1

Gabriella Costescu LACRIMA DE LILIAC

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

COSTESCU, GABRIELLA Lacrima de liliac/ Gabriella Costescu, Târgu-Mureş: Editura Nico, 2010 ISBN 978-606-546-027-0 821.135.1-1

Coperta de Nicolae Băciuţ cu reproduceri după picturi de Ioan Dorel Toncean

Editura NICO Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29

Lector Nicolae Băciuţ Apărut 2010

Copyright@Gabriella Costescu 2010 Toate drepturile rezervate

Tehnoredactare Sergiu paul Băciuţ Format 16/61x86, coli tipo 5

Tiparul executat la INTERMEDIA GROUP Târgu-Mureş, Str. Cuza Vodă Nr. 57

România

3

Gabriella Costescu

LACRIMA DE LILIAC

Poeme

EDITURA NICO

4

5

N-AI TIMP N-ai timp să te opreşti lângă iubire, Să vezi că soarele s-a ridicat pe cer, Nu vrei de sus puţină fericire, Ţi-e sufletul de gheaţă şi ţi-e ger. N-ai timp să vezi că dimineaţa, Calci peste roua florilor de zori, Nu le culegi, nu simţi mireasma, Ai sufletul de dimineaţă, numai nori. N-ai timp când vine tandru înserarea S-asculţi acorduri în amurg - De ocupat, te-nvăluie uitarea N-ai timp să vezi că lacrimile-ţi curg, N-ai timp să dai lumină sufleteşte, Să vezi că mai există şi tandreţe, Nu ştii ce toamnă floarea ofileşte Şi cum te umple asta de tristeţe. Când obosit de viaţa ta în derulare, Te vei opri să vezi ce suflet ai în tine, Va fi târziu şi de atâta amânare, Nu va fi timp să mai primeşti iubire.

6

1001 DE ZILE N-am vrut să mă iubeşti în noapte, Să nu destram tandreţea către zori - Am vrut s-aud frumoase şoapte, De dimineaţă şi să vii cu flori. N-am vrut să adormim sub clar de lună Şi să ne oglindim a doua zi în lac, Să nu-mi spăl lacrimile de cu seară, Că poate, dimineaţa, nu-ţi mai plac. Am vrut să ne iubim pe ziuă, Cu liliacul aşezat între oglinzi, Sub razele de soare şi pe rouă, În păr, de dimineaţă, flori să-mi prinzi. Şi ne-am iubit, zi după zi, câte o mie Şi dup-o mie, ne-am iubit încă o zi, Doar parfumatul liliac mai ştie, Că ne iubim de-o mie şi încă de o zi. 25 martie 2009

7

INOCENŢA Mai cred în lumina curată, În casta iubire senină, Mai cred în sărutul de fată, Ce-ţi face viaţa divină, Mai citesc în lacrima stelei Şi mai simt roua sub talpă, Despletesc ramul din codrii, Las luna iubirea să-mi vadă. Încă privesc în lucirea Unui lac fără ciob de oglindă, Mai mângâi curat, cu privirea, Ascultând o şoaptă tardivă.

8

RĂTĂCIRE De-ai şti să te întorci, Eu stau pe-aceeaşi stradă Cu numele de floare, Pe-un drum întortocheat. Urma nu ţi-ai lăsat, Atunci era zăpadă Iar tu aveai în braţe, Dalbe de liliac. De nu mai ştii să vii Sau ai uitat cărarea, Ori nu mai ştii nici strada Ce nume a purtat, Să-ţi aminteşti, iubite, Când vine înserarea, La poarta cesei mele, Mai creşte liliac. 8 mai 2008

9

CRIOGENIE Învăluiesc făptura ta cu dor, Dar tu pluteşti în rece ceaţă - Mocneşte-n mine sufletul de dor Şi tu nu simţi! Căci eşti de gheaţă. Vreau tandru să-ţi ating în zori Pleoapele adormite în visare - Sunt reci, sunt palide şi dor; Sub geana timpului, dorinţa moare. Nu te topeşti deloc? Eu voi pleca! Îmi ninge tandru pofta după viaţă - Un ger pustiu şi crud te va curta, Iubito! Eu nu sunt de gheaţă. Mă vei căta, prin frig, la alte porţi Şi-ţi vei dori căldura de viaţă - Îţi voi trimite îngheţate flori de colţ Cu lacrimi reci, să plângi de dimineaţă.

10

AŞTEPTARE Şi mai aştept! Poate mai înfloreşte-un pom, Un suflet poate prinde viaţă, Spre nemurirea dintre noi, Poate răsare-o dimineaţă. Mai cred! Că tot ce este dur, Chiar dacă-i lacrimă, nu doare, Nu-i rană, e cuvântul pur, E fericire, poate e comoară. Mai sper Să ningă primăveri În vremuri triste, îngheţate, Iar zâmbetele, sub tristeţi, Ne-or fi acoperite sau uitate. Tot mai aştept Şi cred că nicăieri Speranţa nu se dă deoparte, Iar dacă iarnă sunt, cu primăveri Durerile le-alung departe.

11

DOR DE-ACASĂ O linişte de toamnă coboară-n miez de ziuă, Foşnind tăceri de gânduri ca frunze ruginii, Adie ca suspinul şi-ascultă în surdină Un cântec lin de viaţă din codrii aurii. Începe lin, măruntă, o ploaie mocănescă, Ce urcă abur diafan printre castani, În vie strugurele aşteaptă să se coacă, Aroma i-e aceeaşi, parcă de zeci de ani. Ce dor mi-a fost de paşii spre cetate, De ceasul ce anunţă vremea rânduit, Ce amintire vie prin suflet îmi străbate De locurile sacre, pe care le-am iubit. Se cern în amintire paşii vremii De-atâţia ani ce drumul doar mi-au obosit, Iar viaţa mea, ajunsă-n pragul toamnei, Întinereşte-aici, unde am revenit. 20 septembrie 2009

12

LACRIMĂ DE LILIAC De-atâtea ori când depărtarea Voiai să mă aducă pân’ la tine, Sub braţ luai tandru chitara, Cântând cu patimă, cu dor de mine. De-n jur erau fete frumoase, Cântai privind în ochii lor, Dar căutai avid a mea privire - De ochii mei ţi-era prea dor. De te-atingea în dans câte-o codană Cu parul lung, ca un fuior, Simţeai pe mână păru-mi moale, Din creştet pân’ la tălpi erai fior. Aşa citesc zi după zi misive, Înfăşurate între flori de liliac, Lăsate seara în buchete, lângă uşă, Şi-mi curge lacrima de al tău drag. Dar nu mai pot să fiu sclava iubirii, Ţinută-n taină şi nimic să fac, Îţi returnez misivele durerii, Înfăşurate într-o lacrimă de liliac. 1 februarie 2008

13

FLOAREA Ar trebui în fiecare zi Să te îmbraci mireasă - A câmpului cu flori tu eşti Dulce mireasmă. Tu mânuieşti dibaci, Cu drag, andreaua, Ştii cum să pregăteşti De copt maiaua. Eşti trează când în zori Cântă cocoşii, Obrajii tăi până-n amiaz’ Sunt foc de roşii! Nu oboseşti la câmp, Pân’ pe-nserat Tu semeni brazda, Vii la secerat, Apă curată zilnic În ulcior Aduci bărbatului Ce ţi-l iubeşti cu dor. Rufe curate, cu miros De levănţică, Atârni în curte harnică - Eşti o furnică.

14

Copiii tăi cu dragoste Şi cu povaţă, Zi după zi, ţi-i ocroteşti - Eşti o dulceaţă. Pe tine te iubeşte, sincer, Satu-ntreg - De-aceea mă întreb Şi nu pot să-nţeleg De ce nu te îmbraci În fiecare zi mireasă? Eşti ca a câmpului de flori Dulce mireasmă. 9 februarie 2006

15

VAMA VIEŢII Mergând pe drum, mi-am întâlnit destinul - Ştii ce mi-a spus? -Cândva, ne-am mai iubit, Dar într-o altă viaţă, fără chinul Şi fără de durerea că, azi, ne-am întâlnit. Şi am ajuns cumva la vama vieţii, Mi s-a cerut, pentru iubire, să plătesc, Mi-am scos din suflet răni şi lacrimi, Să pot pe drum să mai călătoresc. Când am trecut de graniţa de vise, Am înţeles că eşti real şi m-am trezit - Dar prea târziu! Minciunile promise Te-au dezvelit, iar eu te-am părăsit. De-o să mai ieşi în cale mea vreodată, Eu în genunchi, din dragoste, te-oi blestema, Vei şti, insă târziu, că sufletul mi-e fără pată, Mă vei dori, dar, sigur, eu te voi uita. 7 decembrie 2003

16

APOCALIPS Ai omorât în mine toată viaţa, Cu neîncrederea şi necredinţa ta - Mi-ai sărutat ca Iuda faţa Şi ai trădat prietenia mea! Ai aplecat urechea la vorbe mincinoase Şi te-ai lăsat uşor legat la ochi, Când eu credeam că vorbele-mi frumoase Pot fi sfinţire, nu deochi. M-ai părăsit chiar când aveam nevoie, Parc-ai fugit şi capul n-ai întors. Să te întreb de ce? Nu aveam voie Şi-acuma, toată viaţa mi-e pe dos. Poate mă vei căta căit vreodată Şi vei dori iertare să-ţi dau! Greu! Va trebui să te mai naşti o dată, Dar să te ierte bunul Dumnezeu! 14 decembrie 2003

17

* * * Taci! Vorbeşte-mi cu inima, Cântă-mi cu zbaterea genelor tale, Aprinde în mine cu privirea Focul! Să-mi ardă iubirea!

18

EGO Tu vrei curcubeie După ploaia de lacrimi sub gene Şi vrei lumini de răsărit - Dar ziua-i trecută, Răsare zenit. Mai vrei... o linişte de oază Din flori, curat, Mai ceri o rază! Ce curcubeie? Ce răsărit? Ce raze de lumină? Când tu iubirea O cânţi în surdină. 22 aprilie 2008

19

ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR Bijuterii, bomboane, flori, Aşa-nţeleg unii iubirea - O zi oferă zâmbetele lor, O zi păstrează-n suflete minunea. În altă zi dacă doreşti Să vezi în ochii lor iubirea, Sunt ocupaţi cu treburile lor, Preocupaţi să cucerească lumea. 14 februarie 2007

20

* * * Şi ce dacă plouă, Dacă-n suflet ţi-e zori, Plouă rouă! Mai plouă! Cu tandreţe de zori, iar din ochi pică rouă. Să mai plouă! În gânduri curat Cu iubire de rouă Va ploua doar din nori - Tu sub tălpi simţi doar rouă, Dacă sufletul tău are zori, Are rouă. Nu-i nimic dacă des Sau mereu mai şi plouă. 5 septembrie 2007

21

URARE Să nu aştepţi o zi din calendar, Să-i faci pe-ai tăi să simtă iar Crăciunul - Fii zi de zi mai cald, mai bun, Să-ţi fie sufletul, cum e ajunul. Du-ţi darul la altar în fiecare zi Şi rugăciunea ta să fie jertfă. Argintul stelelor în binecuvântări Celui în suferinţă îl aşterne. Arată-le celor din jur Că Domnul s-a născut la tine-n suflet, Că nu calendaristic e Crăciun, Ci sufletul îţi e precum ajunul. 18 decembrie 2007

22

ANOTIMPURI Prinde-mi în păr petale de nalbă, Priveşte-mă ca primăvara, cald - Gingaşă atingere, lumina mea dalbă, Tu mă topeşti, lângă tine mă ard. Cunună de flori într-o vară suavă Aşează-mi pe frunte, ca un surâs - De mână mă plimbă agale prin seară, Şopteşte-mi cuvântul doar de tine ştiut. Din a frunzelor toamnă coase-mi veşmântul, Aşează-mi pe umeri dulce belşug, Opreşte-mi în cale şi ploaia şi vântul Şi fă-mă de tine, de drag doar să plâng. Ca fulgii de iarnă ne ningă iubirea, Strânge-mă tandru la tine la piept, În uitări de cleştar adună-mi durerea, Dă-mi bucuria ce de mult o aştept. Au trecut anotimpuri de viaţă pustie, Când numai cu visul eu te-am trăit, Când credeam că de mine nici că se ştie, Au trecut anotimpuri greu de iubit.

23

MEMORIE MAMEI Cădea-vor lacrimi ca petale Şi vântul va cânta pe strunele viorii, Iar frunza vremii, plânsă jale, Ne va trezi cu muzica durerii. Uitată lume de aducere aminte, S-a stins un fir de grâu În lanul de iubire, Şi-a scuturat grăunţa în tăcere, Cine mai ştie ce anotimp o s-o mai vreie? Curată lacrimă, sacră petală, Uitarea e-n ţărână, Aducerea aminte e în suflet Şi nu mai tace vântul vremii Ce sună-n strună trist, a nemurire. 25 noiembrie 2008

24

SILA LĂCOMIEI Nu vă mai bucuraţi de bucurie, Sunteţi bezmetici, cu ochii larg închişi - Vreţi fala mare lumea să v-o ştie Şi nu vedeţi că sunteţi doar proscrişi. Şi nu mai ştiţi de fericita fericire, Aveţi acuma etichete, lipiite cu lipici - Uitat-aţi voi în creme şi sclipire Că v-aţi născut în case de chirpici? Vă lăfăiţi la mese şi festine, Uitaţi de cei săraci şi necăjiţi, De-atâta îmbuibare, cureaua nu vă ţine, Alt’ dat nu aţi mâncat decât cartofi prăjiţi. Voi, care mai aveţi un dram de suflet, Nu mai urcaţi pe scara căderii înapoi, Cu ceapă şi mălai aveaţi un buget, Acum bogaţi, trufaşi, păreţi doar boi. 9 decembrie 2003

25

REVELAŢIE Am turnat timpul În tipare de slove, M-am contopit cu visul, Cu trăirea în vorbe. Am făurit trecători Prin hăţiş de durere, Pe curcubeie, culori Prind lumina în gene. Şi mi-au crescut grădini Din lujere de suflet, Am găsit rădăcini Cu lumina de cuget.

26

REVERIE Ce departe îmi eşti, Dar atât de aproape, Parcă în umbră-mi păşeşti, Eşti ca lacrima-n pleoape. Destulă-i lumină să vezi Culoarea verii în floare, Şi magic, auzi dar şi crezi În nestăpânita-mi chemare. Când cerul mi-e întunecat, Cuvintele îţi sunt divine, Am sufletul mai plin şi mai curat, Tu faci să curgă liniştea, prin mine.

27

DIAFANA Aşterni un borangic de stele, Ce cad în clichet azuriu - Argintul lunii contopit cu ele Mi-a alungat trăirea de pustiu. Zâmbeşti cu ochii de cicoare, M-atingi pe frunte cu-n sărut, Şi ai miros curat de floare - Tu mă topeşti, glasul mi-e mut. Ating cu mâinile o rază, O-mbrăţişare de lumină - Într-un pustiu tu eşti o rază Curată, caldă şi divină.

28

IUBIRE EFEMERĂ Şi te iubesc de undeva de dincolo de mine, Eşti lacrima ce-mi curge pe obraz - Pleacă-ţi genunchii iubirii pentru mine, Culege-mi din ţărână lacrima de topaz. Din altă gură vrei s-auzi despre iubire, Dar pentru nimeni tu n-ai însemnat nimic! În ochii mei lumea te va vedea pe tine Dar îi închid, te mai păstrez un pic. Alerg mereu de la un anotimp la altul Şi glasul meu se-aude în tăcere - E parcă trist şi palid astăzi cerul Şi curcubeul meu a răsărit durere. Te voi iubi mereu mai mult decât oricine Şi nu voi renunţa la dragostea târzie - Vei plânge urma paşilor mei înspre tine, Căci suferinţa mi-o transform în poezie. 21 iunie 2004

29

DELTA Numai vâsla clipoceşte Atingând pe unde apa, Liniştea te copleşeşte, Alinând în taină viaţa. Luna ce coboară-n stufuri Calcă-n cuiburi de lăstuni, Adormind pe pat de nuferi Zarea până la genuni. Mai coboară peste zare Aripa visării tandră, Legănând tremurătoare, Feeria prinsă-n geană. 20 iunie 2008

30

HOAŢA Mai râde o rază de soare Sub un arc de curcubeu, C-am furat mai mult de-o floare, Sărutând pământul zeu. Împletesc în fapt de seară Părul meu în cozi de stele, Lacrima îmi las să cadă Peste lac, în scoici, ca perle. Numai vântul îmi aduce O mireasmă de cătină - Tril de pasăre ce cântă Se aude în surdină.

31

FALS Dansăm tandem în ritm de viaţă, Un dans într-o imensă sală, De se opreşte ritmul dintr-o dată, Ne iese neputinţa la iveală. Cântăm duet în ritm simfonic O arie despre iubire pură, Dar dragostea o împărţim platonic, Spunând ca viaţa este dură! Visăm deşart în somn haotic Că dăruim iubire şi tandreţe, Dar ne trezim cutremuraţi tectonic, Ne prăbuşim sleiţi, plini de tristeţe. În piaţa vieţii aşezăm tarabe Cu silă, lăcomie şi minciună - Produsul vieţii noastre hâde, slabe E distanţat de la pământ la lună. Faţă de tot ce are sufleteşte Adevărata-nfăţişare a iubirii, O aruncăm şi o privim cum putrezeşte, Nu ne trezim din ceaţa-nchipuirii! Ce să mai caut geană de lumină În pivniţe mocnind a mucigai, Nu vreau nici să privesc în urmă, Trăind murdarul trai de pe vătrai. 2 decembrie 2004

32

CE GREU Cât mi-e de greu să nu-mi ridic privirea Trecând pe lângă tine zi de zi, Indiferentă să-mi ascund iubirea, Să mă opresc ce greu mi-e, dac-ai ştii! Când ochii mei îţi întâlnesc privirea, Ce greu ascund eu strălucirea lor, Din piept nu las să strige fericirea Şi lacrimile să îmi cadă nu mai vor. Te-aud trecând cu paşi grăbiţi spre seară, Te simt din depărtare şi mi-e greu Să nu alerg desculţă-n stradă afară, Să despleteşti alene părul meu. Mi-e greu, iubitule, să nu zâmbesc senină, Când te aud râzând cu tot cu suflet, Şi-mi stăvilesc dorinţa ca pe-o vină, Înnebunesc de dor şi nu mai cuget. Adorm târziu cu faţa-nlăcrimată, Aud în vis doar promisiunea ta, Privită tandru eu mă las cuprinsă De-mbrăţişarea ta, de catifea. 22 mai 2005

33

CAZINO Am început viaţa pe când jucam barbut, Lâng-o femeie faină, cu caracterul slut - Zâmbeşte ca Madona, însă e ca lămâia Şi trupul ei angelic, e rece ca mumia. De mândru strălucesc, dar nu e de la soare - Mă-ntreb dacă amicii mă observă oare!? Ce ţanţoş umblu şi cum sunt de fericit Lângă o faină de care ştiu că nu-s iubit. Mi-am aranjat viaţa, acuma fac reclamă Lângă această sigură pretinsă damă. Însă de ochii lumii eu nu dau înapoi, Mi-ar fi ruşine tare şi nici nu cred că voi. De alta mai modestă nu m-aş lăsa iubit, La tema sentimente cred că am cam chiulit. În mine, ştiu sigur, putem avea mai mult Păcatul meu! Am câştigat doar la barbut. 15 iunie 2005

34

TOAMNA Ca un vânt care alungă Flori şi frunze în rugină, Ce pe ram face să plângă Neculese poame în gradină. Şi ca lacrima cea rece Cade bruma-n dimineaţă, Stol de cocostârci ce trece, Lăsând delta fară viaţă. O perdea mai fumurie Trage cerul, strânge norii, Printr-o ceaţă străvezie, Îşi trimite toamna solii. Cu sandale de nuiele, În manta de flori uscate, Cu coroană de surcele Şi cu pletele-ncurcate, Caută cu ochi de ceară Loc de tron în păpuriş Şi vorbeşte cu ocară, Că nu vine pe furiş. 18 noiembrie 2005

35

UN PSALM CONTEMPORAN Un sfert de secol ai parcurs în viaţă Şi-ai căutat mereu tot ce n-aveai - Ascultă de la mine o povaţă: Poate că nu acea trăire o doreai! Cunoaşte sufletul de lângă tine, Întinde-ţi mâna de samaritean, Îngenunchează-ţi gândurile de iubire, Vei şti atunci că nu trăieşti în van. Nu mai privi în urmă cu durere Şi nu lăsa înaintarea în trecut, Iubeşte iar şi vei primi putere, Trăind frumos, nimic nu ai pierdut. Să-ţi plângă lacrima cristale de iubire, Zâmbet să ai ca razele de stea - Iubeşte viaţa demn ca şi un rege Şi vei avea împărăţia ta. 31 mai 2004

36

AMĂGIRE Şi mă prefac prea mult că-mi plac Lucruri ce-mi sunt străine - Mă mint că simt, însă am trac Şi se inhibă sufletul în mine. Mereu vorbesc ce-mi tot doresc - Un timp ce picură destine; Dar mă opresc să mă gândesc Ce soartă-mi aparţine mie. Îmi dăltuiesc ce îmi doresc, Forme de viaţă şi iubire - Creez în mintea mea un crez, Piedestal pierdut în neştiire. Păstrez în transă o minciună crasă Despre viaţă şi simţire, Halucinantă fericire-n hologramă, O netrezită minte la gândire. Poate-am ratat, dar n-am planificat - Mai cenzurez prin deziluzii. Şi dacă traiul a fost remixat Dau lumii ăsteia papucii! 15 ianuarie 2005

37

ZORI DE ZI Dimineţi cu iz de vară Îţi deschid fereastra vieţii, Pe altar de flori în soare, Se ridică ceaţa vremii. Tu, desculţ, prin bobi de rouă Să alergi prin iarba crudă, Că din strană se aude Tril de păsări, ca o rugă. Liniştea te împresoară, Te cuprinde vraja lumii, Uiţi de greu şi de povară, Uiţi de toţi sau uiţi de unii.

38

IARNA Alungată din Siberii, Îngheţată şi sleită, A venit sorocul iernii Cu manta încremenită. E cu crivăţul pe gene Şi cu gheaţa în privire, Ţurţuri grei sub cercevele, Pe sub streşini îi înşiră. Calcă scârţâind zăpada, Face bocnă apa-n puţuri, Vifor crunt luceşte gheaţa, De pocneşte lemnu-n ciuturi! Crudă şuieră în seară, Stelei dă lucire oarbă Şi tăioasă urlă-n lună Şi sinistră, ca o coabă. Prăbuşită-n dimineaţă, Încleştează dinţi de soare, Crapă pietrele sub gheaţă Nu adie nicio boare! În amiază îşi ridică Straiul ei de fulgi striaţi, Croncăne şi ziua strică, Parcă-şi cheamă ceilalţi fraţi,

39

Parcă vine din pustie, Alungată şi-ngheţată, Poate frigul să mai ştie, Dac-o mai pleca vreodată. 10 ianuarie 2006

40

IUBIRE STINSĂ El îţi şopteşte la ureche de iubire, Dar vorba lui e goală de cuvinte - Parcă citeşte dintr-o carte în neştire, Tu nu-nţelegi nimic, asculţi cuminte. Îţi prinde mâna caldă şi te plimbă În prag de seară, desculţă, pe alei - Dar tu nu simţi sub talpă nicio frunză, Nici luna nu apare! Nu simţi miros de tei. El te sărută calm, dar nu te gustă, E rece şi-ngheţată atingerea pe faţă - Te simţi apoi pierdută, parcă stinsă, Geana ţi se coboară, lacrima îngheaţă; Mijlocul îţi cuprinde ca în şagă, Îţi spune ca eşti dulce, eşti frumoasă, Dar vorba lui deloc nu-ţi este dragă Şi nu zâmbeşti! Pe faţă ai grimasă. Privirea ta e goală, nu eşti fericită, Când trandafiri primeşti simţi o durere, Te-nţeapă sufletul, dar îi aşezi tăcută În vaze fade pline de tăcere. Întoarce-te din drum şi caută-ţi iubirea, Nu-l mai privi îndurerată, bată-l vina - Te ofileşte şi te simţi trădată, Că ce-ţi oferă nu e împlinirea. 19 decembrie 2004

41

NECOMPROMISĂ Cerut-am de la Tine, Doamne, frumuseţea - Mi-ai dat un chip umil, obişnuit, Doar că ai pus în mine tinereţea De suflet bun şi blând, cum ai dorit. Şi ţi-am cerut o, Doamne, măreţia, Dar Tu m-ai umilit şi învăţat Că de voiesc să îmi opresc trufia, Va trebui să mă cobor neîncetat. Am mai cerut la Tine, bogăţia - Tu m-ai făcut săracă, să n-aştept Să-mi fie alţii slugă ori să-mi fie Trufaşă de bogată inima în piept. Am îndrăznit să cer şi fală mare, Cinstea a dăruit-o sufletului meu, Să pot întinde-o mână, acolo unde pare Că viaţa este crudă, drumul este greu. Deci, frumuseţe n-am, nici bogăţie, Bogată nu-s, nu am nici fală, Sărac, cinstit, vrei sufletul să-mi fie, Ca lacrima fără de pată.

42

RIGA Tu ţi-ai creat o lume de iluzii Şi fericirea lângă tine este falsă - Ai înţeles greşit iubirea! Faci aluzii la sentimente pure! Ce minciună crasă! Vrei lângă tine chip de Nefertiti, Mâna întinzi spre fructul cel oprit, Dar după ce-ai gustat ofrandele iubirii, Speranţele şi fastul ţi-au pierit. Prin suflete pierdute găseşti deşertăciune, Rămâi dator vieţii cu fiecare zi, În inimă aduni arzând taciunii Iubirii despre care nici nu vrei să ştii. Ce te-a pierdut pe drumul fericirii Şi-a vătămat lumina din privire? Cum te-ai pierdut pe drumul firii, Ce suferinţă ai în amintire? Ce fel ciudat de început de viaţă, S-aduni în tine tot mereu durerea, Să tot aştepţi să vin-o dimineaţă, Pentru iubire ţi-a pierit puterea. 12 august 2004

43

SUFLET LA RĂSCRUCE Sufletul tău pribeag e locul Ce parcă schimbă anotimpuri, Răscrucea unde numai dorul Trăieşte ne-mplinite visuri. Tu, împietrit de nepăsare, Usuci ca toamna primăveri, Rece uitare de iubire, Îţi plânge lacrima a ierni. Îţi ninge dorul după vară, Trăieşti visând realitate, Timpul nu trece, e povară, Se curmă binele în toate. Alungi ca vântul primăvara, Ce diezmierda prin ochii tăi, Şi uiţi atingerea de floare, Vara trimisă sufletului meu.

44

DOI PAŞI Doi paşi în urma ta Mai binele urmează - Opreşte-te de simţi ceva, Poate te luminează! Las’ să te-ajungă fericirea Ce vis era mai ieri, Te va învălui uimirea, Din cale dacă nu te feri. Doi paşi în urmă nemurirea Îţi cată sufletul pribeag - Ţi-aduce dulce, lin, iubirea Din sufletul cuiva mai drag. Tu fugi de toate! Neştiinta Că visul poate fii real, Te-mpiedică în neputinţa De a trăi ceva banal. Bogat de-atâta consolare, Că asta este viaţa ta, Trăirea vie stă în aşteptare, Doi paşi în urma ta.

45

NUMAI TU De-ar adia vântul de primăvară Şi florile de pentru mine-ar înflori, De m-ar ploua cu drag ploaia de vară, N-ar fi ca lacrima ce tu mi-ai dărui. Pe cer de s-ar aprinde mii de stele Şi universul pentru mine de-ar dansa, N-ar fi ca stelele ce pe-ale mele gene, Cu drag din sărutări mi-ai aşeza. De-ar ninge fulgii iernii în sclipire Şi iarna dacă mi s-ar dărui, N-ar fi ca mâna ta ce cu iubire, Atâtea ierni părul mi-ar împleti. Şi de-ar veni oricare sărbătoare, Doar tu vei fi o sărbătoare-a mea - Pe lumea asta nici o-mbrăţişare N-ar fi aşa ca-mbrăţişarea ta. 14 octombrie 2009

46

PREA REALĂ Iubirea mea nu-i ceaţa-nchipuirii, În suflet n-am speranţele deşarte, Fără să fac un pas, în mrejele iubirii Eu am căzut! De lume sunt departe. Mi-atingi în gând iluzia apropierii, Renasc şi eu ca Phoenix din cenuşă, Dar am pe palme boarea învierii, A primăverii miasmă-n pufuri dusă. Plutesc aievea, viaţa mi-e reală, Dovezi de timp iubirea îmi atinge Şi materializez o clipă prea banală - Iubirea-n suflet pur, nicicând se stinge. 10 octombrie 2003

47

ÎNSOŢITOAREA Pe lângă faimă, bogăţie şi putere, Doreai însoţitoare, lângă tot ce faci - M-ai luat să-ţi stau la bucurie şi durere, Să văd şi eu cum tu, la toţi, le placi. Intram în case-nalte şi luxoase, Eu pălăria şi paltonul îţi ţineam, Tu te distrai lângă femei frumoase Iae eu, mereu, la uşă te-aşteptam. Veneau prieteni cu jobene şi bastoane, Tu chefuiai cu ei până în zori, Eu adunam apoi la sticle goale, Dar niciodată nu primeam eu flori. Cădeau baloane şi paiete la petreceri Şi peste umăr fericirea-mi arătai, Dar te scoteam dintre prieteni şmecheri Şi ochi tu pentru mine nu aveai! De vei cădea bolnav sau plin de patimi, De lângă tine nici atunci nu voi pleca Şi de te-or părăsi femei şi prieteni, Tot eu paltonul, pălăria-ţi voi ţinea. Poate dac-ai avea o grea durere, Mă vei vedea cum stau la uşa ta, Îţi voi zâmbi, chiar dacă n-am putere, Mă voi ruga, dar flori n-aş aştepta.

48

Ce mă va ţine veşnic lângă tine? Credinţa care mută munţii de pe loc - Dar n-aş avea credinţă fără de iubire Aş fi o nimeni dacă n-aş iubi deloc. 25 noiembrie 2003

49

DEŞERTĂCIUNE Mâna mi-ai prins şi m-ai privit, M-ai invitat în casa sufletului tău, Prinsă-n privirea ta m-ai amăgit Şi mi-ai şoptit că nu ne va fi rău. Desculţă am păşit în viaţa ta, Călcând pe cioburi de iubire sacră, Dar nu simţeam, vedeam privirea ta Şi-mi ajungea dragostea ta parcă. Nici nu simţeam vântul deşertăciunii, Privindu-mă mă încălzeai mereu Şi nu voiam să simt arzând tăciunii Păcatului, minciunii, sufletului greu. Dar m-am desprins de tine dureros Şi-am rupt zăgazul privirilor haine, Mi-am adunat spart sufletul de jos - Cine eşti tu să mă priveşti, străine? De ce ai vrut să sufăr din iubire, Nu ştii cum doare recele din suflet? Sau poate n-ai avut nicio trăire, Poate că nu mai ai nici cuget. 4 mai 2004

50

SUFLET FĂRĂ STĂPÂN De ce-mi apune soarele la răsărit Şi îmi răsare suferinţa-n suflet? De ce, când mă trezesc, visez urât Şi doar visez şi nu mai cuget? Când vei opri să nu-mi mai cadă lacrimi, Ca ploi din cer, ce spală faţa mea? Când sufletul n-o să mai ardă patimi Şi vei vedea că depărtarea-i grea? De-ai şti cât de aproape-mi eşti de suflet, Cum te ating în gând, cum te alint, Cum lacrima eu o transform în zâmbet Şi plânsul îl transform în cânt. Ai reveni doar să se-oprească ploaia, S-aduci în sufletu-mi un răsărit, Un curcubeu să ne întoarcă foaia, A cărţii vieţii care am primit. Să mai citim ce scrie de iubire, Că doar de depărtare noi am suferit, Ce scrie oare despre mine, despre tine, Ce scrie? Oare ne vom mai iubi? 15 februarie 2004

51

PORŢIA DE CONSECINŢĂ La gânduri, fii atent; devin cuvinte - A fi... Se poate, nu tocmai potrivite, Fapte devin şi crude obiceie, Nu tocmai... ortodoxe, ci obscene. Ţi se formează astfel caracterul Nu prea curat, nu prea senin ca... cerul - Cum ai pornit greşit, cu gândul rău: Va deveni precis...DESTINUL TĂU.

52

SECRETE Am de vânzare cuvintele tăcute, Iar lanţul ce le leagă e prea greu, Ca-ntr-o cutie a Pandorei mute - Şi cheia lor o ţin la decolteu. Mai vând acum falsa făgăduială, Mărturisirea unei minţi corupte, Ce mi-a sădit în suflet îndoială Şi mi-a zâmbit cu buze prefăcute. Iar dacă vând, parcă pornesc o luptă, Voi arde punţile în urma mea, Care mă leagă în vorbire mută, Să nu păstrez secrete de-aş putea. 1 iulie 2004

53

....CĂ NU IUBEŞTI Nu mă iubeşti! Aşa zici tu, dar pe mine m-atingi, mângâindu-mi tandru Faţa şi părul. Aşa eşti tu! Nu mă iubeşti! Poate nu poţi, Dar ochii nu aşa-ţi vorbesc, Atingerile altceva şoptesc Ceva, ce nu ştiu toţi. Nu vrei să mă iubeşti! Zici tu! Dar mă cuprinzi ca un nebun, În dans iubirea îţi aduni Şi fără mine nu trăieşti. Inima-ţi bate lâng-a mea, Privirea ta se pierde, În ochi ai patimă şi foc, Când mă săruţi, stă timpu-n loc. De nu mă vezi, eşti trist, Pierdut, nesigur, fără de-nceput Nu repeta la nesfârşit Că tu nu mă iubeşti!

54

MAMA Stau tristă pe un scaun în pridvor, Lacrima mi se leagănă sub gene Şi mă cuprinde-un tainic dor De mama mea, un gând alene. Parcă o văd cum intră pe portiţă Şi vine pe poteca înspre casă, Cu ochii zâmbet cald, ca de fetiţă, Cu mâna scaunu-şi apropie de masă. Se-aşează ca odinioară lângă mine, E ostenită draga, vine de la moară, Îmi povesteşte de prin sat de fitecine, Vorbeşte-n şagă, obosită să nu pară. Umple cu drag ulcelele cu lapte, Aşează masa şi aprinde-o lumânare, Cu aţa taie mămăliga parte, Se bucură cu noi de tot ce are. Mi-e dor de vorba mamei de dojană, Mi-e dragă amintirea ei, dar mă şi doare, Cum sta şi se ruga-n a ei odaie - Mi-e dor să ştiu unde e oare? 26 februarie 2004

55

FEERIE Destramă norii cu zâmbetul tău, Împleteşte mireasma florilor de câmp Pe fruntea mea, Cu lumina dimineţii. Dăruieşte-mi cântecul iubirii Ca pe o virtute Şi încununează-mi fericirea. Dansul zorilor să cuprindă zâmbetele noastre, Tandreţea privirilor întrupate În tot ce poate trăi Nemurirea.

56

BUNICUL În caseta cu odoare, Căutând febril argintul, Spre-a mă-mpodobi de-o nuntă, Am gasit pierdut prin colţuri, Nasture de la bunicul. Şi cu mâna tremurândă, Cu emoţii amintindu-mi, Vălmăşite-n adormire S-au trezit în mintea mea Preţioasele-i cuvinte. Degetele lui chircite, De la schije de război, Ţineau straşnic vara coasa. De la muls şi de la sapă N-a dat înapoi. Dimineaţa, de la grajduri, Aducea din lapte muls, Iar la masă, punând străchini, Povestea cu grea durere De războiul ce l-a dus. Om înalt era bunicul, Mândru straiul a purtat, Cu drag a lucrat hotarul, Dar smerită semeţie În coloana lui de dac.

57

Hora satului vorbeşte Despre bucuria lui, Glas de clopot în duminici, Ce adună-n sat la rugă, Aminteşte de bătuta carăruie Înspre casa Domnului. Straşnic om! A dus povara Vieţii sfinte ce-a trăit - Scoate, Doamne, călimara Ce cu lacrimi e umplută, Să m-apuc de povestit. 27 octombrie 2009

58

OARE...??? Oare aş fi putut să fiu o floare, De n-ai fi fost petala mea? Învăluită în visare Făr’ al tău chip pe geana mea? Aş fi un lujer crud de iarbă, De n-ai fi tu pământul meu? Aş străjui pe-un mal ca o naiadă, De n-aş avea izvorul tău? 9 noiembrie 2003

59

RESEMNARE Şi dacă nu mă poţi privi la faţă, Nu mă privi ca nu cumva vreodat’ Lumina ochilor să ţi se stingă Şi-obrazul tău rămâie-va pătat. De nu mă poţi atinge, nu o face, Ca nu cumva puterea să-ţi slăbeşti, Să nu te ofileşti precum nu-ţi place Şi să nu poţi vreodat’ să mai iubeşti. De nu poţi să m-auzi, nu mă ascultă, Ca nu cumva vârteji să ai în gând, Să n-ai dureri de cap, să fie ruptă, Luciditatea firii tale rând pe rând. Decât să-ţi poarte sufletul o suferinţă, Pentru-al meu chip, atingere, auz, Mai bine mă topesc în nefiinţă - M-oi pierde în uitare, de mine să n-auzi. 10 iulie 2003

60

MAESTRUL PRAFULUI Stai lângă geam pe-un scaun în tăcere, Priveşti cum ploaia cade lin, fire subţiri, Ai plete albe, eşti de-acum fără putere Şi-asculţi cum plouă-n gând cu amintiri. Păstrezi în gând prietenii din tinereţe, Ce te-aşteptau zi după zi, ca să petreci, Să te distrezi, părea atunci o frumuseţe, Iar azi te bucuri dacă ziua o s-o treci. Şi mai păstrezi parfumuri de iubire, Ce te făceau să simţi că eşti bărbat, Dar nefiresc de repede se renunţa la tine Şi repede treceai la altele, în chip ciudat. Ai risipit mândria, demnitatea, fericirea, Trufia şi orgoliul locul le-au luat, Ai lepădat mantaua ce-ţi proteja iubirea, Călcată în picioare să fie ai lăsat. Acuma plângi cum plânge cerul ploaia, Ai vrea să fi măcar stăpânul locului, Regreţi, şi-acum ţi-e strâmtă şi odaia, Că tu n-ai fost decât maestrul prafului. 1 august 2004

61

MESAJ ÎNTR-O STICLĂ Călătoresc pe marea vieţii înspumată, De multă vreme cu vasul în derivă, De stânci lovit cu cârma spartă, În voia valurilor plină sunt de grijă. Cu faţa lacrimi caut nordul, Spre care far viaţa mi se-ndreaptă? Cu suflet speriat nu zăresc ţărmul, În naufragiu ce oare mă aşteaptă? Vuiesc furtuni în jurul meu, De suflet rătăcit se sparge valul, Un port să îmi găsesc e greu, Caut mereu, dar nu văd malul. Să mă găsească marinar pe mare, Să fie nordul meu, să nu am frică, La ţărm vedea-voi farul, oare? De-aceea îmi trimit mesajul într-o sticlă. 31 august 2003

62

ENIGMĂ Ne lipseşte cam tot. Paradoxal, avem de toate, În gura mare strig să pot Ciudat! Tăcerea-n mine doare. Urcăm pe scară înapoi, Ciudat! Ascensiunea doare Şi am căzut de printre nori - Paradoxal, ne înălţăm la soare. Şi ne dorim tot ce n-avem, Paradoxal, ce nu se poate, Fenomenal noi nici nu vrem Să rămânem tot goale coate. Ne eschivăm de interes, Ciudat!Cum nepăsarea doare, Ne place să trăim în stres, Suntem doar semne de-ntrebare. 4 aprilie 2004

63

NEPUTINŢĂ De-aş fi un păpuşar în spate de cortină, Viaţa multor oameni aş mânui abil, Ca pe păpuşi de cârpă sau de vinilină, Fără să ştie calea, le-aş îndruma subtil. Compozitor de muzică sau de sonete, Aş pune viaţa-n rime sau pe portativ, Aş dirija de pupitrul lumii trepte, Că note muzicale s-ar auzi tardiv. De-aş fi olar aş învârti de roată, Vieţile multora, ca lutul, aş forma - Sau aş picta, pe pânză să se poată Viaţa în culori şi forme-aş arăta. Nu-s păpuşar, compozitor şi nici olar, Căci aş avea atunci puteri de Demiurg, Trăiesc şi eu ca fiecare un amar, Actor în viaţă şi lacrimile-mi curg. 20 octombrie 2003

64

ÎNDRĂGOSTIT RISIPITOR Pornit-am de tânăr pe drum de restrişte, Cu calda-mi bătaie de inimă-n piept - N-aleg o cărare! Alerg pe mirişte Cu gândul că-i bine, că e drumul drept. Şi am o lumină puternică-n faţă, Cred că mi-e steaua, chiar vreau s-o ating - Cred că e calea ce duce spre viaţă, Dar îmi dau seama că lumina o sting Tot caut lumina în locuri umbrite De false încrederi ce-n priviri desmierd, Las viaţa sa-mi curgă în lacrimi pripite, Mi-e frică, sunt singur, alerg şi mă pierd. Simt gustul amar al iubirilor false, Mă pierd iar în brtaţe de patimi fierbinţi, Mă ridic şi iar cad, o viaţă cu pase, Nu vreau, dar durerea mă scoate din minţi. Îmi caut lumina ce cred că-i destinul, Prind mâini ce spre mine aduc doar dispreţ - Mai cred că au suflet, dar au numai chinul Ce-l pun fără milă la mine în piept. Mi-e ceaţă în jur, e pustiu şi mi-e noapte, Lumina ce-o port pe-al meu chip a pierit - Nu ating limanul, nu mai văd sclipirea Şi alerg prin ceaţă frânt şi obosit.

65

Vreau iar frumuseţea ce-o-ntâlneam adesea, Îmi doresc dulceaţa sufletului cald, Să o prind de mână şi cu ea cărarea Mi se lumineze şi să nu mai cad. 13 februarie 2003

66

* * * Eram cu sufletul căzută în ţărână, Iar tu te-ai aplecat să vezi cine e jos - Tu m-ai stigat pe nume, ai întins o mână, Samariteanul sufletului meu pios. Aveam împrăştiate pe jos a mele vise Şi unul câte unul le-ai adunat cu drag, Ai refăcut colajul iubirilor distruse - Cu ele-n palmă strânse, tu mă aştepţi în prag. 1 iulie 2003

67

MOHORÂTĂ Iată! O vreme adusă de spate, Plângând neputinţa în ploi, Prăbuşită în recele gând Că noroiul nu este afund. Tu n-o lăsa să atingă grădini, Unde e vară şi cresc trandafiri, Unde lujere crude răsar luminos, Unde iarba e verde şi mai are miros.

68

SINGUR Nu e nimeni pe drum, Prin ceaţa serii merg plângând Şi chiar nu ştie nimeni cum Pe tine doar te am în gând. N-aude nimeni plânsul meu, Îmi cade ploaia-n faţă greu - Noaptea e luminată slab Şi nu se văd cum lacrimi cad. Trece-un hornar într-un târziu, De-i cu noroc aş vrea să ştiu - Am numai sufletul amar, Căci nepăsarea ta m-a pus pe jar. Mai bine uiţi iubirea mea, Să tacă tot ca noaptea grea - Mai bine merg singur pe drum; Aş mai iubi, dar nu ştiu cum. 15 august 2008

69

FIULUI MEU Mă iartă, fiule, că nu ţi-am spus Ce greu îţi va fi zborul - Dar după cât ţi-am povestit Despre albastrul infinit, Ştiam că te vei înălţa Mai mult decât m-aş fi gândit. Am mai uitat să-ţi povestesc De clipe-ntunecate, Dar după cât ţi-am povestit Despre lumină, de zenit, Ştiam că pe cărarea ta Vei lua cu tine, pe-orice căi, Lumina mea. Poate-am uitat să-ţi amintesc Despre cei răi şi egoişti, Dar după cât ţi-am povestit De zâmbete şi prietenii, Ştiam că-ţi vei alătura Fruntea celor senini. Oare am mai uitat ceva Să-ţi povestesc în viaţa mea? Dar ştiu sigur c-am tot vorbit Şi, de vei fi dezamăgit, Oriunde-ai fi nu vei uita Povaţa mea. 8 noiembrie 2009

70

PICTORUL Tu dai viaţă unei pânze goale, Aduni culorile din anotimpuri Din patru zări, prieten, vântul Te-ajută să împrăştii visuri. Cobori în mare după stele, Le-aşezi pe frunţi în strălucire Şi cauţi apele prin ceruri Să le-mpleteşti ca-ntr-o iubire. Călătoreşti printre tenebre, Să-mbini uitarea cu aducerea aminte, Cauţi culori în jad şi foc Şi le prefaci în jurăminte. Lujerul ierbii crud îl semeni prin pustie, Iar din cenuşă scoţi coroana unor zei - Penelul tău din dulce miere Adună-n cântec menestrei. Arunci un borangic de stele Pe colbul amintirilor rătăcitoare, Iar praful lunii de mătase Dansează-n aurore boreale. Iunie 2009

71

VARA GÂZELOR A-nflorit în lanuri macul Şi cupa-i roşie aprinsă Adună gâzele ce lacul L-au părăsit, să joace „ prinsă”. În zbor, un fluture dansează Pe muzica unei albine - O libelulă desenează Pe flori, cu picioruşe fine. Un pitpalac fură grăunţe Din firele de grâu înalt Şi fericite mămăruţe În poala macului fac pat. Se repede un păianjen Ce tot anul a ţesut, Să apuce un fir galben, Să-şi dea pânza la vândut. Arşiţă, polen şi soare, Adunate peste holdă, Îi adună zilei toate, Multă bucurie-n tolbă. Septembrie 2008

72

URARE De vei porni la drum mai lung, În suflet ia-l pe Dumnezeu cu tine, Gândeşte-te la El cu drag, Nu te gândi la mine. Să treci cu bine peste greu, Căci merge Dumnezeu cu tine, Să ai iubirea de la El, Să n-o ai de la mine. Pierdut când eşti printre străini, Îl rog să meargă El cu tine - Se va-ngriji şi te va sprijini, Nu te gândi la mine. 29 august 2003

73

DEDICAŢIE UNUI PRIETEN Sărută dreapta mamei tale Cu mult respect, pios, supus, Căci în dureri, cu bucurie mare, Pe-această lume te-a adus. Sărută-i ochii ce în lacrimi Treaz-au ţinut-o pân’ la zori, Când tu, bolnav sau plin de patimi, Pe pat zaceai şi-aveai fiori. Îmbrăţişează-i trupul firav Care cu trudă a muncit, Să ai acas’ miros de pâine suav, Să fii mereu sătul şi fericit. Sfinţeşte locul care-l calcă Şi nu uita nicicând a o iubi, Căci mama ta e cea mai sacră Dintre femei! Aşa să ştii. Dac-ai urmat o cale dreaptă, Să-i mulţumeşti şi peste ani, Căci mama ta a pregătit cu trudă Să îţi urez eu, astăzi, La mulţi ani. 8 februarie 2003

74

MAMEI, CU DRAG Ţi-aduc şi-acuma flori de primăvară Ţie, ce viaţa mi-ai dăruit cu drag, Şi m-ai pornit pe drum odinioară - Nimic nu ai cerut în schimbu-a ce mi-ai dat. Tăcerea dintre noi m-apasă greu, Cad flori de măr pe prispa goală Şi sufăr, parcă nu sunt eu, Cui să mai spun ce-o să mă doară? Lacrima-mi curge, sufletul suspină, Ochi ca ai tăi nicicând n-o să-mi zâmbească, Şi în lăcaşul sfânt, strana e goală - Cin’ se mai roagă sufletul să-mi crească? Port chipul tău în amintiri mereu, Mi-e dor de vorba ta cea de dojană, Voi merge mai departe, dar nu greu, Căci mi-ai lăsat iubirea sacră. 8 martie 2004

75

POVESTE DE IUBIRE Ţi-am dăruit inima mea, O carte grea, cu rune sfinte, De-o vei citi, poate că vei vedea În toate limbile, poemele nescrise. Sub aripa ascunsă-n vis, Iubindu-ţi fiecare nepăsare, Şi-n limba dragostei am scris Sub ale vorbelor subtile zale. Presate tandru printre file, Rămas-au florile de liliac, Ce mi le dăruiai plin de iubire, În timpul scurs parcă din veac. Inima mea e cartea noastră Ce poartă sfânt pe ea pecetea, Cu liliac blazon de altădată, Scriind în ea iubirea şi povestea. 9 noiembrie 2009

76

IUBIRE OROPSITĂ Te cerţi cu inima Şi nu poţi înţelege Că simte altfel De cum tu gândeşti - Să mături praful Dintre stele Ar fi mai simplu Dacă le brodeşti. Îţi curge lacrima Şi nu poţi crede Că plânge tandru - După dorul meu Opreşte ploaia. Ce romantic! N-ar fi deloc Aşa de greu. Ai vrea cumva Să-mi dai de veste, Când amintirile Te năpădesc, Dar mai uşor ar fi Oprind în raze Lumina soarelui, Ştiind că te iubesc. 1 Februarie 2008

77

GABRIELLA MONICA COSTESCU Născută la Sighişoara, la data de 10 martie 1965, a doua fiică într-o familie cu patru copii. Fiica lui Ioan, cu rădăcinile lângă Dunăre, la Turnu Măgurele, şi a Mariei, cu rădăcinile pe Târnave, lângă Blaj - Bucerdea Grânoasă. Tatăl, Ioan, un povestitor cu mare talent, a reuşit să aducă în Ardeal nenumărate poveşti de viaţă şi trăire din lumea satului de lângă Dunăre, rămase nescrise. Gabriella, membră a Cenaclului Literar „N. D. Cocea”, patronat de Biblioteca Municipală „Zaharia Boiu”, Sighişoara, din anul 2003, publică primele poezii în 2004, la împlinirea a 25 de ani ai Cenaclului, în antologia „Anotimpuri sub turnul cu ceas” - Veşnicia secundei. Premii obţinute: -24 martie 2006, premiul Direcţiei Judeţene Pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Mureş, la cea de-a VI-a ediţie a Festivalului de Poezie Religioasă „CREDO”, secţiunea manuscrise. -24 octombrie 2006, în urma acestui premiu, publică poezie religioasă în prima antologie mureşeană de poezie religioasă, ”Ofrande inocente”, alături de Ana Munteanu Draghici şi Adriana Dandu, la Sighişoara. -13 aprilie 2007, premiul Fundaţiei Culturale „Vasile Netea”, la cea de-a VII-a ediţie a Festivalului de poezie religioasă „Credo” la secţiunea volume, organizat la Reghin. -14 martie 2008, premiul ziarului Cuvântul liber, la Concursul de Creaţie Literară „Prima Iubire”, ediţia a II-a, Reghin.

78

-24 octombrie 2008, premiul revistei „Ambasador”, pentru manuscrise, premiu oferit de Romeo Soare, la Târgu-Mureş. -7 mai 2009, premiul III la secţiunea manuscrise, la cea de-a III-a ediţie a Festivalului de Creaţie Literară „Prima Iubire”, Reghin.

79

Cuprins N-AI TIMP/5 1001 DE ZILE/6 INOCENTA/7 RĂTĂCIRE/8 CRIOGENIE/9 AŞTEPTARE/10 DOR DE-ACASĂ/11 LACRIMĂ DE LILIAC/12 FLOAREA/13 VAMA VIEŢII/15 APOCALIPS/16 * * * (Taci!Vorbeşte-mi cu inima)/17 EGO/18 ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR/19 * * * (Şi ce dacă plouă)/20 URARE/21 ANOTIMPURI/22 MEMORIE MAMEI/23 SILA LĂCOMIEI/24 REVELAŢIE/25 REVERIE/26 DIAFANA/27 IUBIRE EFEMERĂ/28 DELTA/29 HOAŢA/30 FALS/31 CE GREU/32 CAZINO/33 TOAMNA/34 UN PSALM CONTEMPORAN/35 AMĂGIRE/36 ZORI DE ZI/37 IARNA/38 IUBIRE STINSĂ/40 NECOMPROMISĂ/41

80

RIGA/42 SUFLET LA RĂSCRUCE/43 DOI PAŞI/44 NUMAI TU/45 PREA REALĂ/46 ÎNSOŢITOAREA/47 DEŞERTĂCIUNE/49 SUFLET FĂRĂ STĂPÂN/50 PORŢIA DE CONSECINŢĂ/51 SECRETE/52 ....CĂ NU IUBEŞTI/53 MAMA/ 54 FEERIE/55 BUNICUL/56 OARE...???/58 RESEMNARE/59 MAESTRUL PRAFULUI/60 MESAJ ÎNTR-O STICLĂ/61 ENIGMĂ/62 NEPUTINŢĂ/63 ÎNDRĂGOSTIT RISIPITOR/64 * * * (Eram cu sufletul căzută în ţărână)/66 MOHORÂTĂ/67 SINGUR/68 FIULUI MEU/69 PICTORUL/70 VARA GÂZELOR/71 URARE/72 DEDICAŢIE UNUI PRIETEN/73 MAMEI, CU DRAG/74 POVESTE DE IUBIRE/75 IUBIRE OROPSITĂ/76 GABRIELLA MONICA COSTESCU /77

81

PPooeemmee

82