i ssm 11 acordarea primului ajutor

8/15/2019 I SSM 11 Acordarea Primului Ajutor

1/20

PREZENTA DOCUMENTAŢ IE ESTE PROPRIETATEA UNIVERSIT ĂŢ II „VASILE ALECSANDRI” DIN BAC ĂU. MODIFICAREA, MULTIPLICAREA SAU DIFUZAREA ACESTEIA F Ă R Ă APROBAREA SCRIS Ă A EMITENTULUI

ESTE INTERZIS Ă , CONFORM LEGII 8/1996.

- Document controlat -

F 01.07/Ed.1

U N I V E R S I T A T E A „ V A S I L E A L E C S A N D R I “

D I N B A C Ă U

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

COD: I-SSM-11

INSTRUCŢ IUNE

RECTOR,PROF.UNIV.DR.ING. VALENTIN NEDEFF

Prenumele şi numele Semnătura

Departamentul de Management Şef lucr. dr. ing. Mirela PANAINTE

Elaborat Ing. Neculai SIMION

Avizat Ing. Ioan-Ciprian DRUGĂ

EDIŢIA: 1 REVIZIA: 0 1 2 3 4 5 EXEMPLAR NR.:

Intr ă în vigoare începând cu data de 25.03.2010, prin aprobarea în Ședința Senatului

Universității „Vasile ALecsandri” din Bacău.


2/20

INSTRUCŢIUNECod document

I-SSM-11

Pag./Total pag. 1/17 Data 25 03 2010


Ediţ ie/Revizie 1/ 0 1 2 3 4 5

F 03.07/Ed.1 Fi şier SIM/I/I-SSM-11

1. SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE

Organizarea activităţ ii de acordare a primului ajutor este deosebit de importantă. Printr-oacţ iune ordonată, competentă şi f ăr ă gesturi inutile se câştigă timp preţ ios, element deseoriesenţ ial pentru salvarea vieţ ii victimelor.

2. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

- Legea nr. 319/ 14.07.2006 – Legea securităţ ii şi sănătăţ ii în muncă;- H.G. nr. 1425/ 11.10.2006 – pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor Legii securităţ ii şi sănătăţ ii în muncă nr. 319/ 2006.

3. DEFINIŢII ŞI ABREVIERI

Urgenţă – starea de alterare gravă a sănătăţ ii organismului apărută în urma acţ iunii unuifactor brutal sau orice afecţ iune care ameninţă viaţ a persoanei respective.

Primul ajutor – un complex de măsuri de urgenţă, care se aplică în cazuri de accidente înaintea intervenţ iei cadrelor medicale.

4. DESCRIEREA ACTIVITĂŢII

4.1. Organizarea activităţii de acordare a primului ajutor În momentul în care se intervine pentru salvarea victimelor unui eveniment trebuie

respectate următoarele principii:- victima nu se deplasează de la locul evenimentului decât în cazul în care situaţ ia din

teritoriul respectiv continuă să fie periculoasă pentru victimă sau/şi pentru cel careacordă primul ajutor!

- primul ajutor se acordă la locul accidentului!- în primul rând se evaluează gravitatea stării victimei şi după această evaluare se

alertează imediat ambulanţ a !Ţinând cont de aceste principii este bine ca intervenţ ia să se desf ăşoare în următoarea

succesiune:1. Izolaţ i zona, îndepărtaţ i curioşii (evitaţ i creşterea numărului de victime)!

2. Degajaţ i accidentatul!3. Acordaţ i primul ajutor!4. Chemaţ i ambulanţ a !5. Supravegheaţ i victima şi continuaţ i, dacă este nevoie, să-i acordaţ i primul ajutor

până la sosirea ambulanţ ei!

4.1.1. Izolarea zoneiPrima preocupare pe care trebuie să o aveţ i este să îndepărtaţ i curioşii. Pentru aceasta

cel mai bine ar fi ca salvatorul să aibă un colaborator.

4.1.2. Degajarea accidentatului

Se vor îndepărta obiectele tari şi ascuţ ite care pot r ănii accidentatul, se vor deschideferestrele, se vor desface nasturii de la gât, cravata, centura.


3/20


I-SSM-11





Accidentatul va fi menajat la maximum. Se vor evita gesturile brutale şi deplasarea lui

excesivă. Scoaterea accidentatului se va face cu cea mai mare blânde ţ e, procedându-se ladegajare prin eliberarea metodică, la nevoie cu sacrificarea materialelor ce îl acoper ă.Dacă trebuie să deplasaţ i o victimă a unui accident nu uitaţ i că aceasta poate avea o

fractur ă de coloană vertebrală!Din acest motiv, deplasarea victimei trebuie f ăcută în aşa fel încât coloana vertebrală să

fie menţ inută dreaptă. În caz contrar, manevrele necontrolate efectuate de dumneavoastr ă potsă agraveze starea pacientului prin lezarea măduvei spinării. Aceste manevre se pot solda cuparalizii ireversibile sau chiar cu moartea victimei.

Degajarea accidentatului se face având în vedere următoarele precauţ ii:- se urmăreşte menţ inerea permanentă a coloanei vertebrale în linie dreaptă (cap-

gât-trunchi), pentru a evita lezarea măduvei spinării în cazul unei fracturi de

coloană;- în cazul unei fracturi închise membrul fracturat se menţ ine în poziţ ia găsită, f ăr ă a încerca punerea în poziţ ie normală;

- în cazul fracturilor închise se evită manevrele inadecvate pentru a nu letransforma în fracturi deschise.

Atenţ ie! Niciodată nu trebuie încercată, în cadrul primului ajutor, reducerea fracturii(reaşezarea oaselor în poziţ ie naturală), deoarece un nespecialist poate produce leziunisuplimentare.

Este interzisă exercitarea de tracţ iuni asupra păr ţ ilor vizibile (membre, cap) şi a hainelorpentru degajarea accidentatului.

După degajare, victima va fi întinsă cu blândeţ e pe o pătur ă sau pe nişte haine.

4.1.3. Acordarea primului ajutorDupă ce aţ i degajat victima trebuie să aveţ i imediat în vedere controlarea funcţ iilor vitale

ale acesteia. Concret, trebuie să decideţ i rapid dacă victima este conştientă, dacă respir ă şidacă circulaţ ia sângelui este menţ inută.

Pentru aceasta procedaţ i în felul următor:a) Verificaţ i starea de conştienţă!

În acest scop încercaţ i să vedeţ i dacă victima poate r ăspunde la întrebăriledumneavoastr ă (ce s-a întâmplat?, cum vă simţ iţ i?, ce vă doare?). În timp ce îi adresaţ i aceste întrebări puneţ i mâinile dumneavoastr ă pe umerii victimei şi mişcaţ i-o uşor.

Dacă nu vă r ăspunde la întrebări atunci încercaţ i să vedeţ i dacă victima reacţ ionează la

durere.

Pentru aceasta încercaţ i să-i provocaţ i mici dureri strângând-o de vârfurile degetelor sau,pur şi simplu, ciupind-o de ureche.


4/20


I-SSM-11





Dacă victima reacţ ionează la întrebările dumneavoastr ă sau la provocarea de dureri

atunci ea este conştientă. În această situaţ ie victima are respiraţ ia şi circulaţ ia sângelui păstrată.Dacă victima este conştientă faceţ i un inventar al leziunilor pe care aceasta le are

(fracturi, r ăni, etc) şi, după această evaluare, alertaţ i ambulanţ a prezentând constatăriledumneavoastr ă privitoare la starea accidentatului.

Evaluaţ i apoi periodic starea acesteia până la sosirea ambulanţ ei.Dacă victima nu a reacţ ionat la întrebări sau la durere atunci înseamnă că starea ei de

conştienţă nu mai este păstrată.Dacă victima nu este conştientă trebuie să acţ ionaţ i rapid în următoarea succesiune:b) Solicitaţ i ajutor!Dacă veţ i constata că victima nu este conştientă atunci solicitaţ i imediat ajutorul altor

martori ai accidentului; nu uitaţ i că este mai uşor ca primul ajutor să fie acordat de două sau maimulte persoane decât de către una singur ă!c) Eliberaţ i căile respiratorii ale victimei!

În cazul în care accidentatul are mandibula şi maxilarul încleştate, se încearcă deschiderea cavităţ ii bucale prin introducerea cu mişcări blânde a deschizătorului de gura, cupartea ascuţ ită înainte; piesa bucodentar ă se va introduce în cavitatea bucală astfel încât jumătate să r ămână în afara cavităţ ii bucale.

În continuare se încearcă prin mişcări rapide, dar nu brutale, eliberarea căilor respiratorii. În acest scop scoateţ i toate corpurile str ăine aflate în gura accidentatului (resturi de

îmbr ăcăminte, pământ, protezele dentare mobile, etc).Dacă şi numai dacă sunteţ i siguri că victima nu a suferit un traumatism al coloanei

cervicale (a gâtului) care să fi produs fractura coloanei vertebrale la nivelul gâtului atunci faceţ iextensia capului.

Pentru aceasta, puneţ i o mână pe fruntea victimei în timp ce cu 2-3 degete ale celeilaltemâini aşezate sub bărbie ridicaţ i capul „pe spate” ca în imaginea de mai jos.

d) Controlaţ i existenţ a respiraţ iei victimei!Ţinând capul victimei în extensie (ridicat „pe spate”), apropiaţ i-vă cu urechea de gura

acesteia în timp ce privirea dumneavoastr ă este îndreptată spre pieptul accidentatului. În felulacesta aveţ i posibilitatea să îi auziţ i respiraţ ia, să o simţ iţ i cu pielea obrazului dumneavoastr ă şi în acelaşi timp să vedeţ i eventual mişcările respiratorii ale pieptului accidentatului.

e) Controlaţ i existenţ a circulaţ iei sângelui! Această manevr ă se execută prin căutarea pulsului la artera carotidă. Artera carotidă se

poate palpa pe partea laterală a gâtului, la 2-3 cm. distanţ a de cartilajul tiroid (mărul lui Adam). Căutaţ i pulsul la artera carotidă atât pe partea dreaptă cât şi pe partea stângă a gâtului.


5/20


I-SSM-11





În urma acestei evaluări a funcţ iilor vitale ale accidentatului, vă puteţ i afla în una dinurmătoarele trei situaţ ii:- Victima are respiraţie şi are puls:

În aceasta situaţ ie aşezaţ i victima în poziţ ie de siguranţă (vezi figura).

Aceasta constă în aşezarea accidentatului astfel:- decubit lateral;- cu capul într-o parte;- capul sprijinit pe faţ a dorsală a mâinii de deasupra;- cu membrul inferior de dedesubt în extensie şi cel de deasupra în flexie.

Această poziţ ie vă asigur ă libertatea permanentă a căilor respiratorii ale victimei. În acest

mod, spre exemplu, chiar dacă accidentatul va avea vărsături, această poziţ ie va excludeposibilitatea ca vărsătura să fie aspirată în căile respiratorii.Nu uitaţ i! La o persoană în stare de inconştienţă, lăsată să zacă culcată pe spate, există

riscul ca baza limbii să „cadă” în faringe, fapt care va avea drept consecinţă asfixierea victimei!Pentru menţ inerea căilor respiratorii libere se pot folosi:- pipa faringiană (GUEDEL) care poate produce iritaţ ie faringiană, ceea ce declanşează

un reflex de vomă;- piesa bucodentar ă - deschizătorul de gur ă, care nu declanşează reflexul faringian.După ce aţ i aşezat victima în poziţ ie de siguranţă, chemaţ i ambulanţ a!- Victima nu respir ă dar are puls (stop respirator!)Dacă accidentatul nu respir ă (dar are puls) începeţ i imediat ventilaţ ia artificială (respiraţ ie

gur ă la gur ă).Pentru aceasta procedaţ i în felul următor:- aşezaţ i capul victimei în extensie, aşa cum s-a menţ ionat anterior;- pensaţ i nasul victimei între degetul ar ătător şi degetul mare al mâinii dumneavoastr ă

care a fost amplasată anterior pe fruntea accidentatului;- aplicaţ i batista salvatorului pe faţ a accidentatului conform figurii de mai jos;


6/20


I-SSM-11





- ridicaţ i bărbia victimei cu 2-3 degete;

- prin intermediul batistei salvatorului fixaţ i-vă etanş gura de gura victimei şi insuflaţ i aer în caile respiratorii;- după fiecare insuflare desprindeţ i-vă gura de gura victimei şi permiteţ i acesteia să

expire;- reluaţ i o nouă insuflare după ce toracele a revenit la poziţ ia iniţ ială.

Faceţ i 10 ventilaţ ii artificiale după care anunţ aţ i ambulanţ a! Continuaţ i ulterior ventilaţ iaartificială până la sosirea ambulanţ ei!

- Victima nu respir ă şi nu are puls (stop cardiac şi respirator!) Această situaţ ie este de gravitate deosebită.Trebuie să reţ ineţ i faptul că, în cazul apariţ iei stopului cardiorespirator, şansa de a

reanima victima numai prin for ţ ele dumneavoastr ă este foarte redusă. De aceea, primul lucru pe

care trebuie să îl faceţ i când constataţ i absenţ a respiraţ iei şi a pulsului este să solicitaţ i imediatajutor şi să chemaţ i ambulanţ a. Sarcina dumneavoastr ă este ca, în continuare, să încercaţ i să menţ ineţ i funcţ iile vitale ale victimei (respiraţ ia şi circulaţ ia sângelui) până la sosirea echipajuluiambulanţ ei care, prin dotarea tehnică de care dispune şi prin pregătirea specială pentru astfelde situaţ ii, poate acţ iona eficient.

Menţ inerea funcţ iilor vitale se va face prin respiraţ ie artificială şi prin masaj cardiac externdupă cum urmează:- executaţ i două ventilaţ ii gur ă la gur ă după tehnica expusa mai sus;- căutaţ i punctul de presiune (deci punctul în care se va executa masajul cardiac extern)

aşa cum este indicat în figura de mai jos;- pentru aceasta fixaţ i-vă un deget pe marginea cutiei toracice şi mişcaţ i degetul de-a

lungul acestei margini până simţ iţ i capătul inferior al osului pieptului (apendicele xifoid);- deasupra acestui reper aşezaţ i încă două degete;

punctul de presiune se va află, în acest moment, deasupra reperului format de aceste două degete;

- aşezaţ i podul unei palme în punctul de presiune;- aşezaţ i cealaltă palma peste palma fixata în punctul de presiune;


7/20


I-SSM-11





- comprimaţ i toracele victimei prin mişcări ferme executate cu greutatea corpului

dumneavoastr ă aplicata din umeri, în lungul braţ elor (vezi figura următoare).Atenţie! Comprimarea toracelui victimei trebuie f ăcut astfel încât sternul (osul pieptului)să se înfunde cu 4 - 6 cm.

- continuaţ i aplicarea măsurilor de resuscitare în succesiune 2 la 15, adică 2 ventilaţ iiurmate de 15 compresii toracice, s.a.m.d.

- în cazul în care resuscitarea este executată de două persoane, atunci una dintreacestea se va ocupa de ventilaţ ie, timp în care cea de-a doua va face masajul cardiac. Înaceasta situaţ ie succesiunea va fi de 1 la 5 (o ventilaţ ie, 5 compresii toracice, s.a.m.d.).

Nu întrerupeţ i măsurile de reanimare decât în momentul în care pacientul este preluat de

către personalul ambulantei!Respiraţ ia artificială prin acţ iune externă:

- metoda Silvester: bolnavul aşezat în decubit dorsal (pe spate), sub regiunea cervicală se introduce un sul de pânză, pernă pentru ca toracele să fie pe un plan superiorcapului. Se eliberează de orice legătur ă din jurul corpului bolnavului şi capul se întoarce într-o parte, pentru a împiedica căderea limbii. Salvatorul se aşează la capulbolnavului şi-l apucă de antebraţ e, aproape de articulaţ ia cotului. În timpul inspiratorse aduc membrele superioare ale bolnavului lateral şi înapoi, până ce acestea ajungsă fie întinse paralel de-lungul capului. În timpul expiraţ iei mişcarea se execută la fel,dar în sens invers, ajungând cu antebraţ ele flectate pe torace executându-se opresiune puternică a braţ elor. Această metodă fiind obositoare, este bine să se facă

de către două persoane, aceste mişcări fiind executate sincron la comandă. Ritmul deexecutare 18-20 respiraţ ii pe minut.

- metoda Schaefer: (indicată în înec) victima se aşează pe sol, în decubit ventral, cufruntea sprijinită pe mâinile flectate. Un sul este aşezat sub epigastrul bolnavului.Reanimatorul stă călare pe coapsele victimei în genunchi. Expiraţ ia: se apasă cuambele mâini, cu toată puterea, cu toată greutatea, pe bazele hemitoracelui.Respiraţ ia: revenire la poziţ ia iniţ ială. Ritm: 16-18 respiraţ ii pe minut.

4.1.4. Obstrucţia căilor aeriene cu un corp str ăin În unele cazuri un corp str ăin poate obstrucţ iona par ţ ial căile aeriene, iar în alte cazuri

total. În obstrucţ iile par ţ iale, victima poate avea o respiraţ ie suficienţă sau insuficientă. Dacă respiraţ ia este suficientă, pacientul poate fi capabil să tuşească în for ţă prezentând respiraţ iişuier ătoare între accesele de tuse. Atâta timp cât există o respiraţ ie suficientă, victima trebuie


8/20


I-SSM-11





încurajată să tuşească pentru a îndepărta corpul str ăin f ăr ă nici un ajutor. În cazul unei respiraţ ii

insuficiente se indică o intervenţ ie energică fiind posibil ca tocmai limba să ţ ină blocate căilerespiratorii. Victima prezintă o insuficienţă respiratorie acută, tuse slabă insuficientă şi unzgomot de tonalitate înaltă la inspir. Această situaţ ie poate duce la pierderea cunoştinţ ei şi ladeces, de aceea trebuie acţ ionat ca şi în cazul obstrucţ ie complete a căilor aeriene. În această ultimă situaţ ie este incapabil să respire, să vorbească şi să tuşească, cuprinzându-şi gâtul înmâini. Trebuie recunoscut acest gest, el reprezentând semnul universal al sufocării, obstrucţ ieicomplete a căilor aeriene. Ca în toate urgenţ e medicale, primul pas pe care trebuie să-l faceţ ieste acela de a evalua situaţ ia.

Primul ajutor constă în efectuarea compresiilor abdominale, tehnică denumită „manevraHeimlich”. Manevra are rol de a declanşa o tuse artificială care va determina eliminarea corpuluistr ăin. Dacă pacientul este în picioare, aşezaţ i-vă în spatele lui şi cuprindeţ i-ii mijlocul cu

ambele braţ e. Pumnul uneia din mâini plasaţ i-l pe abdomenul pacientului la mijlocul distanţ eidintre ombilic şi capătul inferior al sternului. Niciodată pumnul nu se va plasa pe coaste.Cuprindeţ i pumnul cu cealaltă mână şi comprimaţ i abdomenul victimei cu putere direcţ ionândmişcarea spre „în sus”. Fiecare compresiune va fi f ăcută cu scopul de a elimina corpul str ăin.

Manevrele vor fi repetate până ce corpul str ăin a fost eliminat sau victima devineinconştientă. În acest ultim caz, culcaţ i uşor victima pe o suprafaţă plană pe spate. Îngenunchiaţ i deasupra victimei având genunchii de o parte şi de alta a corpului acesteia, astfel încât podul palmelor dumneavoastr ă să atingă comod zona abdominală a victimei. Localizaţ ivârful sternului victimei cu degetul mijlociu al uneia dinte mâini şi buricul cu degetul mijlociu alceleilalte mâini. Făr ă a schimba poziţ ia, aşezaţ i mâna de la stern astfel încât podul palmei să cadă chiar deasupra ombilicului. Plasaţ i cealaltă mână deasupra, asiguraţ i-vă că degetele sunt

paralele cu linia mediană a corpului. Păstraţ i degetele ridicate sau strânse pentru a vă asiguracă presiunea va fi exercitată numai prin podul palmelor. Apăsaţ i deasupra rapid, într-o serie de 6până la 10 apăsări distincte, fiecare cu intenţ ia dislocării obstacolului. Fiecare din seriile de 6până la 10 apăsări este urmată de încercări de ventilare a plămânilor şi apăsările se întrerupdacă se obţ ine eliberarea căilor respiratorii.

Atenţ ie! Manevrele de prim-ajutor:- compresii (apăsări abdominale – manevra Heimlich);- compresii/apăsări pe torace;- explorarea şi scoaterea cu degetele a obiectului str ăin din gur ă;- ventilarea plămânilor

pot fi periculoase şi ele nu trebuie niciodată exersate pe persoane sănătoase. Practica, învăţ area şi exersarea se face numai pe manechine.

4.1.5. Cum anunţăm ambulanţa? Apelul telefonic este apel unic „112”. În momentul în care solicităm intervenţ ia ambulanţ ei trebuie să furnizăm următoarele

informaţ ii absolut necesare:a) Unde s-a petrecut accidentul (adresa exactă şi puncte de reper);b) Ce s-a întâmplat;c) Câţ i r ăniţ i sunt;d) De unde se dă alarma (numele persoanei care solicita intervenţ ia ambulanţ ei, adresa şi

numărul de telefon).


9/20


I-SSM-11





4.2. Oprirea hemoragiilor

Scurgerea sângelui în afara vaselor sanguine se numeşte hemoragie. Putem deosebimai multe feluri de hemoragii:a) Hemoragii externe - în care sângele se scurge în afara organismului datorită

secţ ionării unor vase de sânge. În funcţ ie de vasele care au fost secţ ionate, putem deosebi:- hemoragii arteriale, în care sângele, de culoare roşu-aprins, ţ âşneşte într-un jet sacadat,

în acelaşi ritm cu pulsaţ iile inimii;- hemoragii venoase, în care sângele, având culoarea roşu-închis, curge lin, continuu;- hemoragii capilare, în care curgerea sângelui se observă pe toată suprafaţ a r ănii, având

o intensitate redusă.b) Hemoragii interne - în care sângele ce curge r ămâne în interiorul organismului (ex.: în

cavitatea abdominală, ete.).

În funcţ ie de cantitatea de sânge pierdută, putem distinge:a) Hemoragii mari, mortale, când se pierde mai mult de jumătate din cantitatea totală de

sânge; b) Hemoragii mijlocii, când se pierde 1/3 din cantitatea totală de sânge;c) Hemoragii mici, când se pierde o cantitate de 500-600 ml. de sânge.Hemoragiile externe şi cele exteriorizate sunt uşor de recunoscut.Hemoragiile interne sunt însoţ ite de o serie de semne prin care se pot bănui şi

diagnostica. Aceste semne sunt: ameţ eala, creşterea numărului de bătăi ale inimii pe minut,creşterea numărului de respiraţ ii pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arterială scade mult sub cifra normală. Bolnavul este neliniştit, palid, vorbeşte repede, are transpiraţ ii recişi prezintă o sete intensă.

Oprirea unei hemoragii se numeşte hemostază.Hemostaza se poate realiza în mod natural sau artificial. Hemostaza naturală se

datorează capacităţ ii sângelui de a se coagula în momentul în care a venit în contact cu mediulexterior. Acest fel de hemostază se produce în cazul unor hemoragii mici, capilare, în careintensitatea curgerii sângelui este mică. În cazul unor hemoragii mai mari este nevoie de ointervenţ ie specială pentru oprirea sânger ării.

Oprirea rapidă şi competentă a unei hemoragii este una din acţ iunile decisive caretrebuie executată de către cel care acorda primul ajutor.

Cel mai simplu mod de a face o hemostază provizorie este aplicarea unui pansamentcompresiv. Câteva comprese aplicate pe plagă, o bucată de vată şi un bandaj ceva mai strânssunt suficiente pentru a opri o sângerare medie.

Dacă hemoragia nu se opreşte, vom face imediat comprimarea vasului prin care curgesângele. În hemoragia arterială, comprimarea se face într-un punct situat cât mai aproape derană, între aceasta şi inimă, deoarece trebuie oprită ieşirea sângelui care vine de la inimă prinvasul deschis. Aceste puncte sunt prezentate în figura următoare.


10/20


I-SSM-11





Pentru realizarea hemostazei la nivelul membrului superior, compresiunea manuală se va

realiza la nivelul:- fosei supraclaviculare (pct. a), la mijlocul marginii posterioare a claviculei, princomprimarea arterei subclaviculare pe planul dur al primei coaste;

- şanţ ului brahial intern (pct. b), prin comprimarea arterei humerale, pe planul durreprezentat de diafiza humerusului;

- plicii cotului (pct. c), în şanţ ul bicipital intern, prin comprimarea arterei humerale, înaintede bifurcarea sa în artera ulnar ă şi artera radială;

- zonelor laterale şi mediale ale feţ ei anterioare a articulaţ iei pumnului (pct. d), undeartera radială şi artera ulnar ă pot fi comprimate eficient pe oasele subiacente (radius şi ulnă).

Hemostaza prin compresiunea manuală la membrul inferior poate fi realizata la nivelul:- feţ ei artero - interne a coapsei (pct. e), imediat sub arcada inghinală, prin comprimarea

arterei femurale pe planurile subiacente;- feţ ei posterioare a articulaţ iei genunchiului (pct. f), prin comprimarea arterei poplitee;- feţ ei dorsale a labei piciorului (pct. g), prin compresiunea realizată pe artera pedioasă.Comprimarea vaselor se face mai bine în locurile în care sunt mai aproape de un plan

osos şi se poate face direct, cu degetul sau cu toată palma, însă numai pentru o hemostază descurtă durată.

În cazul în care nu se poate menţ ine comprimat vasul un timp îndelungat, se recurge laaplicarea garoului. Garoul este un tub sau o bandă elastică. Acesta realizează o compresieconcentrică a păr ţ ilor moi, care la rândul lor exercită o compresie circular ă cu închiderea vaselorde sânge.

Pentru a favoriza compresiunea pe pachetul

vascular se aplica sub garou o faşă de tifon (figuraalăturată) sau un obiect dur, cu axul mare orientat paralelcu axul vascular al membrului.

Din acest moment toată circulaţ ia sângelui dincolode garou încetează, toate ţ esuturile situate în regiunearespectivă ne mai primind oxigen şi ne mai fiind hr ănite.Pentru aceste motive menţ inerea unui garou nu poatedepăşi o or ă, timp în care accidentatul trebuie să ajungă lao unitate medicală.

Ori de cate ori se aplică un garou, trebuie să se noteze ora şi data la care a fost puspentru evitarea unor accidente grave din cauza lipsei de sânge din zona de sub garou.

Dintre hemoragiile exteriorizate, cea mai uşor de oprit este hemoragia nazală (epistaxisul). Victima trebuie aşezată pe un scaun, cu capul înclinat pe spate, sprijinit de spătarşi departe de surse de căldur ă. I se va scoate cravata şi i se vor desface legăturile din jurulabdomenului. Dacă epistaxisul este mic, se opreşte spontan sau prin simpla apăsare a aripiinazale respective. Această apăsare se poate face şi după ce, în prealabil, s-a introdus în nar ă un tampon de vată îmbibat cu soluţ ie de apa oxigenată sau de antipirină.

Nu trebuie să ne gr ăbim cu scoaterea tamponului. În acest mod putem opri sângerarea încirca 5-10 minute.

Bolnavii care prezintă hemoragii exteriorizate, altele decât cele nazale, trebuie imediatculcaţ i şi lăsaţ i liniştiţ i. Se va chema de urgenţă medicul.

Bolnavii la care se bănuie o hemoragie internă trebuie bine înveliţ i, încălziţ i cu sticle cuapă caldă la mâini şi la picioare şi li se va da să bea ceaiuri dulci. Intervenţ ia medicului estestrict necesar ă.


11/20


I-SSM-11





4.3. Pansarea r ănilor

De felul în care am f ăcut primul pansament depinde modul de vindecare al r ănii. Pentrutratarea corecta a unei r ăni se procedează în modul următor:

Dezinfectarea mâinilor. dezinfectarea mâinilor salvatorului se face prin spălarea cu apă şisăpun de 2-3 ori şi apoi ştergerea cu şervetele cu soluţ ie dezinfectantă.

Uscarea mâinilor se face prin scuturarea acestora; în continuare se recomanda folosireamânuşilor în timpul tratamentului local pentru a evita contaminarea salvatorului cu bolitransmisibile prin sânge (cum sunt hepatita virală B şi SIDA).

Oprirea hemoragiei. Se face cu ajutorul mijloacelor cunoscute (garou, comprese sterile) în funcţ ie de intensitatea şi locul hemoragiei.

Controlul r ănii. Rănitul va fi dezbr ăcat sau se vor tăia hainele în zona r ănii cu foarfecă cu

vârfuri boante pentru a se putea aprecia locul unde se afla rana, întinderea şi aspectul ei; dacă este necesar se va înlătura părul, prin taiere, dinspre rană spre exterior; părul va fi apucat însmocuri mici, care vor fi tăiate individual, pentru a nu cădea fire de păr în rană; umezirea păruluiajută mult la efectuarea acestei operaţ ii.

Cur ăţ area r ănii. Aceasta se face în mai multe etape:- se cur ăţă pielea din jurul r ănii cu batiste cu soluţ ie dezinfectantă sau cu un tampon

îmbibat în soluţ ie de alcool iodat;- se cur ăţă rana cu un tampon de tifon (niciodată vată - poate lăsa scame în rană)

înmuiat într-un dezinfectant slab - apă oxigenată sau rivanol.Spălarea r ănii se face întotdeauna dinspre interior către exterior.- îndepărtarea corpurilor str ăine se face cu ajutorul lichidelor - prin spălarea r ănii cu apă

oxigenată din abundenţă. Apa oxigenată se obţ ine prin dizolvarea a 8-10 comprimate de perogen în 100 ml apă.

Soluţ ia astfel obţ inută se foloseşte imediat.Dezinfectarea r ănii. Aceasta se face cu un tampon de tifon îmbibat într-un dezinfectant

slab - rivanol, apă oxigenată, prin tamponare uşoar ă sau prin turnarea soluţ iei direct pe rană.Se face dezinfectarea tegumentului din jurul r ănii (~15 cm) prin badijonarea cu un

tampon de tifon îmbibat cu alcool iodat. Atenţ ie! Niciodată nu se aplică alcool iodat pe rană, acesta provocând necroza (arderea)

ţ esuturilor. Nu se pun pe rană gr ăsimi sau unguente!După cur ăţ area şi dezinfectarea r ănii şi a tegumentului din jur se poate începe pansarea.

Executarea pansamentului.- se aplică peste rană câteva comprese sterile, în aşa fel încât suprafaţ a r ănii să fie

complet acoperită (4-5 straturi);- peste compresele sterile se pune un strat nu prea gros de vată;- se bandajează rana; un bandaj corect trebuie să respecte următoarele reguli:a. să fie f ăcut cu mişcări uşoare, f ăr ă a provoca dureri;b. să acopere în întregime şi uniform rana şi o zonă de circa 15 cm. în jurul ei;c. să nu aibă excesiv de multe straturi de faşă;d. să nu fie prea strâns pentru a nu stânjeni circulaţ ia sângelui în sectorul respectiv.

Menţ inerea pansamentului se face de obicei cu ajutorul feşelor. Faşa se derulează

întotdeauna începând din extremitatea membrului către baza sa. Primul strat se aplică la câţ ivacentimetri sub rană, pe o zonă sănătoasă de piele următoarele aplicându-se astfel încât fiecarestrat să acopere jumătate din stratul de faşă precedent.


12/20


I-SSM-11





Dacă rana se află la nivelul mâinii straturile de faşă trebuie să se sprijine şi pe antebraţ .

La fel r ănile de pe nivelul piciorului sunt acoperite cu straturi de faşă care se continuă pegambă.

Pentru acoperirea r ănilor capului, se începe cu câteva straturi de faşă ce se aplică încerc în jurul frunţ ii, după care faşa se pliază şi prin câteva mişcări de du-te –vino ce pornesc de

la frunte şi ajung la ceaf ă şi invers, se acoper ă creştetul cu un soi de glugă. Ea este fixată cu încă două-trei straturi circulare trecute la nivelul frunţ ii. În cazul în care rana este mică, se poate recurge câteva fâşii de leucoplast care să

menţ ină pansamentul. Dacă plaga este mare, trebuie ca accidentatul să fie transportat pe targă până la locul acordării unui tratament de specialitate.

4.4. Imobilizarea fracturilor

De cele mai multe ori, primul ajutor decide succesul asistenţ ei de urgenţă şi recuperareaaccidentatului.

Fracturile sunt ruperi totale sau par ţ iale ale unui os, determinate de cauze accidentale.

De cele mai multe ori se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile apărând mult mai uşoratunci când osul este bolnav, sau la bătrâni, la care oasele sunt decalcefiate.

Fracturile pot fi de mai multe feluri. În funcţ ie de poziţ ia capetelor de os fracturate putemdistinge: fracturi f ăr ă deplasare, în care fragmentele osului rupt r ămân pe loc, şi fracturi cudeplasare, când capetele de fractur ă se îndepărtează unul de celalalt.

În funcţ ie de poziţ ia fracturii în raport cu exteriorul putem distinge:- fracturi închise, în care pielea din regiunea fracturii r ămâne intactă;- fracturi deschise, la care ruptura osului este însoţ ită şi de o rană a pielii şi a muşchilor

din regiunea respectivă. În cazul fracturilor deschise, pericolul de infecţ ie este foarte mare dacă nu se iau imediat măsuri de protecţ ie.

Uneori, fracturile deschise pot fi însoţ ite de o hemoragie externă, de astuparea unor vene

din jur (tromboza venoasă) sau de embolii gazoase. În funcţ ie de numărul de fragmente osoase rezultate din fractur ă se pot distinge:- fracturi simple, care au numai două fragmente osoase;- fracturi cominutive, în care osul este sf ărâmat în mai multe fragmente.O fractur ă cu aspect particular se poate întâlni mai des la copiii mici, la care oasele sunt

mai flexibile - este vorba de aşa numita fractur ă „în lemn verde”.Primul ajutor în cazul accidentaţ ilor cu fracturi se desf ăşoar ă după următoarea schemă:- degajarea din focarul de producere al fracturilor;- aşezarea accidentatului în poziţ ie cât mai comod şi interzicerea oricărui tip de mişcări;- calmarea durerilor;- examinarea locală şi generală;- toaleta mecanică, hemostaza şi pansarea r ănilor asociate;- imobilizarea provizorie;- asigurarea transportului la spital.


13/20


I-SSM-11





Calmarea durerilor se obţ ine prin administrarea de analgezice minore (algocalmin,

antinevralgic, etc)Semnele după care putem recunoaşte o fractur ă se pot împăr ţ i în două categorii: semnede probabilitate şi semne de certitudine. Semnele de probabilitate ale unei fracturi sunt:

- durerea locală care apare brusc, în momentul accidentului, este situată exact la loculfracturii, se intensifică prin apăsarea focarului de fractur ă şi se diminuează după imobilizareacorectă;

- deformarea locală, care ţ ine de deplasarea fragmentelor de os şi poate apare în lungulosului (încălecare) sau laterală (unghiular ă);

- impotenţ a funcţ ională (imposibilitatea folosirii membrului fracturat), care este totală înfracturile cu deplasare şi relativă în fracturile f ăr ă deplasare sau în fracturile la un singur os alesegmentelor de membru compuse din două oase (antebraţ , gambă);

- echimoza (vânătaia) locală care apare ulterior, a doua sau a treia zi de la accident.

Semnele de certitudine ale unei fracturi sunt:- mobilitatea anormală la nivelul fracturii, în funcţ ie de axele osului respectiv;- frecarea oaselor (zgomot caracteristic, de pârâitur ă, care apare la mişcarea sau lovirea

oaselor fracturate);- lipsa de transmitere a mişcării la distanţă (mişcarea imprimată la unul din capetele

osului nu se transmite la celălalt capăt);- întreruperea traiectului osos, care se poate pune în evidenţă doar la oasele care se

găsesc imediat sub piele. Atenţ ie! Nu se insistă prea mult la cercetarea semnelor de certitudine ale unei fracturi

deoarece deplasarea capetelor osoase poate provoca r ănirea unor artere sau a unor nervi dinvecinătate!

În fracturile deschise, în afara semnelor descrise mai sus, apare şi rana.Diagnosticul unei fracturi se pune cu certitudine numai cu ajutorul examenului radiologic.De aceea, cea mai corectă atitudine în faţ a unei fracturi sau a unei suspiciuni de fractur ă

este transportarea accidentatului la unitatea sanitar ă specializată, imediat după acordareaprimului ajutor.

Imobilizarea unei fracturi se face de cele mai multe ori provizoriu, cu mijloacele pe care legăsim la îndemână. Atelele din trusa de prim ajutor sunt din material plastic şi au o lungime de250 mm; această lungime poate fi crescută prin îmbinarea a 2 sau 3 aţ ele cu ajutoruldispozitivului ataşat.

Pentru membrul superior, pentru claviculă se utilizează doi colaci de pânză r ăsuciţ i şilegaţ i la spate; pentru braţ se utilizează 1 - 2 atele aplicate pe acesta şi apoi fixarea cu bandajnedeformabil (triunghiular) a braţ ului de torace;

pentru antebraţ se utilizează 1-2 atele aplicate pe acesta şi suspendarea lui, cu ajutorulbandajului legat de gât.


14/20


I-SSM-11





În cazul fractur ării membrului inferior, imobilizarea cuprinde, de obicei, întreg membrul

respectiv. Pentru aceasta, atelele se aşează faţă în faţă, pe păr ţ ile laterale ale piciorului.Pentru fixarea oricărui fel de atelă, trebuie să avem grijă ca aceasta să nu apese pe r ăni

sau să producă dureri accidentatului.Ca regulă generală, orice atelă bine aşezată trebuie să depăşească şi deasupra şi

dedesubt ambele articulaţ ii ale osului fracturat, imobilizându-le.

Luxaţiile sunt poziţ ii vicioase ale oaselor care alcătuiesc o articulaţ ie şi se produc deobicei în acelaşi mod ca şi fracturile. De cele mai multe ori, luxaţ ia traumatică este însoţ ită deruptura capsulei şi a ligamentelor articulare.

Semnele caracteristice ale unei luxaţ ii sunt:- durerea locală;- deformarea regiunii respective, comparativ cu regiunea simetrică;- limitarea mişcărilor;- poziţ ia anormală a membrului luxat;- scurtarea sau lungirea membrului lezat.

Primul ajutor trebuie să se rezume doar la imobilizarea provizorie şi, dacă este cazul, lapansarea eventualelor plăgi.

Atenţie! Nu vom încerca sub nici un motiv să „punem la loc” oasele luxate. Această manevr ă trebuie f ăcută numai de un cadru medical de specialitate.

Entorsele. Sub denumirea de entorsă se înţ elege ansamblul unor leziuni produse într-oarticulaţ ie ca urmare a unei mişcări for ţ ate de torsiune. Uneori, se poate produce şi rupturaligamentelor.

Cauzele acestor accidente sunt aceleaşi ca la fracturi sau luxaţ ii.Cele mai frecvente sunt entorsele la nivelul extremităţ ilor (degete, pumni, glezne).

Semnele unei entorse sunt:- durerea intensă ce apare imediat după traumatism;- umflătura regiunii respective;- imposibilitatea folosirii membrului lezat.

Primul ajutor în cazul entorselor cuprinde doar imobilizarea provizorie şi transportulaccidentatului la unitatea medico-sanitar ă cea mai apropiată.

4.5. Asigurarea unui transport rapid şi netraumatizant

În cazul în care este necesar a se acorda primul ajutor, în acelaşi timp, unui număr marede accidentaţ i, trebuie f ăcut un triaj al cazurilor în funcţ ie de gravitatea fiecăruia:

Cazurile de primă urgenţă. Cazurile de primă urgenţă sunt cele în care accidentatulprezintă stop cardio-respirator, hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii aleorganelor interne, plăgi mari la nivelul plămânilor, stare de soc.

Cazurile din urgenţa a doua. Cazurile din urgenţ a a doua sunt reprezentate deaccidentaţ ii cu hemoragii arteriale care pot fi oprite prin garou, plăgi mari abdominale, amputaţ ii


15/20


I-SSM-11





de membre şi mari distrugeri osoase şi musculare, accidentaţ ii care şi-au pierdut starea de

conştienţă.Cazurile din urgenţ a a treia. Cazurile din urgenţ a a treia sunt reprezentate de accidentaţ iicu traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare şi de bazin, însoţ ite de fracturi şi de leziuniale organelor interne, fracturi deschise, plăgi profunde, hemoragii diverse.

Urgentele obişnuite. Ceilalţ i accidentaţ i intr ă în categoria urgenţ elor obişnuite. În funcţ ie de categoria de urgenţă se acordă primul ajutor şi se asigur ă transportul

accidentaţ ilor.

Poziţ ia în care vom transporta victima, variază în funcţ ie de genul leziunii şi stareagenerală a accidentatului (figura de mai sus):- bolnavul politraumatizat, conştient, va fi lungit pe spate;- bolnavul politraumatizat, în stare de inconştienţă, mai ales dacă are şi traumatism

cranian, va fi lungit pe orizontală, însă cu capul pe o parte;- bolnavul care a pierdut mult sânge prin hemoragie va fi culcat pe spate cu corpul

înclinat astfel încât capul să se afle mai jos decât restul corpului;- bolnavul cu r ăni ale abdomenului va fi culcat pe spate cu coapsele flectate;- în fracturile coloanei vertebrale bolnavul se aşează pe spate pe un plan dur;- în cazul fracturii coloanei cervicale (oasele gatului) bolnavul se aşează pe spate;- în traumatismele toracice cu fracturi ale coastelor, dacă bolnavul nu prezintă tulbur ări

respiratorii (sufocare, cianoză, agitaţ ie) va fi aşezat cu toracele ridicat cât mai sus. În cursul transportului accidentaţ ilor comatoşi se foloseşte pipa GUEDEL care este o

piesă de material plastic în formă de secer ă, prin a cărei aplicare se previne obstrucţ ia căilorrespiratorii superioare prin căderea limbii peste orificiul glotic. Introducerea pipei necesită

extensia capului.Vârful pipei alunecă pe peretele superior al cavităţ ii bucale, concavitatea pipei fiindorientată în sus; în momentul în care vârful pipei a ajuns la nivelul peretelui gâtului, pipa seroteşte cu concavitatea în jos pe faţ a superioar ă a limbii.

4.6. Tehnica de acordare a resuscitării cardio-respiratorii cu ajutorul trusei deurgenţă

Resuscitarea cardio-respiratorie se aplică cu scopul de a restabili funcţ iile vitale, par ţ ialsau total întrerupte.

Întreruperea respiraţ iei şi a circulaţ iei opreşte aprovizionarea organismului cu oxigen.

Aceasta se resimte la nivelul sistemului nervos central, oprindu-i total funcţ ia. Pierdereacunoştinţ ei, întreruperea respiraţ iei şi a circulaţ iei – totalizează condiţ iile mor ţ ii clinice. Această


16/20


I-SSM-11





stare nu echivalează cu moartea biologică – când are loc distrugerea capacităţ ii vitale a

ţ esuturilor. Între moartea clinică şi cea biologică există un interval scurt de timp în care funcţ iile vitalemai pot fi stabilite şi viaţ a bolnavului poate fi salvată. Acest timp poate fi de 5-6 minute.

Dintre funcţ iile vitale întâi se opreşte activitatea scoar ţ ei cerebrale, apoi respiraţ ia şi lasfâr şit inima. În schimb, prima care î şi revine este inima, apoi respiraţ ia şi în urmă funcţ iacerebrală.

Reanimarea cardio-respiratorie necesită o bună manualitate, cunoştinţ e şi experienţă.Când viaţ a bolnavului depinde de fracţ iuni de minut, nu este timp pentru dispoziţ ii amănunţ ite –improvizaţ ii. O echipă bine instruită dă randament mult mai mare.

Reanimarea implică următoarele probleme:- restabilirea funcţ iei cardiace;

- restabilirea funcţ iei respiratorie;- oxigeno-terapie.Reanimarea se face de cele mai multe ori la locul unde s-a instalat moartea clinică.

4.6.1. Restabilirea funcţiei cardiaceSe impune când se opreşte inima. ea se realizează prin masaj cardiac. masajul cardiac

se face prin peretele toracic concomitent cu permeabilitatea căilor respiratorii şi ventilaţ iepulmonar ă artificială „gur ă la gur ă”.

Rănitul culcat în decubit dorsal (pe spate) pe o suprafaţă rigidă, cu capul înhiperextensie, pentru a evita căderea înapoi a limbii şi a asigura drenarea căilor respiratorii desecreţ ii.

Salvatorul se apleacă asupra r ănituluii şi cu mâinile suprapuse, exercită cu toată greutatea corpului o presiune ritmică, puternică asupra toracelui, în jumătatea inferioar ă asternului, realizând o deplasare a peretelui toracal de 4-6 cm. cu frecvenţă de 60-80 apăsări peminut. Recunoaşterea eficienţ ei reanimării se traduce prin retrocedarea midriazei (mărimiinormale a pupilei ochiului), recolorarea tegumentelor, apariţ ia pulsului şi a respiraţ iei spontane. Atenţ ie! masajul cardiac f ăcut cu neatenţ ie poate provoca rupturi de coste sau viscerare.

4.6.2. Restabilirea funcţiei respiratoriiPentru aceasta, se recurge la respiraţ ia artificială. Destinderea mecanică a plămânilor

provoacă impulsuri, care excită favorabil funcţ ia respiratorie şi circulatorie. Ea trebuie f ăcută concomitent cu resuscitarea cardiacă. Respiraţ ia artificială este precedată de controlul şi, lanevoie, de permeabilizarea căilor respiratorii.

Pentru menţ inerea permeabilităţ ii căilor respiratorii în timpul reanimării se poate utilizatubul de cauciuc numit „pipa GUEDEL”. Aceasta are formă de „S” prevăzut cu o placă decauciuc care se fixează în vestibulul bucal. Pipa (tubul) se introduce în cavitatea bucală cucurbura în sus până în faringe, când se r ăsuceşte împrejurul axei longitudinale cu 180 grade iarplaca de cauciuc se fixează între arcadele dentare şi suprafeţ ele interne ale buzelor. Prin formaşi calibrul ei, pipa asigur ă menţ inerea limbii în poziţ ie corespunzătoare şi trecerea aerului înlaringe şi trahee.

4.6.2.1. Respiraţia artificială prin metode interne

- „gur ă la gur ă”: se respectă aceeaşi poziţ ie de hiperextensie a coloanei cervicale şi acapului ca şi în cazul căderii limbii în faringe. Cu mâna stângă, alături de fixarea frunţ iibolnavului salvatorul pensează şi nasul, pentru a împiedica scăparea aerului pe această


17/20


I-SSM-11





cale. Cu mâna dreaptă propulsează mandibula şi asigur ă menţ inerea cavităţ ii bucale în

stare deschisă, apoi fixează buzele pe gura bolnavului şi insuflă cu presiune aerul înplămânii acestuia. După umplerea plămânului cu aer, eliberează gura bolnavului, careelimină aerul, după care se reia procedeul dinainte. Ritmul de insuflare trebuie să fie de12-14 insuflaţ ii pe minut.

- „gur ă la nas”: necesită aceeaşi poziţ ie însă orificiile nazale r ămân deschise iar cu mânadreaptă se apasă pe bărbia bolnavului, pentru a închide cavitatea bucală, nepermiţ ândscăderea aerului insuflat. Salvatorul cuprinde în gur ă nasul bolnavului şi după o inspiraţ ieprofundă insuflă aerul în căile respiratorii. Expirarea se face pasiv prin gur ă aceastalăsându-se liber ă.

4.6.2.2. Respiraţia artificială prin metode mecanice

Respiraţ ia „gur ă la gur ă” şi „gur ă la nas” reprezintă cele mai eficiente metode deresuscitare respiratorie, dar sunt înfrânate de unele inconveniente igienice, epidemiologice şipsihologice. Din acest motiv se obişnuieşte ca insuflarea să se facă prin intermediul a câtorvastraturi de tifon sau batistă. Pe baza acestor considerente, s-a luat în considerare intercalarea între gura insuflătorului şi insuflatului de diferite piese intermediare (mască, tuburi etc.) sau să înlocuiască insuflarea pulmonar ă cu insuflarea mecanică. Astfel se utilizează:- respiraţ ia „gur ă la mască”: se face cu ajutorul unei măşti, care se fixează etanş pe faţ a

bolnavului, acoperindu-i complet atât gura cât şi nasul insuflarea f ăcându-se la fel –evitând contactul direct cu r ănitul;

- pipa GUEDEL;- respiraţ ia prin insuflare cu balon: aceasta se compune dintr-o mască aplicată etanş pe

faţ a bolnavului, care se leagă printr-un tub elastic de legătur ă de un balon prin care seface insuflarea ritmică a plămânilor.

Varianta „gur ă-mască-gur ă”, „gur ă-tub/pipă bucofaringiană” se aplică de îndată ce devinposibile şi prezintă o serie de complicaţ ii posibile: insuflarea stomacului cu destindereaacestuia, regurgitarea de lichid cu invadarea căilor respiratorii.

4.6.2.3. Respiraţia artificială prin acţiune externă: metoda Silvester; metoda Schaefer,metoda Heimlich. (pct. 4.1.3.)

4.6.2.4. Metoda respiraţiei artificiale prin administrarea oxigenului cu ajutoruluitubului de oxigen cu reductor de presiune

Administrarea oxigenului prin sonda nazală nelaton: se introduce în una din nărilebolnavului o sondă până la o adâncime de 6-8 cm., până când vârful sondei apare în faringe(atenţ ie! dacă r ănitul are toleranţă la această manevr ă). se fixează sonda pe loc cu leucoplast şise racordează la sursa de oxigen (tub). această metodă nu are întotdeauna eficienţă bună nefiind suportată de r ănit (datorită intoleranţ ei fiind necesar ă anestezia cu novocaină 2% acavităţ ii nazale şi faringelui prin badijonări). presiunea aerului (oxigenului) trebuie reglată şiadministrată la o presiune de 2-3 atm. condiţ ia esenţ ială a administr ării oxigenului prin inhalaţ ieeste permeabilitatea căilor respiratorii şi accesibilitatea alveolelor pulmonare pentru oxigen.dacă există un obstacol în căile respiratorii care nu poate fi îndepărtat prompt sau alveolelepulmonare sunt inundate insuflarea oxigenului prin sondă nu are rost.

Aspirarea directă a oxigenului din tub: de robinetul tubului de oxigen se racordează untub de cauciuc, care se termină printr-o piesă tubular ă de ebonită. Capătul liber se introduce în


18/20


I-SSM-11





gur ă sau într-una din nări a bolnavului. Se deschide robinetul. Metoda nu dă rezultate suficiente

şi nu poate fi aplicată pentru tratament de durată cantitatea de oxigen fiind mică.5. ATRIBUŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI

5.1. Angajatorul- organizarea activităţ ii de prim-ajutor din cadrul Universitatea ”Vasile Alecsandri” din

Bacău;- asigurarea mijloacelor materiale pentru sprijinirea activităţ ii de prim-ajutor;- RMSSO;- Asigur ă instruirea periodică a personalului echipei de prim-ajutor pentru acordarea

primului-ajutor.

6. ANEXE

Anexa nr. 1: Resuscitarea cardio – pulmonar ă; Anexa nr. 2: Conţ inutul truselor de prim-ajutor;


19/20


I-SSM-11

Pag./Total pag.Data 25 03 2010




Anexa nr. 1

RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARĂ

Nu

Observă-l şi ajută-

l dacă are nevoie

Aşezaţi-l în

poziţie de siguranţă

R ăspuns? Da

Acordă prim ajutor.

Eliberează căile respiratorii.

Respiră? Da.

Chemaţi ambulanţa.

Executaţi respiraţieartificială

Chemaţi ambulanţa.

Continuaţi verificarea respiraţiei


20/20


I-SSM-11

Pag./Total pag.Data 25 03 2010




Anexa nr. 2

Conţinutul truselor de prim-ajutor

1. Foarfece cu vârfuri boante…………………………. 1 buc2. Dispozitiv de respiraţ ie gur ă la gur ă……………….. 1 buc3. Pipă GUEDEL adult……………………………….. 1 buc4. Pipă GUEDEL copil……………………………….. 1 buc

5. Deschizător de gur ă………………………………... 1 buc6. Garou………………………………………………. 1 buc7. Atele cu prelungitor………………………………... 6/4 buc8. Leucoplast 2,5cm x 2,5m…………………………... 1 rolă 9. Leucoplast 5cm x 3m………………………………. 1 rolă 10. Pansament individual 2cm x 6cm………………….. 10 buc11. Pansament cu rivanol 10cm x 6cm………………… 5 buc12. Faşă tifon 5cm x 4m……………………………….. 5 buc13. Faşă tifon 10cm x 5m……………………………… 3 buc14. Bandaj triunghiular imobilizare braţ ………………. 2 buc15. Vată hidrofilă sterilizată 50g……………………….. 2 pachete16. Mănuşi unică folosinţă…………………………….. 4 perechi17. Comprese sterile 10cm x 8cm – 10 buc……………. 10 pachete18. Plasture 6cm x 50cm………………………………. 1 buc19. Alcool sanitar……………………………………… 200 ml20. Batiste hârtie cu soluţ ie dezinfectantă……………... 10 buc21. Rivanol soluţ ie 1%………………………………… 200 ml22. Alcool iodat………………………………………... 200 ml23. Perogen 10 tablete…………………………………. 1 cutie24. Ace siguranţă………………………………………. 12 buc25. Pahar de unică folosinţă…………………………… 5 buc26. Caiet 50 pag………………………………………... 1buc27. Pix sau creion……………………………………… 1buc28. Cutie plastic………………………………………... 1 buc29. Broşur ă instrucţ iuni………………………………... 1 buc

i ssm 11 acordarea primului ajutor

Documents