Forme hibride ale civilizației românești la mijlocul sec. al XIX – lea

Românii s-au arătat preocupați de înțelegerea dezvoltării culturale ca fenomen dublu: pe de o parte ca expresie a unor trăsături spirituale proprii, iar pe de alta parte ca expresie a interacțiunii cu alte culturi și a influentelor suportate din partea acelora care au marcat istoria lor.

Orient și Occident sunt doi termeni care devin concepte culturale și identitare odată cu confruntările dintre civilizații pe care le deschid marile descoperiri geografice. Conținutul celor doi termeni nu este însă univoc, ci încărcat de sensuri în care se țes și conlucrează numeroase variabile: istorice, culturale, geografice, politice, religioase.

Toată civilizația creatoare stă într-o singură sintagma: aptitudine creatoare. Ridicat deasupra mediului, dominându-l prin stăpânire de sine, prin curaj, prin răbdare și inițiativă, occidentalul e spirit activ mai înainte de toate. El preface ambianța, sfințește locul, căruia îi impune legea și ideea sa și care îl ascultă docil și învins. În asemenea condiții filosofia occidentală nu poate fi alta decât una voluntaristă, individualismul fiind idealul suprem al occidentalului.

Psihologia orientalului este exact contrară. De obicei ea se reduce la o resemnare pasivă. Dacă occidentalul se impune mediului, orientalul se supune. Fatalismul și constatarea acestei așezări prestabilite și pe care voința omului e prea slabă să o îndrepte, i se pare singura soluție. Filosofia vieții orientale este supunerea, resemnarea la forțele care ne depășesc și pe care nu le putem schimba, ci doar îmblânzi prin ascultare.

La mijlocul secolului al XIX-lea civilizația românească preia elemente din cultura și civilizația occidentala, acestea coexistând cu forme ale orientalului, date de contextul istoric, având în vedere domniile fanariote. Formele hibride devin și sursa de inspirație pentru scriitorii români, cel mai reprezentativ fiind Vasile Alecsandri.

Hibrid =1. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite. 2. din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie. ◊ (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite. (< fr. hybride, lat. hybrida)

Orient = Răsărit, est, punctul cerului de unde soarele se înalță la orizont; țările situate la răsăritul mării Mediterane (peninsula Balcanică, Anatolia, Siria, Egiptu, Arabia, Persia, Armenia, sudul Rusiie); Extremul Orient, China, Japonia, Indochina; Marele Orient, loja centrală a masonilor.

Occident = Apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei; țările sau popoarele aflate în acest spațiu.

Fatalism = Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor ar fi dinainte determinate de destin.

Masonierie =Curent religios și filozofic care se caracterizează prin ritualuri mistice și prin îmbinarea lor cu principiile etico-morale și politice.

Dicționar