filiatia fata de mama
TRANSCRIPT
Universitatea Al.I.Cuza
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Administratie Publică
FILIAŢIA FAŢĂ DE MAMĂ
AP 13
AN 3
Notiune
1
În sens larg , noţiunea de filiaţie evocă legătura juridică existentă între
o persoană şi ascendenţii săi ca urmare a descendenţei biologice ; în sens
restrâns, aceeaşi noţiune desemnează raportul de descendenţa a unei
persoane faţa de parinţii săi, legătura directă şi imediată dintre un copil şi
parinţii săi. Privită în raport cu mama filiaţia poartă denumirea de
maternitate, iar în raport cu tatăl, aceea de paternitate.
Legătura de filiaţie poate fi din căsătorie dacă persoana s-a născut ori
a fost concepută în timpul căsătoriei părintilor săi, cu menţiunea că nu
interesează valabilitatea actului juridic al căsătoriei sau din afara căsătoriei
când fie parinţii celui în cauză nu erau căsătoriţi între ei la data concepţiei
sau la data naşterii copilului fie, deşi copilul s-a născut cu statutul de copil
din căsătorie, filiaţia sa paternă prezumata a fost înlăturată prin hotărâre
judecătorească rămasă irevocabilă.Potrivit art.63 Codul familiei:”copilul din
afara căsătoriei a cărui filiaţia a fost stabilită prin recunoaştere sau prin
hotărâre judecătorească are,faţă de părinte şi rudele acestuia aceeaşi situaţie
ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie”
Filiaţia,indiferent că este din căsătorie sau din afara căsătoriei,
constituie izvorul rudeniei fireşti, o categorie cuprinzătoare, reunind atât
persoanele care prin naştere descend unele din altele-rudenie în linie
dreaptă-cât şi persoanele care au un autor comun-rudenie în linie
colaterală.Raportul de filiaţie în linie ascendentă,care uneşte pe toţi urmaşii
autorului comun,se află la originea unui ansamblu de drepturi şi obigaţii,de
natură personală şi de natură patrimonială,dintre care amintim:dreptul
descendentului de a beneficia de atributele personalităţii transmise lui prin
faptul naşterii,adică numele, domiciliul,statutul juridic;dreptul,însotit
corelativul sau, obligaţia, de a beneficia, respectiv de a presta întreţinere în
caz de nevoie;vocaţia succesorală la moştenirea lăsata de autorii săi.
2
“Recunoaşterea de filiaţie este declaraţia (actul unilateral) prin care o
persoană recunoaşte că un copil este al său.Recunoaşterea de filiaţie se
analizează nu numai ca mărturisirea unui fapt anterior,deci un mijloc de
probă,ci şi un act juridic încheiat pentru a produce efecte juridice,constând în
stabilirea legăturii de filiaţie.De aceea,recunoaşterea de filiaţie este supusă
nu numai regulilor aplicabile mărturisirii,ci şi unor dispoziţii privind actul
juridic.”1Recunoaşterea are urmatoarele caractere: facultative,poate fi facută
numai în formele prevăzute de lege,legea nu pune nici o condiţie expresă cu
privire la capacitatea juridică a celor care fac recunoaşterea,este un act
unilateral,are un caracter personal şi produce efecte declarative.
Caracterele juridice are acţiunilor în justiţie referitoare la filiaţie sunt:
Caracter de personalitate,adică nu pot fi exercitate de creditorii
chirografari în numele debitorului,si nu pot fi transmise către
moştenitor,decât în mod excepţional.
Caracter de indisponibilitate,adică nu pot forma obiectul
renunţării sau tranzacţiei;
Imprescriptibilitatea acestor actiuni ca regulă,prescriptibilitatea
fiind excepţia.
Noţiunea şi fundamentul maternitaţii
“Filiaţia faţa de mamă se mai numeşte şi maternitate şi poate fi din
căsătorie sau din afara căsătoriei şi cunoaşte aceeaşi reglementare juridică,
fie că este din căsătorie, fie din afara căsătoriei.Elementele filiaţiei faţă de
1 Imbrescu Ion”Tratat de dreptul familiei” editura Lumina Lex,Bucuresti 2006.pag.234
3
mamă sunt faptul naşterii copilului (art47 alin 1 C.Fam) şi identitatea
acestuia cu cel despre a cărurui filiaţie este vorba”2.Prin urmare stabilirea
filiaţiei faţa de mamă(maternitaţii) presupune dovedirea ambelor
componente.
“Art. 47. – Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii. Ea se dovedeşte prin certificatul constatator al naşterii.
Art. 48. - Dacă naşterea nu a fost înregistratã în registrul de stare civilã ori dacã copilul a fost trecut în registrul de stare civilã ca nãscut din pãrinti necunoscuti, mama poate recunoaste pe copil. Recunoasterea se poate face fie prin declaratie la serviciul de stare civilã, fie printr-un înscris autentic, fie prin testament. Recunoasterea, chiar fãcutã prin testament, nu se poate revoca. Art. 49. - Recunoasterea care nu corespunde adevãrului poate fi contestatã de orice persoanã interesatã.
Art. 50. - În cazul în care, din orice împrejurãri, dovada filiatiei fatã de mamã nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii, ori în cazul în care se contestã realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nasterii, dovada filiatiei fatã de mamã se poate face în fata instantei judecãtoresti prin orice mijloc de probã.
Art. 51. - Copilul nu poate reclama o stare civilã contrarã aceleia care rezultã din certificatul de nastere si folosirea stãrii civile conforme cu acest certificat. De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civilã a copilului care are folosirea unei stãri civile conforme cu certificatul sãu de nastere.
Art. 52. - Actiunea pentru stabilirea filiatiei fatã de mamã apartine numai copilului; ea poate fi pornitã de reprezentantul legal, în cazul în care copilul este minor sau pus sub interdictie. Dreptul de a porni actiunea pentru stabilirea filiatiei fatã de mamã nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornitã de acesta. Actiunea pentru stabilirea filiatiei fatã de mamã poate fi pornitã si împotriva mostenitorilor pretinsei mame. Actiunea nu se prescrie în timpul vietii copilului. “3
2 Imbrescu Ion”Tratat de dreptul familiei” editura Lumina Lex,Bucuresti 2006.pag 2353 Codul Familiei
4
I.Modalităti de stabilire a maternităţii
Dreptul actual cunoaşte trei modalităti :prin certificatul de naştere
consolidat prin folosinţa stării civile conform acestui certificat(art47 alin 2 si
prin art.51 C.fam.),prin recunoaştere atunci când naşterea nu a fost
înregistrată în registrul stării civile sau a copilului a fost trecut în acest
registru ca fiind născut din parinţi necunoscuţi(art.48 C.fam) şi prin hotărâre
judecătorească(art327 Proiectul de Cod Civil) prin orice mijloc de
probă(art.50 C.fam.).
I.1Dovada filiaţiei faţă de mamă prin certificatul constatator al naşterii
Cele două elemente care,unite fiind ,indică legatura de filiaţie
maternală-naşterea unui copil,indentitatea acestui copil cu aceea a copilului
născut de o anumită femeie-sunt,fiecare împrejurări de fapt.In
principiu,dovada faptelor juridice se poate face prin orice mijloc de probă
admis de lege.Cu toate acestea ,interesul general al cunoaşterii indentităţii
fiecărei persoane a impus regula potrivit căreia stabilirea maternităţii se face
prin certificatul constatator al naşterii(art.47 C.fam.)Intocmirea actului de
5
naştere cade în sarcina ofiţerului de stare civilă al autorităţii administraţiei
publice locale în a cărei rază administrativ –teritorială s-a produs
evenimentul,pe baza declaraţiei verbale a oricăruia dintre parinţi sau, dacă
din diferite motive aceştia nu o pot face,a declaraţiei medicului, a
persoanelor care au fost de faţa la naştere,a personalului din unitatea în care
a avut loc naşterea, a rudelor ori a vecinilor care au luat cunoştinţă despre
naşterea copilului,precum si pe baza actului de indentitate al mamei şi al
declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi, după caz, a
certificatului de căsătorie al parinţilor.Declaraţia naşterii se face în termen de
15 zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul născut
mort, termenele socotindu-se de la data naşterii.In cazul în care copilul
născut viu a decedat înauntrul termenului de 15 zile,declaraţia naşterii se
face în termen de 24 de ore de la data decesului.(art 17 alin 3 din Legea
nr.119/1996).Când declaraţia este făcută înăuntrul unui termen de un an de
la naşterea copilului,întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea
primarului (art 20 din Legea nr.119/1996).Iar când declaraţia a fost făcută
dupa trecerea unui an de la naşterea copilului, întocmirea se face pe baza
hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile,care trebuie să conţină toate
datele necesare întocmirii actelor de naştere.Acţiunea se introduce la
judecătorie în a cărei rază are domiciliul persoana interesată sau unde are
sediul instituţia de ocrotire a copilului.Instanţa solicită poliţiei verificări
pentru stabilirea identitătii,precum şi avizul medicului legist cu privire la
varsta şi sexul persoanei al cărei act de naştere se cere a fi
intocmit.Judecarea se face cu participarea procurorului.
Forţa probantă a certificatului constatator al naşterii este de domeniul
filiaţiei fireşti.In cazul adopţiei,potrivit legii,se întocmeste un nou act de
naştere al adoptantului,în care părinţii adoptivi sunt trecuţi ca fiind părinţi
6
fireşti, însă acest înscris nu dovedeşte faptul naşterii de către mama
adoptivă.Filiaţia reală a celui adoptat este şi pe mai departe cea rezultând de
vechiul său act de naştere,care se păstrează.
Certificatul constatator al naşterii îndeplineşte două funcţii
importante:”pe de o parte dovedeşte raportul de filiaţie maternă a titularului,
iar pe de altă parte constituie fată de terţi,dovada statului juridic al
persoanei.Folosinţa stării civile(posesia de stat) unită cu actul de stare civilă
concordant creează prezumţia absolută de existenţă legală a stării civile
folosite,întrucât legiuitorul nu permite reclamaţia maternităţii sau
contestarea maternităţii rezultând din ceritificatul de naştere conform cu
folosinţa stării civile(art.51 C.fam)”4
Noţiunea de”folosinţă a stării civile conform cu certificatul constatator
al naşterii”reuneşte un ansamblu de elemente de fapt care indică,fiecare în
parte şi toate împreună,realitatea cuprinsului actului de stare civilă.”Posesia
de stat este o stare de fapt corespunzătoare unei anumite stări de drept.Pentru
a invoca posesia de stat,persoana trebuie să poarte numele ce corespunde
stării sale civile(nomen),să fie considerată şi tratată de mamă şi de ceilalţi
membri ai familiei ca fiind titularul stării civile folosite(tractatus), să fie
recunoscută în public ca având acea stare civilă(fama).”Folosinţa stării
civile”presupune ca cele trei elemente ale posesiei de stat să aibă caracter de
continuitate(sa nu fie izolate, întâmplătoare) şi să existe în mod concordant
faţă de mamă, de familie şi de societate.Dovada existenţei şi a continuităţii
acestor elemente se poate face prin orice mijloc de probă.”5
In cazul copilului abandonat în spital sau a copilului găsit actul de
naştere(nu certificatul de nastere) se întocmeşte în registrul actelor de stare
4 Emese Florian, Dreptul familiei,editura C.H.Beck, Bucuresti,2006, pag.2245 Emese Florian, Dreptul familiei,editura C.H.Beck, Bucuresti,2006, pag.225
7
civilă, în speţă registrul de naştere.Actul de naştere se completează numai la
rubricile referitoare la copil, iar rubricile referitoare la părinţi rămân
necompletate.Dacă ulterior au fost identificaţi parinţii ori copilul este
recunoscut de mama, primaria localităţii unde a fost înregistrată naşterea, cu
poziţia”copil gasit” sau “abandonat”, va cere instanţei judecătoreşti anularea
actului de naştere.Dupa anularea actului de naştere se face o noua
înregistrare la primaria localitătii unde s-a născut copilul.Atunci când mama
copilului declară că naşterea a fost înregistrată şi dovedeşte acest fapt, nu se
mai întocmeşte un nou act de naştere.Pe baza actului de naştere se eliberează
celor interesaţi, certificatul de naştere.
In ceea ce priveşte copiii substituiti după întocmirea certificatului de
naştere, în jurisprudenţă s-a arătat că, deşi prin art 51 C.fam. s-a instituit o
prezumţie legală de filiaţie, împotriva căreia nu se poate face dovada
contrara, textul se referă, însă la situaţia în care folosinţa stării civile de către
copil este conformă cu certificatul său de naştere şi nu cu un certificat de
naştere al unei alte persoane.In cazul substituirii de copii care intervine
după declararea naşterii, folosirea stării civile nu mai este conforma cu
certificatul său de naştere, iar reabilitarea situaţiei reale a copilului este
posibilă fără a putea opune menţionata prezumţie de filiaţie statornicită de
lege.
In ceea ce priveşte copii substituiţi înainte de obţinerea certificatului
de naştere, se poate obţine nulitatea certificatului de naştere, deoarece nu se
referă la copilul în cauză, înlăturându-se astfel unul din cele două elemente
ale prezumţiei stabilite de art.51 C.fam., ceea ce înseamnă că se poate pune
în discuţie starea civilă a copilului.
Cazurile în care se pune în discuţie starea civilă a copilului sunt:
8
Copilul are certificat de naştere şi folosinţa stării civile, dar
acestea nu sunt concordante.Intr-o atare situaţie, copilul poate
introduce acţiune în justiţie pentru stabilirea adevăratei filiaţii,
iar orice persoană interesată poate contesta filiaţia;
Copilul nu are certificat de naştere, nici folosirea stării civile.In
această situaţie, copilul poate introduce acţiune în stabilirea
maternitătii, iar mama sa îl poate recunoaşte;
Copilul are certificat de naştere, dar nu are folosinţa stării
civile.In această variantă, copilul poate intenta acţiune pentru
stabilirea adevăratei filiaţii faţă de mama, şi orice persoană
interesată poate contesta starea civilă arată de certificatul de
naştere.
“Acţiunea în contestarea maternitătii este imprescriptibilă şi poate fi
promovată de orice persoană interesat, inclusiv, de copilul”beneficiar” al
maternităţii pretins nereale. Dacă cel ce contestă maternitatea este însuşi
copilul, acţiunea în justiţie are, de regulă, dublu caracter pe de o parte de
contestare a maternităţii rezultând din certificatul de naştere sau, după caz,
din folosinţa stării civile, iar pe de alta parte, de stabilire a adevăratei filiaţii
faţă de mamă.”6
Neconformitatea cu realitatea a maternităţii indicate de certificatul
constatator al naşterii fiind de fapt un material, în dovedirea acţiunii sunt
admisibile oricare din mijloacele de probă reglementate de lege, cu
precizarea ca acele menţiuni din actul de stare civilă care reprezintă
constatări personale ale ofiţerului de stare civilă nu vor fi înlăturate decât
prin procedura înscrierii în fals.
6 Imbrescu Ion”Tratat de dreptul familiei” editura Lumina Lex,Bucuresti 2006.pag240
9
I.2.Stabilirea filiaţiei faţă de mama prin recunoaştere
Recunoaşterea filiaţiei faţă de mamă este actul juridic unilateral prin
care o femeie mărturiseşte, legătura de filiaţie dintre ea şi un copil despre
care pretinde că este al său.Recunoaşterea este aşadar o mărturisire prin care
femeia face cunoscută naşterea şi identifică copilul ca fiind acela pe care l-a
născut.Ea este şi un act juridic care are drept efect stabilirea posesiei de stat
a acelui copil.Prin urmare “recunoaşterea”are o natură juridică complexă,
fiind supusă atât regulilor privind mărturisirea cât şi actele juridice
unilaterale.
Recunoaşterea are următoarele caractere juridice:
“Este irevocabilă, ca orice mărturisire.Aşa fiind, femeia care a
facut mărturisirea nu mai poate reveni asupra ei, chiar daca a
facut-o prin testament.Faptul că mama poate contesta
recunoaşterea nu schimbă caracterul său irevocabil, deoarece a
contesta nu este acelaşi lucru cu a revoca;
Este un act ce are caracter declarativ de filiaţie, nu atributiv de
filiaţie.Filiaţia se stabileşte retroactiv, de la data naşterii
copilului, iar în ce priveşte drepturile copilului chiar de la
concepţia sa;
Este opozabilă;
Este un act personal al mamei.Acest caracter nu exclude
posibilitatea ca recunoaşterea să poata fi făcută, în numele
mamei, de către un mandatar, cu procură specială şi autentică;
Este facultativă, în sensul că voinţa de a recunoaşte trebuie să
fie liberă
Este un act juridic pur şi simplu, nesusceptibilă de modalităti;
10
Recunoaşterea se poate face numai în formele prevăzute de
lege, fiind un act juridic solemn.”7
Art.48 alin(1)C.fam.permite recunoaşterea voluntară de maternitate
numai în următoarele cazuri:
Naşterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă, fiind
irelevantă cauza neînregistrării;
Copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca fiind născut
din parinţi necunoscuţi.
Stabilirea pe această cale a filiaţiei materne este admisibilă atât faţă de
copilul , minor, cât şi faţă de cel devenit major, întrucât legea nu face nici o
distincţie.Valabilitatea mărturisirii de maternitate intervenită ulterior
decesului copilului, se conchide ca , prin analogie cu prevederile din
material recunoaşterii de paternitate(art.57.C.fam.) răspunsul afirmativ este
condiţionat de faptul existenţei descendenţilor fireşti şi copilului decedat,
deoarece în acest fel se exclude riscul stabilirii filiaţiei fireşti sub impulsul
unor interese de ordin patrimonial.
Una şi aceeaşi persoană nu poate fi recunoscută succesiv de către
două femei întrucât, pe de o parte, cele două recunoaşteri s-ar contrazice, iar
pe de alta parte, prima dintre recunoaşteri fiind înregistrată, nu mai sunt
incidente prevederile din art.48 C.fam.Copilul înregistrat ca fiind născut din
parinţi necunoscuţi, ulterior adoptat de către propria mamă, poate fi
recunoscut de către aceasta.Soarta adopţiei ar fi pecetluită de sancţiunea
nulităţii absolute, cauza fiind nesocotirea impedimentului rezultând din
rudenia firească, deoarece filiaţia stabilită are efect declarativ, adică
persoana recunoscută este considerată ca având această filiaţie maternală din
chiar momentul naşterii.
7 Imbrescu Ion”Tratat de dreptul familiei” editura Lumina Lex,Bucuresti 2006.pag241
11
Art.48 alin.2 din codul familiei prevede limitative formele
recunoaşterii de maternitate
a)prin declaraţie scrisă sau verbală, la orice serviciu de stare civila;
înscrierea recunoaşterii se va efectua în registrul de stare civilă al localităţii
unde a fost înregistrată naşterea.
b)prin înscris autentic, întelegând prin aceasta acela ”ce s-a facut cu
solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public care are dreptul de a
funcţiona în locul în care s-a făcut actul.Recunoaşterea de maternitate este
valabilă din punct de vedere al cerinţelor de formă dacă este constatată
printr-un alt înscris autentic decât cel notarial, cum ar fi declaraţia mamei
dată în faţa instanţei de judecată şi consemnată în încheierea de sedinţa.
c)prin testament; se poate opta pentru oricare din formele de testament
reglementate de lege.Recunoaşterea testamentară a filiaţiei, materne sau
paterne, se distinge de toate celelalte dispoziţii testamentare datorită unor
particularităţi.Astfel ,deşi testamentul este un act juridic esenţialmente
revocabil, mărturisirea de filiaţie nu se poate revoca(art.48 alin.
(3)C.fam.).Deci în eventualitatea revocării testamentului conţinând şi o
recunoaştere de filiaţie, nu se va aduce atingere relaţiei de rudenie astfel
stabilite.
Validitatea testamentului nu condiţionează valabilitatea recunoaşterii de
filiaţie, dacă sunt îndeplinite cerinţele special prevăzute de lege.
Unica condiţie, sub aspectul valabilitătii recunoaşterii este ca să fie o
manifestare de voinţă constientă, adică facută cu discernământ.Aşa fiind
mama chiar fără capacitatea de exerciţiu(copil până la 14 ani sau pusă sub
interdicţie) sau având capacitate de exerciţiu restrânsă(regulă 14-18 ani)
dacă are discernământ, poate face singură recunoaşterea.
12
Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de
orice persoană interesată(art.49 C.fam.).In sfera persoanelor interesate
îndreptăţite să conteste pe cale judiciară mărturisirea de maternitate poate fi
inclusă însuşi copilul recunoscut, apoi autoarea mărturisirii de maternitate
precum şi o altă femeie care ar pretinde ca în realitate ea şi nu autoarea
recunoaşterii este mama copilului.De asemenea justifică cu interes în a
contesta recunoaşterea de maternitate moştenitorii mamei, tatăl copilului, în
general oricine face dovada unui beneficiu material ori moral în a obţine
înlăturarea raportului de filiaţie.Faţă de scopul urmărit, anume stabilirea
adevărului şi înlăturarea filiaţiei aparente, dreptul la acţiune în contestarea
recunoaşterii de maternitate este imprescriptibil. Hotărârea de admitere a
acţiunii în contestarea recunoaşterii de maternitate înlătură raportul de
filiaţie stabilit prin respectiva recunoaştere cu efect retroactiv, considerându-
se că femeia în cauză nu a fost niciodată mama copilului ”recunoscut”.Se
întelege, dacă hotărârea instanţei este în sensul respingerii cererii, legătura
de filiaţie rămâne neatisă.
Potrivit doctrinei, în această materie cauzele de nulitate absolută sunt:
Recunoaşterea nu se încadrează într-una din cele două cazuri
prevăzute limitativ de art.48 alin(1)C.fam. în care este permisă
stabilirea filiaţiei pe această cale;
Recunoaşterea a fost facută de o altă persoană decât mama sau
reprezentantul acesteia având procură specială şi autentică;
Femeia de la care emană recunoaşterea nu se conformează
cerinţelor de formă impuse de legiuitor (declaraţie scrisă ori
verbală de la serviciul de stare civilă, înscris autentic,
testament)
Când emană de la o persoană lipsită de o vointă constientă
13
“Recunoaşterea maternităţii este lovită de nulitate relativă în cazul
vicierii consimtământului prin:eroare, dol sau violenţă.Indiferent de
caracterul nulităţii-absolute sau relative- se produc aceleaşi efecte, în mod
retroactiv.Drept urmare, copilul nu va avea stabilită maternitatea ceea ce va
avea consecinţe cu privire la:nume, ocrotire părintească, domiciliu, obligaţia
de întreţinere, succesiune.”8
I.3.Stabilirea maternităţii prin hotărâre judecătorească.
Dacă mama nu recunoaşte copilul a cărui maternitate nu este
stabilită aceasta are posibilitatea de a introduce acţiune în justiţie pentru
stabilirea filiaţiei faţă de mamă.Acţiunea în justiţie pentru stabilirea filiaţiei
faţă de mamă este o acţiune în reclamaţie de stare civilă, ce are ca obiect
deteminarea legăturii de filiaţie dintre copil şi mama sa.potrivit art.50 din
Codul familiei acţiunea în stabilirea filiaţiei faţa de mama poate fi pornită în
două cazuri:
a)când din orice împrejurări, dovada filiaţiei faţă de mama nu se
poate face prin certificatul de naştere;fără îndoială, legiuitorul are în vedere
două situaţii de fapt distincte:naşterea nu a fost trecută în registrul stării
8 Emese Florian, Dreptul familiei,editura C.H.Beck, Bucuresti,2006, pag.243
14
civile;copilul a fost înregistrat ca fiind născut din părinţi
necunoscuţi.Acţiunea în stabilirea maternitătii este deci admisibilă pentru
ipoteza aflată în discuţie numai dacă este cu neputinţă probaţiunea filiaţiei
prin actul de naştere, nu şi atunci când subzistă posibilitatea reconstruirii sau
întocmirii ulterioare a acestuia.
b)când se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul
constatator al naşterii.O asemenea contestare trebuie să fie posibilă, potrivit
legii, respective când există neconcordanţă între certificatul de naştere al
copilului şi folosirea stării civile(posesia de stat).
Dreptul la acţiune în stabilirea maternităţii are caracter strict personal
şi aparţine numai copilului (art 52 alin(1) C.fam.).In numele copilului lipsit
de capacitate de exerciţiu acţiunea va fi pornită de reprezentantul său legal
(art.52 alin(1) C.fam.)minorul având capacitate restransă de exerciţiu işi
valorifică personal dreptul la acţiune,dar nu singur, ci asistat în tot parcursul
judecăţii de un părinte sau de tutore(art 42 C.proc.civila).Codul familiei
prevede în mod expres ca dreptul copilului de a porni acţiunea în stabilirea
maternităţii nu trece asupra moştenitorilor(art.52 alin.(2)).Dacă nu le este
permisă iniţierea unei astfel de acţiuni, moştenitorii pot în schimb continua
acţiunea pusă în mişcare de către titular şi aflată în curs de soluţionare la
data decesului copilului.Dreptul la acţiune nu se prescrie şi poate fi
valorificat în tot timpul vieţii copilului (art.52 alin.(4)C.fam.).
“Stabilirea pe cale judiciară a filiaţiei faţă de mamă presupune proba
celor două împrejurări de fapt al căror rezultat este legătura de
maternitate:pârâta, presupusa mama, a dat naştere unui copil;copilul născut
de pârâta este una şi aceeaşi persoană cu reclamantul.Din punct de vedere al
mijloacelor de probă nu există îngrădiri fiind admisibile ,alături de proba
stiinţifică, înscrisurile, prezumţiile, precum şi proba testimonială.Hotărârea
15
de admitere a acţiunii în stabilirea maternităţii rămasă irevocabilă se înscrie
prin menţiune în actul de naştere al copilului.Efectele hotărârii judecatoreşti
rămasă irevocabilă sunt identice cu cele produse de recunoaşterea voluntară
a maternităţii :raportul de filiaţie copil-mamă va fi considerat stabilit încă
din momentul naşterii copilului sau, cât priveşte drepturile copilului, din
momentul concepţiei.Statutul civil al copilului, aşa cum rezultă acesta din
actul instanţei, este opozabil rudelor mamei, precum şi terţilor”9.
Când femeia faţă de care a fost stabilită filiaţia este căsătorită la data
concepţiei ori a naşterii copilului, indiferent de evoluţia ulterioară a situaţiei
sale conjugale, datorită stării civile a mamei, copilul dobândeşte, alături de
maternitate, şi o paternitate prezumată în persoana soţului sau al fostului
sot.Potrivit art.53 C.fam.”copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei
are ca tată pe soţul mamei.Este suficient ca naşterea sau concepţia copilului
să se plaseze în timpul căsătoriei mamei şi, prin complicitatea caracterului
declarativ al hotărârii şi al opozabilităţii sala ergo omnes, este de asemenea
fixate, implicit, legătura de filiaţie paternă.Soţul sau fostul soţ al mamei nu
este ţinut să accepte, resemnat, o situaţie juridică eventual neconformă
realităţii, el are la îndemâna două posibilităţi:fie va ataca prezumţia de
paternitate încercând răsturnarea acesteia printr-o acţiune specifică aflată la
dispoziţia sa-acţiunea în tăgăduirea paternităţii (art.54, 55 C.fam.), fie va
contesta în justiţie maternitatea stabilită pe cale judiciară, sub rezerva că
certificatul de naştere al copilului nu este conform folosinţei stării
civile(art.51 alin (2) C.fam).Evident dacă mama nu este căsătorită nici la
data naşterii, nici la data concepţiei copilului, prezumţiile de paternitate sunt
9 Emese Florian, Dreptul familiei,editura C.H.Beck, Bucuresti,2006, pag232
16
lipsite de eficienţa, şi aceasta chiar dacă ulterior femeia s-a căsătorit ori este
căsătorită la data finalizării acţiunii în stabilirea maternităţii.
Maternitatea rezultând din certificatul de naştere eliberat în baza
hotărârii judecătoreşti de stabilire a filiaţiei rămasă irevocabilă poate fi
contestată de persoanele interesate, afară de cele care au participat în calitate
de parte la judecată având ca obiect stabilirea maternităţii, acestea fiind
legate de puterea lucrului judecat a hotărârii instanţei. In sensul
admisibilităţii de principiu a acţiunii în contestarea maternităţii stabilite pe
cale judiciară, poate fi desprinsă din prevederile art 23.alin.(2) din Decretul
nr.31/1954 conform cărora întocmirea sau rectificarea actului de stare civilă
în baza unei hotărâri judecătoreşti este opozabilă şi terţilor, ”aceştia sunt însă
în drept să facă dovada contrară”.Dispoziţiile art 57 din Legea 119/1996
susţin aceeaşi idée, arătând că anularea, modificarea, rectificarea sau
completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se pot
face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile,
sesizarea instanţei făcându-se, alături de autoritatea administraţiei publice
locale, de consiliul judeţean şi de parchet, de către persoana interesată.
Persoanele care nu au luat parte la judecată finalizată printr-o hotărâre
de admitere a acţiunii în stabilirea maternităţii, hotărâre rămasă irevocabilă
în baza căreia s-a efectuat menţiunea cuvenită în actul de stare civilă, sunt
îndreptăţite să conteste maternitatea dacă justifică un interes direct şi
personal.Dreptul la acţiune nu este supus prescripţiei extinctive;în
probaţiune sunt admisibile toate mijloacele de dovadă reglementate de lege.
17
Speta
Dispozitiile art.51.alin(1) Codul familiei-in temeiul carora copilul nu
poate reclama o stare civila contrara celei care rezulta din certificatul de
nastere- nu sunt aplicabile in cazul in care a avut loc o substituire de copii
intrucat in aceasta situatie folosirea starii civile nu mai este conforma cu
certificatul de nastere.
In speta, in timpul solutionarii unei actiuni in stabilirea paternitatii, s-a
stabilit, cu ocazia efectuarii expertizei medicale ca, in realitate, reclamanta
nu este mama copilului.In consecinta , instanta de fond, prin incheiere, a
dispus suspendarea judecarii pana la terminarea cercetarii penale privind
18
substituirea de copiilor si gasirea copilului nascut de reclamant, copil in
numele caruia sa poata continua procesul.
Recursul formulat de reclamanta impotriva incheierii de suspendare
fost respins, pentru motivele de mai sus.
O femeie care nu putea tine sarcina, implanteaza un ovul fecundat de
sotul sau unei alte femei, care naste copilul respectiv . Mama purtatoare este
si ea casatorita.
Problema care se pune este cum pot recunoaste parintii biologici copilul
respectiv? tatal prin actiune in stabilirea paternitatii dupa ce sotul mamei
purtatoare face actiune in tagada paternitatii.
Dar cum poate mama biologica sa recunoasca copilul , in conditiile in care
filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii, potrivit art. 47 C fam.?
Fertilizarea in vitro precum si utilizarea unei mame purtatoare rastoarna cel
putin prezumtia ca tatal copilului este sotul mamei si face din faptul nasterii
( chestiune incontestabila dupa art. 47 C. fam) o chestiune care trebuie
reanalizata.In cazul in speta daca parintii prezumtivi nu se opun parintii
biologici pot face demersuri pentru adoptia cu efecte depline.Mai adaug ca
in conditiile in care fertilizarea in vitro si utilizarea de mama purtatoare
devin o realitate din ce in ce mai des intilnita se impune si reconsiderarea de
catre legiuitor a prevederilor legale in materie(C. civ., C. fam.).
19
BIBLIOGRAFIE
1. Emese Florian, Dreptul familiei,editura C.H.Beck,
Bucuresti,2006
2. Imbrescu Ion”Tratat de dreptul familiei” editura Lumina
Lex,Bucuresti 2006
3. Codul familiei
4. Legea nr.119/1996
20