habermas - sfera publica si transformarea ei structurala
DESCRIPTION
Sfera publicaTRANSCRIPT
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Jurgen Habermas – Sfera publică şi transformarea ei
structurală
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Jurgen Habermas (n. 1927, Duseldorf, Germania)
Sociolog, filozof
Adept al teoriei critice, al raţionalismului, asociat cu şcoala de la Frankfurt
Domenii de interes: teoria socială, epistemologia, pragmatica, teoria politică
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Sfera publică şi transformarea ei structurală –Studiu asupra unei categorii a societăţii burgheze
Prima lucrare importantă a lui Habermass, publicată în 1962.
Tratează evoluţia sferei publice burgheze de la apariţie până la declin
Relevantă pentru înţelegerea mecanismelor de funcţionare şi de influenţare
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Public opinion ‐ Opinie publică: cu privire la preistoria acestui topos
Studiază perioada premergătoare cristalizării conceptului de „opinie publică”.
Opinie = judecată incertă, părere
Opinie = reputaţie, reprezentare în ochii „celorlalţi”
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Thomas Hobbes (1588‐1679)
Principala sa operă ‐ Leviatanul (1651)
Hobbes consideră că opinia este cu conştiinţa (morală).
Conştiinţa / opinia este privată, sfera publică este redusă la aparatul de stat.
Deşi nu au (încă) vreo influenţă politică, opiniile capătă o importanţă sporită.
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
John Locke (1632‐1704)
„Law of opinion” judecă virtuţile şi viciile.
Opinia se transformă din confesiune religioasă (ca la Hobbes) în opinie privată laicizată.
„Opinia” lui Locke nu este publică pentru că nu apare în dezbateri publice şi nici nu are funcţie politică.
Opinia este influențată nu de raţional ci de mentalităţi
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Pierre Bayle (1647 – 1706) şi enciclopediştii
Concepţia franceză a momentului este opusă celei engleze.
Legea filozofică = Regime de la Critique
Critica (bazată pe raison) se opune opiniei, văzută ca bazată pe prejudecăţi.
Critica este privată deşi împărtăşită public dar nu are influenţă politică (rolul acesta este lăsat satirei care, în Anglia duce la apariţia presei politice).
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Public Spirit
Opinion ‐> Public spirit ‐> Public Opinion
Richard Steele: public spirit (caracteristic indivizilor) ‐> general opinion (legată de atunci de presă)
Henry Bolingbroke: poporul „iluminat” (prin intermediul public spirit) condus de opoziţie trebuie să combată puterea coruptă
Public spirit este încă natural, bazat pe bun simţ dar capătă şi o latură raţională.
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Edmund Burke (1729 – 1797)
„Niciuna din părţile dreptului legislativ nu poate fi exercitată fără să se ţină cont de opinia generală a celor care trebuie guvernaţi. Această opinie generală este vehiculul şi organul atotputerii legislative.[…]Într‐o ţară liberă, fiecare consideră că îl priveşte personal ansamblul treburilor publice, că are dreptul să‐ţi formeze despre ele o opinie şi să şi‐o exprime.”
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Franţa la jumătatea secolului XVIII – Fiziocraţii
Opinion publique: părere a poporului bazată fie pe tradiţii şi bun simţ fie pe critică‐ideologie.
Fiziocraţii consideră că opinia publică provine de la un public iluminat, este transformată prin discuţii critice în sfera publică devenind o opinie „adevărată”.
Opinia publică nu are putere legislativă dar începe să joace un rol politic.
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Jean‐Jacques Rousseau (1712‐1778) şi Revoluţia franceză
Pentru Rousseau, opinia publică trebuie să fie suveranul.Voinţa generală: un consens al inimilor, nu al argumentelorOpinia publică trebuie controlată: ca factor de control social de către cenzor, ca forţă legislativă prin intermediul legislatorului.Conceptul de opinie publică: polarizat între critica fiziocraţilor şi sufletele bune văzute de Rousseau.Constituţia revoluţionară din 1791 uneşte cele două aspecte într‐un stat parlamentar condus de poporul suveran.Funcţia politică a sferei publice este garantată.
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Jeremy Bentham (1748‐1832)
Sprijinind eforturile Constituantei franceze, Bentham studiază legătura dintre opinia publică şi principiul publicităţii.
Caracterul public al dezbaterilor parlamentare asigură controlul asupra legislativului şi informarea privind dorinţele poporului (suveran)
Publicitatea dezbaterilor oferă publicului informaţiile necesare formării unei opinii publice.
Relaţii Publice – Fundamente ştiinţifice
Conceptul de opinie publică pe teritoriile germane
Friedrich Georg Forster: în perioada Revoluţiei franceze, conceptele de opinie publică sau de spirit public erau practic necunoscute germanilor.
Aceste concepte, cristalizate deja în Franţa şi Anglia, sunt importate şi preluate de Wieland care serveşte de inspiraţie Romanticilor în timpul Războaielor de eliberare.
Echipa 1 Alexandra BanceaAlexandra Bucur
Vlad BucurAlexandru Cătănoiu
Bogdan DumitruCătălina Huţanu
Doru Niculae