GENEROZITATEA

Generozitatea este antidotul împotriva lăcomiei, este virtutea de a dărui bunuri, de bunăvoie, fără a aștepta nimic în schimb. 

In opinia mea, generozitatea este acea calitatea a omului de a darui, de a iubi binefacerea, de a fi ospitalier si de a-i ajuta pe cei nevoiaşi în mod dezinteresat.

In primul rand, căpătâiul în creștinism porneste de la de “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!”. Binele ca principriu primar al vieții, presupune îndepărtarea lăcomiei și a răutății, căci, printr-un proces al compesanției, orice faptă cu intenție bună atrage un bine înzecit. Un exemplu ar fi Mezinul Craiului din basmul Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă care a fost răsplătit pentru generozitatea arată față de Sfânta Duminică.

Un al doilea argument ar fi faptul că generozitatea, ca trăsătură umană fundamentală, se percepe ca fiind vorba de bani, de a oferi bani unei persoane care are nevoie. Totuși, a fi generos pe deplin mai implică și alte aspecte. Spre exemplu, a da iubire, căci din iubire se naște Raiul, sau chiar a oferi sentimente pozitive unei persoane necunoscute fără a aștepta nimic în schimb.

În concluzie, modul în care generozitatea, ca atitudine morală, completează profilul interior al unui tânăr ar trebui luat mai în serios de toți cei care sunt implicați în mod direct în educația lui.