geneza finantelor publice

8/18/2019 Geneza finantelor publice

1/5

Comuna primitivă nu a cunoscut conceptul de stat. În această perioadă, diferitele funcţii publice erau îndeplinite de oameni aleşi de către comunitate. Diviziunea socială a muncii careduce la creşterea productivităţii muncii şi la apariţia proprietăţii private duce şi la scindareasocietăţii în clase. Odată cu această scindare a societăţii în clase antagoniste apare şi

necesitatea unei instituţii care să protejeze proprietatea privată. ceastă instituţie este statul.!nstituirea forţei publice nu presupune doar oameni înnarmaţi ci şi accesorii materiale şiinstituţii de constr"ngere. #epararea statului de societate în sfera relaţiilor economice see$primă prin faptul că statul are propriile venituri, c%eltuieli şi datorii. #tatul îşi procurăresursele necesare funcţionării şi îndeplinirii funcţiilor sale cu ajutorul constr"ngerii, pe care oaplică asupra membrilor societăţii.

#tatul, ca formă comple$ă de organizare socială, încep"nd cu fazele sale incipiente, pentru func ionarea i consolidarea sa, a avut nevoie atît de sus inere politică, c"t i de ceaț ș ț șeconomic. ceasta din urmă, o dată cu apari ia banilor, a devenit o important sus inereț țfinanciară.

&inanţele, în general, şi cele publice, în special, au apărut pe o anumită treaptă dedezvoltare a societăţii, adică atunci c"nd au apărut clasele sociale, cu organizarea lor specifică,c"nd a apărut producţia de mărfuri şi c"nd sc%imbul acestora se efectua, în cea mai mare parte, prin intermediul banilor. Încep"nd din acest moment, c"nd statul foloseşte în cea mai maremăsură banii pentru a'şi acoperi c%eltuielile sale de administraţie, apărare, etc., putem vorbideja despre apariţia primelor elemente de finanţe. În această perioadă, prin separareaorganismelor statului însărcinate cu apărarea, ordinea publică, administraţia de cele privindsfera producţiei materiale, e$istenţa finanţelor publice este condiţionată de redistribuireaveniturilor din sfera productivă.

($istenţa finanţelor este deci str"ns legată şi condiţionată de cea a statului, a sc%imbuluide mărfuri şi a banilor prin intermediul cărora are loc redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut în vederea acoperirii c%eltuielilor publice ale statului, necesareîndeplinirii atribuţiilor şi funcţiilor sale.

În sclavagism, vistieria statului se confunda adesea cu )cămara* personală a monar%uluişi, în acea vreme, între fondurile publice şi cele ale regelui nu e$ista o delimitare clară, dincare cauză partea cea mai însemnată a c%eltuielilor statului era acoperită prin contribuţii benevole ale supuşilor. În primele stadii de dezvoltare ale or"nduirii sclavagiste unele funcţii publice erau onorifice iar resursele necesare aşa'ziselor c%eltuieli publice erau asigurate prin prestaţii în muncă şi în natură. #pre sf"rşitul acestei perioade c"nd începe dezvoltarea

economiei de sc%imb statul sclavagist foloseşte şi resursele băneşti pentru acoperireac%eltuielilor publice. cesta este momentul istoric în care putem vorbi despre primeleelemente de finanţe.

În or"nduirea feudal, statul a continuat să folosească pe scară largă prestaţiile şi dările înnatură. bia în capitalism c"nd producţia de mărfuri devine predominantă, relaţiile băneşti

1


2/5

capătă o largă dezvoltare şi în consecinţă c%eltuielile publice sunt acoperite aproape e$clusivdin resurse băneşti. În această perioadă activitatea statului se caracterizează prin + funcţii

' funcţia internă, care constă în menţinerea ordinii interne şi asigurarea funcţionăriiinstituţiilor sale-

' funcţia externă, care constă în apărarea ţării sau i în e$tinderea teritoriului prinșacţiuni militare.

umai încep"nd cu or"nduirea capitalistă, c"nd producţia de mărfuri devine dominantăşi relaţiile băneşti capătă o largă dezvoltare şi c"nd acoperirea c%eltuielilor statului se face înîntregime prin intermediul banilor colectaţi de la contribuabili pe calea impozitelor, ta$elor şicontribuţiilor obligatorii, finanţele încep să cuprindă toate sferele vieţii economice şi sociale.În perioada de început a capitalismului, în cea de ascensiune a acestuia şi c%iar în perioadacapitalismului premonopolist, prevala doctrina liberalismului economic caracterizată prinneintervenţia statului în economie, activitatea economică urm"nd a se desfăşura liberă pe bazalegilor obiective ale economiei concurenţiale de piaţă.

În această etapă a dezvoltării societăţii funcţiona deci concepţia clasică, potrivit căreiade activitatea economică trebuia să se ocupe sectorul privat şi orice participare a statului laviaţa economică era socotită neproductivă şi neavenită. #tatul şi organismele sale trebuia să seocupe numai de problemele apărării, ordinii publice, administraţiei publice şi strictuluinecesar privind asigurarea unor servicii şi utilităţi publice minime. În acest conte$t, finanţelor publice le revenea numai rolul de a asigura resursele băneşti necesare funcţionării normale aacestor sectoare. /olul lor trebuia să fie neutru pentru a nu influenţa în nici un fel relaţiileeconomice care se manifestau în societate. În această perioadă, în domeniul finanţelor publicefuncţiona principiul potrivit căruia bugetul statului trebuia să fie ec%ilibrat, veniturile bugetare

mai mari dec"t c%eltuielile, sau în cel mai rău caz egale. erespectarea acestuia eraconsiderată o abatere gravă de la regulile care guvernau mecanismul economic şi financiar,deoarece genera inflaţie şi alte efecte negative în economie. ceastă perioadă din istoriafinanţelor publice mai era cunoscută şi sub denumirea de cea a )statului jandarm* sau a)0uvernului ieftin*, întruc"t finanţele publice trebuia să stabilească astfel de impozite şi ta$e,înc"t acestea să acopere numai strictul necesar pentru acoperirea c%eltuielilor de apărare,ordine publică şi a celor pentru administraţia publică, cu predilecţie.

(tapa următoare a evoluţiei finanţelor publice este cea din perioada capitalismuluimonopolist, mai ales de după criza economică din 12+231244 şi care cu diferite nuanţecontinuă şi în perioada zilelor noastre, cunoscută şi sub denumirea de )perioada #tatului

bunăstării*, sau cea a intervenţiei statului în economie. 5otrivit acestei doctrine, finanţele publice trebuie să se ocupe şi cu studierea instrumentelor, mijloacelor şi p"rg%iilor cu ajutorulşi prin intermediul cărora statul să poată interveni eficient în viaţa economică pentru ainfluenţa pozitiv procesele economice în folosul tuturor membrilor societăţii. stfel, pe l"ngă procurarea resurselor financiare de care are nevoie, prin politicile sale fiscale şi bugetare, esterecomandat ca statul să intervină energic în procesele economice pentru a preveni crizele

2


3/5

economice şi efectele lor negative. În viziunea acestei concepţii statul este c%emat să'şiorganizeze propriile afaceri în economie, să sprijine prin subvenţii, facilităţi fiscale şi alte politici bugetare sectoarele economice socotite de el importante pentru ţară, să limitezeşomajul şi să finanţeze corespunzător sectoarele de protecţie socială din societate. În conte$tul

acestei doctrine, nu se mai pune deloc problema ec%ilibrului bugetar, majoritatea statelor moderne construindu'şi bugetele cu deficite, acest sistem fiind c%iar recomandat deoarece ar duce la scăderea ratei şomajului şi oferă posibilităţile unei relansări economice ulterioare princomenzile statului pe seama acestor deficite bugetare.

În procesul procurării şi repartizării resurselor statului, se nasc anumite relaţii sociale.ceste relaţii de natură economică e$primă repartizarea unei părţi din produsul social prinintermediul statului între diferite grupuri sociale. ceste relaţii e$primate băneşte sunt relaţiifinanciare sau finanţe. ($istenţa finanţelor este legată deci de e$istenţa statului ,de folosirea banilor în repartizarea produsului social.

În legatură cu conceptul de finanţe, părerile specialiştilor sunt impar ite. 6nii economiştiț

consideră finanţele ca fiind fonduri băneşti la dispoziţia statului. lte opinii afirmă căfinanţele reprezintă bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice. 6n altgrup de economişti definesc finanţele ca fiind totalitatea resurselor şi a sarcinilor referitoare laactivitatea instituţiilor publice. &inanţele reprezintă gospodăria statului precum şi regulile şi principiile administrării bunurilor şi banilor.

7. 8. 9ro:n i 5. 7. ;a


4/5

Concepţiile despre finanţe au evoluat de'a lungul timpului contur"ndu'se + etapedistincte

1.Conceptiile clasice= sec. >?!!! @sec. >> A reflectă doctrina liberală potrivit căreiaactivitatea economică trebuie să se desfăşoare în conformitate cu principiul laissez'faire,

laissez'passer prin care se urmăreşte evitarea oricărei intervenţii din partea autorităţilor publice ce ar putea perturba iniţiativa privată, libera concurenţă şi acţiunea legilor pieţii.5rincipiile formulate de liberali care stau la baza finanţelor clasice sunt

' c%eltuieli publice reduse la minim-' c%eltuielile publice determină diminuarea capitalului productiv al ţării-' c%eltuielile publice trebuie finanţate pe seama impozitelor plătite de membrii

comunităţii numai în masura în care aceste c%eltuieli se fac în interesul general al societăţii-' impozitele reprezintă un rău deoarece afectează acumularea de capital productiv, dar

sunt un rău necesar deoarece finanţează c%eltuielile publice indispensabile societăţii-' veniturile bugetare curente trebuie să acopere c%eltuielile publice anuale altfel statul se

îndatorează în scopuri neproductive-' apelul la împrumuturi este nefast deoarece determină creşterea datoriei publice care

antrenează c%eltuieli bugetare suplimentare cu dob"nzi,constituind astfel o povară pentru generaţiile viitoare.+.Concepţiile moderne=dupa sec.>>A După marea criză economică din 12+2'1244 se

afirmă în activitatea economică a statului concepţia intervenţionistă potrivit căreia statultrebuie să joace un rol activ în activitatea economică, să influenţeze procesele economice să prevină crizele sau măcar să le limiteze efectele negative. 5entru statul modern finanţele publice nu mai reprezintă un simplu mijloc prin care se acoperă c%eltuielile sale ci în primul

r"nd un mijloc de intervenţie în economie.&inanţele publice au cunoscut, în funcţie de perioadele istorice, diverse abordări lanivelul puterii politice, mediului academic şi universitar, specialiştilor în domeniu şicetăţenilor din toate sferele vieţii sociale. 5entru puterea politică şi guvernamentală, finanţele publice ca abordare macro de elaborare a politicii şi gestionare a banilor publici, reprezintădomeniul cu cea mai mare sensibilitate, dar şi cel mai important pentru realizarea tuturor obiectivelor politice şi de guvernare indiferent de natura economică sau noneconomică. 5entrumediul academic şi universitar analiza ştiinţifică şi abordarea teoretică nu poate aveaaplicabilitate fără consultarea practică a specialiştilor în domeniu, fără e$primarea doctrinarăşi conte$tuală geopolitică şi economică a puterii politico @ guvernamentale şi fără

conştientizarea dorinţelor şi specificităţilor fiecărui popor. De asemenea orice dorinţă şinevoie de interes public, orice program politic şi orice abordare strategică nu poate fi realizatăfără consultarea teoretică şi ştiinţifică, fără consultarea mediului academic şi universitar şi aliteraturii de specialitate.

4


5/5

Bibliografie:

1. Angela Secrieru – „ Fina ele publice. Instrumente i mecanismeț ș

financiare de interven ie guvernamentală” ț 2. Nicolae D. Popescu – „ Finan e publice” ț 3. Gabriela Anghelache – „Finan ele publice; concept, disciplină deț

studiu” 4. Felicia C. Macarie @ „Finan e si bugete publice” ț . Cris!ian "u u –ș „Finan e publice, eviden a actului de guvernareț ț

prin finan e publice” ț

5

geneza finantelor publice

Documents