filadelfia se bucur · grupul de adolescente, de care ne-am ocupat mai îndeaproape. au memorat...
TRANSCRIPT
Filadelfia se bucură de împlinirea a 10 ani de când şi-a deschis porţile.
Atunci primii copii i-au păşit pragul. 10 ani sub binecuvantarea Domnului.
Proiectul Social a împlinit 8 ani. A debutat în anul 2005 şi prin harul Domnului
a avut continuitate până în prezent.
Mulţumim, Doamne! Îţi mulţumim, frumos!
„Iată, Eu vin curând;
şi răsplata Mea este cu Mine,
ca să dau fiecăruia după fapta lui. Apocalipsa 22:12
Am dat startul noului an şcolar, conştientizându-i de
realitatea faptului, că pentru fiecare faptă, atitudine, vom da
socoteală înaintea lui Dumnezeu şi vom primi o răsplată. În acelaşi
timp, au fost atenţionaţi de faptul, că printre lucrurile pe care le
putem face şi care ne despart de Dumnezeu şi Împărăţia Sa, sunt şi
mâniile, neînţelegerile, certurile, nemulţumirile, şi multe alte lucruri
asemănătoare cu acestea.
Prima noastră întâlnire din acest an, deşi cu caracter administrativ,
organizatoric, s-a transformat într-o plăcută părtăşie. Sora Lidia Răscol
era prin zonă şi ne-a făcut plăcuta surpriză să ne viziteze. Plină de viaţă,
la frumoşii ani, şi nu puţini la număr, ne-a motivat să trăim frumos, în
dragoste, iubindu-ne unii pe alţii.
Plecând de la pilda Semănătorului, fratele Codruţ Ciubotari i-a
conştientizat de importanţa unei inimi bune, care să primească sămânţa
Cuvântului lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să accepte modelarea ce
inimii, numai Cuvântul o poate face, pentru ca mai apoi, acest Cuvânt
să rodească în ei, plăcutele roade ale neprihănirii, ale credinţei.
I-a conştientizat şi asupra faptului că, aşa cum o sămânţă fără pământ
sau un pământ fără sămânţă nu pot
rodi, ci e necesară o dependenţă
totală între ele, tot aşa şi în viaţa lor
ar trebui să existe o dependenţă
totală de Cuvântul lui Dumnezeu.
Şi în această vacanţă am continuat să ne implicăm în educarea copiilor
din Vaslui. Am trecut din nou prin Păltiniş şi Băceşti. Am petrecut cu aceşti
copii câte o săptămână, în fiecare lună de vacanţă. Privind în urmă se vede
diferenţa. E drept unii au rămas neschimbaţi din felul lor de trai dar au fost şi
câţiva copii a căror viaţă s-a schimbat. Cea mai mare diferenţă s-a observat în
grupul de adolescente, de care ne-am ocupat mai îndeaproape.
Au memorat versete, capitole chiar, din biblie.
Sunt active în adunare, cântă, se roagă, recită
versuri sau versete. De multe ori sunt sunată şi
întrebată cu privire la diverse frământări pe care le
au, chiar şi cu privire la anumite lecţii, din cadrul
orelor de religie, de la şcoală.
În această vară, Domnul a fost tare bun cu noi. Ne-a dăruit
momente deosebite de înviorare dar şi de cercetare. În perioada cât am
stat în Păltiniş, la casa de misiune, a ajuns fratele Niculiţă Răscol, un om
al lui Dumnezeu, un frate deosebit. În inima fiecăruia dintre noi, a rămas
ca o piatră de aducere aminte acele părtăşii dar şi îndemnurile, sfaturile,
care împletite cu lacrimi, ne erau adresate. Prin mărturii personale, prin
mărturisirea puterii Lui Dumnezeu care este nemărginită, eram
îndemnaţi să ne sfinţim inimile, să ne apropiem de Scripturi, să ne
ancorăm puternic în Domnul şi să nu ne lepădăm de El. indiferent de
circumstanţe. Doamne ajută!
Am ajuns pentru prima dată, în Hreasca. Mă bucur pentru acest har.
Ne-am oprit la adunare. Fraţii erau adunaţi la părtăşie. Ne-am bucurat
împreună iar la urmă am rămas surprinsă să îi aud spunând: ” puteţi veni şi
la noi să staţi, avem o cameră pentru voi” ... ”şi la mine pot veni câţiva”...”
şi la mine mai e loc...” Am rămas uimită de deschiderea lor, oferindu-se să
ne găzduiască.
În Hreasca, am găsit oameni mai deosebiţi, copii buni, mai educaţi dar
şi tineri mai deschişi şi interesaţi de Evanghelie. Am petrecut împreună cu ei,
aproximativ o săptămână. Dimineaţa ne întâlneam cu copiii, după amiază cu
tinerii, seara la biserică sau vizite în câteva familii.
Ne-am împărţit pe grupe mai mici, de câte 10-15 copii şi zi de zi ne
întâlneam şi îi învăţam din Cuvântul lui Dumnezeu, copiii fiind cei mai
deschişi şi receptivi. A fost o bucurie să lucrăm cu ei.
Am reuşit să abordăm şi câţiva tineri şi să avem câteva întâlniri cu ei. Au
fost interesaţi şi au venit zi de zi, în ciuda faptului, că ceea ce le spuneam, erau
lucruri dureroase pentru unii din ei (păstrarea purităţii, a curăţiei trupului, inimii). Spun
lucruri dureroase, pentru că ştiţi situaţia şi mediul, felul de trai a celor din Vaslui.
Au fost tineri care au mărturisit cu plăcere despre trecerea d-voastră prin
satul lor. Au rămas mişcaţi, atinşi de dragostea ce aţi arătat-o faţă de ei. O tânără
mi-a mărturisit cum v-aţi apropiat de ea şi mama ei, aţi discutat cu ele şi v-aţi
rugat pentru ele. Acest lucru a deschis inima ei şi a determint-o să vină cu bucurie
la întâlnirile noastre.
La ultima noastră întâlnire în Casa Domnului, ne-am bucurat mult.
Domnul a revărsat din harul Său nemărginit şi ne-a umplut inimile cu
lacrimi de recunoştinţă. De mult nu am mai văzut atât de mulţi tineri
necredincioşi cu lacrimi în ochi, în biserica arhiplină. Când s-a terminat
slujba din Casa Domnului se citea uşor, pe faţa lor, tristeţea despărţirii.
Plăcut surprinsă am fost şi de deschiderea celor necredincioşi, unii
din ei afirmând că aşteaptă terminarea noii biserici şi deschiderea ei.
Să ne rugăm pentru cei credincioşi de acolo pentru ca Domnul să le
dea putere să fie lumină iar sarea să nu îşi piardă gustul!
La plecare, am regretat că am avut un timp limitat şi nu am putut face mai mult.
Mi-aş fi dorit să vizitez mai multe familii, să petrec mai mult timp cu tinerii, cu copiii.
Scopul ieşirilor noastre în Vaslui nu a fost doar pentru a-i învăţa pe
acei copii câteva adevăruri şi versete biblice, ci şi dorinţa, ca cei care ne-
au însoţit şi nu au găsit încă plăcere în Legea Domnului, să fie atinşi de
El, cercetaţi.
Un alt gând cu privire la aceste ieşiri în Vaslui a fost ”recunoştinţa şi
mulţumirea ”. Ne-am dorit, ca inimile nemulţumitoare, să fie cercetate
şi să recunoască marele şi nemeritatul har, ce li s-a dat.
Ne bucurăm că Domnul este bun şi încă lucrează. Sunt tineri, care
au mărturisit, că acolo, în misiune, s-au întâlnit cu Domnul. În cadrul
părtăşiilor ce le-am avut, Domnul i-a cercetat şi au realizat nevoia de
iertare, eliberare.
Salutări calde,
din partea celor ce
vă sunt recunoscători!