FIZICA ŞI CHIMIA

LA ZI

Nr. 7 / 2013

LICEUL TEORETIC

“ EMIL RACOVIŢĂ”

BAIA MARE

MARAMUREŞ

UNIVERSUL

NOSTRU

Coordonatori :

prof. Vasilov Felicia

prof. Bodea Corina

Cuprins:

Ştiaţi că ? Prof . Vasilov Felicia

Transformări de fază în aer Ilieş Vlad clasa a X a F

Seisme Grad Ioana – clasa a XI a H

Dezastre naturale ( apă, aer şi Pământ) Paul Oşan - clasa a X a H

Activitatea seismică în Marea Neagră Ianos Diana - clasa a XII a G

Câmpul gravitaţional al Pământului Moldovan Vlad - clasa a IX a I

Apa pur şi simplu istorie Horjea Lavinia – clasa a XII a G

Fizica mea Anca Tarisnyas - clasa a XI aG

Importanţa apei Silaghi Adelina- clasa a IX a J

Floarea albă şi lăcrămioara Benzar Ana- clasa a IX a J

Fizica Lăcătuş Roberta - clasa a XI a G

Apa şi iubirea Zah Diana - clasa a IXa I

Povestea lui Picurel Ghiuco Denisa Zah Nicoleta - clasa a IXa I

Unde în medii elastice Pop Daiana- clasa aXIa I

Acustica Pitiritean Alexandra- clasa a XI a I

Stele căzătoare Ardelean Ionut - clasa a XI a H

Ultrasunete în medicină Şpan Anca clasa a XI a I

Laserul:unde şi cine l-a descoperit Horjea Lavinia Clasa a XII a G

Radioactivitatea Pocol Lavinia- clasa a XII a G

Acceleratorul de particule Radu Alexandra- clasa a XII a G

Fisiune şi fuziune nucleră Romeghea Emma - clasa a XII a G

Apa esenţa vieţii Cupşa Andrei-clasa a X a A

Apa şi poluarea ei Asztalos Cristina-clasa a- IX a I

Curiozităţi despre apă Barbul Anamaria- clasa a XII a G

Despre poluare Pitiritean Alexandra- clasa a XI a I

Aerul şi poluarea lui Păşcuţă Eladia Rozalia-clasa a IX a I

Câteva noţiuni despre sol Iuga Maria-clasa a IX a J

Principalii poluanţi ai apei Hoca Adnana -clasa a IX a G

Poluarea apei şi apa Hunza Romeghea Emma-clasa a XIIa G

Poluarea apei, aerului şi solului Perian Georgiana - clasa a X a F

Sursa vieţii Rochnean Mihai - clasa a X a F

Chimia Cosma Laura- clasa a X a H

Utilizarea laserului în medicină Couci Anita- clasa a XII a G

Zilnic, avem în jur de 70000 de gânduri.

Un om uită , în medie, circa 80% din tot ceea ce a învăţat într-o zi.

Biblioteca Universităţii din Indiana , SUA, se scufundă în fiecare an cu circa 2,5 centrimetri.

Acest fenomen se datorează unei erori a constructorilor care au omis să calculeze şi greutatea

cărţilor care vor fi depozitate în uriaşa clădire.

Îm statul american, Dakota de Nord, nu s- a înregistrat niciodată un cutremur.

Hawaii se apropie de Japonia cu aproximativ 10

centimetri în fiecare an.

Doar 5% din suprafaţa acoperită de oceane Terra

a fost cartografiată atât de detaliat pe cât a fost

suprafaţa planetei Marte.

În spaţiu, astronauţii nu pot plânge. În lipsa

gravitaţiei, lacrimile nu pot curge.

Aproximativ 6000 de fulgere lovesc Pământul în

fiecare minut.

Februarie 1865 este singura lună din istorie în

care nu a fost înregistrată lună plină.

În fiecare an, 60 de milioane de litri de petrol şi ulei sunt deversate în râuri şi fluvii până în

oceane.Cantitatea o depăşeşte pe cea pierdută de petrolierul Exxon Valdez în anul 1989 (unul

dintre cele mai mari dezastre ecologice din istorie). Statistica se referă numai la SUA.

Un singur avion Boeing 767 este format din nu mai puţin de 3.100.000de piese diferite.

Durerea are şi ea o unitate de masură. Acesta se numeşte ―dol ―, iar instrumentul menit să

măsoare durerea se numeşte dolorimetru.

Barajul Hoover din SUA a fost proiectat ca să reziste pentru cel puţin cel puţin 2.000 de ani.

Cimentul folosit la ridicarea impresionanatei construcţii ne se va întări complect decât peste 500

de ani.

În ciuda aparenţelor, două treimi din suprafaţa întregului continent african se află în emisfera

nordică.

NORII Aerul de la suprafaţa solului încărcat cu vapori de apă este antrenat

prin mişcări ascendente spre păturile mai înalte ale oceanului aerian,unde,după cum

ştim,presiunea atmosferică este mai scazută.Datorită acestui fapt moleculele de aer vor suferi un

proces de destindere,ceea ce va determina implicit o scădere a temperaturii,chiar dacă nu se

pierde energia calorică afară.Treptat,vaporii de apă vor atinge în acest fel starea de saturaţie şi

vor condensa sau vor sublima dând naştere norilor.

CEAŢA Se formează în zilele reci,când vaporii de apă se

condensează foarte aproape de pământ.

În zilele cu ceaţă,circulaţia oamenilor şi a vehiculelor este

ingreunată.

PLOAIA Se formează când norii trec prin straturile reci de aer,

iar vaporii se condensează şi cad pe pământ sub formă de picături.

Ploile sunt necesare vieţii plantelor.Ele curaţă aerul de praf îi il răcoresc.

B R U M A

În nopţile senine şi reci, de toamnă sau de primăvară,corpurile de pe pământ se răcesc foarte

mult.Vaporii de apă care vin în atingere cu aceste corpuri se condensează,iar picăturile de apă

îngheaţă,formând un strat fin alb-strălucitor.

Bruma este dăunătoare culturilor,făcând focuri mocnite în

grădini sau în livezi.Fumul cald împiedică formarea brumei.

ROUA În nopţile senine de vară,vaporii de aer,în atingere cu

corpurile reci de pe pământ,se condensează şi formează stropi

mici de apă.O dată cu încălzirea aerului,stropii de apă se evaporă.

Ilieş Vlad clasa a X a F

Unda seismică este o undă elastică care poate traversa un mediu fără a se

modifica,impulsul dat la plecare taie particulele elementare prezente în acel mediu care vor

împinge alte particule înainte să-și reia locul. Cutremurul eliberează brusc energia care se

răspândeşte în toate direcţiile formând unde seismice.

Undele sunt de doua tipuri:undele de volum si undele de suprafata

Undele de volum sunt: unde longitudinale sau unde secundare. Cutremurele tectonice sunt cele

mai frecvente și devastatoare.

Cutremurele tectonice sunt cele mai frecvente și devastatoare. Eliberarea de energie stocată nu

se întâmplă, într-un șoc, și pot exista mai multe ajustări înainte de a reveni la o configurație

stabilă. Astfel, există replici după șocul principal al unui cutremur de magnitudine în scădere,

pentru un timp de la câteva minute la mai mult de un an. Aceste replici pot fi mai devastatoare

decât șocul principal, deoarece acestea pot aduce dupa sine prabusirea mai multor cladiri. Se

poate produce, de asemenea, o replica mult mai puternica decât șocul principal, indiferent de

amploarea acesteia. De exemplu, un cutremur de 9.0 poate fi urmat de o replică de 9,3 luni mai

târziu, chiar dacă această secvență este extrem de rară.

Cutremurele de origine polară, numite şi "cutremure glaciare" sunt caracteristice pentru

Groenlanda. Un studiu publicat în 2006, a constatat că numărul de cutremure sa dublat de la

2000 și 2005, acestă tendință în timp sugerând o legătură cu o modificare a ciclului hidrologic și

răspunsul glacial la schimbarea condițiilor climatice .

Bibliografie

http://www.scribd.com/doc/75396568/referat-unde-seismice

http://commons.wikimedia.org/wiki/

http://fr.wikipedia.org/wiki/S%C3%A9isme

Grad Ioana -clasa a XI a H

Cutremurul de pământ

Cutremurul de Pământ este unul din cele mai înspăimântătoare şi distrigătoare fenomene ale

naturii de pe Terra. .

Potenţialul enorm de distrugere se datorează energiei cutremurului, care la un seism deosebit de

puternic este de zece-douăzeci de mii de ori mai mare decât energia primei bombe atomice

aruncate peste Hiroshima. Mai mult, acest fenomen se poate produce prin surprindere, în orice

condiţii climaterice, în orice timp al anului şi al zilei. De aceea, mişcările seismice au efecte

psihologice negative asupra oamenilor, obişnuiţi să considere Pământul ca un suport sigur.

. Pe Glob există arii imense unde cutremurele nu se produc. Aceste regiuni numite aseismice

sunt următoarele: scutul baltic, canadian, brazilian, african, australian, platforma rusă,

Groenlanda ş.a. Dar sunt şi teritorii în care seismele se manifestă puternic şi frecvent.

Tornadele

Tornada este o furtună care se roteşte, formându-se de obicei în nori uriasi de furtuna.

Tornada se incolăceşte deasupra pământului sorbind totul în calea ei ca un aspirator.

Tornadele sunt mai puţin numeroase decat uraganele, dar pot fi la fel de devastatoare.

Cel mai periculos loc din lume în ceea ce priveşte tornadele este Coridorul Tornadelor din SUA.

Inundaţiile

De-a lungul istoriei, furtunile şi inundaţiile au provocat distrugeri şi pierderea multor vieţi

omeneşti. Unii experţi consideră că, parţial, activitatea umană este

responsabilă pentru creşterea frecvenţei şi a intensităţii multor dezastre

naturale.

Inundaţiile

Inundaţiile se pot produce foarte rapid când ploaia torenţială umflă

apele unui râu, facându-l să se reverse peste maluri în regiunile

învecinate. Una dintre cele mai mari inundaţii a avut loc în estul Chinei.

Inundaţiile pot fi insă şi folositoare. Când râurile se revarsă peste maluri, pe câmpie

rămâne malul fertil care sporeşte recoltele. Vechii egipteni si-au clădit civilizaţia pe malurile

Nilului,într-o zonă.

Avalanşele de zăpadă

Zapada se poate rupe de pe pantele munţilor abrupţi, năvălind la

vale cu o viteză ameţitoare (300km/h).

Avalanşele sunt mai frecvente în zonele muntoase lipsite de copaci

şi arbuşti. Avalanşele pot fi provocate de cutremure, de schiori sau

se pot produce pur şi simplu prin fisurarea stratului de zapadă

datorită propriei greutăţi.

Vulcanii

Daca o să vezi vreodată nori uriaşi incandescenţi ţâşnind dintr-un munte, poţi fi sigur ca

este vorba de un vulcan, şi ceea ce este mai rău, erupe. Cei mai violenţi vulcani explodează ca

bombele, aruncând în aer nori de cenuşă, bucaţi de rocă şi jeturi de rocă topită (lava).

Când un vulcan erupe, natura dezlănţuie una

dintre cele mai puternice forţe distructive.

Cercul de foc al Pacificului (Ring of fire) este cea

mai întinsă şi activă zonă vulcanică şi concentrează 62%

din toţi vulcanii activi existenţi în prezent (peste 350 din

cei 600 vulcani activi); două treimi din aceştia se află în

arcurile insulare din Pacificul de Vest, iar restul pe

ţărmurile pacifice ale celor două Americi.

VALURILE TSUNAMI

Spre deosebire de valurile oceanice obişnuite, care

sunt formate mai ales de vânturi, cele mai multe valuri

tsunami iau naştere în urma unor cutremure produse în

adâncul oceanului, fie în urma unor alunecari de teren sau

a unor erupţii vulcanice.

Când un val tsunami mediu ajunge la ţărm, devine un

monstru de 20m înalţime. Dar cel mai înalt val tsunami a

avut 85m, aproape la fel de înalt ca Statuia Libertăţii din

New York.

Bibliografie: www.referatenoi.ro, www.referat.ro,

www.itbox.ro, www.clopotel.ro.

Paul Oşan - clasa a X a H

Cutremurele apar când energia stocată în interiorul pământului este eliberată brusc.

Energia în focar se măsoară prin magnitudine (M), noţiune introdusă în

seismologie de către B. Gutenberg şi Ch. Richter.

În istorie au fost

utilizate şi scarile Rossi-Forel

(1873), Mercalli(1883), Mercalli-

Cancani-Sieberg (MCS 1903-

1923), Mercalli Modificata (MM-

1931), Mendvedev-Sponheuer-

Karnik (MSK-1964), scara

Japoneza etc.

Charles Richter, în 1931, clasifică cutremurele, în funcţie de magnitudine astfel:

• 1: Cutremur slab. Nu este simţit.

• 2: Cutremur slab. În mod normal nu

este simţit.

• 3: Este simţit adeseori, dar nu

provoacă daune materiale.

• 4: Este simţit slab , dar nu provoacă

daune materiale.

• 5: Cutremur moderat. Este simţit

bine şi poate provoca daune la

clădirile din apropierea epicentrului.

6 : Cutremur puternic. Pe o rază de

câţiva kilometri de la epicentru

• 7 : Cutremur foarte puternic.

Cauzează multe daune importante pe

câteva sute de kilometri de la

epicentru.

• 8 : Cutremur gigant. Foarte multe

daune materiale, pierderi de vieţi

omeneşti pe sute de kilometri.

• 9 : Super-cutremur. Foarte rar.

Distrugere totală sau aproape totală

atât în zona epicentrului cât şi într-o

arie de mii de km² în jurul acestuia.

10: Inimaginabil. Foarte puţine case

rămân în picioare, iar pământul se poate

crăpa în două.

Înregistrările instrumentale a mişcărilor seismice se realizează cu dispozitive

specifice numite seismografe. Acestea pot anunţa un cutremur cu 25 de secunde înainte ca

acesta să se producă. Există aparate pentru prevenirea cutremurelor, cum ar fi :avertizorul

individual la purtător, avertizor seismic pentru locuinţe sau spaţii publice, sisteme automate

pentru întreruperea anumitor utilităţi sau procese tehnologice în caz de seism.

. În Dobrogea funcţionează un Centru Seismologic care are capacitatea să detecteze, în

timp real, orice mişcare seismologică produsă între Himalaya şi Roma, dar şi în toată zona

balcanică. Observatorul de la Eforie este conectat la sistemul de avertizare al cutremurelor

din Pacific, Marea Mediterana , Oceanul Atlantic şi are capacitatea să execute măsurători

solare pe fundul mării în timp real şi măsurători în cazul unor explozii nucleare.

Centrul de Seismologie de la Eforie înregistrează mişcările plăcilor tectonice cu până la 80 de

secunde înainte ca undele să se propage şi să producă un eventual tsunami în Marea

Neagră. .

Tsunami-ul este definit ca fiind o serie de valuri foarte mari în lăţime, cauzate de dislocarea

bruscă a unui volum mare de apă, favorizată de cutremure, alunecări ori dislocări de teren în

mare (ocean) sau erupţii vulcanice submarine. Aceste fenomene sunt produse doar de

cutremurele ce depăşesc magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter. În largul mării

(oceanului) viteza tsunami-urilor poate ajunge la 600-800 km/h , dar înălţimea valurilor este

de obicei de doar câţiva centimetri. Pe măsură ce ele se apropie de apa mai puţin adâncă, de

lângă plajă( pământ,mal), valurile tsunami-urilor au o viteză mai mică, dar înălţimea lor

poate creşte foarte mult depăşind 20 m.

• Bibliografie:

• http://www.schemaproject.org/IMG/

• www.nature.com/nature/journal/v120/n3021/abs/120445d0.htm

• www.crimeanextreme.com/en/page9.html

Ianos Diana - clasa a XII a G

Cum se poate studia câmpul gravitaţional al

Pământului ?

Cel mai recent proiect de acest fel este al Agenţiei Spaţiale

Europene şi se numeşte GOCE (Gravity field and steady state

ocean circulation explorer). Este un satelit complex, un laborator de studiu interdisciplinar,

interesant pentru geologi, oceanologi, biologi, sau specialişti în formareaSistemului Solar şi

studiază:

FizicaPământului Distribuţia mărilor şi oceanelor Tectonica plăcilor Mecanismele dinamice ale

litosferei Evoluţia calotelor polare

Cum funţionează GOCE ?

‘’Instrumentele la bord funcţionează cu energie solara, iar

corecţiile de traiectorie se vor face de motoare cu propulsie ionică. Datele ştiiţifice trimise de

satelit vor fi receptionate cu antenele instalate în Kiruna. Satelitul este prevăzut cu 12 receptoare

GPS, pentru o pozitionare ideală în spaţiu. Suprafaţa satelitului mai conţine un sistem de retro-

reflectoare ce permit ca satelitul să fie pozitionat foarte exact de la sol prin intermediul

fasciculelor laser." Harta este rezultatul unei

misiuni spaţiale de un an. In acest timp, satelitul GOCE

care a fost lansat pe orbită în data de 17 martie 2009, a

făcut sute de ocoluri ale Pământului, scanând în

acelaşi timp suprafaţa terestră.

Gravitaţia este fenomenul fizic natural

prin care corpurile fizice se atrag reciproc, cu o forţa

a carei intensitate depinde de masele acestora

și de distanţa dintre ele. Este una din cele patru

interacţiuni fundamentale din natură cunoscute, alături de interacţiunea electromagnetică,

interacţiunea nucleară tare și interactiunea

nucleară slabă.

Ceea ce reprezintă un mister, este natura şi

motivul existentei acestei forţe. Deşi este

observat pretutindeni, fenomenul nu este

elucidat. Valoarea greutăţii unui corp este direct

proporţională cu masa lui şi este orientată

spre centrul Pământului.

Gravitaţia reprezintă forţa care a dus la apariţia

tuturor planetelor şi sateliţilor naturali,

prin atracţia reciprocă dintre particulele de materie care se roteau in juru lunei stele. Chiar

şi în cadrul unei galaxii, stelele şi sistemele stelare sunt menţinute împreună datorită

gravitaţiei, iar evoluţia întregului Univers este la rândul ei dictată de forţa de gravitaţie

dintre particulele de materie existente.

www.science.hotnews.ro Moldovan Vlad - clasa a IX a I

www.wikipedia.ro

www.descopera.org

Se presupune ca viaţa pe Pământ a fost adusă de

undeva din spaţiul cosmic, într-o picătură de apă

transportată de un meteorit.

―Nu un ciocan a făcut pietrele atat de perfecte, ci apa cu dulceaţa sa, cu dansul şi sunetul său.‖

Rabindranath Tagore

―Omul este bine să rămână acolo unde a băut apa pentru prima dată în viaţă―

Henri Coandă

Comparativ cu alte lichide, apa, are proprietăţi deosebite:

-densitatea ei creşte sub punctul de îngheţ şi scade sub acesta(comportament care încă nu

şi-a găsit dezlegarea);

-apa intrată prin pori şi capilare creând presiuni

mari (într-o sămânţă ce germinează, apa are presiunea de

400 atm şi planta iese prin asfalt);

-sfidează gravitaţia şi urcă în trunchiurile

arborilor la înălţimi mari.

APA - SURSĂ A VIEŢII

Apa este indispensabilă vieţii.

Vieţuitoarele nu pot trăi în absenţa apei.

Corpul uman are un conţinut de 60-75% apă.

Omul şi vieţuitoarele s-au adaptat mediului înconjurător în funcţie de resursele de apă ale

regiunii în care trăiesc.

În natură apa se găseşte în toate stările de agregare:

- lichidă , pe 2/3 din suprafaţa pământului (mări ,oceane, râuri, fluvii, ape subterane,etc);

- solidă ( calote glaciare);

- gazoasă (vapori de apă)

şi urmează un circuit trecând dintr-o stare în alta.

PROBLEME CU APA POTABILĂ? Planeta se confruntă cu penuria de apă.

Suprafaţa planetei este acoperită, în majoritate, de apă, însă 97% din apa disponibilă la nivel

planetar este apă marină, prea sărată pentru uzul uman, 2 % se află în gheţari şi calotele glaciare

şi numai 1% din totalul apelor de pe glob este bună pentru a ne satisface nevoile. Miliarde de

oameni din toată lumea nu au nici măcar acces la surse de apă potabilă . Creşterea populaţiei în

acelaşi ritm ca şi cel actual va creşte consumul de apă până în jurul valorii de 40 % până în

2030.

Tinând cont de încălzirea globală şi de schimbările climatice care au loc, disponibilitatea

resurselor de apă rămase a devenit nesigură .

Deterioarea calităţii apei este un alt motiv pentru declinul în ceea ce

priveşte apa potabilă disponibilă.

Previziunile indică că în viitor criza resurselor de apă nu poate decât să se

agraveze dacă nu vor fi luate măsuri la nivel politic şi individual pentru a

economisi apa şi a proteja sursele de apă.

• Apa e o resursă naturală pe care o credeam nesfârşită.

NECESARUL DE APĂ PENTRU ORGANISMUL UMAN PE ZI

ŞI STAREA DE SĂNĂTATE Apa are o mare influenţă asupra stării de

sănătate a organismului uman. Pe primul plan al acţiunii apei asupra

sănătăţii omului stă patologia hidrică infecţioasă.

. Principalele boli cu transmitere (predominant sau posibil ) hidrică sunt: boli microbiene, boli

virale, boli parazitare. În România au fost înregistrate oficial în perioada 1985 - 1995 un număr

de 75 de episoade de epidemii hidrice, cu un total de 10238 persoane afectate. Calitatea

microbiologică a apei este în scădere în majoritatea ţărilor de aceea se preconizează că

securitatea microbiologică a apei va fi o mare problemă a secolului viitor.

ro.wikipedia.org/wiki/Apă

www.ecomagazin.ro/apa-potabila-devine-o-mare-problema/

www.scribd.com/doc/.../ApaSursa-a-Vietii

http://www.allaboutwater.org/water-facts.html

Horjea Lavinia – clasa a XII a G

Fizica mea

Energia cinetică

Este ca o predică.

Multe lucruri auzim

Potentială o citim.

Şi pe aia o-nvăţăm

Ca noi să ne descurcăm.

O mărime de stare este

Energia, nu un peşte.

Multe lucruri auzim

Probleme noi ne dorim,

Dar nu ştim să rezolvăm

Probleme noi ne creem!

Câte-un doi am merita,

Dar nu este chiar aşa

A mai rămas să ne-nvăţăm

Element de statică.

Statica zice asa

Că studiză şi ea ceva…

Oare ce ar studia?

Echilibrul corpurilor!

Ce altceva?

Fizica ne-nvaţă multe

Şi să ştii că-i chiar pe bune

Învăţăm să şi citim Randamentul nu-l greşim!

Anca Anca Tarisnyas

Clasa a XI a G

IMPORTANŢA APEI

Încă din primele zile din veac,

Dumnezeu, pe mine m-a creat.

Fără mine lumea n-ar putea trăi,

Iar eu, sunt de folos în fiecare zi.

Uită-te la tot ce te-nconjoară,

Vezi că nici floarea nu ar răsări,

De n-aş uda-o eu întâia oară.

Eu izvorăsc de sus, din munţi,

Făcându-mi o cărare nouă,

Spălând pietrele, curgând în jos

Şi ajungând unde nu plouă.

Silaghi Adelina

Clasa a IX a J

Floarea albă şi lăcrămioara

Am îngropat o floare

Într-o oală de pământ

Şi am pus în oală

Un bob de lăcrămioară.

Le-am dat apă, le-am vorbit,

Până când au răsărit,

Floarea albă, minunată,

Dar uscată lăcrămioara.

Ce-am greşit de nu s-a prins

Decât floarea albă, minunată ?

Lăcrămioara mi s-a stins,

Într-o oală de pământ...

Benzar Ana

Clasa a IX aJ

Fizica

Dacă fizică nu ştim

Noi o vedem ca pe un chin…

Doamna profesoară ne-a explicat

Şi lucrări ne-a dat şi ne-a ascultat,

Păcat că noi nu am învăţat.

Se poate spune că de 10 ne-am autoprivat.

Fizica e o materie frumoasă

Dacă am reuşi să o învăţăm din clasă,

Să nu ne mai chinuim acasă…

Căci oriunde ai fi

Cu fizica te vei întâlni

Aşa că fizică învăţaţi

Note mari ca să luaţi Lăcătuş Roberta

Dar alte materii nu neglijaţi! Clasa a XI a G

APA ŞI IUBIREA

Sunt val pe apă când iubirea

Se duce-ncet, iutând privirea.

Sunt doar un val ce se agită

Când vrea iubirea dăruită.

Sunt val pe apă, ca de foc,

Izbesc puternic malu-n loc,

Mă tânguiesc şi mă topesc,

Simt că-s uscat de nu iubesc.

Sunt val pe apă, nisipos,

Mă simt de vlagă iarăşi stors.

Sunt val ce roca o străpunge

Şi la iubire nu ajunge...

Sunt val pe apă şi-s aprins,

De o văpaie sunt cuprins,

Mă tot scufund şi iarăşi ies

Şi de iubire mă feresc.

Zah Diana

Clasa a IXa I

- Mamă, sună cineva la uşă !

- Deschide tu, eu pregătesc mâncarea !

- Scuze, eu sunt foarte ocupat, citesc Waterbook, trebuie să fiu la curent cu noutăţile.

- Picurel ! Nu mă face să vin la tine !

- Bine, mamă, mă duc...mamă, era poştaşul, a adus factura de apă, este uriaşă !

Ce nepoliticos sunt ! Trebuie să mă prezint : eu sunt Picurel (o picătură de apă) şi locuiesc cu

mama mea în Oceanul Wiki Niky. Mai am două săptămâni până devin major şi de mic îmi

doream să devin prezentator de ştiri, de aceea, m-am angajat de probă la Ocean TV.

Prima mea ―misiune‖ în televiziune este interviul unor picături de apă, să le aflu părerea

despre traficul din ocean. Am reuşit să discut cu aproape 100 picături de apă şi iată concluzia :

În Oceanul Wiki Niky vizibilitatea este redusă, traficul este îngreunat din cauza unor

particule şi chiar obiecte străine apei, este un miros urât, peştii sunt supăraţi şi chiar arţăgoşi,

plantele sunt triste, şi-au pierdut unduirea lor caracteristică. Picăturile de apă nu se mai simt în

largul lor, nu îşi mai găsesc locul, se gândesc să plece într-o apă mai curată, dar vor să mai facă o

ultimă încercare pentru a salva oceanul : s-au coalizat şi adresează un apel oamenilor :

- Vă rugăm să nu mai aruncaţi deşeuri la întâmplare !

- Adunaţi selectiv deşeurile !

- Păstraţi apele curate !

- Apa, aerul şi solul trebuie păstrate în condiţii optime pentru o viaţă sănătoasă !

- Gândiţi-vă la copiii şi nepoţii voştri care vor suferi dacă voi nu vă schimbaţi

atitudinea ! Vreţi să arate ca nişte roboţi ? Să poarte măşti şi haine de protecţie din cauza aerului

poluat ? Să nu mai poată să înoate, să nu mai bea apă decât îmbuteliată ? Să nu mai poată să

mănânce legume şi fructe proaspete ?

Reportajul meu, chiar dacă era îngrijorător, a fost apreciat şi cred că voi fi angajat !

Am mers acasă plin de speranţă că lumea va deveni mai bună şi mai atentă la mediul

înconjurător şi am discutat cu mama ce vom face pentru reducerea consumului de apă.

Încercaţi şi voi să economisiţi apa !

Ghiuco Denisa Zah Nicoleta Clasa a IX a J

Propagarea undelor apare aproape în toate domeniile fizicii. Suntem cu toţii familiarizaţi

cu undele pe apă. Există de asemenea unde sonore, precum şi unde luminoase, unde radio sau

unde electromagnetice.

Undele mecanice îşi au originea în deplasarea unei anumite porţiuni dintr-un mediu elastic

de la poziţia sa normală, ducând la oscilaţii în jurul poziţiei de echilibru. Datorită proprietaţilor

elastice ale mediului, perturbaţia se transmite de la un strat vecin la altul. Aceasta perturbaţie sau

undă se propagă deci prin mediu. Observăm ca mediul însuşi nu se mişcă ca un întreg odată cu

propagare undei; diferitele porţiuni ale mediului oscilează doar pe distanţe limitate. De exemplu

în cazul undelor pe apă, mici obiecte care plutesc cum ar fi dopurile de plută, arată că mişcarea

reală a diferitelor porţiuni de apă este usor în sus sau în jos, înainte şi înapoi. Cu toate acestea

undele de apă se mişcă progresiv de-a lungul apei. Atunci când ele ating obiecte care plutesc le

pun în mişcare, transferând astfel energie acestora. Energia poate fi transmisă pe distanţe

considerabile prin intermediul mişcării ondulatorii. Energia undelor este energia cinetică şi

potenţială a substanţei însă transmiterea energiei se face prin trecerea ei de la o porţiune de

substanţă la cea vecină, nu printr-o mişcare la distanţă mare a substanţei însăşi.O unda elastică în

propagare, atunci când întâlneşte un obstacol sau o suprafaţă de separare dintre două medii,

produce anumite fenomene specifice, şi anume ocolirea aparentă a obstacolului şi schimbarea

direcţiei de propagare prin întoarcerea în acelasi mediu, sau prin trecerea în mediul următor.

Acestea sunt fenomene de difractie, reflexie si refracţie, care se studiază cu ajutorul noţiunilor de

rază şi front de undă. Dacă o undă elastică în propagare întâlneşte un obstacol (perete, paravan,

clădire, copac, deschidere) de dimesiuni comparabile cu lungimea de undă, atunci unda se

propagă mai departe ocolind obstacolul prin schimbarea direcţiei. Frontul şi razele undei în

momentul atingerii obstacolului suferã discontinuităţi. Prin undă se înțelege fenomenul de

propagare a unei oscilații într-un mediu elastic. După modul de oscilație a particulelor mediului

față de direcția de propagare se deosebesc două tipuri fundamentale de unde: a) unde

transversale; b) unde longitudinale. Exemple de unde transversale: oscilația unei corzi elastice,

vibrația unei bare care a fost lovită lateral, vibrația membranei unei tobe. Ca exemplu de undă

longitudinală se poate da cazul undelor sonore care se propagă în aer (sub forma unor variații

continui ale presiunii aerului).

Bibliografie

https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:cpwhSK0fYmEJ:www.physic

Pop Daiana – clasa a XI a I

AAccuussttiiccaa(( pprroovviinnee ddiinn ggrr.. AAkkoouueeiinn == aa aauuzzii)).. șșii eessttee aacceeaa ppaarrttee aa ffiizziicciiii ccaarree ssee ooccuuppăă ccuu ssttuuddiiuull

vviibbrraaţţiiiilloorr ssoonnoorree aallee mmeeddiiiilloorr eellaassttiiccee ddiinn ppuunnccttuull ddee vveeddeerree aall pprroodduucceerriiii,, pprrooppaaggăărriiii,,

ddeessccrriieerriiii,, uuttiilliizzăărriiii eeffeecctteelloorr pprroodduussee..

AAccuussttiiccaa aa aappăărruutt îînnccăă ddiinn aannttiicchhiittaattee ccaa oo rraammuurrăă iinnddeeppeennddeennttăă aa mmeeccaanniicciiii.. PPrriinnttrree ffiizziicciieennii

ccuunnoossccuuţţii ccaarree aauu ccoonnttrriibbuuţţiiii iimmppoorrttaannttee îînn aacceesstt ddoommeenniiuu ssuunntt NNeewwttoonn ,, HHuuyyggiinnss,, BBeellll

((iinnvveennttaattoorruull tteelleeffoonnuulluuii)) şşii EEddiissoonn ((iinnvveennttaattoorruull ffoonnooggrraaffuulluuii))..

CCllaassiiffiiccaarreeaa ssuunneetteelloorr ţţiinnee sseeaammăă ddee ccoonnssiiddeerreennttee ssuubbiieeccttiivvee ddeeooaarreeccee eessttee îînnttrree lleeggăăttuurraa ccuu

sseennzzaaţţiiaa ddee aauuzz aa oommuulluuii.. SSuunneetteellee ssee ccllaassiiffiiccăă aassttffeell::

--iinnffrraassuunneettee-- ((ffrreeccvveennţţaa << 1166 HHzz)) ,, ccuumm aarr ffii uunnddee sseeiissmmiiccee;;

--ssuunneettee --((1166HHzz <<ffrreeccvveennttaa<<2200..000000 HHzz)) --

uullttrraassuunneetteellee -- ((ffrreeccvveennţţaa >> 2200..000000 HHzz))

SSuunneetteellee ssoonnoorree ssee pprrooppaaggăă îînn mmeeddiiii eellaassttiiccee aadduussee îînn ssttaarree ddee oosscciillaaţţiiee::

-- ddiiaappaazzoonn ((llaammee eellaassttiiccee îînn ggeenneerraall));;

--ccoorrzzii vviibbrraannttee ((vviiooaarraa,, ppiiaann));;

--ccoollooaannee ddee aaeerr vviibbrraannttee ((oorrggaa,, ffllaauutt));;

--ppllaaccii şşii mmeemmbbrraannee vviibbrraannttee ((xxiillooffoonn,, ddiiffuuzzoorr))

CCoorrzzii vviibbrraannttee

--vviiooaarraa --ppiiaannuull

CCooaarrddaa pprroodduuccee uunnddee ssoonnoorree ccuu ffrreeccvveennţţaa eeggaallăă ccuu cceeaa aa

vviibbrraaţţiiiilloorr pprroodduussee llaa rrâânndduull lloorr pprriinn

iinntteerrffeerreennţţăă .. SSuunneetteellee eemmiissee ddee ccoorrppuurrii îînn ccaarree ss--aauu ffoorrmmaatt uunnddee ssttaaţţiioonnaarree şşii ssuunntt

ccoommppuussee ddee uunn nnuummăărr mmiicc ddee aarrmmoonniiccii ccrreeaazzăă oo sseennzzaaţţiiee ppllăăccuuttăă (( ssuunneettee mmuuzziiccaallee)) ,,

iiaarr cceellee aallee ccăărroorr vviibbrraaţţiiii ssuunntt aappeerriiooddiiccee,, ssuunntt ppeerrcceeppuuttee ccaa zzggoommoottee.. TTuubbuurrii ssoonnoorree SSuunntt uunnddee lloonnggiittuuddiinnaallee ccaarree ssee pprrooppaaggăă îînn lluunngguull uunnuuii ttuubb ddee lluunnggiimmee ffiinniittăă ,, ll,, şşii ssuunntt rreefflleeccttaattee llaa ccaappeetteellee ttuubbuulluuii aasseemmăănnăăttoorr cceelluuii îînn ccaarree ssee rreefflleeccttăă ,, llaa ccaappeetteellee,, uunnddeellee ttrraannssvveerrssaallee ddiinnttrr--oo ccooaarrddăă..

VViibbrraaţţiiaa bbaarreelloorr şşii aa ppllăăcciilloorr-- CCâânndd ssee ddaa oo lloovviittuurraa uunnddeeii mmeemmbbrraannee fflleexxiibbiillee,, îînnttiinnssăă,, ccuumm eessttee

cceeaa aa uunneeii ttoobbee,, ddiinn ppuunnccttuull lloovviitt ppoorrnneeşşttee uunn ppuullss bbiiddiimmeennssiioonnaall ddiivveerrggeenntt ccaarree ssuuffeerrăă rreefflleexxiiii

mmuullttiippllee llaa mmaarrggiinniillee mmeemmbbrraanneeii.. SSee ffoorrmmeeaazzăă uunnddee ssttaaţţiioonnaarree ccăărroorraa llee ccoorreessppuunnddee oo aannuummiittaa

ffrreeccvveennţţaa.. CCOONNCCLLUUZZIIEE:: SSuunneetteellee ssee nnaasscc ddiinn oosscciillaaţţiiii eellaassttiiccee îînn ccoorrppuurrii ssoolliiddee (( eexx:: ccoorrzzii vviibbrraannttee,, ddiiaappaazzoonnuull)) ,, lliicchhiiddee şşii ggaazzee şşii ssuunntt ccaappaabbiillee ssăă iimmpprreessiioonneezzee oorrggaannuull aauuddiittiivv aall oommuulluuii.. FFrreeccvveennţţaa oosscciillaaţţiiiilloorr ssuunneetteelloorr eessttee ccuupprriinnssăă îînnttrree 1166--2200..000000 HHzz..

BBIIBBLLIIOOGGRRAAFFIIEE:: --MMaannuuaall ddee ffiizziiccăă ,, ccllaassaa aa XXII--aa ,, EEddiittuurraa:: LLVVSSccrreeppuussccuull AAuuttoorrii:: MMiihhaaii PPooppeessccuu;; VVaalleerriiaann

TToommeessccuu,, SSmmaarraannddaa SSttrraazzzzaabboosscchhii,, MMiihhaaii SSaanndduu

MMaannuuaall ddee ffiizziiccăă ,,ccllaassaa aa XXII--aa ,, EEddiittuurraa:: GGIIMMNNAASSIIUUMM AAuuttoorrii :: NNiiccoollaaee FFlloorreessccuu;; VVaalleerriiaa PPeettrreessccuu;; AAuurreelliiaa

PPooppeessccuu

--ffiizziiccaaiissaabbeellaacciiuurree.. WWiikkiissppaacceess..ccoomm//ffiillee//vviieeww// AAccuussttiiccaa..pppptt

--rroo..wwiikkiippeeddiiaa..oorrgg//wwiikkii//AAccuussttiiccăă PPiittiirriitteeaann AAlleexxaannddrraa-- ccllaassaa aa XXII--aa II

Exista o categorie interesantă a acestor meteoriţi,

curenţii meteoritici, cei care dau naştere la "ploile de

stele". Traiectoriile acestora sunt calculate, cunoscându-se

perioada anului şi locul pe bolta cerească (numit radiant) al

apariţiei lor. Dar spaţiul cosmic este brăzdat şi de corpuri

izolate. La întilnirea acestora cu Pământul, ele traversează

cerul în orice direcţie. În medie, într-un anumit loc de pe Pământ se observă 4-6 meteoriţi

sporadici pâna la şase pe oră. Dacă dimensiunile lor sunt mari, meteoriţii provoacă fenomene

luminoase deosebite.

Cum se desfaşoară o astfel de întâlnire dintr-o particulă meteoritică şi Pământ?

-Un corp meteoritic, aflat pe o orbita eliptică, are o viteza de 42 km/sec, el pătrunzând în

atmosfera Pământului cu o viteză de 12-72 km/sec, în funcţie de unghiul de incidenţă, în raport

cu viteza Pământului, de 30 km/sec. La înalţimea de 2000-3000 kilometri de suprafaţa Terrei,

corpurile meteoritice pătrund în straturile superioare ale atmosferei, extrem de rarefiate.

Atingând treptat regiunile dense ale atmosferei, la altitudinea medie de 200 kilometri, frecarea cu

mediul gazos al acesteia devine extrem de intensă.

Atât corpul meteoritic, cât şi aerul din jurul său,

încep sa se încălzească.

Meteoriţii sunt resturi de comete sau

asteroizi, care s-au împrăştiat în timp de–a lungul

traiectoriei obiectului care le–a produs. O

asemenea concentraţie de resturi de cometă sau

asteroid, care de fapt sunt particule de praf, sunt

numite curenţi de meteorici. Când Pământul

întâlneşte un asemenea curent, au loc adevarate

―ploi de stele‖. Meteorii care sunt foarte strălucitori, se numesc şi bolizi. Cantitatea de materie

meteorică ce ajunge zilnic pe Pământ este apreciată la câteva tone. Fenomenul luminos,

meteorul, caracteristic oricărui meteoroid ce pătrunde în atmosfera terestră, se datorează arderii

şi volatilizării complete a corpului prin frecarea cu păturile superioare ale atmosferei. Din aceasta

cauză meteorii se observă că nişte dâre luminoase uneori foarte strălucitoare.

Multe stele se pot vedea ca puncte strălucitoare pe cerul nopţii Ele tremură sau sclipesc,

datorită turbulenţelor din atmosfera terestra. Cea mai cunoscută stea este desigur Soarele. El este

o excepţie notabilă, fiind singura stea suficient de aproape de Terra pentru a fi vizibilă ca un disc,

nu ca un punct. Cu ochiul liber se pot observa aproape 6.000 de stele .

Bibliografie

http://astro-urseanu.ro/ha-meteoriti.html

Ardelean Ionut - clasa a XI a H sunete in medicina

ŞTIM SUFICIENT DESPRE UTILIZARILE ULTRASUNETELOR?

Ultrasunetele sunt vibraţii elastice care au frecvenţa mai mare decât frecvenţa maximă a

oscilaţiilor care produc senzaţia auditivă.Domeniul de frecvenţă în care avem ultrasunete este

între 20 kHz şi 10 000 000 kHz.

Importanţa ultrasunetelor şi a producerii lor a crescut în timp datorită unor largi aplicaţii ale

acestora.

Diagnosticul cu ultrasunete.

Ţesuturile pe care le traversează fasciculul ultrasonic au proprietăţi acustice deosebite,

producând absorbţii şi reflexii diferite ale ultrasunetului. Astfel, ultrasunetele devin inutile în

detectarea unor corpuri străine în organism sau în determinarea dimensiunilor unor organe.

terapia prin ultrasunete sau ultrasonoterapi

Ultrasonoterapia reprezintă aplicarea terapeutică a câmpului electric de înaltă frecvenţă asupra

organismului uman iar modul de acţiune este dependent de proprietăţile fizice ale acestuia.

Terapia cu ultrasunete se bazează pe utilizarea aparatelor de fizioterapie.

Ultrasunetele pot fi folosite în câmp continuu, producându-se aşa numitul efect de micromasaj

endotisular (în profunzimea ţesuturilor pe care se aplică terapia) sau prin utilizarea ultrasunetului

cu impulsuri.

Principalele efecte fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic,miorelaxant şi hiperemiant

sauvasculotrofic. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociază cele derivate,

precum cele fibrolitice şi cele antiinflamatorii.

Terapia cu înaltă frecvenţă, precum ultrasunetele, prezintă domenii de acţiune diferite, printre

care: ultrasonoterapia, meloterapia, aerosoloterapia, precum şi ecografia şi utilizarea

ultrasunetelor în medicina dentară.

Ultrasonografia în oftalmologie

În scop diagnostic, ultrasunetele se utilizeaza curent la determinarea distanţelor în globul

ocular, la diagnosticarea tumorilor, dezlipililor de retina, la stabilirea hemoragiilor, la localizarea

corpurilor straine.

Bibliografie: ro.scribd.com

www.saptamanamedicala.ro

Şpan Anca- clasa a.XI.a.I

În 1953 fizicianul american Charles Townes şi, independent, Nikolai Basov şi Aleksandr

Prohorov din Uniunea Sovietică au reuşit să producă primul maser, un dispozitiv asemănător cu

laserul, dar care emite microunde, rezultat pentru care fost răsplătiţi cu Premiul Nobel pentru

Fizică în 1964. Ce este laserul? Laserul este un dispozitiv ce utilizează un mediu activ laser, ce

poate fi solid, lichid sau gazos, şi o cavitate optică rezonantă, care generează un

fascicul coerent de lumină. Proprietăţi care diferenţiază laserul de lumina incoerentă produsă de

exemplu de Soare sau de becul cu incandescenţă:

monocromaticitate — un spectru în general foarte îngust de lungimi de undă;

direcţionalitate — capacitatea de a fi focalizate pe o arie foarte mică;

intensitate — unii laseri sunt suficient de puternici pentru a fi folosiţi la tăierea metalelor;

coerenţa.

Astfel laserii pot fi clasificati după regimul de emisie, tipul de pompaj, mediul activ, puterea,

tipurile de aplicaţii etc. După mediul activ se cunosc patru feluri de laseri cu mediu solid, laseri

cu semiconductor, laseri cu mediu activ lichid şi laseri cu gaz.

Primul tip de laser a fost construit de Theodore Maiman în 1960 şi avea ca mediu activ

un cristal sintetic de rubin pompat cu pulsuri de flash. Primul laser cu gaz construit de

fizicianul Iranian Ali Javan în 1960 folosind un amestec de heliu şi neon, care producea un

fascicul cu lungimea de undă de 1,15 μm (infraroşul apropiat).

Laserul trebuie sa cuprindă un mediu activ amplificator (gazos, lichid sau solid), un

mecanism de pompaj (sistem de excitare) şi o cavitate rezonantă. Aceasta constă dintr-un

cilindru de rubin, avand faţa A argintată până la opacitatea completa, iar faţa B argintată sau

aurită cu o transparenţă de 4%. Cilindrul este introdus, mai întâi, într-un tub de răcire, R şi apoi

în interiorul unui tub de descărcare în formă de spirală F care conţine neon, xenon, sau amestec

de neon şi kripton. Tubul de descarcare este de tipul "blitz"şi este conectat la un condensator C

de mare capacitate, alimentat de un acumulator electric Intregul ansamblu (cilindrul de rubin,

dispozitiv de răcire, tub de descărcare în spirală) este introdus într-un cilindru gol cu diametru

mare, al cărui perete interior este acoperit cu un strat reflectant.

In timpul descărcării electrice prin tubul F se emite radiaţia verde cu o lungime de undă de 560

nm necesară pompajului optic. Durata descărcării este de 0,000001 s - 0,0001 s .

Inainte de aprinderea tubului atomii sunt neexcitaţi pe nivelul de energie fundamentală E0.

Curentul electric furnizează energie gazului , iar atomi trec de pe nivelul energetic fundamental,

pe nivele de energie superioare. O linie luminoasă din spectrul gazului corespunde unei treceri a

atomului respectiv de pe un nivel excitat superior, pe un nivel inferior, adică în starea de energie

minimă.

Bibliografie:www.calificativ/referate/referat-Laser-rid

:www.clopotel.ro/referate

:W-Laser/referat.ro Horjea Lavinia Clasa a XII a G

Instalaţie pentru generarea şi amplificarea radiaţiilor electromagnetice din domeniul vizibil,

bazată pe fenomenul de emisie stimulată a radiaţiei. Rezultă un fascicul luminos monocromatic

paralel, coerent şi foarte intens, cu lungime de unda situată în regiunile ultraviolet, vizibil sau

infraroşu ale spectrului. laser-ul exercită asupra ţesuturilor vii efecte termice, fotochimice şi

mecanice. Aplicaţiile medicale principale ale LASER-ului sunt în oftalmologie şi chirurgie.

Utilizarea LASER-ului în medicină este în continuă extensie. Un domeniu de mare interes,

îndeosebi în cercetare, este microscopia optică de baleiaj folosind LASER.

Aplicaţiile laserului sunt foarte diferite:

- In dermatologie, el serveşte la distrugerea unor tumori cutanate şi a petelor pigmentate.

- In gastroenterologie, laserul este utilizat pentru a pulveriza calculii canalului coledoc; pentru

deschiderea unei treceri care să restabilească circuitul digestiv în tumorile evoluate ale esofagului

ale rectului; pentru a coagula vasele care în interiorul tubului digestiv (ulceraţii, angioame).

- In ginecologie, el este folosit mai ales pentru a distruge leziunile precanceroase ale colului

uterin.

- In neurologie el permite distrugerea unor leziuni tumorale.

- In oftalmologie laserul este utilizat mai întai de toate în prevenirea dezlipirii de retină, pentru a

face să adere retina şi membranele subiacente la nivelul rupturilor sau leziunilor degenerative ale

retinei; apoi, pentru distrugerea micilor leziuni retiniene; în sfârşit, pentru fotocoagularea

microanevrismelor retiniene consecutive diabetului.

- In otorinolaringologie, laserul permite tratarea unor leziuni ale corzilor vocale şi ale laringelui.

- In pneumologie, laserul permite distrugerea tumorilor care obstruează bronhiile mari

stânjenind respiraţia; el mai dă posibilitatea tratării obstacolelor netumorale ca îngustările

consecutive unei cicatrice rămase dupa intubare sau traheotomie; în caz de tumora malignă,

laserul poate servi la ameliorarea confortului respirator al bolnavului.

Noi indicaţii sunt actualmente în studiu: distrugerea plăcilor de aterom de pe pereţii arteriali, ale

tumorilor prostatei.

Laserul în medicină dentară îsi găseşte indicaţii în numeroase intervenţii stomatologice

- hipersensibilitatea dentinară, dezinfecţia suprafeţei dentare,

utilizări în endodonţie, pulpectomie, rezecţie apicală, îndepărtarea selectivă a smalţului şi a

dentinei, prepararea cavităţilor , detartraj, tratarea suprafeţei smalţului (scop profilactic),sigilări

Bibliografie: Sfatul medicului.ro , Scribd.ro

Couci Anita- clasa a XII a G

Radioactivitatea

Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui

atom instabil numit şi radioizotop, se transformă spontan degajând energie sub forma de radiaţii

diverse, într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde şi o parte din masa. Termenul de

radioactivitate a fost folosit pentru prima data de Marie Curie.

Pentru a întelege fenomenul de radioactivitate trebuie să pornim de la structura atomului care are

în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule

încarcate pozitiv protoni şi particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toti atomii unui

element chimic au acelaşi număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. In funcţie

de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi.

In interiorul nucleului acţionează două tipuri de forţe: forţa de respingere dintre protoni (de

natură electrică) şi forţa de atracţie dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forţe

sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conţin neutroni în exces cele două forţe

nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil şi se dezintegrează spontan prin emisie de

radiaţii.Radioactivitatea naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia

luminescenţa unor săruri ale uraniului. In 1898 soţii Marie şi Pierre Curie au descoperit poloniul

şi radiul, două elemente cu radioactivitate mult mai puternică decât a uraniului. Radioactivitatea

artificială a fost descoperită de soţii Irene şi Frederic Joliot-Curie în 1934. Legile generale ale

radioactivităţii au fost elaborate de către Ernest Rutherford si Frederik Soody în 1903.

Bibliografie: http://ro.wikipedia.org/wiki/Radioactivitate

Pocol Lavinia- clasa a XII a G

. Large Hadron Collider (LHC) este cel mai mare accelerator

de particule din lume a cărui construcţie a durat 14 ani , a costat

8 miliarde de dolari şi se vor realiza ciocniri între protoni, la

energii extrem de înalte (7 TeV), pentru a recrea condiţiile pe care le-a avut universul la o

trilionime de secundă după explozia iniţială, Big Bang.

Acceleratorul de particule are o lungime de 29 de kilometri şi se află la o adancime de 92 de

metri. A fost construit langă Geneva şi este cel mai puternic aparat creat vreodată pentru a

desluşi misterele atomului, a fortelor şi particulelor care alcatuiesc universul, în speranţa că

mecanismele interioare ale materiei şi energiei vor fi revelate.

Din 1994, de cand a început construcţia aparatului, au existat protestatari care au sustinut ca

reconstructia Big Bang-ului, care a avut loc cu 13 700 milioane de ani în urmă, prezintă riscul ca

un cataclism de proportii cosmice sa se producă. Specialiştii de la

CERN resping aceste scenarii negre, sustinînd că proiectul a fost

elaborat nu pentru a distruge universul, ci pentru a-i afla cele mai

ascunse secrete.

Cercetatori de la CERN a descoperit ―Particula lui Dumnezeu‖

Particula descoperită are o greutate de 125-126 GeV, adică este de

130 de ori mai grea decat protonul din centrul unui atom.

După punerea în funcțiune a supercoliderului, oamenii de știință de la CERN estimează că dacă

Modelul Standard este corect, atunci la fiecare câteva ore va fi produs câte un boson Higgs.

Primul flux de protoni a circulat prin colider în dimineața zilei de 10 septembrie 2008 CERN a

reușit trimiterea protonilor prin tunel în etape de câte trei kilometri. Particulele au fost trimise în

sens orar în accelerator și au efectuat primul înconjur complet la ora 10:28 ora locală. LHC a

încheiat cu succes primul său test major: după o serie de rulări de test, două puncte albe au apărut

pe ecranul unui monitor, arătând că protonii au traversat toată lungimea coliderului. Ghidarea

particulelor pe parcursul de inaugurare a durat mai puțin de o oră.

CERN a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric, ceea ce a durat puțin mai mult, o

oră și jumătate, din cauza unei probleme cu criogenia, turul complet fiind încheiat la ora 14:59.

S-a aşteaptat ca primele coliziuni de protoni cu energii mari să

aibă loc la 6-8 săptămâni după intrarea în funcțiune a LHC la 10

septembrie 2008. În anul 2008, însă, LHC a operat la o energie

redusă, de doar 10 TeV. Perioada de oprire de iarnă (spre

sfârșitul lui noiembrie) a fost folosită pentru antrenarea

magneților superconductor, astfel încât rularea din 2009 să

înceapă la energia maximă proiectată de 14 TeV, ceeace însă încă nu a reușit.

După reluarea în funcțiune în noiembrie 2009, nu după mult timp, accelerarea maximă a

protonilor a atins nivelul de 1,18 TeV, un nou "record mondial".

La 30 martie 2010 s-a anunțat reușita primelor experimente de coliziuni a două jeturi de protoni

cu energia de câte 3,5 TeV pe particulă pe sens, în total deci 7 TeV, cu o frecvență de ciocniri de

circa 100 Hz, iar la 21 aprilie 2010 s-a publicat reușita primei reconstrucții a unui mezon B, tot

la această energie.

În martie 2011 s-a relatat că folosirea LHC-ului la nivelul de 3,5

TeV pe sens va fi prelungită cu un an, până la sfârșitul lui 2012.

Abia după aceea se vor face modificările necesare pentru atingerea

energiei maxime prevăzute de 7 TeV pe sens. Pentru aceste

modificări acceleratorul va trebui oprit din funcționare pentru o durată de circa un an.

Bibliografie www.winkipedia.org www.stirileprotv.ro www.natgeo.ro www.evz.ro

Radu Alexandra - clasa a XII a G

Energia nucleară a debutat după aruncarea celor două bombe nucleare în 1945 asupra Japoniei.

Această sursă de energie nucleară a fost adusă la cunoştinţa omenirii prin

forţa distructivă. Reacţiile nucleare sunt transformările suferite de

nucleele atomilor unor substanţe, când sunt bombardate cu particule alfa,

beta şi neutroni.

Dacă energia de reacţie Q mai mare decat 0 se eliberează energie nucleară

sub forma de energie cinetică şi sub formă de căldură.

La nivel microscopic, energia nucleară este energia asociată forţelor de coeziune a

nucleonilor , iar la nivel macroscopic prin energie nucleară se întelege energia eliberată prin

reacţiile de fuziune nucleară din stele şi din bombele cu hidrogen, respectiv cea eliberată prin

fisiune nucleară în bombele atomice şi în centrale nucleare.

Reactorul nuclear este o instalaţie în care este iniţiată o reacţie nucleară în lanţ, controlată şi

susţinută la o rată staţionară (în bomba nucleară, reacţia în lanţ apare într-o fracţiune de secundă

şi este necontrolată).

Reactoarele nucleare sunt folosite pentru numeroase scopuri. Cea mai semnificativa utilizarea

curenta este pentru generarea de putere electrică. Reactoarele de cercetare sunt folosite pentru

producerea de izotopi şi pentru experimente cu neutroni liberi. Prima folosire a reactoarelor

nucleare a fost producerea plutoniului pentru bomba atomică. O altă utilizare militară este

propulsia submarinelor şi a vapoarelor.

Accidentul nuclear de la Cernobâl În centrala atomoelectrică Cernobâl, pe data

de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a produs o explozie a centralei,

urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare.La01:23:58 am,

reactorul nr. 4 a suferit o explozie care a declanşat un incendiu, o serie de

explozii adiţionale şi fluidizare nucleară. Acest dezastru este considerat ca

fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaţii

radioactive s-a îndreptat spre părţile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei şi părţile estice ale

Americii de Nord. Suprafete mari din Ucraina, Belarus si Rusia au fost puternic contaminate,

fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Principalele aplicaţii ale

reactoarelor nucleare În centrale nuclearo-electrice: generare de electricitate; producţie de

căldură pentru încălzire domestică şi industrială; productie de hidrogen; la desalinare.

In propulsia nucleară: pentru propulsie nucleară marina; există propuneri pentru rachete

termonucleare; exista propuneri pentru rachete propulsate prin puls nuclear.

In transmutaţie de elemente: la producţia de plutoniu, pentru utilizarea în arme nucleare; la

obţinerea de izotopi radioactivi folosiţi în medicină.

In cercetare pentru dezvoltarea de tehnologii nucleare.

Romeghea Emma - clasa a XII a G

Apa este o substanţă indispensabilă vieţii, fără apă nu poate fi concepută nici o formă de

viaţă. Ea este necesară atât omului, lumii animale, cât şi lumii vegetale. Asigurarea necesarului

de apă (atât sub aspect cantitativ, dar şi calitativ) reprezintă o condiţie fundamentală pentru viaţa

civilizată.

Nevoia de apă dulce a omenirii creşte an de an, deşi apele a tot mai multe râuri devin

improprii nu numai ca surse de apă potabilă, ci şi vieţii animale şi vegetale.

Compoziţia chimică a apei:

În compoziţia chimică normală a apei intră un număr mare de substanţe care sunt

clasificate în:

-Gaze (O2, CO2, H2S)

-Substanţe minerale (macroelemente, microelemente, substanţe biogene: amoniac,

nitriţi,nitraţi, fosfaţi)

-Substanţe organice (hidrocarburi, fenoli, derivaţi halogenaţi, amine, pestidicide)

Alături de compuşii existenţi în mod normal sau adăugaţi în mod voit în apă, aceasta poate să

conţină, în concentraţii variabile substanţe prezente în mod accidental-POLUANŢI.

Pe lângă factorii naturali (inundaţii, furtuni, alunecări de teren, poluare naturală a aerului şi

solului), dezvoltarea tehnico-industrială în paralel cu explozia demografică, ridică tot mai

dramatic problema deteriorării calităţii apei prin poluare. Poluarea fizică şi chimică afectează cel

mai mult apa.

. Poluarea fizică se poate datora:deversării unor materiale insolubile (minerale, fibre lemnoase,

etc), contaminării radioactive,deversării unor ape calde reziduale.

. Poluare chimică : deversări de substanţe chimice şi ape reziduale industriale (intreprinderi

prelucrătoare de metale grele, complexe de creştere a animalelor, fabrici de conserve, etc),

substanţe organice de sinteză (pesticide,detergenţi, uleiuri, fenoli, coloranţi, hidrocarburi,

îngrăşăminte chimice, reziduuri menajere, etc.

La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în:

Surse organizate:

- apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea

apei în locuinţe şi instituţii publice, bogate în

microrganisme, dintre care multe patogene

- apele reziduale industriale, provenite din diverse

procese de fabricaţie sau sunt utilizate la transport, ca

solvent sau separator, la purificarea şi spălarea

materiilor prime, semifinite şi finite, sau a

ustensilelor şi instalaţiilor, şi au o compoziţie heterogenă

- apele reziduale agro–zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în scopuri

agricole (irigaţii), cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale.

Sursele neorganizate, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă), reziduurile solide

de tot felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii).

Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt:

-interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa

-organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor locale

- construirea de staţii sau sisteme de epurare

specifice pentru apele reziduale ale întreprinderilor

industriale

- înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a

substanţelor radioactive din apele reziduale ale

unităţilor unde se produc sau se utilizează

radionuclizi

- controlul depozitării reziduurilor solide.

Starea mediului înconjurător ne afectează în

mod direct viaţa şi sănătatea. Este nevoie de mai

multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din

partea fiecăruia dintre noi pentru a trăi într-un mediu curat,pentru a bea apa curată şi a respira aer

curat.

Bibliografie:

1.D.Calugaru,I.Savinescu,N.Nedea ‖Un prim pas in educatia pentru mediu‖

Ed Spanda,Iasi 2000

2.C.M.Gheorghita,M.Grigoras,J.Tivlea ‖Lumea pe care ne-o dorim‖

Ed Spiru Haret,Iasi 2000

3.Gabriela Dumitran ‖Poluarea apelor de suprafata‖, Bucuresti 20

Cupşa Andrei-clasa a X a A

Importanţa apei

Apa are o importanţă covârşitoare pentru existenţa vieţii, fără apă nu ar putea exista nici

omul, nici animalele, nici plantele. În organism apa intră în compoziţia organelor, ţesuturilor şi

lichidelor biologice. Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate, menţine

constantă concentraţia sărurilor în organism şi, evaporându-se pe suprafaţa corpului, ia parte la

reglarea temperaturii.

Apa este cea mai raspândită substanţă compusă şi reprezintă trei sferturi din suprafaţa

globului terestru. Ca şi aerul, ea constituie un factor principal al menţinerii vieţii pe pământ.

Apa este o resursă naturală esenţială cu rol multiplu în viaţa economică, în natură apa

urmează un circuit. Se poate vorbi despre apă de ploaie, apa râurilor şi izvoarelor, apa de mare,

etc.

Apa pură se obţine din apa naturală prin distilare

repetată în condiţii în care să nu poată dizolva gaze din aer

sau substanţe solide din recipientele în care este conservată.

Apa potabilă

Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme animale şi vegetale şi să satisfacă cerinţe de

calitate superioară privind indicatori fizico-chimici, biologici şi bacteriologici.

Alimentarea cu apă a centrelor urbane prezintă o mare importanţă, pentru că apele trebuie

să fie tratate înainte de a fi puse la dispoziţia populaţiei.

Apa este un constituent fundamental şi indispensabil al organismului uman. Modificări

mici produc tulburări grave iar insuficienţa aportului de apă este mult mai puţin tolerată decât

carenţa în alte elemente.

În organismul uman, apa totală (60% din greutatea corporală) se repartizează în mai

multe compartimente: apa intracelulară (40 %) şi apa extracelulară (20 %), aceasta la rândul ei

este reprezentată de apa circulantă = intravasculară (4- 4,5 %), apa interstiţială (15 % -

majoritatea legată în geluri) şi apa transcelulară (1%).

Dinamica apei în corpul uman şi bilanţul hidric al organismului au fost îndelung studiate

în fiziologie şi sunt astăzi binecunoscute, având largi aplicaţii medicale. Deshidratarea respectiv

hiperhidratarea, cu numeroasele variante fiziopatologice, sunt întâlnite în cadrul multor afecţiuni

şi pun serioase probleme de diagnostic şi tratament.

Un om are nevoie în medie de circa 100 de litri de apă pe zi: 4 litri pentru nevoia

fundamentală, alimentară (2,5 litri pentru băut şi 1,5 litri prepararea hranei), 13 litri pentru spălat

vesela, 13 litri pentru spălat rufe, 70 de litri pentru nevoi sanitare (spălat pe mâini şi faţă, duş,

apa pentru clătirea toaletei etc.).

Variabilitatea este desigur foarte mare, în funcţie de disponibilitatea şi preţul apei, de

obiceiuri, etc. Unde nu există apă curentă şi consumul casnic este mai mic, unde trebuie cărată

de la mari distanţe sau e foarte scumpă, se face economie. Sunt şi situaţii, chiar ţări întregi, unde

consumul este sub minimul acceptabil şi duce la consecinţe negative asupra igienei şi sănătăţii

publice. A face baie în vană în loc de duş duce automat la un consum mult mai mare de apă, la

fel şi utilizarea frecventă de maşini se spălat haine, veselă, etc., sau dacă acestea au eficienţă

redusă din punct de vedere al consumului de apă.

Având în vedere caracterul limitat al resurselor de apă în general şi de apă potabilă în

particular, consumul acesteia se normează şi uneori chiar se raţionalizează.

Epurarea apei Apa reziduală reprezintă debitul de apă folosită, obţinut de la întreaga

comunitate. Înainte de a fi eliberată în mediul înconjurător, aceasta trebuie transportată la staţiile

de epurare a apei. Cantitatea de apă reziduală din staţiile de epurare variază în funcţie de

momentul zilei şi de anotimp.

Procesul de tratare a apei reziduale are urmatoarele caracteristici:

-volumul zilnic de apă reziduală tratată poate fi foarte mare;

-existenţa unor perturbaţii foarte mari;

-apa reziduală de intrare trebuie acceptată şi tratată, neputând fi returnată la furnizor;

-procesul este dependent de microorganisme.

În ultimii ani, cantitatea de apă reziduală a crescut, simultan cu scăderea calităţii acesteia.

De aceea, a început să se manifeste interesul în aplicarea unor metode mai complicate de

conducere, conducerea inteligentă poate fi aplicată procesului de tratare a apei reziduale în

scopul obţinerii unei calităţi mai bune a apei şi pentru rezolvarea rapidă a oricărui defect sau

situaţie periculoasă.

Rolul unei staţii de epurare a apei reziduale este să grăbeasca procesul prin care apa se

purifică. Într-o staţie de epurare, apa reziduală este, în general, procesată în mai multe etape:

-tratarea mecanică – în această etapă, se elimină materialele solide din apă, eliminarea

materialelor care plutesc se face folosind bare, grătare, site fine sau de tăiere, etc.;

-tratarea biologică – în această etapă, microorganismele degradează materia organică, iar în

anumite situaţii se elimină substanţele nutritive (poluanţii). Exista diferite tehnici de tratare

biologică, cea mai cunoscută fiind tratarea cu nămol activat, în care nămolul activat, adică

microorganismele (în special, bacteriile) "se ocupă" cu degradarea (adică oxidarea) materiei

organice;

-tratarea chimică – substanţele chimice acţionează asupra solidelor în suspensie, a bacteriilor, în

rezervoare de dozare, amestecare şi flocurare;

-dezinfecţia – aceasta este etapa de clorurare şi de neutralizare a organismelor patogene;

-tratarea nămolului – în această etapă se face digestia anaerobă a nămolului, care are ca rezultat

degradarea materiei organice şi distrugerea majorităţii bacteriilor şi microorganismelor, scopul

fiind obţinerea unui nămol mai puţin nociv.

Poluarea apei curgătoare este de obicei invizibilă deoarece agenţii

poluanţi se dizolvă în apă. Toţi agenţii poluanţi pot fi detectaţi în

laboratoare, prin teste biochimice standardizate . Din aceste teste rezultă

un nivel care determină gradul de extindere al poluării şi cel de puritate

relativă al apei, se poate monitoriza şi efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor şi

animalelor .

În urma diferitelor acţiuni omeneşti se modifică atât cantitatea cât şi calitatea

substanţelor care pătrund în ape, ceea ce duce la un dezechilibru al mediului ambiant. Marea

majoritate a intervenţiilor în acest echilibru sunt în sensul sporirii substanţelor admise în ape,

producând poluarea acestora.

Poluarea afectează toate formele apei în natură, există căi de pătrundere a unor substanţe

poluante în apa atmosferică, în apa scursă la suprafaţa solului, în apa mărilor şi oceanelor,

precum şi în apa subterană.

Nivelul poluării apelor a crescut mult în ultimele decenii, în special în acele regiuni de pe

glob în care populaţia şi industria s-au dezvoltat puternic şi rapid, fără luarea unor măsuri pentru

protecţia calităţii apelor. Primejdia impurificărilor apelor a devenit evidentă tocmai în acele

regiuni intrucât dezvoltarea economică a produs şi creşterea intensă a cerinţelor de apă curată.

Sursele de poluare a apei sunt diferite, cele care produc murdărirea în urma evacuării

unor substanţe în ape prin intermediul unor instalaţii destinate următoarelor scopuri : oraşe

canalizate, crescătorii de animale sau evacuări de industrii, etc., sunt surse organizate, iar cele

care produc murdărirea prin pătrunderea necontrolată a unor substanţe în ape, locuri

necanalizate, sunt surse neorganizate.

După acţiunea lor în timp, sursele de poluare se pot grupa în : permanente,nepermanente,

accidentale.

Sursele de poluare permanente naturale a apelor sunt surse cu caracter permanent. Ele

provoacă adesea modificări influenţând negativ folosirea lor.

Principalele condiţii în care se produce poluarea naturală a apelor sunt:

- trecerea apelor prin zona cu roci solubile este principala cauza de pătrundere a unor săruri în

cantităţi mari în apele de suprafaţă sau în straturile acvifere, rocile radioactive pot duce la

contaminarea unor ape de suprafaţă sau subterane.

-trecerea apelor de suprafaţă prin zone cu fenomene de eroziune a solului, provoacă impurificări

prin particulele solide antrenate dacă solurile sunt compuse din particule fine cum sunt cele din

marme şi argile, care se menţin mult timp în suspensie.

-vegetaţia intensă, acvatică, fixă sau flotantă, conduce la fenomene de impurificare variabile în

timp, în funcţie de perioada de vegetaţie;

-vegetaţia de pe maluri produce o impurificare atât prin căderea frunzelor cât şi prin căderea

plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire şi descompunere, care

conduce la o impurificare a apelor.

Sursele de poluare accidentală naturale sunt in general rare, ele se datorează unor

fenomene cu caracter geologic.

Sursele de poluare permanent artificiale o constituie restituirile de ape după utilizarea

lor.

Dupa provenienţa lor, există următoarele categorii de ape uzate : menajere,

publice, industriale, de la unităţi agrozootehnice şi piscicole, rezultate din satisfacerea nevoilor

tehnologice proprii de apă ale sistemului de canalizare de la spălatul şi stropitul străzilor şi

incintelor, ape meteorice infectate.

Pot exista şi surse de poluare accidentală, dar ele sunt în marea lor majoritate legate de problema

de risc industrial.

Reducerea poluării poate fi realizată pe mai multe căi :

- introducerea pe scară largă a unor tehnologii nepoluante în procesele industriale

- reducerea cantităţii de ape uzate, evacuate în râuri, prin introducerea practicii recirculării

apei

- recuperarea materialelor utile din apele uzate, având astfel avantajul asigurării unei

adevarate surse de materie primă

- extinderea procedeelor de colectare şi evacuare pe cale uscată a reziduurilor, mai ales la

crescătoriile de animale

- îmbunătăţirea randamentului de epurare

prin perfecţionarea tehnologiilor, instalaţiilor şi

exploatării acesteia.

Bibliografie: Wikipedia, Atlas geografic

Asztalos Cristina-clasa a- IX a I

Ştiaţi că :

- apa acoperă aproximativ 71% din suprafaţa

pământului?

- deşi populaţia lumii a crescut (şi creşte în

continuare) exponenţial în ultimele secole,

resursele de apă au rămas aceleaşi?

- oamenii graşi au mai puţină apă în organism decât cei slabi (din

punct de vedere procentual)?

- unele din cele mai bogate în apă organe ale corpului nostru sunt creierul şi rinichii?

- în medie, un om are nevoie de 2.5 litri apă pe zi?- americanii consumă de cinci ori mai multă

apă decât europenii?

- apa imbuteliată reprezintă una din cele mai mari afaceri existente în

domeniul alimentar?

- în mod normal, apa nu are gust, miros sau culoare? - un cub de apă de

mare se conţine 1,5 grame de proteine şi alte substanţe?

- cea mai pură apă este în Finlanda?

- gheaţa se transformă mai rapid în apă fierbinte decât cea caldă?

- 85% din bolile din toată lumea se transmit prin intermediul apei, în fiecare an, 25 milioane de

oameni mor din cauza bolilor transmise prin apă?

- dacă un om pierde 2% din apa corpului, el suferă de sete, dacă procentul de apă pierdut va

creşte până la 10%, incep halucinaţiile, dacă omul pierde 12% din apa corpului, el nu se poate

restabili fără ajutorul medicului, iar la pierderea a 20% din apă, omul moare?

- apa reduce riscul unui atac de cord, savanţii au descoperit că probabilitatea de a suferi un atac

de cord este mult mai mică la persoanele care consumă aproximativ şase pahare de apă zilnic,

decât la cei care consumă doar două?

- apa este al doilea element vital necesar omului, după oxygen, fără alimente o persoană poate

trăi aproximativ şase săptămâni, fără apă cinci, şapte zile, pe parcursul vieţii, un bărbat consumă

aproximativ 35 tone de apă?

- cea mai scumpă apă din lume este vândută în Los Angeles, lichidul preţios, cu un gust şi

valoarea pH-ului echilibrate, este ambalat în sticle cu pietre ―Swarovschi‖, preţul acestei ape este

90 $ pentru un litru?

- în Azerbaidjan există apă care conţine cantităţi mari de metan şi poate

lua foc dacă apropiem un chibrit de ea, în Sicilia există un lac la fundul

căruia există zăcăminte de acizi care poluează apa din acest lac?

Bibliografiehttp://www.eucunosc.com/2011/03/apa-informatii-interesante.html

studentpenet.ro Barbul Anamaria- clasa a XII a G

Natura este darul suprem pe care fiinţa umană l-a primit vreodată. Omul este dator să

înveţe mereu a trăi în armonie cu el, dar şi cu natura, să vegheze prin capacităţile şi mijloacele

sale la ocrotirea spectacolului vieţii şi al armoniei ce coexistă de atâta timp între celelalte vietăţi

din preajmă-i, în acest laborator viu al realităţii terestre şi astrale.

Problemele de protecție a mediului sunt deosebit de răspândite şi vizează toate

sectoarele de activitate: economice, sociale şi politice. Remedierea acestor probleme reclamă

participarea tuturor celor implicaţi în poluarea factorilor de mediu: agenţi economici,

departamente, ministere, dar şi a acelora care sunt interesaţi în ocrotirea mediului: în primul rând

populaţia şi reprezentanţii ei în diverse organisme, organizaţii neguvernamentale, întreaga

structură statală.

POLUAREA SOLULUI este produsă prin acumularea de compuşi chimici

toxici, săruri, agenţi patogeni (organisme care provoacă boli), sau materiale radioactive, metale

grele care pot afecta viaţa plantelor şi animalelor.

Poluarea solului poate fi remediată astfel:

-colectarea igienică a reziduurilor menajere în recipiente speciale

- îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor

colectate în afara localităţilor

- depozitarea controlată sau tratarea corespunzatoare a reziduurilor

îndepărtate prin neutralizarea lor

- utilizarea în agricultură ca ingraşământ natural a reziduurilor

- incinerarea reziduurilor uscate

- recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor

POLUAREA APEI reprezintă contaminarea cu diverse substanţe poluante cum ar fi

îngrăşăminte chimice, pesticide, deşeuri sau resturi de plante descompuse.

MMăăssuurrii ddee pprrootteeccţţiiee îîmmppoottrriivvaa ppoolluuăărriiii aappeeii - interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa

- organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor locale

- construirea de staţii de epurare

- controlul depozitării reziduurilor solide .

- interzicerea aruncării de gunoaie, pesticide, detergenţi, deşeuri radioactive

POLUAREA AERULUI ssee ddaattoorreeaazzăă îînn pprrooppoorrţţiiee ddee 5500%% ddiiooxxiidduulluuii ddee ccaarrbboonn..

CONCLUZIE!!!

Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim să

folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii

noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes

acestui proces nociv. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare

om trebuie să-şi asume această responsabilitate.

Pentru un viitor ecologic, trebuie să ţinem cont de principiul celor 3 cuvinte care

încep fiecare cu litera ‖R‖: reducerea, refolosirea şi reciclarea materialelor.

―Omul , cel care a învăţat să stăpânească natura trebuie să înveţe şi să se autostăpânească, să fie

doar prieten cu natura, nu şi duşmanul acesteia‖. BIBLIOGRAFIE:

www.referate.ro/referate/Igiena_şi_protecţia_mediului__prezentare_power_point_cc9d5.html

www. Preferatele.com/docs/diverse/7/un_mediu_curat_ovi3.php

www.u4energy.eu/documents_library/get_fille?folderld...ppt

apmtre.anpm.ro_iunie_2012_ziua_mondială_a_mediului_64450

http://www.google.ro/imagres?q=condiţii+pt+un+mediu+curat

FF

MMăăssuurrii ddee pprrootteeccţţiiee îîmmppoottrriivvaa ppoolluuăărriiii aaeerruulluuii::

- exploatarea raţională a instalaţiilor tehnologice selecţionate pentru o anumită producţie ca fiind cele mai puţin

poluante

- recuperarea şi valorificarea substanţelor reziduale utilizabile

- amplasarea surselor de poluare bazată pe un studiu ştiinţific al consecinţelor pe care le are situarea într-o

anumită ambianţă geoclimatică.

- adoptarea de sisteme sş mijloace de transport cât mai puţin poluante

Compoziţie chimică În compoziţia chimică a aerului, se remarcă două categorii de

elemente: unele care se află în mod constant în aer şi altele care se găsesc numai în mod

accidental. Elementele constante ale aerului sunt: oxigen

(20,95%), bioxid de carbon (0,03%), şi azot (78,09%), acestea se

găsesc în proporţii aproape fixe, pe când ozonul (1-2 mg la 100

m3), vaporii de apă, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon etc.),

amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la m3) se găsesc în variabile proporţii.

. La acestea se adaugă fumul şi particulele fine de praf, care au efecte iritative, traumatice ale

mucoasei tractului respirator, putând juca în acelaşi timp rolul de

vehiculant al diverşilor germeni patogeni. Omul poate supravieţui

câteva săptămâni fără hrană, câteva zile

fără apă, însă numai câteva minute fără

aer.

Poluarea aerului Termenul de poluare

(lat. pollo, polluere - a murdări, a

profana) desemnează orice activitate care, prin ea însăşi sau prin

consecinţele sale, aduce modificări echilibrelor biologice, influenţând negativ ecosistemele

naturale şi/sau artificiale, cu urmări nefaste pentru activitatea economică, starea de sănătate şi

confortul speciei umane.

Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de

compoziţia normală a acestuia, care în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune provoacă

tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi confortul omului sau mediul de viaţǎ al florei

şi faunei. De aici rezultǎ că pentru a fi considerate poluante substanţele prezente în atmosferă

trebuie să exercite un efect nociv asupra mediului de viaţǎ de pe Pǎmânt.

Principalele substanţe ce contribuie la poluarea atmosfericǎ sunt: oxizii de sulf şi azot,

clorofluoro-carbonii, dioxidul şi monoxidul de carbon; aceştia fiind doar o parte din miliardele

de tone de materiale poluante pe care le genereazǎ în fiecare an dezvoltarea industriei, care

afecteazǎ ecosistemele acvatice şi terestre în momentul în care poluanţii se dizolvǎ în apǎ sau

precipitǎ sub formǎ de ploaie acidǎ.

SURSE DE POLUARE Sursele de poluare reprezintǎ locul de producere şi de evacuare în

mediul înconjurǎtor a unor emisii poluante. Dupǎ natura poluanţilor, emisiile poluante pot fi sub

formă de pulberi şi gaze, emisii radioactive şi emisii sonore; în funcţie de provenienţa

poluanţilor, sursele de poluare sunt naturale şi artificiale.

Sursele naturale produc o poluare accidentalǎ care se integreazǎ repede în

ciclul ecologic şi adesea sunt situate la distanţe mari de centrele populate :

Vulcanii, furtunile de praf, pulberi meteorice, incendii,

descompunerea reziduurilor organice, particulele vegetale, ceaţa,

ionizarea atmosferei, smogul, etc.

Sursele artificiale sunt mai numeroase şi cu emisii mult

mai dǎunǎtoare, şi într-o dezvoltare continuǎ datoratǎ extinderii

tehnologiei şi a proceselor pe care acestea le genereazǎ.

Poluarea industrialǎ-industria-termoenergeticǎ, chimicǎ,

siderurgicǎ, a metalelor neferoase, a materialelor, a petrolului, etc.

Poluarea prin mijloacele de transport- autovehicule, locomotive, vapoare, avioane, etc.

Alte tipuri de poluare : incinerarea deşeurilor, fumul de ţigarǎ,

contaminarea radioactivǎ, poluarea fonicǎ, etc.

CONSECINŢELE MAJORE ALE POLUǍRII AERULUI Pǎmântul începe sǎ se

încǎlzeascǎ, gheţurile veşnice se topesc, nivelul oceanului planetar creşte, stratul de ozon se

subţiazǎ, ploile acide sunt din ce în ce mai frecvente. Toate acestea au la bazǎ nu numai

fenomene naturale (care se integreazǎ în ciclurile normale ale naturii), dar şi poluarea excesivǎ

cu care ne confruntǎm în ultimul timp. O creştere de 5°C a temperaturii pe tot Pǎmântul poate

topi complet calotele arctice, crescând astfel nivelul oceanelor şi inundând o mare parte din

uscat; unele state insulare pot fi acoperite complet de apǎ. În astfel de condiţii de încǎlzire

globalǎ, recoltele nu vor mai putea creşte normal în unele zone, cǎderile de ploaie nu vor mai

putea fi absorbite în timp util, iar plantele şi animalele vor migra sau vor avea mari greutǎţi

cauzate de EFECTUL DE SERǍ ŞI ÎNCǍLZIREA GLOBALǍ.

Schimbǎrile climatice ale trecutului Condiţiile meteorologice capricioase din decada anilor

1980 şi 1990 i-au fǎcut pe oameni sǎ creadǎ cǎ ne confruntǎm cu o catastrofǎ globalǎ. Clima

Pǎmântului nu a fost însǎ niciodatǎ constantǎ. De-a lungul istoriei condiţiile climatice s-au

schimbat de multe ori.

Studiul rocilor şi fosilelor a oferit multe informaţii despre climele din trecut. De

exemplu, filonii carboniferi din Antarctica demonstreazǎ cǎ aceastǎ regiune vastǎ de gheţuri a

avut în trecut o climǎ mai caldǎ. Dovezile din roci demonstreazǎ cǎ în urmǎ cu aproximativ 300

de milioane de ani, întinderi de gheaţǎ acopereau sud-estul Americii de Sud, sudul Africii, India

şi Australia. Oamenii de ştiinţǎ susţin astǎzi cǎ schimbǎrile climatice se produc odatǎ cu

mişcarea plǎcilor tectonice care produc modificarea poziţiei continentelor. Aceeastǎ teorie este

susţinutǎ şi de studiul unor fosile.

Ultima erǎ glaciarǎ, care a început acum 1,8 milioane de ani, când harta tectonicǎ a

globului nu diferea mult de cea actualǎ, nu poate fi explicatǎ de mişcǎrile tectonice lente. Nici

deplasarea continentelor nu poate explica variaţiile climatice considerabile apǎrute în ultimii 10

000 de ani de la sfârşitul erei glaciare. Mai mult decât atât, mişcǎrile tectonice nu au nici o

legǎturǎ directǎ cu condiţiile meteorologice capricioase din ultimii 30 de ani.

Bibliografie

http://referat.clopotel.ro/Aerul-13235.html

Ghid ecologic scolar-Vol I Brasov 2005- Dan DINU, Veneţia SANDU

Ghid ecologic scolar-Vol II Brasov 2006- Dan DINU, Venetia SANDU Păşcuţă Eladia Rozalia-clasa IX I

Solul este partea superioară, afânată a litosferei, care se află într-o continuă

evoluţie sub influenţa factorilor pedogenetici. El reprezintă stratul superficial al Pământului,

unde se dezvoltă viaţa vegetală.

Stratul fertil al solului conţine nutrienţi şi este alcătuit din humus şi loess.

Ştiinţa care studiază geneza, evoluţia, structura şi distibuţia solurilor se numeşte pedologie.

Prin sol se înţelege stratul superficial al scoarţei terestre, rezultat în urma dezagregării şi

alterării rocilor sub acţiunea factorilor de climă şi biologici, care asigură viaţa organismelor.

Solul este mediul de viaţă al celor mai multe organisme vii. ‖Respiraţia solului‖ schimbă

compoziţia troposferei, iar umiditatea solului stabileşte de fapt compoziţia chimică a apelor

subterane, a râurilor, a lacurilor şi într-o oarecare măsură şi pe cea a oceanului planetar.

Suprafaţa totală a fondului uscat al planetei este de cca 134 Km2 din care 14 mil.sunt

ocupate de gheţari, dar agricultura mondială pierde anual intre 50.000-70.000Km2 de sol.

Terenurile agricole sunt într-o

dinamică continuă: pe de o

parte au loc defrişări,

distrugeri, iar pe de altă parte

sunt pustiite suprafeţe enorme.

TIPURI DE SOL

~Sol aluvionar-apare pe luncile inundabile-sunt foarte productive, bogate în nutrienţi

~Sol azonal-apare pe mici areale-sunt soluri de evoluţie incipientă

~Sol calcimorfic-apare deasupra unui strat bogat in calciu

~Sol hidromorfic-este dominat de prezenţa unei cantităţi mari de apă.

CE PUTEM FACE NOI:

PENTRU A TRĂI ÎNTR-UN MEDIU AMBIANT CURAT ŞI NEPOLUAT, TREBUIE SĂ

RESPECTĂM NIŞTE REGULI EXTREM DE

IMPORTANTE:

~sădirea a multor pomi şi arbuşti

~păstrarea curăţeniei, nu numai în apropierea locuinţei

noastre, dar şi în împrejurimile localităţii în care trăim

~respectarea cantităţilor de îngrăşăminte minerale sau

naturale

Bibliografie Iuga Maria-clasa a IX a J

www.preferatele.ro

clopotel.ro

Wikipedia.com

Principalii poluanţi sunt materialele chimice, biologice sau fizice care avariază calitatea apei.

Poluanţii pot fi clasificați în opt categorii, fiecare având diferite acțiuni:

a) Produse petroliere:Petrolul şi chimicalele obținute pe baza de petrol sunt folosiți

drept combustibili, lubrifianți, în industria plasticului şi în multe alte scopuri. Aceste produse

petroliere ajung în apă în mare parte accidental, prin eșuarea navelor sau prin spărturile

conductelor. O mare parte din acești produși sunt otrăvitori pentru animale, se depun pe blana

animalelor şi penele păsărilor, făcându-le permeabile şi astfel, animalele mor de frig, sau le

împiedică să se deplaseze.

b) Pesticide şi ierbicide:Chimicalele, folosite de fermieri din

belșug pentru îndepărtarea dăunătorilor, sunt preluate de

precipitații şi astfel apa infestată se scurge în apa pârâurilor şi a

râurilor. Unele din aceste chimicale sunt biodegradabile şi se

descompun repede în substanțe inofensive sau mai puțin

nocive, dar cele mai des întâlnite sunt cele nedegradabile care

persistă pentru o lungă perioadă de timp.O mare parte din

cantitatea de apă potabilă este contaminată cu pesticide. Mai

mult de 14 milioane de americani beau apă contaminată, şi Agenția de Protecție a Mediului

estimează că mai bine de 30% din sursele de apă sunt infestate.

Azotații, poluanţii derivați din insecticide, pot produce o formă

foarte gravă de anemie la copii, boală de cele mai multe ori mortală.

c) Metalele precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul ajung în apa

din mai multe surse, inclusiv din industria automobilelor, mine şi

chiar sol.

d) Deșeurile : cele mai periculoase sunt deșeurile chimice care pot fi

toxice (otrăvitoare), reactive (capabile să producă gaze toxice sau explozive) sau inflamabile.

e) Cantitățile excesive de materie organică, îngrășămintele şi alți nutrienți folosiți pentru

cultivarea plantelor în ferme şi grădini pot ajunge foarte ușor în apă.

f) Sedimentele - sunt particulele de sol deplasate de către curenții de apă, care pot deveni un

pericol dacă sunt prezente în cantități mari.

g) Organismele infecțioase : multe din organismele care se găsesc în număr mic în

majoritatea surselor de apă, sunt considerate poluanţi atunci când ajung în apa potabilă.

h) Poluarea termală: apa este deseori luată din râuri, lacuri, oceane sau mări pentru a fi

folosită drept răcitor în fabrici şi centrale şi apoi este adusă înapoi la sursa mai caldă decât

atunci când a fost luată. Însă chiar şi cele mai mici schimbări de temperatură în apă vor îndepărta

speciile care viețuiau acolo şi vor atrage specii noi. Poluarea termală poate grăbi procesul

biologic la plante şi animale sau poate reduce cantitatea de oxigen din apă, rezultatul poate fi

acela de moarte a speciilor care nu sunt adaptate vieții în ape calde, sau în cazul râurilor poate

duce la dispariția vegetației din zona poluată.

Cauzele Poluanţii rezultă în cea mai mare parte în urma activităților întreprinse de oameni.

Poluanţii din surse industriale pot ajunge în natură prin țevile de scurgere ale fabricilor sau din

rezervoare subterane sparte. Apa poluată poate rezulta şi din mine unde apa a întâlnit în calea sa

roci bogate în minerale sau substanțele chimice care au fost

folosite pentru a extrage aceste roci. Orașele şi alte zone

populate pot contribui şi ele la poluarea apei, apa în care sunt

dizolvate chimicale ajunge în țevile de canalizare, şi intr-un

târziu în alte surse de apă, uneori industriile varsă mari cantități

de poluanţi în canalizările orașelor , crescând astfel varietatea

poluanţilor în aria respectivă. Oceanele şi mările, vaste cum sunt, nu sunt protejate de poluare,

poluanţii ajung în apă fie de pe maluri, din ape care se varsă în oceanul sau marea respectivă, din

nave sau de pe platforme petroliere eșuate pe țărm. Poluarea apei poate fi cauzată şi de alte

tipuri de poluare, de exemplu, dioxidul de sulf, de la coșurile unei centrale electrice, este

considerat ca poluant al atmosferei. Combaterea poluării apei

Sunt multe de făcut pentru a împiedica poluarea apelor, dar toate acestea

necesită timp, bani şi puțin efort din partea oamenilor, lucruri pe care majoritatea

dintre aceștia nu sunt dispuși să le irosească ―doar pentru a salva planeta‖.

Depozitarea deșeurilor în locuri special amenajate; AŞA NU

Reciclarea tuturor materiilor reciclabile;

Încetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor şi a îngrășămintelor;

Încetarea folosirii substanțelor chimice în apropierea surselor de apă;

Pentru spălarea automobilelor să se folosească locuri special amenajate;

Resturile menajere, apa rezultată în urma spălării hainelor şi a obiectelor

de uz casnic să fie aruncate direct la canalizare; AŞA DA

Folosirea pe cât posibila a materialelor biodegradabile şi ale celor

reciclabile;

Verificarea stării automobilului pentru a evita scurgerile nedorite de

benzină şi ulei;

Dacă doriți mai multe informații sau doriți să vă implicați direct în salvarea surselor de

apă, prezentați-vă la cea mai apropiata instituție ecologică ! Bibliografie

Poluarea şi protecţia mediului ; Dr. Matei Bornea ; Ing. Cornelia Papadopol ,Editura Ştiinţifică şi

eniclopedică , Bucureşti 1975

Poluarea apei ;Virgil Spulber; Editura Ştinţifică ; Bucureşti 1984

Internet ; www.wikipedia.com.

Hoca Adnana -clasa a IX a G

Cererea de apă potabilă este în creștere continuă cât timp populația globului crește. Din

anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și alte surse a

crescut de patru ori. Din totalul apei consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost pentru

irigație, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte utilități;

industria și mineritul au folosit 7% și restul a fost folosită pentru animalele domestice și în

scopuri comerciale.

Apa menajeră, apa industrială și produsele

chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrășămintele

și pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. În

Statele Unite, 37% din lacuri și estuare și 36% din râuri

sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau

înotului în cea mai mare parte a anului.

Îngrăşămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură sunt vărsate în

lacuri și râuri. Acestea se combină cu fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc viteza de

dezvoltare a algelor. Apa poate sa ajungă "sufocantă" din cauza algelor care sunt în

descompunere și care epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza

moartea peștilor și a altor forme de viață acvatice.

Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe

dealurile defrișate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcție pot să blocheze cursul

apelor și să omoare vegetația acvatică. Chiar și cantități mici de nămol pot să elimine unele

specii de pești. De exemplu, când defrișările îndepărtează învelișul de plante al versanților

dealurilor, ploaia poate să ducă pământ și nămol în râuri, acoperind pietrișul din albia unui râu

unde păstrăvii sau somonii își depun icrele.

Pescăriile marine naturale suportate de ecosistemul oceanului sunt o sursă esențială de

proteine, mai ales pentru oamenii din țările în curs de dezvoltare. Totuși, poluarea din golfuri și

estuare amenință rezervele de pește care și asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului

excesiv. În 1989, 260.000 barili de petrol s-au vărsat din petrolierul Exxon Valdez în

Strâmtoarea "Prince William" din Alaska, un vechi și bogat loc de pescuit. În 1999 s-au raportat

8.539 accidente petroliere în apele și în jurul apelor Statelor Unite, vărsându-se 4,4 miliarde de

litri de petrol.

Cele mai toxice substanţe

Molecula de apă (H2O) se compune din doi atomi de hidrogen legaţi la un atom de

oxigen. Aceasta se numeşte apă potabilă atunci când răspunde normelor stabilite prin lege:

trebuie să fie placută din punctul de vedere al gustului, culorii şi mirosului şi, ca regulă absolută,

să nu afecteze sănătatea. Apa potabilă nu trebuie să conţină microorganisme patogene, nici

substante toxice (cupru, plumb, fluoruri, cianuri, arsenic, compuşi fenolici, etc.).

Se crede că însuşi Henri Coandă a fost printre primii cercetători care au studiat apa din

punct de vedere al ştiinţelor aplicate. Deşi este cunoscut în primul rând pentru studiul dinamicii

fluidelor şi pentru cercetările sale in aeronautică, Henri Coandă a avut o obsesie pentru apa

structurată şi efectul ei asupra sănătăţii. În anii '30 Coandă s-a dus personal în Hunza, ca să

testeze ipoteza că apa este cea care stă la baza longevităţii şi sănătăţii oamenilor din această

zonă. După multe cercetări şi experiemente, el a demonstrat că longevitatea şi lipsa bolilor din

zona Hunza se datorează într-adevar apei specifice acestui loc, atât prin consumare directă, cât şi

indirectă, prin intermediul plantelor crescute pe terenuri irigate cu aceeaşi apă.

Istoria ne arată că cercetători ruşi şi japonezi au explorat aceleaşi ape ca şi Coandă după

al doilea război mondial. În anii '40 deja devenise un fapt binecunoscut că apa din Hunza era

răspunzatoare pentru sănătatea localnicilor, problema se punea cum să fie reprodusă această apă.

Cum reproducerea condiţiilor geografice, geologice, meteorologice şi istorice

nu putea fi pusă în practică, cercetătorii au mutat sarcina "copierii apei magice"

în condiţii de laborator.

Primii care au găsit o metoda de a reproduce

calităţile apei Hunza au fost oamenii de ştiinţă ruşi.

Plecând de la cercetarile lui Michael Faraday, au

descoperit că electroliza apei are un efect

încurajator asupra structurii ei moleculare.

Henri Coandă Michael Faraday

Prin electroliza apei de la robinet (filtrate), aceasta se împarte în două componente : apa

alcalină ionizată (apa vie) şi apa acidă ionizată (apa moartă).

În anii '50, japonezii au început testele, preluate de la ruşi, cu ape ionizate în universităţile

cu profil bazat pe agricultură, observând rezultatele pozitive atât asupra plantelor cât şi a

animalelor. In 1954, primele aparate de ionizare a apei au fost produse şi introduse în spitale. În

1960 a fost înfiinţat primul institut ce avea ca unic scop cercetarea efectelor apelor ionizate atât

din punct de vedere medical, cât şi în agricultură. În ianuarie 1966, proprietăţile curative ale apei

ionizate au fost certificate de Ministerul Sănătăţii şi Reabilitării din Japonia.

În anii '70, aparatele de ionizare a apei au fost introduse şi în Coreea, unde s-au produs

aparate mai mici (pentru uz casnic).

La ora actuală aparatele de ionizare a apei au devenit un standard in Japonia, unde

aproximativ 30 de milioane de oameni au acces la apa ionizată, atât prin intermediul aparatelor

de uz casnic, cât şi prin acces liber la această apă, în instituţiile unde lucrează, sau prin sistemul

de sănătate.

Bibliografie www.eszph.ro/mediu.phd

www.scibd.com/doc/36846644/Analiza-Chimica-a-Apelor

www.wikipedia.org/wiki/Poluarea_apelor Romeghea Emma-clasa a XIIa G

www.sfatulmedicului.ro/Mituri/Mituri-despre-apa-si-consumul-de-apa_6657

www.calitatea-vietii.blogspot.ro www.timpul.md

De la apariţia sa,omul a influenţat mediul şi a implicat ecosistemele, în scopul

îndeplinirii necesităţilor sale. O dată cu creşterea populaţiei, multe ecosisteme naturale s-au

transformat în ecosisteme ale aşezărilor umane, cu următoarele consecinţe:

distrugerea sau afectarea biocenozelor naturale;

modificarea calităţii aerului,apei,solului prin diferite deşeuri de origine menajeră,

industrială şi agricolă (gunoaie, detergenţi, pesticide, deşeuri radioactive, reziduuri

industriale etc.);

introducerea de specii noi de plante şi animale, etc.

Poluarea constă în impurificarea mediului cu diferite substanţe-poluanţi-datorită activităţilor

umane. Ea acţionează în atmosferă, apă şi sol.

Poluarea atmosferei

Aerul este izvorul de oxigen al vieţuitoarelor, necesar respiraţiei. El este generatorul de

energie prin arderile diferitelor substanţe. În acelaşi timp, aerul este sursa de dioxid de carbon

necesar fotosintezei, sursa de azot necesar plantelor, etc. Poluarea aerului se produce prin emisia

unor gaze şi pulberi solide fine în atmosferă (provenite din arderile diferiţilor combustibili

casnici, combustibili industriali, combustibili pentru motoarele maşinilor de transport, etc.).

În atmosferă au fost puse în evidenţă peste 100 substanţe poluante, dintre care mai

importante sunt:

dioxidul de sulf şi oxizii de azot, care împreună cu apa dau naştere ploilor acide ce conţin

acid sulfuric şi azotic; acestea ard ţesuturile superficiale ale plantelor, determinând în cele

din urmă uscarea acestora; irită organele de simţ; modifică pH-ul solului, etc.

dioxidul de carbon în exces favorizează reţinerea căldurii la suprafaţa pământului,

împiedicând reflectarea ei în straturile atmosferice; se produce aşa-numitul ―efect de

seră‖, cu implicaţii mari la nivelul planetei (topirea gheţarilor polari, inundaţii, etc.).

hidrocarburile fluorurate sau clorurate, care afectează stratul de ozon, cu rol în filtrarea şi

reţinerea radiaţiilor ultraviolete.

alţi oxizi, dar mai ales anhidrida sulfurică, care în condiţii de umiditate atmosferică, în

prezenţa unui strat de aer cald, îmbogăţeşte atmosfera sub formă de aerosoli, formând un

compus toxic numit smog (ceaţa). Acesta îngreunează respiraţia vieţuitoarelor şi

diminuează expunerea la soare(fotosinteză).

Măsuri împotriva poluării atmosferice mai importante sunt:

diminuarea emisiilor de gaze şi pulberi în aer, cu ajutorul filtrelor şi a unor

tehnologii moderne aplicate în industrie;

construirea de vehicule cât mai puţin poluante;

plantarea unor zone verzi de protecţie;

dotarea echipamentelor industriale poluante cu instalaţii de reţinere(filtre) sau

neutralizare a poluanţilor atmosferici;

producerea energiei prin procedee nepoluante (solar,eolian);

utilizarea carburanţilor nepoluanţi de către autovehicule sau dotarea acestora cu

filtre speciale;

extinderea şi protejarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii, protejarea

pădurilor;

interzicerea claxonatului şi a altor surse generatoare de zgomot, etc.

Poluarea apei

Apa este necesară vieţii. Ea este folosită aproape în toate sectoarele de activitate ale omului,

în consumul casnic, în producerea de energie, ca mijloc de transport, etc.

Scăderea calităţii apei se datorează:

o apelor reziduale industriale;

o apelor menajere;

o diferitelor substanţe folosite în agricultură;

o îmbogăţirii cu substanţe organice, ca urmare a depozitelor de

gunoaie şi resturi menajere, a preluării unor ingrăşăminte, etc.

Poluarea apelor duce la diminuarea producţiei de biomasă, uneori afectând până la dispariţie

unele organisme, de asemenea, puternica dezvoltare a fitoplantonului poate duce la degradarea

ecosistemelor respective ca urmare a lipsei de oxigen care se manifestă.

Cele mai importante măsuri împotriva poluării apei sunt următoarele:

construirea de baraje;

epurarea apelor reziduale (cu ajutorul filtrelor, a unor substanţe chimice sau a unor

bacterii biodegradante, etc.);

construirea de bazine speciale de colectare a deşeurilor şi a reziduurilor, pentru a

împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă;

construcţia de zone de protecţie a apelor;

construirea unor staţii de epurare a apelor reziduale ale localităţilor;

execuţia lucrărilor de îndiguire şi de construire a unor baraje;

să nu se arunce şi să nu se depoziteze pe maluri sau în albiile râurilor, deşeuri de orice fel,

etc.

Poluarea solului

Solul este spaţiul de viaţă pentru numeroase vieţuitoare, dar şi baza de construcţie pentru

aşezările umane, drumuri, etc. Poluarea solului este strâns legată de poluarea aerului şi a apei. Ea

se produce mai ales cu pesticide şi îngrăşăminte chimice pe bază de azot şi fosfor. O parte dintre

acestea ajung în corpul animalelor şi al omului, alterând funcţia diferitelor organe.

Dintre măsurile împotriva poluării solului, mai importante sunt:

construcţia unor zone de depozitare a gunoaielor;

diminuarea eroziunii solului prin plantarea arborilor;

folosirea judicioasă a îngrăşămintelor, pesticidelor, precum şi a metodelor agrotehnice

care sporesc fertilitatea solurilor, etc.

construirea de spaţii de epurare a apei;

modernizarea gropilor de gunoi;

ridicarea nivelului de securitate nucleară;

controlul poluării industriale şi a substanţelor chimice utilizate în procesele industriale;

menţinerea suprafeţelor împădurite şi utilizarea lemnului pădurilor numai în limita

aprobată prin lege;

combaterea eroziunii solului;

colectarea reziduurilor menajere în recipiente speciale, pe sortimente (sticlă, metal,hârtie,

material plastic, etc.) şi reciclarea acestora.

Poezie anti-poluare

DE VREŢI SĂNĂTOŞI SĂ FIŢI ŞI MAI BINE SĂ TRĂIŢI,

DE VREŢI UN ORAŞ CURAT, UN MEDIU NEPOLUAT

AR FI BINE SĂ-NŢELEGEŢI, PE JOS VOI MAI MULT SĂ

MERGEŢI,

MIŞCAREA E SĂNĂTOASĂ, FACE VIAŢA MAI FRUMOASĂ.

ŞI DE-ACEEA, EU VĂ-NDEMN: FĂRĂ FUM, FĂRĂ MAŞINI,

FĂRĂ GAZE ŞI TOXINE ŞI DEŞEURI MAI PUŢINE.

APELE NEPOLUATE, DEŞEURI ELIMINATE.

ŞI-NVĂŢAŢI-VĂ COPIII SĂ DEA LUMII ÎNTREGI O ŞANSĂ!

Bibliografie

http://poezii.citatepedia.ro/despre.php?s=poluare

http://www.naturalist.ro/viata-si-sanatate/cantec-anti-poluare

http://www.google.ro/searchq=poluare

Perian Georgiana-clasa a X a F

SURSA VIEŢII

Apa de nu o vei polua

Omenirea vei salva

Ea este sursa vieţii

Şi elixirul tinereţii.

Apă dacă voi veţi bea

Viaţă lungă veţi avea

Şi orice s-ar întâmpla,

Cu poluarea veţi lupta.

De aceea eu vă spun

Mediul nostru este bun,

Hai cu toţi să ne unim

Apa să o folosim

Poluarea s-o oprim !

CHIMIA

Chimia, ca s-o înveţi

Trebuie s-o înţelegi,

Chiar de ţi se pare greu,

Trebuie să ai tupeu !

Compunem şi dizolvăm,

Substanţele le formăm

Şi chimie învăţăm !

Cosma Laura

Clasa a X a H

Rochnean Mihai Clasa a X a F

www.referat.ro