Genul liriccuprinde operele literare n care sunt exprimate direct (spre deosebire degenul epic) gndurile, ideile i sentimentele autorului prin intermediuleului liric. n genul liric domin viziunea i transfigurarea artistic, autorul apelnd la tehnici aludive si asociative, crend un univers de mare for de sugestie ce se adreseaz sensibilitii cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimnd sentimentele prin intermediul figurilor de stil i al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana nti, dar este folosit i persoana a II-a. Termenulliricvine de la denumirea instrumentului muzical numitlira. Aceasta era nsemnul luiApollo, zeul luminii, al muzicii i al poeziei lagreci. nGrecia Antics-a folosit pentru scrierea textelor poetice cu criteriu formal, i anume acompaniamentul de lir. De abia n epoca modern, poezia liric a ajuns s nsemne creaie literar ce exprim sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supus unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima.In literatura contemporan nu se mai poate vorbi de o asociere ntre genul liric si poezie, existnd i opere lirice n proz. Mai mult chiar, n cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul i exist o tendin de distrugere a regulilor rigide de versificaie.Specii ale genului liric Elegiaeste un poem liric al crui ton e adesea tandru, trist i melancolic. nsecolul al XV-lea, elegia tindea s dobndeasc un caracter filozofic. Exemple de autori de elegii:Tibul,Ovidiu, I.W. Goethe, A.S. Puskin etc. Odaeste un poem cntat la vechii greci. La moderni, poem liric de nalt inspiraie, compus din strofe simetrice. Asemenea cntecelor corului, oda avea o compoziie triagic. (exempleVictor Hugo,Puskin) Pasteluleste un termen provenit din limba germana semnificnd pictura cu creioane moi. De la pictura n pastel termenul s-a extins n literatur, definind delicateea unei descrieri lirice. (exempluVasile Alecsandri- creatorul acestei specii prin ciclul "Pasteluri")-exista ca specie doar in literatura romn Meditaia(filozofic) este o specie a genului liric n versuri n care e descris un fenomen din natur ale crui concluzii devin valabile i pentru oameni. (exempleGrigore Alexandrescu, "Meditaie",Mihai Eminescu) Satiraeste o oper n general n versuri,(exempleGrigore Alexandrescu, "Satira. Duhului meu") Pamfletuleste o specie a genului liric n care sunt criticate defectele unei persoane, societii cu intenia ndreptrii. Poate fi n proz sau n versuri. (exempleIon Heliade Rdulescu,Grigore Alexandrescu). Sonetuleste o pies liric alctuit din paisprezece versuri cu aceeai msur dispus n dou catrene cu rim mbriat. Este o poezie cu form fix cea mai frecventat. (exemple Dante, Petrarca,Leonardo da Vinci, Michelangelo etc.) Rondeluleste o poezie cu form fix alcatuit din trei catrene i un vers izolat. Versurile unu i doi sunt identice cu versurile apte i opt. (exempleAlexandru Macedonskiprin "Poema rondelurilor") Gazeluleste o poezie cu form fix alcatuit din strofe cu dou versuri; originar din literaturile orientale, ajunge n Europa la nceputul secolului al XIX-lea. (exempleGeorge Cobuc,Mihai Eminescu, Goethe) Glosas-a nscut n Spania secolului al XV-lea. Este o specie a genului liric cu form fix. Prima strof este alctuit din patru, ase, sau opt versuri ce conin tema de baz. Fiecare vers e comentat ntr-o strof special de aceeai mrime cu prima. Ultima strof o reproduce pe prima cu ordinea inversat a versurilor. (exempleMihai Eminescu, Glossa) Romanaare un aspect erotic, sentimental, duios, melancolic . Este dedicat celibrrii faptelor istorice vetejeti , sau conin exclamaii ori chemri. Imnuleste un cntec de preamrire a divinitii, conine cuvinte de importan naional i are un caracter solemn.

Genul epic:- intr-o opera epica se regaseste un narator(povestitor),exista personaje(participanti la actiune) si exista actiune(desfasurarea intamplarilor) intr-o anumita ordine;- modul de expunere predominant al operelor epice este naraiunea;- cuprinde totalitatea operelor epice populare sau culte;- este genul literar care cuprinde texte n proz sau n versuri, n care un narator povestete ceva;- elementele definitorii ale operei epice sunt: naratorul, aciunea, personajele, preponderena naraiunii ca mod de expunere;- autorul este persoana care imagineaz i scrie un text;- naratorul este vocea care relateaz ntmplarile.Structura narativ:- Alternana este procedeul prin care sunt prezentate n paralel dou fire narative ntr-un text;- nlnuirea este procedeul de legare a secvenelor ntr-o oper epic, care const n dispunerea cronologic a ntmplrilor unele dup altele;- Inseria este procedeul care const n includerea unei poveti n alta(povestirea n ram) ntr-o oper epic.Perspectiva narativ:- Naraiunea poate fi relatat la persoana I sau la persoana a III-a:- Naraiunea la persoana I (cnd naratorul povestete despre sine). El i asum astfel att rolul de narator, ct i pe acela de personaj implicat n evenimentele relatate;- Naraiunea la persoana a III-a (cnd naratorul povestete despre alii). El pare, adesea, c tie totul despre ntmplrile relatate, despre gndurile, inteniile i sentimentele personajelor.Momentele subiectului:1.Expoziiunea (fixeaz spaiul, timpul, personajele i motivul/motivele conflictului);2.Intriga (momentul n care se declaneaz conflictul ntre personaje);3.Desfurarea aciunii (prezint ntmplrile ntr-o ordine cronologic);4.Punctul culminant (corespunde momentului celui mai tensionat al conflictului);5.Deznodmntul (momentul rezolvrii conflictului).Spaiul i timpul:- Indicii de spaiu vizeaz aezarea n spaiu a obiectelor i deplasarea n spaiu a personajelor;- Indicii de timp sunt acele cuvinte care fac referire la momentul aciunii.

Modaliti de expunere: Modalitile de expunere sunt: naraiunea, descrierea i dialogul.- Naraiunea este un mod de expunere care prezint o succesiune de ntmplri petrecute ntr-o ordine cronologic.-Descrierea este un mod de expunere care const n prezentarea sugestiv a unor obiecte, personaje si fenomene ale naturii. Descrierea literar reflect sentimentele i impresiile celui care privete i descrie.Descrierea este: a: obiectiv - ofer informaii ntr-o anumit manier, conform cu realitatea; b: subiectiv - ofer informaii filtrate prin viziunea autorului. Ea creeaz o anumit impresie i/sau emoie asupra cititorului. Este marcat de felul cum percepe sau i imagineaz obiectul descris cel care face descrierea.-Dialogul este un mod de expunere alctuit dintr-o nlnuire de replici ,prin care se reproduce o discuie ntre dou sau mai multe personaje. Ca mijloc de caracterizare al personajelor, dialogul se refer la: felul de a vorbi, felul de a gndi, comportamentul i atitudinile personajelor caracterizate.Personajele pot fi: 1. Principale; 2. Secundare(au un rol mai puin important); 3. Episodice(nu apar decat in cateva episoade); 4. Figurante(simpli martoi). 5. Personajele dinamice se schimba in timp, de obicei, in urma rezolvarii unui conflict central sau dupa ce se confrunta cu o criza majora. De obicei, personajele dinamice tind sa fie personaje principale mai degraba decat secundare, pentru ca rezolvarea conflictului este rolul major al personajelor centrale.6. Personajele statice(nu se schimba in timp; personalitatea lor nu se transforma si nici nu evolueaza).7. Personajele complexe(sunt oameni cu stari conflictuale si contradictorii).8. Personajele plate(sunt opusul celor complexe. Aceasta personalitate literara este notabila pentru o singura trasatura principala).9. Personajele stereotip(sunt acelea care au devenit conventionale prin utilizarea repetata in diverse tipuri de povestiri. Sunt instantaneu recunoscute de cititori sau membrii audientei. Exemple de persoanaje stereotip: detectivul cinic, dar moral, omul de stiinta nebun, tocilarul cu ochelari, etc. Aceste personaje sunt in mod normal unidimensionale, plate, dar, uneori au stari conflictuale profunde. De exemplu: Hamlet).10. Protagoniste(sunt personajele principale. Acestea nu sunt intotdeauna persoane admirabile, pozitive, pot fi niste anti-eroi; cu toate acestea, trebuie sa ceara implicare din partea cititorului sau chiar empatie).11. Anti-eroul(este, de obicei, protagonistul, caruia ii lipseste nobletea conventionala a mintii si care se zbate pentru valori care nu sunt considerate universal admirabile).12. Antagonistul(este personajul, sau chiar situatia opozant/protagonistului. Cu alte cuvinte, este obstacolul pe care protagonistul trebuie sa-l depaseasca).13. Personaj simbolic(poate fi oricare dintre ele, a carei existenta reprezinta o idee majora sau aspect al societatii. De exemplu, in Stapanul mustelor, Piggy este simbolul atat al ratiunii, cat si al slabiciunii fizice a civilizatiei moderne; Jack, pe de alta parte, simbolizeaza tendinele violente, pe care William Golding le considera parte din natura umana).Romantismul Romantismul este o miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-Iea si inceputul secolului al XIX-Iea, cuinfluente puternice si in filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie politica etc. Romantismul a luat nastere in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. Acest curent cultural, care s-a manifestat nu numai in literatura, ci si in artele plastice si in muzica, s-a ridicat impotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a ratiunii reci si a ordinii, propunandu-si sa iasa din conventional si abstract. Romantismul a sustinut manifestarea fanteziei si exprimarea sentimentelor, a originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale, promovarea libertatii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului. Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat si a identificat directiile si trasaturile acestui curent cultural in "Prefata" de la drama "Cromwell" (1827), un adevarat program-manifest. Printre reprezentantii europeni ai romantismului literar, se pot enumera scriitorii: Victor Hugo, Lamartine, Vigny, Musset (Franta) Schiller, Heine, Grimm (Germania), Byron, Shelley, Keats, Scott (Angiia) Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov (Rusia). Literatura romantica si-a gasit sursele ideatice si de expresie in operele sociologice sau filozofice ale lui J.J.Rousseau, Kant, Shelling, iar romantismul tarziu a fost dominat de infiuenta ideilor metafizice ale lu Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Kierkegaard si altii. Inliteratura romanase pot identifica trei etape: preromantismul romantismul si postromantismul. Romantismul a fost precedat de o formula literara de tranzitie de la iluminism spre romantism, numita preromantism, reprezentat de Vasile Carlova, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasilt Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, scriitori cunoscuti si sub numele de pasoptisti.Romantismul romanesca fost reprezentat in mod stralucit dt Mihai Eminescu, care este considerat ultimul mare romantic european incheind, asadar, romantismul universal.Postromantismuls-a manifestat prin imbinarea elementelor romantice cu trasaturi simboliste sau samanatoriste, perioada in care se inscriu Al. Macedonski, Octavian Goga, st.O.Iosif, Barbu Stefanesci Delavrancea. Caracteristicile romantismului Introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul, feericul, precum si a unor specii literare inedite: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica; Cultiva sensibilitatea, imaginatia si fantezia creatoare minimalizand ratiunea si luciditatea; Promoveaza inspiratia din traditie, folclor si din trecutu istoric, pe care il considera opus realitatii contemporane, de care era dezamagiti, fiind preocupati de reflectarea in opere a specificului nations (culoarea locala); Evadarea din lumea reala se realizeaza prin vis sau somn (miti oniric), intr-un cadru natural nocturn; Contemplarea naturii se concretizeaza prin descriere peisajelor sau a momentelor anotimpurilor in pasteluri si prin reflect asupra gravelor probleme ale universului in meditatii, Acorda importanta deosebita sentimentelor omenesti, ca predilectie iubirii, trairile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative; In genul liric se manifesta inovatii prozodice si suprematia subiectivismului, a pasiunii inflacarate, a fanteziei debordante; Construireaeroilor exceptionali, care actioneaza in imprejurari iesite din comun, precum si portretizarea omului de geniu si conditia nefericitii a acestuia in lume; personajele romantice nu sunt dominate de ratiune, ci de imaginatie si de sentimente; Preocuparea pentru definirea timpului si a spatiului nemarginite, ca proiectie subiectiva a spiritului uman, conceptie preluata din lucrarile filozofilor idealisti; Imbogatirea limbii literare, prin includerea cuvintelor si expresiilor populare, a arhaismelor, a regionalismelor, specifice oralitatii; Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupa locul principal atat in structura poeziei, cat si in construirea personajelor, situatiilor, ideilor sau atitudinilor exprimate; Ironia romantica dobandeste, adesea, accente satitice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atat in specia literara cu nume sugestiv, satira, cat si in poeme filozofice, asa cum se manifesta in "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu. In studiul "Principii de estetica", George Calinescu defineste romantismul in antiteza cu clasicismul, evidentiind pregnant si convingator deosebirile dintre cele doua curente literare care s-au manifestat predilect in literature. Clasicul este "un om ca toti oamenii", pe cand romanticul este cu totul iesit din comun, "un monstru de frumusete sau de uratenie, de bunatate ori de rautate", reliefand astfel caracterul cu totul exceptional al celui din urma. Pe cand clasicul este "inteligibil" in exprimarea ideilor sau construirea situatiilor, romanticul este "bizar" si deloc moralist, asa cum este cel dintai.Cu totul dezinteresat de natura, clasicului ii lipsesc sentimentele pentru frumusetile acesteia, pe cand romanticul este coplesit de natura ocrotitoare si participativa la toate starile lui interioare. Cu toate acestea, Calinescu sustine interferenta curentelor literare de-a lungul istoriei literare, argumentand ca si in antichitatea elina clasica se regasesc "umbre romantice", iar in Evul mediu romantic se manifesta si "forme clasice".