Formarea conștiinței istorice

Formarea conștiinței istorice are în vedere ideile care au contribuit la susținerea identității naționale și care vizează atât realitatea lingvistică (latiniatea limbii române) cât și etnogeneza românilor (locul formării poporului și continuitatea românilor pe acest teritoriu).Un rol hotărâtor în conturarea mentalului român (conștiința romanitații poporului și a latinității limbii) îl au cronicile scrise în limba română de Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce.

Cronica reprezintă o scriere cu caracter vechi în care sunt relatate în mod neselectiv, în ordine cronologică, aspecte care configurează specificul unei perioade (probleme politice, diplomatice, educație, cultură, familie, viață socială, etc.). Scrierea cronicilor în cultura română veche se justifică prin promovarea ideilor umanismului european, curent care promovează valoarea omului și nevoia acestuia de a se manifesta prin calitați însușite.

Grigore Ureche este primul cronicar care afirmă cu argumente latinitatea limbii române, unitatea și continuitatea românilor. Acesta a scris „Letopisețul Țării Moldovei” relatând faptele de la descălecatul lui Dragoș (1359) până la cea de-a doua domnie a lui Aron-Vodă (1594).

Ureche menține pentru prima dată cu argumente etimologice originea latină a unor cuvinte românești. Cronicarul are o concepție fatalist-teocratică considerând că evenimentele istorice sunt controlate de o putere divină și din acest motiv nu pot fi preîntâmpinate.