorbeau, ca salbaticimea acestei fete eramina' prefacuta, sere a prindo si mai bine in plaselefrumusetei sale pe prefect, care foarte des inspecta Ale-xandria, de cand hanul ,tejarulut se mutase din Turnu.Era in aceastit observatmne oare care adover. Maria eramult mai ingaduitoare, in aparanta, cu acest muritor,de cat cu restul omenirei. 'Ea, in fond, it gasea tot atiltdo ordinar ca pe toti bipezif city if faceau curte, darmuma-ca 'I zisese sa se poarte bine cu prefectul, si eaasculta pe mama-sa.

In cele din urma pleciti si din Alixandria si se dusela Rusciuc. Do la Rusciuc trecu la Varna, de la. Varnala Odessa, ast-fel ea, in vr'o tree am, colinda mai toateporturile Dunarei si vre-o-cite va din ale marii, pang seasoza in Galati.

182

In Galati existenta acestei creature devine in adev6r-de mult interes.

Era cam do vr'o opt-spre-zeco ant cand se asezacontuarul birtului si al cafenelei, ce deschisese in tova-rash) en muma-sa.

Sunt unele flguri pe care ti-o cu neputinta sa le des-ern, dupe, cum it' e cu neputinta sa le uiti cand le-alvezut odata.

Vara, dupa cat° o furtuna, ieso soarele cite ()data sisufla un praf de viata, pc) iarba campului sau pe frun-zele pomilor muiate de caldura, care pare a reintineripamentul cu zecimi de ani. Impresia care ti-o produceaceasta priveliste, este mat mica de cat impresia ce ti-olasa vederea Mariei, cand prin norul do fum, it zareaiobrazul tenor si nevinovat rezemat en liniste pe o mamaalba si cam lung* eurata mana de model.

Fruntea parea facuta numai spre a servi drept ingra-dire unor cugete, cart nu trobueau spuse nice odata lumei,cu care ea so intalnea in toate zilele. °chi' II aveanegri, frumosi, plini do o privire care nu se puteatahnaci de cat acelor co aveau semanta geniului in pro-priea for privire, spre a o intelego. Obrajii semenaarpentru eel co au umblat mult prin paduri, cu acele rasurede Maiu, cart au in frunzele for un amestec de coloarerluat, parte de la crin, parte de la rout, spre a nu maiSomalia cu nimic pe lume do cat cu obrajil Mariei.Gura avea o expresie de blandete ne mat pomenita.Ova lul intreg al figurei semana cu al unei madone deCorreggio.

Si cand vedeai aceasta ideals faptura, coborandu-sede la contuarul sbti, si venind la masa unui grec mur-dar, spre a ciocni cu densul un pahar de bore sau de

la

183

liqueur ; card o regasiai seara, in mijlocul a trei-zeci dobaeti, jucand billard cu cel mai tare dinte dcnsii, si fa-cend In sorb de cite tree -zeci ; data o privem, cu tigara'n gum, ascultand prostiile si nimicurile tagmAI care oinconjura in toate serile ; cand, mai cu seams, incepeast povesteasca scone din viata ei, sau 'si spunea amin-tirile copilariei din Ardeal, cu un fel de tremurare invoce, care 'I da po fats emotiunile sufletului,remanealincremenit in fats acestei enigme omenestl, si nu stieaidad, intee,nsa este personificat geniul eel bun, sau ge-niul eel Yeti, or daca ea era menita sa fie un resumat alacestel ciudate probleme care sn numeste viata onialui.

Dupa ce bea cdto 40 de bell:, incepea a lua poste piciorpe vre-unul din numOrul adoratorilor, sad, daca simtiaca, printro dOnsii se gaseste un om superior, '1 placesadesea sa pue acesta intrebare :

Cine poate sa'mi spue cum am sa sfarsesc eu ?.,.Corul curtezanilor intona indata un imn, in care ea

era cantata, ispravind, ea sfanta Cecilia, intr'un cor deangeri, sad i se prevestea ca are sa, moara in adOncibotranete, pe sofale de matase, or -ca, are sa se 'nveni-neze ca Cleopatra, sau ca are sa'si dea ultima suflare instreang, de oare ce avea oare can inclinari catre socia-lism.Ea ridea do toti, si'l punea la sfarsit sa plateascasume enorme pentru tot ce beusera.

Intru aceasta, urma poruncile mamei sale.Intro scant, veni din Bucuresci un toner, adus de cei-

l-altI obicinuiti al cafenelii, care mergea Is Galati in stopde a reinvia spiritul de infritire si buna intelegere din-tre comitetele romanilor din tart si a calor do peste munti.

El se intamplase sa. fie Ardelean.La masa, discutiase incepu, si, aprinsi putin de focul vinului, diapasonul

184

se ridica pang la nota, discursurilor patriotice. MateiuAldea, ast-fel se numia tentirul, vorbea cu inlesnire, siputerea cuventaxii sale, atinse atat de adanc pe Maria,in cat, aceasta, in avCmtul unui patriotism exagerat,v6zu pe condicele contuarului cote -va picaturi de lacraml,earl, fara stirea, ei, venisera sa marturiseasca calduraunui sentiment, care nu se sterge nici odata din sufletulomului: sentimentul iubirei de tarn.

Atunci se scula de pe scaunul ei si veni la masa lor.Glumele si cheful incepura din nou. Ea vrea s'asculte.Aldea nu mai vorbea ; suparata, se puso sa tie frunteconmesenilor.

Pe la sfarsit, intrebarea ei obicinuita veni din nod :Cine pdte sa'mt spue cum am sa mor ?In spital, ofticoasa, respunse o voce.Cine a thspuns astfel intreba ea aprinsa de manie.Eu, zise Alden.

Atunci, un pahar zbura pe de-asnpra capetelor si'llovi drept in frunte, cu atata putere, in cat sangeleaparu indata. Toti voira sa se repeada catre Maria,care aruncase, iar Aldea, oprindu-i cu o miscare, muiabatista intr'un pahar cu apa, isi acoperi rana cu dOnsa,sivoi sa faca un pas catre Maria. Cand so scula, ametide durere si cazu pe un scaun. Ea, la vederea sange-lin, care curgea siroae pe obrazul ranitului,

Situatia devenea grea. Cati-va dintre prietenii luiAldea, it pusera intr'o trasura si '1 dusera in otel. Cei-l-

improuna cu mama ei, remasera langn Maria, care,o jumotate de cons, statu ca moarta.

Dupa ce 'si veni in simtire, con de 'ntaiu vorba pecare o rosti, fu ca sa intrebe de densul.

Undo e bolnavu, zise, sculandu-se pe cotul drept.

le;ina.

alti,

185

S'a dus masa.Dati'mI un pahar cu apt si sa, mergem siUndo sa mergem ? De-abia potT sa vorbesti, si vrei

sa to duel ?Ea, ca si cum ar fi vrut sa arate ca, e de sanatoasa,

se scula,' drept in picioaro si se indrepta spro use.Cine vrea sa vie cu mine, sa vie

Si fart a maT astepta pe nimeni, se arunca intr'o tra.-sura si so Buse la otelul luT Aldea

Acesta se linistise putin si dormea. Ea nu voi sa as-cuite de nimeni si intra in dansu. Bolnavu so odilineacu o mina la cap, care trebuia sa't pricinuiasca clureriman, iar cu cea-l-alta atarniind in marginea patulm.Aldea era frumos. Ranit si palid, prin sengele care '1perduse, semana cu Crist coborit dupa truce. Ea inge-nuchia inaintea patului, si, Ca o Magdalina vinovata,istlipi buzelo de mina lut si stete iu aceasta umila pros-ternare, pana ce bolnavul se destepta. Cand o vitzulitnga densu, o intreba cu vocea slaba si cu un zambetcare arata ca luta, tot :

Pentru ce ai venit sa m6 vezi, data vreai st mitomori ?

Ea incepu a plunge si a't acoperi mina do sarutarT.Apot zise incet :

Iarta-mO si nu vorbi.Douit zile nu se misca de in capul lul, si, a treia zi,

ctnd Aldea era mal bine, ea incepu a'i spune viata, et.mizeriile caste le indurase, golui ce'l simtea in suflet pen,tru ca nu iubiso pa nimeni, desperarea ce o apuca lineon, dorul do a muri ce'l avea mai nainte deal fi v6zut,si multumirea ca l'a, putut intalni spro a nu se duce dinlump fart sa fi iubit.

not.

186

Crede-m6, ei zicea adesea, nu suntpe

atat de rea pecat am aerul. Am unit pOna acum barbati, pentruca nice unu n'a stint sa m6 faca iubi. Daca to -asi fi'ntalnit mai de mult, asi fi fost cu mult mai burnt. Pu-tea-vei to sa crezi vre-o data si so intelegi cat do multto iubesc ?.. Ia -mb cu tine, du-me intr'un fund de codru,fa-m6 sclava ta, omoara-me daca vrel,si vein fi fericita,to void bine- cuvonta. Suntem amendoi din aceia'sitarn.., da, data to -asi fi omorit asi fi murit Tanga tine.Mateiu, ia-mo, du-m6...

Si incepea din nod sal' sitirute mainele, ca o sclava.Aceasta viata tinu vre-o zece zile pana ce Aldea so

restabili de tot. Treburile sale it chemad la Bucuresti.EI fagadui Mariei ca so va intoarce s'o is cu d6nsu.Ea intelese si dada trist din cap.

Vet veni, sad nu vei veni, eu iti sunt datoare thatafericirea mea. So stiff ca po cat voiu avea o scanteo deviata in mine, voiu trai ca sa m6 gandesc ca to -am iu-bit. Adio.

Si ast-fel se despartdra. Ea ii scrise vre-o doi am de-arindu, spun6ndu-i tot acela'si frumoase lucrun. Dupa doiani nu mai auzi nimic de donsa.

De la aceasta intimplare trecusera vre-o cinci ani. Al-dea se afla o data in Galati, dus dupa intereselo sale,cand se 'ntalni cu un vechid camarad do scoala, po carenu'1 vozuse tocmai de cinci ani. Dupa ce vorbira despremulte alto alto lucrurI, Aldea isi aduse aminte de Maria.

Tiff mult s'o vezi ? it intreba prietonul sod.Foarte mult.Hoiden' atunci la ea

Trasura se opri in marginea orasului.

a'i

187

Aldea intiiniti un moment in poarta eimitirului.Cum, a merit ?Acum dm am, de ofticii. Hal s'o vedem.

In fundul cin'itirului era un mormont, cu cate-va flori,de-asupra caruia se intorcea o salcie t6narA si verde.Prietenu lui Aldea se plecii spre densu si 'i sopti Meet:

Ii placea mult umbra.... si a zis mnrind Ca avealdreptate....

SINGURATATEA

2=!'a c9oam 771-incit

ealilaul, maretul munte, isi ispravesce inal-tarea sa catro ter, printr'un pisc, imprejurulcarula nice un vlastar, nice o buruiana, nuindrasnesce sa creasca. Pe cremenea do carev6nturile cerulm so lovesc cu turbare, sta

lipit muschiul subtiratic ; el invelesce ice si cob geliciu-pea salbatica a pietrii, parend Ca urea sa arate inalti-milor aeriane, cum viata so ridica mai sus do cat chiarpamentul.

La mijlocul sou, muntele so rupe intr'o crapaturaadanca, care, spre rasarit so deschide, iar spre apus sostrange, formand o pestera sunlit in pantecele pamOn-tului. Pe paretil prapastiei crest pomi uscativi, radacimde inure salbateca, cite o scorbura de copac, inlauntrulcareia zapezi din alto veacuri stau ascunse. Pe acestevOrfun, in aceste crapaturi, nice ursh muntilor, nice pa-serile codrilor, nice brazie nice caprioarelo, nice vOnturilepamOntului nu ajung. Cand si cind, cute o margine dostanca se roped°, ca lend, in adancimele ce se deschidsub d6nsa, cu un zgomot salbatic, asurditor. In fundulvan, albia po care so scurgo un mic lac din pestera,

189

schimba tabloul col trist. Ghettirile si zapezile dispar.Frigul se pierde. Tacerea cea vecmica e intrerupta de soaptamurmuratoare ce o face apa spaland pietrisul din vale.

Inauntrul pesterii locueste zana piscului : Doamna Sin-guratatea

La e o femee t(Mora, oachesa, cu parul lasat tot-d'a-una pe spate si purtdnd d'asupra lui cate-va croup deinure inflorito.

Prin crapaturile pesterii, soarele strabate cdte odataspro a lumina fata lacului, al carui fund e asternut donn nisip colorat in mit de fete. Razele can cad pe stra-tele de zapada sunt reflectate alb, si, in apa, elo trigdungi de lumina descompusa, in can stapina loculul souita cu mirare.

Ea nu ese din pestera do cat foarte rar. Cand norifcart inconjura Ceahlaul se infunda in vailo ripoase, sause lipesc de cele-l-alte vdrfuri, ca nisto caere, Singurata-tea trage din lacul pestern sale cite o tulpina de copac,care if slujesto do luntre, si cu dansa 1st da drumu pepariul co curgo din pestera. Unda o duce lin, printre malurile inalte ale rape!, pdna o scoato intr'un mic ses, format de o stand, cu muschiu, unde Singui atatea se o-presto, lasand scorbura do copac sa se &lea. Acolo seasaza pe muschiul male, si, tacuta, priveste inainte.

Sus se desfasura bolta senina a cerulut, cu imensitateasa impunatoare ; jos so misca mase negre sau alburii denon, po cart soarele ii tiveste cu panglict de purpui aMat sus de cat dansit in vezduhul netermuit, cite o patapribeaga fuge, rostogoliodu-se ea un bulgare de zapadape fundul albastru al cerului.

Singuratatea priveste totul cu indiferinta Din cand incand noteaza ceva intr'o carte veche ce o tine pe brato.

190

La scree istoria Vremit. Ice si colo o pagina, pastrata,oamenilor, vorbeste do Christos, de Zimermann, de La-martine, de Yung. de Beethowen. 0 flla e consacrata in-treaga numelui huMusset, cu aceste cite -va cuvinte: Anti,je suis la Solitude. Cum au ajuns toate acestea pana ladensa, nimem nu poste sti. Se banueste Ca Singurata-tea traeste poste tot, si ca chiar in cele mai zgomotoaselocuri sunt colturi oprite de densa. Cand nu mai aronici un unghiu undo sa se ascunda, Singuratatea gase-ste tot d'auna un suflet in care sa, se-adaposteasca. Su-fletele acestea sunt si ele unghiuri, numai, sunt unghiuriascutite.

Singuratatea mai ese din pestera sa in lunele do vara.Prin Iulie, cand serile calde ale muntilor cobor linisteacerurilor pc pamint, apare zina virfului sere vale, si,printre stancile ripoase, adesea so coboara pana la ca-seriele Ceahlaului. In apropierea for se opresce.

Neaptea aprinde pe cer dumnezeestile felinare magicecare licaresc fixe sau dispar in haosul posomorit albolter tarielor, descriind un arc do foc spaimantator,care desteapta in sufletul Singuratatii suspinul regre-tului. Pe la stone, glasul cavalului chiama la somn.Notele lui lunge si adormitoare resuna in taceroa nopthca o profetie din alta lume, si firea intreaga se pregh-tesce la odihna. Cu incetul nu se mai nude nimic, numal misca nici o frunza, nu se mai vede nice o umbra.Numai la rani intervals cote un chiot lung mai' intrerupepacea pamentului. Sunt ciobanii de la stare, can par aface streajea muntilor. Putin, si, si acestia sunt coprinside vrajea somnulul. Atunci Singuratatea, remasa inpicioare pe marginoa unei stanci, pare mai inalta de cateste. fmparatiea sa e intreaga, desavarsita. Ea isi pune

191

mina ea aperatoare in dreptul fruntii, parand ca vreasa nu zareasca, nimic din luminele cerului.

Singura! pronunta incet, sunt singura.... in totd'auna singura!

Tar din valea Dunarii departata, un disc de foc uriassa inalta pe panza, neagra a cerului, parend ca vrea sasuprinda emisferul nostru in taina in care'l cufundanoaptea. Luna, curioasa, se ridica poste vas si poste val.-fun ca un glob aprins, respandind in jurul sell raze gal-bone. Ea seaman, cu o Moho a cares singura lumina nupoate goni tot intunericul unui monument. Lumea emonument profan ; luna faclie st,t16.

Singuratatea, indata ce vede discul do foc suind va-lea cerului, fuge.

Cand ajunge acasa, grin unghiurilo pesteril roscolescecondicele archivelor sale, si, printre ele, gasesce un micvelum pe care '1 citesco adesea, care'l place, dar Pe caremai nici odata nu'l intelege. E o carte venita de la °a-men'. E Raphael

Ea gasesce inteensa descrieri do vieata munteana, ta-blouri frumoase, filosofie, si le intelege patoate. Dar mai gasesce o curiositate : la fie-care pagina,acela'si num° de femee vine sa incununeze tabloul sausa indulceasca filosofia, or sa stinga tristetea. Gasescecriventul amor ; vedd ca el exprima un sentiment ; ado-sea stringe cartea pe genuchi si se gandesce.... dar nuintelege.

Atunci, cuprinsa de urat, scrie, cascend, pe cea dinurma pagina :

Ami, je suis la Solitude.

tristete...,

PATRIE SI POESIE

aimpul poesim a sburat cum sboara un vul-tur imbatranit dupa, verfurile stdncilor sale,si merge sa moara intr'o vale adanca si sin-guratica. Ne-am facut toti oameni, ne-amfacut adica un fel de cocostarci, can um-

blam cu pass ingrijiti pe marginea lacurilor, spre a nocauta broastele si gusterii cu can sa ne umplem gusile.Nu mai vrem sa scim nici do linistea ape!, nici do far-mecul valulln, nici de v6ntul ce leagana vOrfurile mata-sOse ale trestielor,nimic. Pe umerile mistre, imbetranite de nevoi, purtam, ca dromaderii Asiel, povara cene-o arunca mizeria, si oftand sau adesea riaend, ajun-gem la capatul drumului, sfaramati, satui, desgustatine depunem povara pe gramada de pamOnt co e scoasadintr'o groapa umeda, in care vom intra ca sa dam pa-mthatului aceea ce i-am luat : pamentul. Si, lucru curios,si atunci Inca, multi dintre not murim cu regret. La-sitate ! Ingustime de suflete !

Priviti-ve in urma. Fie-care aveti un tata, o muma, osera, un prieten, un vecin, care s'a interesat do d-voas-tra mai mult sail mai putin. Daca a fost tatal sau mania

r\-4'

V a:A.t1* **4V

si

193

eel cu earl att crescut, acestt oameni, prin excelenta oa-meni, i-ati vezut luptand cu mizeriile vieth : unit saraci,altit bolnavi, altii stapanitt de setea de a parveni, altiiparveniti si cautand sa rastoarne pe protivnicit tor, toilin sfarsit avOnd o traista do zdrente si de petite cu cart'Si cosa zilnic haina viet,11. Negresit ca, find inca copil,at1 avut ocazie sa cititt, in fata tor, vre-un abecedar sauvre-o carte de povesti, in care sa intalniti vorba poeziesau vorba zing sau aceea de tara si sa'i intrebatt. :

Tata, ce insemneaza asta poezie ?Si el sa vb r6spunda :

Poezie insemneaza, dragu tate', o scriere, cum ede pilda povestea din abecedarul t6u, in care un om in-vqat si cu dar de la Dumnezeu, spune calor-l-alti oamenichinurile sutletulut s6u, sau bucuria, sau intristarea sa,or canta verdeata codrultn, sau vitejia soldatului, saddorul de tara, in sfarsit toate lucrurile frumoase pe canputernicul Dumnezeu le-a dat oamenilor si pamentului.Iata ce insemneaza poezie.

Frumos tata.-Vrei to sa to fact poet ? Copilul, care suntet1

d-voastra, ritle,nd pe jumaate si dand din cap zice :Vreau.

Dupa ce mat trece putin ati intrebat poate din nou :Dar patrie ce insemneaza, tata ?Patrie insemneaza. copilul mat, bucata de pament

pe care traesc totl eel de-un neam cu tine ; tara in careto -at nascut si crescut ; locul undo se vorbesce limbata ; orasul in care sezi ; pamentul pe care umbli ; iarbape care o calcI in picioare ; biserica in care to inchin1;mormOntul undo e ingropat bunica-tou, bunica-ta, frate-tOu, matuse-ta, si tots din neamnul nostru. E lucru slant

13

:

194

patria, dragul meu. Invata-te sä to inchini la numele el,ca la numele celut mai mare bine. Dumnezeu, patria sicinstea stramoseasca, iata tale tree lucrun de cars trebuesa nu to despartesci pana la moartea ta. Adesea poetiicei marl sunt si man patriots. Ast-fel 'at fost la notBolintineanu, Cost. Negruzzi, Alxandri si alth.

Copilul, cu inima plina de acol ceva, Inca necunoscutbine, care se chiama patrie si poezie, sad numai patrie,or numai poezie, se duce si se culca, adica ve ducetisi ye culcati.

A doua, zi, intorsi de le scoala, luati cartea si o des-chidett din intamplare la fila pe care stau tiparite ver-surile-acestea :

Maine va veni strainulSa to prade Cara mea,Maine 41 vor zmulge sanul,Maine to -or ingenuchea.

Cum se poate, v6 ziceti. Maine sa, vie streinul sa pradebucata de pament, pe care traesc tots cei de-un neamcu mine ? Maine se va da orgielor venetico locul undose vorbeste limba mea ; biserica in care mo inchin eu ;mormintele in can odihnesc oasele stramosilor mei ? ...

Tata a zis ca fie-care ond e dator sa-sl apere tara cubratele si pieptul ski.

Si cu sufletul plin de indignare vo ducet1 la tata saintrebati co'nsemneaza aceast'a.

Tata, daca. e arendas sail proprietar, se'ntempla sa tiecam acest discurs vatafulin ski :

Dute in plata si ea o suta de capatine de varza casa, le punem la murat. Dupa aceea...

N'ajung boerule o suta de capatim.Cum n'ajung ? Vrel, se vede, sa't1 VI si casa ta din

195

varza mea. Dupa aceea sa dal locurile de pe balta laoameni. Sa °prose' grindu pentru nor. Ia zece vedre despirt si le amesteca cu douzeci de vedre de apa douevedre de apa la vadra de spirt, bag de seama spre aface rachiu pentru oameni. Du calul cel pintenog....

Tocmai atunci intrati d-voastra in cancelaria tataluirepetand plini de indignare :

Maine va veni str6inulSa to prade tara inoa,Maine it, vor smulge sinul,Maine to -or ingonuehea.

Ce 'nsemneaza asta tata ? D-ta mi-al spus ca e lu-cru sfant tara in care se nasce tine -va. Pentru ce sa numergem sa ne-o aparam cu bratele noastre ?

Tatal, suparat ca Fat' intrerupt de la treaba,numesteaceasta treaba,ve is frumusel de rnalia si, zvarlindu-vOin odaea cea-l-alta :

Diavele, zice, vii sa me intrebi despre tam si des-pre fleacurile tale poetice, tocmar cand sunt cu omu intreaba! Afars'. dincolo

Si cam minunati de acenqa repede sc,himbare a au-torulm zilelor d-voastra, treceti, jumetate po sus, jumb-tate pe jos, in odaia de-alaturi. Aici incep reflectiunile :se vede ca tara si poesia nu'i tocmar lucru mare, devreme ce tata (or-ce tata pentru un copil este emblemaperfectiei omenesti) de vreme ce tata spune cal fleac. Pa-trie si poosie,!... fleacurr.

Si ast-fel, cu patrie si poesie vi se arnesteca in capcele din urma cuvinte ale tatalm cu vatafu: zece ve-dre.... patrie... pintenog... rachiu.., poezie..." Si a-dormiti cu o trista sarcina iu suflet care ye face sa in-cepeti a ofta de la versta de opt rm.

Dad, din nenorocire unit dintre d-voastra sunt, ierta-

varze...

196

ti'ml expresia, destul de nebuni ca sa'si pastreze iluzi-ele despre tarn si poesie pana si data auinceput a lucra ceva, a scrie, a so devota unel idol sailunei cause marl,parintii, si cu el WU, lumeasunt acolea ce sa, zica : frumos, dar n'aduce parale."Cand vre unul dintre d-voastra, indignat de marsevielevre unul guvern, sau atins in demnitatea sa de om, nuse sfiesce s, zica: destul, ajunge, jos cu ingenucheriletaril, inapol cu neposismul si ocrotirea oamenilor de ni-mic,vine indata tatal cu droaia de prieteni si cunos-cut', can ye canta', sa incetatl cu aceste lucruri, caca a-vet,1 nevoe de sprijinul guyernului ; sa cautati a lingoastazi mamile pe can le ati scuipat ion ; s, ve vindetipana ca sa mancati paine ; sa ye scoateti palaria panala pament inaintea cutarui sau cutarui domn, data vrettsa aveti palarie, si altele si altele. Ast-fel ca, dupa cat'.va am de o ast-fel de viata, to simti aproape convins

asa trebue sa mearga intreaga viata omeneasca.Iata-te dar om, adica : iata-te profesor, iatate gazetar,

iata-te magistrat, iata-te arendas, iata-te on-ce, en con-ditie numai 0, nu ma' zici patrie si inca mm putin poozie.

§i in adever, on ult,' amendoue aceste cuvinte si a-

jungi on-ce, or le repot' numai spre a insela si asurzilumea, si iar ajunge on-co ; sau le repot' din convingeresi numaT pentru ca, nu pot,' sa fan alt-fel, si atunai morein spital.

Oamem nemult,umiti, de timpurile lor, so cred venitiArea curend, intr'o lume prea mica ; sunt insa si altiican se cred veniti prea tdrziu si se simt x rea micl pen-tru aceastr lump prea mare....

0..., fericite republics ale evului-mediu! Timpurile sioamenii vostril sunt astazi... rani nantes in gang ite vasto.

mat tarzia,

ce-al-altA,

cA

ORFANELE(FRAGMENT)

unt patru : Cea mai mare pare a personificadurerea care simte dar taco ; cea de-a douaseamana cu durerea care simte si plunge;cea do a treia plunge fara sa, simta si, eelde-al patrulea, un baiat, cloarmo.

Cea d'intaiu priveste drept inainte. E cu neputinta sanu creli in suflet, uitandu-te in oche ei. Sub gene lungise ascunde o privirea sfioasa, rugatoare si atat de curata,in cat, prin transparenta luminei, ti se pare ca al puteaciti intreaga gama a gandirei. Privirea el e o armonie.A plans. Lacrama care so zareste atarnand de geana,e eel mai sfant margaritar, crescut po desertul uneiininu in care durerea a lasat un adevorat pustil 0 razade lumina venind din sus, zugraveste o linio alba peprofilul nasului, care, fin si putin inclinat spre gura,da figurn o stranie infatisare de geniu femeesc, de mar-tin Gum e desinata numai din 'inn drepto Buzelesunt subtiri. Acea gura, in alto timpuri si'n alto situa-tiunI, ar sti sa gasoasca accentele color mai sublime

198

stante ale lui David ; ar improvisa ca Corina ; ar sarutaun sfant en pasiunea Marie' fecioarei, si, en deosobire,ar sti sa sopteasca eel mai clulce cantec de adormireunul finger copil. De acea ursita is si scris in carteavietil ca va petrece o parte din tinerete leganand uncopil pe fratele ei. Fruntea, acea oglinda a cugetarii,este inalta si neteda. Abia data se formeaza deasuprasprincenelor o mica adancitura umbrita, semn al adan-cimei ideelor, si la tole done extremitat , langa por, dou6puncte laminate, semn al nobletit tor. Perul ineadreazafigura en bogatie, dar e steins modest imprejura capuluisi acoperit, pana la jumetate, de un crep negru.

Eata portretu celei de'ntain. Trecand pe langra dOnsae eu neputinta sa nu to sinAT aims de acea privire,tata in timp, inecata in durere In fats ec cele mai deo-sebite sentimente ura, durere, veselie, indiferenta chiar,se prefac intro curioasa sensatiune, care pornesto dininima, si, in ocht, so traduce prin lacrami. Ph'ingi inain-tea et, to simti mai bun, fiind-ca ea insa'si este portretul bunatatil care insa nu plunge ca sa ne intristeze pe

Cea de-a doua este geniul tinereth batand la usea tra-Mut. Intra pe aceasta poarta inbracata in doliu.

Nu stiu de ce am gasit tot-d'aunu o poesie trista, adanctiparita pe unele figure femeesti, care m'a facut sa credca durerea la 'nceput a trebuit sa se nasca femee.

Aceasta figura, veduta in profil, este cea mai ome-nQregulateneasea expresie a suferintit. Trasurile cam

sunt unite cu o mae,,trie de penel care fe face sa cugetila figurile lui Michel Angelo, la acele fericite flinte gasitein lumea pe care si-o ereeaza fie-care genin, si can romaneternele expresiunl ale simtimentelo Daca florentinul

'st

ui-

cet-lalti.

199

ar fi facut vre-odata portretul Victories Collona, sunt sigurCa el ar fi semanat cu aceasta silhuea,data Perault arfi zugravit'o ca pe o femee mat in varsta.

Este atata expresiune de durere, atata osteneala de asuferi si de a plunge in aceasta faptura, in cat ti se pareca, la cea mai mica miscare ce o va face, corpul se vaanihila, se va stinge ca o gandire, sau, dad, va trai, vafi col mai slant vas care va coprinde cea mai divinascantee de suflet :

Tu fais Phomme, o Doulour! oui, l'homme tout entier,Comma le crouset l'or, et la flamme l'acier,Comme le gres noirci des debris qu'il enleve,En dOchirant le far, fait un tranchant au glaive;Qui no t'a pas connu, ne sait rien d'ici-bas,Il route mollement le terra, it n'y vit pas ');

') Lamartine: Hynate a /a douleur.

UNDE DE VARA

amenii onorabili dar sa,raci sunt ca pomiican infloresc fail sä lege. De aceea pentruprecupeti el n'au nici o valoare.

Sufletul este aripa omului. Tocmai de aceea sunt multicari zboara pe jos.

*

Consciinta secolului nostru a ajuns o simpla chestiunede instalare : fie-care cautand sa seada mai comod, seintampla ca tot bogatii o au mai incapatoare.

Pentru cea mai calda si mai bine fac6tOre rata se vorgasi oamemi cari sä umble cu umbrele.

"

201

Moartea unui scriitor toarna in calimara criticilor sia biografilor sel cerneala adeverului.

Sunt mai putini °amen' pe lume cart nu stiii sa vor-beasca de cat de cei can vorbesc ceea ce nu stin.

Literatura este testamentul unui popor.

Opiniunea publica e o planta care se invirteste dupavointa oamenilor superior!, cum se invirteste floareasoarelui dupa astra zilei.

*

CEA can mor pentru tam lor, mor ca sa nu moaranice odata.

Cunose o tail in Europa, in care, a deveni cine-vaministru, insemneaza a'si ridica averea la patrat si 'nacela'si time a'si extrage radacina cubica a considera-tiunei de care se bucura.

it

Amorul este o trestle de zahar din care gusta maimult ipopotamil.

L

!.

6

. .

202

Poetii sunt un fel do cocoare pribege, al caror glas,cand ne vine din inaltdmile cerului prin care zboara,-este fermecator si dulce, cand insa ne vine din apropierea curtilor, in can traesc multe cocoare, e strident.

Omenirea s'ar putea asemana cu pasarea japoneza Con-moranul, care nu prinde poste pentru stapanul sou decat din momentul ce nu'l mai mai poate inghiti pentrusine.

eel ce viseaza Area mult si au sufletul plin do preamulte sperante, sa bage de seama un lucru : umbrele,can se aseamand foarte mult cu visele si cu sperantele,atunci sunt mai marl cand soarele e mai spre apus.

Nimic nu'ti da o mal exacta idee de ceea ce a ajunsa fi omul in secolul al IX, de cat balonul : nu stie undemerge, dar zboara.

Unil scriitori se aseamana cu curcanii : cand le von-best! binisor Si'! lauzi se umfla,'n pens; cand insa lefluen, iti rdspund bolborosind. De aceea, in interesularmoniel universale, e bine sa nu supers po scriiton.

a a

a a

203

Modestia este pentru multi oamenT ceea co sunt go-gosile do matase pentru gandaci : sub modestie si submatase so ascund multe diformitati.

A cauta cine-va sa'si scuze toate actele ce le sevar-sesce, prin numele pe care'l poarta, este a se feri dearsita soarelui punendu-se la umbra until magar.

TatA un ciudat lucru : printre florile de gradina si desera sunt foarte putine cart sa, nu moara toamna ; prin.tre florile de camp sunt unele car! nu 'nor nici °data.

TABLA DE MATERIE

POEMEPag.

Lavante si Calavryta 10Harpist'', 14

Desgust 19

Juan 21.Djali 28

'Caine le Nizarnului 30

Alina-Linda 33 -La bal mascat 42

Nebuna din Heresti 45

Opt randuri 48

Dorinta 49

Nel la 50

T7n trandafir 51

Rozele de iamb'. 52

Luna lul Main" 53

Dedicatie 54

Pe o pagina de muzica 55

Te-am intrebat 57

SalbeleIntr'un album 59

Crhici I 60

.

58

206

NUVELEPag.

Pe Argesiu 63

Baba-oarba 71

Manastirea Dealului 77

Amintiri din vremurl 80

Din Dobrogea I27Zadarnic 137

Blue_ Donau 144

Arciiivarul (portret ) 157

Jeana 161

Pentru tot-d'a-una 169

Maria 179

Singuratatea 188

Patrie si poezie 192

Orfanelele (fragment) 197

Uncle de vary, 200

,