Gelozia, ca orice traire psihica, poate avea o intensitate care parcurge un continuum de la “usor”, - ceea ce numim normalitate - la “extrem de intens”, care cade in spectrul patologic.

Cauzele geloziei sunt multiple, cele mai frecvente fiind: stima de sine precara, modelele parentale si / sau educatia deficitara, experientele traumatizante din trecut, generalizate sub forma unor convingeri disfunctionale cu proiectie in relatiile ulterioare.

Partenerii gelosi isi doresc exclusivitate, nu suporta competitia, se pozitioneaza intodeauna pe paliere de inferioritate, dezvolta forme de atasament nesigur, care nu ii implineste la nivel emotional si sufera in mod real si profund.

Ce este insa cel mai rau, adesea isi amplifica singuri trairile negative prin elaborarea unui dialog intern rupt de realitate, dar perfect real in lumea lor subiectiva. Devin astfel victimele propriei imaginatii, gelozia nefundamentata obiectiv capatand in timp accente paranoice.

Suferinta invalideaza nu numai persoana geloasa, ci si persoana obiect al geloziei sau alte persoane care fara sa vrea se situeaza in campul gravitational al acestei afectiuni.

In dialogul imaginar care urmeaza putem observa traiectoria emotionala a geloziei de la intentie inconstienta la geneza si inradacinare in suferinta.

“Ah..am reusit!

Nu stiu cum, dar am reusit! De acum e al meu!

Ma privesc in oglinda, si ma stramb: Doamne, ce o fi gasit la mine? Nasul meu e cam mare, parul imi sta imposibil, cearcane adanci brazdeaza pielea cam palida. Si, evident, straturile astea de grasime care ies in evidenta la fiecare bretea sau pe langa fiecare elastic!

Trebuie sa fiu atenta, sa ascund totul cat mai bine!

O sa ma fardez cu atentie, incepand cu fondul de ten, crema autobronzanta, rujul, rimelul – da, astea fac minuni. Nu conteaza prea mult ca o sa am un zambet putin fals, important e ca el sa nu observe, sa nu stie!

Apoi, toate celelalte neajunsuri o sa le ascund in bluza asta larga si in pantalonii bufanti – da, este ok.

Acum pot sa ies la intalnire cu el, nu va banui nimic.”

“In sfarsit, m-a remarcat! A fost foarte dificil De fiecare data parca era un geam gros intre noi. Din fericire, azi mi-a aruncat o privire fugara pe care am reusit, cu destule eforturi, sa i-o sustin. Ochii ei negri, profunzi, m-au fascinat. Felul cum se misca, siguranta gesturilor, figura puternica, pielea alba si delicata, totul imi place la ea. Silueta rubensiana o scoate in evidenta printre slabanoagele celelalte si ma face sa imi doresc sa o ating,sa imi cufund capul intre sanii ei plini. Sunt extaziat! Intr-un moment de

nebunie, fara nici un strop de speranta, am intrebat-o daca vrea sa iesim la o cafea. Si, minune! A acceptat!. A mea este!

“Uf, a fost destul de greu, dar m-am descurcat. Inca… Oare cum o sa fie data viitoare?”

“Uf, a fost minunat! Este naturala, plina de delicatete, feminina, puternica in acelasi timp. Ma impresioneaza cu inteligenta si veselia ei spontana. Cred ca m-am indragostit!”

“Astazi am avut o teama puternica, dupa ce el m-a sarutat pasional pe fata. Ma gandeam: oare simte gustul fad mineral al fardului?” De aceea m-am cam retras, iar el a parut surprins. Mi-am fluturat genele si m-am prefacut rusinata. Sper sa nu fi observat nimic, sa nu fi realizat mica mea inselatorie.”

“ Astazi mi-am adunat curajul si am sarutat-o. Gustul ei de capsuna frageda m-a innebunit. Evident ca s-a speriat, s-a rusinat si a privit pierduta in pamant. Mi-a fost la fel de rusine ca atunci cand stii ca ai incalcat un consemn pretios si urmeaza sa fii pedepsit. Dar ca gestul tau merita pedeapsa pe deplin si esti pregatiti sa o induri. Este minunata!”

“Astazi mi-a spus ca suntem deja de destul timp impreuna si ar fi cazul sa devenim intimi. Ma ingrozeste ideea ca el sa ma vada goala, pentru ca sunt grasa, am celulita si stiu ca nu arat nici pe departe precum fotomodelele de pe copertile revistelor. Dar il doresc atat de mult! O sa imi iau masuri de precautie: O sa sting lumina! Si o sa ii dau sa bea suficient de mult cat sa fie ca in bancul ala: nu exista femeie urata, exista prea putin bautura!”

“ Astazi am pregatit pe indelete seara cea mare. Dorinta de o avea imi intuneca mintile si trebuie sa o simt a mea, cu mine, in mine, la mine! O doresc ata de mult incat mi-e teama ca voi rata succesiunea momentelor si o sa uit ce am de facut. Sper sa nu isi dea seama de tracul care ma cuprinde la simpla ei atingere, la momentul cand mirosul parului ei ma va fermeca pe deplin.”

“Gata, acum am trecut cu bine si de “proba sexului”. Nu si-a dat seama de nimic. Am stat mereu in semiprofil fata de el, cu neglije-ul pe mine, provocator, iar el a parut incantat. Nu stiu ce a simtit, stiu doar ca la sfarsit a oftat adanc de placere si apoi a adormit cu mana pe soldul meu. Sper ca nu a simtit celulita!”

“Chiar nu mai am cuvinte. Sexul a fost perfect si iubirea mea se revarsa precum o cascada peste un versant altadata insetat. Realizez ca vrea sa fie perfecta pentru mine, iar asta ma maguleste si ma incanta. La sfarsit, epuizat dar incantat, am pus mana protector pe soldul ei voluptuos pe care am vrut sa il simt in somn, pana dimineata. Maiine o sa ii propun sa ramana la mine cu totul. Imi doresc sa fie mama copiilor mei.”

“Azi a sunat telefonul lui in timp ce el era la baie si am avut timp sa arunc o privire. Era “Anna”. Hm, oare cine este asta si de ce il suna la ora asta?”

“Mi-a spus ca este o colega de serviciu careia trebuie sa ii predea o parte de proiect. Evident ca nu am inghitit aceasta minciuna! Eu stiu bine cand un om minte. Ce daca s-a uitat in ochii mei, serios. Sunt sigura ca aceasta Anna are nasul mic, fata rumena si fara riduri si corpul suplu. Hm…rivala!”

“ Azi m-a sunat colega de proiect cand eram in dus iar ea a vazut apelul si m-a interogat cu o sprinceana ridicata…Oare ce inseamna asta? Doar nu este geloasa, nu are nici un motiv. Pentru mine nu exista alta femeie in afara ei. Ea este sufletul meu pereche!”

“ Este insuportabil. Ma uit in oglinda si in spatele meu apare ea, Anna, razand de mine cu buzele ei rosii, pline, fata limpede nefardata, cu parul buclat si rebel, cu talie fina si sani generosi! O urasc!”

“ O vad uneori cum se uita ganditoare in oglinda. Este minunata, o sorb din priviri si ma gandesc ce norocos sunt ca am intalnit-o. Toate celelalte femei palesc in fata frumusetii ei. In fata spiritului ei nobil si sincer. O ador!”

“ Frustrarea mea este in continua crestere. Am inceput sa il chestionez zilnic: De ce ai intarziat peste program, ai stat cu Anna? El ma priveste nedumerit, dar STIU ca se preface, asa fac TOTI”

“ Serviciul meu devine din ce in ce mai stresant. Ma gandesc uneori ce fericit sunt ca acasa o intalnesc pe ea, interesata de felul cum a decurs ziua, de framantarile si problemele mele. Desi sunt obosit, ii povestesc si simt ca ma descarc, ca ma reconectez cu ea si cu relatia noastra minunata. Uneori ma intreaba de Anna, dar nu inteleg de ce Pe mine nu ma intereseaza sa vorbesc despre colega de proiect cu care am conflicte nenumarate la birou. Vreau sa o uit, sa fiu doar eu cu iubita mea.”

“L-am controlat in telefon si am mai vazut apeluri catre si de la Anna. Nu mai suport, o sa il confrunt!”

“ A negat orice legatura extraprofesionala cu Anna si mi-a spus ca ma iubeste. Dar eu stiu ca nu este iubirea adevarata, pentru ca am ajuns victima propriilor deghizari. Nu pe mine ma iubeste, cea adevarata – si nici nu ar putea: iubeste imaginea pe care mi-am construit-o despre mine: fardata, pozand in vedeta, zambind fals si studiat. Eu NU sunt aceea: eu doar sunt o grasa anosta. Nu sunt ca Anna, proaspata si adevarata.”

“Astazi iar a adus-o pe Anna, colega se serviciu, in discutie. Nu inteleg deloc. Nu ma intereseaza sa discut despre ea, ma calca pe nervi. Cred ca am ridicat putin tonul si ea s-a suparat. Tot ce vreau este sa fiu cu ea, sa o alint, sa o fac sa zambeasca. Cred ca este obosita, pentru ca s-a retras fara cuvinte in camera ei. O sa o las sa se odihneasca, iar cand va adormi, o sa vin langa ea si o sa o iau in brate incet, sa nu o deranjez. O sa o tin asa pana dimineata! O iubesc enorm!”

“Pling! Pling in oglinda si sufar mereu mai tare!”

“Il urasc! O urasc pe Anna! Sunt geloasa!”

“ Sunt ingrijorat! Este din ce in ce mai restrasa, mai distanta, mai tacuta, mai obosita. Incercarile mele de a ma apropia de ea dau aproape toate gres. Parca este cu mintea in alta parte, departe de tot. Ma simt neinteles,neiubit. Oare are pe altul? Sunt gelos!”

“Azi m-am gandit: o sa il parasesc inainte sa o faca el! Asa merita! Ma face sa sufar, desi nu merit asta! Sunt o victima! Ma inseala cu alta! Diseara imi fac bagajul si plec! ”

“ Azi m-a privit cu niste ochi de gheata care m-au infiorat. Nu mai seamana cu vesela femeie de care m-am indragostit. Oare ma mai iubeste? Sau am pierdut iubirea si caldura ei? Sufar ingrozitor!”

“Sau…sa il iert? Sa incerc sa il inteleg? Sa imi reprim pornirea distructiva? Sa ucid gelozia chinuitoare? Dar cum? Cum sa il recastig? Am nevoie de ajutor!”

“As vrea sa inteleg ce se petrece. Nu cred ca reusesc singur. Am incercat in repetate randuri si m-am lovit de un zid de gheata. Cum sa fac sa o recastig? Am nevoie de ajutor!”

Doua suflete, doua minti, doua lumi. Doua carari paralele despartite de un fum toxic, ametitor, inselator.

Aproape si totusi departe. Impreuna si totusi singuri. Fara nici o problema reala si cu mii de probleme imaginare. Si acolo, in imaginatia fiecaruia, samanta indoielii, a geloziei, neplantata de nimeni, adusa, purtata si plantata de vant, creste cu radacini adanci si ia aerul, hrana si lumina florii plapande ale iubirii.

Este momentul in care relatia este in pericol, cei doi realizeaza asta dar nu pot sa se descurce singuri si invoca ajutorul cuiva din afara. Este momentul cand o minte limpede din exterior, antrenata in a depista si vindeca bolile sufletesti poate face minuni.

Psihoterapeutul poate aprinde iar lumina dragostei stinsa de suflul rece al geloziei si poate trata aceasta afectiune psihica dureroasa.