GRUP ȘCOLAR DUMBRĂVENI JUD. SUCEAVA

LUCRARE DE SPECIALITATEPENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE PROFESIONALE NIVELUL 3

DE CALIFICARE

CALIFICAREA : TEHNICIAN ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ

COORDONATOR:

PROFESOR: URSAN THEONA

CANDIDAT:

GROSU CLAUDIA

SESIUNEA: IUNIE 2012

CUPRINSARGUMENT

CAPITOLUL I

 TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII ÎMBRĂCĂMINTEI

1.TEHNOLOGII DE ÎMBINARE ŞI FIXARE DETALIILOR

2.ASAMBLAREA PRIN COASERE

3.ASAMBLAREA PRIN PROCEDEE NECONVENŢIONALE

TERMOLIPIREA

SUDAREA

 CAPITOLUL II

 SUCCESIUNEA OPERAŢIILOR PENTRU REALIZAREA PRODUSELOR CU SPRIJIN PE LINIA UMĂRULUI

 CAPITOLUL III

 SUCCESIUNEA OPERAŢIILOR PENTRU REALIZAREA PRODUSELOR CU SPRIJIN PE LINIA TALIEI

 CAPITOLUL IV

 TIPURI DE CUSĂTURI FOLOSITE LA ASAMBLAREA DETALIILOR

1.CUSĂTURI RIGIDE

2.CUSĂTURI ELASTICE

3.CUSĂTURI SPECIALE

 CAPITOLUL V

 PROCES TEHNOLOGIC DE CONFECȚIONARE

 CAPITOLUL VI

 ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

 BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT 

 Reforma învăţământului profesional şi tehnic din România urmăreşte realizarea unei formări profesionale la nivelul standardelor de pregătire din ţările europene, adoptată la cerinţele unei societăţi democratice, ale unei economii de piaţă, în concordanţă cu evoluţia pieţei muncii şi în vederea facilităţii restructurării economice.

Absolventul nivelului 3 de calificare, ruta progresivă, în specializarea „Tehnician în industria textilă”, trebuie să aibă noţiuni aprofundate despre confecţionarea produselor finite, necesare unui grad înalt calitativ al produselor cerute de consumatori.

Este necesar o cunoaştere şi o iniţiere a elevilor, în identificarea materiilor prime necesare realizării unui produs textil, de măsurare a calităţii produselor şi semifabricatelor, cunoaşterea caracteristicilor tehnice şi funcţionale ale utilajelor folosite, a performanţelor în domeniu.

Prin însuşirea conţinuturilor specifice, se vor forma competenţele profesionale şi de transfer, se dezvoltă gândirea tehnică şi deprinderile practice care permit adaptarea imediată pe piaţa muncii.

Îmbrăcămintea în sens larg reprezintă un obiect de larg consum care se îmbracă pe corp. Îmbrăcămintea ocupă, în rândul celorlalte bunuri de larg consum, un loc special, deoarece ea reflectă cel mai prompt neîncetata evoluţie

a civilizaţiei materiale şi spirituale a societăţii contemporane.Permanenta evoluţie a civilizaţiei societăţii contemporane a determinat o varietate de produse şi modele care să satisfacă cerinţele

omului în funcţie de necesitate.Produsul de îmbrăcăminte (ca orice produs tehnologic) se realizează într-o succesiune de faze în care, ca obiect al muncii, cumulează o

multitudine de caracteristici de calitate, rezultate din cerinţele purtătorilor.Îmbrăcămintea este un articol vestimentar, folosit pentru a proteja corpul împotriva intemperiilor şi în scop estetic.Calitatea produselor de îmbrăcăminte devine tot mai mult factorul hotărâtor, un mijloc important de concurenţă şi un indicator esenţial de

apreciere a întregii activităţi desfăşurate la un moment dat de producător.În activitatea de pregătire tehnică a producţiei, proiectarea materiilor prime, materialelor şi modelelor este o etapă ce înglobează un

complex de lucrări pe două laturi: una creativă, alta tehnică finalizată cu obţinerea elementelor documentaţiei tehnice necesare introducerii în fabricaţie a noului produs.

Creşterea eficienţei în activitatea de pregătire tehnică a fabricaţiei necesită abordarea ştiinţifică a procesului de proiectare în care se implică intuiţia, experienţa, gustul estetic a creatorului.

Reperele principale sunt părţi componente ale îmbrăcămintei care nu pot lipsi din structura fizică a produsului, iar reperele secundare sunt părţi componente care pot lipsi din structura fizică a unui produs.

Tema aleasă pentru realizarea proiectului este „Tehnologii de confecționare a produselor vestimentare din ţesături”.Am ales această temă pentru a-mi demonstra competenţele tehnice, practice şi teoretice pe care le-am dobândit în anii de studii la

S.A.M, anul de completare şi respectiv anii de rută progresivă în domeniul confecţiilor textile.Lucrarea reflectă operaţia de asamblare a detaliilor, tipuri de cusături folosite la asamblarea detaliilor, precum şi organizarea locului de muncă.

  

Procesul confecţionării produselor vestimentare parcurge două etape principale: prelucrarea detaliilor şi asamblarea detaliilor. Operaţiile componente ale acestor etape sunt:

operaţii de îmbinare şi fixare a detaliilor operaţii de formare operaţii de presare operaţii de subţiere operaţii de întindere operaţii de aburire operaţii de netezire

 

CAPITOLUL I

 TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII ÎMBRĂCĂMINTEI

TEHNOLOGII DE ÎMBINARE ŞI FIXARE A DETALIILOR

Îmbinarea detaliilor, adică unirea a două, trei detalii presupune tehnologii variate, atât ca metodologie, cât şi ca utilaj. Astfel se deosebesc:

Îmbinări prin coasere Îmbinări prin lipire şi sudură  

ASAMBLAREA PRIN COASERE

Îmbinarea reperelor de produs cu ajutorul cusăturilor reprezintă conform statisticilor, aproximativ 80% din timpul de realizare a unui produs de îmbrăcăminte clasic.

Asamblarea prin coasere se realizează cu ajutorul cusăturilor, prin intermediul unuia sau mai multor fire de aţă de cusut care trec de o parte şi de alta a pieselor pe porţiunea de îmbinare, într-o ordine dată (care caracterizează felul cusăturii) cu ajutorul organelor de lucru ale maşinii de cusut care, participă la formarea cusăturii.

Maşinile de cusut asigură asamblarea prin cusături mecanice şi se pot grupa după mai multe criterii:•Din punct de vedere al modului de realizare a cusăturii:•Maşini de cusut simple, care realizează cusături de suveică (cusătura simplă din două fire)•Maşini de cusut speciale, care realizează cusături în lanţ, cusături de surfilat, cusături de încheiat - surfilat margini, cusături de acoperire, cusături ornamentale, de introdus elastic, de aplicat bentiţe, de brodat, de butoniere, de cusut nasturi.•Din punct de vedere a destinaţiei produsului, maşinile pot realiza:•Cusături de suveică (rigide) cu două fire, în zig-zag, paralele•Cusături elastice:

-în lanţ ( cu 1,2 sau mai multe fire)-de surfilat ( cu 1,2, 3 fire)-de încheiat - surfilat ( cu 3 sau mai multe fire)

•Cusături combinate-Cusătura simplă şi cusătura de surfilare-Cusătura în lanţ şi cusătura de acoperire-Cusături speciale - ascuns; coaserea butonierelor; coaserea nasturilor

Din punct de vedere a numărului de fire care participă la realizarea îmbinării, cusăturile pot fi cu: 1,2,3,4,5 sau mai multe fire

Din punct de vedere a modului de realizare a produsului, cusăturile pot fi:Cusături provizorii sau definitiveCusături rigide (folosite la asamblarea materialelor cu elasticitate redusă ( ţesătură) sau

elastice ( folosite la asamblarea materialelor cu elasticitate mare- tricot)Conform prevederilor din Master Specification DDD-S-751, sunt stabilite şase clase de asamblări

prin coasere:Asamblarea straturilor de material suprapuseAsamblarea materialelor cu margini suprapuseAsamblarea materialelor cu bordurăAsamblarea plată cu unirea marginilor cap la capFinisarea marginilor cu sau fără îndoire (surfilare)Ornamentarea materialelorÎn industria confecţiilor textile se utilizează frecvent patru tipuri de asamblări prin coasere:Suprapunere simplă a marginilor de materialSuprapunere simplă a marginilor şi surfilarea straturilor îndoiteAplicarea unui strat prin îndoireAplicarea straturilor cu margini îndoite

 

TERMOLIPIREA  

În etapele de prelucrare a reperelor pentru constituirea elementelor de produs şi apoi asamblarea în produs vestimentar, sunt utilizate materiale secundare pentru întărituri care au proprietăţi fizico- chimice variate şi permit realizarea unor îmbinări prin termolipire.

Prin termolipire, se realizează îmbinări nedetaşabile între materiale de natură diferită sau de aceeaşi natură.Avantajele eliminării asamblărilor convenţionale sunt multiple: aspect deosebit al asamblărilor, masă redusă a produsului vestimentar

şi randament crescut la confecţionare.Astăzi tehnologia lipirii îşi găseşte un câmp larg de aplicare în special la confecţionarea produselor de îmbrăcăminte exterioară.Această metodă nouă se aplică pentru confecţionarea pânzei de sacouri, executarea dosului de guler, executarea cusăturilor ascunse, capacelor de buzunare,benzilor cu adezivi etc.Produsele executate cu nouă tehnologie, sunt la fel de bune ca şi cele executate prin tehnologia clasică. Avantajul acestei metode este realizarea unei productivităţi sporite prin simplificarea unui mare număr de operaţii.În comparaţie cu îmbinarea prin coasere, îmbinarea prin lipire prezintă avantajul unei legături pe întreaga suprafaţă de contact a pieselor ce se asamblează.O îmbinare prin lipire este reprezentată prin două suprafeţe, din acelaşi material sau materiale diferite şi un strat intermediar - pelicula din material peliculogen, care are aderenţă pe ambele suprafeţe şi o rezistenţă mecanică proprie. Rezistenţa lipirii este dată de doi factori:Adeziunea, adică interacţiunea materialului adeziv cu materialul ce trebuie îmbinat;Coeziunea, adică interacţiunea particulelor de adeziv între ele (rezistenţa acestora în stare uscată)

La îmbinarea prin lipire se folosesc adezivi sub formă de soluţie sau dispersii, precum şi pelicule de anumite grosimi. Adezivii se prezintă sub formă lichidă, de pastă, granule, praf sau folie.

Adezivii sub formă de granule, folii, fibre termoplastice necesită în prealabil aplicarea temporară pe un alt material textil secundar prin intermediul unui liant.

Adezivii trebuie să prezinte următoarele caracteristici de bază:Să realizeze o bună adeziune a materialelorProprietăţile elastice ale adezivului să fie cât mai aproape de ale materialului textil, să formeze un ansamblu unitar la solicitările

exterioareSă prezinte stabilitate la acţiunea apei, a aburului şi a solvenţilor organiciSă aibă rezistenţă în timp la lumină, temperaturi scăzuteSă nu afecteze proprietăţile fiziologice ale produsului

  ASAMBLAREA PRIN PROCEDEE NECONVENŢIONALE

Îmbinarea detaliilor prin lipire este folosită la aplicarea pânzelor întăritoare la piepţi şi la gulere pentru sacouri, taioare, paltoane, la clape şi capace de buzunare, pe linia de terminare a detaliilor, la aplicarea unor benzi termocolante, la canturi, răscroituri, buzunare.

Din punct de vedere al modului în care se realizează, tehnologia lipirii poate fi cu:

Adezivi care lipesc la cald - termoadezivi

Adezivi care lipesc la rece - dintre care unii sunt solubili în apă sau în solvenţi organici

Lipire în prezenţa solventului cum ar fi derivaţii vinilici.

 

Metoda convenţională cu aplicarea întăriturii prin coasere implică parcurgerea următoarelor etape:

Fixarea integrală a pânzei vatir pe toată suprafaţa reperului faţă

Fixarea rosharului

Fixarea cantului cu bandă de confecţii

Fixarea benzii pentru îndoirea reverului

Fixarea reverului printr-o cusătură specială (efectuată manual)

Câteva împunsături manuale pentru fixarea pânzei vatir la stofă

Tighelul zig-zag la margini

 

Metoda neconvenţională cu aplicarea întăriturii prin termolipire ( termocolare) implică parcurgerea următoarelor etape:

Fixarea integrală a inserţiei cu pulberi termoadezive

Fixarea plastronului

Un alt exemplu de utilizare a termolipirii poate fi cel aplicat la materiale textile la care coaserea poate fi însoţită de încreţiri pe linia cusăturii.

 

 

SUDAREA 

Este o metodă specială de îmbinare prin puncte sau linii continue în cazul confecţionării unor produse vestimentare atipice. Sistemele de asamblare prin sudare funcţionează prin curenţi de înaltă frecvenţă, cu ultrasunete sau cu impulsuri termice.Coaserea materialelor textile sintetice adeseori este îngreunată prin încreţirea şi perforaţiile ce apar pe linia cusăturilor. Sudura poate contribui în mod pozitiv la îmbunătăţirea calităţii îmbinărilor, în special a foliilor PVC, impermeabile, spume poliuretanice sau materiale textile obţinute în amestec cu fire sintetice.Importanţa sudurii se poate aprecia şi prin aceea că în multe cazuri permite o reducere a timpului de execuţie cu 25....50% faţă de procedeul coaserii obişnuite, afară de faptul că nu se consumă aţă de cusut şi necesită o muncă cu calificare inferioară.Sudarea se execută la materiale termoplastice destinate articolelor tehnice, iar în produsele vestimentare, la haine de ploaie.Sudarea prin unirea a două suprafeţe ale unor materiale sintetice se poate face dacă se aduc în stare plastică cu ajutorul căldurii şi presiunii. Se pot suda numai materiale termoplastice. La temperaturi ridicate de altfel, materialele termoplastice se înmoaie, se topesc, devin vâscoase. Înmuierea, topirea-vâscozitatea se pot realiza prin mărirea treptată a temperaturii. Ridicarea temperaturii este permisă numai până la limita descompunerii chimice. Descompunerea acestor materiale este în funcţie de temperatură şi timp.Unele materiale pot fi încălzite în scurt timp la temperaturi ridicate fără a se descompune. Din punct de vedere al sudurii este cu atât mai avantajos cu cât diferenţa între temperatura de topire şi cea de descompunere este mai mare.În funcţie de sursa de căldură, se cunosc câteva procedee de sudură: Aer cald, sudură cu gazSudură prin frecareSudură cu ciocanul electricSudură cu ajutorul impulsului de căldurăSudură cu ajutorul curenţilor electrici de înaltă frecvenţăSudură cu ultrasuneteSudură cu raze laser

În prezent, în domeniul confecţiilor se utilizează sudura cu ciocanul electric, sudura cu impuls de căldură şi sudura cu ajutorul curenţilor electrici de înaltă frecvenţă.

CAPITOLUL II  

SUCCESIUNEA OPERAŢIILOR PENTRU REALIZAREA PRODUSELOR CU SPRIJIN PE LINIA UMĂRULUI

 

Etapa de asamblare a detaliilor însumează operaţiile de unire a tuturor detaliilor prelucrate.

Această etapă este în funcţie de sortimentele de îmbrăcăminte subţiri sau groase, de modelul confecţiilor, de tehnologiile de fabricaţie.

Operaţiile de unire a detaliilor se realizează prin cusătura tighel la îmbrăcămintea din ţesături (detaliile sunt surfilate în etapa de prelucrare) şi prin cusătura triploc la îmbrăcămintea din tricoturi, cusături ce încheie şi surfilează detaliile. La îmbrăcămintea căptuşită, rezervele de la cusături nu se surfilează, numai de la caz la caz, în funcţie de coeficientul de destrămare şi deşirare a materialului textil.

La îmbrăcămintea tip sport, la îmbrăcămintea de protecţie sau la cea de vară, asamblarea detaliilor se realizează prin cusături curate duble sau prin două tighele paralele, executate la maşina cu două ace şi două garnituri.

La bluza clasică pentru femei, la rochia clasică, operaţiile de asamblare se succed astfel:

Unirea spatelui cu piepţii pe linia umărului printr-o cusătură curată sau cusătură de încheiere, după care se surfilează rezervele.

Aplicarea gulerului respectându-se semnele de la rihtuit

Aplicarea mânecilor în răscroitura braţelor susţinându-se uşor capul de

mânecă

Executarea cusăturii de subraţ a mânecii şi în continuare a corsajului

Executarea şliţului şi a manşetei, dacă este cazul

Unirea corsajului cu fusta în cazul rochiei clasice şi aplicarea

fermoarului pe cusătura laterală

La îmbrăcămintea groasă şi semigroasă şi anume la taior,sacou, pardesiu pentru femei şi bărbaţi, operaţiile de asamblare se succed astfel:

• Unirea spatelui cu piepţii pe linia umărului, susţinându-se uşor spatele• Executarea cusăturii de subraţ• Unirea stofei cu căptuşeala pe linia tivului• Executarea şi fixarea tivului printr-o cusătură ascunsă sau prin termocolarea unei

benzi adezive• Aplicarea gulerului astfel: cu o cusătură în zig-zag se fixează dosul de guler peste

răscroitura gulerului de la sacou, respectându-se punctele de întâlnire şi cu o cusătură de închidere se uneşte faţa de guler cu faţa reverului. Faţa de guler dintre cela două cazuri se va uni cu căptuşeala, aplicându-se totodată şi agăţătorul

• Montarea mânecilor, se efectuează la maşina specială, începându-se de la semnul din răscroitura braţului, unde se aplică cusătura din faţă a mânecii, continuându-se pe sub braţ până la cusătura de pe cot a mânecii şi terminându-se cu capul de mânecă, care se susţine uşor, aplicându-se totodată, o şuviţă de stofă de 4 cm lăţime. Tot la capul de mânecă, sub aceasta, se aplică o şuviţă de vatelină, care va da mânecii un aspect plăcut. Se aplică perniţele pe linia de asamblarea mânecii la maşina specială, aşezând-o conform indicaţiilor.

• Montarea căptuşelii de mânecă la căptuşeala sacoului. La una din cusăturile căptuşelii se va lăsa o porţiune de 30 cm necusută,pe unde se va întoarce pe faţă produsul gata confecţionat. Ulterior se încheie această porţiune la maşina de cusut.

CAPITOLUL III 

SUCCESIUNEA OPERAŢIILOR PENTRU REALIZAREA PRODUSELOR CU SPRIJIN PE LINIA TALIEI 

Asamblarea pantalonului cuprinde operaţiile: 

Încheierea cusăturii laterale prin aplicarea unei cusături tighel la 0,8- 1cmÎncheierea cusăturii de la spate la partea superioarăMontarea beteliei se aplică la faţa şi spatele pantalonului, după ce au fost încheiate lateral şi la

spateDescălcarea cusăturilor cu maşina de călcatMontarea şliţului stâng şi a căptuşelii de betelie cu ajutorul maşinii simple de cusut. Înainte de

montare, căptuşeala de betelie se dublează cu întăriturăRihtuirea şi întoarcerea beteliei pe partea interioară a pantalonuluiFixarea beteliei prin însăilare cu maşina de însăilatFixarea căptuşelii cu un tighel simplu aplicat pe linia cusăturii betelieiÎncheierea cusăturilor interioareTerminarea cusăturii de la spate şi întărirea şliţului la capătDescălcarea cusăturii interioare şi de la spate şi fixarea prin călcareRihtuirea pantalonului la tiv şi marcarea liniilor de coasere cu foarfecele sau mecanizat cu

dispozitive de rihtuitManşeta pantalonilor se execută pe baza marcajului odată cu operaţia de rihtuit. Pentru

confecţionare, marginea inferioară se îndoaie în interior până la linia de marcaj. Pe această linie se coase o bandă de întărire, montată la o maşină de cusut cu două ace.

 

CAPITOLUL IV 

TIPURI DE CUSĂTURI FOLOSITE LA ASAMBLAREA DETALIILOR

Cusături rigide acestea au elasticitate redusă datorită structurii lor, fiind folosite la materiale cu elasticitate mică şi la detalii ce nu sunt supuse în timpul purtării solicitărilor de întindere.

Tighelul reprezintă cusătura de bază în confecţionarea îmbrăcămintei din ţesături şi se realizează cu maşina de tighel.

 

1.Tighelul este folosit în multe variante, după cum urmează:

Cusătura de încheiere se execută la circa 7-10 mm de marginea pieselor, iar rezervele de la cusături se surfilează sau se descalcă; este folosită la unirea detaliilor

Cusătura de îndoit-tivit se execută la terminarea detaliului, după ce rezerva a fost îndoită 5-50mm pentru tiv

Cusătura de fixare se execută de regulă pe faţa detaliului şi la diferite distanţe de marginea acestuia, constituind şi un ornament pentru produs

Cusătura dublă este formată din două tighele: unul în interior (de încheiere) şi altul în exterior (de fixare)

Cusătura franceză este tot o cusătură dublă, cu deosebirea că primul tighel se execută pe faţa materialului la 1-2 mm de margine, apoi detaliile sunt întoarse cu faţa în interior şi se execută cel de al doilea tighel

Cusătura rapidă este utilizată la îmbinarea detaliilor de cămăşi şi bluze. Rezerva de coasere se îndoaie de două ori, iar pe marginea ei se execută tighelul.

Cusătura în zig-zag se execută cu maşina de cusut zig-zag.

Cusătura prezintă o structură deosebită faţă de tighel şi anume, paşii au poziţie înclinată faţă de direcţia de coasere, ceea ce-i conferă un grad sporit de elasticitate.

Tighelul dublu este executat la maşina cu două ace şi două garnituri. Cusătura este utilizată la asamblarea detaliilor la confecţiile sport, de protecţie, la cămăşi pentru bărbaţi sau cu scopul de a forma o garnitură..

Cusături elastice. Acestea sunt executate cu maşini speciale, purtând chiar acelaşi nume, sunt formate prin împletirea unui fir până la nouă fire de aţă

 Cusătura în lanţ dintr-un fir se realizează prin împletirea unicului fir de aţă, debitat de ac.Cusătura în lanţ din două fire se obţine în urma împletirii firului de la ac cu firul de la apucătorCusătura Uberdec se realizează din trei fire, două debitate de cele două ace, ce formează două cusături în

lanţ dintr-un fir, iar al treilea debitat de apucător.Cusătura Triploc este executată tot din trei fire, unul de la ac, iar celelalte de la două apucătoare.Cusătura Flatloc se realizează din nouă fire debitate de patru ace şi cinci apucătoare.  Cusături speciale : butonierele, coaserea nasturilor, a cheiţelor, se efectuează pe principiul cusăturilor

enumerate ca, de exemplu: butonierelor se execută pe principiul cusăturii în zig-zag şi triploc, coaserea nasturilor pe principiul cusăturii în lanţ, din unul şi două fire sau în zig-zag.

  

mașina de cusut butonieremașina triploc

mașina de cusut nasturi

CAPITOLUL V 

PROCES TEHNOLOGIC DE CONFECȚIONARE 

Confecţionarea semifabricatelor şi transformarea lor în produse finite se fac la secţia de confecţionat.

Procesul tehnologic de confecţionare are ca scop stabilirea operaţiilor, ordinea în care se execută şi indicatorii tehnico – economici de fabricaţie.

Procesul tehnologic de confecţionare cuprinde totalitatea operaţiilor de transformare a semifabricatelor în produse finite. Procesul tehnologic se elaborează în cadrul serviciului tehnic şi face parte din pregătirea fabricaţiei.

Procesul tehnologic de confecţionare este alcătuit din:

Operaţii pregătitoare: rihtuirea, însemnarea, măsurarea, etc. Aceste operaţii există în toate etapele procesului tehnologic şi în toate procesele industriale.

Operaţii de coasere mecanizată: se efectuează cu maşini clasice şi speciale şi sunt utilizate la îmbinarea sau fixarea detaliilor.

Operaţiile de coasere manuală: însăilare, montat mâneci şi guler, sunt foarte restrânse în producţia industrială.

Operaţiile de tratare umidotermică: descălcare, presare, netezire, aburire, pot fi efectuate în toate etapele procesului de confecţionare şi diferă în funcţie de natura operaţiei.

Procesul tehnologic de confecţionare se întocmeşte sub formă de tabel, în componenţa căruia sunt cuprinse toate elementele tehnico- economice ale produsului proiectat.

Se folosesc notaţiile:

m- operaţie manuală

M- operaţie mecanizată

C- operaţie de călcare.

Procesul tehnologic de confecţionare cuprinde etapele de lucru cu operaţiile şi fazele de lucru care se desfăşoară în flux continuu.

Etapele de lucru din cadrul procesului de confecţionare sunt:

Prelucrarea detaliilor, în care fiecare detaliu principal se prelucrează separat şi se asamblează cu detaliile secundare ce-i aparţin.

Asamblarea detaliilor, în care detaliile principale se asamblează în vederea constituirii produsului confecţionat.

Finisarea produsului, în care produsul constituit prin asamblare este adus la forma, dimensiunile şi aspectul final.

CAPITOLUL VI  

ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ 

Un proces tehnologic de confecţionare implică existenţa unui sistem de fabricaţie, care să poată realiza produsul de îmbrăcăminte definit prin procesul tehnologic. Organizarea producţiei în secţia de confecţionare se bazează pe un anumit procedeu (sistem de organizare), care depinde de dezvoltarea şi de aplicarea tehnologiei moderne în producţie: alegerea sistemului de lucru este dependentă de sortimentul aflat în lucru şi de volumul producţiei.

Documentaţia tehnică trebuie să stabilească şi posibilităţile de realizare a transformărilor tehnologice pentru constituirea elementelor de produs şi apoi a produsului, prelucrările la repere elemente-produs vestimentar, fiind posibil de efectuat în mod succesiv sau în paralel.

Există diverse sisteme de lucru, caracterizate de avantaje şi dezavantaje; alegerea unuia este dependentă de particularităţile de model şi de nivelul de dotare tehnică:

 

Sistem de lucru individual în care, un produs vestimentar este confecţionat în întregime de un singur operator

 

Sistem de lucru pe bandă rulantă în care, procesul tehnologic trebuie să cuprindă toate operaţiile în succesiunea tehnologică stabilită, fiind necesar de asigurat concordanţa în timp între faze, operaţii şi locuri de muncă din cadrul unei operaţii; semifabricatele sunt transportate între operaţii pe o bandă rulantă.

 

 

Sistem de lucru Prod-Sincron în care, organizarea procesului tehnologic are loc pe faze, pe grup de operaţii şi zone de producţie (alimentarea cu repere/ semifabricate se face corespunzător prelucrărilor şi operaţiilor), fiind asigurată independenţa operatorului faţă de ritmul unităţii

 

Sistem de lucru în linii tehnologice în care, locurile de muncă sunt aşezate în ordinea fluxului, însă transportul între operaţii se asigură prin intermediul unui operator special, numit lansator, acesta cunoaşte tot procesul de confecţionare şi lansează în lucru produsul croit.

 

 

BIBLIOGRAFIE

•Gheorghe Ciontea – „Utilajul şi tehnologia meseriei” Editura „Ardealul” Cluj 1994•C. Stancu, M. Lucaci – „Tehnologia confecţiilor din ţesături şi tricoturi” ; Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1971•Gabriela Neagu, Simona Moisiu – „Utilaje şi tehnologii de profil”; Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti 2000•Gheorghe Ciontea- „Tehnologia confecţiilor textile şi calcule în confecţii”; editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1979•Cornelia Spanţu – „Tehnologii textile”; Editura Economică-Preuniversitaria, Bucureşti 2002•E. Iosif, G. Penciu- „Tehnologia textilă”; Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti•Romiţa Ţiglea Lupaşcu – „ Manual pentru cultură de specialitate” ; Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006•Reviste de specialitate, Internet