gheorghe stan - st mary romanian orthodox church rusalii 2008.pdf · 2 luna iunie în 29 zile:...
TRANSCRIPT
1
Volume XXIII, Issue,No.3 IUNIE / IULIE
EVENIMENTE IN IUNIE
ŞI IULIE
Joi 5 iunie, Înălţarea Domnu-
lui.
Sâmbătă 14 iunie, Sf Li-
turghie şi Pomenirea morţi-
lor. Moşii de vară.
Duminecă 15 iunie, RU-
SALIILE, Sf. Liturghie şi
masă comună.
Luni 16 iunie, SFÂNTA
TREIME
Luni 23 iunie, începe pos-
tulSf. Apostoli.
Marţi 24 iunie, Naşterea Sf.
Ioan Botezătorul.
Duminecă 29 iunie, Sf. Apos-
toli Petru şi Pavel.
Duminecă 20 iulie, Sf. Pooroc
Ilie Tesviteanul.. Masa
comună pentru luna iulie.
Câţi or fi cei care trăiesc
cu gândul la Duhul Sfânt,
la Dumnezeu, sau măcar la
propriul lor suflet. Câţi se
poartă mereu cu atentie la
ei înşişi, la tot ce fac, la tot
ce vorbesc, pentru a nu-L
supăra? Câţi se gândesc că
Duhul Sfânt primit la bo-
tez prin Sf. Mir şi punerea
mâinilor preotului, ca pe
vremea apostolilor, trăind
în păcate şi patimi, sa
retras de mult de la noi.
Prea puţini se întreabă de
ce nu ne mai ascultă Dum-
nezeu rugăciunile. De
multe ori socotim pe Dum-
nezeu de vină de neâm-
plinirea lor, nu ne între-
băm; -nu sunt eu cauza?
Dumnezeu este surd, nu
noi răguşiţi ,fără glas. Unii
au glas doar când vine vreo
încercare, atunci sunt en-
ervant de insistenţi şi
vreau lucruri mari, dar nu
sunt vrednici de ele. Sau
câteodată primesc ce cer,
dar uită curănd, sunt
nerecunoscători şi neîn-
dreptaţi şi problememele
îi copleşesc din nou. Du-
hul Sfânt este un
“musafir” special, cu care
trebuie să te porţi cu mare
atentie. Când ai un lucru
de preţ totdeauna eşti at-
ent să nu-l pierzi să nu ţi
se răpească. Ce este Duhul
Sfânt? -A treia Persoană a
Sfintei Treimi. Viaţa, ener-
gia, puterea, adevărul, aşa
spunea Domnul Iisus de-
spre El. Prezenţa Lui ne
face lucrători şi productivi
“ Iar roada Duhului este
dragostea, bucuria, pace,
îndelungă răbdarea, bună-
tatea, facerea de bine, cred-
inţă,blândeţe înfrânare,
curăţie...Gal.6,22-23. Sim-
ţim toate astea în noi?
Avem Duhul Sfânt! Nu le
simţim? Înseamnă că nu
este Duhul în noi. Unde
nu este Duhul lui Dumne-
zeu, neapărat va fi, roada
trupului, a firii. Conform
tot Gal. 6,19-20, spune; “ -
faptele trupului ( întunecat
“Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt...” Efes. 4,30
Newsletter date; June 1, 2008
BUNA VESTIRE BULETIN PAROHIAL
SAINT MARY ·ROMANIAN ORTHODOX CHURCH
555 S. Walnut Str. · ANAHEIM · CA 92802 · Tel.: (714) 776-1972
Ladies Auxiliaries President Parish Priest Parish Council President
RENICA CHILINTAN Rev. Fr. Cornell Avramescu GHEORGHE STAN
Cont. Pag. 4
2
Luna iunie în 29 zile: pomenirea
Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lău-
daţilor şi mai marilor Apostoli
Petru şi Pavel (+67)
Pentru aceşti doi Apostoli, pricina
de laudă nu va afla nimeni mai
mare alta, decât
lauda, pe care le-a
dat-o, Domnul În-
suşi, fiecăruia. Că,
pe Petru l-a fericit,
pentru mărturisirea
Lui, numindu-l
"Piatra" şi pe adevă-
rul mărturisirii lui a
zidit Biserica Sa;
iar, pe Pavel l-a nu-
mit "Vas ales", care
avea să poarte nu-
mele Domnului, îna-
intea tiranilor si a
împăraţilor. Dar, iată, alte câteva
cuvinte despre aceste slăvite
căpetenii ale Apostolilor.
Sfântul Apostol Petru, mai întâi,
era pescar din Betsaida, la Marea
Galileii şi se chema Simon, înainte
de a se întâlni cu Domnul. Era frate
cu Sfintul Apostol Andrei, "Cel întâi
chemat" la slujirea credintei. Era
cel mai vârstnic dintre cei dois-
prezece ucenici şi, deseori vorbea în
numele Apostolilor, rugând pe In-
văţătorul să le tâlcuiască întelesul
tainelor credinţei. Era o fire înfo-
cată, cinstită şi plină de rodire pen-
tru Hristos şi gata, oricând, la ui-
tarea de sine. Cu toată dragostea
pentru Iisus Hristos, nu şi-a putut
învinge slăbiciunea, lepădandu-se
de trei ori de Domnul sau, tocmai
când Acesta era batjocorit şi purtat
de la Ana la Caiafa. Dar, cu multe
lacrimi şi cu mult
zbucium, a ispăşit el în-
treita lui lepădare de
Domnul, iar, la cea de a
treia arătare a Domnului
Înviat, ucenicilor Săi,
Petru redobândeşte vred-
nicia de Apostol, mărtur-
isind de trei ori dragostea
lui către Mantuitorul.
Dupa Înălţarea la cer a
Domnului şi după po-
gorarea Duhului Sfânt, a
început strădania, cea
fără odihna, pentru
raspândirea credinţei şi,
ca şi ceilaiti Apostoli, Sfântul Petru
nu a precupeţit nici o osteneală pen-
tru împlinirea poruncii Mantuitoru-
lui, de a vesti adevărul mântuirii. A
străbătut drumuri lungi şi grele,
propovăduind Evanghelia în Iudeea,
în Antiohia şi în Pont, în Galatia, în
Capadochia şi în Bitinia, ajungând
până la Roma. Deşi, mai varstnic,
se supune întru totul, hotărârilor
luate la Sinodul Apostolilor din anul
51. Peste tot, a întemeiat biserici, a
învăţat, a mângâiat, a întărit cred-
inţa şi nădejdea primilor crestini.
Când n-a putut ajunge la fraţi, a
luat pana şi a scris cele doua Epis-
tole din Noul Testament, comori de
învăţătură, care depaşesc aurul şi
pietrele scumpe.
Marele pescar şi-a încheiat
strădania şi viaţa la Roma, cetatea
cezarilor. La anul 67, în ziua de 29
iunie, Sfântul Petru a îndurat
moarte de Mucenic, în vremea
prigoanei împotriva creştinilor,
dezlănţuită de crudul împărat Nero.
Pe colina Vaticanului, acolo unde
astăzi se înalţă strălucita basilică ce
-i poartă numele, verhovnicul Apos-
tolilor a fost răstignit cu capul în
jos, pecetluind, cu sângele său, cred-
inţa şi dragostea lui faţă de Man-
tuitorul Hristos.
Să privim, acum, spre cealaltă
căpetenie a Apostolilor, Sfântul
Apostol Pavel. A fost bărbat învăţat,
fariseu şi rabin în religia evreilor,
ucenic al lui Gamaliel şi cunoscător
al întregii învăţături din vremea sa.
Se numea Saul înainte de a veni la
credinţă şi era de fel din Tarsul
Ciliciei. Împuternicit de sinedriul
din Ierusalim, Pavel a prigonit cum-
plit pe cei ce mărturiseau credinta
în Hristos şi propovăduiau Învierea
Lui. Pe când călătorea, spre cetatea
Damascului, spre a prinde pe
creştinii de acolo, Saul a văzut pe
Domnul, Care i S-a arătat în chip
minunat, şi a crezut în El, lepădând
rătăcirea în care trăise până atunci.
Din clipa aceea, Saul s-a dovedit un
neinfricat propovăduitor al cred-
inţei creştine şi sub noul nume de
Pavel, a fost unul din cei mai mari
Apostoli ai lui Hristos. El a dus
vestea cea bună a Evangheliei Dom-
nului printre popoarele păgâne,
binevestind în multe locuri din
Răsărit, trecând prin Grecia, la
Atena, la Corint, în Asia şi în Mace-
donia şi ajungând până la Roma. În
lungile şi obositoarele lui călătorii, a
îndurat nenumărate primejdii, a
suferit bătăi, a fost întemniţat, a
îndurat foamea şi setea. Nici o suf-
erinţă nu i-a micsorat râvna de
propovăduire a credinţei, nici o
primejdie nu l-a înspăimântat. Prin
ală. La venirea Domnului, sufletele
se vor uni cu trupurile din nou şi
vor sta la judecată. Toate bisericile
vechi de la apostoli, au cultul morţi-
lor. Cei noi “ evanghelici”, nu. Cinti-
ţivă înaintaşii, pomeniţii adesea şi
vă rugaţi pentru ei! Este un act de
dragoste. În sămbăta Rusaliilor
este o zi special dedicată lor. Vom
sluji Acatistul celor adormiţi. Sf.
Liturghie şi vom face parastas .
Nimic nu este mai plăcut lui
Dumnezeu ca recunoştinţa. Celor
care ne-au născut, ne-au crescut şi
pe care i-am iubit, nu le vom putea
niciodată mulţumi îndeajuns. Şi
cum le vom mulţumi dacă nu mai
sunt? -Ei nu mai sunt aici printre
noi, umblând cu trupul, dar sunt vii
etern. Pentru Dumnezeu nu există
morţi şi vii, ci stări. O stare, pentru
viaţă în trup, apoi o stare spiritu-
SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL
Pomenirrea morţilor
Caption describing picture or graphic.
PAGINA 2 BULETIN VOLUME XXI I I ,
3
(cont. din pag 2)
toate cetăţile, pe unde a trecut, a
întemeiat obşti creştine, de care s-a
îngrijit tot timpul, sfătuindu-le şi
îndrumându-le prin epistolele, pe
care le trimitea catre fraţi, când se
afla departe, epistole din care ni s-
au păstrat patrusprezece, ca un
adevărat tezaur al vietii lui Hristos,
ca o adevărată ştiinţă a mântuirii.
Sfântul Apostol Pavel a fost numit
"Apostolul Neamurilor", ca unul ce
a vestit cel mai mult pe Hristos,
printre popoarele păgâne din acele
timpuri, iar sfârşitul său a fost cu
moarte de mucenic taindu-i-se capul
cu sabia, în aceeaşi zi cu Sfântul
Petru şi sub acelaşi împărat Nero,
la marginea Romei, pe drumul ce
duce de la Roma spre mare. Să cin-
stim necontenit pe acesti mari cti-
tori ai credinţei noastre. Cât vor
dura cerul şi pământul, faptele şi
măreţia Sfinţilor Apostoli nu se vor
sterge din istoria mântuirii. Să-i
chemăm în rugăciunile noastre şi să
fim recunoscatori. Prin credinta,
suntem de-a pururea ucenicii Apos-
tolilor
(Din Proloage)
prafirească şi să provoace uimire şi
teamâ semenilor lor. Adică suferă
profund de patima iubirii de
stăpânire, a slavei deşarte şi a mân-
driei. Îşi doresc desfătări materiale
şi trupeşti. Astfel, diavolul îi folose-
şte ca pe nişte unelte ale lui. Prin
mijlocirea lor vădeşte „semne şi
năluciri", cu puterea pe care, duh
fiind, o are din firea lui.
Aceştia sunt vrăjitorii, sataniştii,
spiritiştii, hipnotizatorii, medium-
urile şi mulţi alţii asemenea lor,
care dobândesc puteri trupeşti şi
duhovniceşti suprafireşti. Rup
sforile groase ca pe nişte fire subţiri
de aţă. Sparg stânci. Retează ca pe
nişte paie copacii falnici. Se ridică
în vâzduh sau mută obiecte fără să
le atingâ. Le arată celor deznădă-
jduiţi şi nemângâiaţi „duhuri" ale
aşa-ziselor rude moarte ale lor, care
vorbesc cu ei sau le dau mesaje prin
metoda „scrierii automate". Fac pe
„profeţii" sau vădesc pâcate nespov-
edite, încât sâ le uimească şi să le
înfricoşeze pe viitoarele lor victime.
Cea mai gravâ formă de apostazie
de Dumnezeu şi de supunere sub
stăpânirea diavolului este vrăjitoria
şi toate ramurile ei; o rană socială
scârboasă, o religie „diavolească" cu
multe chipuri şi multe denumiri,
care le-a condus pe miile de victime
ale ei la distrugere sufletească şi
trupească. De la începuturi şi până astăzi, satana, „cel ce înşală pe
toată lumea" (Apocalipsa 12: 9), se
strâduieşte să ni se arate ca un
Dumnezeu adevărat. În fiecare ep-
ocă are susţinâtori care, fie de ne-
voie, fie de frică, îl recunosc ca ocro-
titor al lor şi fâptuiesc cu râvnă
voile sale. Dintre aceştia, satana i-a
ales pe „preoţii" lui, care-l adoră în
ritualuri tainice şi înfricoşătoare,
oferindu-i de la simplă tămâie, până
la... jertfe omeneşti!
Există, din păcate, oameni cu min-
tea vicleană, care doresc sâ-l slujea-
scă pe diavol. Îl invocă, îl cheamă să
intre în ei, îl roagă să le stăpânea-
scă sufletele. -De ce? -Vor în felul
acesta să dobândească putere su-
Fac pe „tămăduitorii" în boli pe care,
desigur, chiar ei le-au provocat. Îi
îngrozesc pe oamenii simpli, făurindu
-le probleme familiale şi sociale, sau
pe cei care suferă de boli psihice şi
trupeşti, silindu-i astfel să caute la
dânşii „soluţi" sau „terapie".
Vrăjitoria se împarte în albă şi
neagră. Cea albâ, după cum spun cei
care o practică, aduce sănătate şi
fericire, fâră sâ provoace cuiva vătă-
mare. Dimpotrivă, vrâjitoria neagră
este vătâmătoare şi distrugătoare.
Oricum, în ambele cazuri se fac invo-
cări ale lui satana şi se săvârşesc
fapte în fata cârora orice om normal
se înfricoşează.
Este foarte primejdioasă preocuparea
cu orice fel de vrâjitorie, chiar şi din
simplă curiozitate. De pildă, urmâri- rea unei emisiuni de televiziune care-i arată
pe diferiţi reprezentanţi ai ocultismului dovedindu-şi însuşirile lor sau citirea cărţ-
lor care ne introduc în spaţul vrăjitoriei, sau ascultarea de muzică cu conţinut satanic,
oricât de nevinovate ar pârea, îl pot târî pe
omul neatent şi uşuratic într-o prindere fără
Vrăjitorie - satanism
PAGE 3 BULETIN VOLUME XXI I I ,
POSTUL SFINŢILOR
APOSTOLI
Se ţine în felul următor; luni,
miercuri şi vineri mâncăm numai
pâine şi legume fierte, fără ulei.
Marţi şi joi dezlegare la ulei. Iar
sâmbăta şi dumineca este dezlegare
la peşte.
Cine are alt regim, să ţină cum îi dă
doctorul.
Răsplata fiecăruia va fi după
osteneala depusă!
DATORIILE BĂNEŞTI
Am spus nu odată de datoria biblică a
fiecăruia din cei care vor a se nu mi
credincioşi, că au datoria ca din ce
câştigă să returneze lui Dumnezeu o
parte. A da bisericii nu-i un act de
mărinimie ci-i o datorie. Biserica se
conduce nu singură, ci are un consiliu
ales de adunarea generală care
sugerează, hotărăşte şi poartă grijă de
cele necesare existenţei şi propăşirii
bisericii. Aşa bunăoară fiecare este
dator să aibă o contrubuţie lunară care
la noi se cheamă pledge. Dacă se
cumpără, se construieşte ceva, este
sugerat cât să dea fiecare, pentru că
fiecare se foloseşte. Bunăuară casa
vecină bisericii. Sau alte donaţii de
care este nevoie. Dacă fiecare ar face
lucrul acesta, buletinul n-ar aminti
niciodată de aşa ceva. Dacă pledgeul,
discul, donaţiile ar fi îndestulătoare şi
bierica va avea cele necesare, dar
buzunarul d-voastră ar fi mereu plin.
Urmare în pag 6
4
de patimi) sunt; adulterul, desfrânarea,
necurăţia, destrăbălarea, închinare la idoli,
farmecele,,vrajbele, certurile, zavistiile,
mâniile, gâlcevile, dezbinările, eresuri
(erezii), pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri,….”
şi versetul continuă; cei ce le fac pe acestea
nu vor moşteni Împărăţia cerurilor.
Fiecare poate să-şi dea seama de cît Duh
Sfât are, sau cât este de bine văzut în faţa
lui Dumnezeu, socotind cât din roada Duhu-
lui are. Sau cât din roada întunericului are.
Să nu vă înşelaţi că trăind în cele din urmă,
sunteţi plini de Duh Sfânt şi OK cu Dumne-
zeu.! Lumina cu întunericul nu pot sta la un
loc. La Efeseni 5,5 zice; ” ..nici un curvar
nici un stricat, nici un lacom de avere, care
este un închinător la idoli, n’are parte de
moştenire în împărăţia lui Hristos.” Iar în
Apoc. 22,15 zice; “Afară (vor fi) câiniivrăjito-
rii, curvarii, ucigaşii, închinăturii la idoli şi
oricine iubeşte minciuna şi traieşte în minci-
ună.” Inchinători la idoli nu sunt cei care au
icoane reprezentându-L pe Iisus, ci cei care
ai făcut idol; banul, casa, copilul, distrac-
tiile, maşina barca, swap-miturile,
televizorul, alcoolul, femeia, Las Vegasul,
Hawaiul. Ăştia sunt îdolii.Da dar idolatrii
nu vor intra în cer. Vrei să intri în împăra-
ţia lui Hristos, îţi trebuie să ai ceva comun
cu El. Cei ce nesocotesc poruncile Împăratu-
lui, nu sunt prieteni ci vrăjmaşi. Uită-te la
ce roade ai şi vei şti meriţi împărăţia lui
Hristos sau nu!. Nu te înşela cu speranţa că
Dumnezeu este bun. Da este bun dar drept.
El nu se poate nesocoti pe sine însuşi. Dacă
El a spus că nimic spurcat nu va intra în
împărăţie, aşa va fi. Vrei să intri? Curăţeşte
-ţi sufletul. Leapădă toate faptele firi păca-
tului şi vei intra!
părintele
(Urmare din buletinul de sf. Paşti)
Diavolul caută inima noastră
Diavolul nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case cum cred unii oameni,
ci dă neincetat tărcoale să poată intra în inimile oamenilor. Aici este
locul lui cel plăcut de şedere.
Diavolul este un domnitor ce caută cetatea inimii noastre (cf. Ef. 6, 12);
diavolul este un ucigător ce caută viaţa noastră (cf. Ioan 8, 44); este un
leu ce caută pe cine să inghită (cf. I Petru 5, 8); este un semănător de
neghină care caută ţarina inimii noastre; este un amăgitor care caută
pe cine să amăgească. Diavolul e potrivnicul credincioşilor şi vrăjmaşul
lor I Petru 5, 8). Toate Scripturile ni-l arată lămurit pe diavolul şi
strigă după noi să ne ferim de uneltirile lui. Însă diavolul e mişel mare.
El se tăgăduieşte pe sine însuşi. pentru ca oamenii să nu-l cunoască şi
să nu se ferească de inşelăciunile lui.
În cele ce urmează vom arăta, ca în nişte „oglinzi", starea cea dinlăun-
tru a omului, aşa după cum L-a primit pe Domnul sau pe diavolul.
Priveşte, dragă cititorule, în aceste „oglinzi", să vezi în care din ele te
vei afla pe tine. Să afli dacă locuieşte în tine Hristos sau diavolul; Îm-
părăţia lui Dumnezeu sau împărăţia diavolului. Uită-te în acesteste
„oglinzi" şi judecă drept şi cinstit. Ia seama, căci stai în faţa lui Dumne-
zeu, Care cunoaşte toate „cele dinlăuntru ale tale". în zadar ai căuta să
ascunzi adevărul. Spune adevărul, căieşte-te, apleacă-te cu lacrimi la
picioarele Crucii Mântuitorului, căci El a venit anume să te scape de
sub puterea lui satan.
Inima omului care l-a primit inlăuntru pe
satan
Iată acum inima omului care l-a primit înlăuntru pe satan. Iată inima
omului biruită de ispitele lui satan. O, dragă suflete, poate tu zâmbeşti
privind imaginea de mai jos! Dar aceasta nu e de râs, ea nu e o
închipuire, ci, vai, e un lucru ce aievea se şi intămplă.
Aş putea să întăresc acest lucru cu nenumărate din Sfănta Scriptură.
Voi aminti aici unul sinngur, despre Iuda ne spune Evanghelia că, in
clipa când L-a trădat pe Mântuitorul, a intrat satan în el. “Satan a in-
trat in Iuda", zice Evanghelia (Ioan 13, 27). Satan a intrat în Iuda cu
patima iubirii de bani. Cu ajutorul patimilor rele intră şi azi satan în
inimile oamenilor.
O! Satan nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case părăsite, cum cred unii
oameni, ci dă târcoale neincetet să poată intra în inimile oamenilor.
De câte ori te ispiteşte vreo patimă lumească, să ştii, dragă cititorule,
că satan e la uşa inimii tale şi încearcă să intre inăuntru. Dacă nu resp-
ingi ispita, satan deschide uşa; o deschide mai întâi încet-încet, pe ne-
aşteptate şi pe nesimţite, şi pe urmă dă năvală înăuntru cu toată gloata
lui, cum se vede în chipul de pe pagina următoare.
Cu cele şapte păcate de moarte umblă diavolul să cuprindă inima
omului: cu trufia, cu desfrănarea, cu pizma, cu mânia, cu zgârcenia, cu
lăcomia (umbuibarea cu mâncări şi beţii) şi cu lenea. Aceste şapte
păcate de moarte sunt prezentate în chipul celor şapte dobitoace urâte
şi flămânde. Potrivită asemănare! Căci cu adevărat patimile cele rele
sunt lighioanele, sunt „oile" lui Satan, pe care diavolul le scoate la
păşune in ţarina inimii oamenilor.
MASA COMUNa PE LUNA IUNIE SE VA tINE IN zIAU DE
RUSALII, DUMINECa 15.
5
Trufia înseamnă măndria. Ea e arătată in
chip de păun pentru că păunul este o pasăre
care se mândreşte cu penele ei cele frumoase.
Prin păcatul trufiei a intrat satan în lume şi în
inima primilor doi oameni.
Mândria este şi azi un izvor de păcate şi de
păcătuiri Măndria îl face pe om să nu se plece
în smerenie în faţa lui Dumnezeu, iar, pe de
altă parte, tot mândria stârneste între oameni
zavistii, certuri, asupriri şi alte păcate.
Desfrânarea este arătată
în chip de ţap, pentru că
este un dobitoc desfrânat,
puturos şi neruşinat.Aşa e
si patima desfrănării.
Lăcomia, îmbuibarea de
mâncări şi băuturi e
arătată în chipul porcului.
Tot aici se ţin şi beţiile şi
chefurile ce il schimbă pe
om în chipul porcului, care
se tăvăleşte în noroi şi în
fărădelegi.
Pizma e arătată în chipul
şarpelui care stă gata să
muşte de moarte, sufletul
oamenilor. Graficianul
nostru a făcut acest şarpe,
în alte reprezentări, şi ca
fiind coada diavolului.
Potrivit lucru... Pentru că
pizma şi zavistia sunt cu
adevărat coada şi codiţa
diavolului care tulbu-
răsatele şi oraşele, făcând
grozave pustiiri sufleteşti.
Mânia şi răzbunarea e
arătată în chip de tigru
furios, gata să sfâşie pe
aproapele. Mânia îl
schimbă pe om în dobitoc
furios.
Lenea şi nepăsarea e arătată în chipul por-
cului iar Zgârcenia, în chipul broaştei, care în
pofta ei nesăturată, mănâncă până şi pămănt.
Acestea sunt cele şapte păcate de moarte din
care izvorăsc, ca dintr-un izvor plin de otravă,
toate păcatele şi fărădelegile. Aceasta e firea
noastră cea veche cu patimile ei. În această
imagine, firea noastră cea veche cu patimile ei
e reprezentată în chipul dobitoacelor, în mijlo-
cul cărora stă comandant diavolul.
Foarte potrivită asemănare, pentru că obărşia
diavolului, alcoolul. Ăsta e duhul cel
rău care dă omului îndemn şi putere
în cele rele şi face „minuni" mari
pentru biruinţa iadului şi pierzarea
sufletelor.
Duhul diavolului, alcoolul, stă şi el
in rând cu cele şapte păcate de
moarte - precum se vede în imagine -
ba încă, mai mult decât acelea, el stă
tocmai pe fundul inimii, în loc de
frunte, pentru că face mare slujbă
pentru biruinţa diavolului şi a iadu-
lui.
Îngerul cel bun, darul şi mila lui
Dumnezeu, nu se depărtează încă de
cel păcătos. Tot mai sileşte pe om,
să-l trezească din pieire. Îi strigă
mereu: Omule, ce-ai făcut cu sufletul
tău?... Ce va fi cu sufletul tău?... Însă
păcătosul n-aude. El este surdo-mut,
adică surd şi mut, când e vorba de
cele sufleteşti. Ochi are, dar nu vede
pieirea.Urechi are, dar n-aude che-
marea Domnului. Satan l-a ameţit,
l-a îmbătat cu plăcerile şi patimile-
cele rele.Un astfel de om este un
mort viu sau un mort care
trăieşte cum foarte nimerit
il numeşte Apocalipsa 3,
versetul 1. Mortul nu simte,
nu vede, nu aude, nu se
mişcă. intocmai aşa e şi
păcătosul. Îi poţi predica,
dar el n-aude nimic; îi trim-
ite Dumnezeu fel : de fel de
semne şi arătări, dar el nu le
vede; Poţi s.ă plângi pentru
el, că el nu te aude. Nu aude
şi nu vede , pentru că sa-
tan a„orbit mintea lui ca să
nu vadă strălucind Evang-
helia lui Hristos" (II Cor.
4,4) O ce fioroasă e starea
sufletească a omului biruit
de ispitele lui satan! În
inima lui s-a stins lumina
vietii duhovniceşti, s-a
făcut întuneric şi noapte
fioroasă… a voit sâ trăi-
ască o viaţă slobodă pentru
toate plăcerile şi patimile
lumeşti şi acum, iată,
această „slobozenie"la
băgat intr-o robie infrico-
şată: in robia patimilor rele
în robia diavolului. În
această infricoşată stare
ajung toţi cei care trăiesc
după „duhul acestei
lumi"(Efes.2,2)
Pentru ca să ajungă omul
în starea aceasta grozavă,
nu trebuie să se predea lui
satan. E destul dacă trăi-
eşte “în voia găndurilor
sale" şi în duhul acestei
lumi. Despre un mare ne-
credincios se spune că şi-a
t e s t a m e nt a t a v e re a
diavolului. Neavând ur-
maşi, dorinţa i-a fost ascul-
tată, aşa că averea şi casele
au fost lăsate în voia lor. Şi
ce s-a întâmplat? Moşia a
ajuns pustietate plină de
spini şi bălării, iar casele,
adăpost pentru bufniţe. În-
tocmai aşa şi inima omului
lăsată în voia ei, în voia
lumii şi în duhul lumii,
ajunge sigur un locaş
diavolului şi un cuib al tu-
turor răutăţilor. Vai, ce
„proprietar" bogat e diavolul
în privinţa asta! E plină lu-
mea de „casele" şi „moşiile"
6
lui.
Dar oricât de păcătos ar fi cineva, el nu e pier-
dut. Oricât de căzut şi de decăzut ar fi cineva,
el poate fi mântuit. El e ca pomul care şi-a pier-
dut frunzele când a venit iarna cu viscolul
ispitelor şi păcatelor, dar puterea de înfrunzire
o are. Şi în cel mai păcătos om poate da o pri-
măvară de trezire la o viaţă nouă, când suflă
vântul cel cald şi binecuvântat al Duhului
Sfânt.
(Urmare din pag 3)
de voie şi pasivă în cursele diavolului. Căci chiar sim-pla folosire a numelui satanei sau a anumitor simbo-
luri ale lui acţonează şi îi înrâuresc direct pe cei care
se ocupă cu acestea, indiferent dacă primesc sau nu
puterile diavoleşti.
Iar dacă unora refugierea în vrăjitorie li se pare ne-primejdioasă sau chiar folositoare, să aibă în vedere că
diavolul lucrează ca un înşelător, care oferă câteva
daruri şi făgăduieli, cu scopul de a prinde victima în „acul" lui. Adicâ oferă răsplăÎi imediate, dar cu timpul
îl face pe om unealtâ a sa.
Astăzi, din pâcate, există o redeşteptare a vrâjitoriei şi
sătanismului. Şi cel mai rău este că şi-au băgat coada
şi în spatiul jocurilor şi al literaturii pentru copii şi adolescenţi. Astfel, copilul se obişnuieşte cu înfricoşă-
toarele chipuri satanice, cu violenţa şi sadismul, în
vreme ce află câ problemele şi greutăţile vieţi se pot rezolva fărâ efort, prin mijloace vrâjitoreşti. Îşi for-
mează impresia că vrăjitoria este atrăgătoare şi folosi-toare şi că prin actiuni simple le poate reuşi pe toate,
pentru aceasta fiind îndeajuns să-şi cultive aşa-zisele
puteri ascunse care existâ în el şi să devinâ un mic
dumnezeu.
În spaţiul larg al vrăjitoriei se aflâ şi ghicirea, care, cu
ajutorul duhurilor rele, se străduieşte să tâlmăcească spaţiul tainic al viitorului sau al celor ascunse şi să
prezică evenimente din viitor sau să gâsească obiecte pierdute. Există multe feluri de ghicire, precum ghici-
tul în visuri, în chemarea morţilor, astrologia, ghicitul
în palmă etc. În afară de vrăjitorii de acest fel, mai umblă şi multe vrăjitoare şarlatane (prezicătoare, văză-
toare în cărţi, în cafea etc.), pentru că, din păcate, nu lipsesc nici amatorii naivi ai acestor fenomene
„metafizice".
O deosebită atentie trebuie să fie dată vrăjitorilor
camuflaţi, fermecătorilor. Aceştia, folosind diferite
obiecte sfinte (icoane, lumânări, tâmâie etc.), îi înşală
pe creştinii nebănuitori, prin prezenta lor evlavioasă. Merg la biserică, fac semnul crucii şi în templele lor
demonice amestecă psalmii lui David şi numele Sfinti-lor, ale Maicii Domnului, chiar şi ale Sfintei Treimi.
Invocările acestea sunt cunoscutele „descântece", care
se întâlnesc de obicei în lucrările vrăjitoreşti. Mulţi cred că „descântecele" sunt ceva precum exorcismele,
pe care le citesc preotii pentru izgonirea duhurilor rele.
Însâ aceasta este o mare greşeală! „Descântecele" nu
numai câ nu au legâtură cu Biserica, dar sunt
şi curse ale satanei. Nu e cu putintă să cheme cineva în acelaşi timp harul lui Hristos şi
puterea satanei. „Ce însojire are dreptatea cu
fârădelegea? Sau ce împârtăşire are lumina
cu întunericul? Şi ce învoire este între Hris-
tos şi Veliar? (II Corinteni 6: 14-15).
Orice „descântec", aşadar, are provenientâ
demonică. Şi asta se vâdeşte nu numai din
vorbele vrăjitoreşti din care e alcătuit, ci şi din materialele vrăjitoreşti care-1 însotesc: cuţit
cu mâner negru, aţâ roşie, forme de stele în cinci colturi, picături de ulei, cărbuni aprinşi,
fâşii roşii de pânzâ etc. Chiar şi obişnuitul
„scuipat" de deochi are provenientâ magicâ. MulÎi obişnuiesc să scuipe vreun om sau
vreun obiect, ca să nu-i deoache. Însă practica
aceasta este folosită de vrăjitori. Este o prac-tică de înjosire a omului, care se întinde până
la blasfemierea lui Dumnezeu, de vreme ce
omul este chip al Său.
Din cartea; Demonii şi lucrările lor
Vom veni în buletinele viitoare cu mărturii
din aceiaşi carte despre cei căzţi în această
rătăcire.
De ce se tem demonii şi
ce iubesc ei?
Odată, pe când fericitul Ioan Bostrinul se afla
cu treburi în Antiohia Siriei, au fost duse la el patru femei demonizate, care spuneau multe,
fiind înrâurite de diavoli.
Ioan, ascultându-le, le-a întrebat despre
diferite lucruri, cum ar fi căderea demonilor
din rai, despre fructul pe care 1-a mâncat Adam, despre şarpe şi altele, pe care nu le
vom spune aici, din pricina slăbiciunii
multora. Însă, pe două dintre acestea, care sunt spre zidire» sufletului, le vom povesti în
continuare.
- Vă e fricâ de rugâciunea împârătească „Tatăl
nostru...", de Psalmul 90 „Cel ce locuieşte întru ajutorul Celui-Preaânalt" şi de „Cu noi
este Dumnezeu" al proorocului Isaia? - Da, au răspuns femeile demonizate pentru că
rugăciunile acestea sunt de folos.
- Dar de „Să învie Dumnezeu şi să se
risipească vrăjmaşii..."?
- Încetează, nu mai spune cuvintele astea au
strigat demonii. În toată Scriptura nu este cuvânt care să ne zădărnicească puterile
precum acesta
- De care lucruri ale creştinilor
vă temeţi?
- Aveţi, într-adevăr, trei lucruri
mari, unul ce-l purtaţi 1a gât,
cu unul vă scăldaţi în biserică, şi altul cel pe care îl mâncaţi la
Liturghie.
Se refereau la Sfânta Cruce, la
Sfântul Botez şi la Sfânta
Împărtăşanie.
- Din acestea trei, de care vă
temeţi mai mult?
- Dacă păziţi bine lucrul cu care
vă împărtăşiţi, nimeni dintre
noi nu va putea face rău
vreunui creştin.
Cuviosul Ioan L-a slăvit pe
Dumnezeu pentru cele auzite şi
a întrebat iarăşi:
- Ce religie iubiţi mai mult
dintre cele care există pe lume?
- Le iubim pe cele care n-au
nici unul din cele trei lucruri pe care le-am spus şi care nu-L
mărturisesc ca Dumnezeu sau
Fiu al lui Dumnezeu, pe fiul
Mariei.
- Dar voi cum de L-aţ
mărturisit ca Fiu al lui
Dumnezeu atunci când i-aţi spus; “ ce ai cu noi Iisuse fiul
lui Dumnezeu? Atunci demonii au tăcut pentru puţin şi după
aceia au răspuns; - Am spus
că este Fiul lui Dumnezeu nu pentru că am vrut, ci pentru că
ne-a silit puterea Lui. Şi asta
pentru ai ruşina pe iudeii, care-L huleau şi-L numeau
nelegiuit.
Pe acestea şi multe altele le-au
descoperit diavolul prin gura
demonizaţilor în faţa multora care au spus şi altora ce-au
MASA LUNII
IULIE VA FI
PE DATA DE
20, DE
SFÂNTUL
ILIE.
7
(Va urma)
CINE FRCVENTEAZĂ
BISERICA NOASTRĂ
OBLIGATORIU
TREBUIE SĂ
RESPECTE ACESTE
RÂNDUIELI
În biserică:
- Venim la biserică da la
început cel târziu ora 10.
-Nu se vorbeşte,
-Nu telefoane celulare.
-Nu se mestecă gumă.
-Nu se aduce mâncare,
băutură, sau jucării
pentru copii.
-Nu se urcă cu picioarele
pe bănci.
-Nu stăm cu copiii mici
în băncile din faţă.
- Nu se aduc pungi de
plastic în biserică.
-Nu lumînări din afara
bisericii.
-Nu se intră cu bluze
fără mănecă sau
pantaloni scurţi,
-Nu ne plimbăm
înnăuntru şi afară,
deranjând pe alţii.
-Nu plecăm nemiruiţi.
-Nu filmaţi sau
fotografiaţi, decât după
ce aţi luat permisiune.
În curte;
- Nu se fumează pe
teritoriul bisericii.
-Păstrăm liniştea.
-Nu aruncăm gunoi.
-Nu rupem florile,
frunzele sau fructele.
-Parcăm doar cu faţa.
-Nu claxonăm.
- Copiii nu se joacă, ci
vor fi supravegheaţi tot
timpul de părinţi.
- Salutăm cu respect
toata lumea.
MULŢUMIRI CELOR CARE DONEAZĂ DAR
ŞI AJUTĂ EFECTIV
Cristian Costea pentru; tablourile photo din sală.
D-lui Ardelean Gheorghe, pentru crengile de palmier pentru Florii.
Andrei şi Eugen Avramescu pentru crenguţele de sfinţit de Florii.
Celor care au ajutat la curăţenia de Paşti.; Renica Chilinţan, Mariana
Corchiş, Ramona Miclea, Valy Câmpean, Mihaela Domnica, Steliana Ştefan,
Rafila Dumitresscu, Sântioana Lomonar, Parascheva Cristina Stoica, Ana
Ferenţ, Manuela Tabic, Maria Belteu, Angela Slaten, Valy Radu, Tereza
Sefcic, Adriana Geana, Ana Marie/David, Gabriel Zachia, Nicolae Avram,
Adrian Ionescu, Mihai Belteu, Veniamin Chira, Florin Tudoran, p-tesa
Eugenia,care-şi cere scuze de la cei ce aeventual nu au fost notaţi
Doamnelor care au donat florile de la Sf. Mormânt. Fam. Popovici
pentru donarea aranjamentelor florale de Paşti.
D-nei Floarea Buzlea, pentru călcatul lucrurilor de Paşti.
Donatorii Sf. Paşti; Marcel Răchită 100, Vanda Boieru 80, Lucreţia
Costea 50, Maria Tudoran 50, P-teasa Eugenia 50, Steluţa Vişinoiu 50,
Valeria Radu 50, Sântioana Lomonar 50, Rafila Dumitrescu 50, Angela
Ionescu 50, Domnica Zica 40, Terezia Sefcic 100, Nicoleta Teoman 25,
Teodora Tudor 25, Simona Popovici 25, Iliana Vaida 20, Diana Berariu 20,
Iliana Stan 20, Mariana Marinescu 20, Maria Belteu 20. Floare Buzlea 20,
Maria Corchiş 20, Adriana Geana 20,Oana Filimon 20, Ioana McKay 20,
Andreaia Moisiu 20, Monica Ioan 20, Marinela Lasc 20, Renica Chilintan
20, Ioana Florea 20, Florica Blaga 20, Maria Nicorici 20, Adriana Borcea
20,Mihaela Domnica 10, Minodora Sandor 20, Stana Ladislau 10, Viorica
Tânjală 10, Elvira Abrudan 10, Natalia 5,
Băieţii care au tăiat şi împachetat Sf. Paşti. Eugen Buzlea, Veniamin
Chirta, Gabriel Zachia, Chorghiţă Codru, Nicolae Avram, Şerban Calciu,
Cristian Macavei, Flaviu Macavei, Florin (Todoran), Aurelian Ioan, Cătălin
,Ionuţ, Sorin Dinescu.
Celor care ne-au trimis felicitări de Sf. Paşti, care sunt aşa mulţi că
ne trebuie un buletin întreg.
D-nei Maria Belteu a donat o pereche de vaze penru Sf Altar, D-nei Rosca
donarea de cărţi pentru colţul de obiecte.D-nei Filip pt. multe daruri.
Celor care au ajutat părintelui la punerea ornamentelor la ornamentele
din pridvorul de la intrare. Gebriel Zachia care a lucrat cel mai mult.
Beniamin Chira, Nicolae Avram, Aurelian Iooan
Celor care au donat unele din obiectele aduse anul trecut din Rusia.
Popica Carmen-veşmânt, Vişinoiu Steluţa-veşmânt, Ghioghiţă Codru
veşmânt, Melania Stângaciu- veşmânt, Ioana Florea- veşmânt, Au donat la
icoane; Gherghiţă Codru, Iulia Roşca, Filimon Oana. Fam. Părintelui-
stihar, Maria Belteu- stihar, Maria Tudoran- icoana prăznicar, Iulia Roşca-
acoperemănt albastru. Carmen Calciu- stihar şi cadelniţa.Iordăchescu
Bogdan şi Ovidiu Muntean- la veşminte.
D-lor Virgil Macavei, Ghorghe Stan, Sorin Chiş, pentru instalarea sistemului video de supraveghere.
Să aveţi răsplată de la Stăpânul, toţi care aveţi la inimă Sfântă
8
555 S. Walnut St. Anaheim, Ca 92802-1450
SAINT MARY, ROMANIAN ORTH. CHURCH
Nu uitaţi!
Sămbătă 14 iunie, de la 9;30, facem
pomenirea morţilor, Moşii de vară!
Duminecă, în Ziua de Rusalii, după slujbă
avem masă.
Postul Sf. Apostoli este între 23 şi 29 iunie.