iini.roiini.ro/revista istorica/ri_complet/1995/revista... · academia romana institutul de istorie...

ACADEMIA ROMANAINSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

REVISTAISTORICA

fond,ator N. lorga

WIRINNUNIN

Serie nous6, tomb)! 6, 1995

7 - 8lulie August

EDITURA ACADEMIEI ROMANE

e)

:

27/,

I

-1

-www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE

ERBAN PAPACOSTEA (redactor RD, VENERA ACHIM,PAUL CERNOVODEANU, VIRGIL CIOCiLTAN, FLORIN CON-STANTINIU, EUGEN DENIZE, ANDREI E$ANU, GEORGETAPENELEA-FILITTI, NAGY PIENARU, APOSTOL STAN, IONSTANCIU

REVISTA ISTORICA" apare de 6 ori pe an in numere duble. n tall,revista se poate procura pe baza de abonament la: RODIPET S.A.,Piata Presei Libere nr. 1, Sect. 1, P.O.Box 33-57, Fax 401-222 6407,Tel. 401-618 5103; 401-222 4126, Bucure0i, Romania; ORIONPRESS INTERNATIONAL S.R.L., sos. Oltenitei 35-37, Sect. 4,P.O.Box 61-170, Fax 401-312 2425; 401-634 7145, Tel. 401-6346345, Bucure§ti, Romania; AMCO PRESS S.R.L., Bd. N. Grigorescu29A, ap. 66, Sect. 3, P.O.Box 57-88, Fax 401-312 5109, Tel. 401-6439390; 401-312 5109, Bucure0i, Romania.

La revue "REVISTA ISTORICA" parait 6 fois par an en doublenuméro. Toute commande de retranger pour les travaux parus auxEditions de l'Académie Roumaine sera adresée a: RODIPET S.A.,Mao Presei Libere nr. 1, Sect. 1, P.O.Box 33-57, Fax 401-222 6407,Tel. 401-618 5103; 401-222 4126, Bucure0i, Romania; ORIONPRESS INTERNATIONAL S.R.L., sos. Oltenitei 35-37, Sect. 4,P.O.Box 61-170, Fax 401-312 2425; 401-634 7145, Tel. 401-6346345, Bucure0i, Romania.

REDACTIA:

ION STANCIU (redactor fef adjunct)NAGY PIENARUVENERA ACHIM

Manuscrisele, cartile §i revistele pentruschimb precum i mice corespondentase vor trimite pe adresa redactieiREVISTA ISTORICA", B-dulAviatorilor, nr.1, 71247-Bucure§ti, tel.650.72.41.

EDITURA ACADEMIEI ROMANECalea 13 Septembrie nr.13, R-76117, Bucure§tiTelefon 410.38.46 sau 410.32.00/2107, 2119

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

SERIE NOUA

TOM VI, NR. 7-8Julie August 1995

SUMAR

50 DE ANI DE LA MOARTEA LUI I. C. FILITIT

GEORGETA PENELEA-FILITTI, I. C. Filitti in corespondentaL. DEMENY, Corespondeno dintre istoricul roman loan C. Filitti si Endre Veress

*

ION CHIRTOAGA, Din istoria Moldovei de sud-est si diferitele semnificatii teritoriale alenotiunii Bugeac

VLADIMIR MISCHEVCA, The treaty of Bucharest (1812) and the decline of OttomanPower in South-Eastern Europe

MARIAN STROIA, De la Akkerman la Adrianopole: o etapa in evolutia crizei orientale(1826-1829)

DOCUMENTAR

PAUL CERNOVODEANU, IRINA GAVRILA, Consideratii istorice pe marginea datelorstatistice oferite de arhondologiile din Tara Romaneasca (1837-185Ft)

MIHAI CHIRITA, Contributii la sloboziile din Tara Romaneasci l'n timpul celui de-al treileaispravnicat al strainilor (1818-1831)

MEMORII, CORESPONDENTA, INSEMNARI

607621

633

653

665

683

699

I. C. FILITTI, Jurnal (IX) (editat de Georgeta Penelea-Filitti) 703

VIATA TIINTIFICA

Al XIV-lea simpozion national de istorie si retrologie agrara din Romania (ConstantinMocanu); Simpozionul antropologic cultural Religiozitatea popularr, 28 aprilie1995, Bucuresti (Iolanda Tighiliu); Calatorie de documentare in Federatia Rusg(Marian Stroia)

Revista istorica", torn VI, nr. 7 8, p. 603-756, 1995

715

-

--

...........

www.dacoromanica.ro

604

NOTE

L Italia tra rivoluzioni e nforme. 1831-1846, Atti del LVI Congresso di Stor a d 1Risorgimento italiana, Roma, 1994, 494 p. (Raluca Tomi); Osmanli Dei lenAzerbaycan Tark Hanliklan arasindaki miindsebetlere dair arfiv belgelen (15751918) (Documente de arhivA privind relaiiIe dintre Imperiul Otoman §i hanateltur e§ i din Azerbaigean in anii 1575-1918), 2 vol., Ba§bakanlik Basimevi, An ar1992 1993, XXVIII + 432 p., XX + 492 p. (Adrian Tertecel); . . Spazio urbano eorganizzatione economica nell Europa medievale, Atti della Session C 23 EleventhInternational Economic History Congress (Milano, 12-16 septembrie 1994), subingrijirea lui Alberto Grohmann, Edizioni Scientifiche Italiane, Napoli, 1994, 462 p(Simian Callia); . Szekely oklevéter, aj sorozatUdvarhelyszéki torvénykezésijegyzakonyvek, 1598-1600 (Diplomatariul secuiesc, serie nouA. Protocoalelescaunului de judecatA din Scaunul Odorhei, 1598-1600), vol. III, editat de LudoviDemény, Iosif Pataki,lCinga S. TUdos, Bucure§ti Budapesta, 1994, 400 p. ('aroltaSolcan); TOADER BUCULEI, 0 carte a durerii, Edit. Porto-Franco, Galati, 1994,206 p. (Gheorghe Lazar); JEAN MICHEL CANTACUZENE, Mille ans dans lesBalkans. Croniqae des Cantacuzene dans la tourmente des siecles, Editions Christian,Paris, 1992, 500 p. + 10 plan§e genealogice §i 42 foto. (Mariana Lazdr); JEAN-CLAUDE CARON, La France de 1815 a 1848, Armand Cohn, Paris, 1993, 190 p.(Ovidiu Bozgan); FERNANDO GARCfA DE CORTAZAR, JOSE MANUELGONZALES VESGA, Breve historia de Espaiia, Madrid, 1994, 740 p. (EugenDenize); MARTIN GILBERT, Churchill. A life, Minerva edition, 1992, 1066 p.(Betinio Diamant); OLIMPIA MITRIC, Cartea romaneascd veche in judelulSuceava. Catalog, vol. IV, Suceava, 1995, 260 p. cu ilustr. (Alexandru Ligor); Z.ORNEA, Anii Treizeci. Extrema dreaptel, Edit. Fundatiei Culturale Romane,Bucure§ti, 1995, 474 p. (Andrei Pippidi); P. P. PANAITESCU, Interpreteirironydriefti. Studii de istorie economial i sociald, ed. a II-a, Edit. EnciclopedicA,Bucure§ti, 1994, 258 p. (Daniel Flaut); MASSIMILIANO Aspettando lapace. Il Levante ottomano nei documenti diplomatici napoletani (1806-1812), StudioZeta, Luglio, 1992, 208 p. (Armand Gofu); DAVID ROONEY, Nkrumah. L'hommequi croyait a l'Afrique, Edit. J.A. Livres, Paris, 1990, 208 p. (Viorel Cruceanu) 725

BULETIN BIBLIOGRAFIC 751

1

PF7.71,

. .

.

.........

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

NEW SERIES

TOME VI, Nos. 7-8July August 1995

CONTENTS

50 YEARS SINCE THE DEATH OF I. C. FILITTI

GEORGETA PENELEA-FILITTI, I. C. Filitti in Correspondence 607L. DEMENY, Correspondence Between Two Romanian Historians, loan C. Filitti and Endre

Veress 621

ION CHIRTOAGA, Aspects From the History of South-Eastern Moldavia and the VariousTerritorial Meanings of the Term "Bugeac" 633

VLADIMIR MISCHEVCA, The Treaty of Bucharest (1812) and the Decline of OttomanPower in South-Eastern Europe 653

MARIAN STROIA, From Akkerman to Adrianople: A New Development in the Oriental,Crisis (1826-1829) 665

DOCUMENTARY

PAUL CERNOVODEANU, IRINA GAVRILA, Historical Notes on Statistic Data FromArchondologies in Wallachia (1837-1858) 683

MIHAI CHIRITA, Contributions to Affranchisements in Wallachia During the Third"Isprävnicat" of the Foreigners (1818-1831) 699

MEMOIRS, CORRESPONDENCE, NOTES

I. C. FILITTI, Diary (IX) (Georgeta Penelea-Filitti) 703

SCIENTIFIC LIFE

The Fourth National Symposium of Agrarian History and Retro logy in Romania (ConstantinMocanu); The Cultural Anthropological Symposium "Popular Religiosity", 28 April

Revista istoricA", torn VI, nr. 7 8, p. 603-756, 1995

www.dacoromanica.ro

606

1995, Bucharest (Iolanda Tighiliu); Documentary Trip to the Russian Federation(Marian Stroia) 715

NOTES

L'Italia tra rivoluzioni e riforme. 1831-1846, Atti del LVI Congresso di Storia delRisorgimento Italiana, Roma, 1994. 494 pp. (Raluca Totni); . Osmanli Devleti ileAzerbaycan Turk Hanliklari mkasebetlere ddir atviv belgeleri (1575-1918)(Documents from the Archives concerning the relations between the Ottoman Empireand the Turkish Khanates of Azerbadjan between 1575 and 1918), 2 vols.,Ba§bakanlik Basimevi, Ankara, 1992-1993, XXVIII + 432 pp.; XX + 492 pp.(Adrian Tertecel) Spazio urbano a organizzatione economica nell' Europamedievale, Atti della Session C. 23 Eleventh International Economic HistoryCongress (Milano, 12-16 September 1994), edited by Alberto Grohmann, EdizioniScientifiche Italiane, Napoli, 1994, 462 pp. (Sitnion ailtia); Szekely oklevéltar, fijsorozat. Udvarhelyszéki torvénykezési jegyzokOnyvek, 1598-1600 (Collection ofSzecklev Documents, new series. Protocols of the Law Court of "Scaunul Odorhei",1598-1600), Vol. III, edited by Ludovic Demény, Iosif Pataki, Kinga S. Tiidos,Bucharest Budapest, 1994, 400 pp. ('arolta So lcan); TOADER BUCULEI, A Bookof Sorrow, Edit. Porto Franco, Galati, 206 pp. (Gheorghe Lazeir); JEAN MICHELCANTACUZENE, Mille ans dans les Balkans. Chronique des Cantacuzene dans latourmente des siecles, Editions Christian, Paris, 1992, 500 pp. + 10 genealogicalcharts and 42 photos (Mariana Lazar); JEAN-CLAUDE CARON, La France de 1815a 1848, Armand Colin, Paris, 1993, 190 pp. (Ovidiu Bozgan); FERNANDO GARCIADE CORTAZAR, JOSE MANUEL GONZALES VESGA, Breve historia de Espana,Madrid, 1994, 740 pp. (Eugen Denize); MARTIN GILBERT, Chuchill. A life,Minerva edition, 1992, 1066 pp. (Betinio Diatnant); OLIMPIA MITRIC, Cartearomaneascei veche In judeful Suceava. Catalog, (Old Romanian Books in the Countyof Suceava. A Catalogue), Vol. IV, Suceava, 1995, 260 pp. (Alexandru Ligor); Z.ORNEA, Anii Treizeci. Extrema dreaptei romeineascd (The 1930. The RomanianExtreme Right) Edit. Fundatiei Culturale Romane, Bucharest, 1995, 474 pp. (AndreiPippidi); P. P. PANAITESCU, Interpretäri romdnevi. Studii de istorie econotnicd cisociald (Romanian Interpretations. Studies of Economic and Social History), SecondEdition, Edit. Enciclopedica, Bucharest, 1994, 258 pp. (Daniel Flaw);MASSIMILIANO PEZZI, Aspettando la pace. Il Levante ottomano nei documentidiplomatici napoletani (1806-1812), Studio Zeta, Luglio, 1992, 208 pp. (ArmandGop); DAVID ROONEY, Nkrumah. L'homme qui croyait a l'Afrique, Edit. J.A.Livres, Paris, 1990, 208 pp. (Viorel Cruceanu) 725

BIBLIOGRAPHICAL BULLETIN 751

.

. .

.

.

www.dacoromanica.ro

50 DE ANI DE LA MOARTEA LUI I. C. FILITTI

I. C. Hum IN CORESPONDENTA

GEORGETA PENELEA-FILITTI

Destinatä sä circule, arareori corespondenta purtata de cineva ajunge a fadunata in intregime, in a§a fel incat sä poata reface traiectoria vietii emitentului,mediile pe care le-a frecventat, relatfile pe care le-a cultivat. In cazul diplomatului,istoricului §i genealogistului I. C. Filitti avem de-a face doar cu fragmente dinbogata sa corespondenta particulara ori publica. intamplarea a facut ca, in 1986,familia sa doneze o parte din arhiva sa Muzeului judetean din Slobozia. Piesele potf acum consultate acolo. Scrisorile schimbate cu istoricul Veress Endre,descoperite la Biblioteca Nationala din Budapesta de Demény Lajos, urmeaza savan' in curand lumina tiparului. In sfar§it, la Biblioteca Academiei Romane sepastreaza fondul salt de corespondenta sub cota S 1-129/DXXIX. Asupra lui vomstarui in randurile de fav.

Aceste scrisori proiecteaza lumini noi pentru perioada cat I. C. Filitti s-aaflat in diplomatie, in Consiliul Legislativ §i Comisia de heraldica §i genealogie atarn §i, in general, asupra relatiilor sale de natura §tiintifica cu personalitati aletimpului.

Intre 1900 §i 1918, Filitti a lucrat in diplomatie, ultimii §ase ani find directoral Afacerilor politice §i al Contenciosului §i apoi director al Afacerilor comercialei consulare din Ministerul Afacerilor Externe. Scrisorile din patrimoniul Bibliote-

cii Academiei, ca de altfel §i cele aflate Inca in posesia familiei nu au un caracteroficial. Ele abordeazä aspecte ale vietii diplomatice, intrigile care se teseau, opinii-le despre cutare ministru plenipotentiar, interventiile in favoarea unor protejati, in-tr-un cuvant, acele potins care au facut deliciul diplomatiei in La Belle époque".

Astfel, Jean Lahovary ii cere, la 11 februarie 1913, sa-1 avanseze peGheorghiev, functionar assidu et utile" al Legatiei romane din Paris'. VintilaIvanceanu §i M. 0. Be§telei trimit cea mai frumoasa amintire §i adancarecuno§tintä §efului lor binevoitor", in drum spre campul de onoare" pe frontuldin Balcani2. De la Bruxelles, Trandafir Juvara li scrie, la 12/25 octombrie 1913,cu iubite director", solicitand bani pentru cumpararea de covoare noi la Legatiecaci situatia e absolut intolerabila". hi permite a§a ceva pentru ea i-a plasat un

r S 47/DXXIX.2 Scrisoare din 24 iunie 1913, S 39(1)/DXXIX. Vor rarnane §i dupa razboiul mondial in relaiii

amicale, cand acela§i Ivanceanu, ajuns consul general, cere lui Filitti diferite informatii privitoare lalegislatia despre tinerii din tinuturile alipite ca §i lucrarea acestuia Romania Ma de capaula-liunile Turciei, scoasa in 1915 §i epuizata la vremea solicitarii (30 ianuarie 1928 §i 30 martie 1928,S 30(2-3)/DXXIX).

Revista istorica", torn VI, nr. 7-8, p. 607-619,1995

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

3 Georgeta Penelea-Filitti 609

protejat, pe Paraschivescu, pe care-1 trimite la Bucure§ti cerandu-i primeascacum §tie el" .

Dar Pisoski se pregAte§te in capitala otomanA §i pentru o misiune foartedelicatd; vizitarea celor 70 de comune romane§ti din Macedonia. AutoritAtileturce§ti nu puteau fi lesne in§elate. CalAtoria precipitatA a diplomatului romantreze§te suspiciuni in ministerul marelui vizir, care aproba drumul, dar cu scrisoride recomandare, escortA turceascA §i pe spezele romanilor. Astfel, cea ce se voisesA path' o inofensivA excursie de lingvist, se transformA intr-o adevAratà expeditiezgomotoasä, cu §anse reduse de a se informa despre starea de spirit a comunitAtilorde acolo 1°. Era un demers invaluit in tainA §i Pisoski ar fi dorit sA efectuezecAlAtoria in timpul concediului ministrului titular Papiniu, iar Paraschivescu sd fieinsarcinat cu expediereacorespondentei. Evident, in acest fel lucrurile puteaurAmane perfect discrete . La 3/16 iunie, Pisoski comunicA incheierea prepa-rativelor pentru calAtoria in Macedonia. Pleca in calitate de lingvist; ca me vacomme un gant", declard el incantat. Avea sA repete traseul urmat de curand deconsulul Olandei, care fusese escortat de zece jandarrni turci §i cheltuise 100 defranci pe zi. Se inarmase cu un pat de campanie, aparat foto (de 300 de franci) §ihaine corespunzAtoare. De la olandez la fel de misterios nu aflase nimic. inincheiere Ii cerea: priez aussi le saint eveque, votre ancetre, de me protéger duhaut de Ciel"12. Peste trei luni, la 13/26 septembrie 1911, bolnav, Pisoski Ii scrieanevoie, raid a-§i fi fAcut Inca raportul propriu-zis cAtre M.A.E. tl informeazA doardespre evolulia conflictului italo-turc, in care italienii se considerau agresati inTripolitanial .

0 altä misiune ginga§A indepline§te Pisoski in Egipt, in 1914. De la Cairo elscrie prietenului sAu despre necesitatea incheierii grabnice a tratatului comercialcu Egiptul. Olanda, Spania, S.U.A., Suedia i Norvegia se multumeau cu proto-coale de aderare"; Romania, care exporta anual marfuri in valoare de 30 de mili-oane de franci acolo §i primea de 300 000 franci, era vital interesatA in semnarealui. Or, in tara kedivului nimic nu se fAcea rarA aprobarea guvernatorului englez,lord Kitchener. Acesta pleca pentru patru luni in concediu §i Pisoski cereaimputerniciri urgente ca sà poatà incheia tratatul in timp utill4.

Ultima piesA privitoare la cariera diplomaticA a lui Filitti e o telegramA aministrului sAu Titu Maiorescu, din 1913, cerandu-i sA trimità textul tratatului cuMuntenegru, care urma sA fie semnat la Sinaia15.

9 Scrisori din 11 §i 30 aprilie 1911, S 123(3-4)/DXXIX.1° Scrisoare din 4/17 mai 1911, S 123(5)/DXXIX." Scrisoare din iunie 1911, S 123(6)/DXXIX.12 Aluzie la mitropolitul Dosithei Filitti, originar din Macedonia, S 123(8)/DXXIX.13 S 123(10)/DXXIX.14 S 123(13)/DXXIX.15 S 127/DXXIX. La un moment dat I. C. Filitti IncearcA sA punA ordine in distribuirea decora-

pilor. De aceea, solicitA pe beneficiari sà-i trimitA date amanuntite despre decoratia ca atare i Impre-jurarile obPnerii ei. Acesta e i sensul unei scrisori din 9 iulie 1911 a lui N. StAnescu, rAspunzAndchestionarului §i rugAndu-1, totodatA, sA fie avansat vice-consul, S 125/DXXIX.

sd-1

www.dacoromanica.ro

610 I. C. Filial 4

in timpul cat I. C. Filitti a fost diplomat, aceasta meserie ii punea, intr-unfel, pecetea pe om. Instructie, tact, elegantA, spontaneitate, prezenta de spirit,conversatie de salon, manuirea abila a lui da", nu", poate" erau insu§iri caredeterminau succesul carierei. I. C. Filitti a avut din toate i summa lor o marturi-se§te P. Negulescu and Ii scrie, la 12 aprilie 1930, cat de incantat fusese saufacandu-i cuno§tintä; Avep un interesant talent, voi, diplomatii, de reu§iti sa vafacep a§a de simpatizati"16. Numai cä activitatea propriu-zisa de diplomat, atat instrainatate, cat §i in centrald, continua sa rarnana tainuita, in cea mai mare parte, incartoanele M.A.E.

Din 1918 activitatea lui I. C. Filitti ultra, vremelnic, intr-un con de umbra.Rams, la inceputul primului razboi mondial, in teritoriul ocupat de germani, el afost director al teatrului National din Bucure§ti §i apoi prefect de Ialomita.Condamnat la moarte de Curtea Martiala din Ia§i, avea sa fie absolvit de villa la 20iunie 1918, in urma pledoariei personale tinute in fata instantei. Deopotrivaelitistul Jockey Club 1-a gasit nevinovat17. in ciuda acestor inocentari publice, vapurta pada la moarte eticheta de germanofil". De aici §i greutatea reinsertiei inserviciul statului §i a§teptarea chinuitoare pana in 1926, and regele Ferdinand 1-anumit consilier la Consiliul Legislativ; din 1931 este pre§edintele Comisiei deheraldica §i genealogie a Romaniei. Acest fastimp este destul de palid reprezentatin corespondenta de fata.

Grijile pentru reintrarea in activitate sunt dublate de cele pentru soarta averii.in acest din urrna caz in fondul Bibliotecii Academiei se pAstreaza scrisorile careparintele C. Bobulescu pe care il roaga sa se ocupe de vanzarea mo§iei Carnicenide linga Ia§i (de 160 ha)18. Toata. tevatura pentru gäsirea cumparatorului ar fipreferat bucovineni din tinuturile recent alipite taranilor localnici fau9platnicifac sa exclame inciudat; Mi s-a scrantit mintea §i s-a tampit creerul"1 . E uimit saafle cä mesagerul salt, avocatul ie§ean Valeriu Bulgaru, 1-a gdsit pe preot cantandla vioara [...] ca un nou David, la urechile cititorului"20. in plus, il fascineazaeruditia destinatarului; Pentru Dumnezeu, va mai fi ramas ceva in domeniulistoriei noastre nescotocit de dumneata?"21.

incercarile de a intra in invätamantul universitar, la Ia§i sau la Bucure§ti, vorda gre§. Al. Tzigara Samurca§ Ii comunicd informatii despre vacantarea catedrei deistoria Romaniei la Universitatea din Ia§i, precizandu-i, totodata, cA DimitrieOnciul ii era tres favorable", caci 11 socotea mult deasupra singurului candidatexistent, un certain Minea 1.4 que je crois aussi fort peclestre"22.

Dobande§te in schimb satisfactii lucrand la Consiliul Legislativ §i la Comisiade heraldica. in primul caz vestea buna i-o dA G. T. Kirileanu, cu care poarta o

16 S 120/DXXIX.17 Ca o dovadà ca prestigiul sAu aici ramAsese neatins este §i scrisoarea din 15 martie 1927 a

lui Mihai Arion, cerandu i sA sprijine candidatura nepotului s'au Jean Brkscu, S 2(1)/DXXIX.18 Dintre 18 iulie 1921 i 5 ianuarie 1922, S 21(1-7)/DXXIX.19 5 ianuarie 1922, S 21(6)/DXXIX.20 S 21(6-7)/DXXIX.21 S 21(7)/DXXIX.22 <1921>, S 128/DXXIX.

fiul

it

www.dacoromanica.ro

5 Georgda Penelea-Filitti 611

sustinutd corespondenta23. La 14 iunie 1926 ii scrie cople§it lui Kirileanu: Paredsunt buirnAcit, sä fie adevarat?"24. De altfel, aceastA relatie, exprimata §i intr-unvioi schimb de informatii §tiintifice §i de servicii particulare de mare discretie, i-afost lui Filitti de un real folos. Bibliotecarul Casei regale, devenit in 1927 secretargeneral la Pre§edintia Consiliului de Mini§tri, s-a dovedit a fi, panA la conturareaautoritarismului lui Carol al II-lea, un om influent. I. C. Filitti Ii marturise§tedeschi Personal e placut sa §tie ornul cd la vrerne de nevoie are un prieten lamath.'" . In deceniul urrnAtor aceastA nevoie se va manifesta adesea. i nu e vorbade vulgarele interventii la autoritati ci pur §i simplu de trebuinta confesorului.imprejurarea e valabila in ambele sensuri cAci cei doi se caineazd §i se consoleazareciproc. La 19 mai 1938, Filitti, pensionat oarecum precipitat (avea doar 59 deani) Ii scrie lui Mo§ GhitA" cu melancolie: ia doua mea cariera s-a sfar§it [...]pentru mine nu mai este nici o perspectivA" . Peste doua zile, poate ca sA-1imbarbateze, Kirileanu, bolnav in pat, cite§te cartea lui Oct. Gadei, Fralia de cruce

fralia de mqie §i conchide categoric; stil Haplea care rn-a facut sa ma gandescmereu la limpezimea §i conciziunea stilului dumitale" . La randul sau, Kirileanu,uitat §i paräsit, cu scrisori ramase färä rAspuns, e dezabuzat. Aflat in amurgulvietii, el ii marturise§te prietenului din Bucure§ti: imi iau cu tristete ramas bun dela toate". Replica lui Filitti e de o frurnusete tulburatoare: Cand va trebuineaparat sa fie, daca voi rdmane in urma-ti, simtind un nespus de mare golsufletesc, voi §ti sA-mi fac datoria de a aräta cine a fost G. T. Kirileanu"28.

Asupra activitatii Comisiei de heraldicA, prezidatà de el din 1931, existAcloud piese deosebit de interesante. Cea dintai e o scrisoare din 3 rnartie 1926 cAtreG. T. Kirileanu29 privind imixtiunea regelui Ferdinand in lucrarile ei. Cand comi-sia i-a infAti§at stemele judetelor, acesta a cerut sd nu fie timbrate de coroanaregard. Or, serioase temeiuri istorico-juridice indreptAteau pastrarea formei suge-rate de comisie. Iata-le; Principatele romane§ti s-au format, cel muntean prininchegarea de mici voivodate sau cnezate, cel moldovenesc prin descalicare §i s-auintins apoi prin izgonirea tatarilor §i altor neamuri sträine ce ocupaserA §esul. Totteritoriul a fost, de la inceput, sub autoritatea directa a marilor voievozi; a fost unteritoriu unitar de la inceput §i unitar a ramas totdeauna, sub stapanirea directà adomnilor, depinzand de sceptrul §i coroana lor.

Judetele noastre au fost §i sunt divizii administrative ale teritoriului unitar §ise aflä ca atare sub carmuirea regalA, sub coroana regard. Dupà cum coroana regalafigureazA pe sterna tarii intregi, tot astfel chibzuise comisia ca aceea§i coroanapoate figura §i pe diviziile administrative ale tarii, ca adicA dupa cum figureazd peintreg, poate figura §i pe partile intregului".

23 E vorba de 41 de piese pgstrate sub cota 23(1-34)/DXXIX §i 42 (1-7)/DXXIX. Parte din deau fostfublicate de M. Handoca, G. T. Kirileanu, Corespondent& Bucure§ti, 1977.

-4 S 23(9)/DXXIX.28 Scrisoare din 6 iunie 1927, S 23(10)/DXXIX, apud, G. T. Kirileanu, op. cit., p. 440.26 S 23(30)/DXXIX.27 S 42(6)/DXXIX, apud, G. T. Kirileanu, op. cit., p. 69-70.28 Scrisoare din 26 noiembrie 1937, S 23(28)/DXXIX. Apud, G. T. Kirileanu, op. cit., p. 445 '116.29 S 23(8)/DXXIX.

www.dacoromanica.ro

612 I. C. Filitti 6

I. C. Filitti adAuga §i alte argumente de ordin estetic §i financiar in favoareaproiectului. Kirileanu, ca o persoanA care-lxgdea aproape zilnie pe rege, era rugatsA intervinA in sensul argumentelor comisief .

A doua piesa prive§te solicitarea lui Constantin Moisil, din 28 ianuarie 1935,

de a se stabili in comisie sterna Universitatii din Bucure§ti. Era ceruta de Univer-sitatea din Paris care intocmea o hartA a universitatilor europene cu emblemele lor.Cum problema se ridica probabil,§i pentru celelalte a§ezAminte de invAtamântsuperior romane§ti, Moisil Ii ruga pe pre§edintele acestui organism sa definitivezeforma lor31.

Partea cea mai sernnificativA a activitAtii lui I. C. Filitti dupa rdzboi oreprezinta cercetarea §tiintifica. Lucrul e pus in evidenta §i de corespondenta sa atatcea interna, cat §i cea externa. Una dintre temele freevente ale scrisorilor ramaneinvestigarea istoriei familiei, revigorarea Arzamantului Dosithei Filitti" §i

pastrarea memoriei unor fapte ale Filite§tilor. In 1910, el intocmise o amdnuntitagenealogic a familiei cuprinsa in volumul i*zilmezrztul sultural al mitropolituluiDosithei Filitti de la Infiinfare peind asteizi, 1827-19103 . Parte din informapilegenealogice ale carpi se regasesc in corespondenta de la Academie. La 22 aprilie1908, St. Aristarchi Ii dà §tiri despre doua personaje aflate in ascendenta Filite§tilor:un Cremidi, favorit al sultanului Selim al III-lea, traitor la sfar§itul secolului alXVIII-1ea33, §i logofatul Constantin Hristodoros, ridicand dubii despre inrudireaacestuia cu vreuna dintre cele trei sopi pe care le-a avut Nicolae Mavrocordat34.

Trebuie observat cA mai toate evocarile mitropolitului §i apoi a§ezamantul caatare, intemeiat potrivit dorintei sale testamentare, au avut un destin potrivnic. La9 decembrie 1938, arhimandritul Christoforos Ktenay, de la biserica greceasca dinBra§ov, unde era ingropat Dosithei, Ii cere textul cuvantarii parintelui academicianNicolae Popescu (Popa Nae") facuta la centenarul mortii acestuia (in 1926)35, ca

30 2In Enciclopedia Romeiniei, vol. II, Bucure§ti, 1938, in articolele consacrate judeielor,stemele acestora nu sunt timbrate de coroana regard.

31 S 119(1)/DXXIX. De la C. Moisil se pAstreazA §i o invitatie de colaborare la enciclopediaproiectatA de dr. Leonte, cu un studiu despre organizarea judecAtoreascA in trecut §i in prezent, 4septembrie 1936, S 119(2)/DXXIX. Colaborarea s-a materializat in mai multe voci la enciclopedia inpatru volume, mai cunoscutd dupA numele lui Dim. Gusti, unul dintre initiatori. Nici aici I. C. Filittinu se dezminte. Primind un exemplar cu dedicalia dr. Leonte, el face observalii §i corecturi la contri-butiile sale §i ale altora.

32 -In 1936 a pregAtit o nouA editie, care n-a mai apArut, iar manuscrisul s-a pierdut. Peexemplarul pastrat in familie el a notat categoric: Am pregAtit edilie nouA. in aceasta sunt multegreeli,chiar esentiale, trebuie anulatA. Din acest exemplar am scos tot ce era gre§it".

S 3(1-3)/DXXIX.34

Cercerarile in cAutarea unor urme despre vlAstare rAzlete ale neamului in Germania sunt maiputin incununate de succes; Constantin Karadja cAuta zadarnic pentru el atari informatii la München§i Berlin (S 40(7-8)/DXXIX, scrisori din 2 iulie 1936 §i 1937). Acela§i rezultat negativ dau §iinvestigatiile lui T. Hotnog, profesor la liceul Al. Donici", la CernAuli (S 108/DXXIX, scrisoare din2 mai 1926).

35 c. Darea de seamb" pe anii 1926-1937 a ArzAmAntului, publicatA in 1938, p. 6, se amin-te§te cu neplAcere cA la cheltuielile anului 1926 figurau 9 200 lei &tit pentru publicarea in condiiiidetestabile" a discursului in Universul literar" §i reproducerea deformatA a portretului mitro-politului".

www.dacoromanica.ro


copia broprii lui G. T. Kirileanu consacrata aceluia§i mitropolit. E un p ilejpentru Filitti de a adnota furios pe marginea scrisorii cà Popa Nae ' refuzase safaca extrase, iar comunicarea era de fapt un rezumat al cartii sale; G. T. Kirileanula randu-i, 11 conspectase doar pe parintele academician36. Cu un an in urmi insa,la 12 februarie 1937, Filitti Ii scria afectuos mo§ului Ghità", cerandu-i permi-siunea de a reproduce ;,minunatul articol" despre Dosithei37. E adevarat ca atunciavea o motivatie practicd: dorea sä republice articolul, adaugand §i lista celorsustinuti de A§ezamant, in speranta cA fo§V bursieri, acum instariti", vorcontribui cu ceva la sustinerea lui in continuare . Nerecuno§tinta acestora, expro-prierea din 1921, ca §i scaderea valorilor imobiliare pana la 5% fatä de celedetinute inainte de razboi au fdcut insa ca in cele din urrna bursele A. fie datenumai in Grecia. Astfel, fondurile läsate acolo de mitropolit au ingaduit conti-nuarea distribuirii de burse pana in zilele noastre39.

Despre bursieri existä doar trei scrisori. La 3 iulie 1910, Al. Em. Lahovary,ministrul Romaniei la Paris, i-1 amintea lui Filitti pe N. C. Iacovenco, fratelemezin al soacrei sale, ca fost bursier al AFzarnantului40. Peste doi ani, la 10/23decembrie 1912, acela§i ministru cerea bursa pentru tanärul diacon TitusGeorgescu ce ar fi urmat sa se specializeze la Atena41. Un bursier care a ramasata§at familiei, chiar daca situatia materiala nu i-a ingaduit sa ramburseze ceva dinstipendiile primite, a fost Emil Panaitescu. El a facut o specializare la Leipzig §iapoi la Bonn, in anii 1911-191242.

In locul A§ezamantului, care numarase printre stipendiati personalitati dinlumea politica §i §tiintifica romana §i greceasca43, I. C. Filitti sustine constituireaAsociatiei artistice culturale Mitrorlitul Dosithei Filitti". Era vorba de un ateneupopular, unde se tineau conferinte §i mici spectacole cu recitaluri de poezie §imuzica. in 1930, pre§edinte activ" era studentul Titi Petrescu. El i se adresadisperat pre§edintelui onorific" I. C. Filitti, marturisind ea e in imposibilitate de amai activa (deoarece mi se distrusese incaltamintea devenind ireparabila5 ") aldacAsociatia nu-i platea perechea de pantofi imprumutati de unul din membri .

36 S 13/DXXIX.37 S 23(20)/DXXIX.38 La 25 martie 1938, Filitti scria lui G. T. Kirileanu cu tristete cA bursierii A§ezAmAntului sunt

cu totul ingrati, S 23(29)DXXIX.39 Manole Filiai, A§.ezdrnatul Dosithei Filitti, comunicare la Al pselea simposion de studii

genealoVce, Ia§i, 10 13 mai 1995.4 S 44(1)/DXXIX.41 S 44(2)/DXXIX.42 S 60(1-3)/DXXIX.43 Vezi listele in lucrarea lui I. C. Filitti, p. 175-180 §i In Ddrile de seama pe

anii 1910-1925 Bucure§ti, 1926 §i 1926-1937, Bucure0, 1938.44 De pildà, N. T. Zamfirescu ii scrie, la 3 august 1935, despre conferinta lui Costia Gheorghe

Rezolvarea diferendelor internalionale pe cale painicd sau violentd §i cea a lui Motatu despre LunaBucurevilor, S 91/DXXIX.

45 Scrisoare din 8 aprilie. Cu o chitantA a ImprumutAtorului a a primit de la I. C. Filitti 550lei, contravaloarea pantofilor, S 65/DXXIX.

§i

A,Fezdmhntul...,

www.dacoromanica.ro

614 I. C. Filitti 8

Preocupat de istoricul §i patrimoniul familiei, I. C. Filitti poarta unlaborios schimb de scrisori cu persoane traitoare in Buzau unde familia sea§ezase in 1786, o data cu venirea lui Dosithei ca episcop acolo §i Slatina,locul de ba§tina al familiei materne, Slätineanu. in cazul Buzaului suntinteresante epistolele schimbate cu academicianul Nicolae Popescu, duhovniculsat'. Cople§it de treburi, acesta se dovedea greu de clintit pentru un dialog§tiintific. In 1932, cand I. C. Filitti pregatea studiul 0 kimurire tspre tnitropo-litul Munteniei Cosma Popescu biserica din Ursoaia Buzdu , ceruse paro-hului de acolo unele date. Acesta i le transmisese inca din 14 octombrie 1931prin invdtatul Popa Nae", care insa nu se grabea sa i le predea47. Si G. T.Kirileanu e rugat sa intervina; o face in felul lui bonom §i indatoritor, raspun-zAndu-i in aceia§i zi: De and \lad cu prieteneasca durere starea de nervi in carea ajuns parintele Nae rn-am hotark sä nu-1 mai vizitez deck duminica dupaslujba, cu credinta Ca Sfânta Liturghie §i Sfintele Taine vor fi cobork pacea insufletu-i chinuit §i Ii vor fi potolit nervii. Cu durere am constat insa alaltaieri cAnici Sfintele Taine nu pot indepärta urinal-He slujbei sub un ministru ca Iorga.M-a primit cu o fata a§a de incruntata §i mohorka, inat abia dupa doua-treisaptämâni daca voi mai indrazni a-i pa§i8pragu1. A§adar, putintica radare, cacitrdim sub regimul cu «puthitel bine»"4 . Peste o lunä chiar vinovatul" sedisculpa: Ai toata dreptatea sa fi nemultumit de mine pentru atAtea §i atatea

Fi-mi ingdduitor §i nu-mi purta pica [...] eu in sufletul meu tot cel vechiu,cu bune aprecieri pentru dumneata, am ramas [...]. Imi vine mereu in minte caceva tare neplacut, purtarea mea nevropata §i antic necuviincioasa fatäcje uncoleg al dumitale pe care-1 indreptase§i la mine. Sä ierte §i dânsul [...]4" .

Se vede, in adevar, ca parintele Nae era mereu pripit, caci 'Inca din 1926,cunosand interesul lui Filitti pentru spatiul buzoian, Ii convoaca intr-o noapte laprofesorul Demostene Russo pentru deslu§iri. Parintele se afla atunci la Buzauintr-o comisie de diploma la Seminar §i anunta triumfator: Am descoperit aiciinteresante colturi vechi biserice§ti". Venea la Bucure§ti cu trenul de 10 seara §i iiruga pe Filitti sä villa la intainirea nocturna, sa-mi dai indrumari ce s'a vad §i cumsa caut". Totul trebuia de fapt rezolvat in douä zile, cu examene cu tot, incat chiarinsistenta preotului (vezi, te rog, §i nu lipsi, cum cam ai obiceiul [...] §i pune inaplicare plimbarea pe la biserici") nu 1-a urnit din Bucure§ti pe meticulosul

Este evident cd nu numai intdrzierea transmiterii informatiilor sarace §ibanale de altfel ori precipitarea in vizitarea bisericilor 1-au putut supara atat peistoric. Intr-o nota razleatä, aflata in arhiva familiei, dupd ce in§ira pe puncteposibilele repropri de facut Popii Nae", neiertatorul Filitti incheie: Nesimprea

46 -inApdrut 1933.

47 Cf. scrisoarea lui Filitti care G. T. Kirileanu din 18 ianuarie 1932, S 23(15)/DXXIX, apudG. T. Kirileanu, op. cit., p. 441.

48 S 23(15)/DXXIX. Ciorna care nu apare nici in volumul ingrijit de M. Handoca, nici Inscrisorile primite de I. C. Filitti.

49 Scrisoare din 3 noiembrie 1932, S 69(3)/DXXIX.50 S 50(1)/DXXIX.

mA

gi

www.dacoromanica.ro


lui se vede §i din faptul ca, ales la Academie, pe baza dovezii date de ce ar puteaface, nu s-a crezut dator sä mai faca nimic".

Corespondeaza §i cu primarul Buzaului, Petre N. Oprescu, cerandu-i sä deanumele lui Dosithei unei strazi din ora§. Cand acesta Ii marturise§te ea pregate§te omonografie asupra ormului §i e bucuros ca poate introduce in text date din cele treibropri trimise de Filitti, acesta Ii raspunde incantat: Am descoperit, in sfar§it, §ila Buzau pe cineva care sa aiba §i ganduri mai frumoase deck ca§tigul bdnescagitatia politica electoralr 1. Legat de personalitatea lui Patache Filitti, proprietarpana in 1886 al mo§iei Ni§cov §i fost prefect, Filitti ii intreaba pe Iarca, prefectulin functie, de ce fusese scos portretul aceluia din galeria prefecturii; el consideragestul ca o necuviinta". Prefectul 11 lini§te§te explicand ca portretul e la locul lui,alaturi de cel al lui Costica P. Filitti, deopotriva prefect al judetului. Aminte§te, larandu-i, cä Iorgu Filitti fusese acela care 1-a numit magistrat52.

Pentru amintirea tatalui sdu, colonelul Constantin Filitti, aghiotant al princi-pelui Cuza, apoi al regelui Carol I, are un schimb de scrisori cu un functionar alprefecturii de Ialomita, unde odinioara fusesera prefecti atat el, cat §i tatal sail. 0stradd din Calara§i purta numele colonelului numai ca, potrivit lungimii ei, ar fifost necesare patru täblite §i corespondentul ii ru3ga sä trimita, confectionate de laBucure§ti, trei tablite, el obligandu-se sä le puna5 .

Pentru biserica Sf. Dumitru de Juramant din Bucure§ti, refacuta din temeliide episcopul Costandie Filitti al Buzaului la 1819 §i pe care el insui avea s-o

restaureze in 1932, 54 cere informatii lui G. T. Kirileanu, la 2 octombrie 1937. Voiasa aibd o fotografie a bisericii mai noi" de la manästirea Neamt, facuta poate" deru§i, in stil Empire §i care semana cu ctitoria lui Costandie; incerca astfel sa faca oapropiere intre cele douà monumente, in speranta ca va putea descoperi peme§terul cu care lucrase Costandie .

Tot legatä de biserica Sf. Dumitru e §i corespondenta sa cu consulul G. C.Ionescu de la Istanbul. Filitti dorea informatii despre Sf. Nicanor, ale carui moa§tese pastrau in biserica. La 2 februarie 1932, consulul Ii raspunde ca Nicanor traiseintr-o sihästrie in muntele Calistrat de langa Grebena. Hramul lui era la 7 august,sarbätorindu-se acolo cu mare fast56.

Ecouri ale cercetarilor intreprinse la Slatina, locul de obar§ie al mamei sale,Elena Slätineanu, razbat deopotriva din corespondenta de fatä. In 1903, I. C. Filittiintra in legatura cu institutorul G. Poboran, viitor istoriograf al urbei. Pentruinceput prime§te informatii despre biserica din Brebeni, unde erau portretele

51 Scrisoare din 31 august 1937, S 59/DXXIX.52 Scrisori din 14 §i 18 iunie 1931, S 110(1-2)/DXXIX. Vezi §i corespondeno colone-

lului Constantin Filitti, tatal istoricului, cu parintele prefectului Iarca, din 1886 §i 1889, S 109(1-2)/DXXIX.

53 Scrisoare din 10 octombrie 1934, S 113(2)/DXXIX.54 Tarnosirea a facut-o cu Tit Simedrea, viitorul episcop de Hotin. in fondul de corespondenta

Filitti exista o scrisoare a acestuia, din 12 mai 1938, amintindu-i ca la Consiliul Legislativ fusesedepus un proiect de lege cu privire la averile biserice§ti din Basarabia §i-i cerea sprijin: Te rog sa puiun cuvant pentru urgentarea §i acceptarea lui", S 86/DXXIX.

55 S 23(24)/DXXIX, apud G. T. Kirileanu, op. cit., p. 441-442.56 S 112/DXXIX.

§i

www.dacoromanica.ro

616 I. C. Filitti 10

votive ale familiei SlAtineanu §i odoare dAruite de aceasta, un potir §i o anafornitAdin anii 1776 §i 181557. UrmeazA §tiri despre proprietAti sare odinioard aparti-nuserA SlAtinenilor: Tampeni, Slätioarele, Botoe§ti (Ote§ti) . La 6 iunie 1913 iitrimite un inventar al bisericilor din comuna Turia (V1a§ca). E vorba de bisericiledin Buice§ti, Barca-Valea Mare, Barca-Plumbuita, Zorleasca §i Tom§e§ti59. LaBarca, din biserica veche, se mai pAstra doar o icoanA zugrAvità de RAducanuTattarescu, un triod editat de mitropolitul de Car loyal St. Stradhnirovici §i ocazanie cu insemnarea olografA a lui Constantin Mavrocordat vodA din 175760.

Tot gracie colaborarii cu inimosul institutor e in mAsurA Filitti sà impunArestaurarea bisericii Adormirii Maicii Domnului din Slatina. La 29 mai 1910,Poboran Ii trimite reproduceri foto dupà portretele votive ale lui Nicolae §i alBAla§ei SlAtineanu, ctitorii bisericii61. In afara de restaurarea bisericii Poboranreu§e§te a pune sterna familiei SlAtineanu (8n scut tinut de o parte de un vultur §ide alta de un leu") pe frontispiciul primariei .

Din cele 12 scrisori ale lui Poboran (ultima din 1 decembrie 1913) se vede ca.Filitti 1-a ajutat sà-§i adune §i sä-§i structureze materialul pentru monografia pecare avea sä o consacre oraplui. La 9 noiembrie 1909, trimitandu-i un exemplar,Poboran Ii elogia contributia incalculabilA": Acum, cand vdd fructul unorincordari mintale de aproape 10 ani, ajuns la maturitate, sunt dator a-mi indreptagandul Care dvs., care ca un parinte ati veghiat incontinuu asupra acestei lucrArispre a iW bine in toate privintele §i a nu se strecura intr-insa nimic compro-mitAtor" .

Cercetarile istorice asupra Slatinei le reia, in deceniul patru un alt fin al ora-§ului, viitor profesor la Universitatea din Bucure§ti, Ion Iona§cu. La 4 noiembrie1932 el ii scria lui Filitti, de§i nu-1 cuno§tea decat din scris, scrisul dvs. in materieistoricd, pentru care am o deosebità admiratie fiindcA intotdeauna aduce lucruri nouà§i de neclintit". Era la inceputul carierei §i auta sA se orienteze [...] in anumite taMeale trecutului acestui judet". In aceste vremuri de sardcie ii era peste putintä sä vinAla Bucure§ti sd cerceteze §i Ii cerea lui Filitti date genealogice despre familiileDeleanu, Buicescu, Milcoveanu i BIlaceanu, ca unuia care era neintrecut inaceastA lature istorier. Lucrarea lui Filitti Biserici ci ctitori Ii servea ca admirabilindreptar", numai cä acolo se strecurase o inadvertentA de neinteles: schitulStriharetul fusese trecut in judetul Romanati, cand de fapt era in Olt".

Mai mult deck oricare alt tip de documente, scrisorile dezvaluie frAmantari,nelini§ti, antipatii, slAbiciuni omene§ti. Mandru in exces, considerandu-se nedreptAtit

57 S 67(1-2)IDXXIX.58 Scrisoare din 17 noiembrie 1905, S 67(5)/DXXIX.59 S 67(7)/DXXIX.60S 67(11)/DXXIX.61 S 67(9)/DXXIX.67 Scrisoare din 5 octombrie 1905, S 67(4)/DXXIX.63 S 67(8)/DXXIX.64 S 35(2)/DXXIX. Cu explicatiile lui Filitti de unde a preluat informaiiile, pe scrisoarea lui

I. Iona§cu.

www.dacoromanica.ro


in ascensiunea profesionala, Filitti intretine relaii corecte, fructuoase in planfoarte u§or insa ele basculeaza spre repro§, invectivA ori critica inveninata.

aceasta in ciuda faptului Ca majoritatea contemporanilor i se adreseaza ori vorbescdespre el cu mare deferenta, neomitand, atunci and, de pilda, Ii cer ceva, sagelogieze pentru eruditia §i rigoarea scrierilor sale. Acelemi civilità sunt schimbatecu redactorii diferitelor publicatii la care colaboreaza (Revista istorica", Revistaistorica romand", Viata romaneascd")65. Apropierea sufleteasca de G. T. Kirileanuil face sa-i ceara netezirea relatiflor spinoase pe care le avea cu Iorga, Giurescu §iBratianu. La 7 ianuarie 1937 il intreaba astfel unde a vazut cà cel dintai recunoa§tevaloarea studiilor sale"66. Apoi ii roaga67 dna ai putea imblanzi pe marele potriv-nic", cu referire la dorinta sa de a deveni membru plin al Academiei §i la refuzulobstinat al lui Iorga, pe care, se vede, 1-a impartat majoritatea academicienflor, devreme ce I. C. Filitti a murit membru corespondent .

Filitti era nemultumit §i de C. C. Giurescu care, in 1928, il poftea la prele-gerea inaugurala Problemele evului mediu romilnesc69 a cursului sàu universitar;peste noua ani, patima§, nu gasea in opera acestuia deck compilaie depopularizare" iar sfera lui [...] nu este nici de creatie nici de contributii noi" °.

Nici pe Gheorghe Bratianu nu-1 iartA, revoltat de subiectivitatea ce i-a dictatalegerea citatelor"71.

G. T. Kirileanu e admirabil in incercarea de a-1 potoli pe irascibilul istoric.Dupa ce ii face puzderie de comisioane (corecturi de texte, plasari de lucrari, involum sau extrase, la diferite librarii, fundatii, biblioteci, Ii da informatii §i pre-cizari marunte despre moartea lui Barbu Catargiu, socotintele" lui C. Conachi,numele fiicelor lui Petru RareA; ba chiar §i o interventie pentru salarizarea mem-brilor Consiliului Lefislativ) Ii marturise§te ca 11 poarta permanent in gand.Intr-o zi 1-a visat"7 , intr-alta s-a temut cà e bolnav, dar cineva 1-a zarit inanticariatul lui Carabi§ §i s-a lini§tit", iar cand 1-a aflat printre cei inscri§i inFrontul Rena§terii Nationale, s-a lini§tit de-a binelea"74.

relatiile cu C. D. Fortunescu, directorul Arhivelor Olteniei" incepagreabil §i se stria din cauza susceptibilitatii exagerate a lui Filitti. in 1925,

65 La 25 iunie 1921, Mihail Sevastos Ii scria ca. Garabet Ibraileanu ii gasise articolul perfect"§i urma sa i-1 publice in proximul numar, S 80/DXXIX.

66 S 23(19)/DXXIX.67 Data nu se poate preciza din cauza hartiei deteriorate. Dupd adresa insii este, in orice caz,

anterioara anului 1926, S 23(34)/DXXIX.Simion Mehedinti, care in particular II sustinea in forul academic, denunta, de frica lui

Iorga, carcla§ia germanofililor", incluzand, chiar daca nenumit, printre ace0a §i pe Filitti. Avea,dealtminteri de ce se teme ilustrul geograf caci Iorga 11 ataca in Neamul romahesc" numindu-1pachiderrn supracolum Behedinti", S 23(26-27)/DXXIX.

S 29/DXXIX.Scrisoare din 25 noiembrie 1937, S 23(25)/DXXIX, apud G. T. Kirileanu, op. cit.,

p. 442-443.S 23(26)/DXXIX, apud G. T. Kirileanu, op. cit., p. 443-444.

72 Scrisoare din 10 iunie 1927, S 23(11)/DXXIX.73 Scrisoare din 15 iulie 1936, S 42(3)/DXXIX.74 Scrisoare din 7 ianuarie 1939, S 42(7)/DXXIX.

7c)

71

stiintific,

Si

Ot

www.dacoromanica.ro

618 I. C. Filitti 12

profesorul oltean Ii trimitea informatii despre biserica din Brato§tita, unde se aflauportretele votive ale lui Nicolae §i al BAla§ei SlAtineanu75, iar la 3 octombrie 1934

solicita sA tina o conferinta pentru societatea Prietenii §tiintei"76. Dar peste treiani Filitti refuzA dialogul cu directorul revistei oltene. SA fie de la notele polemiceimpotriva sa gAzduite de revised? se IntreabA necAjg Fortunescu, lamurqte-mA,sA-mi iei o piatrA de pe inimA [...] imi atarnd greu" . Nici peste un an nu trecusesupararea lui Filitti incdt Fortunescu face noi incercAri de impAcare cu acestprieten sufletesc"78. Eruditul Constantin Karadja, diplomat §i istoric de aleasAtinutA, poartA o corespondenta de specialitate cerandu-i, in 1924, ospitalitate inpaginile Arhivei pentru §tiintd i reformA socialà" cu o recenzie a cartii lui GustavCassel despre capital §i progres 9. in anul urmAtor, Filitti Ii recenzeazd un studiuasupra serviciului consular apArut in aceemi publicatie. Amândoi sunt sceptici"asupra anselor de reformare a acestei institutii, iar Karadja, Inca in slujbA, adaugAintelept: et je suis payé pour l'etre"80 .

Din sustinuta corespondenta primitä din strainAtate, fondul de fata retine oparte neinsemnatA. Ea marturise§te totu§i prestigiul de care se bucura opera sa, inspecial in tArile balcanice, ca §i interesul unor publicatii de a-1 avea printrecolaboratori.

Astfel lucrarea sa Role diplomatique des phanariotes de 1700 a 1821, Paris1901, pe care ulterior a evitat sistematic s-o pomeneascd in memoriile de titluri,era apreciatä de marele logofdt otoman Aristarthi bei ca docte ouvrage", iarRechid Savfet bei, cel care avea in manuscris o Histoire diplomatique desrelations de la Turquie avec la France au 1 8e siecle, ii cerea, la 16/29 ianuarie1907, un exemplar cu dedicatie, ce qui ajoutera a sa grande valeur"81.

profesorul universitar Pan. Zepos din Atena, care scotea revista Archivesde droit prive impreunA cu tatAl sAu, are un schimb de scrisori cu Filitti in1934-1936, furnizAndu-i informatii despre familia acestuia §1 oferindu-i gAzduirein paginile revistei82.

Din corespondenta cu M. Lascaris83 se vede cA fAcea un schimb asiduu deinformatii cu speciali§tii din Grecia. Era curenta transmiterea de pachete cu carti §icorespondentul lui noteazd enervat cA in Balcani e o intreagA isto sa-ti procuri ocarte, la Roumanie, heureusernent pour elle, ne fait point partie" . apte ani maitdrziu, acesta Ii scria din Salonic ca se ocupà de rolul grecilor in actiunea deeliberare initiatA de Caragheorghevici, grAbindu-se insä a adAuga cä c'est plutôt le

S 101 (1)/DXXIX.76 S 101(2)/DXXIX.77 S 101(3)/DXXIX.78 S 101(4)/DXXIX.79S 40(1-4)/DXXIX.80 Scrisoare din 10 aprilie 1925, S 40(5)/DXXIX.81 S 72/DXXIX.82 S 92(1-5)/DXXIX.

Scrisori din 10 ianuarie 1928, 16 mai 1928, 2 noiembrie 1935, S 50(1-3)/DXXIX.84 Scrisoare din 10 ianuarie 1928.

Il

www.dacoromanica.ro


role des Roumains qu'il faudrait dire, tant le sujet de cet article se trouve enconnexion avec la Roumanie"85 .

SO' mai consemnam, in sfar§it, pastrarea a numeroase confirmari de primirealucrarilor lui I. C. Filitti. E vorba de o intreagd pleiada de oameni cu care istoriculs-a aflat in relatii amicale sau protocolare, constituind parte din cititorii sai.Raspund a§a Gheorghe Alexianu juristul, mitropolitul loan BO lan (care adauga:astfel de oameni, care cu atata osteneala studiaza trecutul ustru, vor cunoa§tebine §i timpul de NA §i merità sa conduca destinele tarii" ); N. Banescu, peatunci director de studii la Liceul militar de la Manästirea Dealu; slavistul IlieBarbulescu; academicianul loan Bogdan; ministrul Mircea Cancicov; Ion Cara-geani; Alexandru Costin, pre§edinte la Curtea de Apel din Bucure§ti; diplomatulMircea Djuvara, Preda Fundateanu, aghiotantul regelui; profesorul Constant Geor-gescu; preotul econom G. I. Gibescu, de la Cancelaria Mitropoliei; MaximilianHacman, profesor universitar la Cernauti; Nicolae Iorga (Ti-am vazut memoriul,p1M de lucruri nouà despre Genz §i te rog faci rezumatul francez"87). C. D.Isopescu Grecul, prof8e8sor la Cernauti; profesor Spiridion Lambros din Atena, carepromite §i o recenzie ; Alexandru Lapedatu, ministrul Cultelor §i Artelor (1931);prof. G. N. Leon de la Cluj; generalul G. D. Mardarescu; prof. Gh. Nedioglu,directorul liceului Gh. Sincai"; R. Netzhammer; G. Nicolaiasa; N. Peri6,pre§edintele Consiliului de Stat al Iugoslaviei; avocatul Tudor Popescu (o voisorbi pe nerasuflate"89); prof. C. G. Rarincescu, S. Reli de la Cernauti; generalulSamsonovici, §eful Marelui Stat Major al armatei; ministrul V. P. Sassu;profesorul T. Sauciuc Säveanu, senator de Storojinet, din Cernauti; prof. T. V.Stefanelli din Cernau0; Gr. Trancu-Ia§i; profesorul V. Valcovici; Sever Zotta.

Reputat ca diplomat de frumoasa tinutd §i istoric a carui productie §i-apastrat aproape in totalitate valoarea, I. C. Filitti era pentru contemporanii sai omulintegru, care-§i construia studiile cu migala, dupa indelungate cercetari, faraernfaza, putandu-se oricand mandri cu trainicia concluziilor sale. Putin expansiv,marcat de episodul participdrii sale la administrarea teritoriului ocupat de germaniin primul razboi mondial §i de aceea ostracizat, I. C. Filitti s-a inchis intr-ocarapace din care, foarte adesea, comunicarea cu lumea s-a facut anevoie. Mai cuseama pe plan §tiintific a avut pururea sentimentul cd nu e indeajuns de pretuit, derecunoscut §i de ... citat. Pe de altà parte, din generozitatea cu care a ajutat, indreapta §i in stanga, pentru Idmurirea unor chestiuni de istorie ori a indrumat pa§iide inceput ai unor viitori speciali§ti, se vede \Tana de dascal pe care prea putin aavut prilejul sä §i-o manifeste.

Toate acestea razbat convingator din corespondenta pastrata in depoziteleBibliotecii Academiei.

Scrisoare din 2 noiembrie 1935.86 Scrisoare din 22 septembrie 1914, S 4/DXXIX.87 Scrisoare din 10 august 1914, S 37/DXXIX.88 S 48/DXXIX.

S 70/DXXIX.

sA-i

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

CORESPONDENTA DINTRE ISTORICUL ROMANIOAN C. FILITTI I ENDRE VERESS

L. DEMENY

Inca de acum aproape trei decenii aträsesem pentru prima data atentialasupra interesului pe care-1 prezinta bogata corespondenta (peste 13 mii descrisori) a lui Endre Veress, achiziponata dupa moartea savantului de catre ArhivaNationala Maghiard, corespondenta in care se gasesc circa 3 500 de scrisori trimiseistoricului maghiar de carturari romani. Printre istoricii romani care au schimbatscrisori cu Veress pomenisem, apoi, §i numele lui I. C. Filitti2. Dari de seama maiamanuntite am intocmit despre corespondenta lui Veress cu V. A. Urechia3, G. T.Kirileanu4, am publicat scrisorile lui N. Iorga5 §i se afld sub tipar scrisorile lui loanBogdan . Pregatisem spre editare, impreuna cu regretatul publicist Arpad Arvay,un volum cu o selecpe din corespondenta lui Veress cu carturarii romani . Mai noudespre fondul de corespondenta a lui Veress a intocmit o dare de seama istoricularadean Géza Kovdch8.

Este randul acum, ca din indemnul colegei Georgeta Penelea, care a publicatpretiosul volum de Opere alese ale lui I. C. Filitti, sa dam in vileag scrisorileschimbate intre acest carturar cu Veress. Cuvantul inainte, bibliografia completà alucrarilor lui Filitti, tabelul cronologic cu date de reper din viata §i activitatea lui§tiintifica ca i aparatul critic bogat, intocmite de doamna Georgeta Penelea,insumeaza tot ceea ce s-a scris despre acest carturar roman eminent. Mai multchiar, Georgeta Penelea a completat cuno§tintele noastre nu numai cu o infatipre

De l'activite historiographique d'André Veress, in Revue roumaine d'histoire", VI (1967),nr. 1, p, 23-38.

Scrisori inedite ale lui Nicolae lorga adresate istoricului maghiar Endre Veress, comunicaresustinutA la Sesiunea §tiintifica organizatà de Institutul de istorie N. Iorga" cu ocazia comemorarii a40 de ani de la moartea lui N. Iorga (1980), comunicare publicatà ulterior in Revista istoricA", IV(1993), nr. 3-4, p. 331.

Scrisortle lui V. A. Urechia adresate lui Endre Veress, cornunicare tinutA la Simpozionulnational de bibliologie, organizat la Biblioteca Veress A. Urechia din Galati.

Corespondenia cu Andrei Veress In volumul G. T. Kirileanu sau viaja ca o carte. Meirturiiinedite, Editie ingrijità §i CuvAnt inainte de Constantin Bostan, Edit. Eminescu, Bucure0, 1985,p. 150165.

Vezi nota 2.Scrtsort adresate de loan Bogdan lui Endre Veress in volumul omagial inchinat aniversArii a

65 de ani de la na§terea profesorului universitar dr. Radu Manolescu, volum aflat sub tipar.7 Volumul urma sA aparA in colectia Testamentum ingrijitA de Odön Bitay, dar el a fost blocat

de vederile inguste ale redactorului Ff de atunci al Editurii Politice.8 Kovdch Géza, Lilsä,nánrul lui Andrei Veress, in Revista istoricA", V (1994), nr. 1-2,

p. 141-146.

Revista istoricr, torn VI, nr. 7-8, p. 621-632,1995

3

°

www.dacoromanica.ro

622 L. Demény 2

mai detaliata §i mai nuantata a vietii §i activitatii lui I. C. Filitti, dar §i cu datepretioase noi. Toate acestea fac superfluA o incercare de a mai aborda macar §isumar acest subiect in modesta noastra comunicare. Mi se pare suficient sa maopresc pe scurt asupra unui aspect Inca neabordat din activitatea lui I. C. Filitti,anume interesul lui fata de genealogia familiei sale, a§a cum apare el in scrisoriletrimise lui Veress.

Se tie ca I. C. Filitti a cercetat in special prima jumatate a secolului alXIX-lea din istoria rii. In cursul investigatiilor sale s-a intalnit des cu problemacomplexa a rolului jucat de greci §i macedoneni-romani in viata economica §ipolitica a rarii Romane0 de la sfar§itul secolului al XVIII-lea §i pana la mijloculveacului al XIX-lea. Se pare ca el insu§i considera ca se trage pe linia paternadintr-o familie de comercianti greci, care practicau negotul intre Balcani §i EuropaCentrala, formand puternice colonii la Lipsca, Viena §i Buda, precum §i in alteorme9. La Buda §i la Viena colonia greaca desfa§ura §i o sustinuta activitateculturalam. Aici functionau §i §coli grece§ti la care au invatat la sfar§itul secoluluial XVIII-lea §i inceputul veacului al XIX-lea §i multi tineri romani. In general,intre romanii §i grecii din Buda §i Viena exista o stransa colaborare pe taramulspiritual-cultural.

Nu putem scapa din vedere ca Joan C. Filitti s-a ocupat indeaproape deistoria grecilor din Principate. Georgeta Penelea remarca pe buna dreptate faptulcd acest interes se datora nu atat indepartatei [...] origini" grece*ti a istoricului,ci mai cu seama faptului ca pAtrunderea grecilor cu mult inainte de epocafanariotA, cariera pe care au fAcut-o in Principate, inrudirile §i de aici impäman-tenirea §i chiar romanizarea lor i-au transformat in persoane dinamice, implicatein numeroase afaceri ale tarii, cu o pondere deloc neglijabila in determinareaunor evenimente"11.

Amintim, apoi, faptul CA in 1905 I. C. Filitti ca diplomat a functionat laAmbasada Romaniei la Budapesta, unde ca un om de cultura, a avut curiozitatea §iocazia sa cunoasca §i bogata arhiva §i biblioteca a comunitAtii grece§ti, in care se

9 Cf.: Lambros Spiridon, Se fides ek tes istorias tou en Ungaria kai Austria makedonismou(Pagini din istoria macedonienilor din Ungaria si Austria), in Neos Ellenomnemon", VIII(1911), p.257-300; Schafer Lasz 16, A gorogOk vezeui szerepe a korai kapitalizmus kialakitdsdban (Rolul deter-minant al grecilor in formarea capitalismului timpuriu), Budapest, 1930; Horvath Endre, Aziijgörogak (Neoelenii), Budapest, 1940; Hives Odön, Oi Ellenes tes Ungarias (Neogrecii in Ungaria),Thessaloniki, 1965; Vakalopoulos Apostolos, Istoria tes Makedonias (Istoria Macedoniei), Thessa-loniki, 1969; Fiives Odön, Gorogok Pesten. 1686-1931 (Grecii la Pesta. 1686-1931), Budapest, 1972(teza de doctorat in manuscris).

10 Laios Georgios, 0 ellenikas typas tes Viennes (TipArituri grecesti de Viena), Athen, 1971;Hives odön, Die Ofner Universitätsdruckerei und die griechische Diaspora in Ungarn, inTypographia Universitatis Hungaricae Budae 1777-1848, Budapest, 1983; p. 263-268; HorvathEndre, Magyar-01-dg bibliogrdfia (Bibliografia maghiaro-elend), Budapest, 1940; CorneliaPapacostea-Danielopolu i Lidia Demény, Carte si tipar in societatea romdneascii i sud-esteuropeand, Edit. Eminescu, Bucuresti, 1985, p. 215-232.

11I. C. Filitti, Opere alese, Cuvdnt inainte, text stabilit, bibliografie, tabel cronologic si note

de Georgeta Penelea, Edit. Eminescu, Bucuresti, 1985, p. XXIV.

www.dacoromanica.ro

3 Corespondenta I. C. Filitti E. Veress 623

gaseau §i se gasesc §i in prezent, mai ales 112Szentendre de langa Budapesta,izvoare de mare interes pentru istoria romanilor .

Preocuparile lui I. C. Filitti §i ale lui Veress s-au intalnit in domeniul explo-rarii arhivelor straine. Ata§at find pe langa 1egaiile romane din Paris, Roma §iConstantinopol, I. C. Filitti a adunat in arhivele de acolo multe izvoare referitoarela istoria Moldovei §i Tarii Romane§ti. Ca §i Veress, el a strans §i a publicat douàvolume de documente, editate sub titlul Din arhivele Vaticanului (1913-1914).

In corespondenta dintre cei doi carturari sunt prezente §i preocuparile dindomeniul heraldicii, schimbul de informatii §i pareri.

Merita sa fie amintit §i faptul ca I. C. Filitti inainte de a intra in corespondentacu Veress urmarea cu atentie lucrarile publicate de acesta in Romania. Sta marturierecenzia facuta de el despre studiul lui Veress referitor Grigora§cu Voda13.

Corespondenta dintre I. C. Filitti §i Veress prezinta interes mai ales pe moti-vul colaborarii lor la editarea volumelor de Documente privitoare la istoriaArdealului, Moldovei ci Tani Romilnegi. in schimbul de scrisori avem odata inplus dovada cä prefetele scrise de Veress la fiecare volum in parte au fost tradusein limba franceza de I. C. Filitti. Mai mult chiar, Nicolae Iorga, suparat pe Veress,1-a atacat pe Filitti, afirmand, frä temei, Ca traducerile lui ar fi de indoielnicacalitate. Evident ea istoriografia romana nu a retinut aceste ie§iri subiective ale luiN. Iorga, cum nu a tinut seama nici de subiectivismul acestuia in apreciereacolectiei de documente a lui Veress. Daca in acest caz I. C. Filitti nu a raspuns laatacurile lui N. Iorga, in schimb el, fail sa Oda seama de sensibilitatea deosebita amarelui istoric roman, facuse o serie de remarci critice asupra studiului luiN. Iorga. despre mi§carile revolutionare romane din 1804 §i 1830, recenzie aparutdinitial in 1934 in Revista istorica romana"14.

Scrisorile lui I. C. Filitti ate Veress se pastreaza in fondul de corespondentäal acestuia din urma15. Tot acolo se gäsesc §i copiile scrisorilor lui Veress, care aveaobiceiul de a dactilografia in dublu exemplar scrisorile lui, retinand copia pentrusine. Fondul de corespondentä al lui Veress retine atentia mai cu seama in situatiilecand scrisorile lui originale, dintr-un motiv sau altul, nu s-au pastrat.

Schimbul de scrisori dintre I. C. Filitti §i Endre Veress pastreaza marturiaunor raporturi amicale §i corecte dintre doi oameni de §tiinta, unul roman §i altulmaghiar, chiar §i atunci and in cautarea adevdrului parerile lor nu intotdeaunaerau identice sau convergente. Aceste scrisori reflecta stradania de cunoa§terereciproca chiar §i intre anii 1928 §i 1935, and se §tie ca relatiile dintreRomania §i Ungaria nu erau dintre cele mai bune. Cu aceste ganduri §i cu sperantaea aceste scrisori arunca o lumina asupra unui episod din viata lui I. C. Filitti, panaacum necunoscut, publicarn textul lor.

12 Rives Odön, Katalogus ton ellenikon entypon tes Bibliothekes... to Saint Endre (CatalogultipAriturilor elene la Biblioteca din Szentendre), in O Eranistes", 3(1965), p. 97-105.

13 Cf. loan C. Filitti, Recenzii §i note critice, Bucuresti, 1937, p. 3-4, recenzia despre studiullui Veress aparuse initial in Convorbiri literare", 1924, p. 796.

14 Ibident, p. 71-73.15 Magyar Országos Levéltar (Arhiva Nationalà Maghiarà), fond. P. 1569. sectia V, pachet. 5,

nr. 441.

www.dacoromanica.ro

624 L. Demény

1

Bucure§ti, la 29 septembrie 1928Scrisoarea istoricului roman loan C. Filitti adresatfi lui Endre Veress.

29 sept. 1928R. 201X Bologna'

Stimate domnule profesor,

imi permit a face apel la bunavointa d-voastrA pentru a incerca sa obtin olAmurire ce mA intereseazA personal.

DupA informatiile mele, cativa membri ai familiei mele au studiat acum vreosutd §i ceva de ani inlAuntru", fArA sA se precizeze insA unde anume. titi numai cAnu era vorba de universitati, ci de gimnazii sau licee.

Unde? Bra§ov? Pesta? Viena? nu §tiu.imi permit sA ma adresez dv. pentru cazul cand ar fi fost vorba de Pesta,

unde vA aflati sau §i de Viena, dacA cumva aveti acolo legAturi dispuse sA vAserveascA.

Ar fi vorba de cercetat arhivele §colilor frecventate pe vremuri de straini dinOrient, in special §coli grece§ti cred, pentru a vedea dacA intre anii 1800 1820 segAse§te inscris vreun elev cu numele de Philitis, sau Philites, sau Filitis §i, in cazafirmativ, de a scoate cele ce se spun despre provenienta lui, numele pArintilor,locul §i data na§terii, felul §i durata studiilor, diploma obtinutA etc.

V-a§ fi foarte indatorat, stimate domnule profesor, dacA mi-ati da pretiosuld-voastrA concurs pentru a satisface aceastA curiozitate. Scuzati-mA de a vAinoportuna §i primiti, odatA cu multumiri anticipate, incredintarea deosebitei meleconsideratii.

IOAN C. FILITTI,membru corespondent al Academiei Române.

1 Piata Sf. Stefan. Bucurqti 4

Cui m-a§ putea adresa la Viena pentru alte douA inforrnatii:

1) Izvoare despre colonia greacA de la Viena, unde era dascal un Matei Filitisla 1816, despre care a§ don sA aflu de unde era originar §i cum se numeau pArintiilui.

2) Despre intemeetorul §i inceputurile casei de negot Curti din Viena, careexista acolo la 1803-1820. Cum il chema pe cel dintai Curti §i de unde eraoriginar.

4

www.dacoromanica.ro


2

Bucure§ti, la 3 aprilie 1929Scrisoarea lui Ioan C. Filitti expediatA lui Endre Veress.

1929 apr. 3

Stimate domnule Veress,

Prin cartA po§talA din Venetia2, cu data 20 X1928, ati avut bunAvointa sd-micomunicati cd la Intoarcerea d-voastrA acasA, cam peste o lunA, Imi veti putea daadresa parintelui Orfanidi de la Budapesta, caruia sA-i pot cere oare cari informatiiistorice.

imi permit sA vA reamintesc aceastA rugaminte §i multumindu-va dinainte, vAreinnoesc incredintarea deosebitei mele consideratii.

3 aprilie 192917/IVIR.

3

JOAN C. FILITTImembru corespondent al Academiei Române

21 Strada LuteranA. Bucure§ti

Budapesta, la 17 aprilie 1929RAspunsul lui Endre Veress la scrisoarea lui Ioan C. Filitti.

Budapesta, 17 aprilie 1929H. Hunfalvy u. 4.

Stimate domnule Filitti,

intors de la Venezia, unde am lucrat la completarea materialului volumuluimeu de sub tipar continând acte §i scrisori la istoria romanilor, aflai rânduriled-voastre, la care VA pot da numai adresa bisericii grecilor de aci; Budapesti GorogEgyház. Budapest Petäfi tér, pe care dacA veti scrie nemte§te ori eventual grece§te,veti avea cu siguranta un rAspuns favorabil.

VA comunic aceasta din nevoie, deoarece parintele Orphanides nu mai esteacolo, certandu-se cu epitropii s.i, cari 1-au tratat foarte rdu, numind in locul lui unalt paroh, a§a cA bAtranul de mahnire nici prin biblioteci nu mai umblA, pe unde-1vedeam de multe ori, cu toate cA personal nu-1 cunosc.

-

www.dacoromanica.ro

626 L. Demény 6

Acest lucru, adicà cA nu se mai afla la parohia grecilor, e cu atat mai regre-tabil, ca era un om invatat, care se ocupa §i cu literatura elend modernA §i de sigurv-ar fi facut cercetarile de cari aveti nevoie. Sunt insa convins, ca acele cercetari vise vor face §i de catre parohul de acum, numai sa-i dati toate amanuntele necesare.

Va salut cu toatà stimadr. VERESS

4

Bucure§ti, la 23 iunie 1932 .

Scrisoarea lui Joan C. Filitti trimisä lui E. Veress.

Bucure§ti 23 iunie 1932R. 23/1X1

Stimate domnule Veress,

Am primit carta d-tale po§tala. Desigur §i la alt prilej, de voi putea, voi cautasä aduc un modest aport la monumentala d-tale opera.

Te rog §i eu sA ma pui, daca-ti este cu putinta, in raport cu persoana care sapoata cerceta daca in §colile comunitatilor grece§ti din Budapesta §i din Viena auexistat dascAli sau elevi cu numele de Ph. intre anii 1800-1820.

De asemenea, daca cuno§ti pe cineva indatoritor la Arhivele de Stat dinVenetia.

in sfar§it, a§ dori sa am lucrarea: Fehér Géza3, BulgarischungarischeBeziehungen in den V-XI Jahrhundert. Lucrarea a aparut la 1921, probabil laBudapesta sau la Viena.

Cu anticipate multumiri §i distinse salutari,

5

Budapesta, la 23 septembrie 1932Scrisoarea lui E. Veress &Ere loan C. Filitti.

IOAN C. FILITTI25 Str. Atena

Budapesta, 23 septembrie 1932.11.Hunfalvy u. 4.

Prea stimate domnule Filitti,

Uimit de §tirea primita azi de la prietenul nostru comun Todor4 cum casunteti suparat pe mine, ma grabesc a VA in§tiinta CA nu aveti nici un motiv pentru

www.dacoromanica.ro

7 Corespondenca I. C. Filitti E. Veress 627

aceasta, cAci am adunat tot ce cerut §i daca nu v-am scris, era pe de o partecA am vrut sA vä fac o surprizd sosind peste putin acolo, iar pe de alta ca n-amcutezat sä vä trimit prin po§ta cartea lui Géza Fejér, devenitA foarte rarà, tiind càpentru imprimate mai exista cenzurd §i astAzi.

Primisem scrisoarea dv (una singura) cu putin inainte sA plec la Viena, undeam lucrat §ase saptamani la intregirea volumului VI de documente5. Dar cu toateacestea am dat roata pe la anticarii de aici pentru cartea lui Fejér §i negasind-o amdat ordin sA se caute. Am reu§it sa o am acum cateva zile, tocmai cand vatrimisesem prefata volumului de supt teasc cu rugamintea sA binevoiti a o traduce6§i ma bucuram in prealabil de plAcerea care o sA va faca cand o va voiu preda insemn de stima §i consideratiune.

La Viena rn-am interesat §i de informatiunile dorite de acolo §i vA comunicadresa unui istoric competent, deoarece e totodata secretarul Societatii pentruistoria Vienei §i anume Dr. Josef Kallbrunner, Direktor des Hofkammerarchives, I.Johannesgasse 6, und Leiter des Vereines für Geschichte der Stadt Wien7. E un omfoarte placut, de la care veti avea toate informatiunile dorite §i chiar date arhivale.

La Venezia puteti scrie directorului Arhivelor de Stat, Comm. Pietro Rosmin(R. Archivio di Stato, ai Frari), cunoscut eraldic §i om foarte amabil.

Also, nichts für ungut, Herr Doktor!

La revedere al dv.dr. ANDREI VERESS

6

Budapesta, la 28 noiernbrie 1932Scrisoarea lui Veress cAtre Ioan C. Filitti.

Budapesta, 28 noiembrie 1932. II.Hunfalvy u. 4


Ajuns acasA din lunga mea calAtorie de studiu, fAcuta in interesul publica-tiilor mele romane§ti8, ma grabesc a va comunica adresa functionarului din R.Archivio di Stato a Venezia, care este Giuseppe Vozza9, un om tank- §i foarteamabil.

AfarA de aceasta va dau §i adresa arhivarului capitalei Budapesta care esteprof. dr. Albert Gardonyil°, Városháza, caruia Ii puteti scrie, insa rarA sa vA referiti

mi-ati

www.dacoromanica.ro

628 L. Dem6ny 8

la mine, cerandu-i sA aibA bunAtatea sA rAsfoiascA indicele negustorilor de aicimacedoromani §i greci de acum o sutA de ani §i mai bine cu privire la numeleFilitti, cAci nu e cu neputintA sA figureze in ele, dacA avec' vreo tradiPe familiarA cAau locuit §i pe aici. SA-i scrieti fire§te in mente§te, fAcand aluzie la studiile saleprivitoare la Orientalische Compagnie din Ungaria.

Ocupat cu corecturile volumului VI de documente, am aflat zilele trecute dee§irea violentA a lui Iorga impotriva mea, e§ire tendentioasA §i ne§tiintificA, la carede astAdatA voiu rAspunde in prefata volumului sau poate §i separat", cAci o astfelde atitudine obraznicA nu se mai poate ingAdui! Apoi ce ziceP cA v-a purecat§i traducerea francezA, voind sA arate poate .cA scrie mai elegant frantuze§te de catun Filitti?

VA salut cu sentimentele cele mai sincere al dv. devotat

dr. ANDREI VERESS

7

Budapesta, la 8 ianuarie 1934Scrisoarea lui Veress cfitre Joan C. Filitti.

Budapesta, 8 ianuarie 1934. II.Hunfalvy u. 4.


Afland de la prietenul nostru comun Todor cA aveti trebuintA de ni§teinformatii asupra stemelor unor ora§e ardelene, stau cu cea mai mare plAcere ladispozitia d-voastrA §i a comisiei heraldice ce prezidaP12.

insA pentru u§urarea lucrului §i anume pentru ca sä nu trebuiascA sA scot dinbibliotecile publice acelea§i opere heraldice de mai multe ori (lucru impreunat cudiferite formalitAp de scripturisticA) v-a§i ruga:

sd-mi comunicap deodatA o serie mai mare de toate comunele de carideocamdatA cereti informatii mai urgente,

ca sA vi le prepar intr-una §i sA vA pot face fotografiile eventual necesare cusistemul negru pe alb, cel mai practic §i eftin pentru astfel de scopuri.

A§ mai dori sA cunosc lista operelor heraldice ungure§ti de cari dispunePacolo pentru ca din acelea sA nu vA fac extrase, referindu-mA pur §i simplu lapaginile lor respective.

www.dacoromanica.ro

9 CorespondeniA I. C. Filitti E. Veress 629

A§tept, asadar, cele cerute §i indatA ce voiu fi orientat de cele ce doriti deastadatà, vA voiu pregAti tot ce avem disponibil in literatura noastrA ungara destulde bogatà.

Urandu-va an mu. cu fericire, VA salut cu cele mai bune sentimente,

dr. ANDREI VERESS

N.B. Mu lt a§ dori sA am volumul ce l-ap scos la Fundapunea AsezamantuluiBratianu13, de la care nu mai primesc nimica de and a plecat de acolo D. Tistu'4.Eventual vorbiti in aceastA privintä la secretariatul numitei fundapi deoarecevolumele anterioare le-am primit toate in trecut.

8

Budapesta, la 26 martie 1934Andrei Veress cfitre Ioan C. Filitti.

Budapesta, 26 martie 1934. II.

Hunfalvy n. 4

Preastimate domnule Filitti,

Pentru informapile asupra unor steme ardelene ce mi le-aP cerut prinprietenul nostru comun Todor vä scrisesem incA din 8 ianuarie, rugandu-va sA-micomunicap deodatA o serie mai mare de toate comunele de cari deocamdatA doripsA aveti informapi asupra stemelor bor.

Neprimind panA in ziva de azi nici un raspuns, trebuie sA cred a scrisoareamea ori s-a pierdut ori cA deocamdatA nu aveti alte enigme eraldice ca sA zic a§a,afarA de acelea pe care le prirnisem mai inainte.

Asa fiind, alAturat vA comunic o schitA primitivA a ora§elor Gherla, OrAstiesi Baia Mare pe cad le-am aflat prin diferite carp. Neflind desenator, sternaultirnului ora§ am semnalat-o cu cuvinte, asa a pe baza acelor explicatii un bundesenator de specialitate va putea schita sterna exact. La caz de n-ati avea acolope nimeni, v-a§ recomanda pe desenatorul meu, foarte bun de la Cluj, care mi-afacut si stemele publicatiunii mele de documente, reusite foarte bine. Adresa luieste Stefan Toth, profesor de desen Cluj, Str. Iasilor 28. E om harnic,constiincios si modest care vA va lucra ieftin, mai cu seamd daa ii veP da delucru mai mult.

www.dacoromanica.ro

630 L. Demény 10

Sterna Abrudului nu e publicatA, §i n-am gasit-o nici in diferitele colectiunide steme inedite.

VA stau §i pe viitor oricând la dispozitie §i vA salut cu toatA stima §i prietenia,

al dv. devotat,dr. ANDREI VERESS

9

Bucure§ti, la 29 martie 1934Carte po§talfi trimisä de Joan C. Filitti lui Andrei Veress

29 martie 1934Hunfalvy u. 4. Budapest (Ungaria)

Hongrie

Monsieur Andre Veress,Preastimate domnule Veress,

Multumesc pentru osteneala ce ti-ai dat. Care sunt stemele acelor ora§e,§tiam. Ceea ce nu §tiam, era ce simbolizeazd elementele din sterna. Ne-amdescurcat §i noi cum am putut. Chestia este deci inchisa. Mi-ai cerut un exemplardin cartea ce am publicat la A§ezdmântul B(rAtianu). Eu nu mai am raporturi cuacest a§ezAmânt §i nu pot cere nimic de acolo. MA gandesc ea dacA prietenul d-taleTodor, de exemplu, ar cere un exemplar pentru d-ta, i s-ar da.

Cu distinse salutAri,

10

Budapesta, la 21 noiembrie 1935Andrei Veress ckre loan C. Filitti.

FILITTI

Budapesta, 21 noiemvrie 1935. II.Hunfalvy u. 4.

Stimate domnule Filitti,

Ajuns la sfar§itul volumului meu de tipar15, ma grAbesc sA NIA multumescpentru deosebita bunAvointà cu care ini-ati tradus §i de astädatà prefata ei.

www.dacoromanica.ro


Deoarece insA din gre§ealA s-a paginat §i traducerea francezd, pe cdta vreme ea armai cere cAteva mici intercalAri, vA rog foarte mult sa le faceti cum vä pare maibine. Nu tin ca textul francez sá fie verbal identic cu cel romanesc, dar intreadausurile mele se aflä cateva fraze cari ar merita sä fie introduse §i prefateifranceze.

Veti primi corectura de la d. Romanescu16 §i yeti avea bundvointa a i-oremite cu micile intercalari pe cari le veti crede de cuviintà. VA rog insA sa nu vA-suparati pe mine pentru acest dublu lucru, dar necAjit cum sunt din cauza altora, nule-am putut evita altfel.

Zu Gegendiensten stets bereit, V salut. Cu toata stima.

Al Dv. devotat,ANDREI VERESS

NOTE LA SCRISORI

Endre Veress obi§nuia sa consemneze pe scrisorile primite locul §i data cand a expediaträspunsul sau. Si de data aceasta mentiunea: R.201X. Bologna" este scrisa cu mana lui, la fel camentiunile de acest gen aflate pe urmatoarele scrisori primite de la Joan C. Filitti.

Apare intre consemnarea lui Veress, unde se mentiona ca raspunsul a fost expediat de el dinBologna §i scrisoarea lui Filitti din 3 aprilie 1929, unde se arninte§te faptul ca numita carte po§tald afost trimisa de Veress din Venetia. Inc linam sa credem cd mentiunea lui Veress este cea maiprobabilä, caci din corespondenta lui se poate stabili ca la aceea data se afla la Bologna, de§i la 17aprilie 1929 insu§i Veress scria lui Filitti ca s-a Intors de la Venetia".

3 Fehér (§i nu Fejér cum gre§it scria Veress) Géza (n. la Ktinszentmiklós la 4 august 1890 §idecedat la Budapesta la 10 aprilie 1955) arheolog §i orientalist eminent, membru al AcademieiBulgare de Stiinte, colaborator al Institutului maghiar din Istanbul, profesor universitar la Debretin §iIstanbul, colaborator intern al Muzeului Top Kapu Serai §i al Muzeului National Maghiar.

Lucrarea lui Bulgarisch-ungarische Beziehungen in den V-XI Jahrhunderten a apdrut,intr-adevar, in 1921 la Budapesta, ea find, totodata, prima monografie de anvergura a autorului.Dupa mai multe lucrari publicate in limbile maghiara, bulgara, germana i franceza, in 1957 au fosteditate, post-mortem, doua sinteze ale lui Fehér Géza, anume: Beitrlige zum Problem des ungarisch-slavischen Zusammenlebens §i Die landnehmende Ungarn und ihr Verhiiltnis zu den Slawen desDonaubeckens.

4 Este vorba de Avram P. Todor (1899-1978) publicist i traducator, care a tradus In limbaromand actele redactate in original In limba maghiara, cuprinse in colectie de docurnente editate deVeress. Apropiat prieten al lui Veress, Avram P. Todor a condus §i a administrat chestiunile legate decele cloud publicatii ale acestuia. Totodata, Avram P. Todor a fost un neobosit militant pentru cunom-terea reciproca romano-maghiara. Corespondenta lui cu Veress insumeaza peste 350 de scrisori.

5 Referire se face la volumul VI din colectia lui Veress Documente privitoare la istoriaArdealului, Moldovei ci Prii Romanevi, care cuprinde 460 de acte referitoare la anii 1600-1601,volum aparut In 1933 la Bucure§ti sub egida Fundatiunii Regele Ferdinand I".

6 Prefata scrisa de Veress In romane§te a fost tradusd, ca §i la volumele urmatoare, in limbafranceza, de Ioan C. Filitti.

7 Kallbrunner Josef (1881-1951) istoric arhivist, care s-a ocupat in special cu istoria minori-tätilor germane din farile Europei centrale §i de sud-est, inclusiv din Transilvania §i Banat. intre 1903§i 1905 Kallbrunner a fost colaborator Instituts ftir österreihische Geschichtsforschung, iar intre 1905

www.dacoromanica.ro

632 L. Demény 12

§i 1926 mai intdi arhivist apoi director la Hofkammerarchiv din Viena, unde a condus §i a realizatpartial el insu§i 5 volume din publicatia Verbffentlichungen des Wiener Hofkammerarchiv. Dintrecelelalte lucrari ale lui Kallbrunner retinem urmatoarele: Die deutsche Auswanderung nach demSitdosten in der Neuzeit, in Korrespondenz-Blatt der Gesamtvereines der deutschen Geschichte undAltertumsvereine", 1930; Quellen zur deutschen Siedlungsgeschichte in Siidosteuropa, 11 fascicolein seria Schriften der Deutschen Akademie, aparute intre 1932 §i 1936; Quellen zur Geschichte desAuslanddeutschentums in Siidosteuropa aus dem Wiener Hofkammerarchiv, volumul 15 din seria DerAuslandeutschen, 1932; Zur Geschichte der Wirtschaft im Tetnescher Banat bis zwn Ausgang desSiebenjarigen Krieges, in Siidostdeutschen Forschungen", 1936; Deutsche Wanderungen nachSiebenbiirgen in neuerer Zeit, in Deutsches Archiv ftir Landes- und Volksforschung" 1938/2; DasKaiserliche Banat, Verlag des SUdostdeutschen Kulturwerks, Munchen, 1958.

8 Colectiile lui Veress Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Tàrii Romet-nevi (11 volume aparute la Bucure§ti intre 1929 §i 1936) §i Bibliografia romeno-ungard. Ron Oniiin literatura ungará ci ungurii in literatura románel (3 volume aparute tot la Bucure§ti intre 1931§i 1935.

Giuseppe Vozza, arhivistul de la Venetia, a fost de mare ajutor §i pentru Veress in depistareaactelor inedite, incluse in colectia sa de Documente...

10 Dr. Gardonyi Albert (1874-1946), istoric arhivist, in 1899 bibliotecar la Biblioteca Natio-nala Széchényi, din 1904 director al Bibliotecii capitalei ungare, din 1911 arhivist, apoi intre 1914 §i1935 director al Arhivei capitalei §i in paralel profesor universitar. Principalele lui lucrari au fostaxate pe istoria tiparului §i a comertului cu cartea, istoria ora§ului Budapesta §i mi§carea iacobinamaghiara. n colaborare a publicat doua volume despre politicianul §i carturaul maghiar IstvanBezerédi.

IT La sfatul lui Ioan Bianu, dar mai cu seama al lui Avram P. Todor, Veress a renuntat laaceasta intentie, care putea bloca publicarea colectiilor sale la Bucure§ti.

12loan C. Filitti devenise pre§edinte al Comisiei de heraldica in anul 1931.

13 Este vorba de lucrarea Fri imântilri politice sociale in Principatele romone, formand volu-mul al XIX-lea din seria lucrarilor patronate de Arzamantul cultural Ion C. Bratianu. Lucrarea a fostreeditata de Georgeta Penelea in conditii excelente in volumul loan C. Filitti. Opere alese, Edit.Eminescu, Bucure§ti, 1985, P. 61-196.

14N. Georgescu-Tistu eminent bibliotecar §i bibliolog. Despre activitatea lui vezi Georgescu-

Tistu N., Cartea ci bibliotecile. Studii de bibliologie, editie ingrijita §i studiu introductiv de DumitruMet, Edit. §tiintifica, Bucure§ti, 1972, 358 P.

15Volumul VIII din seria de Documente... a aparut in 1935 §i cuprinde 269 de acte referitoare

la perioada dintre 1607 §i 1613.16

Romanescu Vasile (1893-1963), cunoscut tipograf §i publicist, din 1924 §ef al atelierului deculegere la Tipografia Cartea romaneasca", unde s-au tiparit cartile patronate de Fundatia regalà,deci §i cele ale lui Veress. In corespondenta lui Veress se pastreazä multe din scrisorile luiRomanescu.

ci

www.dacoromanica.ro

DIN ISTORIA MOLDOVEI DE SUD-EST 1

DIFERITELE SEMNIFICATII TERITORIALEALE NOTIUNII BUGEAC

ION CHIRTOAGA

in istoria sa milenara partea de sud-est a spatiului carpato-nistrean, in primulrand campia din apropierea Mani Negre, a purtat diferite nume conditionate derealitatile etnice §i politice din aceastä regiune. Una din aceste denumiri oconstituie notiunea Bugeac legata de aflarea in aceasta regiune alaturi de romani aunor triburi turanice.

in literatura istorica au fost expuse unele opinii referitoare la originea §isemnificatia teritorialä a notiunei Bugeac. A fost enuntata ipoteza ca. termenulBugeac (in limba tatara inseamna unghi) ar fi existat cu mult inainte de aparitiapecenegilor (secolul In primelor triburi turanice, in regiunea vizatai. In acestsens D. Cantemir mentioneaza; Bugeac se intelege in limba tatareasca Unghiu §isa nume§te a§a pentru ca pamantul intre Nistru §i intre Dunare asupra Marii Negresa' intinde de-a lungul §i face un unghiu ascutit; §i se vede cä aceasta numire ar fasemenea cu numele cel vechiu Besis carele nume 1-au pus acestui tinut istoricii §igeografii cei vechi, §i poate ca dintru acesta s-au §i izvodit numele Basarabia[...] 2

. Dupa opinia invatatului domnitor in secolul al XVIII-lea Bugeaculconstituia o parte a regiunii Basarabia, care era impartita in patru tinuturi sauraiale, adeca a Bugeacului, a Akkermanului, a Chiliei §i a Ismailului"3. Potrivitconceptiei lui D. Cantemir, Tighina, care intla pang la 1538 in tinutul Lapu§nei, nueste enumerata printre ora§ele Basarabiei . insa in lucrarile de mai tarziu eintalnitä mai des conceptia potrivit careia semnificatia teritoriala a notiunii deBugeac impreuna cu Tighina §i a Basarabiei (de pana la 1812) ar fi fost identice5.insä sursele istorice arata ca notiunea in cauza a aparut cu mult mai tarziu, findprecedata de alte denumiri, iar semnificatia ei teritorialä pe parcursul timpului asuportat modificari esentiale. Lipsa unui studiu special pe aceasta temä in ultimul

1 F. Brun §i Schafarik considerau c5 anume in aceastA regiune poate fi localizat onklosul",ocupat in sec. al VII-lea de cAtre bulgarii lui Asparuh la venirea lor in Europa de Sud-Est (vezi:Zapiskipdesskogo obxestva istorii i drevnostei, Vol. III, 1853, p. 453).

D. Cantemir, Descrierea Moldovei, Chi§inAu, 1988, p. 30.3 Ibidem.4 Ibidem, p. 25.5 0in acest sens sunt semnificative denumirea §i continutul lucrarii Descrierea statisticA a Basa-

rabiei propriu-zisA ori a Bugeacului" (Statisticescoe opisanie Bessarabii sobstvenno tak nazivaemoiili Budjaka, Akkerman, 1899).

Revista istoricA", tom VI, nr. 7 8, p. 633-651, 1995

www.dacoromanica.ro

634 Ion ChirtoagA 2

timp favorizeazd diferite speculatii politice. Spre exemplu, M. Marunevici s9tineca a§a-numitul ,teritoriu etnic al gagauzilor" se OA in centrul Bugeacului . Inlucrarea de fata vom incerca sä evidentiem unele denumiri ale teritoriului in cauzapana la raspandirea autoritätii domnului Moldovei pe litoralul Marii Negre, sastudiem procesul de rapire a teritoriului Tarii Moldovei de turci §i alte semintiituranice care a condus la aparitia notiunii Bugeac §i a diferitelor semnificatiiteritoriale ale ei.

Sudul interfluviului Nistru Prut, care constituie obiectul nostru de studiu,are conditii naturale diferite. in centrul acestui spatiu se afla un §es cu putineprecipitatii atmosferice §i cu o vegetatie saraca. Din cele mai vechi timpuripopulatia ba§tina§a sedentard prefera sà se a§eze la periferiile acestui §es, cu maimulte precipitatii atmosferice i o vegetatie mai bogatä. Urme ale getilor (secoleleIVIII 1.e.n.) au fost depistate pe cursul inferior al raului Nistru (langa sateleCalfa, Chitcani, Copanca, Rascaieti, Cioburciu, Talmaz, Popeasca, Tudora,Palanca, Cosa), in lungul valului Traian de Sus, unde se prelunge§te zona Codrilordin centrul Moldovei (langa. Cau§eni, Fetita, Lipoveni), in spatiul dintre raul Prut§i Ialpug cu afluentul Lunga (langa satele Gote§ti, Larguta, Cucoara, Zarne§ti,Tochile Raducani, in doua a§ezari pe Ialpug), pe litoralul Dunarii §i Marii Negre(langa localitatile Cartal, Ismail, Jeltai Iar, Zarecinoe, Sergheevca, Pivdennoe) .

esul numit in antichitate Campia getica" a fost mai slab populat de sedentari. Lainceputul erei noastre, faimosul geograf al antichitätii Strabon scria: Intre (geti §i)Marea Pontica, de la Istru pana la Tiras se lntinde pustiul getilor care e inintregime §es §i fail' ape. and Darius [...] a trecut Istrul [...] a fost in primejdie säpiara de sete impreuna cu toatd o§tirea sa. intr-un tarziu, a inteles cum staulucrurile i s-a retras" . Insä nu-i exclus ca §i acest teritoriu putea servi ca locpentru pa§unatul vitelor getilor, care de altfel i-au dat §i numele. in acest sens arputea fi intelese marturiile aceluia§i geograf antic: Mai tarziu, pornind la razboiimpotriva getilor §i a regelui lor Dromichaites, Lisimah (regele Macedoniei n.n.)

Inaa trecut prin mari primejdii §i, mai mult a fost luat in captivitate" . Cucertitudine, getii au putut iqi invingatori §i prin faptul CA ei i'§i cuno§teau mai bine§esul §i erau astfel adaptati mediului lor.

Inaintarea treptata a getilor in interiorul acestui §es era impiedicata insa nunumai de conditiile naturale putin favorabile pentru practicarea muncilor agricole,dar §i de triburile nomade de origine iraniana (scitii, sarmatii §.a.).

Ulterior asupra partii de sud-est a spatiului carpato-nistrean s-a raspandit §iunul din etnonimele poporului roman, utilizat de straini, valah (vlah, voloh).Termenul de Valahia neagra, probabil Valahia din apropierea Marii Negre,ementionat de catre Ra§id-ad-din in legatura cu campania lui Batai in Ungaria. In

6 M. Manunevici, Pravda o gagauzkom narode kak o samobitnom etnose i ego etniceskoiterritorii, Comrat, 1993, p. 10.

7 L. V. Upu§neanu, I. T. Niculi/A, M. A. Romanovskaia, Pamiatniki rannego geleznogo veka,in Arheologhiceskaia carta Moldavskoi S.S.R.", vol. 4, Chi§inAu, 1974, p. 70-73.

s Relatdrile lui Strabon mdrturie a permanenfei noastre la Nistru, Dundre li Marea Neagrd,in Cuvtul", 1993, nr. 5-6, p. 9.

Ibidem.

-

www.dacoromanica.ro

3 Istoria Moldovei de sud-est 635

1241, potrivit relatArilor acestui cronicar persan, comandantulo mongolo-tAtarBucek s-a deplasat spre Transilvania pe drumul Cara Ulag"1 , adicA drumulValahiei Negre (din limba tAtarA). In mai multe documente ale patriarhiei dinConstantinopol emise in anii '90 ai secolului al XIV-lea este mentionatAMaurovlahial 1, ceea ce in limba greacg are acelmi sens de Valahia NeagrA. inultimele decenii ale secolului al XIV-lea partea de sud-est a spatiului carpato-nistrean se incadra tot mai mult in componenta Moldovei. intr-un documentgenovez din 14 august 1386, stApani la Cetatea AlbA sunt mentionatiConstantino et Petro Vayvoda"12, adicd administratorul direct a CetAtii Albe,poate chiar a intregii pArti de sud-est a spatiului carpato-nistrean, Constantin, §ivoievodul Moldovei Petru Mu§at (1374-1391). Ceva mai inainte taltariipArAsiserA campia din apropierea Marl Negre pentru a intra in serviciul hanuluiHoardei de Aur, Tohtama§. DupA infrangerea lui Tohtama§ de cAtre Tamer lan in1395, potrivit relatArilor cronicarului Ra§id-ed-din, acest deta§ament numitKara-Bogdan 1-a pArAsit pe hanul Hoardei de Aur §i a plecat in CampiileAdrianopolului13, adicA la turci. Ulterior aceastä informatie e precizatA decronicarul turc Ibrahim Pecevi: TAtarii care au fost in oastea lui Timur. DupAinfrangerea lui Tohtama§ han (tAtarii din oastea lui n.n.) au venit la Baiazidprin pArtile Rumeliei.Unii s-au stabilit prin pArtile Adrianopolului, iar altii prinpArtile Babadagulur1 . In legAturd cu informatia lui Ra§id-ed-din se poate ob-serva cA tAtarii care plecaserA de pe terioriul romanesc recunoscuserA suprematiadomnului Bogdaniei, adicA al Moldovei cu centrul la Suceava, care se rAspandeaatat asupra §esului de la sudul interfluviului Nistru-Prut, cat §i a locuitorilor luipoate §i a celor turanici. AceastA recunoa§tere poate fl explicata §i prin faptul cd§esul vizat Inca nu purta denumirea turanicA de mai tarziu, Bugeac.

Tot pe atunci se profila aparitia unei noi denumiri a pArtii de sud-est a TAriiMoldovei. Aici e vorba de cunoscuta Basarabie, care, dupA 1812, a desemnatteritoriul dintre Nistru §i Prut anexat de Rusia.

Initial numele Basarabiei era utilizat pentru Tara RomaneascA, in primulrand, de care Po Ionia care astfel incerca s-o deosebeascA de Moldova numitA de eiValahia (adicA tot Tara RomaneascA). Sub influenta polonezilor aceastA notiuneapArea §i in documentele moldovene ori chiar muntene referitoare la relatiile lor curepublica nobiliarA. in jurAmantul sAu din 6 ianuarie 1395 voievodul moldovean

tefan se obliga sA-1 sustinA pe regele polon Vladislav Jagello §i contra voievodu-lui basArabesc", iar in 1396 Vlad Uzurpatorul se intitula voievod al Basarabier15.In privilegiul lui Alexandru cel Bun din 6 octombrie 1408 e mentionatA vama pe

10 V. G. Tigenhausen, Sbornik materialov otnoseafcillsea k istorii Zolotoi ordli, Moscova,1941, p. 38.

11 P. F. Parasca, Vnefnepoliticeskie uslovia vozniknovenia Moldavskogo feodalinogo gosu-darstva, Chisinh, 1981.

r2 Papacostea, La inceputurile statului moldovenesc. Consideralii pe marginea unui izvornecunoscut, in Studii i materiale de istorie medie", vol. VI, 1973, p. 45.

13 P. F. Parasca, op. cit., p. 103.14 Cronici turceiti privindäri1e romane, vol. I, Extrase, Bucuresti, 1966, P. 493.15 N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei ci Cetäjii Albe, Bucuresti, 1899, p. 74.

3.

www.dacoromanica.ro

6 6 Ion Chirtoa a 4

care o vor plati negustorii din Liov eine va duce postav la Basarabi"i6, adica inTara RomaneascA.

Pe timpul lui Mircea cel BAtran (1386-1418), dinastia munteana a Basara-bilor uneori i§i raspandea autoritatea §i la gurile Dunarii unde se afla Chilia.Intrand pe timpul lui Alexandru cel Bun in componenta Moldovei, Chilia devenisecentrul unei circumscriptii administrativ-teritoriale cunoscute ulterior sub numelede Pnutul Chilia. Spre exemplu, in 1435 domnitorul Ilia§ intArea fratelui sAu Stefanstapanirea asupra tinutului §i oraplui Chilia"7. in 1448, Petru al II-lea a cedatChilia voievodului Transilvaniei Iancu de Hunedoara, rege neincoronat al Unga-riei, care ulterior a reintors-o Tarii Romane§ti. Dintr-un document turcesc de maitarziu intocmit cu ajutorul localnicilor aflam ca hotarul Chiliei cand o tineaUngaria incepea de la Kara Bulak §i mergea la lacul Kutlu-Boga, iar de acolomergea la lacul Saftean, de acolo la Movila Mare, iar de acolo la Vadul Iezilor"8.

Din aceasta descriere se poate trage concluzia ca hotarele de sud §i est alecircumscriptiei erau formate de frontiere naturale, lacul Sasac §i Dunare, care nusunt menponate in document. Principala atentie a celor care au participat lademarcarea teritoriala a fost indreptata la stabilirea hotarului din partea de vest §inord, indicand mai multe semne distinctive. Acest hotar incepea la vadul numitulterior Smil ori Ismail §i urrna prin campie, pe la Movila Mare neidentificata,lacurile Saftian-Catlabun spre Kara-Bulak care poate fi valul Traian de Jos §i inlungul lui pada la malul lacului Sask.

Tot in acest document e menponat sumar §i hotarul circumscriptiei pe timpulstapanirii muntene: Iar cand o stapanea Tara Romaneascd, despre aceasta ei(localnicii n.n.) au spus: Hotarul Chiliei incepea de la Fantana lui Turpan, spreKarai9-Bulak, iar de acolo se indrepta spre Ezerina (sau) Vadul Ezilor, amintit maisus" . Din cele menponate in documentul vizat se poate conchide- CA in timpulstApanirii muntenilor la gura DunArii circumscrippa Chilia cu o mica excepPe aveaacela§i hotar ca §i in vremea cat tinea de ardeleni.

in 1465, Chilia find reintoarsa Moldovei de Stefan cel Mare, se reintegratreptat in sistemul politic §i economic al tarii. insä in 1484, sultanul Baiazid alII-lea a rupt Moldovei Chilia §i Cetatea Alba, fapt care a inrautAtit situaPa atat aacestor ora§e, cat §i a tarii intregi. Chilia §i Cetatea Alba impreunA cu circum-scripPile lor au devenit primele pämanturi ale tarii supuse Portii care serveau deacum inainte ca ni§te capete de pod pentru expansiunea otomana asupra Moldovei§i asupra altor state din estul Europei. in 1486 s-a incheiat pacea moldo-otomanaurmata de stabilirea hotarelor acestor doua circumscriptii rapite de otomani20. Dinraportul cadiului de Aidos, Mustafa, conducatorul parPi otomane la procesul de

16 SuCeava. File de islOrie. DOCUMente priviWare la istoria oraplui. 1388-1918, vol. I,Bucuregi, 1989, p. 85.

M. CostAchescu, Documente moldovene§ti inainte de .Pefan cel Mare, vol. II, Iai, 1931,p. 182.18

Documente turcefti privind istoria Romemiei, vol. I (1455-1774), Bucure§ti, 1974, p. 10.19 Ibidem.20 M. Maxim, Teriwrii romaeld sub administralie otomanei In secolul al XVI-lea, In Revista

de istoric", 1983, nr. 8, p. 815.

"

www.dacoromanica.ro


delimitare a circumscrippilor vizate, aflam cà tratativele moldo-otomane in cauzaau pornit de la hotarele vechi ale circumscrippilor respective. insa ultimul cuvant§i 1-a spus puterea centralA a statului otoman, care i-a impus Moldovei frontiera devest a Chiliei pe malul lacului Ialpug, adica in detrimentul tarii mai la vest devechiul hotar al circumscrippei, iar a Cetatii Albe mai la nord de mica fortareataIurgheci (astAzi satul Palanca din raionul Stefan Voda)21.

De§i unii cercetatori au enuntat ipotezs ca Chilia §i Cetatea au devenit chiarde la inceput centre de sangeacuri separate2 , totu§i in lucrari recente s-a doveditca primele decenii dupa cucerirea acestor ora§e in 1484 ele s-au aflat in supunereasangeakbeiului din Si lista'''.

Dupa campania sultanului otoman Suleyman I asupra Moldovei a fost pusdomn Stefan Lacusta §i o buna parte a Moldovei de sud-est a fost ocupata dePoarta, care a creat doua sangeacuri cu centrul la Cetatea Alba §i Tighina. Aceastaa starnit nemultumirea populatiei tarii. Peste doi ani boierii moldoveni, folosin-du-se §i de nemultumirile paturilor largi ale populatiei tärii, au ucis marionetaotomana §i la tronul Moldovei a ajuns boierul Alexandru Cornea. in timpul acestaau avut loc tentative din partea populatiei çrii, dar §i din afara ei de a distrugenoua cetate otomana Bender construita pe locul vechii fortarete moldovene§tiTighina. ingrijorat de tulburarile aparute la frontiera de nord a imperiului, Su ley-man 1-a nurnit la tronul Moldovei pe Petru Rare§ care majorand haraciul a reu§it saintoarca o buna parte a teritoriului rapit de turci in 1538, inclusiv §i o portiune depamant aflat intre Tighina §i Cetatea A1bä24. Astfel, cele doua sangeacuri eraurupte unul de altul. Cel de Tighina (cu mici excepPi in apropierea Chitcanilor) seafla intre cursurile inferioare ale raurilor Bac §i Botna25. Sangeacul cu centrul laCetatea Alba incepea de la lacul Ialpug §i forma o fa§ie ingusta pe litoralul Dunarii§i Mani Negre. in partea de nord (langa Nistru), el ajungea pada la satul Purcari26.

huial romanii au privit cu raceala numirile turanice acordate pamanturilor §ilocalitatilor rapite de otomani. Ei continuau sä utilizeze toponimele vechi: Tighina,Cetatea Alba, etc. Pentru desemnarea sangeacului Cetatii Albe ei au utilizat odenumire a Tarii Romane§ti, Basarabia, care initial se referea numai lacircumscrippa Chilia , aflata mai inainte temporar sub autoritatea dinastieiBasarabilor. Conform Horografiei Moldovei de Reiherstorffer scrisa ca rezultat al

21 I. G. Chirtoagd, Administrativno-teritorialinoe delenie iuga Dnestrovsko-Prutskogo mejdu-reciea pod tureikim vladdicestvom V. XVI-pervoi polovine XVII v..., in So§ialno-ekonomiceskaia ipoliticesicaea istoria Moldavii perioda feodalizma, Chi§indu, 1988, p. 74.

M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Pescuitul in delta Dundrii in vremea skipdnirii ow-mane, in Peuce. Studii §i comunicdri de istorie, etnografie §i muzeologie", II, 1971, p. 269; N.Beldiceanu, La conquete des cites tnarchandes de Chilia et Cetatea AIM par Baiezid II, in Sudost-Forschungen", torn. XXIII, 1964, p. 79.

23 V. Veliman, Noi precizdri in legdturd cu haraciul Moldovei la intjlocul sec. al XVI-lea, inRevista arhivelor" 1984, nr. 2, p. 211; M. Maxim, op. cit., p. 814.

24 V. Veliman, op. cit., p. 211.25 Catalogul documentelor turcefti, vol. II, Bucure§ti, 1965, p. 47-48.26 N. lorga, Acte cifragrnente, vol. I, Bucure§ti, 1895, p. 35.27 Aici putem preciza cà in sec. al XV-lea aceastd parte de pdmant era numitd de moldoveni

tinutul Chiliei" (vezi Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol. II, p. 281).

22

www.dacoromanica.ro

638 Ion Chirtoagd 6

cAlAtoriilor sale din 1527, 1535 §i publicatA in 1541, numirea Basarabia desem-neazd uliii mic teritoriu la gura Dunarii, unde i§i rAspAndise autoritatea sa Mircea celBAtrAn2 . Insä in a doua jumAtate a secolului al XVI-lea aceastA denumire s-aextins §i la gura Nistrului. CAlAtorul Botero relata cA o parte a Moldovei pe atuncise chema Basarabia pe Marea NeagrA, unde e Cetatea AEA" , iar cronicar3u01polon Sarnitki definea Basarabia tali a§ezatä pe malul Marii Negre, intre guri" ,

adicA intre gurile Dundrii §i Nistrului.Intr-un §ir de lucrAri se afirmA CA in 1538 Poarta a anexat Tighina impreunA

cu stepa Bugeacului, unde au fost adu§i tAtarii. DupA cum am mentionat mai sus laacea data §esul de la sudul interfluviului Nistru Prut incA nu purta aceastAdenumire, iar chestiunea venirii tAtarilor. . pe teritoriul rairii Moldovei este oproblemd putin studiatA. De§i in ultimul timp s-au facut incercari de a demonstraca §i dupA campania ki Suleyman aceastA campie ramAnea in continuare incomponenta Moldovei , totu§i M. Marunevici farA sA mai invoce argumenteconvingAtoare declarA categoric: in 1484 Principatul Moldovei a pierdut Chilia §iAkkerman ce a insemnat de fapt pierderea dreptului de a controla viata din Bugeacocupat in 1538 definitiv de statul otoman"32.

Expansiunea tAtara in Moldova s-a manifestat prin acapararea unor pdman-turi române§ti de cAtre hanul din Crimeea §i pAtrunderea tAtarilor la vest de Nistrupentru o perioadd mai indelungatA.

Pentru participarea sa la compania lui Baiazid al II-lea din 1484 la cucerireaChiliei §i CetAtii Albe, potrivit relatArilor cronicilor tAtare, hanul din Crimeea,Mengli Ghirai, a primit venitul de la unele locuri de pe malul Nistrului careapartineau voievodului Moldovei"33. Din aceastA relatare se poate conchide cd inlocurile" primite erau contribuabili datori sA achite unele impozite in favoareahanului din Crimeea. Unele informatii mai explicite yin sA confirme afirmatiilecronicilor tAtare despre faptul cA panA la cAderea CetAtii Albe in jurul ei 'era opopulatie ruralA romAneascA. Potrivit relatarilor italianului Malipiero rusticii aflatiin cetate au fost impArtip intre ienicerii turci §i tAtarii din Crimeea, care s-aucApAtuit cu 1 000 §i respectiv 2 000 de oameni34. De§i o bund parte din cei luati carobi" (expresia lui Malipiero) de turci §i tAtari au fost vanduti in diferite colturiale Imperiului otoman, o parte a populatiei rurale a rAmas in continuare pe locpentru a plAti hanului renta anuald.

29N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei ci Cetdlii Albe, p. 75.

30 Ciikitori straini despre Wile romeme.31 I. ChirtoagA, lug Dnestrovsko-Prutskogo mejdureciia pod osmanskitn vladeniem (1484-

1595), Chi§inAti, 1992, p. 15-18; V. Veliman, op. cit., p. 203-212.32 M. Marunevici, op. cit., p. 18.

Calcium straint despre Iiirile row:Me, vol. I, Bucure§ti, 1968, P. 198.

33 V. D. Srnirnov, Kreimskoe hanstvo pod verhovenstvom Ottmanskoi Pont do naceala XVIIIv., Sankt-Petersburg, 1887, p. 346; A. Negri, lzvleceniea iz turefkoi rukopisi obxestva soderjaKeiistoriiu krámskilthanov, 'In Zapiski Odesskogo ob§cestva istorii i drevnostei", tom. II, Odessa, 1844,P. 385.

34 N. Iorga, Studii istorice ..., P. 161.

28

www.dacoromanica.ro


Tot in 1484 langa Chilia si Cetatea Alba, Poarta a lasat o parte din tAtarhcare participasera la cucerirea cetatilor moldovene. Acestia erau o parte din tAtariide pe Volga in frunte cu Murtaza, Vele hanului Hoardei de Aur, care recentcazuse in mainile hanului din Crimeea . Potrivit relatarilor cronicarului turc Orudjbin Abil la campania din 1484 a participat beiul tatar caruia i se spunea Murtaza-han. Acesta venind cu multi tAtari a stat timp de mai multi arli6 intre AkkerrnanChilia. Apoi plecand de acolo s-a intors iarasi in vilaietul sau" Acest detasamentde tatari s-a aflat in apropierea CetAtii Albe doar pe timpul fazboiului Imperiuluiotoman cu Moldova. Alt cronicar turc, Menukib, precizeaza cA Baiazid al II-lealäsa acolo oastea tAtareasca impreung cu hanul lor numit Murtaza pentru caacestia ca unii ce haladuirä intre aceste doua. cetdti sä le pazeasca i sa impiediceapropierea ghiaurilor. Acesti tätari in rastimp de 3 sau 4 ani cat au petrecut aici, inaceastA teara., au jefuit-o si au pustiit-o in asa mäsura, incat a devenit aproape denelocuen. Dupa incheierea pacii cu Moldova (1486) Baiazid a aprobat cerereatdtarilor de a se intoarce in tara lor deoarece ruinand populatia locala ei reduceauveniturile sultanului. in cele din urma cand nu mai gdsira nimic de prAdat cerurasultanului Baiazid invoke pentru a se intoa3rce in tam. lor. 0 obpnura si plecaradupa ce pustiira cu desavarsire aceasta tail" . Amintire a acestui grup de tAtari lavest de Cetatea Alba. a ramas un nume de loc, Murtaza, care poate fi citit pe hartalui Bawr39. Dupa plecarea lui Murtaza un timp la Chilia i Cetatea Alba nu se maiintalnesc grupuri autonome de tatari, ci numai cateva familii aflate in supuseniaPortii. Intr-un registru otoman de la 1529 in circungcripPa Akkerman suntmenponate 16 familii tatare supuse autoritaPlor otomane .

legaturA cu campania lui Suleyman I in Moldova (1538) pe un timp scurtnumArul tatarilor de la Chilia i Cetatea Alba crescuse brusc i ei erau capabili saatace tarile vecine, cauzand prejudicii politicii externe a Imperiului otoman. Din1538, in pofida relatiflor cordiale dintre turci i polonezi care au fost aliaP contralui Petru Rares, aparusera conflicte frontiera polono-otomana, la careparticipasera turcii de la Tighina . In 1539, sultanul Suleyman I porunceasangeakbeiului de Cetatea Albà sa nu permitä tatarilor care locuiesc langaAkkerman i Chilia sa treaca cu turmele de oi in Polonia"42, adica in starigaNistrului. Peste un an tatarii din Akkerman iarasi au incalcat frontiera polonezdfacand sclavi un numar mare de crestini43. insa atacurile fazboinice ale tatarilor

35 Precis de l'historie de Khan de Crimée, depuis l'an 880 jusqu'a l'an 1198 de l'Hégire, inNouveau journal asiatique", torn. XII, Paris, 1933, p. 354.

36 Cronici turcegi privind järile romeme, vol. I, p. 63.37 Midem, p. 137.38 Ibidem.39 Carte de la Moldavie pour servir a l'histoire militaire de la guerre entre les Russes et les

Turcs, l4evee par l'Etat Major, sous la direction de T. G. Barvor.M. Berindei, G. Veinstein, L'Empire Ottoman et les Pays Roumains. 1544-1545, Paris,

1987, p4. 3 17.1 N. Iorga, Studii i documente cu privire la istoria romemilor, vol. V, Bucurelti, 1903,

p. 391.4,Catalogul documentelor turcefti, vol. II, p. 7.

43 lbidem, p. 11.

In

la

si

1

si

°

a.

www.dacoromanica.ro

640 Ion Chirtoagd 8

a§ezati recent in apropierea Cetatii Albe asupra vecmilor, in primul rand asuprapolonezilor aveau efectul bumerangului, ele produceau ndvaliri ale celor obijduitiasupra populatiei supusA otomanilor. Aceasta reiese din scrisoarea scrisa intre anii1546-1552 a doi tAtari locuitori de la Cetatea Albd, Ali §i Bosna Nasih. Ace§titAtari (localnici n.n.) ca i ceila1 musulmani, mai curand 1-ar ajuta pe Pretwiez(starostele polonez de Bar n.n.) cleat sA facA parte tAtarilor (noii veniti n.n.)deoarece ace§ti ghiauri provoacA discordie intre sultan §i regele polon. Notabiliiturci din Akkerman vor sA-i alunge de acolo pe tAtarii care au mai ramas pentru a'Cnumai in felul acesta va domni pacea §i lini§tea intre padi§ah §i rege [...]" . La1553, un deta§ament mic de vreo 200 de tAtari de la Chilia a atacat Transilvania45.Probabil, in urma demersurilor diplomatice ale tarilor vecine, Poarta a expulzat petatarii veniti la 1538 la sudul interfluviului Nistru-Prut in Crimeea. La guraDunarii in continuare se aflau unele familii de tAtari incluse in formatiunilesemimilitare otomane. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea vreo 10-15 tAtari suntmentionati pr46intre acangii (ostgii cavaleriei ware neregulate otomane) de laCetatea Alba , care puteau opera numai in cadrul unitAtilor otomane. Astfel, intimpul rAzboiului de eliberare a moldovenilor din 1574 armata lui Ion Vodà celViteaz s-a ciocnit de cateva ori numai cu grupuri formate din turci §i tätari in parteade sud-est a Moldovei47. In 1595, sangeacbeiul de Tighina era in fruntea unui grupde turci §i tAtari de la Tighina i Cetatea AM. Mai mult, tAtarii erau consideratibe§lii", adica membri ai unei formathmi militare otomane. Astfel, in secolul al XVI-lea prezenta tAtarilor la Chilia §i Cetatea AlbA era neinsemnatà §i activitatea lor cumici exceptii nu ie§ea din cadrul unitatilor otomane din aceastA regiune.

La finele deceniului al §aselea al secolului al XVI-lea la sudul interfluviuluiNistru Prut incearcA sA pAtrundà altà semintie turanica: nogaii. Din cauza secetei,care bantuia in regiunea VolgAi, nogaii de acolo supu§i Rusiei, infiingAnd rezis-tenta cazacilor de pe Don, au trecut in Crimeea". Dar seceta bantuia §i in aceastA

Atunci noii sositi impreund cu unii turanici de pe loc s-au deplasat la sudulinterfluviului Nistru Prut, cauzand mari pagube materiale populatiei române§tilocale. Pentru a nu *la in continuare spiritele Suleyman I prin firmanul sAu din 3aprilie 1560 porunce§te domnului Moldovei Alexandru Läpu§neanu sA intreprindAmAsurile de rigoare. Sultanul dA intai o explicatie domnului Moldovei: Foameteacare bântuie la tAtarii nogai i-a silit sd-§i pArAseascA locurile §i sà meargA inCrimeea ca negAsind hrana au ajuns la cetatile Chilia, Akkerman §i Bender §i chiarla granita Moldovei unde pricinuiesc pagube". Apoi Suleyman poruncqte ca

44 Ibidem.45 N. lorga, Studii istorice..., p. 197.46 I. G. Chirtoagd, Tri novilh osmanskih documente poistorii in Buletinul Acade-

miei de jtiinte a R.S.S.M., seria §tiinte sociale", 1989, nr. 3, p. 58-60.Gh. I. Ndstase, Istoria moldoveneascd din Kronika Polska" a lui Bielski in Cercetari isto-

rice", Iai, 1925, p. 148-149.E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria ronzanilor, suplimentul II, vol. I, Bucurqti,

1893, p4. 352.9 E. Ku§eva, Narodi severnogo Kavkaza i ih sveazi s Rossiei. Vtoraia polovina XVI 30 goda

XVIII v., Moscova, 1963, p. 278.

tara.

Moldavii,

-

-

°

www.dacoromanica.ro


ceata tAtAreascA sA fie concentrata intr-un singur loc"50, cu certitudine, pentru a fiexpulzati ulterior din teritoriul romanesc.

insA pericolul War continua sA persiste deoarece din 1563 in Crimeea seaflau din nou o multime de nogai veniti de pe Volga . 0 nouà expansiune nogaicain Moldova a avut loc in 1568. in acest an, dupA cum afirmA D. Cantemir,utilizand o informatie necunoscutA de noi, nogaii de pe Volga din cauza eforturilorturcilor de a uni Donul cu Volga au parasit locurile .lor de trai §i s-au a§ezat lasudul interfluviului Nistru Prut52. insA din alte surse aflAm a nici atunci nogaiin-au reu§it sä se intareascA in acest spatiu al Moldovei de sud-est. In 1568, potrivitrelatarilor unui anonim ungar, and situatia noului domn al Moldovei BogdanLapu§neanu era incA slabA tAtarii care veniserA in ajutorul lui au incercat sA ocupeo campie foarte bogata" a VI-H. In acest scop ei deta§aserA 7 000 de oameni careau jefuit 34 localitAti moldovene. insA o oaste din locuitorii a cinci tinuturi (Ia§i,LApupa, Orhei, Soroca §i Tieeci) i-a pedepsit dupA merit pe oaspetii nepoftiti,alungandu-i in tinuturile lor" . DupA cum se vede, campia din partea de sud-est aMoldovei, pe care incercaserA s-o ocupe tAtarii, nu se numea incA Bugeac.

in 1574, nogaii, care veniserA cu un deceniu mai inainte de pe Volga §iduceau o viatA nomadA intre gurile raurilorNipru §i Don, certandu-se cu tAtarii dinCrimeea, s-au mutat la est de raul Don5 . Astfel pentru un timp, pericolul dinpartea nogailor a scAzut.

in 1595, hanul din Crimeea, Gazi Ghirai, impreunA cu otomanii de laTighina, a incercat sA schimbe structura politicA a Moldovei din ordinul sultanului,numindu-1 la tronul tarii pe Ahmed, beiul Tighinei. Hatmanul polon Ian Zamoiski,care ceva mai inainte il instalase la Iai pe leremia MovilA, a venit in ajutorulprotejatului sAu, zadarnicind planul otomanilor care ar fi avut consecinte gravepentru destinul Moldovei §i securitatea Poloniei. insA oastea moldo-polonA n-areu§it sA-i alunge pe tAtari din Moldova §i pacea s-a incheiat cu noi rapturi dintrupul Moldovei. DupA cum relateazA M. Costin de atuncea cele 7 sate hAne§ti delard ce sA dzicu hAne§ti le-au dat Ieremia-vodA hanului"55.

Astfel, hanul din Crimeea a apatat un grup de localitAti romane§ti care timpde mai multe decenii dupA cAderea CetAtii Albe conduse de paralabul dinCioburciu56 constituiau un obstacol in cale expansiunii turco-tAtare. In curand interitoriul acaparat, hanul si-a adus un grup de tatari. in scrisoarea nuntiului papalcAtre Scaunul apostolic din 1595 e mentionat cA tAtarii au venit (in Moldovan.n.) cu sotii §i copii"57. Peste o jumAtate de secol, aceste familii tatare de la

p. 28.

50 CatalOg/4/ documentelor turcevi, vol. II, p. 26-27.51 A. A. Novoselski, Borba Moskovskogo gosudarstva s tatarami V XVIII v., Moscova, 1948,

52 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 30.53 Cillátori strliini despre girile roindne, vol. II, Bucure§ti, 1970, P. 392.54 A. A. Novoselski, op. cit., p. 28.55 Letopisepil Tarii Moldovei, Chi§ink, 1990, p. 138.56 In 1535, Petru Rare§ tntArea stapanirea parcälabului de Cioburciu Tom§a Chi§inhlui

Mare" (vezi Lapiski Odeskogo obftestva istorii i drevnostei, torn. II, Odessa, 1848, p. 71).57 N. Iorga, 'tiri noull despre istoria romailor, l'n Revista istoricd", 1927, nr. 3, p. 18.

www.dacoromanica.ro

642 Ion Chirtoagd 10

Cioburciu §i din alte localitdp din apropiere, care conlocuiau cu populatia roma-neasca locala, au fost intalnite de care faimosul calator turc Evlia Celebi .

Alarmat de sporirea in apropierea Nistrului a numärului tatarilor care puteausä atace tam sa, in 1597 regele polon Sigismund al III-lea a cerut sultanului sa-iindeparteze din stepa Cetatii Albe pe nomazii veniti de curand59. Dar in acela§i ansultanul Mehmed al II-lea a respins cererea färä nici un echivoc: in ceea ceprive§te indepartarea tatarilor care venelcu vitele lor la pascut in partile Akker-manului Poarta nu va lua nici o masura" pentru a-i expulza din aceastä parte deloc. Ceva mai tarziu, Poarta a promis sa-i potoleasca, dar nu sa-i indeparteze petatarii din ceata iurtatan (adica, iurt han = mo§ia hanului) care se afla la Ciobur-ciu 1. Mai mult, tatarii tind sa-§i largeasca §i mai mult aria de pa§unat in detri-mentul Moldovei.

timpul razboiului unor tari europene unite in Liga sfanta" contraImperiului otoman (1593-1606), tatarii din Crimeea nu o data se concentrau lasudul interfluviului Nistru Prut pentru a intreprinde campanii pustiitoare inMoldova, Tara Romaneasca §i Transilvania. Uneori ei iernau in Moldova. Unprotest impotriva intrarii tatarilor in Moldova a fost exprimat in 1596 de catreIeremia Movila62.

in armata hanului, alaturi de tatari, sporea numarul nogailor63. Conformscrisorii cancelarului polon Ian Zamoiski, din 11 iulie 1598, adresata hatmanuluilituanian Kristof Radzvil tatarii §i nogaii trecusera Nistrul §i Dunärea pentru a seuni cu armata otomand64, La inceputul anului 1606 nogaii, suferind din cauzasecetei care bantuia in Crirneea65, au trecut in campia de la Cetatea A1ba66.

Initial majoritatea marzacilor care impreuna cu supLqii lor tindeau sa sea§eze in campiaCetatii Albe erau din neamul Mansur, condus pe atunci de catreCantelnir marza . Atacurile lor in Polonia au fost inregistrate chiar in acela§i an16066 . Peste un an, conform relatarilor lui M. Costin, aceasta ceata a lui Cantemirmarza 1-a instalat la tronul Moldovei pe Stefan Tomp69. Aceastä ultima informatieconstituie un indiciu Ca' Poarta avea intentia Inca de pe atunci sä foloseasca ceatalui Cantemir marza in scopurile sale politice MA a apela la serviciile hanului,

58 Evha Celebi, Kniga putesesMea, vol. I, Moscova, 1961, p. 42.59 I. Corfus, Intervenfia polond in Moldova 41 consecinfele ei asupra rdzboiului lui Mihai

Viteazul in 1597, in Revista de istorie", 1975, nr. 4, p. 533.60 Catalogul documentelor turcepi, vol. II, p. 61.61 Ibidetn, p. 71.62 N. lorga, Studii istorice..., p. 213.63 Sub autoritatea hanului din Crimeea §i mai inainte treceau grupuri separate de nogai. La

fnceputul sec. al XVI-lea au venit in Crimeea neamul Mansur, iar peste ateva decenii sub autoritateahanului, dar cu traiul in Caucazul de Nord, au trecut nogaii din neamul Cazi. (Vezi: A. A.Novoselski, op, cit., p. 16, 21).

64 E. Hurmuzaki, Documente, suplimentul II, vol. I, p. 408.65 A. A. Novoselski, op. cit., p. 101.so A. Bielowski, Pisma stanislava Zolkieuskiego, Lwow, 1861, s. 389.67 V. D. Smirnov, op. cit., p. 323.68 A. Bielowski, op. cit., p. 389.69 Letopisejul Tarii Moldovei, p. 147.

in

www.dacoromanica.ro


pretinsului suveran al nogailor. Autoritatea lui Cantemir in fata Portli a crescut §imai mult in timpul campaniei ei de la Hotin din 1621. Dacd pentru nereuptaotomanilor in aceasta campanie contra polonezilor hanul a fost destituit, apoisupusul acestuia, Cantemir marza a devenit bei al paplacului de Silistra7° recentcreat.

Pentru desemnarea acestei cete de nogai a aparut §i un nou nume: tatariibugeceni. Intr-o scrisoare a boierilor munteni din gruparea lui Radu erban catreardeleanul Moise Sekeli din 11 iunie 1603 sur.A mentionati tartarii Bucyakienses",care ar trebui O. lase in pace Tara Romaneasca . Insä acest termen nu devenise Incacurent. Insemnarile lui S. Zolkievski din 1606 §i 1620 contin inform* despre tatariidin Crimeea, Dobrogea, Chilia, Tighina, nogai i biologrodeni72.

Din sangeacul Cetatii Albe nogaii treceau treptat pe teritoriul din vecinatatecare Inca se afla sub jurisdictia domnului Moldovei. Intr-un raport francez dincapitala otomana din 5 mai 1618 se mentiona: In Moldova locuiesc acuma cativatatari [...]. De la gura lui (Nistrului n.n.) cale de douà zile in sus s-au stabilit decurand 1 500 de tätari in locuri pustii pe care ei le vor stapani de acuma"73. Acestloc de pe teritoriul Moldovei numit de turanici Bugeac (Colt), care se afla la douàzile de mers de la Cetatea Alba circa 80-90 km, e mentionat in tratatul turco-polondin 1630. Conform prevederilor acestui tratat, Poarta se obliga tina in frau petatarii din Crimeea, Chilia, Akkerman, Bugeac §i ceata Iurtatan ce se aflä inCioburciu"74. Cu alte cuvinte la 1630 iurthanii" (supu§ii hanului) locuiau pe fa§iasatelor hane§ti din jurul Cioburciului §i in campia vecind care Inca se mai gäseasub jurisdictia Moldovei. Acest Bugeac (Colt de tara) constituia un tnunghiaproape drept cu laturile mici pe hotarele circumscriptiilor Cioburciu (la est) §i aCetatii Albe (la sud). La nord-vest latura mare a triunghiului dupa. cum se vede peunele harp ale timpului nu depa§ea cu mult drumul care ducea de la Tighina spretrecerea de la Isaccea. In acest colt de tail se aflau nogaii cu prioritate.

Potrivit relatarilor inginerului militar de origine franceza Boplan contern-poran al evenimentelor, ace§ti tatari din Bugeac sunt independenti, ei nu se supunnici hanului, nici sultanului"75. Condu§i de Cantemir marza, dupd expresia mareluiistoric roman N. Iorga, jefuiau pe vecinii lor cand vroiau §i pe cine vroiau"76.Aceste actiuni nu se incadrau totdeauna in politica interna §i externa a Imperiuluiotoman. De§i dupa Mafia de la Hotin (1621) a fost incheiata pacea turco-polona,care prevedea §i oprirea tatarilor de a ataca Republica nobiliara, totqi beiul deSilistra Cantemir, dupa expresia lui Miron Costin, toti anii lovim TaraLe§eascr77. La aceasta se mai adaugau navalirile nogailor in pile romane.

70 A. A. Novoselski, op. cit., p. 101.71 N. Iorga, Studii istorice..., p. 221.72 Ibidem, p. 220.73 Ibidem.74 Catalogul docurnentelor turcevi, vol. II, p. 71.75 V. G. Leaskoronski, Ghiliom Levasser de Boplan i ego istorico-gheoghraficeskie trudi

otnositelno lujnoi Rossi, Kiev, 1901, p. 24.76 N. Iorga, Studii istorice..., p. 225.77 Letopisetul Taru Moldovei, p. 170.

sl-i

www.dacoromanica.ro

644 Ion ChirtoagA 12

Moldovenii §i polonezii erau siliti sd intoarca sclavii §i bunurile jefuitem. Actiunilerazboinice ale nogailor complicau relatiile Portii cu vasalul ei §i cu Po Ionia. inscopul aplanarii situatiei Cantemir a fost destituit in 1623 din postul de beilerbei§i impreuna cu nogaii lui indepartat pe un teritoriu mai aproape de hanul dinCrimeea, care nu privea favorabil incercarile supu§ilor lui sa se desparta de hoardatatarA79.

Hanului din Crimeea ii venea greu sä Odd in frau pe nogai, deoarecemajoritatea lor se aflau in afara peninsulei controlate efectiv de autoritatile dinBaccesarai. Dupa cum relata in 1525 calatorul francez Jan de Luc: tatarii nogaitrdiesc in afara peninsulei Crimeea [...]. Ei duc o viata nomada intre Don §iNipru"80. Folosindu-se de aceastä situatie, in 1624 Cantemir impreuna cu o partede nogai a navälit in Tara Romaneasca, dar a fost intors imediat de Care han inCrimeea81.

in curand a aparut un moment favorabil pentru a ie§i de sub tutela hanului. in1627, and se contura inceputul unei lupte dintre tatarii din Crimeea cu otomanii, oparte a nogailor in frunte cu Cantemir marza au trecut la sudul interfluviului Nistru

Prut. Ei au fost utilizati de catre Poarta pentru a-i potoli pe tatarii din Crimeea.Cantmir a fost numit din nou papa de Silistra, iar nogaii au ramas provizoriu lasudul interfluviului Nistru Prue . insä in 1631 Cantemir impreuna cu ceata lui denogai (iurthanii din Bugeac §i Cioburciu") sunt reintoqi de catre Poarta la locullor de trai dintre Nipru Ii3 Don, deoarece ei incalcasera tratatul turco-polonincheiat in anul premergator .

Pe parcursul acestor peregrinäri de pe malul de est al Niprului la vest deNistru §i viceversa ceata lui Cantemir din neamul Mansur se completa cu nogai dinneamul lui Orac, care inca in 1613 trecuse de pe Volga in Crimeea. Capeteniaacestui neam, cunoscut in documentele ruse§ti cu numele Piotr Urusov, a devenitruda lui Cantemir"84. in 1634, nogaii care erau cu Orac murza §i cu doi fii de-ailui Cantemir s-au intors in Bugeac"85.

Lupta dintre tatari §i nogai a slabit sistemul de aparare din jurul cetatiiotomane Azak (Azov). Uprinta cu care in 1637 cazacii de pe Don au cuceritCetatea Azov a trezit ingrijorare atat la Constantinopol, cat §i la Baccesarai.Autoritatile turco-tatare au intreprins un §ir de masuri menite sa intareascasecuritatea statului otoman la frontiera sa de nord. Vechii rivali, beiul Cantemir §ihanul Inaet Ghirai, au fost executati, iar noul han Bahadur Ghirai (1637-1641) i-atransferat pe nogai in Crimeea86. Un destin similar 1-au avut mai multe rude §i

78A. A. Novoselski, op. cit., p. 118.

79Opisanie nogaiskih tatar Janom de-Luc (1625) monaha dominicanskogo, in Zapiski

Odesskogo ob§cestva istorii i drevnostei", torn, II, Odessa, 1879, p. 185-186.8 0

N. Iorga, Studii istorice..., p. 223.81

A. A. Novoselski, op. cit., p. 186.82.

Catalogul documentelor turcegi, vol. II, p. 73.83

A. A. Novoselski, op. cit., p. 241.84 N. Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, Valenii de Munte, 1931, p. 56.85 V. D. Srnirnov, op. cit., p. 519-521.86 A. A. Novoselski, op. cit., p. 283.

www.dacoromanica.ro


discipoli de-ai lui Cantemir. Peste doi ani (1639) a fost executat i Orac87. El aläsat un neam destul de unit cu numele de Orac oglu, adica urma§i lui Orac.

Spre finele perioadei de carmuire a hanului Bahadur Ghirai puterea luiasupra nogailor a släbit. Potrivit relatarilor misionarului catalic Bacsici, dui:4moartea lui Cantemir, painanturile din Bugeac au ramas nelocuite. Acum (in 1641

n.n.) tatarii au inceput sä revina [...] . Trecerea nogailor la sudul interfluviuluiNistru Prut a fost cauzatä de seceta urrnata de foametea care a bantuit in Crimeeamai multi ani la rand89. in 1644, la sudul interfluviului Nistru Prut se aflauturcii, Warn i curthanii" (corect: iurthanii), adica in gall de unitätile otomanecompletate cu osta§i turci §i un numar neinsemnat de tatari in regiunea vizata seaflau supqii hanului. insä de data aceasta majoritatea supu§ilor hanului de lasudul interfluviului Nistru Prut nu mai era forrnata de nogaii neamului Mansur,vechi locuitori ai Crimeei. in perioadele cand grupuri de nogai se aflau in aceastäregiune, spre exemplu in 1654, neamul Mansur era in Crimeea . Iar in timpulluptelor dintre tatarii din Crimeea §i nogaii de la sudul interfluviului Nistru Prutneamul Mansur se afla in lagarul hanului91. in aceasta perioada grosul nomazilorcare se aflau mai la sud de Cau§ani o forma Orac oglu, care Inca din anii 20 aisecolului al XVI-lea incerca sa treaca la sudul interfluviului Nistru Prut.

Alaturi de Orac oglu de pe Volga in supu§enia hanului din Crimeea §i aPortii au trecut nogaii neamului Orumbet. Din raportul agentului rus in Crimeea,Iacub aga, care a trait un secol §i ceva, reiese ca aceste hoarde (din Bugeacn.n.) i§i trag obar§ia de la 11111 Edil (Volga n.n.) [...] de unde au ie§it doi frati.Primul dintre ei se nurnea Arac olu, iar al doilea Or n.mbet92 olu [...] §i autrecut sub protectia Portii otomane impreuna cu cateva mii de tatari, care seaflau cu ei"93. in a doua jumatate a secolului al XVII-lea din stanga Nistrului,neamul Orumbet oglu incearca sa tread. la sudul interfluviului Nistru Prut.Sub presiunea calmucilor, care de curand aparusera in Caucazul de nord, nogaiicondu§i de neamul marzac Orumbet oglu au fortat Nistru §i s-au instalat inapropierea Akkermanului (aici nogaii au fost pa§nici n.n.) doar cateva luni, iardupa aceasta ei au furat mai multe mii de cai de la supu§ii moldoveni §i aiAkkermanului"94. Cei care suferisera de pe urma nogailor Orumbet s-au plans

87 Cälätori strtlini despre rdrile romilne, V, 1973, p. 224.88 Sosind in 1644 la Moscova, mitropolitul Proilaviei Miletie a comunicat c5 in Ctimeea este

al patrulea an de cand bAntuie seceta i foamea (vezi I. Fratiman, Studiu contributiv Ia istoriculmitropoliei Proilaviei (Bräilei), Chi§in5u, 1923, p. 291).

89 Ibidem, p. 275.90 V. D. Smirnov, op. cit., p. 562.91 Elvia Celebi, op. cit., p. 182.92 In literatura istoricA, numele celui de-al doilea neam de nogai, care a [recut in Bugeac, se

IntAlne§te sub forme de Or-Mehmed, Or-Muhamed, Or-Marnbet etc. In literatura romand mairdspanditA este forma Orumbet oglu (vezi D. Cantemir, Istoria creperii ci descreiterii Imperiuluiwoman, partea I, Bucurelti, 1876, p. 186; A. A. Novoselski, op. cit., p. 225; V. D. Smirnov, op. cit.,p. 533).

93 Arhiv Vne§nei Politiki Rossii. F. Edisanskie dela, p. 112/1, an. 1761, d. 1, f. 1-1 verso.94 Elvia Celebi, op. cit., p. 193.

www.dacoromanica.ro


administratiei turco-tatare Ai in acela§i an hanul Muhamed Ghirai i-a intors inspatiul din stanga Niprului .

In 1666, neamul Orumbet oglu au aparut iara§i in sudul interfluviului NistruPrut. Poarta a facut o tentativa de a aplana conflictul prin stabilirea unei noi

frontiere de data aceasta dintre nogai §i teritoriul ramas sub jurisdictia domnuluiMoldovei. Ei au trecut in supu§enia directA a Portii. in actul oficial (hoget) din 10septembrie 1666 e mentionat: in fata lui El-Hadj Halil aga, care este unul dincapugii Portii, [...]" fiii lui Or-Mehmed (apartinand) semintiei nogailor, care maiinainte de aceasta a acceptat supunerea, iar prin ilustrul ordin (al Portii n.n.) afost a§ezata pe pamanturile pustii ale miriei, aflate in parple Cetatii Albe §i Chiliei§i Ismailului §i Tighinei"96. Insa diferendele.continuau deoarece nogaii din neamulOrumbet oglu continuau sà inainteze pe teritoriul Mbldovei. In 1668, beilerbeiulde Silistra din ordinul sultanului a scos din Moldova o hoarda de 2 000 de nogai carese afla in afara hotarului Bugeacului, iar peste doi ani otile Moldovei §i TariiRomane§ti i-au alungat pe tatarii cramleni Orumbet", care din Bugeac trecuser9i peteritoriul moldovenesc. Preluati de ate han ace§ti nogai au fost du§i in Crimeea .

Din aceste informatii reiese cA circa doua mii de nogai din neamul Orumbetoglu, care uneori se aflau in Bugeac, jefuiau populatia romaneascd locala §i i§iextindeau aria de pa§unat pe pdmanturile Tarii Moldovei. De data aceasta, nogaiise deplasau din zona cursului inferior al raului Cogalnic spre apus. Daca la 1657Evlia Celebi nu mentioneaza turanici mai la nord de circumscriptia Ismail, apoi inanii '60 ei sunt atestati aici de mai multe surse istorice. In 1664, localitati supusehanului din Crimeea sunt atestate la distanta de 4 ore de mers (20-24 km) de lasatul Grece§ti98 (probabil, Greceni). Podul peste care in 1670 urmau sA treacafortele moldo-muntene pentru gonirea nogailor din Moldova a fost construit pecursul inferior al Prutului. Cu alte cuvinte, nogaii din neamul Orumbet ogluincercau sa ocupe un teritoriu moldav de la frontiera de nord a circumscripOilorChilia §i Ismail, insa la insistenta boierilor moldoveni, sustinuti de han §i cuconsimtamantul Pori, oaspetii nepoftiti erau reintor§i in campiile turanice.

Unele schimbari in atitudinea Portii faid de doleantele nogailor din neamulOrumbet de a se a§eza pe teritoriul Moldovei au survenit in timpul razboiuluiturco-polon (1672-1676). Dupa luarea Camenitei de catre turci in 1672 de partealor au trecut lipcanii, adica tatarii lituanieni, care timp de trei secole au fost insupu§enia polono-lituaniana. Dupa incheierea pacii in acela§i an dintre turci §ipolonezi, lipcanii au revenit in supu§enia polonezà, iar hanul potrivit relatarilorcronicarului turc Findiclili a primit invoirea sultanului de reintoarcere a supu§ilorsai nogai in Crimeea99.

95 lbidem, p. 194.96 T. Gemil, Relaiiile forilor romiMe cu Poarta otomand in documente turcevi (1601-1712),

Bucure*ti, 1984, P. 323.97 N. Iorga, Studii istorice..., p. 231, P. P. Panaitescu, alkitori poloni in leirile rointine,

Bucurqti, 1930, p. 77.98 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 79.99 Cronici turcefti privind grile romane. Extrase, vol. II, Bucure§ti, 1974, P. 340.

www.dacoromanica.ro


Insa pacea turco-polona n-a fost de lunga duratä. in anul urmator (1673),luptele dintre cele douà state au reinceput §i in apropierea Hotinului armata oto-rnana a suferit o grea infrangere. La acest succes remarcabil al fortelorantiotomane §i-au adus contributia §i o§tile moldo-muntenemsare, in toiul luptelor,dupd cum scria Ion Neculce, au trecut de partea cre§tinilor in speranta ca astfelse vor elibera de dominatia Portii. In aceste conditii atitudinea Portii fata dedoleantele nogailor din neamul Orumbet oglu de a se a§eza pe solul moldav s-aschimbat brusc. Dupà ruperea pacii lipcanii au trecut de partea otomanilor §i auvenit in Basarabia, unde hanul impreunä cu beilerbeiul de Silistra Halil-pa§a le-adat un teritoriu pentru trai"101.

Dura infrangerea otomanilor langd Hotin, Poarta aduna noi forte pentrucontinuarea razboiului, iar nogaii erau singurii care se aflau mai aproape de teatrulde lupte, unde apareau ocazii de a jefui. Din toamna anului 1673, ei impreund cutItarii din Crimeea au participat la alungarea polonezilor din Moldova, au iernat intinuturile Lapu§na, Orhei §i Soroca, jefuind cumplit pe taranii moldoveniw2. Dupaaceasta, pretentiilenogailor fata de teritoriul Moldovei au capatat un nou sens inochii otomanilor. In scopul pedepsirii boierilor moldoveni, pe teritoriul tärii aufost lasati nogaii. Hotarul stabilit sub supravegherea hanului §i a beilerbeiului deSilistra Ha lil pap, numele caruia il va purta, a devenit o realitatem3. La 31 decem-brie 1673, fostul donmitor al Moldovei Stefan Petriceicu scria imparatului austriaccd turcii au luat de la tatari Bugeacul, iar in loc le-a dat tinuturi ale Moldoveii°4.De§i in aceastä scrisoare efectele activitatii turco-tatare in Moldova sunt exagerate,ea sugereaza ideea ca la acea data hotarul lui Mil pa§a" era de-acum stabilit. ina§a-numitul iurt al lui Halil pa§a" au nimerit o parte din tinutul Lapu§na (la sudde Valul lui Traian de Sus, la est de Ialpug) §i alte pamanturi ale tärii. Catreaceastä data s-a format Bugeacul ca un teritoriu despartit de Moldova.

Odata cu patrunderea nogailor in Bugeac se desfa§ura procesul de intarire apozitiilor otomane pe litoralul Dunarii de Jos. Aici la interferenta secolelorXVI-XVII, din cauza atacurilor zaporojene asupra punctelor strategice otomane,Poarta a construit fortificatii suplimentare. Autoritatile otomane tindeau sd luta-reascd pozitiile lor la trecerile importante peste Dunare, care inlesneaucomunicarea Istanbulului cu Moldova, Chilia, Cetatea Alba, Tighina, Oceacovul §iCrimeea. Una din ele a fost construita la Iezerina, mentionata de Mustafa. Dinordinul sultanului la aceste lucrari de amploare au participat taranii din Moldova §iTara Romaneasca105. Catre finele anului 1590, and murise Mehmed aga subochiul cdruia, potrivit marturiilor cronicarului turc Seliniki, se construise ora§ul §i

100 Letopisepd Tarii Moldovei, p. 289-290.101 J de Hammer, Histoire de L'Empire Ottoman, vol. II (1656-1676), Paris, 1838, p. 389.102 Letopiseful Tara Moldovei, p. 294.103 P G. Dmitriev, Narodonaselenie Moldavii, Chi§in5u, 1973, p. 338.104 T. Holban, Douti viri despre luptele de la Hotin din 1672, inRevista istoricA", VAlenii de

Munte, 1938, p. 147.105 M. Guboglu, Cercetarile in arhivele de peste hotare. Turcia, in Revista arhivelor", 1976,

nr. 4, p. 444.

www.dacoromanica.ro

648 Ion Chirtoag5 16

Cetatea Ismail for areata. era acum gata106. Despartite de Chilia, localitatile dinjurul Ismailului formau o circumscnptie distincta. Evlia Celebi a trecut prin 6010-calitati ale acestei circumscriptii dintre care Tobac se afla la hotar cu Moldova .

Dupa campania din 1621 contra polonezilor, sultanul Osman al II-lea adespartit de Moldova Renii (numiti de otomani Tomarova) impreuna cu altelocalitäti romane§ti din jur108. Hotarul de nord al acestei circumscriptii, potrivitrelatarilor cronicarului turc Findiclili, trecea pe langä satul Isac numit §iHendek-ilim9 (astazi satul Vadul lui Isac), adica el fusese stabilit pe Valul luiTraian de Jos, de aici §i unul din numele satului: Hendek-§ant). Un timp aceastacircumscriptie era supusa ormului Isaccea din sudul Dunärii. Aceasta reiese dinafirrnatiile calatorului franciscan Bacsici ca. la 1621 Osman al II-lea a supusIsaccei cateva localitati din stanga Dun5rii110, iar in 1657, Evlia Celebi mentionaTomarova §i alte sate romane§ti din jur printre localitatile subordonate Isaccei'''.insa parohiile ortodoxe ale Reniului §i satelor din jurul lui erau legate cu restulparohiilor moldovene§ti supuse otomanilor. in curand a aparut §i ordinul patriar-hului din Constantinopol Dionisie (1664) de alipire a enoria§ilor circumscriptieimitropolitului Proilaviei §i Ismailului"2. Prin subordonarea circumscriptiei ReniIsmailului §i stabilirea hotarelor de apus §i de nord ale teritoriului rupt de la Mol-dova pentru nogai s-a terminat formarea Basarabiei cu cele 4 tinuturi enumerate deD. Cantemir: a Bugeacului, a Akkermanului, a Chiliei §i a Ismailului"13.

Mat din punct de vedere etnic, cat §i administrativ Bugeacul n-a fost omo-gen. 0 buna parte a lui din cele mai vechi timpuri a fost populat de catre romani.Primelor sate romane§ti, care din 1484 plateau o parte din renta hanului, ii s-aualaturat cele acaparate de Gazi Ghirai la 1595. Potrivit relatärilor franciscanuluiBonici, care a vizitat Moldova in anii '20 ai secolului al XVII-lea, langa Cioburciuerau 12 localitati . Aceste locuri tatare§ti" mentionate de Bonici constituiau 7

romanqti mentionate in 1639 de catre Nicolo Barsi in jurul Ciobur-ciului , iar restul 4-5 erau localitatile din circumscriptia Akkermanului'''.

Fa§ia nu prea latä in lungul Nistrului cu sate romane§ti supuse hanului aparepe harta ininerului polonez de origine franceza, Boplan (anii '40 ai secolului alXVII-lea)' . Pe aceasta harta in primul rand sunt mentionate satele: Copanca,Leuntea, Talmaz, Rascaieti, Cioburciu, subordonate direct hanului. Impreuna cuele sunt plasate romane§ti Purcari, Oläne§ti, care plateau o parte din

106Cronici turcevi privind fdrile rometne. Extrase, vol. I, p. 362.Elvia Celebi, op. cit., p. 32, 163.

108 Letopiseful Tarii Moldovei, p. 166.109

Cronici turcepi privind Iärile roimine, vol. II, extrase p. 346.Calatort straini despre Järile romeme, vol. V, p. 225.

III Ibidem, vol. VI, 1976, p. 490.112 I. Fratiman, op. cit., p. 6.113

D. Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 30.Calatort straznt despre fdrile romeme, vol. V, p. 22.

115 Ibidem, p. 89.116 N. Iorga, Studii istorice..., p. 231; V. D. Smirnov, op. cit., p. 346.117 V. G. Leaskoronski, Guliom Levasser de Boplan i ego istorico-gheograficeskie trudi

otnositelno Iujnoi Rossii, Kiev, 1901, (harta voievodatelor Kiev, Podolia §i Bratlav).

localitn

localitaple

107

www.dacoromanica.ro


renta hanului, dar de fapt se aflau in circumscriptia Cetatii Albe supusa directautoritatilor otomane118. Printre 1oca1itAi1e, populatia carora ceda hanului o cora arentei, mai pot fi evidentiate Hanc 4la de pe harta lui Bop lan, Crocmaz §iSultan-Suvat, mentionate ca atare de Evlia Celebi119. Iar in randul localitaPlorsubordonate hanului mai era satul Carnateni care, potrivit relatarilor suedezului I.Meier, in 1651 se afla la hotarul de nord-vest al circumscriptiei vizate120 .

Numarul satelor harie§ti s-a marit in a doua jumdtate a secolului al XVI-Jeaand a fost stabilit hotarul lui lil pap". Potrivit relatarilor lui Ian Gninski !ainceputul anilor '60 ai secolului al XVII-lea in apropierea circumscriptiei Ismail,hanul detinea cateva sate, iar in 1677 cand acest sol polonez trecea pe acololocalitaple apartineau unui oarecare aga. In schimb, hanul de acum are 18 sate peNistru de la Tighina in limba turca Bender, pada' la Cetatea AlbA121 [...]". Cu altecuvinte, in anii '60 '70 ai secolului XVII-lea a avut loc o noud rupere din trupulMoldovei a lase localitap cu populape romaneasca, iar autoritatile otomaneincercau sa-§i raspandeasca autoritatea lor §i mai in nord de valul Traian de Jos122.

Retinuti de circumscrippile otomane in directia sudica §i de cea haneasca inpartea de est, nogaii faspandit aria lor de pa§unat spre nord-vest, ajungand lafrontiere naturale formate de Valul lui Traian de Sus (la nord) §i cursul rauluiIalpug (la vest). Aceste frontiere naturale au §i fost stabilite de dire Ha lil-pa§a §iMuhamed Ghirai drept hotar intre nogai §i populatia romaneasca ramasa subjurisdictia domnului Moldovei123. In lungul acestui hotar, pe de o parte §i pe dealta se aflau localitati romane§ti care sufereau din cauza nornazilor (in 1651 Meier,intorcandu-se din Crimeea pe la Cetatea Alba, Cioburciu, Lapupa, Ia§i in lunglValului lui Traian de Sus a intalnit multe sate romaneei ruinate de catre tatari) 4.

Ulterior in lungul hotarului au aparut seli§ti nogaice12 .

Informatii despre populatia rornaneascA din Bugeac se intalnesc in surseledin secolul al XVIII-lea DupA o descriere mai ampla a localitatii vechi romane§tiCau§ani, consulul francez din Smirna Peyssonel relateazA: in Bugeac, de laAkkerman pang la Bender, de-a lungul Nistrului, Inca se gasesc mai multe targuri§i sate, care se numesc Iali-Kieiler ori satele de pe litoral; ele sunt aproape toatelocuite de moldoveni supu§i ai hanului [...]. Principalele (dintre ele n.n.) sunt

118 Potrivit relatarilor calätorului francez Francois de Pavie, in 1585 satul Purcar se afla lahotar cu Moldova, iar O1aile1tii se gasesc mai la sud de aceasta localitate (vezi N. Iorga, Acte cifragmente, vol. I, p. 35).

119 Elvia Celebi, op. cit., p. 42.Calatort stratnz despre fdrile romane, vol. V, p. 448.

121 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 79.122 Pe harta rusä din 1807 aceste douà circumscripiii erau intinse mai la nord de Valul lui

Traian de Jos (vezi Harta generalii amanunfitd a Moldovei, Valalziei ci Basarabiei corectatii in bazatraseelor efectuate in 1807. T.G.V.I.A., f. V.U.A., d. 3 015, harta nr. 2).

123 Gh. I. Nastase, Hotarul lui Ha lil-pafa" i cele cloud ceasuri", in Buletinul Societaliiromane regale de geografie" (1931), Bucure§ti, 1932, p. 177-210.

Calaton stratnt despre çarile romdne, vol. V. p. 447-448.125 Potrivit relatarilor cronicarului N. Costin, in 1683, armata moldo-cazaceasca a intalnit

seli§ti nogaice in lungul raului Ialpug pana la Tabac (vezi M. Kogalniceanu, Cronicele Romaniei, ed.II, torn. II, Bucure§ti, 1872, p. 27-28).

124

si-au

www.dacoromanica.ro


Palanca, Purcar, Sultan-Suvat, Cioburciu, Salcuta §i Malcoci". Deci potrivit relata-rilor lui Peyssonel la mijlocul secolului al XVIII-lea cele mai mari localitati ruraledin Bugeac supuse hanului erau: Palanca, Purcari (in circumscrippa Cetätii Albe),Cioburciu, Sultan-Suvat (capatate de han in 1595), Cauleni, Salcuta, Malcoci (pri-mite de han odata cu stabilirea hotarului lui Halil pap)' 6.

Inca de la inceputul secolului al XVII-lea, in sudul interfluviului NistruPrut, hanul avea guvernatorul sau numit (aga de pe litoral), cu sediul laHanca§la. Evlia Celebi mentiona ca lui iali-agasi Ii erau supu§i atat nogaii, cat §iromanii din Cioburciu, Copanca, Crocmaz, Sultan-Suvat'27. La mijlocul secoluluial XVIII-lea in Cau§eni era un voievod128, iar in Hanca§la conducea un seras-chier129. Astfel, traitorii din Bugeac erau condu§i din doua centre: populatia roma-neasca se afla sub autoritatea voievodului din Cau§eni, iar nogaii a seraschieruluidin Hanca§la.

Campia Bugeac mai era privita §i ca o regiune cu anumite condipi naturale,care se distingea de cele de pe inalpmile din centrul interfluviului Nistru Prut depe litoralul raurilor Prut, Nistru §i chiar din Bazinul raului Ialpug. Calatorul JonBel scrie: Pe data de 13 (ianuarie 1738 n.n.), eu rn-am pornit din Cauleni [...] indirectia Dunarii §i am intrat intr-o vale mare, numita campia Bugeac"1 °. Aceastavedere probabil a fost sugerata de care populapa deoarece in 1873preotul din satul Ivardita, P. Cazacliu, scria cä satul sat' natal este inconjurat de ocample din trei parp: De pe aceasta campie in direcpa sudica se incepe Bugea-cul" '. Cu alte cuvinte, din punct de vedere geografic campia Bugeacului abia deajungea pana la Cau§eni §i la raul Lunga, fapt de care erau con§tienti locuitoriipnutului §i unii calatori straini.

Romanii considerau Bugeacul ca pe o parte a Basarabiei. Mai sus am men-ponat ca. D. Cantemir enumera Bugeacul printre cele 4 tinuturi a regiunei amintitem.In 1769, boierii moldoveni scriau generalului rus Elimpt ca tinutul Lapu§na semargineacu Bugeacul §i circumscriptia Tighinei, iar Grecenii cu Reniul §iIsmailul . lush' turcii n-au acceptat mult timp termenul de Basarabia, iar dupaapariPa Bugeacului aceasta denumire a fost extinsa asupra intregii parP a Moldoveide sud-est acaparate de turci i tatari. Spre exemplu, un anonim turc din 1740relateaza: Bugeacul aceasta-i tam despartitä de Moldova , mai inainte se numea

126Gh. de Peyssonel, Traité sur le commerce de la Mer Noire, torn. I, Paris, 1787, p. 304, 308.

127 La 8 iulie 1601, solul polonez L. Piasecinski intAlne§te pe guvernatorul tAtar al satelormoldovene0 de 1ing Cetatea Albd, Nasil aga. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 10; Evlia Celebi, op. cit.,p. 42.

128Ch. de Peyssonel, op. cit., p. 308.

129Mémoires du Baron de Tott sur les Turcs et les Tartars, seconde partie, Amsterdam, 1764,

p. 61.130 Belevie putqestvia cerez Rossiiu v raztlae Aziatskie zernli, partea II, Sankt-Petersburg,

1776, p. 214."1Buletinul eparhiei Chi§inAu", 1873, nr. 18, p. 665.132

D. Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 30.133Arhiva

romAneascA'', torn. I, Ia§i, 1860, p. 141.

iali-agasi

locali",

www.dacoromanica.ro


Serab (Basarabia n.n.), iar acum se nume§te Bugeac"I34. De la turci aceastaconceptie a fost preluata §i in scrierile unor autori straini. La mijlocul secolului alXVIII-lea, Ch. de Peyssonel mentiona: Basarabia, in prezent Bugeac, o mareprovincie a statelor hanului se margine§te la nord cu Nistru, la est cu Marea Neagra,la sud cu Dunarea §i la vest cu Moldova"135. Ceva mai tarziu alt autor francez,baronul de Tott, relata: Acesta ultima provincie (a hanului, Basarabia n.n.) care senume§te Bugeac este locuità de tatari []136 Acest sens a fost preluat de cAtre

137rup , care anexand la 1812 Moldova de est au numit-o Basarabia. Dupa acea datastatutul administrativ §i politico-juridic distinct al regiunii in cauza a fost lichidat §iBugeacul a devenit o notiune istorica. Turcii §i tatarii au parasit regiunea. in locul loraldturi de romani s-au a§ezat coloni§ti ru§i, ucraineni, bulgari, gagauzi §.a.

Din cele relatate mai sus prima denumire a partii de sud-est a spatiuluicarpato-nistrean a fost Stepa getica". in secolele XIII-XIV s-a mai numit Cara-vlahia (maurovlahia) adica Tara Romaneasca de la Marea Neagra". In secolul alXVI-lea fd§ia de pe litoralul de nord al Dunarii §i MArii Negre, cuprinsa intre laculIalpug §i limanul Nistrului §i acaparata de turci de la Moldova a fost desemnatA cunumele de Basarabia, nume provenit de la dinastia intemeietoare a Tarii Roma-ne§ti. In secolul al XVII-lea o portiune de parnânt a Moldovei, acaparata de nogai,a fost numita Bugeac. Dupd cre§terea numarului nogailor in regiunea vizata in anii'60 '70 ai secolului al XVII-lea s-a format hotarul de nord §i de apus al Bugea-cului pe Valul lui Traian de Sus §i pe 11111 Ialpug. Grupul etnic al gagauzilor nu seafld in centrul Bugeacului de la periferia de apus, ci in afara acestei regiuni.

ASPECTS FROM THE HISTORY OF SOUTH-EASTERNMOLDAVIA AND THE VARIOUS

TERRITORIAL MEANINGS OF THE TERM "BUGEAC"

Abstract

Political and military developments in the Moldavian region situated in thesouthern parts of the territory between the Prut and the Dniestr are being analyzed.Colonized tardily by populations of Turkis origin, the territory would also receiveRomanian settlers and various appellations.

In 1812, the term "Bugeac" which in D. Cantemir's acception referred toSouthern Moldavia would be extended by the Russians over all easternMoldavia, which would subsequently receive the name of Bessarabia. After 1812,the distinct administrative, political and juridical statute of the Bugeac would beliquidated while the toponymic term itself would become antiquated.

134 M. Guboglu, Turefkii istoric 1740 g. o Valahii, Moldovenii i Ucraint, in Vostocinieistociniki po istorii narodov Iugo-Vostocinoi i TentraPnoi Evropf, torn. I, Moscova, 1964, p. 142.

135 Ch. de Peyssonel, op. cit., p. 304.136 Méntoire de baron de Tou sur les turcs et les Tartares, seconde partie, p. 150.137 in acest sens vezi nota 5.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

THE TREATY OF BUCHAREST (1812)AND THE DECLINE OF OTTOMAN POWER IN

SOUTH-EASTERN EUROPE

VLADIMIR MISCHEVCA

The end of the seventeenth century saw the evident decline of the Ottomanempire. The Peace of Carlowitz (1699) signified the new constellation of forces inEurope, a change in the balance of power which worked to the disadvantage of theOttomans. By the end of the eighteenth century, the empire was in a state of crisis,causing many contemporary observers to believe in the inevitable and speedydemise of the Islamic state. Even Sultan Selim III (1789-1808) was forced to writeshortly after he took the throne that "The state is dying; a little while longer and itwill be impossible to save it"1. This view did not completely reflect the complexinternal transformations taking place within the empire , changes which postponedthe catastrophe for more than a century. Still, towards the late eighteenth/earlynineteenth century, following the decentralisation of the Porte's authority and ofthe multiple crises in its military, administrative and economic systems, theOttomans were forced to reconsider their strategy and to move from the offensiveto the defensive3.

They were also forced to change their diplomacy. While Ottoman victorieson the battlefield during the early Years of its European conquests were reflectedin an intransigent attitude at the negotiation table, in the period of decline theOttomans devoted a greater attention to diplomacy as a method of recoupingmilitary losses and of resolving conflicts.

In the period of imperial expansion, the sultans and grand vizirs did notconsider it necessary to keep their policies and military actions secret, but ratherdepended simply on the internal power of the empire itself. As Suleyman theMagnificent (1520-1566) declared, writing to the Doge of Venice: "I fear no oneand need the help of no one"4. However, in the period of decline, in seeking alliesor political and military support, the Porte was frequently forced to approach

A. F. Miller, Mustafa pasha Bairaktar: ottomanskaia itnperiia nachale XIX veka Moscow-Leningad, 1947, p. 75.

On the internal transformations in the eighteenth century, see the recent study by M. S.Meier, Osmanskaia imperiia v XVIII v.: cherty strukturnogo krizisa, Moscow, 1991.

3 See V. Veliman (ed.), Relajiile romdno-otomane (1711-1821): documente turcevi, Bucha-rest, 1984, p. 8.

4 M. A. Mehmet, Docutnente turcevi privind istoria Romdniei, vol. 3, (1792-1812), Bucha-rest, 1986, P. viii.

Revista istoricd", tom VI, nr. 7-8, p. 653-664,1995

v

www.dacoromanica.ro

654 Vladimir Mischevca 2

certain European diplomatic representative in order to counteract the initiativss orplans of other powers which aimed at destroying the empire for their own gain .

In the course of the eighteenth and early nineteenth centuries, when thePhanariot régime was installed in the Romanian Principalities, the Ottoman Portefaced numerous wars with neighbouring empires (Habsburg and Tsarist) whichwere carried out mainly on the territory of Moldavia and Wallachia. In theseconfrontations of imperial powers and expansionist interests, the Romanian Princi-palities were threatened at several stages with total or partial annexation (17161718, 1736-1739, 1768-1774, 1787-1792, 1806-1812), and in two cases (1775,1812) portions of the Principalities were in fact annexed by neighbouring empires.

The evolution of the 'Eastern question' had grave repercussions for thePrincipality of Moldavia in particular. The Russo-Turkish War of 1806-1812 wasespecially significant for this vexed question. The war was the longest militaryconflict between the two great empires; however, its principal element, as manyhistorians have noted, was not so much military operations as diplomatic contacts.Numerous official and confidential negotiations carried out by Russian andOttoman diplomats, influenced by the political interventions of the European greatpowers, resulted in the signing of the Treaty of Bucharest between Russia andTurkey on 16 (28) May 1812.

Treatments of the history of international relations and well-documentedmonographs have addressed different aspects of the Russo-Turkish war: political-diplomatic, military and socio-economic . The diplomatic elements of the conflict,particularly the discussions surrounding the conclusion of the Treaty of Bucharesthave, however, received insufficient attention. This article, therefore, aims toprovide a more complete picture of the war by concentrating on the final stages ofthe conflict and the positions of the belligerent parties and of the European greatpowers at the final stage of the peace negotiations7.

5 Ibidem.6 See, for example, A. D. Xenopol, Istoria roma-nilor din Dacia Traiand, 3rd edn, vol. 9,

Bucharest, n.d.; N. lorga, Locul romemilor in istoria universalii, Bucharest, 1985; A. Boldur, LaBessarabie et les relations russo-roumaines, Paris, 1927; M. Dimitrescu, Politica lui Napoleon I fagide Orile rom'ane, Bucharest, n.d.; A. Oletea, Contribution a la question d'Orient, Bucharest, 1930; S.M. Solov'ev, Imperator Aleksandr Penyi: politika-diplomatiia, St. Petersburg, 1877; A. K. Nakko,Ocherk grazhdanskogo upravleniia v Bessarabii, Moldavii is Valakhii vo vremia russko-turetskoivoiny, 1806-1812 g., ZOIDR, 1879; S. Zhigarev, Russkaia politika v vostochnom voprose (ee istoriiav XVIXIX vv., Moscow, 1896; D. G. Guliia, K istorii vostochnogo voprosa (russkaia-turetskaiavoina 1806-1812 gg. i Angliia, Sukhumi, 1978; George F. Jewsbury, The Russian Annexation ofBessarabia: 1774-1828, New York, 1976; G. Lebel, La France et les Principautés Danubiennes,Paris, 1955; St. Doinov, Bulgarite i rusko-turskite voini, 1774-1856, Sofia, 1987.

7 More extensive treatments can be found in: V. I. Mischevca and V. I. Tkach, Russko-turketskii mirnyi dogovor 1812 goda, "Revista de istorie a Moldovei", 1 (1990); I. Jarcutchi and V.Mischevca, Unele consideraiii privind actul din 1812, "Revista de istorie a Moldovei", 3-4 (1991);V. Mischevca, 1812 anul dramei noastre nalionale, "Cugetul", 2 (1992); and I. Jarcutchi and V.Mischevca, Pacea de la Bucurevi, Chi§in'aiu, 1992.

-

www.dacoromanica.ro

3 The Treaty of Bucharest (1812) 655

During the Russian-Ottoman negotiations of 1812, tsarist diplomats conti-nued to consider that "Russian pretensions are not made in bad faith, since if at thebeginning the border [between Russia and Turkey] was requested to be at theDanube, then later is was renounced and the Siret was accepted as the border"8.The Russians continued to insist at the bargaining table in Bucharest (January-May1812) that: "the Siret river be fixed as the border between the two parties as wasestablished at Giurgiu."9

However, even during the controversials discussions at the Giurgiu peaceconference (October-December 1811), the Grand Vizir Ahmed-Pasha declared tothe representatives of Kutuzov: "I will give you the Prut and nothing more! ThePrut or war! Our sacrifices are already enormous. Ismail alone would pay you forthe war, but you have the four other cities and a superb province."10

Ottoman diplomats, remembering well the plans for partitioning the Ottomanempire voiced by France and Russia at Tilsit (1807) and Erfurt (1808), understoodthe danger presented by Napoleon Bonaparte not only to the Tsarist empire, butalso to the Ottoman Porte in 1811-1812. That is why the Grand Vizir was of theopinion that "You save yourselves, we will save ourselves."

Wishing to secure the southern flank of the European part of the empire, theRussians sought to attract the Ottoman Porte as an ally on the eve of theimpending conflict with Napoleon's France. With this goal in mind and modera-ting his initial demands, Alexander I, in his secret instruction of 22 March (3April) 1812 to the supreme commander of Russian occupation troops in theRomanian Principalities, M. I. Golenishchev-Kutuzov, requested that he, keepingthe finalisation of the negotiations secret, accept in the worst case the Prut river asthe Russian-Turkish border. This be accepted, however, only after the conclusionof an alliance with the Porte°.

Officially, however, M. I. Kutuzov in his instruction of (18) April 1812ordered Russian representatives at the Russo-Turkish negotiations to rework thetreaties with a view to concluding the peace on the basis of the order received fromchancellor N. P. Rumiantsev, which stipulated the Siret as Russia's Europeanborder°. This letter was sent to Kutuzov on the same day in which the Tsar'ssecret instruction accepting the Prut was sent 22 March (3 April) 181214.

M. I. Kutuzov, who received the Tsar's instruction on 2 (14) April 1812, hadnineteen days of numerous confidential meetings (assisted by counsellor Fonton)with the chief Ottoman representative, Galib Efendi. As a result, an agreement was

8M. A. Mehrnet, op. cit., p. 333.9 Ibidem, p. 335.

10 Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romemilor, Vol. 3 (1709-1812), Bucharest,1887, P. 368.

Ii Ibidein.12 M. I. Kutuzov, Sbornik dokumentov, L. G. Besskrovnyi (ed.), Vol. 3 (1808-1812), Moscow,

1952, p. 851.13 VPR, Vol. 6, pp. 381-382.14 Ibidem, p. 738.

-

www.dacoromanica.ro


almost reached concerning all the basic articles outlined by Alexander 115 Later,however, as Kutuzov related in his letter of 20 April (2 May) 1812, Galib Efendihesitated to accept the borders proposed by the Ru6ssians on the pretext that it wasnecessary to receive the consent of the grand vizir .

Ottoman diplomats, as before, did not rush to accept the requests put forwardby the Russians concerning the Prut as the border17.

In order to elucidate this important level in the diplomatic history of theRussian-Turkish peace treaty, it is necessary to consider in more detail thepositions of the belligerent, parties, especially those of the Ottoman diplomatssince it was the Ottoman side which, in the final instance, accepted the conditionsof the peace. .

A little-known document from the Turkish archives published by the Frenchresearcher Ch. Lemercier-Quelquejay is especially interesting18. This importantOttoman document presents a coded letter, sent in all probability by Galib Efendi(Seyyid-Mehmed Said), the leader of the Ottoman delegation to the peaceconferences of Giurgiu and Bucharest, to the grand vizir on 26 April 1812 (13Rebi II 1227) that is, approximately a month before the signing of the Russo-Turkish peace treaty and three weeks before the peace preliminaries of 5 May (17May) 1812.

This document also presents in more detail the position of Ottomandiplomats vis-a-vis the international political situation and the prospects for itsevolution.

W. Wilkinson, an eye-witness of the events which took place in Istanbulduring the Russo-Turkish War, describes Galib Efendi as being "an honest man,clear-headed and well-intentioned, a rara avis for the Ottoman dignitaries of thetime"19.

The Turks, who foresaw already in 1810 a rupture between France and Russia,even with all their military losses in the Russo-Turkish war, strove not to give in atthe negotiating table and used the disputes between the European powers to theiradvantage. Hence, the letter of Galib Efendi clearly exemplifies the vision of theOttoman diplomat: "In these conditions, the Ottoman empire should reject an alli-ance with any system, be it with France or with Russia, and should remain neutral; itmust decide its destiny alone; moreover, if the "belligerent parties conclude thepeace as they wish, then the Ottoman empire will be liberated from the conflictswhich restrict it and can embark on the road of commerce and remain an observerremoved from events, an attitude which would be the most welcome."20 Convinced

15 M. I. Kutuzov, op. cit., pp. 880-881.16 Ibidem, pp. 880-882.17 Ibidem, p. 886.18 C. Lemercier-Quelquejay, La Russie, la France et la Turguie a la veille de la campagne de

Russie: un document inedit des Archives de L'Empire Ottoman, Cahiers du monde russe etsoviétique", 4:2 (1965), pp. 240-244.

19 Dan A. LAzarescu, 1maginea Romaniei prin clikitori, Vol. 2 (1789-1821), Bucharest, 1986,pp. 135-136.

20 Lemercier-Quelquejay, op. cit., p. 242.

www.dacoromanica.ro


that "the natural number one ynemy of the Ottoman empire remains the Russiannation more than anyone else" , the Ottoman diplomat simultaneously warned thePorte that "the current situation demonstrates that of all the Christian states onlyRussia can stop the irrepressible march of France towards conquest"22. In the eventthat France should win, "then it [France] would find a pretext for remembering theold hostile tendencies against the Turks, and, concluding an accord with Russia afterthe signing of the peace, would undertake various hostile actions [against the Porte],or in the case that it does not succeed in conquering Russia, it will atempt to hatch aplot against the Ottoman empire during the peace treaties with Russia"23.

Furthermore, Galib Efendi considered that in the case that a compromisewould prove impossible and the Ottoman Porte would have to choose between twocamps, then in his opinion siding with France would be "the smaller catastrophe".However, this situation would complicate relations with Great Britain, the result ofwhich would be a possible blockade of the Straits. In this case, France would n tbe able to yome to the Ottoman aid since "it is impossible to defeat the Engl. shon the sea" .

At the same time, it was necessary by all means to convince France of eOttomans' good faith, and Galib Efendi advised that a special delegate be sentimmediately to Paris, someone competent to represent the position of the Ottomanempire in Napoleon's France. This would allow the Porte "to buy time in order tosee what will happen in the future so that we can act in accordance with thecircumstances" .

In the meantime, on 29 April (11 May) 1812, a courier arrived from thegrand vizir of umla with new instructions for the Ottoman representatives26.

The Russo-Turkish negotiations continued. Galib Efendi accepted the riverPrut as the border, but with the condition that the fortresses of Chilia and Ismail bedestroyed and, along with their suburbs, remain in the possession of the OttomanPorte; besides this, Galib Efendi demanded that they be left to the Ottomans, alongwith a location for the construction of a Turkish city (between Lake Cahul and theDanube) and the market of Reth with part of its environs27.

The discussions were carried on for several days with no result, an extremelydangerous situation for Russia when French and Austrian diplomats wereattempting to undermine the signing of the Russo-Turkish peace. Kutuzov resortedto certain energetic measures to warn the Turks, and wrote a letter to the grandvizir in which he stated unequivocally that "it is time to be done with suchridiculous treaties", and warning that he would break off negotiations if hisdemands were not met28.

2,1 Ibidern, p. 243.2- Ibidem, p. 242.

p. 243.24 Ibidem.25 lbidem, p. 244.26 M. I. Kutuzov, op. cit., pp. 889-890.27 Ibidern, p. 894.28 Ibidem.

!bide",

www.dacoromanica.ro


Beginning once again from their new instructions, on 3 (15) May 1812, theOttoman delegation empowered D. Moruzi to propose to Kutuzov that the basicarticles with preliminary conditions be signed as preliminaries to the peace, whilethe acts exchanged between both delegations be sent as quickly as possible toConstantinople for confirmation, and at the same time to continue with concludinga final treaty29.

On the same day, Kutuzov sent the Russian delegation an instruction on thenegotiations with the Turkish representatives concerning the editing of the text ofthe peace treaty. He mentioned that the articles annexed to this document "werefully agreed to by the chief Turkish representative, Galib Efendi, and should standat the base of the preliminary conditions of the peace treaty between the RussianImperial Court and the Sublime Porte". In accordance with the desire of GalibEfendi "to carry out talks without evident ostentation, because he considered itfully useful and even necessary to keep the subject of the talks secret for a time",Kutuzov ordered the Russian representatives "to discuss the articles of3the peacetreaty in such a way that the subject of the discussions not be publicised" .

In order to keep the finalisation of the treaty in strict secrecy, a range of trulyconspiratorial measures were taken: All the delegates never met in a singlelocation, a very small circle of secretaries was included, the public was misin-formed, etc.31

Along with the factors of major importance which influenced the nego-tiations (such as the geopolitical interests of the belligerent parties), there werealso internal subjective conditions which precipitated, directly or indirectly, thesigning of the treaty. One in particular was noted by eye-witnesses such asA. Langeron, P. V. Chichagov and others: the atmosphere of intrigue, indecisionand betrarl which surrounded the negotiations in Slobozia, Giurgiu, Ia§i andBucharest 2. For A. Langeron, the authors of the Peace of Bucharest were not thediplomats seated at the negotiation table the representatives of Alexander I andMahmud II but rather the Phanariots who found a formula for limited territorialcessions in order to maintain Wallachia and Moldavia as their exploitedfiefdoms33.

A great deal has been written about the 'fraud' of the Moruzi Phanariots34,and a succint anAlysis is contained in the work by Jarcutchi and Mischevcamentioned above . The problem of the 'Moruzi case' is not simple. Certainly,Dimitrie Moruzi contributed to the signing of the peace, being one of the mostactive representatives of the Ottoman delegation and having at the same time a

29 Ibidem, pp. 890,894.3° Ibidem, pp. 891-892.31 Ibidetn, pp. 894-895.32 See: G. Penelea, Tarile Palliate in timpul rdzboiului din 1806-1812 vdzute de ofiferii

superiori ru# A. de Langeron fi P. V. Ciceagov, Revista de istorie", 41:7 (1988), P. 679.331bidetn, p. 680.34 See, for example: M. Dra'ghici, Istoria Moldovei timp de 500 ani, Vol. 2, Iasi, 1857, pp. 77

78; and N. lorga, Istoria romailor prin cälátori, Bucharest, pp. 468-495.35 Jarcutchi and Mischevca, op. cit., pp. 163-166.

www.dacoromanica.ro


personal interest in receiving an eventual lordship in the Principalities. The truthprobably lies somewhere in the middle. It is clear that the Greek Moruzi clan,faced with the prospect of an end to the Russo-Turkish war, pursued the goal ofretaking the throne of the Romanian Principalities (in particular that of Wallachia).Having a vested interest in the realisation of their personal plans, they attempted toconvince the Russian representatives of the necessity of territorial cessions(rejecting the border on the Siret), without which the Porte would not accept thepeace .

Another argument for the secret activity of D. Moruzi in informing theRussians is secrg diplomatic correspondence in which Moruzi is noted as a "well-known person" . Also, the descendants of the Moruzi family who settled inRussia lter exploited "the Moruzi case" on numerous occasions in their owninterests .

Thus, without denying the influence of the Phanariots of the Moruzi familyon the process of Russian-Ottoman negotiations or the good offices which theRussians were prepared to receive already at the beginning of 1811 in exchangefor high posts, awards and estates39, still the decisive factors which determined thesigning of the Treaty of Bucharest were of a political nature, in particular, thepolicy of the traditional belligerent parties in southeastern Europe, as well as thevested strategic interests of the parties in the French-Russian conflict. All thesefactors were in turn influenced by the internal situation of both empires, theperspicacity of diplomats, and the state of the armed forces. This entire set ofpolitical, diplomatic and military premises influenced and determined the result.

It is also necessary to mention the external influences on the signing of thepeace, especially the influence of Great Britain. The main factor in the interests ofthe English in this corner of Europe in the first decades of the nineteenth century,as P. Cernovodeanu has noted, were political, with the evolution of the Easternquestion and the beginning of the movement for national liberation of the Balkanpeoples from the domination of the Porte giving birth to numsrous diplomaticcomplications in which all the continental powers were involved . On 24 Decem-ber 1808 (5 January 1809) a treaty was signed between England and the OttomanEmpire. The Peace of the Dardanelles constituted the first breach of the Continen-tal Blocade. The Porte accepted the treaty since Great Britain opposed the break-up of the Ottoman empire either in favour of Russia or of France. Faithful to theprinciples of maintaining the territorial integrity of the Ottoman empire, in virtueof the famous principle of "balance of power", Great Britain attempted at the sametime to expand its market and to search for raw materials in the Pontic basin. TheRomanian Principalities, in a general sense, corresponded to these desires.

36 L. A. Kasso, Rossia na Dunae i obrazovanie Bessarabskoi oblasti, Moscow, 1913, P. 121.37 M. I. Kutuzov, op. cit., pp. 830, 891.38 The descendants of the Moruzi who settled in St. Petersburg built a large house which

remains to this day under the name `Moruzi House'. See L. Lup'e and A. Kobak, Dom Muruzi,Dekorativnoe isskustvo SSSR", 7-9 (1988).

39 VPR, Vol. 6, p. 61.40 P. Cernovodeanu, Interese economice engleze la Dundrea de jos i in Marea Neagrd Intre

1803-1829 , Revista de istorie", 28:11 (1975), p. 1707.

www.dacoromanica.ro


In the 1803-1815 period, Great Britain continually oscillated betweenTurkey and Russia, swinging alternativelly between an alliance and a state of warwith these two empires in accordance with its primordial interests in the defeat ofNapoleon's France41. Thus, on the eve of the inevitable conflict between Franceand Russia, Great Britain was interested in the liberation of Russian militaryforces bogged down along the Danube and in freeing up Russian troops to be sentto Niemen, but not at the price of great losses (especially in the Caucasus).

Historians have maintained that English diplomats played a basicallyimportant and positive role in resolving the Russo-Turkish conflict, and contri-buted to the signing of the Treaty of Bucharest. William Wilkinson maintainedthat English diplomats made a great effort to put an end to the Russo-Turkish warin order to allow Tsar Alexander to dispose of all his military forces in the conflictwith Napoleon42.

As S. Columbeanu affirms, the British cabinet, through its ambassador inIstanbul, played a very important role in convincing the Porte to cede to Russia aslittle territory as possible43. The young English diplomat Stratford Canningreconciled the Ottoman Porte to stand up against Russian pretensions and, at thesame time, was very careful to counteract the interventions of the French embassyaimed at prolonging the war with Russia.

Although the Foreign Office did not officially re-establish diplomaticrelations with St. Petersburg, English diplomats in Istanbul received instructions toaid in the effort to secure the signing of a Russian-Turkish peace treaty".

At the end of April 1812, the British diplomat Canning took the initiativeto send a personal emissary, Thomas Gordon, to Bucharest with a view topersuading Russian diplomats to conclude the peace as soon as possible and tobring to Kutuzov's attention the hostile plans of France and Austria45. Gordontransmitted a letter from Canning to A. Italianskii and communicated verballythat, in spite of the efforts of French agents, the Ottoman Porte would follow itsown policies "as long as it remains possible to reach an understanding withRussia", and warned him that, in the case that the war would continue, theOttomans would be forced to draw closer to France and Austria46. During theprolonged talks with M. Kutuzov, Gordon mentioned at the same time that"Turkey does not have it in mind to buy the peace with the price of considerableterritorial cessions"47.

41 Ibidem.42

D. A. Läzilrescu, op. cit., p. 135.43 Columbeanu, op. cit., p. 674." England and Russia were in a formal state of war already from 1807. This war was

characterised by a total lack of military operations and was simply a severing of diplomatic relations.I. G. Gutkina, Diplomaticheskie otnosheniia mezhdu Angliei i Rossiei V 1810-1812, Uchenye zapiskiLeningradskogo universiteta, seriia gumanitarnykh nauk, 87 (1943), p. 55.

45 P. Cernovodeanu, Basarabia: istoria unui rapt teritorial in documente secrete aleengleze, in "Memoria", 1 (1990), p. 64; and S. Columbeanu, op. cit., p. 675.

4 D. G. Gulia, op. cit., p. 92.47 Ibidem, p. 93.

diplonnyei

www.dacoromanica.ro


The activity of the British diplomat in resolving the Russo-Turkish conflictwas considered by Kutuzov himself as being aimed against Russia, since heconsidered that Canning strengthened the Ottomans in their desire to cede nothingin the Caucasus and suggested to them the idea of including Persia (Iran) in thenegotiations". English policy may in fact be considered duplicitous since it aimedon the one hand at aiding the Ottoman Porte in resolving the Russo-Ottomanconflict and in liberating Russia to concentrate its forces on the eve of theinevitable Franco-Russian conflict, and on the other hand at foiling the increase intsarist power in the Balkans and the Caucasus.

Sweden was another European state which acted alongside Great Britain.The rapprochement between Russia and Sweden had begun already at the end of1810, soon after the election of the French marshall Bernadotte as hereditaryprince of Sweden49. As the virtual sovereign of Sweden, Bernadotte began secrettreaties with Russia, considering that this great European empire would be the onlypower which could oppose France. On 24 March (5 April)1812, the treaty ofalliance between both states was signed, according to which Russia committeditself to contributing to the union of Norway with Sweden (Article 5), whileSweden would offer "good offices" to the Ottoman Porte in order to hasten thesigning of the Russo-Ottoman peace (Article 16)5°.

In order to demonstrate officially the relations of friendship between Russiaand Sweden, and as a way of convincing the Ottomans to sign a treaty with Russiaas soon as possible, a Swedish representative, Baron Hummel, was sent to Istanbulas a representative. He also arrived in Bucharest and met with Kutuzov on 21February 1812 (Old Style)51.

The secretary of the Swedish king interceded with the grand vizir toconvince the Sultan, bringing it to his attention that Sweden had concluded amilitary alliance with Russia and that 70,000 Swedish troops were ready to cometo the aid of the tsar52.

The activity of the Swedish diplomat, however, can in no sense be comparedwith the energetic actions of the French and Austrian representatives who wereactive on all fronts in order to prevent the signing of a Russo-Turkish treaty.Before 1812 relations between Austria and Turkey had been relatively friendly,and even the signing of a French-Austrian agreement on 14 March did not seem toworry the Porte. Although the contracting parties declared their reciprocal supportfor the Ottoman Empire, according to a secret article (Article 7) the conventionprovided for a territorial compensation to Austria in exchange for Galicia, whichwas to be joined with the French empire5 . In this context, it is clear why Napoleonpromised the Austrian ambassador in Paris, Schwarzenberg, already in December

p. 27.

48 M. I. Kutuzov, op. cit., p. 831.49 See: Rossiia i Shvetsiia: dokumenty i materialy (1809-1818), Moscow, 1985.50 VPR, Vol. 6, pp. 325,327.51 M. I. Kutuzov, op. cit., pp. 822-823.52 T. Holban, Documente romhnefti din arhivele franceze (1801-1812), Bucharest, 1939,

53 Kasso, op. cit., pp. 129-130.

www.dacoromanica.ro


1811 that he would support Austrian control of Moldavia, Wallachia and themouths of the Danube as compensation for future sacrifices54.

The expansionist plans of the Habsburg empire did not go unnoticed inIstanbul. Moreover, Russian diplomats were able to profit from the growingsuspicion of the Ottomans towards the policies of Vienna. The Russian foreignminister, N. P. Rumiantsev, instructed Kutuzov to convince the Turks that theycould not count on the support of the Austrians, reminding them at the same timethat Austria, although having signed a secret treaty with the Porte in 1774, still didnot accord it any assistance and had in fact taken Bucovina from Turkey5 .Kutuzov gave this secret mission to his agent, Manuc-Bey, who through the inter-mediary of the Russian diplomat I. P. Fonton sounded out the Ottoman diplomatsin Bucharest56. Thus, in February 1812 Manuc-Bey had several meetings withGalib Efendi aimed at convincing the Ottomans to conclude the peace, in order tofoil the plots "of other powers who have conspired to use the current war for thetotal destruction of the Ottoman empire in Europe and who are prepared to inviteHis Imperial Majesty jAlexander I] to participate in the reciprocal division of theremains of this state"5 .

Capning also proved to be quite sensitive to the eastern plans of France andAustria5 , of which he informed the Porte. Thus, the "traditional" rivalry betweenRussia and Austria in the Balkans convinced Vienna to oppose the signing of aRusso-Ottoman peace treaty out of fear that the treaty might include territorialgains in south-eastern Europe which would be favourable to Russia. The same fearcontributed to the rapprochement between Vienna and Paris. Metternich consid-ered that the chief danger was posed by Russia, which was moving like a colossusstep by step towards the Balkans; he linked the Eastern problem with the Austrianproblem and saw the fate of the Habsburg empire as inextricably linked with thatof the Ottoman empire59. He considered that "any peace with Turkeoy will be unfa-vourable to Austria if Russia receives any type of acquisitions"6 . As well, theAustrian ambassador in Istanbul, Sturmer, received from Napoleon a gift of10,000 gold pieces and, from his own government, was decorated with the Orderof St. Stephen for the fact that he had contributed to the protraction of the Russo-Ottoman negotiations. At that time, the Austrian position caused a great deal ofworry on the Ottoman side61.

The diplomatic duel which transpired in this period at the peace conferencesin Giurgiu and Bucharest confirms once again the thesis that the Sublime Porte

54 Ibidem, p. 130.55 M. I. Kutuzov, op. cit., p. 809.561bidem, pp. 808-809,813-814.57 Ibidem, p. 809.58 See: Harald Heppner, Osterreiclz und die Donaufiirnsentiimmer, 1774-1812, Graz, 1984,

pp. 153-154.59 Solov'ev, op. cit., p. 218.60lbjdem, p. 221.61 See A. Winkler, Contributii Ia istoria peicii din 1812 de la Bucurefti, in "Revista istorica",

10-12 (1924), p. 244.

www.dacoromanica.ro


towards the beginning of the nineteenth century promoted an independent coursein foreign policy, despite its weakness, backwardness and continual internalproblems, and remained an independent player on the international sune, at timeseven profiting from disagreements among the European great powers .

On the eve of the signing of the Peace of Bucharest, the Sublime Porte thusfound itself under pressure from many sides from its enemy Russia, from itsallies France and Great Britain, and even from neutral parties such as Swedensince the European powers attempted to attract the Ottoman empire to their sideson the eve of the Franco-Russian war (June 1812), a conflict which would decidethe fate of the entire European continent.

However, during the Russo-Turkish war, the idea was floated in Ottomandiplomatic circles already in 1807 that "our vices are the same as those of theRussians" and that the French were supporting only their own personal interests,and never those of the Ottomans, affirming at the same time that the Porte and theCourt in St. Petersburg had always settled their differences without mediators andhad always been both satisfied63.

This is why, considering all the factors already mentioned, that on 5 (17)May 1812 the preliminary conditions of the Russo-Turkish treaty were signed inBucharest64. But, the preliminary clauses "did not fully satisfy" the St. Petersburgcabinet65. At the same time, the time factor increasingly worked against Russia, afact which caused Alexander I to replace Kutuzov with Admiral P. V. Chichagovin April 1812. However, the new Russian plenipotentiary at the peace negotiations,as the supreme commander of Russian troops on the Danube, arrived in Bucharesttwo days after the signing of the peace preliminaries. In this period, Petersburg,continuing to hope for the signing of a Russo-Ottoman alliance and for obtainingconsiderable territorial gains from the Ottoman empire, was forced in thecircumstances to admit that the most important thing remained the conclusion of"a peace with the Porte without delay"66.

Towards the beginning of May 1812, the principal clauses having beenapproved and signed, things progressed to the editing of the peace treaty itself. Thedefinitive version was finalised at the 17th and 18th official sessions, whichprovoked controversy67.

On 16 (28) May 1812, the official ceremony of the signing of the treaty byrepresentatives of both sides took place in Hanul lui Manuc. The treaty included16 basic articles and two secret articles, among which articles 4 and 5 directlyconcerned the fate of the Principality of Moldavia.

62 See N. A. Dulina, Osmanskaia imperiia v mezhdunarodnykh otnosheniiaklz (30-40 gg.XIX v.), Moscow, 1980, p. 4.

63 VPR, Vol. 4, p. 33.64 M. I Kutuzov, op. cit., p. 897.65 See Jarculchi and Mischevca, op cit., p 1o9.

VPR, Vol. 6, p. 404.67 See Jarcutchi a d M'sch ca op. c't. pp. 170-174.

66

-

www.dacoromanica.ro


Faced with the imminent danger of a military conflict with France, theopposition of the great Western powers to its plans for expansion in south-easternEurope, and the resistance of Ottoman diplomats, the tsarist government reducedits territorial pretensions from both Danubian Principalities first to only Moldavia,then to Moldavia up to the Siret river, and finally to Moldavia between the Prutand Dnestr rivers.

The signing of the Treaty of Bucharest . was an unexpected surprise andextremely unpleasant for the French, causing Napoleon to rebuke his foreignminister, Hugues Bernard Maret: "The Ministry of Foreign Affairs should haveassured [the alliance with] the Swedes and the Turks, but no one now knows howto make policy.,,68

The Russo-Turkish peace treaty (including the secret articles) was ratified byAlexander I on 11 (23) June 1812 in Wilno, just a single day before the forcing ofthe Nieman by the Grande Arm& under Napoleon Bonaparte69. The OttomanPorte refused to ratify the secret part of the treaty and, as a result, these articlesnever assumed any legal status70 .

The exchange of acts of ratification took place in Bucharest on 2 (14) July1812. Hence, we can conclude that the fate of the Romanian Principalities in thisdecisive period was completely placed at the discretion of the great powers.

Up to 1774, the status of the Romanian Principalities was largely an internalproblem of the Ottoman empire. However, after this date, the status of theprincipalities also became an international problem, insofar as the peace treatiesand conventions concluded by the Porte with foreign powers legitimised andstimulated the intervention of these powers in the following years in particular,the intervenVon of Russia for recognising the ancient privileges of thePrincipalities 1. But, despite this special status, the Principality of Moldavia wasexcluded from the process of resolving the outstanding Russo-Turkish disputesand paid for international disputes with its own territorial losses.

68 A. Kolenkur, Memurary, Moscow, 1943, pp. 121-122; and N. I. Kazakov, lz istorii Bukha-restskor mirnogo dogovora 1812 goda, in "Istoriia SSSR", 3 (1967), pp. 127-128.

B. S. Abalikhin, et al. (eds.), Borodino, 1812, Moscow, 1987, p. 30.See: Jarcutchi and Mischevca, op. cit., p. 175; and VPR, Vol. 6, pp. 416-417.

71 V. Veliman, op. cit., p. 17."

www.dacoromanica.ro

DE LA AKKERMAN LA ADRIANOPOLE:0 ETAPA IN EVOLUT1A CRIZEI ORIENTALE

(1826 1829)

MARIAN STROIA

Ocuparea in vara anului 1821 a Principatelor romane§ti de catre trupeleotomane §i prelungirea acestei ocupatii §i dupa reprimarea celor cloud mi§cArirevolutionare, romana §i greaca, au condus la o acuta deteriorare a relatiilorinternationale in aceasta parte a continentului, cu deosebire a raporturilor ruso-turce1. Amintim faptul ea in pofida tuturor eforturilor de atenuare a acestui.diferend, desfa§urate initial mai ales de Anglia, obstinatia §i incrancenarea de a nuceda a celor dotiä parti au fost atat de mari, incat redresarea partiala a acesteisituatii nu s-a putut efectua decat abia dupà trei ani, la sfar§itul lui 1824.

Dintre marile puteri europene in ceea ce le prive§te Austria §i Marea Britanieerau promotoarele unei politici de mentinere a statu-quo-ului in Europa sud-estica,zona unde ele sustMeau activ puterea §i mai ales integritatea Sublimei Porti. LaLondra, dar in egalä masura §i la Viena a existat in aceasta perioada temerea caizbucnirea foarte probabila a unui nou razboi in aceasta arie geopolitica ar fi adusinevitabil noi schimbari in peninsula Balcanica, cea dezagreabila dintre acesteafind disparitia puterii otomane din regiune §i, in chip firesc, consecinta directa aacestei situatii, cre§terea hegemoniei Rusiei in Balcani.

Ca atare trebuia deci indepartat pericolul" care se profila la orizont §iincercata prevenirea conflictului militar, acceptandu-se, pentru Rusia in principal,§i mai pupil pentru popoarele balcanice, un minimum de concesii. In acest contexttrebuie inteleasa §i initiativa lansata de diplomatia austriaca pe langa autoritatiletariste, menitä a grabi dezamorsarea crizei. La thijlocul lui 1824, a§adar, dupa cumnota cancelarul austriac Clemens S. Metternich, Curtea de la Viena a reinnoitformal acestei puteri o propunere pe care o facuse in mai multe randuri §i anumede a deOsebi chestiunile. S-a sugerat acesteia (Rusia n.n., M.S.) de a nu se ocupa,mai intai, decat de interesele sale directe, sanctionate prin tratate, §i de a rezervaafacerea pacificarii pentru timpul cand puterile vor fi hotarat definitiv mijloacelecu care se puteau ocupa de aceastä chestiune, cu oarecari sorti de izbanda. Aceasta

Cf. Vresniaja politika Rostj, t. IV (XII), Moskwa, 1980, Izd. Nauka, p. 256-259; AndreiOtetea, Tudor Vladimirescu ci revolujia din 1821, Bucure§ti, 1971, p. 310; vezi i Pierre Renouvin,Le XIX e siecle. De 1815 a 1871. L'Europe des nationalités et l'éveil de nouveaux monde, Paris,Hachette, 1954, p. 82-85.

Revista istoricd", torn VI, nr. 7 8, p. 665-682, 1995

www.dacoromanica.ro

666 Marian Stroia

propunere a fost acceptata de Rusia §i a avut tot efectul la care se putea s2pera.Sirnplificandu-se discupile, se grabi atunci restabilirea relapilor diplomatice" .

Ca urmare a medierii austriece, sustinutA indirect §i de Marea Britanie, turciiau ajuns, in ceea ce-i prive§te, la o atitudine mai concilianta: odatA cu lunanoiembrie a anului 1824, ei au inceput retragerea treptata a trupelor de ocupatiedin Principate. Sensibila la acest gest, in contrapartida i Rusia a adoptat oatitudine mai flexibila, trimitanduli in luna urmAtoare noul ambasador la Poartain persoana printului M. Minciaky.

Moldova find evacuatA scria la 11 decembrie (s.n.) 1824 ambasadorulprusac von Miltitz suveranului sau Minciaky a prezentat la 10 (decembrieM.S.) scrisorile sale de acreditare (Portii)"3..

In acel.* timp, continuarea §i extinderea insurectiei nationale grece§ti (dupdinfrangerile din 1821), §i, respectiv neputinta turcilor de a o innAbu§i, au facut caproblema greceascd sa devina o chestiune de interes european. Cauza grecilor rAs-culati pentru liberatatea lor nationala se bucura de sprijinul §i simpatia unor largipAturi ale opiniei publice europene, creand un adevarat curent de opinie favorabilcauzei grece§ti, de care guvernele occidentale nu puteau sA nu tina seama.

Exasperati, turcii au solicitat, la inceputul lui 1825, sprijinul militar al vasa-lului lor egiptean Mehmed-Ali. Pentru a-§i dovedi loialitatea fata de sultan, acestaa trimis pe fiul sau Ibrahim-pa§a, in februarie 1825, in fruntea unui puternic corpexpediponar pentru a-i sprijini pe turci in reprimarea insurectiei din Peloponez.Acest episod a tensionat din nou atmosfera internationala §i a§a deosebit defragilä.

Pe fundalul istoric amintit mai sus, un rol foarte important in schimbarea pecare avea o sà aibA cursul ulterior al evenimentelor 1-a avut noua orientare apoliticii orientale a Marii Britanii determinata in principal din necesitatea de a nulAsa Rusia sa actioneze singurd in rasAritul continentului. Foarte sugestiv §ideosebit de plastic a exprimat aceastä situatie cunoscutul istoric Harold G. Tern-perley care a sintetizat situatia in felul urmAtor: Trebuiau intreprinse o serie deactiuni concertate cu aceasta putere (Rusia n.n., M.S.). Pentru ca in caz contrar,daca aceasta n-ar fi fost legata de aceasta cooperare, ar fi avut intreaga libertate deacpune §i atunci D-zeu §tie ce s-ar fi putut intarnpla"4.

Esentialul, din punctul de vedere al partii britanice, era de a nu permitedeclan§area unui razboi ruso-turc, cu consecinte pe moment imprevizibile. 0asemenea conflagratie nu era exclus sa conducd §i la ruina stapanirii turce§ti inB alcani.

Drept urmare, in primAvara lui 1826, utilizand cu abilitate pretextul felicitAriinoului tar Nicolae I cu ocazia urcarii pe tron, englezii au trimis la Sankt-Petersburg pe un important membru al cabinetului, mare§alul duce de Wellington,

2 Clemens, S. von Metternich, Mernoires ..., ed. I. Kliskowstroem, vol. III, Paris, 1881, P. 226;vezi §i A. Beer, Die Orientalische Pollak Oesterreichs seit 1774, Praga-Leipzig, 1883, p. 134-140.

3 N. Iorga, Acte cifragmente cu privire la istoria romanilor, 1896, vol. II, p. 709.4 H. Temperley, Foundations of British Foreign Policy. Documents old and new, Cambridge,

Tomseard, 1938, p. 126.

2

n.n.,

www.dacoromanica.ro

3 De la Akkerman la Adrianopole 667

care, de§i detinea functia de ministru al aprovizionArii armatei era intrebuintat §i inmisiuni diplomatice delicate.

Ca urmare a unui lung §ir de intrevederi cu oficialitAtile ruse, in principal cunoul tar, cele doul pArti au semnat la 23 martie/4 aprilie protocolul anglo-ms,consacrat in cea mai mare parte problemei grece§ti.

Potrivit termenilor protocolului, Grecia trebuia sg. devinA un stat separat, cu oadministratie internA proprie. Sultanul i§i mentinea totu§i calitatea de suveran, iargrecii urmau sA plAteascA Portii un tribut al cArui cuantum urma sA fie fixatulterior5. Putem remarca cA multi din istoricii care au studiat §i analizat aceastAchestiune, (J. Droz6, P. Albin', N. Ciachir8 §.a.) considerA, pe bunA dreptate, acestaranjament diplomatic drept prima tentativA de dezmembrare a Imperiului otoman,decisA de douA mari puteri europene.

Mai trebuie, de asemenea, remarcat cA protocolul mai continea §i declaratiasolemnA a ambelor pArti protagoniste (dar in fapt mai lini§titoare pentru Anglia),de a nu proceda la nici o mArire de teritoriu sau privilegii comerciale deosebitepentru supu§ii lor".

CA duplicitatea atat politicA, cat §i diplomaticA a fost permanent una dintrAsAturile politicii externe a tarismului ne-o dovede§te, in acest context, faptul cA,in chiar perioada §ederii lui Wellington la Petersburg, §i probabil, fArA a-1 in§tiintape acesta, Nicolae I a trimis Portii otomane la 17/29 martie 1826 un ultimatum.Documentul a fost adus la cuno§tinta lui reis-efendi de dire diplomatul printMinciaky la 5/17 aprilie acela§i an §i continea in principiu mai vechile revendicAriale Rusiei: restabilirea situatiei anterioare (statu-quo ante bellum) in Principateleromane§ti, eliberarea din Constantinopol a deputAtiei sarbe retinutA abuziv deotomani, ca §i repararea ofensei aduse Rusiei prin uciderea (in aprilie 1821), apatriarhului grec din Fanar.

Poarta se afla intr-o situatie destul de delicatA, dupA o lungA perioadA destagnare in relatiile cu Rusia. Pe de o parte, ea a constatat cu nelini§te ingrijorA-torul (pentru ea) fenomen al apropierii ruso-britanice, de care am amintit mai sus,§i care era de naturA sA-i accentueze §i sA-i dezvAluie slAbiciunea pozitiei saleinternationale. Sprijinitorul sAu constant rAmanea §i pe mai departe Austria, daraceasta nu era de ajuns pentru a contrabalansa putemica contrapondere a bloculuianglo-rus, la care ulterior, pentru a redobandi un loc in concertul european, avea sAse alAture §i Franta.

explicarea cedArii pe care Poarta a fost panA la urmA nevoitA s-o admitA,credem cA mai trebuie avut in vedere §i un alt factor, §i anume, slAbiciunea internAa acesteia. Exact in aceastA perioadA, sultanul Mahmud II, pentru a asigura o maimare stabilitate internA a statului, a trecut in primAvara lui 1826 la desfiintarea

5 E. Driault, M. Lhóritier, Histoire diplomatique de la Grece. De 1821 a nos jours, vol. I.Paris, Presses Universitaires de France, 1925, p. 313.

6 Jacques Droz, Histoire diplomatique d'Europe. De 1648 a 1919. Paris, 1972, p. 302-303.7 Pierre Albin, Les grands trait& politiques. De 1815 a 1914, Paris, 1923, p. 145.8 N. Ciachir, Gh. Bercan, Diplomalia europeand fn epoca modernd, Bucure§ti, Edit. §tiintificA

§i enciclopedicA, 1984, p. 285.

in

www.dacoromanica.ro

668 Marian Stroia 4

turbulentului corp al ienicerilor (fenomenul Vak-i-Hayriyye), eveniment ce nu afost lipsit de convulsii inteme9.

Intr-un asemenea context, au plecat a§adar, in prima decada a lunii iunie aanului 1826, plenipotentiarii sai la tratativele cu Rusia, care s-au desfa§urat pemalul Nistrului, la Akkerman. In desfa§urarea acestor tratative luna septembrie aavut o inserimatate particulara. Aceasta sustinere a noastra are la baza douàelemente de natura politica.

Mai intai fapt pe care-1 afläm din raportul insarcinatului cu afaceri rusMinciaky la Constantinopole catre vicecancelarul K. V. Nesselrode, la inceputullunii septembrie (mai probabil pe data de 3/15) ambasadorul englez la Constan-tinopole, Stratford Canning, a informat Poarta (cu destuld intarziere, de altfel)asupra aranjamentului (incheiat in martie acela§i an) intre Rusia §i Marea Britanie,referitor la pacificarea Grecieim.

in acela§i timp, Minciaky 11 informa §i pe ambasadorul A. I. Ribeaupierre (aflatla Akkerman in calitate de negociator principal din partea Rusiei) asupra faptului cadiplomatia rusa din capitala osmana Meuse, prin intermediul dragomanului sduFranchini, puternice presiuni asupra aparatului de stat turc (Divanul, reis-efendietc.). Acesta a reamintit demnitarilor otomani ca termenul limità al incheieriinegocierilor este 25 septembrie (s.v.) 1826 (s.n., M.S.) ca odata depa§it acest termenorice cai de conciliere sunt excluse §i, in aceastA eventualitate, Rusia va fi nevoitäsa intrebuinteze cai de actiune mai eficace" (ceea ce, in opinia noastra, constituia oamenintare voalata cu declararea rázboiului). Rezultatul, intr-o asemenea conjunc-tura, nu era greu de anticipat, Poarta satisfacand cea mai mare parte din doleanteleRusiei, o data cu incheierea, la 25 septembrie/7 octombrie 1826 a documentuluicunoscut sub numele de Conventia de la Akkerman.

0 prima parte a tratatului o reprezenta Conventia explicativä a Tratatului depace de la Bucure§ti, din 1812, ale carui prevederi erau reconfirmate, iar sultanulse obliga solemn la respectarea §i aplicarea lor.

Un punct loarte important al tratatului il reprezenta Actul separat privindMoldova # Tara Romemeascd. intr-un anume sens, actul reprezenta o reactualizarea unora din prevederile hati§erifurilor din 1802, dar in egala masura, privind intimp, §i o anticipare preliminara a unora din prevederile ce aveau sa stea la bazaviitorului Tratat de la Adrianopole.

Nu ne propunem sa intram in expunerea detaliata a prevederilor actuluim, nevom opri insa asupra unora din prevederile sale care ni se par mai semnificative.

9 Mustafa Ali Mehrnet, Istoria turcilor, Edit. tiinlifica si Enciclopedicä, Bucuresti, 1976,p. 306.

1° Cf. Vresniaja politika Rosij XIX ia nacala XX veka, Moskva, Izd Nauka, torn XI (XIV)1985, p. 579, nota 270.

11 La 2/14 septembrie 1826, Ribeaupierre Ii trimitea lui K. V. Nesselrode copia acestui raport(cf. Arhiv Vresnei Politiki Rosiiskoi Imperii (in cont. AVPRI), fond. Kantelarija, 1826, opis 468, de10 2358 p. 58 si 59.

ri Pentru textul integral al Conventiei de la Akkerman vezi Acte # documente..., I, vol. I,partea I, p. 314-317; de asemenea, I. Ionascu, P. Barbulescu, Gh. Gheorghe, Relaffile internajionaleale Ronuiniei in documente (1368-1900), Bucuresti, 1971, p. 280-283.

www.dacoromanica.ro


Ca o compensatie a faptului cd fusesera ocupate pe un interval destul de lungde trupele turce§ti, Moldova §i Tara Romaneasca erau acum scutite de plata hara-ciului pe timp de doi ani. in acest interval cei 2 domni, impreuna cu divanurile,urmau sa fixeze cuantumul acestuia in spiritul hati§erifului din 1802. Apreciern ea§i aceasta clauld a fost totu§i in beneficiul tarilor romane§ti, punaridu-se in acestmod capat unei indelungi etape de abuz §i arbitrariu din partea turcilor la acestcapitol.

0 alta clauza, ce anticipeaza i pregAte§te pe undeva una din prevederilemari ale viitorului Tratat de la Adrianopole, era cea care prevedea o relativalibertate a comertului, condiponata insa de satisfacerea necesitatilor anuale de granale PorPi.

Un capitol distinct al conventiei era rezervat problemei sarbe, fapt cedovede§te ca in tentativa de a-§i redobandi influenta politica in zona balcanied §ipentru aji demonstra solidaritatea cu fraPi slavi, Rusia a insistat in mod special cael sa fie inclus aici. Actul separat cu privire la Serbia specifica, de altfel,independenta administratiei interne, libertatea cultului ortodox, interdicpa pentrumusulmani de a se mai stabili in Serbia (exceptie facand punctele de garnizoana).Se mai stipula aici dreptul de papport pentru sarbi, ca §i restituirea unor districteocupate abuziv de otomani.

Privind rezultatele obtinute de Rusia prin prevederile conventiei aminitite, sedesprinde clar ca§tigul de influenta dobandit de aceasta in aria sud-estica acontinentului. Obligand Poarta sa respecte continutul Tratatului de la Bucurqd din1812 §i limitand, totodata, abuzurile turcilor in Serbia, marea putere nordica Iisporea in chip indubitabil prestigiul §i autoritatea in randul popoarelor balcaniceaflate sub dominatia otomana.

Este, de asemenea, de retinut faptul ca, cu exceptia Austriei, preocupatapermanent de prevenirea extinderii influentei ruse in Balcani, celelalte mari puterieuropene, interesate indeosebi de chestiunea greaca, de§i surprinse de gestul §iactiunea Rusiei, nu au reactionat in vreun fel oarecare, privind mai curand cu ooarecare satisfactie tardiva reglementarea raporturilor ruso-turce.

Desfa§urarea ulterioara a evenimentelor, ca §i consecintele acestora pe planeuropean dupa protocolul anglo-rus din aprilie 1826 §i dupd AkIcerman au fost inlarga masura determinate de doi factori: evolutia problemei grecqti pe un plan, iarpe de alta parte de atitudinea pe plan international a Frantei.

in ceea ce prive§te situatia grecilor, anul 1826, ca §i Inceputul celui urmator,nu a fost catu§i de putin favorabil insurgentilor. Caderea dupd3o rezistenta eroica aora§ului Missolonghi, ca §i ocuparea Atenei de catre turci , faceau ca situatiami§carii de emancipare elena sa fie dintre cele mai crake. Oricum, rezistentaeroica a acestora se bucura, a§a cum am aratat anterior, de simpatia §i bunavointaunor largi cercuri ale opiniei publice europene.

in ceea ce prive§te al doilea aspect, e de relevat faptul ca dornica sa-§iredobandeasca pozitia de frunte in concertul marilor puteri europene, Franta,

13 E. Driault, M. Lhéritier, op. cit., p. 323-326; cf. §i Dragan Djordjevic, Les revolutionsnationales des peuples balkaniques. 1804-1914, Beograd, 1965, p. 67-68.

www.dacoromanica.ro

670 Marian Stroia 6

interesatd sd spargA izolarea sa diplomaticA, a considerat cä cea mai indicatdatitudine urma sd o reprezinte alAturarea sa blocului de forte anglo-rus.

In ceea ce prive§te pozitia Rusiei, trebuie remarcat faptul cd aceasta nu aconsiderat definitiv rezolvat diferendul SU cu Poarta o data cu ineheiereaConventiei de la Akkerman. In ciuda declaratiilor lini§titoare facute lui Wellingtonla inceputul lui 1826 atat tarul Nicolae I, cat §i puternicele grupuri de presiune dinanturalul sgu priveau chestiunea greacd ca un excelent prilej de a reinnoi litigiul cuturcii' . Crearea, pe de altä parte, a unui stat grec autonom, ar fi redus in chipevident stApanirile turce§ti din Peninsula Balcanied §i ar fi condus la o sensibilddhninuare a prestigiului §i fortei Imperiului turc. Dar de aceastä data, spre deose-bire de anii anteriori, diplomatia rusg preconiza o linie politicg total diferitg de ceadin anii 1821-1822's: trebuia sg se arate opiniei europene §i mediilor politice cdPetersburgul este dispus la concesii, cA el va face dovadg de moderatie in cererilesale, in fine, §i faptele urmau s-o demonstreze concret, cA de aceastA datA, el vaactiona concertat cu celelalte mari puteri europene, §i nu in dezacord cu ele.

Nu intampldtor, in instructiunile trimise la inceputul anului 1827 ambasa-dorul Rusiei la Londra, printul K. Lieven, vicecancelarul K. V. Nesselrode Ii reco-manda acestuia sA declare [...] public cd Rusia, initiind cu Turcia o dezbatere careameninta sA se transforme in rdzboi, sacrifica propriile sale interese interesuluigeneral §i dovedea cd q2litica sa aid de Grecia nu putea sd inspire nimanui nicicea mai micg bAnuialA" .

in acela§i timp, ca o dovadA clard cd in subteran ea incerca sd influenteze §isA controleze jocul politic §i evolutia situatiei din Grecia, a fost impins in scend §isustinut destul de consistent Ioannis Capodistria. De§i pArdsise Rusia in august1822 pentru a efectua un concediu de odihnA in Elvetia, Capodistria rdmAseseformal secretar de stat asociat la Ministerul Rus al Afacerilor Straine.

astfel, nu intamplator, la inceputul lui 1827, acest personaj politic atAt decontroversat a reaparut in mijlocul viei politice a grecilor rdsculati. La 2/14aprilie, dupd demisia fostului guvernator, Adunarea Nationald a Greciei cu sediulla Tresena, 1-a ales pe Capodistria ca7guvernator suprem, cu alte cuvinte dreptveritabil §ef politic al Greciei rdsculate' .

Ca urmare, la 24 iunie acela§i an, fostul demnitar a prezentat tarului NicolaeI demisia sa formald din serviciul diplomatic rus, care a fost acceptatA o sAptarnAndmai tarziu. Aceasta nu a impiedicat insd Rusia sa-i acorde in continuare sprijinulsgu politic §i financiar. Astfel, la 6/18 iulie 1827, ministrul de finance alimperiului, contele N. Kankin a dispus sA se verse in contul lui Capodistria, labanca londonezg Hartmann, un milion de ruble asignate". Pentru a incheia acest

14 Cf. N. K. ilder, Imperator Nikolai I. Ego iini i tzarstvovanie, Sankt-Petersburg, 1903,vol. I, p. 415-417.

15 A. V. Fadeev, Rossija i vostocnij krizis 20-h godov, XIX veka, Izd. Nauka. Moskva, 1958,p. 68 §irm.

Cf. AVPRI, fond. Kantelariia, g. 1827, delo 6959, p. 225.17 Barbara Jelavich, History of the Balkans in the Eighteenth and Nireteenth Century,

Cambridge University Press, 1977, p. 226.18 Cf. AVPRI, fond. Posoliswo v Afinah, 1827 g., fond 507, delo 33, p. 9-10.

www.dacoromanica.ro


aspect, de§i depa§im pupn sub raport cronologic evenimentele, mai amintimamdnuntul semnificativ, dupa opinia noastra, ca noul lider al grecilor rasculati aadresat la 3/15 august 1827 o scrisoare secretà lui Nicolae I, in care promitea sa iaparte la chestiunile interne ale Greciei, oferindu-se sa asigure acceptarea de caregreci a clauzelor proaspat incheiatului Tratat de laLondra §i straduindu-se saimpiedice izbucnirea unui razboi civil intre insurgenp .

Acesta este a§adar in liniile sale mari, ca §i in detaliile amintite de noi maisus, contextul in care a avut loc incheierea, la 6/18 iulie 1827, a Tratatului tripartitde la Londra in chestiunea greceascA. La o analiza mai atenta a conpnutuluiacestuia se releva faptul ca tratatul amintit reprezenta o punere la punct a protoco-lului de la Sankt-Petersburg, caruia insa Ii adauga in plus mecanismul sanctiunilor,pentru a-i asigura o aplicare eflcienta §i operaponalA.

Prin primul articol, cele trei puteri contractante i§i ofereau Portii otomanemedierea lor, in scopul de a se ajunge la o reconciliere intre aceasta §i greciirasculati. In acela§i timp, semnatarii propuneau celor doua parti aflate in litigiu unarmistipu imediat, considerat ca o condipe preliminara indispensabila deschideriioricArei negocieri".

Formule analoage celor din Protocolul din aprilie 1826 puteau fi regAsite §iin multe din articolele urmatoare. Referitor, de pildk la forma de conducere instat, grecii urmau sa fie guvernati de autoritatile pe care §i le vor alege §i numi eiinsi§i, dar la numirea carora Poarta va avea un aport determinant.

De asemenea, desemnarea insulelor din Arhipelag carora urma sa li se aplicenoul aranjament, era rezervata unor negocieri ulterioare.

In ceea ce prive§te modalitatile de aplicare concreta, in teren, a aranja-mentului international amintit, semniflcativa era prezenta in tratat a a§anumitului Articol adifional". Având ca obiectiv sä infrânga rezistenta Portii, elprevedea ca dacd intr-un interval de o Kula aceasta nu accepta medierea celortrei puteri, acestea urmau sa ia mdsuri imediate pentru a se apropia de greci",stabilind cu ei relatii comerciale §i trimitând acolo reprezentanp diplomatici denivel consular.

0 atitudine ferma era prevazutd §i in privinta acceptarii de care Poarta aarmistitiului. n cazul refuzului (dupd un interval de 30 de zile) al Portii de a se ali-nia armistitiului cu grecii, Rusia, Franta §i Anglia i§i propuneau ca, rail a lua partela ostilitati, sa previna orice coliziune intre pArti, scop in care trebuiau transmiseinstructiuni corespunzatoare amiralilor comandanti ai escadrelor fiecareia din pärticare patrulau in Marea Egee (Edw. Codrington pentru Anglia, amiralul Rignypentru Franca, contraamiralul Hayden din partea Rusiei).

Evenimentele ce au urmat in sud-estul §i apele teritoriale grece§ti aveau saarate insa ca acesta avea sa fie un lucru foarte dificil de realizat in practica,conducând la o situatie greu de prevazut in acel moment.

In final se stipula ca la Londra ambasadori ai celor doud puteri, impreunacu reprezentantul tarii gazda, trebuiau sa continue sa delibereze in scopul de a

19 Textul scrisorii lui Capodistria poate fi gAsit in Tentralnij Gossudarstvennij Arhiv DrevnikAktov, fond. 5, dos. 223, p. 43-44 vv.

www.dacoromanica.ro

672 Marian Stroia 8

stabili §i One acele mijloace ulterioare a caror intrebuintare ar putea deveninecesara" .

Mai trebuie adaugat ca, in completarea Tratatului de la Londra, cele trei partiau incheiat, la 30 noiembrie/12 decembrie 1827, un a§a-zis Protocol de dezin-teresare, care stipula renuntarea din partea semnatarilor a oricarei cre§teriteritoriale in Balcani, ca §i la orice tentativa de a-§i stabili acolo preponderenta lorpolitica. Cea care a fost mai stanjenita de aceastä prevedere era evident Rusia,careia, prin acest protocol anglo-francezii cautau sa-i limiteze marja de actiune insud-estul continentului.

Dupa cum doreau contractantii, prevederile Tratatului din 6 iulie 1827trebuiau sa ramâna, cel pupn un timp, secrete. Din pacate pentru ace§tia, printr-oindiscrepe a unuia din delegap, conpnutul acestuia a fost divulgat, §i la cateva ziledupa aceasta a fost publicat aproape in intregime de presa britanica. Aceastddezvaluire prematura a accelerat mersul evenimentelor i a determinat puterile sareduca intervalul indicat Portii de la o luna la 15 zile.

In acela§i timp moartea, la 8 august 1827, a primului ministru englez GeorgeCanning a reprezentat o serioasa scadere a ponderii curentului politic britanicfavorabil cauzei grece§ti. Succesorul acestuia in funcpe, vicontele Goderich, de§itot conservator, nu a mai manifestat acela§i interes in chestiunea greaca, preocu-parea evidenta a cabinetului find acum aceea de a stopa acPunile Rusiei §i de apreintampina un conflict militar al acestuia cu Poarta.

In spiritul acestei atitudini, cat §i al prevederilor Tratatului de la Londra,aliaPi au transmis pärtilor implicate in luptä textul Declarafiei propriu-zise, impre-una cu invitatia de a se pregati pentru un armistipu imediat. Guvernul grec, care aprimit mesajul prin intermediul conducatorilor celor douà escadre, Codrington §iRigny, a acceptat imediat condipile stipulate, §i considerand, pe buna dreptate, cáaceasta e in avantajul sau, a oprit

Poarta in shimb, considerandu-se nedreptatita §i interpretand foarte rigidmesajul aliaplor drept un amestec in treburile sale interne, a respins cele douacereri ale blocului anglo-franco-rus.

Tensionarea relatiflor dintre Poarta i aliap a atins apogeul o data cuincidentul care a condus la mult discutata batalie din golful Navarin, de la 20octombrie 1827. Indiferent care au fost impreprarile care au condus la con-fruntare, care sunt foarte controversate pana azi2 , ceea ce conteaza este rezultatulfinal: urmare a dezastruoasei infrangeri suferite din partea escadrei combinatefranco-ruso-britanice, turcii §i aliatul lor egiptean Mehmed Ali au pierit in aceastäluptä circa 50 de vase §i peste 8 000 de marinari §i soldati.

20 M. Driault, M. Lhéritier, op. cit., p. 365-367; cf. §i Antonin Debidour, Histoire diploma-tique de l'Europe, depuis l'ouverture du Congres de Vienne jusqu'a cloture du Congres de Berlin(1814-1878), vol. I, Paris, 1891, p. 224-226.

21Semnificativ din acest punct de vedere este un pasaj din raportul nr. 227, datat 18 octombrie

1827, §i trimis din Miyilk-Deré de Ribeaupierre lui Nesselrode: MA limitez sA anunt prin prezenta peExcelenta vs. dupA ultimele §tiri primite de cAtre ambasadorul Angliei, flotele combinate, reunite fnfata Navarinului, se pregdtesc de o luptd (subl. ns., M.S.) pe care flota turco-egipteanA se pare cA vreasA o evite", cf. AVPRI, fond. 180, Posolistvo v Konstantinopole, 1827 g., delo 110, p. 184).

ostilitatile.

www.dacoromanica.ro

9 De la Alckerman la Adrianopole 673

in ceea ce prive§te pozipa celor trei puteri invingatoare, in capitaleleoccidentale s-a manifestat rePnere §i chiar nemultumiri la vestea victoriei navalede la Navarin, considerandu-se cä aceasta va conduce la cre§terea ulterioara ainfluentei ruse§ti in Balcani.

In ceea ce prive§te Rusia, guvernul sau considera batalia de la Navarin drepto consecinta fireasca a angajamentelor pe care cele trei mari puteri §i le asumaserdin virtutea Tratatului de la Londra §i a aprobat pe de-a-ntregul conduita in aceastaimprejurare a reprezentantului sat' naval, contraamiralul Heyden, cat §i a celorlalP§efi ai fortelor navale ale coaliPei.

in ceea ce prive§te reacPa Portii la evenimentul atat de dezastruos pentrufoga sa militara, cat §i pentru prestigiul ei, ea a fost deosebit de vehementa: arespins toate propunerile §i explicapile puterilor aliate, a solicitat ca ele sa-§iexprime refuzul de a proteja Grecia, a solicitat compensatii, precum §i cerereacatre cele trei puteri de a recunoa§te ea batalia de la Navarin a fost o eroare22.

A§a cum rezulta din corespondenta din noiembrie 1827, dintre Nesselrode§i liderul grecilor Capodistria23, primele represalii ale Portii au constat in faptulca incepand de la 10/21 noiembrie 1827 ea a recurs la impiedicarea treceriinavelor de comert ale puterilor aliate prin Bosfor, atitudine care a sfar§it prin a-iimpinge pe aliati la mdsuri extreme. Ulterior, la 30 noiembrie/12 decembrie1827, Poarta a renuntat la clauzele proaspät incheiatei Convenpi de laAkkerman, a incurajat fanatismul §i isteria religioasä in imperiu, iar ruperearelatiilor diplomatice cu cele trei puteri a devenit iminenta. Ca atare la 8/20decembrie, ambasadorii celor trei puteri semnatare (G. Guilleminot, StratfordCanning §i A. I. Ribeaupierre) au parasit in semn de protest Constantinopolul,indreptandu-se in insula Poros, iar din acest moment evolutia evenimentelor acapatat o turnura tot mai dramatica.

Trebuie aratat insä un aspect mai nuantat al situatiei la care se ajunsese inacel moment: ambasadorii celor trei puteri parasiserd ce-i drept Constantinopolul,situatie ce echivala cu intreruperea relatiilor diplomatice, dar nu cu existenta uneisteiri de rilzboi intre protagoni§ti.

Una din cele patru participante la conjunctura amintitä, §i anume Rusia, IIavea totu§i cu multa tenacitate in vedere. Ea era cea care inca din vara lui 1826,cand era inca in tratative cu Poarta, efectuase misiuni de supraveghere §i spionarea fortelor militare turce§ti de pe linia Dunarii. Dovada Ca o stapanea o arzatoaredorinta de a declan§a ostilitàile ne-o furnizeaza semnificativul mesaj pe care, la8/20 ianuarie 1828, contele Nesselrode 11 trimitea ambasadorului print Lieven laLondra24. Expunand §i dezavantajele ce rezultau pentru Rusia prin plecareaambasadorului sat.' de la Constantinopol, Nesselrode Ii reamintea trimisului

22 Stanford J. Shaw, History of the Ottoman Empire, vol. II, (1808-1926), New York, 1973,p. 181.

23 V. G. Filatov, La Russie et l'accesion de la Grece a l'indépendance dans les années 1827-1830, in vol. Les relations entre les peuples de l'U.R.S.S. et les Grecs, Thesaloniki, 1922, p. 33.

Textul rnesajului la Ch. Strup, La situation internationale de la Grece (1821-1917), Recueildes documents choisis, Zurich, (1935), p. 126-127.

tO

www.dacoromanica.ro

674 Marian Stroia 10

diplomatic rus cä aceastA plecare lAsa farA protectie pe supu§ii ru§i din Levant§i Imperiul otoman §i toate afacerile lor, cä rAmâneau, de asemenea, fArA nici oapArare raporturile sale comerciale cu Mediterana, cà dispArea orice garantieprivind navigapa pe Marea NeagrA, ca §i in aplicarea Tratatului de laAkkerman".

Dar cea mai importantA parte a depe§ei abia acum urma. Ambasadorulprimea mandatul de a supune aliatilor occidentali (§i in primuk, rand Angliei,evident) o serie de propuneri vizand rezolvarea situatiei create". In esentd, tarulNicolae I sugera ca armatele ruse sa treacA Prutul, sä ocupe principatele Moldova

Tara RomâneascA §i sä nu se opreascA deck atunci cfind Poarta ar fi subscris latoate stipuapile Tratatului de la Londra. -Mar§ul trupelor ruse trebuia sa fieprecedat de un manifest al celor trei puteri care intr-o manierA limpede §i fArAechivoc trebuiau sA proclame acordul lor unanim cu expedipa amintitä. Escadrelecelor trei puteri din Mediterana nu trebuiau in acest timp sä rarnanA inactive: eletrebuiau sä continue sA impiedice sosirea de trupe i provizii pentru trupele turce§ti§i egiptene pe intreaga lungime a coastelor grece§ti.

De asemenea, in afara obiectivului ocuparii Principatelor (cu care sesubintelegea cA se va ocupa Rusia), dacd celelalte puteri erau dispuse sA masezeforte importante in fata Alexandriei sau de a penetra panA la Constantinopol pentrua dicta acolo pacea sub zidurile Seraiului Rusia se angaja sA coopereze laaceasta cu toate fortele sale. Ea admitea, de altfel, ca aceste mdsuri decisive sä fieprecedate de un demers peremptoriu §i suprem pe lângA PoartA.

In acel moment, guvernul francez era de altfel ultima perioadA aministeriatului lui Villèle exprima intenpi analoage; el era de altfel de acord sArecunoascA oficial existenta politicA a Greciei, sA blocheze Dardanelele §i säsprijine acpunea Rusiei in Principatele romane25.

Cea care s-a arAtat absolut refractarA acestui proiect a fost Anglia. Discursultronului caracteriza de altfel foarte net bdtalia de la Navarin drept un incidentsuparAtor (untoward event). Guvernului englez, condus in acel moment de ducelede Wellington*, ii repugna de altfel sA impinga lucrurile prea departe §i sA pund indiscupe existenta Imperiului otoman insu§i. Drept urmare, denuntând intregulepisod, el a retras pe insulari de la once participare la efortul de mediere §i arenuntat, ca linie tacticA, la politica lui Canning, care preconizase panA atunci ocooperare cu Rusia pentru a-i putea controla §i limita actiunile26. Nu e de aceea demirare CA faspunsul dat de Foreign Office, condus la acea data de contele Dudley,la propunerile rusqti amintite, a fost pupn incurajator: Anglia nu a voit niciodatAsA facA deaf o opera de conciliere §i pace; ea nu a admis niciodatà deschidereaostilitatilor Invadarea Imperiului otoman, sub ori§ice formA s-ar produce ea,nu ar reprezenta deck inceputul unei lungi serii de complicatii §i de dezastre

25 A. Debidour, op. cit., p. 241.* George Wellesley, duce de Wellington, a fost investit ca §ef al cabinetului britanic la 8

ianuaric 1828 (cf. C. Mure§an, A. Vianu, R. Paiu§an, Downing Street 10, Edit. Dacia, Cluj, 1984,p. 117).

26 Cf. Barbara Jelavich, History of the Balkan, p. 226.

§i

www.dacoromanica.ro


,27. Sub acest aspect, rezulta cat se poate de evident a punctele de vedere alecelor doua guverne, de la Londra §i respectiv Sankt-Petersburg, erau aproapeireconciliabile.

in tot acest interval relatiile ruso-turce continuau procesul de degradarerapida §i ireversibila. 0 noua piatura in acest cazan clocotit 1-a reprezentatmomentul and marea putere nordia a luat cuno§tintd de manifestul sultanului, ca§i de apelul sdu atre toti musulmanii pentru declan§area rázboiului sfant, episodpe care ea 1-a considerat ca o provocare insuportabila.

Pe aceasta linie, la 14/26 februarie 1828, vicecancelarul Nesselrode scriaambasadorului Lieven la Londra cA prejudiciul adus comertului rus de inchidereaBosforului, precum i refuzul otomanilor de a indeplini tratatele incheiate cu Rusia(aluzie la Conventia de la Akkerman n.n., M.S.) il obliga pe imparat sa iamäsuri de ripostd. Cu toate acestea Rusia declarä a nu aspira nici la achizitiiteritoriale, nici la prabqirea Imperiului otoman"28.

Exemplificatoare pentru starea de spirit ce domnea in randul oamenilorpolitici de pe continent ni se pare in acest sens scrisoarea, din 31 martie/12 aprilie1828, a secretarului lui Metternich, cavalerul de Gentz, atre domnul munteanGrigore Ghica, in care acesta Ii scria, intre altele: Rusia nu se va opri. A mersprea departe pentru a putea da indärät. A§tept pe fiecare zi §tirea cà imparatul aplecat la armatd"29.

Si intr-adevar, inevitabilul s-a produs. De§i con§tient de atitudinea ostila aAngliei, Nicolae I a ales calea confruntarii militare, mergand pe ideea a deaceastd data Rusia actiona, in concordanta, cu concertul european i nu in dezacordcu aceasta. Ca atare, la 14/26 aprilie 1828, Rusia a declarat razboi Portli, iar la 7mai trupele sale conduse de generalul Wittgenstein, au trecut Prutul, invadandPrincipatele. Räzboiul ruso-turc, pada' atunci iminent, devenea acum un faptconcret, in atentia tuturor cancelariilor europene.

Intrarea in razboi a Rusiei a avut in chip firesc importante consecinte asupraraportului de forte din conflictul greco-turc. Prin deschiderea unui nou front, omare parte din trupele turce§ti au fost retrase din Grecia, fapt ce a schimbatconsiderabil situatia militard pe acest teatru de operatiuni. Situatia nou-creata apermis insurgentilor greci ca in perioada 1828-1829 sa obtind o serie de victorii §isd elibereze o importanta parte a teritoriului lor.

Reactia puterilor europene fata de acest eveniment neprevazut nu a fostunitard. Revelatoare §i destul de corecta in evaluar pozitiilor acestora ni se pareanaliza facuta de Ministerul Rus de Externe la 3/15 iul e 1828 §i prezentata spreluarea la cunotinta tarului. Dupa inceperea razboiului se sublinia in document

pozitiile puterilor europene au suferit schirnbari. Prusia a sustinut hotarat Rusia;Franta a ramas fideld obligatiilor sale potrivit Tratatului din 6 iulie (1827 n.n.,

27 E. Driault, M. Lhéritier, op. cit., p. 392-393.Cf. AVPRI, fond. Possolstvo v Afinah, 1828 g. inv. 507, de la 33, p. 73-74 vv.

29 C Filitti, Corespondent(' donmilor fi boierilor romemi cu Metternich fi Genz Entre anii1812-1828, in Analele Academiei Române, Memoriile Sectiei istorice", seria a II-a, torn. XXXVI,191$p. 19.

a

28

I.

www.dacoromanica.ro


M.S.) §i a respins propunerile engleze de a proceda la convorbiri separate indepär-tand Rusia; Austria a adoptat o pozipe mai concilianta §i §i-a declarat neutrali-tatea sa strica §i neconditionata", iar pozipa Angliei poarta amprenta unei viisimpatii fatä de turci, a unei dorinte arzatoare de a se asocia cu Austria, a hotarariisale de3g frana pe cat posibil succesul Rusiei §i a unei atitudini reci fata deGrecia" .

contextul international astfel descris, diplomatia rush' avea toate motivelesa fie satisfacuta, caci indemanaticele sale manevre creaserd de data aceasta unasemenea tip de situape care diferea radical de cea din 1821. Acum sub raportmoral §i evident §i politic, era foarte greu sa repro§ezi ceva Rusiei, care declarasein fond conflictul pentru infaptuirea unei cauze nobile, iar atitudinea sa era privitäin cea mai mare parte cu bunavointa §i sanctionata de concertul european".

Concomitent, ea desfa§ura o vie activitate la Londra §i nu intrerupsese deloccontactele cu omologii sài englezi; cu aceasta ocazie partea rusa exprima perma-nent dorinta sa de a actiona in perfecta sincronizare cu aliatii sai englez §i francezin toate problemele majore ale crizei orientale.

De§i in vara lui 1828 la Londra se produsese o importanta schimbare minis-teriald, titularul de la Foreign Office, lordul Dudley, find inlocuit de lordul Aber-deen, guvernul englez ramanea in continuare exponentul partidului tory, sub con-ducerea lordului Wellington. Confruntat cu serioase dificultäti interne (lupta cuopozipa, o serie de accentuate tulburari sociale), aceasta echipa politica nu eradispusd sa-§i asume responsabilitati serioase in problemele acute ale sud-estuluieuropean. De aceea, chiar impotriva dorintelor sale, ea va lasa practic ca iniPati-vele in problema greaca sä fie luate de Franta §i Rusia31.

De§i räzboiul Rusiei cu Poarta tocmai incepuse, contactele diplomaticedintre cei trei semnatari nu au incetat, in dorinta de a se_ da o soluponare problemeigrece§ti convenabila tuturor partilor. De aceea participanpi la tratativele de laLondra (ambasadorul Lieven §i consilierul Matu§evici pentru Rusia, lordulAberdeen pentru tam gazdä §i ambasadorul de Polignac pentru Franta), au gäsit oformula de intelegere foarte elastica. S-a admis astfel, prin consens, ca Rusia,beligeranta in Nord (in Principate §i in Bulgaria), sa fie considerata neutrii in sud,in Mediterana, ca parte solidara cu aliapi sai in reglementarea chestiunii grece§ti,in conformitate cu Tratatul de la Londra.

La mijlocul verii lui 1828, participantii la discuPile tripartite de la Londra auajuns la un Acord, incheiat la 19/31 iulie referitor la necesitatea unei expedipi inMoreea, acord ce a format obiectul unui protocol foarte precis. Protocolul stabileacu acest prilej cA necesitatea intervenPei militare in Moreea era determinata deintentia aliatilor de a-1 obliga pe Ibrahim-pa§a, aliatul sultanului, sA paraseascaaceasta parte a teritoriului grec.

Cea care §i a asumat execupa concreta a acestui plan a fost Franca, care aconstituit pentru aceasta un corp expeditionar operativ, sub comanda generaluluiE. Maison. Plecat de la Toulon la 19 august 1828, acesta, impreuna cu trupele

AVPRI, fond. Kantelarija, 1828 g., de la 33, p. 202-203.11 G. V. Trevelyan, Istoria ilustratei a Angliei, Edit. 1tiinlificd, Bucurqti, 1973, p. 226.

in

www.dacoromanica.ro


insotitoare, a debarcat in Grecia in primele zile ale lunii septembrie. Ca atare subpresiunea unei posibile interventii europene, Ibrahim-pap, de§i cu unele miciincidente, a inceput, in ultimele zile ale lui septembrie 1828, retragerea trupeloregiptene din zona Moreei. Pentru rasculapi greci, plecarea trupelor egiptene areprezentat de aceea un nou §i nea§teptat factor de imbundtatire a situatiei lormilitare. Atena a fost eliberata §i insurectia nationald controla acum cea mai mareparte a teritoriului Greciei continentale.

In ceea ce prive§te Rusia, campania din 1828 nu a adus prea mari succesearmatelor sale. Dupà ce au trecut Dunärea, acestea au reu§it, ce-i drept, ocupareacetatii Varna, dar o data cu aceasta s-a oprit §i inaintarea. SilWra asediata rezista §ifara cucerirea ei nu se putea intreprinde vreo ofensivä in sud .

Aceasta era a§adar situatia la mijlocul toamnei lui 1828, moment in careAustria, pina atunci relativ putin preocupata de evenimente, a desfa§urat prima sainipativd proprie de a interveni in conflict, propunNid o mediere, care la nevoie,putea antrena §i amenintarea unei interventii armate .

Semnificativ in aceasta situape, pentru modul cum a reacponat Rusia la afla-rea tentativei Habsburgilor de a se amesteca in reglementarea problemei orientale,este raportul din 10/22 decembrie 1828 catre tar, intocmit de urgenta de vicecan-celarul K. V. Nesselrode. Materialul, din care redam in continuare concluzia safinala, constituia de fapt o alarmantä analiza asupra situatiei existente in acelmoment; Astfel, printr-o coincidenta demnä de toata atentia, Anglia, Franta,Austria §i Poarta manifestd o singura §i unica vointa. Este vorba de a ne excludedin chestiunile grece§ti, este vorba deci de a stabili un arbitraj sub forma uneimedieri, pentru restabilirea pacii §i pentru a ne dicta ei noua articolele. 0 pacesemnata sub asemenea auspicii conchidea Nesselrode ar fi umilitoare i im-posibil de menpnut"34.

in situatia astfel creata, la finele toamnei anului 1828, diplomatia rusa acautat sà menpriä §i sa nu abdice de la principiul sau de capetenie, acela de a nuadmite nici o ingerinta straina in relatiile sale cu Poarta, caci aceasta imixtiune nuse putea produce deck in detrimentul intereselor sale. Acceptarea oricarui demersreferitor la aceasta chestiune ar fi dus la recunoa§terea principiului, respins con-stant de autoritätile de la Sankt-Petersburg de aproape jumatate de secol: acela almedierii marilor puteri, cu scopul de a interveni intr-un razboi dintre Rusia §iImperiul otoman.

Spre norocul Rusiei, conclavul marilor puteri europene nu era unitar la aceadata. Mai vechea aliata a Rusiei, Prusia, ca §i, cu unele repneri, Franta, nu ausprijinit proiectul austriac de mediere §i ca atare initiativa acesteia de a interveni ararnasdoar pe hârtie.

In timp ce Rusia, a§a cum am al-Mat, se afla confruntata cu acest delicat caru-sel diplomatic §i avea neaparata nevoie de victorii militare pentru a reglementa

32 v I. Seremet, Turflia i Adrianopolskij inir 1829 goda, Moskva, 1975, p. 46.33 H. Beer, op. cit., p. 122-124.34 V. N. Vinogradov, La Grece d'apres les documents du 16` volume de la Politique

exterieure de la Russie XIX),in vol. Les relations..., p. 241.

www.dacoromanica.ro


definitiv confruntarea cu Poarta, in perioada septembrie decembrie 1828, ininsula Poros, situatA in golful Salonic, au avut loc conferintele ambasadorilor celortrei puteri aliate (Rusia, Franta, Anglia) consacrate reglementArii problemeigrece§ti. La aceste tratative Marea Britanie a fost reprezentatA de StratfordCanning, Franta de generalul Armand Charles de Guilleminot, iar Rusia deambasadorul sAu A. I. Ribeaupierre.

Demn de remarcat este faptul cA dintru inceput turcii din motive politiceau refuzat sä trimitA plenipotentiari la aceste convorbiri. Drept urmare, amba-

sadorii amintiti nu s-au putut Intâini la Poros deck cu I. Capodistria, dar acestecontacte au avut o semnificatie mult mai. largA, cki ele au insemnat, intr-unanume sens, recunoa§terea implicitA de Care cele trei puteri a existentei politicea Greciei.

Problema care, prin forta lucrurilor, a constituit obiectul major al conferin-telor aminitite35, a fost cea a frontierelor noului stat. in acest sens, pozitia repre-zentantului poporului grec, in acel moment Capodistria, pleca de la premisa Cafrontiera cea mai restransd a noului stat trebuia sA plece de la golful Volo (aflat inestul Greciei), urma sA lase turcilor Thesalia §i Epirul, §i trasand o linie pe catposibil dreaptA prin munti, ajungea la portul Sayada, pe coasta apuseanA a Greciei,in fata insulei Corfu.

Mai trebuie, de asemenea, remarcat cA dintre cele trei puteri prezente acolo,cea care a acordat o foarte mare- atentie independentei §i stabilitAtii politice aGreciei a fost Franta. Prin reprezentantul sk, ea a propus linia de frontiera Volos-Arta, solutie acceptata in linii mari de S. Canning §i la care a subscris, fàràconditii, §i reprezentantul Rusiei, de Ribeaupierre.

Rezultatul final al conferintelor amintite era foarte succint sintetizat, deaceea, §i-1 putem utiliza MA' rezerve, de raportul pe care Nesselrode Ii prezenta la10/22 ianuarie 1829, tarului Nicolae I. Plenipotentiarii reuniti la Poros 11

informa cu exactitate vicecancelarul pe suveranul sAu au ajuns, in fine, dupAlungi §i penibile discutii, sa se inteleagd asupra chestiunilor pe care erau chemapsA le rezolve, in virtutea Tratatului de la Londra §i a instructiunilor lor. Ei auconvenit, de aceea sà propunA curtilor lor:

1) SA intindà limitele Greciei pana la golful Arta §i defileurile de la Macrinoros pede o parte §i pe de alta pAnd la lantul muntilor Othys, aproape de intrarea Ingolful Volo;

2) SA cuprindä in circumscri rea maritimA a acestui nou stat insulele Candia,Neg oponte chiar pe c a a Samosului;

3) Sa fixeze tnbutul anual la suma de 1 500 000 pia§tri turci;4) SA facd sA fie plä ite *nd mnizatii pentru proprietAtile particulare, a caror

valoare va fi de ernu atA de o comisie mixtà. Nici o indemnizape nuurmeazA sä fie acordatà pentru propnetAple publice;

15 Cf. A. Prokish-Osten, Gesclzichte des Abfulls, des Griechen von Turkischen Reiche..., ed. 4,Wien, 1867, p. 127-130.

i

www.dacoromanica.ro


5) De a pune un print in fruntea viitorul% guvernamant al Greciei §i de a impune osuccesiune ereditara in familia sa" .

Tonul final al raportului amintit reflecta o profunda satisfactie, caci potrivitlui Nesselrode aceste concluzii nu lasa cu nimic de dorit §i mi se par a consfintiscopul pe care Maiestatea voasträl-a prescris plenipotentiarilor sai sa-1 atingd, maiales daca ele vor fi definitiv insu§ite de cabinetele de la Londra §i Paris"37.

La inceputul anului 1829, situatia internationald in zona sud-estului europeana devenit mult mai complexa, ca urmare a restabilirii relatiilor diplomatice dintreAnglia §i Franta §i Imperiul otoman, relatii rupte dupa batalia de la Navarin38.Rusia, in ceea ce o prive§te, de§i putere semnatara a Tratatului de la Londra diniulie 1827, se afla insa in continuare in stare de razboi cu Poarta, fapt ce faceadeosebit de delicata §i de dificila pozitia de pe care diplomatia sa trebuia sàrealizeze o reglementare satisfacatoare a chestiunii grece§ti.

0 data cu reluarea relatiilor diplomatice dintre Poarta §i puterile occidentale,reprezentate prin ambasadorii titulari, reveniti acum la Constantinopol, a fostreluatä §i conferinta tripartita de la Londra, care urma sä se pronunte asuprasolupor in problema greceascd, recomandate (a§a cum le-am enuntat mai sus), decatre ambasadorii intruniti la Poros.

Singura problema care a creat o oarecare bre§a in unitatea de vederi care acaracterizat tratativele din capitala britanica a fost cea a frontierelor noului stat. inaceasta chestiune, Anglia, reprezentata de primul ministru, lordul Wellington, §i detitularul afacerilor externe, lordul Aberdeen, se plasa pe o pozitie extrem de rigida,sustinand cu incapatanare zona de granità a Greciei pe linia occidentala a golfuluiAspropotamos (aceasta insemnand un teritoriu sensibil diminuat pentru greci). incele din urma, supusä presiunii conjugate ruso-franceza, delegatia englezd a cedat,§i conferinta a mentinut linia de frontierd Volo Arta, propusä de conferintaambasadorilor de la Poros.

Rezolvarea problemei grece§ti era astfel continuta in Protocolul de la 22martie 1829 care consfintea in principiu dispozitille fundamentale adoptate laPoros. Adaugam aici precizarea ca in ceea ce prive§te continutul autoritätiicentrale in noul stat (care in documentul de la Poros era redactat intr-o manieravaga), Protocolul specifica ca ea se va apropia pe cat posibil de formulamonarhica §i urma sä fie incredintata unui principe de religie cre§tina, a caruiautoritate trebuia sd fie ereditard prin ordin de primogenitura. 0 importanta clauzästipula ca acest lider nu putea fi ales dintre familiile domnitoare ale celor trei statesemnatare ale Tratatului din 6 iulie 182739.

Mdsura adaugam noi lovea, mai ales, in interesele din regiunea amintitàale Rusiei, care in acest fel i§i vedea risipite sperantele de a-1 putea mentine laconducere pe pre§edintele Capodistria, a cdrui pozitie nu era greu de descifrat,

36 Cf. AVPRI, fond. Kantelarija, 1829, g., delo 2953, p. 5-6.37 Ibidem, p. 7.38 H. Debidour, op. cit., p. 241.39 E. Driault, M. Lheritier, op. cit., p. 437-439.

www.dacoromanica.ro


tinând cont de antecedentele sale politice §i diplomatice in serviciul acestei mariputeri.

in acela§i timp, dacA urmarim relatiile din cadrul blocului tripartit, este deretinut cà i dupà semnarea Protocolului de la Londra din 22 martie, diplomatiaenglezA a continuat sA urmeze linia sa de conduitä vAdit ostilA Rusiei, cAutând säimpiedice extinderea influentei acesteia in arealul sud-Estic al continentului. Inceea ce privqte Franta, venirea la putere (8 august 1829 ) a guvernului condus deprintul Polignac, de orientare probritanicA, fAcea ca situatia Rusiei in concertuleuropean sA devinA tot mai izolatä.

Dup5. incheierea Protocolului de la Londra, conferinta marilor puteri ainsarcinat pe ambasadorii englez §i francez la Constantinopol (R. Gordon §irespectiv A. Guilleminot), sà intre in tratative cupivanul otoman pentru a obtineadeziunea Portii la hotArarile din 22 martie 1829. In esentA cele douA mari puteri lesugerau turcilor sA ajunga la o cedare definitivA in chestiunea greacA. Negocierileacestora incepute cu Divanul la mijlocul lunii aprilie au decurs anevoios, deoareceturcii Inca mai sperau intr-un succes militar pe teatrul de operatiuni din Bulgaria.

in ceea ce prive§te Rusia, prin Ministerul sAu al Afacerilor StrAine, nu credeatotu§i in succesul acestei misiuni. in fapt, autoritAtile ruse sperau in tainA cAnegocierile vor qua §i cA finalmente problema greacA sa fie rezolvatA ca urmare asituatiei de pe câmpul de luptà.

Pe aceastA linie primAvara lui 1829 a inceput sä aduca materializareasperantelor Rusiei privind tran§area definitivA a conflictului sàu militar cu Poarta.Astfel, in ultimele zile ale lunii martie, trupele ruse aflate acum sub comandamull mai energicului comandant §ef generalul I. Diebici au operat o debarcare laSozopol, localitate aflatA la sud de Burgas, la numai 120 de km de Adrianopole.

tirea respectivA a provocat o puternicA emotie la Constantinipol, atmosfera astfelcreatA find de naturA sA upreze mult misiunea negociatorilor occidentali*.

Debarcarea de la Sozopol a lui Diebici, a fost urmatA de victoria decisivA aarmatelor ruse§ti de la DunAre, la Koulevici asupra corpului principal otomancondus de Rasid-Pa§a, petrecutA la 30 mai/11 iunie. In acelai timp, fortAreatamultA vreme asediatà a Silistrei a capitulat, din Transcaucazia a parve,nit §tirealuArii Karsului de cAtre ru§i, iar avangarzile generalului Diebici au trecut Balcanii.

Pe acest fond al desfä§urarii evenimentelor o puternicA impresie a produsasupra diplomatilor §i okniei publice europene declaratia tarului Nicolae I, aflat inacel moment la Berlin . In declaratia sa, tarul preciza CA declan§ând ostilitAtileimpotriva Portii, Rusia nu emitea deck pretentii foarte moderate: ea cerea inesentA respectarea corectä a Conventiei ruso-turce de la Akkerman, iar in ceca ceprive§te Grecia se plasa pe linia condithlor din Protocolul din 22 martie 1829.

Cf. Jacques Madaule, Istoria Fran fei, vol. 2, De la Ludovic al XIV-lea la Napoleon alIII-lea, Edit. politick Bucurqd, 1973, p. 254.

* Reamintim a la tratativele din vara lui 1829 de la Constantinopol, ambasadorii britanicfrancez urmau potrivit Protocolului din 22 martie sà reprezinte §i interesele Rusiei In aceastàproblemk

41 A. P. Zablocki-Desiatovski, Materialij dlia istorii imperatorov Aleksandra I, NikolajaAleksandra 11, t. II, Sankt-Petersburg, 1882, p. 181-182.

I.

www.dacoromanica.ro


Pretentiile Rusiei considerate rezonabile §i chiar modeste au fost salutate deaceea cu u§urare de observatorii occidentali, con§fienti de faptul cd situatia de peteatrul de lupta i-ar fi dat acesteia dreptul la ni§te conditii mult mai severe. Inschimb, cea care paradoxal a reactionat cu surprinzatoare incapatanare la trata-tivele declan§ate din 18 iunie 1829 cu ambasadorii occidentali a fost Poarta, pecare moderatia ru§ilor a facut-o sa-§i piarda, pentru moment simtul realitatii.

intre timp, pe teatrul de operatiuni evenimentele se derulau intr-un ritmdeosebit de rapid. La 10/22 august 1829, a§adar la numai cinci zile dupà declaratiaDivanului, trupele lui Diebici au inceput asediul Adrianopolului42.

Un moment foarte important 1-a marcat in opinia noastra ziva urmdtoare,respectiv cea de 11/13 august 1829: pornita pe panta concesiilor, datoritä evidentsituatiei sale militare in continua inrautatire, Poarta a aderat formal la conditiileTratatului de la Londra din iulie 1827.

Urmarea acestui explicabil proces de cedare §i compromis din parteaotomanilor, a fost accelerat §i mai mult de capitularea Adrianopolului (19/31august); la 3/15 septembrie 1829 comandantul suprem rus I. Diebici ii informatar asupra faptului ca: [...] ieri 2 septembrie dupà pranz, pacea a fost iscalità 3.Practic nu avusesera loc negocieri indelungate, cum se desfä§urau de regulä laaceste tratative, ci de data aceasta reprezentantii turci subscrisesera §i acceptasera.fàrä prea multe discutii prevederile surrate de cei doi plenipotentiari ru§i,generalul V. Pah len §i contele P. V. Or lov .

Referindu-se la acest important episod diplomatic45, o succinta sintetizare oofera in studiul sal' N. Chiachir, potrivit caruia: [...] prin Tratatul de laAdrianopol puterea militard §i autoritatea politica a Imperiului otoman au fostputernic zdruncinate §i indiferent de combinatiile de moment sau de durata alemarilor puteri, popoarele, aflate sub dominatia totala sau partiald a otomanilor, sepregateau sa inläture definitiv aceasta anacronica structura"46.

Intr-adevar prin finalizarea cu succes a tratativelor, actul de la Adrianopolmarca pe de o parte incheierea unei etape importante a crizei orientale. Princonsecintele ap1icrii prevederilor sale el avea sa deschidd in schimb o etapdcalitativ nouà in desfa§urarile de forte din sud-estul european, problema care vaconstitui insa substanta unei abordari ulterioare.

42 E. Driault, M. Lhéritier, op. cit., p. 416.43 Adrianopolobj tnir 1829 goda. lz perepiska grafa Dibica, ed. N. K. Silder, Sankt-

Petersburg, 1829, p. 16.44 Ibidem, p. 24.45 Din motive legate atat de intinderea studiului, cat §i de viziunea noastra asupra acestei etape

istorice, in articolul de fata nu stdruim asupra conlinutului Tratatului de la Adrianopole. Textul saupoate fi consultat in D. A. Sturdza, Dim. Petrescu §.a. Acte ci documente.... vol. I, partea a II-a, p.318-332, precum §i in C. F. Martens, Recueil de traités ..., tome VIII, p. 143-151. Pentru analizadetaliata a prevederilor sale vezi articolul lui Nicolae Ciachir, The Adrianopol treaty (1829) ant itseuropean implications, in Revue des etudes sud-est européennes" XVI (1979), nr. 4.

46 N. Ciachir, op. cit., in loc. cit., p. 713.

pe

www.dacoromanica.ro


FROM AKKERMAN TO ADRIANOPOLE:A NEW DEVELOPMENT IN THE ORIENTAL CRISIS

(1826-1829)

Abstract

Based on material from the Archives of Foreign Policy of the RussianEmpire, the author tries to enrich the information concerning the developments inthe Oriental Crisis in the third decade of the 19th century.

After an outlining of the internal and international background whichwitnessed the signing of the Russian-Turkish Convention of Akkerman inSeptember 1826, the paper highlights the intricate diplomatic game whichcharacterized the international relations during the pacification of Greece and ledto the signing of the Treaties of Adrianople (1829) and London (1830).

Facts point to the powerful conflict of geopolitical interests in the area,having as a source the tendency of the Tsarist Empire to settle the conflict with theOttoman Porte in a profitable way and, on the other hand, the preoccupation of thewestern powers (especially Great Britain) with giving a final solution to the Greekquestion while hindering the Russians' progress in the area.

www.dacoromanica.ro

DOCUMENTAR

CONSIDERATII ISTORICE PE MARGINEA DATELORSTATISTICE OFERITE DE ARHONDOLOGIILE

DIN TARA ROMANEASCA (1837-1858)

PAUL CERNOVODEANU, IRINA GAVRILA

In Arhondologia veche a Tara Romlineoi la 1837 (B.A.R., ms. 871) §i Arhondologia TariiRondinevi dupd noua legiuire din 1837 asupra rangurilor (B.A.R., ms. 872-874), ambele transcrisede genealogul Alexandru Perietzianu-Buzdu §i depuse in cópii xerox la Biblioteca Institutului deIstorie N. Iorga" sub cota III 1 573 L, sunt inserate 62 de dreggtorii boiere§ti civile §i 13 cinurimilitare, corespunzdnd celor 9 ranguri prevAzute prin dispoziPile Regulamentului organic. In ceea ceprive§te distribuirea dregAtoriilor pe ranguri, ea este inegald, avdnd urmdtoarea variatie:

Rangul I = 2 dregdtorii;Rangul II = 1 dregdtorie;Rangul III = 4 dregátorii;Rangul IV = 6 dreggtorii;Rangul V = 7 dregAtorii;Rangul VI = 4 dregdtorii;Rangul VII = 5 dregatorii;Rangul VIII = 5 dregAtorii;Rangul IX = 29 dregdtorii;

In totalul de 5 507 indltdri in rang intre 1836 §i 1857 se observA o distribupe numericdcresatoare a indltarilor in rang, pe mdsurd ce importanta lor scade, dupd cum ilustreazd tabelul 1.

Tabelul I

Rangul I II III IV V VI VII VIII IX Total

Total indltdri inrang 1836-1857

13 21 46 65 115 266 551 1 111 3 319 5 507

Aceastà stratificare este grditoare pentru procesul masiv de infuzie a boierimii cu elementeprovenind din rândurile militarilor, magistratilor, functionarilor ob§te§ti, negustorilor avuti §i liber-profesioni§tilor, forrndnd elernentele constitutive ale tinerei noastre burghezii in dezvoltare. Sd nuuitdm cd in 1858, odatà cu desfiinorea rangurilor boiere§ti, cei mai mulP dregdtori apartineaurangului IX, alcatuit in special din oameni noi; deci, ace§tia au avut pondere in procesul institutionalde modernizare a statului, in care, de§i fosta protipendadd mai dispunea Inca de averi considerabile §ide pozipi politice puternice, ea cedeazd treptat, pdnd la sfar§itul secolului al XIX-lea, intAietatea stariia treia", cea pe care o nurnirn burghezie, §i ii imparte puterea cu ea, odatd cu aparipa §i consolidareapartidelor politice din tam noasträ in timpul rnonarhiei constitutionale.

Prezentand intr-o sumard analiza situatia numerica anuald a rangurilor, consideram interesantsd o relevdm, ea oglindind criteriul dupd care se calduzeau domnia i autoritkile in cazul

Revista istoricr, torn VI, nr. 7-8, p. 683-698, 1995

www.dacoromanica.ro

684 Paul Cernovodeanu, Irina GavrilA 2

respectivelor promovari: importano §i necesitatea functiei pentru bunul mers al administratiei statuluiIn cazul rangurilor civile i organizarea armatei pentru rangurile militare. In 1836, de pildA, se poateconstata cA ponderea au avut-o cApitanii de cazaci i polcovnicii (66), treti-logofetii (52), serdarii (51)§i praporgicii (45), toti de rangurile VIII §i IX. Din 1837 se constatd insA o predominanca netà aaparatului functionaresc recrutat din rândurile pitarilor, serdarilor §i contep4ti1or, care se distanteazAcategoric prin numar de restul dregAtorilor, apoi, din 1840, se inmultesc §i paharnicii; in privinocadrelor armatei, se ihregistreazA o cre§tere (cu variatii neinsemnate) a numarului de praporgici §iparucici. Evolutia numericA anualA a celorlalte dregAtorii din rangurile I-VI este instabild §i

irelevantA. Mobilitatea desAvar§itA o cunosc numai dregAtoriile amintite din rangurile VIII (serdarii)§i IX (pitarii §i contepi§tii) §i una singurA din rangul VII (paharnicii). IatA desfAprarea anualAsemnificativd a numArului cadrelor civile §i militare de bazA, ce cunomte o crevere aproape continuA(tabelele 2, 3).

Tabel 2

AnulDregAtoria §i rangul

PitarIX

SerdarVIII

ContepistIX

PaharnicVII

1837 165 108 102 30

1838 236 128 106 47

1839 375 160 143 75

1840 458 195 134 91

1841 458 195 134 91

1842 600 243 121 103

1843 594 233 120 98

1844 658 249 111 110

1845 714 254 104 106

1846 807 283 119 114

1847 809 286 119 112

1848 837 287 119 114

1849 843 291 117 121

1850 890 318 146 141

1851 1 019 369 222 155

1852 1 080 365 300 152

1853 1 093 369 303 160

I 854 1 088 362 302 157

1855 1 220 394 344 166

1856 1 332 430 379 180

1857 1 319 425 377 176

DacA sporirea numarului de subofiteri praporgici i parucici (sublocotenenti §i locotenenti)este normalA pentru pregAtirea cadrelor militare de bazA, necesarA instruirii corpului ost4esc de rAnd,trebuiesc explicate in acelmi timp §i preferintele administratiei pentru a dispune de un numarsuficient de ridicat de pitari (pe primul loc), urmati in ordine descrescAtoare de serdari, contepi§ti §i

www.dacoromanica.ro

3 Arhondologiile din Tara Romaneascd (1837 1858) 685

paharnici. i aceasta se lArnure§te doar prin functiile §i atribuii1e acestor dregAtori transformati treptatin functionari de stat (cinovnici), aflati la baza aparatului administrativ al principatului TariiRomane§ti, prin ocuparea de ranguri politice§ti", conform dispoziiiilor Regulamentului organic(legea nr. 239 din 12 mai 1837, sectia a IV-a, litera A).

Tabel 3

AnulCin militar §i rang

PraporgicIX

ParucicVIII

1837 45 17

1838 82 45

1839- 104 75

1840 100 74

1841 100 74

1842 100 67

1843 103 67

1844 114 75

1845 110 86

1846 139 92

1847 139 91

1848 150 93

1849 148 103

1850 156 108

1851 173 102

1852 156 122

1853 163 124

1854 168 126

1855 161 137

1856 191 135

1857 194 137

In ceea ce prive§te numdrul promovdrilor anuale intre 1836-1857 in diferite dregAtorii, amluat in studiu ca mostre 15 categorii de boieri apaqinand rangurilor: I (mare ban), II (mare vornic), III(vornic trei §i patru mare logofdt al Dreptdtii), IV (mare logofdt al Credintei, vistier, spdtar, hatman),V (mare postelnic, caindra§), VI (clucer), VII (paharnic), VIII (medelnicer) §i IX (clucer de arie).

Evolutia cea mai dinamicd o cunoa§te numarul de promovari in dregkoriile de mari logofeli aiDreptatii i ai Credintei, maximul de inaintdri in rang fiind atins in anul 1839, 16, respectiv 12. Dupdaceasta data, numdrul de promovari in aceste cloud' dregdtorii se mentine relativ sant (intre 0 §i 4anual). Examinand §i nurndrul absolut de boieri aflati la finele fiecdrui an in aceste dregAtorii, seconstatd cd pand in 1839 el era mic pentru mare logofdt al Dreptdtii (4 in 1837 §i 3 in 1838) §i zeropentru mare logont al Credintei, pentru ca in 1839-1840 acesta s creased brusc la 16, re pectiv 20 4iapoi sd se mentind relativ constant.

www.dacoromanica.ro

686 Paul Cernovodeanu, Irina Gavrila 4

0 situatie asemanatoare se constata in cazul dregatoriilor clucer (rangul VI) §i paharnic(rangul VII), dar la alt ordin de marime. Numarul mediu anual de promovari este de circa 8 pentrucluceri, respectiv 17 pentru pahamici. Interesant este faptul ca, pentru dregatoriile clucer §i paharnic,numarul absolut de boieri cunoa§te de-a lungul perioadei o cre§tere spectaculoasa, fiind in 1857 decirca 6 ori mai mare cleat in 1837 (74 fala de 12 pentru cluceri §i 176 fap de 30 pentru paharnici).Daca am lua ca baza anul 1836, cre§terile sunt Inca §i mai accentuate, de 12, respectiv 18 ori, datoratein special cre§terii de 2, respectiv 3 ori a numarului de cluceri i paharnici numai intre 1836-1837.Aceste tendinte se observa clar §i din reprezentarea grafica a numarului absolut de boieri aflati indregatoriile clucer §i paharnic.

Protipendada, alcatuita de mari bani (rangul I) §i mari vornici (rang 2), s-a mentinut numericla un nivel redus (intre 2 §i 5 pentru mare ban, respectiv 1-8 §i 14 in ultimii 5 ani ai perioadei studiatepentru mare vornic).

Promovarile inexistente pentru dregatoriile vornic patru, spatar §i camara§, precum §i numarullor absolut egal cu zero incepand cu 1838, se explica prin fapttil ca ele corespundeau cu inalteleranguri politice§ti" de mare logolat al Dreptaiii (rang III) pentru vornic patru, de mare logofat alCredintei (rang IV) pentru spatar §i de aga sau vornic de ora§ ori de temnita (rang V) pentru camara§,potrivit dispozitiilor regulamentare.

Tabel 4

Lista rangurilor in ordine descresceitoare

Rang Nr. ord.

Mare ban 1

Boier 1 2Mare vornic 3

Mare logofat al dreptatii 4Vornic 3 5Vornic 4 6Logofat de Tara de Sus 7Mare logofat al credintei 8

Vistier 9Spatar 10Logofat de pricini straine 11

Logofat de obiceiuri 12Hatman 13Mare postelnic 14Postelnic 15Vornic de ora§ 16Vornic de temnite 17

Aga 18Polcovnic 19

Camara§ 20Clucer 21Maior 22Maior la ostafca 23Caminar 24Paharnic 25Capitan 26Capitan la ostafca 27

Rang Nr. ord.

Stolnic 28Comis 29Serdar 30Parucic 31Medelnicer 32Sluger 33Pitar 34Praporgic 35Contepist 36Setrar 37Clucer de arie 38Vame§ 39Camara§ de ocne 40Spatar 2 41Logof t 2 al di ,anului 42Lo ofa 2 d ob'ceiuri 43Visti r - 44Ce u§ de o i 45\rata§ de &van 46Capitan de dorobanti §i lefegii 47Logofat 3 48Vistier 3 49Postelnic 3 50\Tata§ de aprozi 51Staroste de negustori 52Arm§ 2 53Ceau§ spätaresc 54

www.dacoromanica.ro

5 Arhondologiile din Tara Romaneasca (1837 1858) 687

Rang Nr. ord.

Ceau§ agiesc 55Capitan de cazaci §i polcovnic 56Ba§ bulucba§ 57Staroste de brutari 58

Tabel 4(continuare)

Rang Nr. ord.

Pitar 2 59Vata§ de visterie 60Vata§ de paharnicie 61Portar 2 62

Din lista celor 1 499 familii inscrise in Arhondologii s-a urmarit ca mostra un numar de145 mai reprezentative, cu un procentaj de 9,53% din total, selectat din familii apartinand celor 9ranguri stabilite prin randuielile regulamentare. Se pot trage concluzii interesante privind arkprotipendada" unde se produc putine schimbari, cateva penetrari spectaculoase ale unorreprezentanp influenp §i bogati din randul unor familii de extracPe mai obscura, find pur §i simpluaccidentale, cat §i evolutia grosului boierimii din rangurile medii, unde se inregistreaza atatascensiuni, dar §i. declin. In sfar§it, ne vom interesa §i de membrii, in majoritatea cazurilor unici, pefamilii, apartinand unor paturi modeste de oarneni noi, a§a-zi§ii ciocoi" sau boierna§i" categorisitica atare de literatura vremii, care n-au depa§it niciodata dregatoriile din rangurile VIII-IX, in pofidaponderii lor numerice.

Trecand la analiza celor 145 de familii, iata cum le putem defini situatia, in functie de rangulocupat in societatea regulamentara din Principatul Tarii Romane§ti. In protipendadr, includem doarrangurile I-IV, incluzand de la ba§ boier" (caz unic) §i mari bani paria la cele de hatmani. ladsituatia in tabelul 5.

Tabel 5

Nume de familie Cea mai Ina ltd dregeitorieatinsei

Rangul corespunzeitor acesteidregatorii

FilipescuBaleanuBrancoveanu (Bibescu)

CantacuzinoGhica

Stirbei

ba§ boier"mare banprint

mare ban

17

/1

I

I

I (fiul domnitorului GheorgheBibescu)

I

I (un membru ajuns domn al TariiRomane§ti)

I 71

ArghiropolAristarhiBalaceanuBibescu

FlorescuRacovitàVilara sau Villara

mare vornic

11

71

71

17

17

71

II

II

II

II (un membru ajuns domn alTarii Romane§ti)

II

H

II

BarcanescuBellu

mare logofat al dreptapi

,,

III

III

.

www.dacoromanica.ro

688 Paul Cernovodeanu, Irina Gavrila 6

Tabel 5(continuare)

Nume de familie Cea mai Inaba dregeitorieatinsd

Rangul corespunzdtor acesteidreglitord

Campineanu mare logolat al dreptatii III

Cornescu 79 III

FAlcoianu 77 III

Golescu 77 III

Gradisteanu 77 . III

Hrisoscoleu III

Herescu-Nasturel 77 III

Lens 77 III

Manu III

Otetelisanu 71 III

SlAtineanu7 III

Sulu

Vacarescu,,

77

III

III

Brailoiu mare logofat al credit-116 IV

Cocorascu 71 IV

Crelulescu 71 IV

Haralambie IV

Mavru (Mavros) hatman IV

Obedeanu mare logofat al credintei IV

Odobescu IV

Roset 7, IV

Vladoianu hatman IV

Din examinarea tabelului 5 se pot face urmätoarele observalii: marile familii" se mentin inmajoritate la putere; o ascensiune din randul boierimii mijlocii la cea mare este aceea a Bibestilor(prin preluarea succesiunii Brancovenilor datorita adoptiunii si urcarii in scaun a lui GheorgheBibescu), ca si a Slatinenilor (prin legAturi de rudenie si avere); din randul alogenilor, pe langaArghiropol si Hrisoscoleu, cu state de noblete" mai vechi din vremea fanariotilor, urea trepteleprotipendadei" Aristarhi si Villara (cu bune Incuscriri) ca si Len§ (provenind din Lenjii moldoveni,urmasii negustorului francez Linchoult din secolul al XVIII-lea); in sfarsit noi-venitii, i in modexceptional, sunt aromanii Bellu sau Belio, al caror succes a fost determinat de prosperitateaintreprinzdtorului om de afaceri Constantin Bellu, ridicat in 1817 la rangul de baron de Curtea dinViena, grecii Mavru sau Mavros, datorità carierei stralucite a lui Nicolae Mavros cumnat aldomnitorilor Grigore IV si Alexandru Ghica, micii boieri Haralamb sau Haralambie, originari dinOltenia, acum influenti si bogati, agreati de Bibescu, precum si Odobestii Inaltati prin carieraarmelor.

Grosul clasei boieresti 1-a alcatuit, insd, cel apartinand rangurilor V-VII in care se potdiscerne, de asemenea, ascensiuni, dar in uncle cazuri si declin (tabelul 6).

91

99

www.dacoromanica.ro


Tabel 6

Nume de familieCea mai Ina ltá dregatorie

atinsä(civila sau militara)

Rangul corespunzator acesteidregatorii

Arion aga V

Babeanu V

Boteanu polcovnic V

Brdtianu aga V

Caragea polcovnic VCerchez aga V

Costaforu polcovnic V

Gigartu ,, VGreceanu aga VLahovari polcovnic VLacusteanu VMavrocordat aga V

Nicolescu 11 V

Voinescu polcovnic V

Zatreanu aga V

Algiu clucer VIBengescu 9, VIBarcanescu ,, VIBudi§teanu 11 VIBurchi 11 VICatuneanu /7 VICreteanu VIDona 11 VIGeanoglu VILapati ,, VIMacedonski polcovnic VIMarcovici clucer VIMacescu VIMoscu (Hagi-) caminar VIMusceleanu maior VIPalada clucer VI

Papazoglu maior VI

Paunescu clucer VI

Pencovici 11 VI

Poenaru VI

Polizu 11 VI

Prejbeanu 11 VI

Priseceanu 11 VI

Rahtivan VI

"

If

19

,,

www.dacoromanica.ro


Tabel 6(continuare)

Nume de familieCea mai inaltd dregatorie

atinsd(civilA sau militarA)

Rangul corespunzeitor acesteidregiitorii

RAmniceanu clucer VISamurca§ I, VIStoenescu caminar VITarnoveanu clucer VIUrdareanu VIUrianu 9, VIUrlAteanu VI

Anagnosti paharnic VIIArgetoianu stolnic VIIBerindei paharnic VIIBilciureseu ,1 VIIBozianu 9, VIIBuc§an 9, VIIBujoreanu " VIIButculescu

9 9 VIICernovodeanu " VIICutarida , 9 VIIDrAgoescu 91 VIIDrugariescu 7, VIIEliad t, VIIIzvoranu VIILAmotescu VIIMagheru VIIMare§ cdpitan VIIMAIdarescu paharnic VIIOldnescu 1, VIIOrAseu

, 7 VIIOrg§anu VIIPaleologu ,, VIIPAcleanu , 9 VIIPardianu >, VIIPerietianu stolnic VIIPiersiceanu paharnic VIIPite§teanu VIIPoroineanu If VIIRacotA cApitan VIIRAtescu VIIRio§anu paharnic VIITAtaranu paharnic VIIVernescu 7/ VIIZefhari stolnic VII

91

f f

www.dacoromanica.ro


Pe treapta ascensiunii sociale, prin reprezentanti de seamA ce s-au evidentiat In comert, carierAmilitarA sau liber profesionism (arhitecti, medici, profesori), ies in relief familiile BAbeanu, Costaforusau Voinescu trecute In rangul V, Algiu, Lapati, Marcovici, MAcescu, Papazoglu sau Tarnoveanuintrand In rangul VI sau Eliad, Magheru, OrAscu, Paleologu §i Zefhari, clasificate in rangul VII. Princontrast un declin accentuat il Inregistreazd fostele farnilii domnitoare fanariote Caragea §iMavrocordat, decazute la rangul V, deoarece membrii lor cei mai de seamA au emigrat In Grecia,constituind elita noii monarhii constitutionale independente nascute in Balcani la 1832, iar din randulboierilor locali au scApAtat membrii familiilor Samurca§ (in plin avant la Inceputul secolului alXIX-lea) sau oltenii Argetoianu, trecuti la rangurile VI, respectiv VII.

in sfar§it, in cele mai marunte dregatorii civile §i militare corespunzand rangurilor VIII §i IXintrA prioritar familii noi, dar §i allele apartinand boierimii mai vechi, Insä sAracite §i aflate in plinAdecAdere (tabel 7).

Tabel 7

Nume de familieCea mai Inaba' dregdtorie

atinsd(civild sau militard)

Rangul corespunzdtor acesteidregatorii

Andronescu medelnicer VIIIBAicoianu serdar VIIIBAjescu 9, VIIIBalcescu serdar VIIICarpini§anu serdar VIIIDalgeanu VIIIFarcA§anu

Filitti2,

11

VIII

VIIIFurduescu , 9 VIIIIpAtescu

71 VIIIIstiotu

9 9 VIIIMavrodin parucic VIIINottara serdar VIIIPle§oianu If VIIIRusescu VIIIVarlaam medelnicer VIIIVladimirescu serdar VIII

BarbAtescu pitar IX

Brezoianu f t I X

Fotino 9 9 IX

Frumu§anu /I IX

Giuvara 99 IX

Mustacov 9, IX

Nacescu >, IX

Ralea praporgic IX

www.dacoromanica.ro


Asupra numelor noi nu este cazul sl insistAm acum deoarece ele au o preponderentA deosebitàin procesul de diluare i imburghezire al boierimii in care intrA i aromAni (Giuvara) sau alogeni demerit naturalizati (Istiotu, Mustacov), ci este interesant de relevat procesul de decadere al unor familiivechi. Astfel purtAtori ai numelui de BAjescu, neam de boieri Inca din vremea lui Matei Basarab,decad in rangul VIII ca i FarcAsenii, Furduestii i P1eoienii. Un declin accentuat ii InregistreazA insAfamilia Barbätescu (e drept stinsA i continuand de douà ori prin femei, cAsAtorite PamberCaftangioglu), dar mai ales Brezoienii, boieri de seamal in timpul lui Constantin Brâncoveanu, trecutiacum in rangul IX, cel mai umil, deschis tuturor noilor

Numarul acestora, provenind, uneori, chiar si din rAndul mestesugarilor instariji, este predo-minant, majoritatea fiind ridicai in rangul IX la prima generatie, iar numele lor, complet obscure,n-au contat i n-au fost considerate niciodatA ca apartinand boierimii. De altfel acesti modesticonlepisti, pitari sau praporgici nici n-au putut prinde radacini in aceasta clasA, deoarece rangurileprivilegiile boieresti au fost abolite curand prin Conventia de la Paris. Ei revin, de drept, in mijloculpAturilor mijlocii, carora le-au apartinut de fapt din totdeauna, iar ascensiunea pe plan social saupolitic a unora dintre dansii s-a desfAsurat mai tarziu dupà alte criterii. PrezentAm numai cdteva numeale acestor proaspeti i tardivi reprezentanti ai boiernAsimei, cu o promovare atAt de efemera (tabel 8).

Tabel 8

Nume de fam ilie Dregenorie Anul ridiciirii indregeltorie

Rangul

Abdulaidi pitar 1850 IXAhtar pitar si staroste de patentari din 1852 IX

&dilaAldescu pitar 1846 IXAnus >, 1856 IXAurel contepist 1852 IXBecar 1855 IXBojoiu pitar 1856 IXBozin contepist 1846 IXBujà pitar 1850 IXCacipu contepist 1851 IXCarari If 1855 IXCiupitu praporgic 1852 IXCrApAtoreanu conlepist 1850 IXCuii pitar 1850 IXDavid pitar, stegar din Craiova 1850 IXDesu pitar 1856 IXGard praporgic 1855 IXHagiulea pitar 1850 IXLazAr If 1850 IXLepädAtescu contepist 1852 IXMandu pitar 1852 IXMarcopoli 1855 IXMusicu 1853 IXNicolaevici praporgic 1855 IX

veniti.

si

8

si

www.dacoromanica.ro


Tahel 8(continuare)

Nume de familie Dregiltorie Anul ridicdrii indregatorie

Rangul

Nicolet contepist 1851 IX

Pang pitar - 1852 IXPancu ,, 1851 IXPandelescu It 1852 IXPata ,, 1851 IX

Pazu Pt 1855 IXPleteanu contepist 1853 IXRugiubei 90 1852 IXScipion pitar 1851 IXSigurdscu contepist 1851 IXTeohanescu pitar 1856 IXTotca ,, 1851 IX

TaPa 19 1851 IXVaerah 1854 IXVrabie contepist 1856 IXZugravescu pitar 1851 IX

In opinia noastra, acestea sunt concluziile cele mai interesante, de ordin istoric, ce le-am pututtrage din analiza Arhondologiilor boiere§ti din 1837-1858, care oglindesc prefacerile de stnicturapetrecute in sanul boierimii din Tara Romaneasca, suferind un proces de diluare continua prinpdtrunderea masiva a unor elemente noi, cateodata chiar alogene, 'Ana la disparitia ei ca o clasiiprivilegiata in 1858, ca §i in Moldova. Atunci, in pragul Unirii Principatelor, boierimea §i-a pierdutcaracterul institutional prin promovarea egalitatii in drepturi in fata legii a tuturor membrilorsocietatii.

www.dacoromanica.ro

694 Paul Cernovodeanu, hina GavrilA 12

6

5

4

3

2

01836 1838 1840 1842 1844 1846 1848 1850 1852 1854 1856

1837 1839 1841 1843 1845 1847 1849 1851 1853 1855 1857AnJ

Evolutia dregatoriei mare ban

Evolutia dregatoriei mare vornic16

14

12

10

8

6

4

2

01836 1838 1840 1842 1844 1846 1848 1850 1852 1854 1856

1837 1839 1841 1843 1845 1847 1849 1851 1853 1855 1857AnJ

Evolutia dregâtoriei vornical IIIlea

MM MW 1840 1842 1844 1846 1548 1850 1852 1854 18561837 1839 MC 1843 1845 1847 1849 MM 1853 1855 1557

Anul

0 I I I

III 1,1

1111 11111111111111 ri

.

r1111111111111i

111111111111111

11111111111111'111111111111

I i 11111111111

www.dacoromanica.ro

13 Arhondologiile din Tara RornaneascA (1837 1858) 695

,7)

1

0 I I 11 II II I II 1111111111E38 1 &38 1 &MO 1 :64.2 1844 1848 1848 1850 1852 1 &54 1858

1837 1839 1841 1 843 1 &15 1847 1849 1851 1853 1855 1857

NU

Evolutia dregatoriei vornical IVlea

Evolutia dregaoriei mare logofatal dreptAtii

1838 1838 1840 1542 .1844 1546 1848 1850 1852 1854 18581837 1839 1841 1843 1845 1847 1849 1851 1853 1855 1857

NU

Evolutia dregatoriei mare logofat30

25

20

° 15

10

5

0

al credintei

1838 1838 1840 1842 1844 1846 1848 1850 1852 1854 1858Mg 1839 180 184.3 1845 1847 1849 1851 1853 1855 1857

NU

iminIII rn ii 1111111111111,11111AI]IlIlItlIllIllIl

LIII I1 11111111 1

H1111-1-1111-1-1..-,

www.dacoromanica.ro


Evolutia dregAtoriei vistier

1536 1838 1 840 1842 1544 1846 1 848 1 850 1 852 1 854 1 8561 537 1 8.39 1 841 1 8,0 1 845 1847 1849 1 851 1853 ' 855 1 av

Aeu

Evolutia dregatoriei spâtar

3

2

0

1 836 1 838 1840 1 842 1 844 1 846 1 848 1 850 1 852 1854 1 8561 837 1839 1841 1843 1845 1847 1849 1 551 1E53 1 855 1 857

Anul

Evolutia dregAtoriei hatman

MW 038 1840 1842 1844 1846 1548 050 1852 054 056037 039 1541 1843 1845 1847 1849 1851 053 055 18Arvi

3

0

111111

f11111

[11111111111111i

www.dacoromanica.ro

15 Arhondologiile din Tara Romaneascã (1837 1858) 697

Evolutia dregatoriei mare postelnic

0

8

6

4

2

0

1836 1835 1840 1842 1844 1846 1 848 leso 1852 1854 18551837 1839 1841 1843 1845 1847 1849 1851 1853 1855 1857

Aria

Evolutia dreatoriei camAras,

1836 1838 1840 1842 1844 1846 1848 1850 1852 1854 18561837 1839 1841 1843 1845 1847 1849 1851 1853 1855 1857

MLA

Evolutia dregaoriei clucer

1836 1838 1840 1842 1844 1846 1848 1850 1852 1854 18561837 1839 1841 ' 843 1845 1847 1849 1851 1853 1855 185T

Anul

80

70

60

50

c 4c

30

20

1 0

0 ut

?-2

11[111.

11111

www.dacoromanica.ro

698 Paul Cernovodeanu, Irina Gavrill 16

200

180

160

140

120

80

60

40

20

0

Evolutia dregAtoriei paharnic

1836 1838 1840 1842 1844 1846 1848 1850 1852 1854 18561837 1839 1841 1843 1845 1847 1849 1851 1853 1855 1857

Anul

Evolutia dregatoriei rnedelnicer35

30

25

320

15

10

5

1837 1839 1841 1843 1845 1847 1849 1851 1853 1855 18571838 1840 1842 1844 1846 1848 113.50 1852 1854 1856

Anul

Evolutia dregAtoriei clucer de arie25

20

15

10

5

01836 1838 1840 1842 1844 1846 1848 1850 1852 1854 18561837 1839 1841 1843 1845 1847 1849 1851 1853 1865 1857

And

100

ri ri

F11111111'1 11 1111' 111111'111111111.111

111111111111111111M111-111111111111111t 111111111111111111

1 1

11111111111111'11'

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTH LA SLOBOZHLE DIN TARA ROMANEASCAIN TIMPUL CELUI DE-AL TREILEA ISPRAVNICAT

AL STRAINILOR (1818-1831)

MIHAI CHIRITA

Sfar§itul secolului al XVIII-lea i primele trei decenii ale secolului urmAtor marcheazd ultimaetapd de existentd a sloboziilor in Tara Romaneascd. Perioada este caracterizatA de razboaiele ruso-austro-turce purtate pe teritoriul nostru §i ocuparea repetata i indelungata a Principatelor Romane,ceea ce a dus la spargerea satelor i risipirea locuitorilor prin fugd peste granitA (Dundre), urmate dereintoarcerca unora dintre ei dupd trecerea primejdiei. In acest context, cronicari i memoriali§ti deepocd sunt unanimi in aprecierile lor in ceea ce prive§te starea de apatie care cuprinsese intreagapopulatie a tat-H.

Birul impovarAtor, claca, angaralele §i podvoadele (corvezile) de tot felul, cu intreaga lorgamA de abuzuri, bAtAi §i schingiuiri, erau la ordinea zilei. Consecintele erau evidente: destararea" §iluarea drumului bAjeniei, lipsa bratelor de muncd, sarAcia §i mizeria pentru cei rama§i. De aceea, nu-ide mirare cA stApanirea se exprima cu arnarAciune: Fug dupd ndravul lor cel vechi §i prost" §i cdutaca, prin apeluri la reintoarcere, insotite de a§ezaminte" prin care li se asigurau privileghiuri", sd-iconvingA sd revind de unde au plecat (la urma lor").

Concomitent, incepand in special dupd edscoala lui Horea, Clo lea §i Cri§an, tot mai multiromani transilvdneni trec Carpatii, pentru a scApa de prigoana deslantuitA de noua stApAnire,habsburgicA, de unde §i strigAtul de bucurie care se putea auzi: ToatA Transilvania vine la noi!"

In acest context, sunt cunoscute a§ezdmintele" domnitorilor Constantin Mavrocordat (I 744-1748), Alexandru Scarlat Ghica (1766-1768), Alexandru Ipsilanti (1774-1782), Mihai Sutu (1783-1786) §i Alexandru Moruzzi (1793-1796).

Pentru primirea i gezarea in slobozii a bajenarilor, in aceastd etapd de care am amintit lainceput, in Tara Romaneascd au existat trei dregAtorii speciale: o isprAvnicie a ungurenilor" laBucure§ti (1776-1789)1, un isprAvnicat al strAinilor" in timpul lui loan Caragea (1812-1818), urmatde un ultim isprAvnicat al strainilor" (1818-1831), avand cAte un ispravnic la Bucure§ti i Craiova.

in cele ce urmeazA ne vom ocupa de sloboziile din perioada 1818-1831, pentru care laArhivele Statului din Bucure§ti existd un bogat fond de documente". Ele vor fi §i ultimele slobozii,fiindcd, prin prevederile Regulamentului organic, au fost desfiintate pentru totdeauna la 1 iulie 1831.in plus, aceste slobozii prezintd §i o anumitd specificitate in raport cu cele de pAnd atunci, dat findcaracterul de masA" al celor veniti in lard intr-un timp relativ scurt §i care a necesitat o repartitie"teritoriald pe bang satele vechi, de pamanteni. Uneori slobozia" era o simpla. fictiune, strdinii" findgezati in sate vecine §i purtAnd denumirea comund a satelor respective. In ceea ce prive§tefiscalitatea, s-a mentinut regula veche ca fiecare locuitor al sloboziei sA plAteascd jumAtate din birulpe care il datorau pamAntenii. Totu§i, spre sfdr§itul perioadei (pentru Oltenia, incepAnd cu 1823), seconstatA o abatere de la regula de mai sus, de 1/2 familie", fiecare locuitor din slobozie find supusla plata unui numar de taleri, dupd posibilitAti, care putea varia de la o tetraminie la alta. In ceea ceprive§te durata regimului de slobozie, el nu a fost limitat in timp, ci s-a aplicat tuturor locuitorilor

Gh. Iscru, Un dregeitor mai pufin cunoscut: ispravnicul de ungureni" In Tara Romaneascd(extras din Revista arhivelor", nr. 1, XI, 1968, P. 35-52).

Arh. St. Buc., fonduri: Adm. vechi, I (inv. 294), Adm. vechi II (inv. 295) i Vistieria T.R.(inv. 496).

Revista istoricA", tom VI, nr. 7-8, p. 699-702,1995

'

2

www.dacoromanica.ro

700 Mihai Chirita 2

pana la 1 iulie 1831, indiferent de data la care au fost inscrisi in slobozie. Cat despre regimul juridic,in general el era cel convenit de parti prin asezamant".

Sloboziile din Muntenia (1818-1831). Catagrafiile Ispravnicatului Strainilor de la Bucure§tipentru cele 12 judete de dincoace de Olt arata ea in anul 1818 se aflau inscrisi in slobozii un numarde 7 087 familii de sträini sau bajenari (cum mai erau numiti), iar in 1831 numarul lor crescuse la9 565, ceea ce echivaleaza cu cca. 40 000 suflete. Repartitia acestora din urma, pe judete, eraurmatoarea: Slam Ramnic = 884; Buzau = 550; Saac (Sacuieni) = 449; Prahova = 553; Dambovita =441; Muscel = 458; Arge§ = 711; Ialomita = 1 356; Ilfov = 1 623; Vlasca = 643; Teleorman = 1 069;Olt = 506 si Politia Bucurestilor = 342 (total = 9 565 familii)3.

in judete de munte, ca Arges, Muscel si Dambovita, este de presupus ca marea majoritate astrainilor daca nu chiar in exclusivitate erau ungureni", in timp ce in restul judetelor de munte(Prahova, Buzau, Saac, Ramnicu Sarat), sarbii (de fapt, bulgarii) se aflau si pe la sate. in privintajudetelor de deal si Fs, in unele dintre ele, ca Teleorman, Vlasca si Olt, ungurenii" erau in numarmic, in timp ce in judetul Ilfov numarul acestora rivaliza cu al bulgarilor, in judetul Ialomita fiindpreponderent.

Printre satele cu un nutria'. de straini" de peste 5 familii, enumeram, pe judete: Argq, inscrisi711 si repartizati in 67 localitati (Costesti = 31; Ciofrangeni = 27; Copaceni = 19; Albesti = 17; Ce-pari = 17; Malureni = 16; Musatesti = 16; Valea Faurului = 15; Radacinesti = 15; Poenari = 14; Schei= 13; Valea Danului = 12; Carpenisu = 12; Oesti = 11; Alimanesti = 11; Vatasesti = 11; Zarnesti =10; Bdiculesti = 10; Valcele = 10; Bleici = 10; Galicea = 10; Samburesti = 9; Goranu = 9; Valea Alba= 8; Cuca = 9; Budesti = 8; Stoilesti = 8; Ursi = 8; Olanu = 8; Launile = 8; Valea Babii = 7; Barsoiu = 7;Uda = 7; Cocu = 7; Prundu = 7; Bascovu = 7; Pauneasa = 7; Valsanesti = 6; Valea Luminii = 6;Izbasesti = 6; Milcoiu = 6; Parosi = 6; Sapata = 6; Geamana = 6; Bohari = 5; Stroesti = 5, Tutana = 5;

uicile = 5; Poiana de Topolog = 5; Ruda = 5; Stanesti = 5; Topana = 5; Pacluroiu = 5 etc.); Muscel,inscrisi 458 si repartizati in 54 localitati (Bajesti = 33; Corbii = 34; Rucalu = 20; tefanesti = 19;Ciocanesti = 18; Valea Mare ot Viero§ = 18; Vladesti = 17; Topoloveni = 14; Rumanesti = 14; Budis-teni = 11; Ciumesti = 11; Aninoasa = 11; Balilesti = 11; Leresti = 11; lzvorani = 10; Pacioiu = 10;Ciulnita = 8; Carstieni = 8; Domnesti = 8; Valea Mare de langd oras = 8; Tamasesti = 7; Stalpeni = 7;Dragoslavele = 6; Boteni = 6; Vitichesti = 5; Retevoesti = 5; Badesti = 5; Mioveni = 5; Racovita = 5;Schitu = 5; Juguru = 5 etc.); Ddinbovija, inscrisi 441 si repartizati in 66 localitati (BrezoaiaBrailoiului = 33; Odaia Turcului = 17; Carsteasca = 12; Floresti = 12; Brailoiu = 11; Comisani = 11;Cazaci = 10; Banesti = 9; Scheia = 9; Piatra Iepei = 9; Frasinu = 8; Basesti = 8 ; Dragoesti = 8;Balteni = 8; Gura VAji Largi si Geamanul = 8; Stareta = 7; Branesti = 7; Branistea = 7; Floresti = 6;Racovita = 6; Lucieni = 6; Contesti = 6; Sardan = 6; Ludesti = 6; Patroaia = 6; Deruta = 5; Baldana = 5;Vacaresti = 5; Stanesti si Copacu = 5; Valea Lunga = 5; Ilabeni = 5 etc.); Prahova, inscrisi 533 sirepartizati in 54 localitati (Cornu = 31; Bairactaru = 30; Zalhanaoa Brancoveanului = 44; Nedelea =29; Trestieni = 19; Tezla = 18; Cioranii de Jos i Rusi = 17; Gorina, Tintea si Gura Cumetrii = 17;Flatcar-Au = 15; Radilu = 12; Patesti = 10; Brebu = 9; Bratasanca = 9; Crangu Teiului = 9; Valea Seacd= 8; Merl i Draganesti = 8; Tarsoru = 8; Ruda = 7; Brazi = 6; Pietriceaoa = 6; Moara Staritei = 6; Olari= 6; Catina i Calinesti = 6; Filipestii de Padure = 5; Margineni = 5 etc.); Saac (Scicuieni), inscrisi 449si repartizati in 40 localitati (Pietroasa 39; Homoraciu = 30; Tohaneanca = 27; Mehedinti = 27; VA-rasti = 26; GA§teni i Fefelei = 23; IatAu i Baba Ana = 21; Auraru = 18; PAtArlagele = 13; Condurali =12; Ceptura = 11; FAntAnele = 10; Urlati = 10; Breaza = 9; Vadu SApat = 9; VAleni = 9; VAleanca = 8;Racova = 8; Ti§Au = 8; Magula = 7; Pietricica = 6; Gura Bucovului = 6; Sahateni = 5; Boldesti iGradistea = 5; Chiojdu = 5 etc.); Buzau, inscrisi 550 si repartizati in 34 localitati (Balhacu = 43;Curtesti = 25; Cocoana Elenco = 24; Ciuculeasa = 23; Faurei = 21; Cremenea = 20; Matesti = 19;

3 Ibidem, Adm. vechi, 2 377 si 2 378 / 1818; 187 b / 1819; 187 d / 1820; 187 f / 1821; 187 g si

187 h / 1822; 187 v si 187 w / 1827; 4 763 si 4 764 / 1828; 4 770, 4 771 si 4 772 / 1829; 235 1,235 m si 235 n / 1830; 4 728 §i 4 777 / 1831; 191 d / 1828 (raiaoa Braila). in primele 19 dosare suntincluse: Politia Bucurestilor si 7 orase: Pitesti, Ploiesti, Curtea de Arges, Rusii de Vede, Campulung,Targoviste, Slatina.

www.dacoromanica.ro

3 Sloboziile din Tara RomaneascA (1818 1831) 701

ZArnesti = 17; Satu lui Marin = 16; Zmeeni = 14; Nisipeni = 14; Harboca = 14; Lipia = 13; Surdila =11; Strambu = 10; Cilibia = 7; Tufele Cotunii = 7; Jugureanu = 6; Macoveni = 6; BrAdeanu = 5;Tintesti = 5 etc., precum i in satele plaiurilor SlAnicului i Parscovului = 41); Rainnicu &drat, inscrisi884 si repartizati in .44 localitAti (Dudescu = 131; Gura almAtuiului = 80; Lacu Ritii = 54; Domnitasi Baba Visa = 48; Co ltea = 44; Chioibasesti = 39; MihAlceni = 34; Martinesti = 24; Hosman CeausHagiu Tairu = 24; Bogza = 23; BAndoiu = 23; Piscul Negrii = 23; Hartoape = 20; Plopii LunciiPerisor = 19; Voetinu = 17; Malurile = 14; Colibasi = 13; Retezati = 12; Gura Calitii = 11; Cufuriti =11; Baldu, Halta Alba i Laruba = 11; BAtrana = 11; Caiata = 9; Maraloiu = 9; Costesti = 8;Ramniceni = 8; Bon/esti = 8; Pardicesti = 8; Caragica = 8; Candesti = 8; Urichesti = 8; Costieni = 8;Ceardoiu = 7; Mucesti = 6; Sihlele = 5; Rubla = 5 etc.).

Dintre orase i targuri, enumeram: Pitesti = 87, Curtea de Arges = 18, Campulung = 61, Bu-zau = 44. De aici, deducem cA i orasele i targurile au cunoscut slobozii in aceastA perioacIA. Dealtfel, In trecut, periferia acestora era locuitA de tirani, cultivatori de parnant i crescAtori de animale,in timp ce centrul era rezervat negustorilor i meseriasilor, acestia beneficiind de regimul de suditi",sub protectia" unei puteri straine.

Citam i cateva localitAti cu strAini" numerosi, apartinand judetelor de Fs: lalomila,repartizati in Targu Calarasilor Noi = 91; Mita = 103; Chioara = 58 si Chichinelu = 63; Ilfov,repartizati in Ulmenii Sarbi = 31; Ulmenii Ungureni = 31; Val-4th Sarbi = 35; Valea Dragului = 90;Domnestii de Jos = 25; Domnestii de Sus = 36; Gherghita = 30; Afumati = 29; Dobroesti = 33;Crevedia = 30 si Tartasesti = 40; Vlara, repartizati in StAnesti = 151; Chiriacu = 50; Stejaru = 46;Gogosarii Vechi = 39; Teleorman, repartizati in Mavrodin = 86; Rusii de Vede = 55; GAuriciu = 74;TrAsnitu = 66; Zimnicea = 34; Olt, repartizati in DrAganesti = 32; Brebeni = 31.

Reamintim cA 1oca1itäi1e citate nu erau sate slobozii" la propriu, ci sate de pAmanteni, carepriiniserd un numar oarecare de straini" veniti de peste granità. Acestia beneficiau de regimul deslobozenie fiscalA, urmand ca dupA expirarea asidosiei (scutirii) sA treacA in randul pAmantenilor(du/A numarul lor mai mare sau mai mic ei puteau sA intemeieze o localitate proprie, sA constituie omahala pe langa un sat vechi sau sA fie repartizati la mai multe sate). In acelasi timp, ei aveauparcalabi proprii i zapcii ai plAsilor de straini". Si ca o curiozitate sernnalam i faptul cA, spreexemplu, in Ulmenii Pamanteni fuseserA repartizati 30 sarbi", in Ulmenii Ungureni, alti 27, iar inUlmenii Sarbi Inca 67 (de fapt, este vorba de bulgari, care la acea data se mai numeau sarbi").

La numarul strainilor de mai inainte, trebuie adAugati alti 1 800 veniti de peste Dunare in varaanului 1829 (la ape scAzute) si in iarna anului 1830 (pe ghiatA), odatA cü inapoierea armatei rusevictorioase din Tara TurceascA. Toti acesti straini primiserA scutire de bir pe 3 ani, avand bileturi lamanA" date de armata rusA. Sunt cei care in 1834, cand a expirat termenul de asidosie, optaserApentru ramanerea definitivd in tarA i pe care Vistieria i-a inregistrat ca bejenari bulgari", fiind vennidin Bulgaria", nume nou ce se substituie celui vechi de Tara TurceascA, desi in unele cazuri,clacl nu chiar in exclusivitate erau romani ce se reintorceau din refugiu. IatA repartitia lor pe judete:Ilfov = 774; Prahova = 325; BrAila = 223; Ialomita = 220; Teleorman = 85; Slam Ramnic = 69;BuzAu = 39; Arges = 27; Vlasca = 20; Muscel = 10; Olt = e.

Sloboziile din Oltenia (1819-1831). Catagrafiile IsprAvnicatului StrAinilor de la Craiova pentrucele 5 judete de dincolo de Olt aratA cA in anul 1819 se aflau inscrisi in slobozii un numar de 543strAini (familii), iar, in final, la 1 iulie 1831, numArul lor crescuse la 8 441, ceea ce echivaleazA cucca. 38 000 de suflete. Statistica IntocmitA de noi, pe baza acestor catagrafii , aratA cA in 1831 existau6 609 bAjenari numai in judetele de ses, dintre care 3 463 in Dolj, 1 770 in Romanati si 1 376 inMehedinti, la care se adaugA ungurenii" stabiliti in judetele Valcea (880) si Gorj (958). La acestia, se

4 Ibidem, Visterie, dos. 5 725 / 1834, vol. A (Analiza a fost facutA in Despre situalia ciactivitatea economica a imigrafiei bulgare in Muntenia fi Oltenia in secolul XIX, pelnd la reizbolulruso-turc din 1877 de D. Kosev, V. Pascaleva si VI. Diculescu, publicat in Relafiile románo-bulgarede-a lungul veacurilor, sec. XIIX1X, vol. I, p. 283-368).

5 Arh. St. Buc., Adm. vechi, dos. 187 b / 1819, 2 207 a-I / 1819, 2 207 b-II / 1819, 187 c /1820, 187 i / 1822, 187 j/ 1823, 187 k/ 1823, 1871/ 1824, 187 n/ 1824, 187 p/ 1825, 187 r/ 1825,187t / 1827, 187 s / 1827, 191 b / 1828, 191 / 1828, 4 812 / 1830, 4 840/ 1830, 4 863 / 1830, 4 895 /1831; Dir. SAvarsitor, dos. 344 / d 1831.

§i

-

-

-

--

www.dacoromanica.ro

702 Mihai ChiritA 4

mai adaugA §i cele 475 familii (Do lj = 302 §i Romanati = 173), revenite Olteniei din cele 2 275familii de bAjenari bulgari" de la 1834, care consimliserA sa ramand la noi, fiind repartizati in 164sate, din 13 judete (de fapt, in 1829 §i 1830 au venit de peste Dunare cca. 6 000 bkjenari, dar maimult de jumAtate dintre ei au hotArAt sA se inapoieze la urma lor", peste Dun Are; lucru ce ar aparestraniu, cei mai multi dintre cei reintor§i find romani; cel putin in cazul Olteniei, dispunem dedocumente de arhivA certe).

In contextul celor de mai inainte, ciam nume de sate cu un insemnat numar de ungureni".Astfel, in judetul ildIcea, 35 sate aveau 660 familii, dintre care cele mai multe se aflau la VaideeniiUngureni (173), Babenii Ungureni(62), Runcu (55), DrAgA§ani (49), Milidie§ti (25), Sirineasa (21),Pietrari (20), StAne§ti (20), Ione§ti (19), Streje§ti (16), Fumureni (15), Sute§ti (14), CAlina (12),Folelti (12), Gl bile (12), Prundu (10), azdne§ti (10), Rame§ti (11) §.a.; in judetul Gorj, 13 sateaveau 494 familii, dintre care cele mai multe la Novaci (88), Preajba (62), StAne§ti (56), Valea Mare(50), BAlta (47), Tismana (32), \ars Ruffle (30), Dobrita (18), Vddeni (16). Ungureni" au fostpresarati" §i in localitAtile apartinand celorlalte judete, ca Baia de AramA (Mehedinji), Gingiova,Bistretu, Nedeia, Lipovu, Peri§oru, Goicea, Segarcea, CalopAru, Balta Verde, Mischii, Tambure§ti,Adunatii et Giormane, Roji§tea, Carcea §.a. (Do lj), PopAufale§ti, Dio§ti, Radomiru, Gostavatu, Re§ca,Scaripara, Redea §.a. (Romanaji)

in ceea ce prive§te numarul sloboziilor in ultimul an de existentà a lor (1831), el se ridicanumai in Oltenia la 358 (Do lj = 127, Mehedinti = 87, Romanati = 94, VAlcea = 36 §i Gorj = 14).Date le extrase din catagrafiile celui de-al 3-lea IsprAvnicat al StrAinilor (1818-1831) sunt redate, subformA de statistici numerice (tabele), intr-o lucrare manuscris (dactilografiatA).

Departe de a se fi epuizat cercetarea documentelor referitoare la sloboziile din anii 1818-1831,ramâne ca ea sA se continue, pentru a se elucida §i preciza cdteva chestiuni importante, cum ar fi:asemAnArile §i deosebirile dintre sloboziile din Oltenia §i cele din Muntenia (cu deosebire, variatia insens invers" a numarului locuitorilor in decursul celor 12-13 ani de existentA a lor), influenta pe careau avut-o asupra populatiei Tarii Romane§ti sub aspect demografic §i etnic, nationalitatea bAjenarilor.In privino neamului" locuitorilor, de folos ar fi putut fi Obfteasca catagrafie de la 1831 (disparutdinsA definitiv de la Arh. St. Buc.), care cuprindea douA rubrici speciale (Birnici strAini" §i Scutiti cubileturi pe 3 ani") §i in care se arAta §i neamul". In lipsa acesteia, indicii pretioase, in acest context,poate da Obveasca catagrafie de la 1838, care, ca §i cea de la 1831, aratA neamul locuitorilor (dealtfel, sunt primele catagrafii, care fac acest lucru). In plus, nationalitatea locuitorilor din sloboziipoate fi stabilitA §i cu ajutorul antroponimiei nume de botez §i poreclA -, care ii diferentiazA peromAni de sArbi", uneori in mod cert, alteori cel putin in mod prezumtiv. Remarcam §i faptul cAodatA cu desfintarea sloboziilor, regimul administrativ s-a uniformizat pentru toti locuitorii satelor,prin desfiintarea birului (cislei) §i introducerea capitatiei" (impunere pe cap de locuitor, aceea§ipentru toti locuitorii satelor).

www.dacoromanica.ro

MEMORII, CORESPONDENTA, iNSEMNARI

I. C. FILITTI, JURNAL (IX)

Editat de Georgeta Penelea Filitti

Primul razboi mondial a facut sd apund o lume; cea care i-a luat locul se dovedeacontradictorie, nesigurd 4i, in orice caz, dispusä a se intemeia pe alt sistem de valori. Spectatorinteresat, mteptand verdictul Curia Martiale spre a i se dovedi inocenta in colaborarea" cu nemçii, I.C. Filitti trdieve paroxistic evenimentele. Si lit la inactivitate cdci practic se afla suspendat din oricefunclie el îi petrece cea mai mare parte a timpului in casA, la Iai. Lectura ziarelor, pe margineacArora gloseazd vitriolat, putinele vizite ale unor rude apropiate ori prieteni i nesfar4ite calcule legatede administrarea tot mai anevoioasd a averii Ii ocupa cea mai mare parte a timpului. Pandindintrunirea completului de judecatd care avea decidA soarta, I. C. Filitti gase4te in acelmi timprAgazul unor ample 4i surprinzAtoare lecturi. Ele se circumscriu sferei politice 4i in primul randprezentArii regimurilor revolutionare, de tipul celui iacobin, care a demolat vechea societate francezA.Ce s-a pus in loc, nu e pe gustul lui I. C. Filitti. Paralela cu vremurile contemporane lui e frapantd.Din foarte desele citate i comentarii pe marginea lucrdrii lui Taine Origines de la Francecontemporaine, se vede cd aici 4i-a gdsit din abundentà subiecte de reflectie, ca i confirmareamultora din constatarile ori gandurile sale.

In afara disculprii, sustinute in scris In fata instantei, preocupat de dovedirea perfectei salebune credinte, el publicd i un text Pro memoria, de patru pagini, cu precizarea: tipArit ca manuscrisin 50 de exemplare", databil post 1926. IatA Introducerea: Amandoud Invinuirile ce mi s-au adus, cuprivire la atitudinea mea in timpul rdzboiului de intregire, i anume: cà a fi rams in Bucure4ti,acand Indatoriri ce a fi avut, i cd tau am fAcut cd am primit, fie 4i de la imputernicitul lAsat inBucure4ti de guvernul plecat la Iai, functii in timpul ocupatiei germane, au fost cercetate i gdsiteneintemeiate de cloud foruri competente: Curtea Marcia IA a corpului IV de armatd din Iai, la 22 iunie1918,4i adunarea generalà a Jockey Clubului din Bucure4ti la 7/20 ianuarie 1919.

Am socotit, de atunci, cà verdictele favorabile ale acestor cloud foruri, care nu pot fi bAnuitede partialitate fatd de mine, trebuie sä aibA, pentru orice minte obiectivd, autoritatea lucruluijudecat [...]".

Urmeazd extrase din aprecierile unor personalitAti asupra comportamentului sdu. AstfelNicolae Iorga, in Neamul romanesc" din 25 iunie 1918, observa, intre altele: atitudinea ca ofiter adomnului I. C. Filitti s-a dovedit aceea care i se impunea de datoria sa militard". Peste patru zile, la29 iunie, A. Demetriad, din conducerea Teatrului National, Ii scria afectuos: Scumpe domnuleFilitti, trecerea d-voastrd pe la Teatrul National a ldsat amintiri plAcute 4i de aceea ne-am permis sdsolicitdm ca sd facet.' parte din Consiliul de administratie al teatrului". Era o rememorare plind derecuno4tintd a perioadei cand, ca director al Teatrului National din Bucure4ti, sub ocupatie germand,Meuse sà functioneze aceastd institutie. Astfel, intre 1 martie 4i 3 mai 1917, se clAduserd 67 despectacole, din care 23 de autori romani 4i 44 de autori strdini. Actorii declaraserd atunci, intr-oincheiere din 26 februarie / 11 martie 1917, cd Orland seama de starea in care ne aflAm, de toateimprejurarile, sunt de parere a se face orice concesiuni care ar ajunge la indeplinirea scopului de aajuta 4i a face ca arti4tii 4i tot personalul teatrului poata ca4tiga existenta".

0 ultimd marturie retinutd vine de la prefectura de Ialomita, unde functionase dupd aprilie1917. i Inca cel invocat e departe de a-i fi arnic; e vorba de Archibald 4i lucrarea sa Porcii, vol. II, p.24-25: A venit In cercetare Filitis, prefectul nemtesc al lui Lupu Kostaki, i [...] a pus pe hotoman de

Revista istoricr, tom VI, nr. 7-8, p. 703-713,1995

sa-i

sl-hi

www.dacoromanica.ro

704 Memorii, corespondentA, InsemnAri 2

a numArat pAguba§ei suma de 120 lei. Cand a vAzut ticAlosul cA cu grecu de ispravnic nu merge netedca CU pungapil de neamt, a intrat la grijA. Drcpt accea, de cum a plecat Filitis, nemernicul escroc aIncArcat cArtita [...] §i nu s-a oprit papa In capitalA".

Absolvirea de vinA ca i reintrarea in serviciul statului, In calitate de consilier la ConsiliulLegislativ, Incheiau un capitol chinuitor din viata lui I. C. Filitti, dar amintirea lui obsedantA, ala cumvom vedea in episoadele urmAtoare, nu se va verge niciodatA.

26 mai sdl vechi 1918). 0 odioasel fnscenare. Dacl pentru a acuza trebuie, zice Demonstene,mainile curate, apoi mai curate trebuie sA fie ca penniti sA susji o cauzA dreaptA contra curentuluiostil al unei majoritAti la putere.. Minti strambc, pcntru care totul, chiar i patriotismul, e unformalism. Ai trecut in Moldova, patriot; ai fost la cartier, In misiunc, tc-ai Indestulat, putin importA;ai fost patrihot pentru cA te-ai conformat formei. Mie mi-au facut proces de intentiuni" din faptulindignArii ce manifestasem.

La Bac Au, pe stradl, afi§ul unui VAgAonescu, advocat, fost pe front, se pare, candidatindependent la colegiul III de Camera. AtacA pc Ghica ComAne§ti: Decal sA fAgAduiascA cA statul vaplAti despAgubiri, sA despAgubeascA el, din propria sa pungA, pe bAcluani. Va merita atunci ca ostradA sA poarte numele Ghica-Odessa. Toate partidele sunt de vinA de ce s-a Intamplat. Toate auprograme frumoase, dar nu le aplicA. Partidul Conservator a fost §i el amestecat cu liberalii la diferieafaceri. GrevA a cAilor ferate. Cer spor de salariu, nu reducere fatA de ce aveau In timpul mobilizarii.Pentru multi, mobilizarea a fost traiul asigurat de stat. CAlAtorii au dat dreptate grevivilor; soldajiidemobilizati insA i nemancati, care IncarcA acoperiprile, spun cl grevivii trebuie sd a§teptealt moment.

27 mai 1918. Bac Au. Entuziasm printre ofiteri la Curtea MartialA cA se alege Averescu lacolegiul III. Ei trag consecinta cl acest colegiu e mai demn decal col. I, unde voturile s-au lAsatcumpArate.

MA gandesc: Nu se putea guvern Carp Marghiloman Averescu C. C. Arion Nenitescu?A analiza de ce.

Programul lui Averescu nu se deosebe§te de al lui Marghiloman. PAmant, hranA mai bunA,§coale Indrumate spre altceva deck functionarism etc. Averescu a fost rAu ministru de RAzboi, rAula Externe, unde nu cuno§tea functionarii §i a fAcut ciudate inaintAri; In jun11 lui nu sunt grupatefor/de cele mai de searnA. Nu e administrator, nici om politic, dar e un simbol care ar fi IntArit grozavguvernul din care ar fl fAcut parte. A analiza pentru ce nu se poate accastA ccrere. E ceva dedesupt?(dinastia?). Intransigenta Carp? Averescu cred ea, conform programului sAu, ar fi dat dovadA cA puneinteresele ob§te§ti mai prcsus de cele personale, a§a cl nu cred sA fie vorba de IncApAtanarea de a fi§ef de guvern.

TAranii au votat pe Averescu, cum ar vota pc Caesar, Napoleon sau Boulanger. Nu e semn dematuritate, ci de entuziasm.

DacA plouA la mo§ic!Seria de pranzuri. 28 mai 1918. BacAu. Vaitoianu tot n-a venit!CardA§ia brAtienisto-takistA, lupi In piele de oaie, propovAduiesc astAzi cre§tinismului, uitarea

ofenselor, InfrAjire pentru conlucrare la binele ob§tesc.Seceta!Stagii: 4 ata§ati, examen; 4 secretari II; 4 primi secretari cl. I; 4 consilieri cl. II; 4 prim

consilieri cl. I. Numai in locuri vacante, pc cale bugetarA, numai dupl dublarea stagiului. Mini§trii, laalegere sau afarA din cauzA. Ceilalti, la vechime, cu excluderea secretariatului general, tot la alegeredintre primii consilieri sau din afarA. In acest din urmA caz nu poate primi titlu de ministruplenipotentiar decal dacA a apartinut cel putin 10 ani serviciului diplomatic.

Papiniu, pensie; Diamandi, disponibilitate; Derussi, disponibilitate; Al. Em. Lahovary,demisionat; Djuvara, pensie; Mavrocordat, pensie, e In indisponibilitate; Beldiman, pensie, e desti-tuit; Sc. Mitilineu, disponibilitate; Bilciurescu, disponibilitatc; Duiliu Zamfirescu, disponibilitate.

Budapesta; Roma; Creleanu, Madrid sau Constantinopol; Mi§u, Londra; Nano, Viena; Filitti,Constantinopol sau Madrid; Pisosky, Berlin; I. Carp, Ukraina ou Budapest; Contescu, Belgrad sau

1

sl-gi

gi

www.dacoromanica.ro

3 Memorii, corespondenid, insemndri 705

Atena; Langa, Atena sau Belgrad; Filodor, Sofia; D. I. Ghica, Paris sau Roma; Mano, Berna?Burghele, Dundre; Haga; TrIsnea, Bruxelles'.

Armata romand s-a purtat chiar fatd de romani du§mane§te. 0 spune invdtAtorul de laCarniceni, azi 30 mai 1918, stil vechi. Nevasta poveste§te CA' o baterie, ca sa facd exercitii de tragere,s-a instalat tocmai pe un petec sernanat, cand putea alege dintre atatea intinderi nesemdnate.-

Lauda in Bacdu pentru orfelinatul doamnei Averescu. In realitate cu banii statului, dar mdcars-au intrebuinot in adevdratul scop.3

La episcopia Roman. Nu se vede traditie. Cocia§. in toate nenorocirile, nAde)dea nu mapd.rdsgte. Judeam pe tdran dupd mintea, gusturile §i trebuintele noastre, nu dupd ale lui.

3 iunie stil vechi 1918. Carniceni. invdidtorul despre prAddciunile trupelor noastre §i desprepurtarea ofiterilor no§tri. BAncile populare n-au dus la o imbundtAtire a stdrii tdranului, dar bani aca§tigat cdci lui pogonul Ii produce mult, nu ca proprietarului.5

Renavere. Cu oameni vechi. Jean Mihail. Ilustralie a baroului, nu; a parlamentului, nu;scriitor, nu; oartor, nu; cunoscut la curse, la Jockey Club, in localurile elegante. Advocat cu anul adiferite case. Membru in nenumdrite consilii de administratie. Ridicat din treaptd in treaptd, prinprietenii personale datoritd frecventdrii curselor, cluburilor, localurilor elegante. Garoflid, competent.Dar ridicarea lui sedatore§te prietenilor comuni. A ie§it ceva practic. A vedea broFra Garoflid inlegAturd cu mesajul.

Chestia revizuirii. A ceti Constitutia. Impunerea magistratului. Regimul parlamentar sàdispard. Statut al functionarilor. Trebuie independeno cetaleanului NA de partide. Consiliu de statpentru pregâtirea legilor. Nu se vantureazd proiecte prin presd pentru ca o disculie prealabild sd fie cuputintà. Proiectele se vor depune in Parlament §i se vor discuta cat mai sumar. Taina fiecdrui ministru§i a comitetului compus de Ff. Ce bagaj de cunNtinie le trebuie deputatilor ca sd poata, in cateva§edinte, dea seama de valoarea proiectelor ce li se supun §i sA faca intampindrile ce ar crede cucale? In realitate e opera ministrului sau §efului §i a catorva Dacd ace§tia au gre§it, caoameni, afard numai dacd au omni§tiintd, consecintele le indurd 10 milioane de romani.7

Scoala. Copistul cu sase clase de la Calara§i. Copistele absolvente ale Folii profesionale.Bàiei cu cinci clase de liceu nu se cred in stare face patul sau a addpa cai.

Soldatul german fard de al nostru.Tdranul n-are trebuinte. Depune bani la banca populard, dar nici locuino nici curdlenia

trupului, nici felul hranei nu se schimbd. Singura lui trebuintd e rachiul. Neavand trebuinte, nuintelege pentru ce sà meargd la muncd. in loc de zarzavat pune in curte tot papupi.

I. Mitilineu, ministru de Justitie (inceputul iunie 1918). De un conservatism atat in chestiainternA, cat §i externd, destul de incolor ca sA poatd fi persona gratissima §i sub regimul liberal-takist

Urmeazd un citat din articolul lui N. lorga, Cum am intrat noi in Dobrogea la 1877, publicatin Neamul romanesc", Ia§i, 28 mai 1918.

0 sugestie bibliograficd, Ferari despre Romania.3 Notd despre suprafata mo§iei sale Carniceni (Ia§i) de 2 274 pogoane. Comentarii pe

marginea operei lui Aristofan despre patimile populare. Observa ca. teoreticienii §i filosofii au facutmult rdu societAtilor" §i Ii dd de exemplu pe Socrate §i pe C. Stere. De consultat articolele politice alelui M. Eminescu.

4 Despre ipocrizia Mariei Vdcdrescu. Citate din Musset (Nuits d'Octobre) §i Leon A. Dumont(Haeckel et la theorie de l'évolution en Allemagne, Paris, 1873).

5 Sugestii bibliografice: colectia sa de ziare de la Ministerul Afacerilor Straine §i Monitoruloficial" din anii 1917 i 1918.

6 Randuri tdiate de autor (n. ed.)7 Un calcul privind sumele rezultate din eventuala vanzare a moliilor sale Carniceni (Ia§i) §i

Alexeni (Ialomio). Dupd achitarea tuturor datoriilor ar fi ramas cu 500 000 lei.Consideraiii despre magistrati, care n-ar trebui numiti de ministrul Justiliei. Cateva randuri

tdiate despre legile liberale §i cele conservatoare, care pot ilustra teoriile lui Spencer din L'individucontre l'Etat. Alte randuri tdiate.

sA-si

a-si

3

www.dacoromanica.ro

706 Memorii, corespondent/ insemndri 4

din Moldova. Cu asemenea tarie §i adancimi de convingeri se va face reforma morald de carevorbe§te Mesajul? Ce lectie se dd tineretului? E de mirare ca tineretul sa renege ce a spus ieri ca fiiireneaga pe tatd1 lor pentru un scaun de deputat In a§teptarea fotoliului ministerial, cand vede ca astfelse ajunge §i sub regimul zis de refacere?

Toi inchinatorii minciunilor conventionale contra mea. A fi fost Indaratul frontului, prilej decariera politica. Eroi, dar sub egida guvernului (Stolojan, Dinu Anion, Gr. Carp)8.

A nota cum nu ma impac cu guvernul Marghiloman. Cum nu pot sa ma expun Insd aramane singur de o parte, and succesiv aproape toti au trecut la acel guvern. and, de altfel, luptae contra liberalilor. E regretabil a nu se pot exprima nuante fdra sä fie imediat privite ca / sic! /ostilitate9.

imi va fi Ingaduit sd raspund la atata patima, la atata urd, la at:Ala micime sufleteasca dezvaluitaIn vremuri de a§a grea cumpand, a caror grijd ar fi trebuit sà precumpaneascd?1°

9 iunie nil vechi 1918. Carniceni. in sfar§it ploud! De ar dura!Nu-i loc la falspunderi, zic liberalii. Nici acum? Dar cand? Fapte de drept comun. Fapte

politice, nepregatire diplomatica §i militarä, guvernul a procedat ca copilul de care vorbea Filipescu.Romania trebuie rotunjitd. Dar o tara nu poate fi condusa de copii. Cei ce s-au dovedit copii laconducerea statului nu trebuie sa-1 mai conducd alta datd. Justificarea liberalilor pare cd se reduce laadmiratia ce s-ar cuveni unui copil care, dorind luna, ar sari de pe un acoperi§, cu gandul cd se vaMalta spre lund §i In loc de aceasta se sfarmd. Argumentatiile din Neamul romanesc" ale generaluluiPrezan: constata fapte, precum lungimea frontului nord-sud, superioritatea pregatirii adversarilor, cdSarrail nu s-a mi§cat, ca Rusia ne-a tradat etc., fapte care trebuiau sa fie cunoscute Inainte de a intrain rAzboi. Generalul Averescu are meritul de a fi ardtat cd a continua ar fi o nebunie.

in Rusia, Lenin asmutd acum pe muncitorii de la ora§e asupra tdranilor care au provizii,burghezime tardneascd!".

Dupa cum proprietatea mare se sprijine§te pe sindicatele agricole §i pe bAncile alipite de ele,a§a §i populatia tardneasca s-ar putea sprijini pe ob§tii agricole cu bancile lor populare.

Au fost alte cazuri, cu sau fArA sanctiune, insa moralmente vinovati (Sturdza, Fortunescu), careau creat atmosfera uricioasd.

Au functionat destul curtile martiale ale fostului regim. E inutil ca parlamentul nou sa se aratemai catolic decat papa. A curs destul sange, nu pe altarul patriei, ci al cardA§iei brAtienisto-takiste.Datoria noului parlament este de a dezvAlui adeveiratele cauze ale dezastrului national §i care suntadevcirafii

in mod firesc de la Regulamentul organic proprietarul a devenit mai exigent. Viata claseisuperioare §i mijlocii a evoluat, a sAteanului nu. El nu 'filo lege pentru ca el n-are trebuinte".

Trebuie sa ne intoarcem la viata de provincie. Absenteismul trebuie sA inceteze.

8 Alte calcule despre averea sa imobild. Despre Metnoriile lui Goethe (ed. A. de Carlovitz,Paris, 1886), cu referire la superioritatea catolicismului fatd de confesiunea protestant./

9 Randuri taiate; citate din Goethe (ed. cit) despre comportamentul sufletelor sensibile insocietate, in vreme de pace §i in vreme de rAzboi.

10 Un rand taiat (n. ed.)Un citat din articolul de fond publicat in Arena" din 11 iunie 1918, cu sfaturi pentru tineri

de a fi statornici In credintele politice.Relatare a grevei de la C.F.R., dupd Steagul" din 21 iunie 1918. Din aceea§i sursd despre

halul in care a ajuns Rusia". Alte citate din Goethe (op. cit.) despre Infrangerile aliatilor in Frano in1792. Citate din Taine, Origines de la France contemporaine, I, despre relatiile dintre tarani §iproprietari.

13 Alte citate din Taine, op. cit., cu o constatare a lui Mirabeau despre formalitatile adminis-trative care-I cople§esc pe taranul Orman.

12.

www.dacoromanica.ro

5 Memorii, corespondentA, InsemnAri 707

Arenda§i. Oberat* de sarcini, proprietarul §i sA vrea nu poate fi totdeauna prea indulgent. Si la noiproprietarul, in trecut, exercita o misiune socialà. Si la noi antagonismul intre boierimea mare §i cealaltA.Si la noi o pAturA conservatoare ar putea fi urma§ii boierimii de toate categoriile §i tAranimea. CA aceastaeste conservatoare se dovede§te acum In Rusia, unde bol§evi§tii sunt in luptA cu tAranimea".

Conversatie cu Popovici. Inainte de legile 1907, se prevedea in contracte cu muncitoriisanctiuni pentru cazurile and nu faceau muncile Invoite. Sanctiunile constau din despAgubiri bane§tiImpAtrite de pretul acelor munci. A§a cd muncitorii ramaneau ve§nic datori. Azi nu mai e permis5munca la tarla, adicA dAdeam muncitorului, spre pildA, 7 pogoane MI-A a fixa arendA, iar In schimbtrebuia sl-mi munceascA complet 4 pogoane pentru care se precizau preturile muncilor, a§a cA taranulramanea iar dator cAci i se cerea §i zile cu carele §i zilele cu bratele §i ouA §i gaini etc. Azi nu esancliune pentru cazul cand am arvunit intr-o comunA departatA muncitori care apoi s-au dus lamuncA in altA parte pe pret mai mare".

Statornicia in credintA. Aceasta nu exclude, ci dimpotrivA impune pocAinta cand credinta s-adovedit gre§itA. Dar aceasta exclude oportunismul. Un bAtran bArbat de stat, caruia Ii ardtamamariciune, imi rAspunde cam drastic: Dar cAti germanofili din oportunism au rAsArit, o, Doamne!pe frumosul pamAnt". Celor mai tineri ca mine, care au intrat in viata politicA spre a lucra larepararea" Orli, le urez, in interesul acestei reparatii, sA nu se lase clintiti in credintele lor, nici desituatii prezente, nici de visul unor situatii viitoare16.

Ziarele de vineri 15 iunie stil vechi 1918 la Ia§i anuntA CA ministrul LucrArilor Pub lice aprezentat Camerei proiectul pentru suspendarea inamovibilitAtii functionarilor dependent.' de acelminister. E inceputul curAtirii? Generalul Averescu a spus in CamerA (Indreptarea" de vineri 15iunie 1918) cA cu armata ce.aveam §i nici cu cinci divizii mai mult nu mai era cu putintA rezistenta.Atunci ce inseamnA triunghiul mortii?

Nu eram in categoria acelora care erau datori cu serviciul militar. Si-au indeplinit datoria,trebuiau s-o faca. Pot avea multumirea sufleteascd a datoriei implinite, dar nu orgoliul de a lovi in ceicare nu aveau acea indatorire.

Sunt miile de morti, schiloditi, sArAciti, orfani, vAduve, sacrificali pe altarul unei cardA§iipolitice care n-a amutit. Sunt umbrele mortilor §i durerile celor fama§i, incA sfidati de adevAratii mi§eicare cer ca dreptate sA se facA.

Copiii mei sd nu fie ceva ce se numea pe vremea lui Ludo Tic XIV ces messieurs du be1 air",adicA tineri la modA, pro§ti §i vanito§i, §i atra§i de fleacuril .

14 / 27 iunie 1918. Ia§i. Prof. dr. TanAsescu, de la Facultatea de medicinA, imi spune dincauzele ostilitAtii ce IntAmpinAm in Basarabia: 1. Preotii obi§nuili a fi necontrolati in satele bor. 2.Prefecti §i judecAtori care luau FAO§ misitia pentru interventia lor oficialA. 3. Jidovii. 4. Chestia agrarA.5. Atitudinea trupelor noastre".

Se tot vorbe§te cA oligarhia ne-a prApAdit, dar In Franca sau Sarbia tot oligarhia?Generalul Prezan, continand polemica, spune (Mi§carea", 16 iunie 1918) cA dacA fAceam

ofensiva la sud §i defensiva la nord, tot acolo ajungeam. FrumoasA apArare pentru BrAtianu! CandRomania a trebuit sA plece capul, mai avea 20 divizii bine pregAtite §i doritoare a intra in luptA.Inainte de a te fixa asupra planului de operatii, este logic sA studiezi posibiIitAiie i

Din fr. oberer, IncArcat, a incArca de sarcini.Citate din Taine, op. cit., vol IV, despre parvenirea socialA. Frivolitatea vietii de Curte, un

citat despre Sismondi care, pe cAnd era §colar, a facut un proiect de constitutie in douA articole: 1.Toci francezii vor fi virtuo§i. 2. TO francezii vor fi fericiti (ibidem, vol. II). Despre alienareaindividului in favoarea statului.

15 Citate ibidem, vol. II, despre aristrocratie, cu observatia sa: Istoria Frantei aproape nu sepreda in §colile revolutionare".

16 Sugestii de lecturA pentru istoria Europei Centrale §i despre regimul vamal european.0 paginA cu socoteli.

1RRAnduri taiate despre I. D. Filitti.

vitit*

14

www.dacoromanica.ro

708 Memorii, corespondentA, insemnari 6

imposibilitaçile pentru inamic", zice Prezan; dar treaba aceasta nu s-a fAcut. Polemica Averescu-guvern in chestia preliminariilor pAcii e stearpa. Cum poate fi cineva obiectiv in aceasta chestie?Nu poate fi deck rea-credintA. Indreptarea" lui Averescu, 15 iunie 1918, se mic§oreazd aprobanddiscursul lui Cuza §i afirmând cA Stere a gasit mai comod" sA nu rAspunzA. Toate celelalte ziare1nsA sunt de acord cà discursul lui Cuza, plin de personalitAti §i bufonarii, a distrat Camera, a fostnedemn de imprejurari.

Generalul Christescu la mine. Imi spune amarAciunile ce a suferit. Averescu i-a spus la inceputulrazboiului: Stiu cA vom fi bAtuti, dar vom scApa de BrAtianu". Stolojan i-a cerut sA fie pus la un birou.Scarlat Lahovary 1-a rugat pue la Mare le Cartier, de§i in Steagul" spune cA generalul Christescu 1-anumit frä ca sA fi cerut. fn carnetele ramase de la colonelul Sturdza s-au gasit insemnate conversatii cugeneralul Christescu, fire§te foarte defavorabile fostului regim. Colonelul Sturdza se considerA dezlegatde juramant fatA de un rege felon §i de un guvern trAdAtor. Si eu zic cA adevAratul trAdAtor a fostguvernul, care trebuia sä fie mai bine deck Sturdza intentiile ru§ilor i totu§i a perseverat. Christescu nucrede cA regele e popular in armatA, doar la cei inaintati. Spune cA dacA s-ar fi declarat cA ofiterii se vorintoarce de la rAzboi cu gradul ce au avut §i cà dupA aceea, pe baza notelor §efilor, se vor face inaintAri, arfi fost mai putin entuzia§ti. imi spune cum cu patru divizii a tinut piept la Mard§e§ti la 10, apoi cand,dupd 5 zile, a trebuit sa lase comanda lui Grigorescu, i-a läsat i patru divizii rezerve, pe care acesta le-aintrebuintat §i a pierdut totqi 15 km. Christescu nu se va retrage. Va sta ca un Olimp, iar mai tarziu vascrie despre razboi. Grigore Filipescu a stat tot timpul sub aripa ocrotitoare a lui Averescu. Christescu arenumai Steaua romanA" cu spade!

Eforiile §colare la sate, de care zice nr. 1 al ziarului Rena§terea" ca ar voi ministrul Cultelorsd le infiinteze, sunt bune, dar sA participe la de §i elementele mai luminate, zic eu, proprietarii. Siazi, ca in ajunul revolutiei, nu-ti dA bung ziva in sat. Era o neincredere, urmare a seriilor de impilari.Dar §i la Carniceni, dupà tot binele ce nevasta le-a facut in timpul rdzboiului. Quand le peupleprefere les ennemis de la loi aux defenseurs de la loi, la societe se decompose". Ap in Franca inaintede revolucie, a§a la noi Jianu, apoi Tudor19.

Distrugerea vietii provinciale prin excesive centralizari are §i altA urmare:, lipsa oricareisolidaritati de interese §i deci de rezistenta la mi§carile de tulburare pornite de la centre.

Durninicci 17 / 30 iunie 1918. La arniceni, ministrul Garoflid, care a facut parte din guvernulAverescu, imi spunea CA germanii au propus acestuia confederatia cu Puterile Centrale, dar ca el alAsat chestia sA caza.

ConducAtorii revolutionari intrebuinteaza banul public pentru partizanii lor. Nu se intreabAasupra valorii oamenilor pe care-i lntrebuinteaza, dar se slujesc de ei. Ca Take §i BrAtianu la noi.Contescu, brAtiano-takist, e antantist vulgar. A avut cec de§i n-a fost in strainAtate21.

Luni 18 iunie 1918, stil vechi. Iar la Ia§i. La Curtea Martialà, substitutul de comisar regalGaroescu se dA multumit §i lamurit cu explicatiile mele. Nu §tiu dacd voi putea fi judecat joi sauvineri pentru cA n-au Inca* scribii necesari, cancelaria. Stau inchis in casà. Citesc Notes surl'Angleterre de Taine §i aforismele Sur la sagesse dans la vie de Schopenhauer. Viata interioard aindividului e totul; cine e destul de superior spre a o avea. Pe fereastrà vrid trecAnd pe Luca' Sturdza;iata unul care nu si-a dat deck osteneala de a se na§te. Ca §i cum n-ar fi luat zestre destul de mare,

19 Citate din Taine, op. cit. vol. II, despre nerecunotinta oamenilor simpli.20 Citate ibidem, vol. II §i III. Despre Marat, Desmoulins, Danton; viciile vechiului regim:

privilegiile §i guvernarea absolutistA. Iacobinii nasc din decompozitia sociald", Fiecare iacobin §tietot, e bun pentru toate, are leac pentru orice". Robespierre declara ca dacä e§ti patriot, poti fi ticAlos,escroc §i hot. I. C. Filitti constatA ca secularizarea a fost tot atAt de nedreapta la noi pe cat a fostdespuierea averilor biserice§ti de revolutia francezA. Se poate expropria, dar respecta scopuldonatiilor".

21Citate ibidem, vol. VI, §i constatarea lui I. C. Filitti: Cum seamAnd adunarea revolutionard

franceza cu constituanta lui Trotki!"

sa-1

www.dacoromanica.ro

7 Memorii, corespondentk insemnari 709

cumnatul ski Alexei Mavrocordat e ucis de bo1§evici §i zestrea lui Sturdza se dubleaza. N-a§ vrea sa-1am in serviciul meu. Nici muncitor, nici disciplinat.

La cursul meu liber: a se face harti de aspectul Europei la diferite epoce. Cu elevii a facemanualul diplomatic.

De ale mele Domnii regulamentare n-au putut vorbi ziarele.In Momentul" de marti 19 iunie 1918 articol de fond Nu sunt democrafi de Stefan Meitani,

fostul prieten al Brätienilor. Arata cum ace§tia nu voiau expropierea, o tot amanau, ca arma de partid,zic ea au intocmit un proiect. De ce nu 1-au Intocmit cand aveau datele necesare pentru aa ceva?Bilantul: in chestiile interne nici o reforma democratica in 8 ani de guvernare. In chestia externa,dezastrul

In Indreptarea" de marli 19 iunie, un comunicat al partidului Averescu ameninta, fràsemnaturd, cu activitatea extraparlamentara. De ce atka furie? Tot acolo, Argetoianu, un articol,Revolta boxerilor, in stilul spiritual" obi§nuit autorului. Boxerii sunt deputatii cazati in boxe, inconventuri. De ce atata galagie cu dezertorii? Ace§tia, dimpotrivk trebuie sa fie sfinti fiinda suntreprezentantii politicei celei bune. Dupa aceasta ironie, autorul nu gase§te ca trebuie data atataatentie unor necunoscuti care au avut un minut de slabiciune intr-un ceas de pericol, dar se mira case afla in randurile majoritatii de acei care inainte §i-au mancat amarul aici cu noi. Argetoianu,care n-a schimbat niciodata de parere, nu intelege! Si de ce nu mai poate schimba? Pentru catribuna parlamentului a fost sfintita de un Albert Thomas §i un Vandervelde", care au Ina ltatcantece de slavire pentru neamul nostru". Iata-1 impresionat pe dl Argetoianu, care zambe§te laamintirea prea cuviosului §i de neam iubitorului Veniamin Costache §i a Sf. Fecioare sub a carorocrotire se afla cenobitii". Bine ca a gasit Argetoianu ceva sfânt, pe Thoams §i Vandervelde! Si fiemultumire acestora ca 1-au fixat, in sfar§it, pe domnul Argetoianu asupra politicei externe aRomaniei!

Marti 19 iunie 1918. Advocatul Imi anunta ca procesul se va judeca vineri dimineata.

Miercuri 20 iunie 1918. Nano la mine. Conversatie de peste o ord. Interline Rusiei lariste lanoi crede §i el a erau du§mane. Acte lipsesc Inca. Actul zis Polivanov a existat2 , dar nu se §tie de lacine emana. Semnkura Polivanov este a copistului. Vorbe§te cum fiii sai, Roger §i Frederick Nano,au organizat corpul de alpini. Dupa ce Roger a murit viteaz la T. Ocna, principele Carol a devenitcomandant al batalionului mai apoi regiment §i a fost decorat cu Mihai Viteazu" fiindca aorganizat (?!) batalionul, iar colonelul a fost decorat tot cu Mihai Viteazu" fiindca a murit Nano.Principe le Carol [ilia in timpul razboiului cu dloara Lambrino, pe care o vedea la locuinta ei inlocalul §coalei Oltea Doamna" din strada Muzelor, unde §edea §i §ade §i acum Nano. Acum càprincipele Carol, viteaz dupa razboi, s-a dus ca comandant efectiv la T. Neamt, familia Lambrino,mama §i flica, s-au instalat la Roman.

Garoflid, Nano, Gr. Cerchez, Gr. Golescu, Mineu §i alti zei mai mici m-au sfkuit sa lichidezdeck sa ma Incurc mai mult.

Reflectie: fi facut datoria viteje§te la oaste nu inseamna maturitate sau pregkire politica.inseamna avant, curaj, mai ales al tineretii.

Miercuri 20 iunie 1918. intorcandu-md de la Carniceni, gasesc bilet de 1a frate-meu Lica. Maduc sa-1 vad. Nevasta-sa pare a fi facut, cu ajutorul tatalui ei Schina, afaceri destul de bune, care aupus-o in picioare. Neat ca e vulgara.

22 Citate din Seneca, Goethe, Schopenhauer.23 Pe contrapagina: Lista unor periodice §i nuanta lor politica sau proprietarul. Astfel: Ia§u1",

conservator; Stere, Lumina"; Arena", independent; Momentul", independent (Stere); Rena§te-rea", carpist, foarte agitat §i violent; Steagul", conservator; Indreptarea", Averescu (Liga poporu-lui); Evenimentul", conservator filipescan; Tribuna", Partidul muncii, Trancu-Ia§i; Mi§carea",liberal. In continuare, situatia averii sale.

tarii.

A-si

www.dacoromanica.ro

710 Memorii, corespondenta, insemnAri 8

Joi 21 iunie 1918. LicA la mine. Vorbim de procesul meu. MiscAtor de indignat. N-a fost Incainaintat. Ca decoratie a avut Steaua" cu spade, pe care n-o poartA!

Maine procesul, sunt foarte emotionar4.

Vineri 22 iunie 1918. Achitat. Am fost cel dintai care a cerut revizuirea. La Senat. Stroici mise plange cA guvernul acoperA pe generalul Petala25. LicA-mi spune cd sustitutul de comisar regal i-aspus a a condus in prima pledoarie la pedeapsà, de acord cu advocatul pentru ca acesta sA-si poatàdezvolta pledoaria-6.

Independenta" pune mare pret pe sentintele date de curtile martiale. Astfel invinuieste ziareleconservatoare de a trece cu usurintA peste imprejurarea cA fostul colonel Verzea este condamnat lamoarte de o sentinta definitivA i ca deci nu poate fi calificat de om perfect cinstit sau de bun roman".intreabA: Este sau nu fostul colonel sub povara unei sentinte capitale? II va rasa (abandona) d.Marghiloman justitiei care-1 considerA ca un om mort civilrnente?". Dispretuieste dinainte pe cei cevor fi pe decretul de amnistie i nu-ti dA vole sa te

A vedea constitutiile noastre de la 1848 incoace. A face tabla analiticA a cursului meu. A-1pregAti chiar pe bazele Xenopol Bourgeois. Notitele mele fanarioti. Ai mei, fanarioti. i la noi eraufunctionari care toatA viata nu ieseau din provincia lor i ineau la reputatia concetatenilor lor. Apoinu exisita aceastA concurenta a tuturor pentru toate functille Ridicarea treptatà s-a vAzutla nor . La noi, cine a trait la lard a putut constata ca sentimentul proprietätii nu exista.finproprietarirea de la 1864 a crezut ca-1 creeazd. i cu prilejul rAzboiului s-a vAzut cà i ofiterii nu-1aveau. Pentru un folos minim momentan puteau comite striaciuni care sa se repercute asupraviitorului. Spre pada cai in fan-9.

Constitutia mea debilà m-a impiedicat de a reline mai mult, de a reproduce mai mult, de a fimai activ si mai combativ".

27 iunie / 10 iulie 1918. Conversatie cu Leators, /?/ fost junimist. Apoi, ca antantist, trecut laFilipescu. GAseste cA guvernul Marghiloman face NA germanofiliei i ca atare nu poate reuni forteleconservatoare si face jocul liberalilor. Explic CA un guvern cu douA fete nu era cu putintà acum. LaCurtea Martiala, azi, zvonuri de armistitiu cerut de bulgari etc., toate favorabile cauzei antantiste. Azidimineata, afacere la Creditul rural; these printr-o fereastrA pe Dinu BrAtianu... Guvernul are contralui i pe Averescu i pe Stere, acestia pe aramul reformelor radicale. Va putea rezista? Tot aziconversable cu C. C. Anion. Evenimentul" protesteaza contra suspendArii inamovibilitAtii corpuluitehnic i Casatiei. Are poate dreptate, dar face jocul liberalilor. Rezerva ziarului liberal Miscarea" in

24 Notà despre chitante i credite.2 5 Notä despre alt credit.2 6

Note eliptice despre Mesajul din 9 decembrie 1916, disponibilizAri la Ministerul AfacerilorExterne, interventii ale lui N. Iorga in Camera' si ale lui C. Argetoianu in Senat. Lung citat dinMonitorul oficial" (25 ianuarie 1917) de condamnare a functionarilor MAE care, in loc sA urmezeautoritatile in exil la Iasi, au ramas in teritoriul invadat de germani. Consemnarile, cu comentarii, aleunor avansari sau decorari in armatA: G. Moscu, C. N. Filitti, S. V. Robescu, G. Filitti, Dinu Arionetc. Apoi despre destituiri sau condamnAri: Al. Sturdza, Wachmann, Al. Beldiman, Barbu Catargiu,cpt. Fr. Rosner etc. Un portret al iacobinului, dupA Taine, op. cit., vol. VII. Socoteli privind vanzareamosiei Alexeni.

2 7 Citate din Taine, op. cit., vol. VII, despre actiunile autoritAtilor revolutionare, cucomentariul s5u: O sa ajungA si la noi sA fie destul sA ai o cAmasA curatd i o cravatA ea sA fi urmaritsi persecutat".

.2 8Sugestii de lecturg: F. Le Play, L'organisation de la famille; un citat din Taine, op. cit., vol.

VIII, cu definitia babeuvismului.2 9 Despre situatia mosiei Alexeni: conditiile contractelor de exploatare, defrisari. Citate din

Taine (op. cit., vol. cit.): RAzbolul e conditia de trai a iacobinilor".3 0

Conturi cu fratele sAu Alexandru.

§i situatiile. §i

5

reabilitczi==.

f

www.dacoromanica.ro

9 Memorii, corespondenta, insemnari 711

privino dezertorilor reabilitati". Iacobonisme, vérité révélée. Numai dreptatea ta e dreptate in veci §icuvantul tau este adevar.

Generalul Crainiceanu scrie la Indreptarea" generalului Averescu. Deosebirea intre generalulAverescu §i Marghiloman e ca cel dintai nu se bucura, iar celalalt se bucurA de pacea incheiatA31.

De ce s-a condamnat Bercovici? De ce s-a achitat Witting? Ziarele liberale zic ca sentintelevor trebui revizuite (iacobinism). Indreptarea" i lorga (probabil i celelalte din opozitie) facdeosebirea intre Barbu Catargi, care a fost in activitate, §i mine, care am avut functii in teritoriulocupat. Eu am avut un singur advocat. Nici om politic cu trecere pe langa regimul actual, nici corifeual fostului regim. E inutil a se apara. Acei care acuzA nu citesc. Nu pot lupta contra relei credinte.Sistemul este: Calonzniez, ii en restera toujours quelque chose!". Cred dumnealor, cei din Moldova,ca noi cei din teritoriul ocupat, n-am impartA§it durerea tarn? Patima ar putea sa inceteze la pragulonoarei oamenilor. Eu n-am avu.t a da nici un fel de declarape scrisA ori verbala catre germani Inschimbul funcPilor ce am ocupata-.

Ar putea colegii mei de minister, ofit3sri de rezerva care s-au indignat de dezertarea mea, sàspuie pentru ce eram mai mobilizabil decal ei .

5 / 18 iulie 1918. Dejunul meu la carciuma de la Mara§e§ti: chiftelute cu sos, chiftele prajite pepure de cartofi, o portie branzd sarata, paine, 1/2 litru vin (10 lei), cafea surogat = 21,25.

De le Ia§i la Maramti, Neamul romanesc" al lui Iorga, citit cu predi1ectie34.Raportor al propunerei de dare in judecata a lui Bratianu, Pic Ferechide. Alta data era

Blaremberg! Poate insa cA adevaratul raportor a fost Marghiloman, unchiul lui Pic.Si in Belgia au ocupat funcpi belgienii35.

Bucurevi, 9 / 22 iulie 1918. Regele face greutati la reintegrarea mea. Jean Mano s-a facut canu cunoaste pe Cioraneanu, de§i acesta a adus servicii Zetei. A refuzat maim Madelenei Rosetti.CostAchel Sturdza a spus lui Barnovski Nu te cunosc!" Telemac se afla la Zoe Sulu. Nuo Cerkez n-avrut sd iasa din odaia de culcare! Grigri Grecianu a intors capul vazand pe Telemac, pe care-I iubea!Costachel Sturdza nu saluta nici pe Bogdan tatal. Butculescu a refuzat mana prietenului sau Telemac.Contescu §i Valeanu se fac ca nu cunosc! Martorii lui Costachel au pus intrebarea daca Barnovski afost ambuscat la Crucea Ro§ie?! Nicu Lupu Kostaki e §i el obiectul ostracismului, chiar din parteaJeanei Carp. Aceasta nu mai cunomte pe Barnovski! Exista indulgenta, insa, pentru Costica Manu §iB. Catargi, se vede fiindi n-au ocupat functii, dar cred mai ales din cauza situatiei lor sociale.Independeno" rade acum de generalii Crainiceanu, Valeanu etc., care scriu la indreptarea". Darcine le dAduse comanda? Ce nebunie §i zapaceala! Judecatorul Andrei Radulescu observa ca nicilibertatea de a gandi nu este dobandita.

2 august 1918.Berceanu la mine. Parea nici usturoi n-au mancat. Marghiloman trebuie sa seinteleaga cu Bratianu. Unul pentru o eventualitate, celdlalt pentru cealalta. Para numai de idealnational e vorba §i nu de turpitudinile comise in numele lui.

Nae Simionescu la Jockey Club la Imi36.

4 august 1918. Pare ca grupul Puterilor Centrale slabe§te. In Franta se retrag sub presiune. InUcraina nemultumiri. In Rusia sunt priviti ca sprijinitorii bolmtilor (sic!). Japonia §i China infra in

31 Sugestii bibliografice. Datorii. Decorarea varului sal C. N. Filitti §i a lui Trifu de laSigurantd.

32 Citate din E. Schuré, Sanctuaires d'Orient, Clemenceau, neprecizat.33 Note eliptice despre achitarea lui Witting; citate din Taine, Notes sur l'Angleterre (Paris,

1903), cu comparapi despre mentalitatea englezilor §i cea a francezilor.34 Trei randuri taiate de autor. (n. ed.)35 NotA bibliograficA, Scena" din 15 iulie 1918.36 Patru randuri tAiate de autor (n. ed.)

www.dacoromanica.ro

712 Memorii, corespondentA, insemnari 10

Siberia. Austriccii sunt slabi pe frontul italian. Turcii nu se inteleg cu bulgarii. La noi, din nenorocire,victoria Antantei inseamna reintoarcerea brAtiano-takistA de§i chestiunile ar trebui, cred, deosebite.

A ceti lucrarile lui Sombart.ziarul Lumina' de joi 8 august 1918, acuzArile aduse de C. D. larca firmei Chrisoveloni in

afacerea unor automobile sanitare.Taxd pe vagonul de export, taxA pe hectar pentru eforii §colare, impozit propriu pe capital,

arendare fortatA pe preturi modeste, muncile scumpe se vor compensa toate acestea prin pretulridicat al grdului. Dar catA vreme va fi a§a ridicat? Marii proprietari se vor lipsi ei in§i§i. Prin ce se vainlocui marea culturA?

7 august 1918. e.dinta Senatului, in care Victor Miclescu a citit o declaratie de solidarizare cuCamera pentru darea in judecatA. Pentru, 57; contra, 1 (BädArAu, de ce?); abtineri, 6; absent'', 51.

Lazaroneanu zice a de vinA de dezastru sunteti dv. mamelucii §i cei rammi in teritoriulocupat".

Desigur parlamentul liberal n-a fost a§a independent. Nici in Franta nu-i independentA.Dovada' cà Senatul a condamnat pe Malory, de§i aparat de 3 fo§ti pre§edinti de Consiliu.

8 august 1918. De vorbA cu tante Catherine, seara, dupA masA. Nicolas Cantacuzène, jaloux,viseazA sA fie cel dintâi, cel mai cajolat. Henry Catargi, in 1913 la Banca Nationalà, fAcand greutAticoanii Caunchii la avans pe efectel

Triumful Antantei nu ne dA, cred, Ardealul. Austro-Ungaria negociazA pace pe sub manA. InPester Lloyd" zilele acestea ar fi fost un articol despre nebunia germanA .de a mai continuarazboiul" Dar ne va da pe BrAtianu, Costine§ti, Porcu, Take et Co.

BrAtianu care un frunta§ liberal, dupd Inceperea rAzboiului: Crezi dumneata cà toate acesteanu se acoperA dac5 facem Romania Mare?" Foarte bun articolul Arena rile silite, in Steagul" din 14august 1918. Pune bine chestia tArAneasc537.

Generalul Averescu, intr-un interviu in Indreptarea", spune cä de§i §tiam cà vorn mâncabdtaie", dar nu am protestat, Intre altele §i pentru Ca celor care erau in tabara opusd le-ar fi dat unargument contra rdzboiului", ceea ce nu voia!!! Tot Averescu in Riispunderile a afirmat ca o maibunA pregaire nu ne asigurà cleat onorabilitatea infrangerei, nu insä biruinta (vezi Lumina" devineri 23 august 1918). Tot acolo darea de seamA despre formatia sanitarA Regina Maria", dirigiuitAde loana Chrisoveloni. Pentru a aprecia valoarea subscriptiei de 1 800 000 a BAncii Chirsovelonide 850 000 franci a lui Chrisoveloni personal ar trebui §tiut i a§tigurile de rkboi ce a avut.

23 august 1918. Barbu Catargi dit: Le roi Charles a fait un plafond mobile, le roi Ferdinandun plancher mobile. Johnny Carp la Berlin. S-a dus sä vaza pe cumnatA-su Sturdza. Unde econvingerea? Sunt unii care dau lui Witting mâna, pe ascuns numai.

25 august 1918. Didina Cantacuzino vorbe§te despre aprecierile pe care Viranii de la CiocA-ne§ti le-au fAcut despre vandalismele germane in conacul de acolo!

Cazul lui Costia Mano, mobilizat dupA punerea in disponibilitate, a fost clasat pe baza art. 76din regulamentul mobilizArii pentru ca, de§i in disponibilitate, apartinea cadrelor §i nu putea fimobilizat.

Memoriul meu sA-1 termin cu Dupli doi ani din Steagul" de miercuri 28 august 1918.Ciugureanu a zis in Camera, la 26 august 1918: Noi n-am pntut fi alAturi de cei care doreau

izbAnda Rusiei, care inseamnd impiedicarea izbandei idealului nostru .

Titu Maiorescu la loan Lahovary, mai 1916, intrunire de comitet. Lahovary rugase peMarghiloman sA lase §efia. Maiorescu prive§te grAdina: Ce frumoasA! Ce pAcat cà Lahovary n-ovede!" (aluzie la miopia politica a lui Lahovary).

37 Idem.38

1dem.

in

si

www.dacoromanica.ro

11 Memorii, corespondentd, insemndri 713

AtAtor funclionan s-a dat ordin sà ramdie i acum, repro§! Era vinovat lucru tocmai cd atat aau plecat §i acum, invers! Se cerceteazd faptul de a fi fost dincolo, nu dincoace, in loc de a de cercetace a flcut fiecare dincolo sau dincoace!

in Steagul" din 2 septembrie 1918, George Negroponte roagd pe toti domnii ofileri superiori§i inferiori, sau alte persoane care 'In timpul luptelor de la MAI-Anti au luat §i transportat pentru a lepune in sigurania diferite mobile §i alte obiecte de la vila mea din Mard§e§ti sd avizeze administraliamo§iei de la Mai-Anti". Bravo Negroponte!

2 septembrie 1918. Cocargeanu Imi spune cA fiul sal Gicd, locotenent, care a fost bray inrdzboi §i a comandat compania, acum e comandat de un cdpitan. Unde era cdpitanul In timpulrazboiului? Ce nesigurantd la noi pentru dezvoltarea individuald, cariera funclionarilor, proprietate §ijustilie! Pentru a fi absolut la fel cu statele sud-americane nu mai trebuie decdt conflictele pe straddintre partide §i pare cd va veni §i asta!

3 septembrie 1918. Barbu Catargi poveste§te cd Fasciotti a fost la Maiorescu sd-i propuie säintre in guvernul BrAtianu. Maiorescu 1-a intrebat ce face Giolitti. Fasciotti a fdspuns cd dezaprobd.Maiorescu replica: Pdcat cà n-ai fost ascultat"39.

39 Despre afacerile tandemului Greceanu-Roznovanu. Urmeazd cinci pagini incomplete, tdiatede autor, cu socoteli pentru IMpartirea unor averi, defri§dri, adrese in Danemarca.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

VIA TA TIINTIFICA

AL XIV-LEA SIMPOZION NATIONAL DE ISTORIERETROLOGIE AGRARA DIN ROMANIA

Acest simpozion a avut loc la Back, in zilele de 23-27 august 1994, organizat de Societateade Istorie §i Retrologie AgrarA, in colaborare cu Academia RomanA, Academia de tiinte Agricole §iSilvice, Ministerul Agriculturii i Alimentatiei, Ministerul CercetArii §i Tehnologiei, DirecOaGeneralA a Arhivelor Statului, Prefectura judetului Back, Consiliul judetean Back, DirectiaGenerala. pentru AgriculturA i Alimentatie a judetului Back, Universitatea BacAu, Muzeul de istorieIulian Antonescu" BacAu, Complexul muzeal de §tiintele naturii Back, Muzeul de arta petnografie Back, Imprimeria George Bacovia" BacAu, Biblioteca judeteand Costache Sturdza"

Back, Filiala Back a SocietAtii de §tiinte istorice, Statiunea de cercetare i productie pomicolA §ilegumicola Back, Asociatia crescAtorilor de albine din Romania.

Simpozionul a fost dedicat implinirii a 25 de ani de manifestAri §tiintifice ale istoricilor peprobleme agrare, care s-au desfA§urat odatA cu §i dupA formarea SocietAtii de istorie §i retrologieagrara, respectiv in anii 1969-1994.

Au participat peste 300 de istorici, agronomi, economipi, sociologi, etnografi,arheologi, muzeografi, profesori p alti cercetAtori, din diferite localitati ale tarii (in ordinea numaruluide participanti): Bucurepi, Back, Ia§i, Craiova, Deva, Ploie§ti, Galaçi, Brasov, Constanta, Timisoara,Boto§ani, Giurgiu, Targu Mure§, Arad, Braila, Cthnpulung Moldovenesc, Cluj-Napoca, Foc§ani,Roman, Suceava, Baia Mare, Buzau, NAsaud, Oradea, Piatra Neamt, Pitepi, Sibiu, Targovipe,Tulcea, Zalk, precum P din localitAti rurale, indeosebi din acelea in care functioneazA institutii saustatiuni de cercetare §i productie agrico15: Stoickepi-Olt, Baneasa-Giurgiu, Murfatlar, Mini§, PodulIloaiei, Secuieni, Costepi-Arge§. in afard de specialipii din Romania, au participat §i specialipi dinRepublica Moldova (Chipnau). Au rAspuns invitatiei doi specialipi din Germania.

Simpozionul a fost precedat, in ziva de 22 august, de §edinta Consiliului de conducere alSocietatii de istorie §i retrologie agrarA, prezidata de dr. Eugen-Constantin Mewes, pre§edinteleacestei societati; au fost prezentate informAri din partea filialelor asupra activitAtii desfApirate inperioada scursA de la simpozionul anterior, Constanta, 31 august 3 septembrie 1993. Referitor laorganizarea simpozionului urmator, Consiliul de conducere a convenit ca acesta sd aibA loc la Arad,in decursul lunii august 1995.

edinta plenarA de deschidere, din ziva de 23 august, a fost inauguratA prin cuvantul rostit dedr. loan CiutA, pre§edintele filialei BacAu a SocietAtii de istorie §i retrologie agrarA. Conf. univ. dr.ing. Dumitru Bonta§, prefectul judetului, a transmis un salut din partea autoritAtilor locale; au maifost transmise salutari din partea Prezidiului Academiei Romane, Prezidiului Academiei de tiinteAgricole §i Silvice, Ministerului Economiei din Republica Moldova.

A urmat prezentarea de comunicari in plen: Dezvoltarea economica a judefului Bacau in.actuala etapa a tranzifiei, conf. univ. dr. ing. Dumitru Bonta§, prefectul judetului Back; ArhiveleStatului si Legea nr. 18/1991, Marin Mocanu, director general adjunct al Directiei Generale aArhivelor Statului, Bucurepi; Cateva aspecte principale din agricultura judefului Bacdu, ing. EugenPopa, directorul general al Directiei generale pentru agriculturA §i alimentatie; MiFarea agrariandtrecut, prezent i viitor, prof. dr. Victor Surdu, Universitatea ecologicA, Bucurepi; Ion lonescu de laBrad, personalitate proeminenta a viinfei fi practicii agriculturii moderne ronzanefti, prof. dr. loanCiutA, pre§edintele filialei din Back a Societatii de istorie §i retrologie agrarA; Un sfert de secol deactivitate organizata a istoricilor agrari din Romania ci contribufia lor la fundamentarea istorieiagrare ca piing (raport general), dr. ing. EugenConstantin Mewes, pre§edintele SocietAtii deistorie §i retrologie agraid.

Revista istorica", tom VI, nr. 7-8, p. 715-723,1995

SI

www.dacoromanica.ro

716 Viata stiinpficA 2

In dupA amiaza aceleiasi zile si in urmAtoarele, lucrArile simpozionului s-au desfgurat insecpuni de specialitate, i anume: Agriculturg generalA; Cultura plantelor; ViticulturA; Crestereaanimalelor; SilviculturA; Institupi, relatii i ideologii agrare; Viata rurald; ApiculturA i sericiculturA.OdatA cu lucrArile pe secPuni, au mai fost organizate doul mese rotunde: Cooperapa agricolA incondipile agriculturii private; ImbunAtAtiri funciare i problema protectiei mediului sinconjurAtor incondipile agriculturii private.

La sectia AgriculturA generalA au fost prezentate comunicarile: Consideratii terminologice pemarginea unor formuldri de titlu, prof. univ. dr. Constantin Mocanu, Institutul national pentruromanitate i romanisticA; Locul ci rolul indeletnicirilor agricole in viaja comunitdjilor autohtone dinspatiul carpato-nistrian in sec. al XVI-lea, dr. loan Mitrea, Liceul George Bacovia", Bacdu; Uneltetraditionale atestate fn publicatiile din sec. XIX, Ion DrAgoescu, Institutul de etnografie i folclor,Bucuresti; Tarani inventatori de mcgini agricole, prof. Arcadiu Marinescu-Nour, Bucuresti; Instru-ments de sillomation neolithique entre les regions alpines et le bassin carpathique, dr. H. C. Dosed la,R. F. Germania; Unele probleme ale cercetdrii istorice agrare, dr. ing. Aurel Lup, Statiunea decercetAri pentru culturi irigate, Constanta; 0 ipotezd ecologicd complementard privind alezareacapitalei statului dac, Sarmisegetuza Regia, dr. Teodor Marusca, Institutul de cercetAri pentru culturapajistilor, Brasov; Ocupatii agrare ale populatiei romanefti de pe cursul inferior al Nistrului in sec.XIXV, dr. loan ChirtoagA, Institutul de istorie, ChisinAu; Agricultura campiei Boianului in evulmediu, prof. Gheorghe Vieru, coala general5 StoicAnesti-Olt; Practicarea agriculturii in zonaorayelor din sud-estul Moldovei In secolele XIVXVII, Alexandru Artimon, Muzeul judetean deistorie, Bac Au; Peisajul agricol dambovitean in marturii istorico-geografice i cartografice externe,Gabriela Nitulescu, Complexul muzeal Curtea domneascA, Targoviste; Agricultura traditionald peteritoriul rezervaliei biosferei Delta Dundrii", Octavian Stoian, Institutul de cercetAri ecomuzeale,Tulcea; Aspecte ale comertului cu cereale al Romilniei in perioada 1929-1933, loan Diaconita,Universitatea Bacdu; Descoperiri arheologice privind cultivarea plantelor ci creverea animalelor indava" de la Rdcdtdu, sec. I Le.n. I e.n., prof. Viorel CApitanu, Muzeul de istorie, Bac Au; Avionulagricol A.G.-6, promisiuni §i perspective, ing. Valeriu Turbatu, Aerostar", Bacdu; Depozitarea ciconservarea produselor agricole fn cetatea dacicd Zargidava de la Brad, dr. Vasile Ursache, Muzeulde istorie Roman; 0 premierd nationald la Bacdu: Regulamentul de fabricare ci distribuire a pâiniidin 1870, prof. Gheorghe Burlacu, BacAu; Dezvoltarea industriei alimentare din Ploievi la sflirlitulsecolului XIX ci in prima jumatate a secolului XX, lulia Stanescu, Muzeul de istorie i arheologie,Ploiesti; Istoricul fabricii de bere Azuga, Floarea DumitricA, Filiala Prahova a Arhivelor Statului;Impozitarea producjiei agricole, Iosefina Morgan, Centru de cercetAri economice Gheorghe Zane",Iasi; Comertul animalelor ci dezvoltarea productiei agricole románegi in secolele XIVXVII, dr.Constantin Rezachevici, Institutul de istorie Nicolae Iorga" Bucuresti; Comertul moldovenesc cuanimale i produse animale (sec. XVXVI). Unele consideratii istoriografice, Mihai LazAr,Universitatea 4tefan cel Mare", Suceava; Din istoria drenajului inchis pe terenurile agricole dinRomhnia, dr. Horatiu Ioanitoaia, membru corespondent al Academiei de tiinte Agricole i Silvice;Institutul de cercetare i inginerie tehnologicA pentru irigatie i drenaj, BAneasaGiurgiu; Evolutiaproductillor principalelor culturi agricole sub influenja unor factori climatici i ai irigatiei, dr.Nicolae Grumezea, Institutul de cercetare i inginerie tehnologicA pentru irigatie i drenaj, BAneasaGiurgiu; Evolutia unor factori de mediu din perimetrul sistemelor de irigatie din judetul Bacdu, dr.Cristian Kleps, Institutul de cercetAri i inginerie tehnologicA pentru irigatie i drenaj, BAneasaGiurgiu; Date geotehnice de laborator privind sistemul de imbuntitdfiri funciare Siret-Bdrdgan, ing.Sim'ona Opritescu, Institutul de studii i proiectari pentru ImbunAtAtiri funciare, Bucurgti; Redarea incircuitul agricol a solurilor degradate prin exploatdri miniere, conf. univ. dr. Romulus Mocanu,Universitatea Craiova; Observatii asupra evolutiei agrimensurii, conf. univ. dr. Ion Nelu Leu,Universitatea de stiinte agronomice, Bucuresti; Scheme de amenajare pentru gospoddrirea apei EntreVedea i Topolog din perioada ocdrmuirii, dr. Constantin Nicolescu, Institutul de cercetareinginerie tehnologicA pentru irigaPi i drenaj, BaneasaGiurgiu; Paradigmele amenajdrilor funciare,Mateiu Codreanu, Institutul de studii i proiectAri pentru imbunAtAtiri funciare, Bucurgti; Informajiiagricole in documentele cartografice din sec. XIXXX, Alexandru DutA, Filiala Arhivelor Statului,Galati; Mdsurarea terenurilor agricole panel la aparitia planurilor de hotdrnicie, ing. Gabriel MihailAlbotA, Bucuresti; Structura productiei agricole In perioada 1850-1940, prof. univ. dr. Victor

a

www.dacoromanica.ro

3 Viata §tiintificd 717

Axenciuc, Institutul de economie nationala, Bucure§ti; Evolufia agriculturii din Romania, compara-tiv cu alte fan, fn perioada 1950-1989, Corneliu Becherescu, Facultatea de agronomie Craiova;Bilanful exploateirii agricole Bratef intre anii 1940-1944, Marieta Guziec, Galati; Cerceteirile deeconomie ;wale! ale I.C.A.B. din anii 1930-1940 referitoare la rentabilitatea gospoddriei fardnepi,Lucian Luca, Institutul de economie agrard al Academiei de tiinte Agricole §i Silvice, Bucure§ti;Traditional ci modern in contabilitatea exploatafillor agricole, conf. univ. dr. Vasile Pdtrut,Universitatea Bac Au; Monografia lucrarilor de imbunatafiri funciare in judeful Bacau, ing. ViorelAramd, Societatea comerciald pentru efectuarea de imbundtAtiri funciare, Back; Expozifille agricoleorganizate la Craiova in a doua jumatate a secolului XIX qi impactul lor asupra modernizarii agri-culturii, Otilia Gheorghe, Muzeul Olteniei, Craiova; Focfani, gazda primei expozifii interjudefene(1864), Alexandru Temaciuc, Filiala Arhivelor Statului Vrancea, Focsani; Agricultura bacdoandprezenta la expozifia universala de la Paris in anul 1900, Mateiu Codreanu, Institutul de studii §iproiectdri pentru imbunAtatiri funciare, Bucure§ti; Instructiuni privind organizarea muncii ci aproducliei In anul 1753 pe domeniul Caianu, Ofelia Avarvarei, Filiala Arhivelor Statului Cluj-Napoca; Fonnarea beneficiarilor informarii documentare din sistemul agroalimentar, dr. Vita lieTeodoru, Bucure§ti; Tipodimensiuni teritoriale ci alternative de structuri de productie privindexploatafia agricold, conf. univ. dr. tefan Crdciun, Universitatea Timisoara; Trecut, prezent i viitorin relatia agriculturei mediu natural, prof. univ. dr. Ileana StAnescu, Academia de Studii Econo-mice, Bucure§ti; hnpactul ecoclimateric produs de Canalul Dundre-Marea Neagrei in ecosistemulMurfatlar, Adolf Ionescu, Statiunea de cercetari viticole Murfatlar; Poluarea solului ci plantelor prinindustria de ingra§aminte chimice, conf. univ. dr. Romulus Mocanu, Universitatea Craiova; Surselede poluare agricold si mdsuri pentru protecfia mediului, Ioana Oprea, Institutul de economie agrardal Academiei de tiinte Agricole i Silvice, Bucure§ti; Buruienile din culturile judetului Bacáu, conf.univ. dr. Nicolae Baraba§, Universitatea Back; Covoare vegetale studii i aplicafii practice, ing.Gheorghe Dologa, Institutul de cercetari pentru cultura plantelor, Brasov; Gospoddrirea apelor uzatesi a neimolurilor din complexele zootehnice, prof. univ. dr. docent Vlad Ionescu-ise§ti, Universitateade §tiinte agronomice, Bucure§ti; Solul ci ecosistemele terestre in viitoarea lege pentru protectiamediului inconjurdtor, Marilena Uliescu, Institutul de cercetdri juridice, Bucure§ti; Meteorologie ciagrometeorologie, ing. Leonid Ivancic, Institutul national de meteorologic i hidrologie, Bucure§ti;C'alamitali naturale din secolele XVIII fi XIX ci influenta lor asupra agriculturii din Transilvania,Ana Candea, Muzeul de istorie §i arheologie, Ploie§ti; Agricultura in spafiul carpato-danubiano-pontic In izvoarele literare antice, dr. Dumitru Chivu, Statiunea de cercetdri viticole, la§i;Agricultura pe valea Murefului inferior reflectata in heraldica din secolele XVIII 4.i XIX, prof.Dimitrie Stroi, Arad; Viata satului in insemnarile heraldice din judeful Sdlaj, Ionel Penea, FilialaArhivelor Statului Zaldu; Sigilii satefti din colectia Muzeului de istorie ci arheologieElisabeta Savu, Muzeul de istorie i arheologie, Ploie§ti.

La sectia Cultura plantelor: Dovezi ale cultivdrii cerealelor pe teritoriul carpato-danubiano-pontic in secolele 1VXl, prof. univ. dr. tefan Olteanu, Institutul de arheologie, Bucure§ti; Bilanfulenergetic al unor doze de ingragiminte chimice ci organice aplicate la grau si porumb, conf. univ.dr. Aurel Preda, Universitatea Craiova; Inovalia tehnologica in agricultura din Romania in sec. XIX,prof. univ. dr. Constantin erban, Universitatea tefan cel Mare", Suceava; Cultura cartofului injudeful Hunedoara in anii 1941-1955, dr. ing. Emil Munteanu, Societatea comercialà Fructexport,Back; Evolution of Romanian horticulturism between oriental and western influences, Ruth IrisSchumacher, R. F. Germania; Cultivarea gramineelor perene cu trifoi alb, productia ci calitateafurajului obfinut, ing. Iosif Razec, ing. Ionel Scurtu, Institutul de cercetari pentru cultura paji§tilor;Menliuni documentare despre folosirea plantelor fn tratarea unor boli, Lucia-Augusta Serdan,Filiala Arhivelor Statului Cluj-Napoca; Scurt istoric privind evolufia pomiculturii pe teritoriul dintreDundre fi Mare, dr. Preda Ionescu, Statiunea de cercetdri i productie pomicold, Constanta; Prunul inzona Bacdului, o specie la ea acasd, ing. Florin Acatrinei, Societatea comerciald Fructexport, Back;Tendinfe de dezvoltare a tehnologiei de cultura a speciilor pomicole, Dorina Branza, Back; Acfiunibiostimulatoare In tratarea seminfelor, lector univ. Aurel Nica, Institutul de cercetdri §tiintificeinterdisciplinare §i tehnologice, Back; Aspecte privind testarea pentru gazon a unor provenienfe deLollium perene, Marcela Dologa, Institutul de cercetAri pentru cultura paji§tilor, Brasov; Evolutiaampeologiei In Romania, ing. Cristina Simion, Statiunea de cercetari vitivinicole, Targu Bujor,

Ploiesti,

-

-

www.dacoromanica.ro

718 Viata stiintifica 4

judetul Galati; Productia biologica de fructe, un obiectiv al cercetärii agricole actuale, ing. JoanRatiu, Societatea comerciala Fructexport, Back; Gradina botanica din Prajefti prezentaremonografica, prof. Paul Taralunga, Gradina botanica PrAjesti, comuna Traian, judetul Back.

La sectia Viticultura: Din istoricul viticulturii tradilionale la romani, dr. Radu OctavianMaier, Institutul de etnografie i folclor, Bucuresti; Istoricul lucrarilor solului in plantagile viticoledin nord-vestul Moldovei, ing. Gabi Zaldea, Statiunea de cercetari viticole, Iasi; Evolutia sortimen-iului de struguri de masa in viticultura aradeand, Maria Oana, Statiunea de cercetari viticole Minis,judetul Arad; Aspecte din viticultura lugojeana in sec. XIX, dr. ing. Alexandru Mihalca, Statiunea decercetari vitivinicole Minis, judetul Arad; insemndri despre trecutal ci prezentul vzticulturiivinificaliei in Dobrogea, dr. Tichret Mujdaba, Statiunea de cercetari viticole, Murfaltlar, judetulConstanta; Din istoricul viticulturii in comuna Covasani, judetul Arad, Virgiliu Ciutina, Statiunea decercetari vitivinicole, Mini, judetul Arad; Evolujia manei la vita de vie din podgoria Iglziu-Alba inanii 1938-1950, dr. Nicolae Candea, Deva; Accidente climatice din timpul repaosului relativ la vitade vie din ultimul deceniu in podgoriile din nord-estul Moldovei, dr. Petru Nue, Statiunea decercetari vitivinicole, Iasi; Caracterul ci rolul civilizator al cultivarii vitei de vie pe terztorzulRomaniei, ing. Maria Contoman, Statiunea de cercetari viticole, Galati; Soiul Mustoasa de Maderapentru vinuri albe, ing. Mihai Vasiloiu, Statiunea de cercetari vitivinicole, Mini, judetul Arad; Unsfert de mileniu de la atestarea vinurilor rofii de Minif, dr. ing. Alexandru Mihalca, Statiunea decercetari i productie vitivinicole, Minis, judetul Arad; Rutele vinului" mijloc eficient pentrustabilitatea, revigorarea ci adaptarea viticulturti la economia de piala, Adolf lonescu Statiunea decercetari viticole Murfatlar, judetul Constant&

La sectia Cresterea animalelor: Contribujii documentare referitoare la pastoraul din zonaCarpajilor de curbura, Joan Lacatusu, Filiala Arhivelor Statului Sfantu Gheorghe; Realizari,probleme ci perspective ale sectorului zootehnic, dr. Sergiu Chilimaru, membru corespondent alAcademiei de tiinte a Moldovei, Chisink; Influenla intrefinerii scroafelor lactante in balemodernizate ci nemodernizate, ing. Gheorghe Marisca, Institutul de cercetari stiintifice interdiscipli-nare i tehnologice, Back; Din istoricul inseimanjarilor artificiale la porcine, ing. Aurel Oprisa,Oficiul judetean de reproducere i selectie a animalelor, Deva; Crefterea oilor transforma'd inpolitica de stat in istoria Romaniei, Mioara Ki, Muzeul Oii, Palas-Constanta; Creverea cailor inBucovina in perioada staparzirii austriece (1775-1918), Mirela erban, Liceul industrial CarnpulungMoldovenesc, judetul Suceava; Aspecte din istoria medicinii veterinare din Basarabia, prof. univ. dr.Dumitru Hallean, Chisink.

La sectia Silvicultura: Exploatarea padurilor granicere0i de la Nasaud prin SocietateaRegna", Dorel Vidican, Muzeul judetean Nasaud, judetul Bistrita-Näsaud; Specii lemnoase injudejul Bacau, ing. Ana Mihalache, Back; Evolujia i perspectivele combaterii integrate a defoliato-rilor stejarului, ing. Constantin Ciornei, Statiunea zonala de cercetari silvice, Hemeius, Back;Criterii moderne de ameliorare. Antiinetabolismul natural, prof. dr. Ion Brad, Universitatea Bacau;,Evolujia in anii 1974-1994 a unor specii dendro-silvice cu efect peisagistic depoluant, din spaiiileverzi ale municipiului Piatra Neanzt, dr. Gabriel Lat, Statiunea centrala de cercetdri pentruameliorarea solurilor saraturoase, Braila; Contribujia padurilor din judeful Bacau la ameliorareacondifidor de viaja, ing. Costica Arhip, Romsilva, Back; Silvicultura Doljului in literatura, Mali-Sanda Nastase, Biblioteca Theodor Aman", Craiova.

La sectia Institutii, re1aii i ideologii agrare: Mo0a targului Ballad in documentele medievaleci moderne ci administrarea ei de cdtre Epitropia Casei Oboei, Grigore Ganet, Filiala ArhivelorStatului Focsani; Din istoricul camerelor de agricultura din Romania (1925-1948), Liviu Boar,-Filiala Arhivelor Statului Targu Mures; Serviciile agricole judetene ci importanja lor in agriculturaromaneasca, Viorica Solomin, Filiala Arhivelor Statului Galati; Bioingineria ci aplicajiile ei inagricultura ci industria alimentara, ing. Nicu Patrascu, Iasi; Contribuiii la cunoaoerea evolugei ciperspectivelor invajamlintului mediu agricol din Romania, dr. Vladimir Vines, Grupul scolar agricolHoria Roman; Casa .5coalelor" ci rolul sau in ridicarea satului romanesc, Ioana Burlacu,Asociatia arhivistilor i prietenilor arhivelor, Bucuresti; Documente privind primele ferme didacticedin Principate, dr. Ana Teodoru, Bucuresti; Marturii muzeale privind bancile sätevi din judefulPrahova la sfarfitul sec. XIX §i inceputul sec. XX, Doina Popescu, Muzeul de istorie Ploiesti; Rolulcreditului agricol cooperatist in Romania interbelica, Elena Dudas, Universitatea de stiinte agricole a

-

-

www.dacoromanica.ro

5 Viata stiintifica 719

Banatului, Timisoara; Asigurdrile agricole, mzjloc de sprijin i dezvoltare a productiei agricole, ing.Cezar Popa, Asigurarea romaneasca, Bucuresti; Legislafia agrard a guvernului Marghiloman(martie-octombrie 1918), dr. Constantin Stan, Liceul militar Neagoe Basarab", Buzau; Problemaagrard din Basarabia in discufia autoritatilor de la Chifindu (martie 1917 noiembrie 1918), dr.Luchian Deaconu, Muzeul Olteniei, Craiova; Conceptia lui Marin Chiricescu-Arva privind rolulinvateimantului fainfei agricole, Maria Oprisa, Deva; Din activitatea Camerei Agricole a judefuluiHunedoara in anii 1929-1933, prof. Gheorghe Fircsak, Muzeul civilizatiei dacice i romane, Deva;0 decizie spectaculoasa si consecinfele ei: dezinchinarea" mandstirilor Tarii Romanefti in timpullui Matei Basarab, Marieta Chiper, Institutul de istorie Nicolae lorga", Bucuresti; Legea rurald din1864 fi preocuparile actuate privind reconstituirea gospoddrillor fdrdnefti bazate pe proprietateafunciard individuala, prof. univ. dr. Dumitru Muresan, Academia de Studii Economice, Bucuresti;Aspecte ale legislafiei agrare in Romania in al doilea deceniu interbelic, Stelian Saon, UniversitateaTransilvania", Brasov; Consideratii privind aplicarea H.C.M. nr. 308/1953 in regiunea Bucurefti,Damian Ancu, Filiala Arhivelor Statului Giurgiu; Defecte fi efecte ale Legii fondului funciar din1991, prof. univ. dr. Joan Pang, Universitatea Craiova; Desfiinfarea ultimelor forme de proprietatefunciard In judetul Bacdu, pe baza Decretului nr. 115 din 28 martie 1959, Constantin Pacluraru,Filiala Arhivelor Statului Bacau; Proprietatea manastireasca in finutul Sucevei (sec. XVXV111), loanScripcariuc, Filiala Arhivelor Statului Suceava; Circulafia proprietatii fiinciare in judeful Vlafcaintre 1864-1914, Ion Man, Filiala Arhivelor Statului Giurgiu; Situatia mofiei statului DomeniulBraila" inainte ci dupd reforma agrard din 1921, Ghena Pricop, Muzeul de istorie Braila; RolulRegiei exploatarilor agricole fi zootehnice in dezvoltarea economiei nationale (1929-1937), IonSuciu, Directia Generala a Arhivelor Statului, Bucuresti; Agricultura reflectata in emisiunilefilatelice, Constanta Fircsak, coala generala nr. 6, Deva; Preful pilmantului o abordare teoretica vipractica, conf. univ. dr. Viorica Pana, Universitatea Craiova; Structura agrard din Romania intrecut, pulverizarea din prezent, fi cái de redresare, dr. Gheorghe Timariu, Bucuresti; Importanfasistemelor de produclie in condifiile pluralismului formelor de proprietate, Camelia Apietroaie,Statiunea de cercetari agricole Podul Ilioaiei, judetul Iasi; Arhivele ri privatizarea in agriculture'',Vasile Ionas, Filiala Arhivelor Statului Deva; Disputele dintre adeptii a cloud' proiecte de reformeagrare (Barbu Catargiu fi Mihail Kogalniceanu), conf. univ. dr. Maria Muresan, Academia de StudiiEconomice, Bucuresti; Aplicarea Legii rurale din 14 august 1864 in judetul Bacilli, Cornelia Cucu,Liceul sportiv, Back; Reforma agrard in judeful Bacdu dupd primul reizboi mondial, prof. dr.Dumitru Zaharia, Bacdu; Reforma agrard din 1864 in sudul Basarabiei, Cristian Dinu, DirectiaGenerala a Arhivelor Statului, Bucuresti; Particularitali ale reforthei agrare din Republica Moldova,prof. univ. dr. Loan Buga, Universitatea Chisinau; Reformele agrare din Romania fi urmarile lorasupra productiei agricole, Gheorghe Avramita, Institutul de economie agrara al Academiei de

tiinçe Agricole i Silvice, Bucuresti; Actiuni petifionare fi juridice ale satelor hunedorene pentrudreptul de folosire a padurilor (1850-1870), loachim Lazar, Muzeul civilizatiei dacice i romane,Deva; Aspecte privitoare la problema agrara din Romania in sec. XIX, prof. univ. dr. Daniel DumitruPana, Universitatea Craiova; Agricultura fi relafiile agrare in anii 1851-1864, In judeful Bacau, JoanLupu, coala generala nr. 4, Bacau; Situalia locuitorilor satelor romanefti din Bihor in perioadastapanirii Ungariei horthyste (1940-1944), Loan Popovici, Filiala Arhivelor Statului Oradea;Problema agrara in prograinul Partidului Nationalist Democrat din anul 1910, Mihai Opritescu,Academia de Studii Economice, Bucuresti; Agricultura in judeful Soroca in monografii satefti dinanul 1934, dr. Georgeta Moraru, Institutul de etnografie i folclor, Bucuresti; Protectionismul agricolin Romania intre anii 1928-1939, prof. univ. dr. Vasile Bozga, Academia de Studii Economice,Bucuresti; Geopolitic fi social-economic in evolufia ramurilor i subramurilor agricole din Romania,dr. Traian Udrea, Bucuresti; Presa agrard din Moldova la jumatatea secolului XIX, Dan Jumara,Muzeul literaturii romane, Iasi; Problemele agriculturii in publicaliile botofeinene din secolul XIX,ing. Joan Macsiniuc, Tribuna agricultorului", Botosani; Din istoria cooperafiei rurale in Basarabia(1888-1920), Lili Suzana Catanau, Academia de Studii Economice, Chisinau; Forme de asociere ficooperare in agricultura !ardor dezvoltate, prof. univ. dr. Constantin Anderca, Universitatea destiinte agricole, Timisoara; Avantajele economice ale diferitelor forme de cooperatie agricold, prof.univ. dr. Constantin Secrieru, Universitatea Alexandru Joan Cuza", Iasi; Obftile de arendare inRomania, dr. Paul Barbu, Institutul de cercetari socioumane, Craiova; Asociatia de pafunat Toader

www.dacoromanica.ro

720 Viata §tiintifica 6

ci Anica Buhur , Ioan Ungureanu, Muzeul de istorie Iulian Antonescu" Bacau; Proprietatea obfteiIn devalmdfie asupra pddurilor fi pdfunilor comunale, ing. Vasile Sfarghiu, Societatea comercialaRaraul", Campulung Moldovenesc, judetul Suceava; Ideea de asociere in agricultura romdneascd,Lucia Draghia, Universitatea agronomia, Ia§i; Institufii ale statului roincinesc din perioadainterbelicd. Complexul cultural din Ungureni, judeful Botofani, conf. univ. dr. Constantin Clo§ca,Universitatea tehnica Gheorghe Asachi", Sindicatul rural de magazie säteascd din comunaFerdinand (Mihail Kogdlniceanu), judeful Constanfa, Angela Pop, Filiala Arhivelor StatuluiConstanta; Statutele Reuniunii romane de agriculturd din comyatul Sibiului (1888), Dan MirceaLazar, Muzeul Brukenthal, Sibiu; Aspecte din activitatea reuniunii agricole industriale dinOrdftie, Adela Herban, Muzeul civilizatiei dacice §i romane, Deva; Muzeul ornitologic Arad pentruproteclia pdsdrilor folositoare in agriculturd (1931-1939), tefan Marinescu, Filiala ArhivelorStatului, Arad; Preocupdri agronomice la Petru Poni, prof. univ. dr. Gheorghe Lixandru, Universi-tatea agronomica, Ia§i; Semmnificalii actuale ale interpretdrilor de istorie agrard anticd, fdcute deVasile Pfirvan in Getica", prof. univ. dr. Constantin Mocanu, Institutul national pentru rornanitate§i romanistica, Bucure§ti; Agricultura Romániei reflectatd in expozifia generald din 1906. Conceptiamuzeograficd a dr. C. I. Istrati, Virgiliu Z. Teodorescu, Directia Generala a Arhivelor Statului,Bucure§ti; Ion lonescu de la Brad ctitor de prestigiu al agriculturii romjnefti moderne, dr. IonMazareanu, Statiunea de cercetari agricole, Sacuieni, judetul Bacdu; Teoria fi practica contabild inpreocupdrile lui Ion lonescu de la Brad, conf. univ. dr. Vasile Patrut, Universitatea Baal];Personalitdfi ale Invdtdmantului agronomic fn viziunea sculptorului loan Schmidt-Faur, ing.Elisabeta Teodorescu, Institutul Politehnic, Ia§i; Insuficienle ale ideologiei girdniste reflectatein opera lui V. Madgearu, Eugen Gheorghita, Institutul de economie nationala, Bucurqti; IonPopescu-Greaca, un strdlucit agronom fi publicist botofdnean, ing. loan Macsinic, Tribunaagricultorului", Boto§ani; Contribufia lui Gheorghe Zane la dezvoltarea doctrinei fareiniste, dr. ElenaZaharia, Centrul de cercetari economice Gheorghe Zane", Ia§i; Agricultura fi mica industrie inopera lui P. S. Aurelian, Ion Verovenci, Academia de Studii Economice, Bucure§ti; Problema agrardin opera lui D. R. Ioanifescu, prof. univ. dr. Dumitru Mure§an, Academia de Studii Economice,Bucure§ti; Un stralucit fiu al plaiurilor bdcdoane: savantul Ion Borcea (115 ani de la naftere), loanUngureanu, Muzeul judetean de istorie Iulian Antonescu", Baca].

La sectia Viata rurala: Un document inedit referitor Ia construcfia unor mori din finutulBotofani in anul 1816, dr. Ioan Morariu, Universitatea Spiru Haret", Bacdu; Activitäticomplementare agriculturii in satele hunedorene in secolele XVIIIXIX, Mihai Cerghedean, FilialaArhivelor Statului, Deva; Necesitatea dezvoltdrii serviciilor in mediul rural, conf. univ. dr. PintilieRusu, Universitatea Bacau; Rolul sdrii In urbanizarea afezdrii Tdrgu Ocna, Mihaela Hei§u, Comple-xul muzeal de §tiintele naturii, Back; Rdfculifa sat de spdtari dupd al doilea rdzboi mondial, ing.Aurel Opri§a, Oficiul judetean de reproductia §i selectia animalelor, Deva; Agricultura fi modul detrai In perioada fanariotd, dr. Ioana Constantinescu, Bucure§ti; Redresarea forfei de muncei dinagriculturd fi dezvoltarea spafiului rural, dr. Georgeta Dobre, Institutul de economie agrara alAcademiei de tiinte Agricole §i Silvice, Bucure§ti; Structura economicd ci demograficil a satuluidin Moldova la sfdrfitul secolului XIX fi Inceputul secolului XX, Eugen Halischi, UniversitateaDunarea de Jos", Galati; Aspecte geografice ale modului de viald a populafiei rurale din RepublicaMoldova, lector univ. Mihai Hachi, Academia de Studii Economice Chi§inau; Evolutia populatiei dinzona de munte a judefului Hunedoara, ing. Brutus Bocaniciu, Directia generala pentru agriculturdalimentatie, Deva; Sprijinul acordat de guvernul Romaniei pentru aprovizionarea cu porumb aromanilor de pe malul drept al Tisei in timpul secetei din 1938, Vasile Capilean, Filiala ArhivelorStatului, Baia Mare; Legumele si fructele alimente i medicamente de-a lungul timpului, ElenaSecrieru, Liceul agricol, Ia§i; Alimentafia fi starea de nutrifie a populafiei rurale din CdmpiaMunteniei, prof. univ. dr. Sebastian Dumitrache, Institutul de igiena i sanatate publica, Bucure§ti;Activitatea pe loturile fcolare din judeful Bacdu pdnd in anul 1940, Villa Munteanu, FilialaArhivelor Statului, Bacau; Centrul practic fcolar supraprimar cu internat, formd ineditd a Foldromdnefti intre anii 1938-1948, Valeriu Bogdanet, Liceul Vasile Alecsandri", Back; Contribufii Iaistoricul fcolilor sdtefti din judeful Brdila, Elena Hie, Muzeul de istorie, Braila; Prevestiri populareagrometeorologice, prof. Arcadiu Marinescu-Nour, Bucure§ti; Obiceiuri agrare multimilenare,Emilia Pavel, Imi; Simboluri agrare in ceremonialele familiale, Narcisa tiucA, Centrul national al

lasi;

pi

-

-

si

-

www.dacoromanica.ro

7 Viata stiintificA 721

creatiei populare, Bucure§6; Un vechi obicei agrar romanesc: scalda de la miezul noppi, dr. Radu-Octavian Maicr, Institutul de etnografie §i folclor, Bucure§ti; Invdpimantul vocational noutate cicontinuitate in pregdtirea forfei de muncd pentru agriculturd, Ion Gavrila, Liceul agricol, Coste§ti,judetul Arge§; 'coala de pisciculturei din Giurgiu, Floarea Ian, Filiala Arhivelor Statului, Giurgiu;Rolul profesorului-diriginte In educarea tineretului Folar in spiritul respectului fajd de naturd, prof.Cristina Ciuta, coala nr. 5, Bacau; Obiceiurile ci datinile, forfe organizatorice ale continuitdpitradifionale la seirbeitori (cu aplicafii la comuna Moisei), Iulian Bacescu, Centrul national al creatieipopulare, Bucure§ti; Literatura populard rurald in perioada dictaturii comuniste, prof. Ion Nania,Pite§ti; Satul oglindit in literatura roman& prof. Petre Ciobanu, Liceul Vasile Alecsandri", Bacau;Timpul i ceasornicul in viala spirituald a poefilor fdrani din judeful Prahova in sec. XIX, DumitruNedelea, Muzeul ceasului, Ploie§ti; Cercetarea monograficil a satului romanesc, ing. Mircea Zaharia,Institutul de economie agrara al Academiei de tiinte Agricole i Silvice, Bucure§ti; Constelajiesimbolicd peimant apd vegetafie, dr. Germina Comanici, Institutul de etnografie §i folclor,Bucure§ti.

La sectia Apicultura i sericicultura: Zeii daci fi daco-romani in raport cu albinele, ing. ValerLuman, Targu Mure§; Polenizarea plantelor cultivate cu albine sdlbatice din familia Megachilidae,Mariana Aftene, Muzeul de biologic umana, Ploie§ti; Petfecfionarea centrifitgii pentru extras ceara,Dan Bucur i colab., Filiala Asociatiei crescdtorilor de albine, Bacau; Mierea ci ceara In relafhleromano-otomane in evul mediu, prof. Costache Paiu, Asociatia crescAtorilor de albine, Bucuresti; Sfinjii

albinele, ing. Valer Lup§an, vicepre§edinte al Societatii de istorie i retrologie agrara, Targu Mure§;Din istoria apiculturii, Cornelia Popescu, Directia Generala a Arhivelor Statului, Bucure§ti; Tradifii aleapiculturii in judeful Neamf, Gheorghe Radu, Filiala Arhivelor Statului, Piatra Neamt; Preocupareaapicultorului medieval roman pentru calitatea produselor apicole: miere, ceard, propolis, miez dealbine, prof. Constantin Puiu, Asociatia crescatorilor de albine, Bucurqti; Tradijii ci perspective inapicultura bandleand, Vasile Popescu, Timipara; Indeletniciri apicole in Moldova evului mediu, cuprivire speciald asupra Bacdului (sec. XIVXVIII), prof. dr. loan Ciuta, Back]; Polenizarea plantelorcultivate cu albine sàlbatice. Contribujie la studiul insectelor polenizatoare din unele localitäji dinjudeful Bacdu, Aristia Dima, Muzeul de §tiintele naturii, Baal]; Inmulfirea intensivei a familiilor dealbine, ing. Dan Tilici, Filiala Asociatiei crescatorilor de albine Back; Istoricul firului de miltasenaturald, ing. Octav Vitcu, coala nr. 1, Ibane§ti, judetul Boto§ani; Cele mai importante ceirfi apicoleromanelti apeirute in sec. XIX, ing. Elisei Tarp, Romania apicola", Bucure§ti.

In a doua parte a zilei de 24 august au fost organizate cele doua mese rotunde, pe care dejale-am mentionat.

Simpozionul a cuprins In programul sal mai multe excursii documentare §tiintifice §i,totodata, de vizitare a unor importante locuri §i monumente referitoare la istoria noastrA nationala.

Inca din prima zi, dupa inchiderea §edintei plenare, a fost vizitata expozitia Rddeicini alecivilizajiei strdmofefti la est fi sud de C'arpaji, pregatità de Muzeul judetean de istorie IulianAntonescu" din Baal', iMpreuna cu Muzeul Brailei, Muzeul judetean Buzau, Muzeul Dunarii de Josdin Calara§i, Muzeul de istorie a Moldovei din Iai, Institutul de arheologie din Ia0, Muzeul deistorie i arheologie Prahova, Muzeul de istorie Roman, Muzeul mixt Tecuci, Muzeul 4tefan cc!Mare" din Vaslui, Muzeul judetean Vrancea. Expozitia se scria in foaia volant a. de preentarecuprinde piese de valoare §i varietate deosebite apartinand sec. I f.d.H. XI d.H. (ceramica, unelteagricole i me§te§ugare§ti, arme, obiecte de podoaba i cu reprezentari paleocre§tine). Acoperind operioada indelungata de timp, expozitia reliefeaza radacinile poporului roman, aducand doveziincontestabile asupra continuitAtii populatiei autohtone la est §i sud de Carpati".

In ziva de 25 august au fost organizate excursii la: Holdingul Agricola International" dinBack, Necropola lui Ion Ionescu de la Brad, mezarea dacica Zargidava, GrAdina botanica din satulPraje§ti, comuna Traian, Statiunea de cercetari §i productie pomicola, Parcul dendrologic HemeinCurtea donmeasca din Back' construita in timpul lui tefan cel Mare. In ziva urmatoare, 26 august:municipiul One§ti, monumentul de la Oituz al eroilor pentru apararea patriei in luptele din 1917,statiunea balneo-climaterica Slanic-Moldova, salina sanatoriu de la Targu Ocna, Tescani, unde untimp a locuit §i a creat George Enescu.

Constantin Mocanu

ci

-

-

- --

www.dacoromanica.ro

722 Vika stiintificA 8

SIMPOZIONUL ANTROPOLOGIC CULTURALRELIGIOZITATEA POPULARA"

28 aprilie 1995, Bucurqd

Vineri 28 aprilie 1995, la Muzeul taranului roman, a avut loc un simpozion dedicatreiigiozitäii populare. Manifestaea a fost organizata de Muzeul taranului roman in colaborare cuFundatia Alexandru Tzigara-Samurcas", Institutul de studii sud est europene si Centrul pentrustudiul mentalitatilor europene. Moderator a fost dr. Alexandru

Dupa cuvantul introductiv rostit de Horia Bernea, directorul muzeului, doamna ZamfiraMihail a prezentat comunicarea Inainta#i noi: cercetärile ronzanelti referitoare la religiozitateapopularli". Autoarea, dupa ce a adus un omagiu scolii sociologice romanesti a lui D. Gusti, a subli-fiat faptul ca singura tema integral interzisel cercetarii In perioada comunista a fost religiozitatea,astfel spus prezenta sacrului In vika omului si a colectivitkii. Viata religioasa are un sistem dereprezentare (conceptul despre viatA care inglobeaza sensuri multiple) si unul de practici religioase(care includ cele doua acte ale bisericii: liturghia si irurgiile). in mentalitatea populara, Dumnezeueste o realitate prezenta permanent pretutindeni. Cu toate acestea, Mircea Vulcanescu considera edintensitatea sentimentului religios poate diferi de la o epoca la alta. Daca oralitatea, Inchinata slAviriisacrului, rAmane in sfera etnologiei, literatura religioasa scrisa se incadreaza In antropologia culturalacare releva un alt nivel al realitatii.

Alexandru Tudor a analizat apoi conceptul de religiozitate popularei". Aceasta, opusaculturii urbane industrializate, are man afinitati cu cultura populard. Spre deosebire de religia oficialacare are institutii i cler, religiozitatea populara nu are un corp doctrinar i cler. Ea are o oarecareautonomie, se transmite oral de la generkie la generkie si poate fi practicata de oricine. Prinraportare la religia oficiala se manifesta multiform.

Sabina Ispas a vorbit despre Reminiscenje vechi testamentare in trxrditiile populare romeinevi,iar Catalina Velculescu a prezentat Imaginea cerbului" in colindele laice. Cerbul, care apare deseoriIn pictura bisericeasca in pridvor, unde este ilustrata scena Facerii, este perceput diferit. Pentru epocaprecrestina, cand sacralitatea era vazuta prin val, el este unul din animalele pe care Adam a fostchemat de Dumnezeu ca sa le dea nume. In secolele IIIII toata simbolistica precrestina este preluatade parintii bisericii, oarneni foarte inteligenri si buni cunoscatori ai filosofiei antice. Asa aparescrierea Fiziologului. Aici e mentionata, Inca din prima editie, o pildA a inorogului, care nu apare lavechii parinti. La inceput, acest inorog e o capra, apoi este reprezentat ca un cerb alb, fara coarne saucu un corn. in toata Europa cerbul este reprezentarea lui lisus Hristos. In..Armenia si Georgia, laliturghie era sacrificat un cerb care era luat ca Impartasanie. Asadar, dupa Intrupare, vechile miturisunt vazute.cu alti ochi in functie de cultura fiecaruia.

Anca Manolescu a prezentat comunicarea ,Ftefan cel Mare in legendarul rom*dnesc: unmonarh sacru sau perpetuitatea unei fungiuni. tefan, care este un monarh de exceptie, are unlegendar foarte bogat. El este eroul sacral care uneste minunatul cu realitatea imediata. Relatia dintreel si Daniil Sihastru este una tefan, ca domn crestin, trebuia sa mijloceasca Intre entitkilebune (angelice) i cele malefice. Daca sihastrul actioneaza In metaistorie, tefan cel Mare actioneazaIn realul imediat. Aducand la Putna bisericuta de lemn a lui Dragos de la Volovk (care fusese ridicatade acesta pe locul unde se aflase casa sihastrei Uta, care-i ardtase lui Dragos drumul spre noua lard aMoldovei), tefan incheia astfel un ciclu istoric i deschidea altul.

Dan Dionisie a vorbit despre Capitalism fi pacatul originar in mentalitatea populard, incercand sademonstreze incompatibilitatea dintre mentalitatea romanilor i cea a unei societki capitaliste.

Costin Nicolescu a subliniat ideea ea antropologia foloseste si date din teologie. Domnia sa aconsiderat cA termenul religiozitate populara" este impropriu i opteaza pentru cel de crestinismtaranesc". in spatiul ortodox, unde poporul pastreaza credinta autenticA, exista o presiune a acestuiaasupra bisericii, si nu invers ca In catolicism. Nimic nu se poate face in biserica ortodoxa fArA acordulpoporului. Asa de exemplu, sfintii sunt impusi de popor, biserica nefacand deck sa confirme i saconsacre ceea ce colectivitatea deja impusese.

Dutu.

ci

filialA".

www.dacoromanica.ro

9 Viata §tiintificd 723

Prin tematica abordatA §i prin noile lumini pe care le-a aruncat asupra unei zone interzise pandacum investigatiei tiinifice, simpozionul Antropologie cultural& religiozitatea popularcl a fostneindoielnic o reu§ità relevand necesitatea continuarii acestei direcpi de cercetare.

Iolanda Tighiliu

CALATORIE DE DOCUMENTARE N FEDERATIA RUSA

perioada12-26 decembrie 1994, in cadrul acordurilor de cooperare §tiintificd dintreAcademia Romand §i Academia Rusd de tiinte, am efectuat un scurt stagiu de documentare laMoscova.

Stagiul a fost determinat, in principal, de completarea (cu material de arhivA) a documentariipentru tema de plan Rusia ci sud-estul Europei (1822-1829), iar in subsidiar de verificarea §iaducerea la zi a informaPilor rezultate dintr-o deplasare anterioard (din 1992). In principal, dat fiindscurtimea intervalului amintit, activitatea de investigare s-a desNurat in Arhiva Politicii Externe aImperiului rus, precum §i in biblioteca I.N.I.O.N. (Institutul pentru informaPe §tiinpficd in §tiinielesociale), ambele aflAtoare evident in capitala rusd.

in prima din cele cloud institupi am stdruit indeosebi asupra corespondentei dintre Ministerulde Externe cu principalii sdi reprezentanp diplomatici in zond: ambasadorul la Constantinopole A. I.Ribeaupierre §i insdrcinatul cu afaceri rus din aceea§i capitald, M. S. Minciaky, in intervalul ianuariedecembrie 1826 §i respectiv ianuarieoctombrie 1827. Insistenta asupra acestei perioade a fostjustificata de informapile noi furnizate de acest izvor asupra contextului iniçierii i finalizariitratativelor diplomatice ruso-turce ce s-au finalizat prin ConvenPa de la Akkerman (25 septembrie1826), ca §i aparipa, incepand din 1827, a unei stari de tensiune in relapile ruso-turce, cc avea sdculmineze cu rAzboiul dintre cele cloud puteri dintre anii 1828-1829.

in ceea ce prive§te a doua institupe, timpul afectat acesteia se motiveazA printre altele desigur,§i prin situatia actuald (regretabild desigur, dar obiectiv existentd) caracterizatd prin faptul cdnumeroase izvoare, monografii §i periodice aparute in Rusia dupd 1990, nu au mai intrat in larddatoria slAbirii sau, in unele cazuri, a incetarii relapilor de schimb interbiblioteci. Aceastd situatie afAcut ca pentru anumite probleme consultarea pentru documentarea acestora sA nu poatd fi fAcutddeck in bibliotecile din Rusia. A§a a stat cazul cu volumul XV (aparut in 1992), al seriei Vnesniajapolitika Rosii XIX veka..., sau monografiile mai vechi ale istoricilor A. V. ilder §i V. I. Bogdanovici(consacrate dome.iei lui Nicolae I), ca §i a volumului conpnand corespondenta comandantului armateiruse in 1829, I. A. Dibici, cu suveranul i aparatul de stat al Rusiei in perioada amintitd.

Rezultatele stagiului amintit vor fi incorporate in substanta lucrdrii de plan a subsemnatului,iar elementele de noutate informationald inglobate intr-un studiu documentar pregAtit deja pentrupublicare in paginile Revistei istorice". Cu titlu informativ, menponez aid solicitudinea §i

receptivitatea pe care am intdlnit-o in ambele institutii in care mi-am desfd§urat activitatea. Adaugaici o menpune speciald pentru responsabilii directi din partea Academiei Ruse de tiinte §i aInstitutului de slavisticd §i balcanisticd (S. A. Ciuprakov §i respectiv M. I. EreFenko), care au depustoate eforturile pentru a-mi facilita munca depusd in capitala Rusiei.

Cu regretul ca stagiul amintit nu a avut o duratA mai larga, inchei aid prezentarea acestuiepisod cu specificapa cd un extrem de bogat fond de documente i izvoare privind cu deosebireistoria romanilor dar §i a altor popoare din sud-estul i centrul continentului, ii a§teaptd in continuaredepistarea §i valorificarea in ceea ce, parafrazand pe Nicolae Iorga, am putea numi «depozitele demanuscrise ale Rdsaritului"».

Marian Stroia

In

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

NOTE

* * L'Italia tra rivoluzioni e riforme, 1831-1846, Atti del LVI Congresso di Storiadel Risorgimento italiana, Roma, 1994,494 p.

Ultimul congres de studii risorgimentale s-a desfa§urat la Piacenza in perioada 15-18octombrie 1992 sub patronajul Institutului pentru istoria Risorgimento-ului italian §i al Universitatiicatolice din localitate.

Tema generoasa, inedita, studiile prezentate de nume consacrate in istoriografia contemporandau suscitat dezbateri pasionante desfa§urate intr-o atmosfera in care efervescenta spirituala s-aimbinat cu generoase sentimente europeiste.

In cele patru zile ale congresului s-au analizat: structuri socio-economice din statele italiene inperioada 1831-1846 (Giulio Guderzo), monarhi i activitatea lor reformatoare (Alfonso Scirocco),activitatea §tiintifica italiand intre 1830 §i 1850: persoane, instituii, probleme (Vincenzo Cappelletti),relatia dintre literatura p politica (Mario Scotti), problemele educatiei in statele italiene intre 18311846 (Giuseppe Talamo), criza ideologica dupa mi§carile din 1830-1831 §i constituirea programuluinational (Giovanni Spadolini), probleme confesionale (Giacomo Martina S. J.).

In ultima zi, in 18 octombrie s-au desfa§urat lucrarile mesei rotunde cu tema: I problemiitaliani e Europa", prezidata de Emilia Morelli. Au prezentat studii John Davis (Marea Britanie ciItalia 1831-1846), Alberto Gil Nova les (Italia §i Spania 1831-1846); Angelo Ara (Austria fiproblemele italiene 1831-1846), Georges Dethan (Lin document inedit despre dificultäjile StatuluiPontifical. Corespondenfa dintre Frederic Quilliet, viceconsul al Franfei la Ancona, 4-i Stendhal(iunie 1831 mai 1832). S-au remarcat in interventii: Philippe Gut, Salvatore Candido §i tefanDelureanu, care a prezentat ecoul evenimentelor peninsulare in opinia publica romaneasca.

Raluca Tomi

* * Osmanli Devleti ile Azerbaycan Turk Han liklari arasindaki miincisebetlere dáiraiviv belgeleri (1575-1918) (Documente de arhiva privind re1aii1e dintreImperiul otoman §i hanatele turce§ti din Azerbaigean in anii 1575-1918),2 vol., Ba§bakanlik Basimevi, Ankara, 1992-1993, XXVIII + 432 p.; XX +492 p.

Lucrarea de fatA, publicata de curand la Ankara de catre un grup de istorici i arhivipi turci '

sub egida Pre§edintiei Sectiei de Arhiva Otomana a Directiei Generale a Arhivelor Statului de pelangä Pre§edinsia Consiliului de Mini§tri a Republicii Turcia", este o culegere de documente (extrasedin arhivele Inaltei Porti) referitoare la reIaiiIe dintre Imperiul otoman i statele (hanatele)turco-musulmane din Azerbaigean (in sensul larg al acestei denumiri geografice, adica RepublicaAzerbaigean, Azerbaigeanul iranian, Republica Armenia §i Daghestanul de astazi) in anii 1575-1918.Este deci o noua contributie la bogata bibliografie dedicata istoriei Imperiului otoman p a politiciisale externe. Cartea are doua volume (primul contine 88, iar al doilea 79 de documente otomane).Problematica abordata de aceste documente este foarte larga, acoperind atat aspecte politico-diploma-tice §i militare, cat i chestiuni cultural-religioase, economico-sociale p dispute interetnice. Ala-turi de §tirile despre re1aii1e otomanilor cu turcii din Azerbaigean, aceste izvoare oferii informatiiimportante cu privire la raporturile otomano-iraniene, otomano-ruse, otomano-gruzine, otomano-armene §i otomano-cercheze in perioada respectiva. De aceea, aceste surse otomane prezinta interes §i

Revista istoricr, torn VI, nr. 7-8, p. 725-750,1995

-

www.dacoromanica.ro

726 Note 2

pentru istoria bazinului Mdrii Negre in acest interval de timp, precum §i pentru situatia internationalda tarilor romane §i relatiile lor cu Poarta.

Volumul I al lucrArii incepe cu un Cuviint inainte (p. V. semnat de fostul prim-ministru §iactualul pre§edinte al Turciei, dl &Heyman Demirel), o Prezentare (p. VII-XV; semnatd de dl IsmetBinark, directorul general al Arhivelor Statului din Turcia), Prescurtdrile (p. XVII), Fondurilearhivistice folosite (p. XIX), §i Cuprinsul (p. XXI-XXVIII). Continutul propriu-zis al acestui volumeste divizat in trei

I. Introducere (p. 3-38), care cuprinde o scurtA istorie a Azerbaigeanului §i a disputelorotomano-iraniano-ruse pentru controlul acestui teritoriu; II. Rezumatele i transliterarea in alfabetullatin ale documentelor (p. 39-244; urmate, la p. 245-260, de Glosar, Indice general §i Bibliografie);III. Fotocopiile documentelor (p. 261-427).

La ranclul sAu, volumul al II-lea se deschide eu o Prezentare (p. V-X), dupd care urmeazdPrescurtdrile (p. XI), Fondurile arhivistice folosite (p. XIII-XIV) §i Cuprinsul (p. XV-XX).Continutul propriu-zis al volumului este divizat in cloud /Ali: I. Rezumatele ci transliterarea inalfabetul latin ale documentelor (p. 3-236); Fotocopiile documentelor (p. 261-483). Partea I maicontine Glosarul (p. 237-240) §i Indicele (p. 241-260). Pe land posibilitatea de a verifica in originalfiecare detaliu al documentelor, fotocopiile din cele cloud volume reprezintd §i un adevarat album depaleografie turco-osmand, find (§i din acest punct de vedere) foarte utile atat istoricilor, cat §iarhiviltilor §i filologilor.

Dupd parerea noastrd, principalele concluzii care se desprind din analizarea acestor documente§i principalele aspecte in care de ne oferà §tiri noi, clarificAri sau nuantAri sunt urmAtoarele. Docu-mentele se concentreazd mai ales pe evenimentele §i evolutille din spatiul caucazian in intervalele:1578-1603; 1722-1739; 1774-1829; 1878-1918 (insistand mult asupra anilor 1914-1918).Eforturile otomane pentru a bloca inaintarea iraniand (§i apoi, rusd), a folosi bogAtiile regiuniirespective §i a-§i asigura o legdturd directa cu statele turco-musulmane de rit sunit din Asia Centraldreies pregnant din izvoarele sus-amintite. Incepand de la finele secolului al XVII-lea, otomanii audepus eforturi disperate pentru a opri expansiunea rusd in spatiul caucazian, dar n-au reu§it cleat sAintarzie. Aspiratiile gruzinilor §i armenilor spre independenta n-au facut decal sA upreze inaintareaRusiei tariste. Dupd pierderea intregului Caucaz in favoarea Rusiei (1829), otomanii au incercat sA-§imentina cel putin o influentA religioasA §i culturald In aceste teritorii, sperand mereu intr-o revenirepolitico-militarA efectivd. Documentele din acest volum ne oferd, in proportii diferite, §tiri noi sauclarificAri privind aspectele politico-diplomatice, militare, economice §i cultural-religioase alestrAdaniilor otomane sus-amintite, precum §i privind reactiile popoarelor turco-musulmane dinCaucaz, ale gruzinilor §i armenilor fatd de acestea. Cat prive§te rolul tarilor romane (Moldova §i TaraRomaneascA) in confruntArile otomano-iraniene §i otomano-ruse sus-mentionate, acestea au avut omare importantd economicd. §i politico-militarA. Cand Pouta i§i concentra atentia §i trupele inCaucaz, !kik romane trebuiau sd-i livreze mai multe provizii §i materii prime, insd presiuneaotomand asupra lor scAdea (cel putin pentru cativa ani). Aceste documente imbogAtesc deci, indirect,§i cuno§tintele noastre privind evolutia relatiilor romano-otomane.

Desigur, lucrarea are §i unele minusuri. Ele sunt legate de prea marea ei intindere in timp.Astfel, unele probleme §i perioade importante (cum ar fi, de exemplu, organizarea stApAnirii otomanein Caucaz, precum §i rolul trupelor Portii dislocate in zonA §i al popoarelor caucaziene in raporturileotomano-ruse in exploziva perioadA 1695-1714) sunt ilustrate prea sumar prin documentele publicatein aceastA carte.

In concluzie, putem afirma cd aceastd culegere de documente otomane, cu toate minusurileardtate mai sus, reprezina o incontestabild reu§itA istoriograficA, constituind un progres §i unimportant punct de reper in studierea politicii Portii fatA de spatiul caucazian in perioada sus-amintitd.Ne considerAm indreptAtiti sd a§teptam de la istoricii §i arhivi§tii turci intocmirea §i publicarea unornoi volume de documente otomane (mai limitate cronologic §i tematic) referitoare la spatiulcaucazian §i la bazinul MArii Negre, atat de importante §i pentru mai buna intelegere a istorieiromanilor.

Adrian Tertecel

pkg.

b

www.dacoromanica.ro

3 Note 727

Spazio urbano e organizzatione economica nell'Europa medievale, Atti dellaSession C 23 Eleventh International Economic History Congress (Milano,12-16 septembrie 1994), sub ingrijirea lui Alberto Grohmann. EdizioniScientifiche Italiane, Napoli, 1994, 462 p.

Lucrarile celui de al XI-lea Congres international de istorie economica, ce s-au desfasurat laMilano intre 12-16 septembrie 1994, au gazduit i un grup de lucru orientat pe problematica istorieiurbane. Principala preocupare a acestei sectiuni a congresului, reflectata de comunicarile publicate inacest volum, a fost clarificarea relatiilor dintre spatiile destinate activitatilor economice i spatiulurban in ansamblul sail; iar aceasta nu numai strict tehnic, ci tinand cont de faptul ca structurilearhitecturale i urbanistice ale orasului reflecta modurile de a fi si de a se raporta ale oamenilor. Deasemenea, se urmareste (evidentiind stransele legaturi care exista intre istoria urbana i istoriaeconomica) relevarea modificarilor impuse corpului urban de evolutia situatiei economice, darconstrangerile pe care (cu repercusiuni asupra activitatii economice) evolutia politica sau militard leimpun ansamblului urban si deci i componentelor cu functionalitate economica ale acestuia.

Alberto Grohmann enunta, in expunerea metodologica ce precede comunicarile, principaleleintrebari la care comunicarile incearca sa aduca un raspuns. in principal, se doreste evidentiereamodificarilor pe care structura economica (si evolutia sa) le impune unui spatiu urban, sau unei ariigeografice definite; care din structurile economice devin factori ordonatori, de structurare ai spatiuluiurban; in ce masura strainii i modelele lor urbanistice se impun si in ce masurd se adapteazacontextului local; cum influenteaza specializarea tot mai accentuata a spatiilor economice evolutiaacestora si a ansamblului urban; ce se intampla cu zonele care, concepute sau modificate pentru aservi necesitatilor economice, ies cu timpul in afara ariilor de activitate economica?

Tot capitolul metodologic semnat de Grohmann gazduieste o dizertatie asupra sensuluicuvantului oras, un termen pe cat de clar intuitiv pe atat de greu de prins intr-o definitie care sa-icontureze limitele ca fenomen. Printre diversele puncte de vedere i incercari de delimitare afenomenului iese in evidenta opinia lui Roberto Sabatino Lopez, care defineste orasul ca find inprimul rand o entitate psihologica, o comunitate de constiinta, diferenta fata de sat find apartenentala o comunitate superioara economic, cultural, ca putere, dar nu in ultimul rand prin faima trecutuluicomun. In definirea orasului medieval interesante sunt trasaturile considerate de Grohmann caesentiale i anume: policentrismul, verticalizarea (arhitectonica), crearea unei ierarhii intre orase, cat

concentrarea in oras a exercitarii puterii, a activitatilor economice i culturale. De asemenea, spatiulurban este un adevarat concentrator de posibilitati de reusita. Timpurile moderne impun anumiteschimbari oraselor: structurare ierarhica mult mai precizata, asumarea rolului de scena teatrala amanifestarilor spectaculare ale puterii, discontinuitatea tesutului urban, data de diferentierea maiaccentuata intre cetatea celor dominanti si a celor dominati de noile tehnici edilitare, de servitutileimpuse de evolutia artei razboiului, si nu in ultimul rand de evolutia tehnicilor economice, caremodifica substantial raporturile dintre afiile rezidentiale i zonele de activitate economica.

Prima sectiune tematica din cele patru in care e structurat volumul cuprinde, in fapt, douNlucrari care nu se legau de continutul nici unei alte sectiuni, fail a avea intre de puncte comune: Leelites mercantili nell'Europa dei secoli XIIXVI: loro cultura e radicamento (p. 39-59), in careGabriella Rossetti analizeaza modurile de influentare i modificare a vietii urbane de cave elitelenegustoresti straine, mai ales italiene, stabilite in orasele Europei, precum i influentele ce circula insanul acestei elite in Europa. Al doilea articol este Urban Structure and Economic Activity in theMedieval Black Sea Ports (p. 61-78), unde Mihail Bibikov, bazandu-se in principal pe izvoarearheologice, prezintA principalele caracteristici ale evolutiei structurale i func/ionale a porturiloritaliene din Nordul MArii Negre, cu observatia cA influeno genovezd se manifestA nu atAt In stilularhitectural, cfit mai ales In modul de structurare a ora§elor.

Cea de-a douaincearcA

sectiune, intitulatA Oameni, sisteme economice i culturA urbanA in EuropaoccidentalA", sA ofere cAteva repere tipologice privind modurile in care negustorii modificA

** *

www.dacoromanica.ro

728 Note 4

sau creeazd spatii urbane, adaptandu-le necesitkilor lor economice. Renato Bordone in I Lombardinelle citta europee, (p. 81-97) trateazd integrarea negustorilor italieni care din secolul al XII-leaincep sA se stabileascd in orasele franceze §i flamande §i modul in care modified aspectul arhitecturalp reperele umane ale acestora. Pierre Racine se ocupd de modificarea geografiei rutelor §i aierarhiilor §i nodurilor urbane pe care le provoacd afluxul negustorilor italieni p reactia puteriicentrale franceze in incercarea de a controla aceastA sursA de venit. Les marchands italiens dans leroyaume de France (XIleXIV siecles) (p. 99-126). Iarmarocul, vdzut prin prisma modului in care seadapteazd la spatiul urban ce-1 gAzduie§te, a modificArilor prin care acesta din urmd le suferd dinaceastA cauzA P a modului cum potent,* oraplui se folosesc de structura urband pentru a controlaactivitkile comerciale aduckoare de mari profituri este tema luerdrii lui Henri Dubois, Espace de lafoire et espace urbain dans les villes du royaume de France (XI.r--XV siecles) (p. 127-141).Giovanna Petti Balbi, in Spazio urbano e presenza genovese a Bruges (p. 143-161), subliniazdadaptabilitatea economica a coloniei genoveze, dar §i conservarea propriilor modele culturaleevidentiate de arhitectura genovezA a domus"-ului lor. Wim P. Blockmans, in Urban Space in theLow Countries, 13thI6th Centuries (p. 163-175), explicA modul in care dezvoltarea economicd aorgelor duce la ierarhizarea §i la specializarea lor, modificAnd geografia economica a Tan lor de Jos,ca P a oraselor insep. 0 tipologizare a diferitelor moduri de evolutii §i de structurare a spatiuluidestinat economiei in orasele castiliene, marcate de Reconquista, deplasdri de populatie §i aparitiaadesea voità a noi centre de agregare urband face subiectul articolului Economia mercantil y espaciourbano: ciudades de la Corona de Castilla en los siglos XII a XV (p. 177-207) semnat de Miguel-Angel Ladero Quesada. Diferentele dintre orapil german timpuriu, puternic marcat de piatataraneascA, §i evolutia sa ulterioard, caracterizatA de apanpa unui intins spatiu construit special pentruactivitki economice, grupat in constructii §i ansambluri arhitecturale importanté, sunt relevate dearticolul lui Thomas Szab6, Wirtschaftliche Aktivitäten und Bauliche Erscheinug der Mittelalterli-chen Stadt (p. 209-240). Concluzia ce se poate trage din aceste articole ar fi cA dezvoltarea activitd-tilor economice duce la aparitia unor intinse zone urbane special construite (piete, hale, porturi), laclAdiri cu o functionalitate precis specializata (prAvalii, depozite etc.), la concentrarea activitkiloreconomice de acelap tip in subzone specializate. De asemenea incepe sd se creeze o relatie ierarhicdintre ora§e §i din punct de vedere economic. Interventia puterii politice poate impulsiona creareainfrastructurii urbane necesare activitkii economice, dar ea nu este prea des prezentA.

A treia sectiune, Mode le de ora§e negustorepi italiene", grupeazA cinci analize de caz: EnricaSalvatori, in Spazi mercantili e commerciali a Milano nel Medioevo: la vocazione del centro (p. 243266), subliniazA perpetua mutare a centrului vieii economice i politico-sociale milaneze, dar mereuin perimetrul central al ormului, ca §i rolul eficientei politicii autoritkilor urbane, vizand pdstrarearolului conducAtor al centrului. Cazul Piacenzei, care porne§te cu vocatia pluricentralismului, ediferit, aici evoluAndu-se spre o piatd unicA Platea nova burgis", care nu numai cd dreneazA spre eaprincipalele artere ale oraplui, dar elimind celelalte piete, devenind singurul centru politic,administrativ §i economic al oraplui, dupd. cum se poate vedea in articolul Piazze e mercati aPiacenza (secoli IXXV) (p. 267-284) de Anna Zaninoni. Fabio Redi (Spazi e strutture mercantili-produttive a Pisa tra XI e XV secolo) (p. 285-320) pune accentul pe modul in care manic familiidirijeazA ample lucrdri publice, creand zone economice in care ii stabilesc re§edintele amestecate cumagazine §i depozite. Henri Bresc descrie, in Quartiers de marchands et quartiers de minorités enSicilie siecles. L'exemple de Palerme (p. 321-335), evolutia de la un ora§ fagure musulmancu zonele economice separate de cele politice, aflate in centrul orasului, cu cartiere separate aleminoritkilor, spre un ora§ omogen etnic, cu o Koine nationala sicilianA i unde drumurile care leagAvechiul ora§ de centrii de dezvoltare economicA din suburbii devin principalele linii ale reteleiurbane. La Verona putem urmari cum conditiile geografice concrete §i mopenirea urbanisticA impingspre suburbii activitatea economicA §i cum aceste suburbii incep sA se transforme odatA cudecAderea economicA P aristocratizarea Veronei in cartiere rezidenpale, Transformazionieconomiche e modificazioni dell'ambiente urbano: ii caso di Verona fra commercio, industria tessilee rendita fondiaria, (secoli XIIXVI), (p. 337-356) de Gian-Maria Varanini. De remarcat ca trAskuricomune, preocuparea oligarhiei urbane de a fi mereu in mijlocul zonelor unde se desfA§oard activitkieconomice (sursa lor de profit); o politica de lucrdri publice P de amenajdri de spatii economice pe

www.dacoromanica.ro

5 Note 729

care §i-o ia in sarcind conducerea ormului; ponderea §i pozitia deosebitd pe care o au in structuraurband ariile destinate activitAtii economice §i nu in ultimul rand impletirea dintre activitateaeconomicd §i cea casnicd (ilustratA de corpul comun locuintd-prAvAlie-magazie, care insd nu e specificnumai Italiei) §i concentrarea activitdtilor politice §i administrative in acela§i spatiu cu zona demaxima activitate economicA.

Ultima sectiune hive cristalizare §i transformare" aduce in discutie cazurile unor zone urbanesuferind importante transformdri §i refixdri ale structurii lor urbane, sub influenta schimbariiconditiilor economice. Articolul semnat de Fabio Bettoni Un' area di tranzito: l'Umbria fra XIIIXVI secolo (p. 385-405) evidentiazd cum o regiune dispunand de infrastructura rutierd §i urbandnecesard unei zone de tranzit §i capabild sA depd§eascd crize conjuncturale relativ importante esteprofund afectatA de modificarea conditiflor politice, intrarea in Statul Papal, ce duc la aristocratizareaelitei urbane, la ruralizare §i la importante restructuran ale lesutului urban. Genova e un caz cu totulparticular din cloud motive: unul este bipolaritatea ei, impartirea intre zona rezidentiald §i portul incontinua dezvoltare, iar celalalt este lipsa unui centru, a unei piete principale, a unui punct dereferintd. Aristocratizarea elitei urbane duce la crearea de re§edinte somptuoase in afara ora§ului §i laaparitia unei artere cu functie de evidentiere a prestigiului acestei elite, evolutie surprinsd de PaolaMassa Piergiovanni in Genova: tra spazi commerciali e concentramento edilizio (secoli XIVXVI)(P. 385-405). Luciano Palermo, Svillupo economico e organizzazione degli spazi urbani a Roma nel

pritno Rinascimento, se ocupd de transformarea Romei in avantul generat de intoarcerea papei §i deafluxul capitalului toscan. De remarcat, intr-un ora§ administrativ §i consumator prin excelentd, grijapapalitAtii pentru dezvoltarea zonelor economice aflate pe traiectul celor cloud mari axe ale Romei,precum §i ierarhizarea zonelor urbane relevatd de nivele diferite ale chiriilor. In ultimul articol alcartii Ginevra e Lione tra XVXV1 secolo (p. 431-450), Michele Cassandro studiazd cloud orme carecunosc profunde restructurdri: Lyonul cu ocazia fortificdrii, zona centrald devenind inaltimeadominand podul peste Saône, locul de a§ezare al comunitAtilor negustorilor strAini. Geneva are oevolutie contradictorie, iniçial afluxul de emigranti ducand la extinderea ormului §i la crearea unorzone economice de-a lungul raului, ca dupd reformd ormul devenit centru al emigratiei protestante sdse fortifice §i tendinta este acum de pArdsire a suburbiilor pentru zonele sigure aflate intra muros. Inconcluzie, cloud cauze majore de modificare a zonelor economice sunt relevate aici: prima,aristocratizarea pAturii conducAtoare, care face ca zonele economice sA piardd pozitia dominantd infavoarea zonelor rezidentiale §i de prestigiu, in paralel cu funciarizarea surselor de venit aleconducAtorilor ormelor; §i a doua cauzd este construirea de fortificatii care, de obicei, nu pot cuprinde§i suburbiile §i care determinA o deplasare a populatiei §i a activitdiii lor spre zonele protejate.

Articolele sunt urmate de note §i de bibliografii selective, iar in finalul volumului toate studiileau rezumate in limba englezA. Demnd de laudd este reulita de a publica volumul chiar in timpuldesfa§urdrii lucrdrilor congresului.

Simion CálJia

* * Szekely okleveltar, áj sorozat. Udvarhelyszeki torvénykezési jegyzokonyvek,1598-1600, vol. III, editat de Ludovic Demény, Iosif Pataki, Kinga S. TUdos,Bucure§ti Budapesta, 1994, 400 p.

Sfar§itul anului 1994 a coincis cu un eveniment editorial: aparitia volumului al treilea dinSzekely oklevéltar, it] sorozat. Udvarhelyszéki törvenykezési jegyzókOnyvek 1598-1600 (Diploma-tarul secuiesc, serie nouA. Protocoalele scaunului de judecatA din scaunul Odorhei, 1598-1600),editat de Ludovic Demény, Iosif Pataki §i Kinga S. Tiidos. Prin aceastd lucrare se continua materia-lizarea eforturilor istoricilor din Romania de a completa senile de documente edite.

Datoritd destinului nemilos, eminentul istoric Iosif Pataki, care cu atata abnegatie a lucrat laeditarea §i analizarea surselor istoriei secuimii, §i care in ciuda sAndtatii sale §ubrezite zi §i noapte a

-

www.dacoromanica.ro

730 Note 6

lucrat la descifrarea protocoalelor scaunului de judecata din scaunul Odorhei de la sfar§itul secoluluial XVI-lea, nu a putut vedea acest ultim voluml. Prin disparitia sa istoriografia din Romania a pierdutuna dintre personalitatile sale remarcabile.

Cele 208 documente din perioada 1598-1600 §i anexele care completeazd actele din perioada1569-1598 publicate in volumele anterioare- au fost precedate de un amplu studiu introductiv in careeditorii au creionat contextul istorico-juridic al proceselor respective §i au atras atentia asupramultiplelor aspecte de viata cotidiana de la sfar§itul secolului al XVI-lea pentru care constituieinestimabile surse. Valoarea acestor documente pentru perceperea fenomenelor specifice sfar§ituluisecolului respectiv apare §i mai limpede daca le comparam cu protocoale de judecata ale aceluia§iscaun dintr-un alt moment, de exemplu din 21-22 februarie 1685 .

La prima vedere, toate protocoalele de judecatA au in vedere acelea§i probleme: conflictegenerate de mo§teniri, de dreptul de proprietate asupra pamantului, de agresiuni, furt, calomnii,datorii neplatite la termen §i de alte abuzuri. Ceea ce variaza de la un moment la altul este pondereauneia sau alteia dintre cauze. Astfel, in fata scaunului de judecata al capitanului scaunului Odorhei,intre 1598 §i 1600, principala problematicA dezbAtutA a fost legatA de dreptul de proprietate asuprapamantului. La 1685, majoritatea persoanelor care au aparut in instanta au urmarit eliberarea dinservitute.

In ultimii trei ani ai secolului al XVI-Iea se constatA amplificarea tensiunilor in relatiileinterumane. Ca urmare a avut loc cre§terea numarului celor care ajungeau la forul superior dejudecata de la 128 in 1598, 47 in 1599 la 348 in 1600. In paralel a avut un curs ascendent interesulpentru rezolvarea dreptului de stapanire al pamantului. Ponderea celor implicati in astfel de procese avariat intre 50,78% la 1598, 27,66% la 1599 §i 88,51% la 1600. Cauzele concrete au fost foartediverse: mo§teniri de bunuri imobilare, eliberAri din zalogiri, obtinerea dreptului de folosintd a unuiloc cumparat etc., dar esenta disputei rdmane aceemi: parnantul. Fenomenul era firesc daca tinemseama de faptul ca la 28 noiembrie 1599 Mihai Viteazul reda vechile drepturi ale secuilor din scaunulOdorhei, iar la 7 manic 1600 la Bralov, cand reconfirmA libertAtile tuturor secuilor pierdute in urmarAscoalelor din 1562 §i 1595-1596 dispune intarirea mo§tenirilor §i altor pamanturi detinute inmod legal de nobilii secui, iar taranilor care se aflau pe aceste pamanturi le dA dreptul de mutare panain ziva de Sf. Gheorghe (24 aprilie)4. La aceasta se adauga pierderile suferite de locuitori in conditiilecrizei complexe din anii respectivi. Razboaiele indelungate la care au participat contingentelesecuie§ti, epidemiile, criza economic& represaliile sangeroase dupa rascoala din 1595-1596 au atrasdupa sine decesul multora §i pauperizarea gospodariilor care adesea au fost zalogite, astfel creandu-seconditiile pentru deschiderea multor procese pentru succesiune ori pentru eliberarea bunurilorzalogite. Politica lui Mihai Viteazul fatA de secui a favorizat reglementarea juridicA a problemelordeja existente, astfel explicandu-se explozia din 1600 a proceselor privitoare la drepturile de stapanirea pamantului.

0 altA particularitate a anilor respectivi a fost deosebita agresivitate care §i-a facut loc inreIaiile interumane. Infrangerile urmate de represalii sangeroase §i de anularea libertatilor secuilor derand au favorizat raspandirea convingerii cA tensiunile pot fi solutionate prin violent& Numarul celorcare au aparut la scaunul de judecata al cApitanului in procesele referitoare la rAscoale, jefuireacaselor nobiliare ori alte agresiuni a fost de 11 la 1598, de 23 la 1599 §i de 26 la 1600. Raportandnumarul lor la numarul total al celor veniti la acest for superior de judecata se constata ca reprezentau8,59% la 1598, in anul urmator procentul lor a crescut la 48,94%, iar la 1600 a scazut §a 7,47%. Prin

Demény, Ludovic, A törtenesz Pataki Jozsef einlekere, in A Hét", XXIV, nr. 43, 26 nov.1993.

2 Székely oklevéltdr, aj sorozat. Udvarhelszeki törvenykezesi jegyzokonyvek (Diplomatarulsecuiesc, serie nouA. Protocoalele scaunului de judecata din scaunul Odorhei), vol. III 1569-1591,1591-1597, editate de Ludovic Demény §i Iosif Pataki, Bucure§ti, 1983, 1985.

3 P 136, Magyar Orszagos Levéltar (Arhivele de Stat ale Ungariei), p. 1 134-1 145.4

Demény, Ludovic, Actele de liberulli ale lui Mihai Viteazul fi politica principilor transilvaniMil de secui la Inceputul secolului al XVII-lea, in Reiscoala secuilor din 1595-1596, red. LudovicDemény, Bucure§ti, 1978, p. 199-202.

,

www.dacoromanica.ro

7 Note 731

urmare, actele lui Mihai Viteazul creand cadrul legislativ pentru soluponarea starilor conflictuale, aufavorizat diminuarea agresivitatii care lua o amploare tot mai mare in condiPile accentuarii crizei.Daca se face comparatia cu situatia din 1685, cre§terea ponderii conflictuale pentru proprietateviolent:a a fost fenomenul caracteristic ultimilor ani ai secolului al XVI-lea. in februarie 1685 din cele30 de procese judecate §i la care au participat 94 de persoane, acuzati §i acuzatori, procesele pentrudreptul de proprietate asupra parnantului au fost in numar de 10 (33%) §i au antrenat 25 de persoane,adica 26,60% din totalul celor mentionaP. Totodata nu s-a discutat nici un proces pentru agresiune.Locul disputelor pentru pamant la 1685 a fost preluat de procesele care vizau eliberarea din servitute.Astfel 14 (48,28%) procese §i peste 55 (58,51%) oameni urmareau acest lucru. Prin intermediulacestor date se intrevad unele schimbari in relactile interumane in scaunul Odorhei, mutatii dictate decontextul istoric schimbat. Daca la sfar§itul secolului al XVI-lea problema centrala a fost cea alibertatii colective §i a dreptului de proprietate aflate in stransa interdependenta in scaunele secuie§ti,la 1685 atenPa locuitorilor din scaunul Odorhei s-a concentrat asupra problemei libertatii personale.Lucrul a fost firesc dacà se tine searna de abuzurile familiei Beth len de Bun care detinuse dininsarcinarea principelui, contrar dorintei secuimii libere din zona, capitania, incepand cu 16675. De§ifamilia nobiliara cu care erau in conflict locuitorii din scaunul Odorhei este aceea§i in ambelemomente, Beth len de Bun, iar problemele disputate erau de importanta la fel de mare, Calle prin carese urmarea solutionarea lor erau diferite. La 1599-1600, grupuri de locuitori din Bodogaia §i targulCristuru Secuiesc au atacat §i devastat casele nobiliare ale familiei respective6, in timp ce la 1685grupuri de 10-11 persoane din Darju §i Lueta Ii apara drepturile in instante. Tinand cont denumarul mic de procese §i de perioada scurta la care se refera protocoale respective, s-ar puteaconsidera negraitoare datele respective pentru reconstituirea evolupei relatiilor interumane. Din acestmotiv se impune extinderea analizei §i la celelalte protocoale de judecata din februarie 1685 dinscaunele Ciuc Gheorgheni Ca§in (15-16 februarie)8 §i Trei Scaune (4-9 februarie)9 pdstratelaolalta cu cea din Odorhei.

In fala scaunului de judecata al scaunelor Ciuc, Gheorgheni §i Ca§in in 15-16 februarie 1685au fost dezbatute 19 procese in care au fost implicate 113 persoane, acuzatori 26 §i acuzati 87. Ca §iin scaunul Odorhei, la acest nivel judiciar, lipsesc procesele datorate unor agresiuni, iar proceselepentru parnant-mo§teniri au fost in numar de 7 (36,84%) cu participarea a 14 persoane (12,39%).Pentru Trei Scaune particularitatile documentului ne limiteaza doar la cunoa§terea cauzelor care aufost disputate, deoarece procesele verbale intocmite s-au concentrat doar pe aceste aspecte, omitandlocul de provenienta al celor implicap §i chiar numele lorm. Din totalul de 55 de procese desfä§urate,in 40 (72,73%) motivul conflictului a fost dreptul de proprietate (pentru pamant §i casa 27, pentrumo§teniri 13). De§i elementul domniei lui Mihai Apafi I era problema dreptului de proprietate asuprabunurilor mo§tenite ori cumparate, situatia ce a caracterizat §i scaunul Odorhei cu decenii in urma, s-aavut in vedere solutionarea pe cale juridica a conflictelor. La acest nivel lipsesc aproape in totaliiitateprocesele datorate violentelor. Doar cu un singur prilej se aminte§te de o crima petrecuta anterior .

Precum in scaunul Odorhei §i in scaunele Ciuc Gheorgheni Ca§in problema care a adusnumarul cel mai mare de oameni in instanta a fost eliberarea din iobagie. Dintre cele 113 persoanementionate de documente, 87 au fost implicate in astfel de procese. In §apte din cele opt procese,radäcina conflictului era aservirea abuziva a oamenilor liberi, iar in cazul lui Nicolae Otvos, prefectulcamarii din Ciuc, au fost chemati in instanta 62 de capi de familie care au fost eliberap din iobagie inurma mituirii inculpatului

5 Szddeczky Kardos, Ludovic, A székely nemzet története és alkotdnya, Budapesta 1927(reprint 1993), p. 204-205.

6 Székely Oklevéltdr, aj sorozat, vol. III, P. 163, 184, 185, 234.7 F 136, Magyar Országos Levéltar, p. 1 139.8 Ibidem, p. 1 120-1 123.9 Ibidem, p. 1 096-1 117.m Ibidem, p. 1 099 §i 1 103.11 Ibidem, p. 1 112.12 Ibidem, p. 1 122-1 125.

fi

principal".

www.dacoromanica.ro

732 Note 8

Prin prisma protocoalelor de judecatA de la Inceputul anului 1685, In scaunele analizate seconstatA anumite caracteristici ale relatiilor interumane diferite de cele constatate pentru sfArsitulsecolului anterior. Astfel, desi problema plinantului si a dreptului de proprietate i folosinta a ramas oconstantA, ea IreCe adesea pe locul al doilea, atentia oamenilor find concentrata mai mult asupraproblemei libertAtii individuale, a eliberArii din iobAgie. In afara scaunelor secuiesti, de exemplu in TaraFAgarasului, se constatA un fenomen similar. Astfel, in a doua jumAtate a secolului al XVI-lea, nazuintaprincipalA a fost asigurarea drepturilor colective ale boierimii locale, fenomen materializat prinrecunoasterea statutelor din deceniul al sapte1ea13. In deceniile opt si nouà ale secolului al XVII-Ieaeforturile au fost concentrate spre reconfirmarea libertVor individuale, boierimea de acoloprezentAndu-se la verificArile periodice de acte din acei ani 4. 0 a doua caracteristicA se referA lamodalitAtile de solutionare a disputelor. Violentei i se preferA rezolvarea legalA, pe cale juridicA. FaptulcA in fata instantei superioare nu ajung procese generate de agresiune, nu inseamnA cA violenta nu a fostprezentA In re1aiile interumane, prezenta ei find demonstratA, printre altele, de documentele scaunuluiCasin15, de protocoalele scaunului de judecatA din FAgaras16. SemnificativA este tendinta de solutionarepasnicA a celor mai importante dintre tensiuni ivite In relapile dintre oameni.

0 altA caracteristicA a ultimilor ani ai secolului al XVI-lea a fost diversificarea tipurilor deprocese, expresie a amplificArii tensiunilor. Procesele din 1598 s-au desfAsurat aproape exclysiv intrepersoane civile. Doar cinci Chinusu, Daia, Fancel targul Odorheiu Secuiescl , au fostprezente in sase procese cu persoane civile. Doar In cele doul procese ale Fancelului cauza a foststApanirea pAmantului. La 1599 cele douA tipuri de procese care s-au desfAsurat In scaunul Odorhei aufost pe de o parte intre persoane civile, pe de altA parte intre sate. Au lipsit cele dintre persoane civile

localitAti. In cele trei rocese dintre sate au fost implicate sase asezari: Atia, CAdaciu, Dealu,Dobeni, InlAceni, Polonita 8. Protocoalele din 1600 mentioneazA cele trei tipuri de procese. In cele 56de judecati desfAsurate intre persoane civile i localitAti i In cele dintre asezAri au fost implicate 34de localitAti. Cauza proceselor din 1600 a fost aproape exclusiv dreptul de stApAnire i folosintd alpAmantului. A fost o exceptie la Odorheiul Secuiesc prin care se solicita respectarea drepturilor detargoveti celor din strada Santimbru (Szentimre), zonA InglobatA In tArg din 157719.

Protocoalele de judecatA din februarie 1685 mentioneazA deopotrivA judecati Intre persoane,diverse localitAti i indivizi i Intre asezAri. DupA partile implicate, procesele pot fi astfel repartizate:

Scaunul Tipulprocesului TOTAL

Localitate Localitate Individcontra contra contra

localitate individ individOdorhei 1 28 30Ciuc Gheorgheni Casin 2 2 15 19Trei Scaune 5 7 43 55

TOTAL nr./ % 8/7, 65% 9/8, 65% 86/82, 7% 104

13 .David Prodan, Boierii vecinii in Tara Filgara,Fului in sec. XVIXVII, in vol. Din istoriaTransilvaniei. Studii i evocari, Bucuresti, 1991, p. 37-39.

14 1bidem, p. 126-131, Urbariile Tara Fägäracu1ui, editate de D. Prodan, vol. II, Bucuresti,1976, p. 278-280.

15 Imreh, tefan, Pataki, losif, Kdszonszeki kremika 1650-1750, Bucuresti-Budapesta, 1992,p. 295-300, 305-307.

16 1ndexul alfabetic al cauzelor, vol. III, fondul Districtul FAgaras, 1633-1768", Arh. Stat.Brasovi7

Székely Oklevéltdr, aj sorozat, vol. III, p. 37, 48, 36, 49.18 Ibidem., p. 109-121, 141, 143.19 Ibidem, p. 274; Orban Balazs, A Szekelyfold leircisa, vol. I, Pesta, 1888 (reprint Budapesta,

1991), p. 44.

§i

§i

ci

I

--

www.dacoromanica.ro

, 9 Note 733

Numarul localitatilor implicate a fost de doul in scaunul Odorhei, de §apte in scaunul CiucGheorgheni Ca§in 0 de 19 in Trei Scaune. n totalitate s-a avut in vedere reglementarea unorprobleme legate de stApanirea parnantului. Un proces mai aparte a fost cel deschis de sätenii dinGhelinta (Trei Scaune) care i-au dat in judecatA pe cei ce aveau resedinta in altà parte §i au devastatpAdurile stApanite de sae. Ocrotirea pAdurii este o veche preocupare a satelor, secuie§ti, in TreiScaune reglementAri in acest sens se gasesc 0 in statutele satelor inceparid cu

La sfar§itul secolului al XVII-lea de§i prezente, tensiunile dintre localitati ori ale acestora cuindivizi, in scaunul Odorhei au fost in numar mic, predominand conflictele dintre persoane. Situatiisimilare au existat i in alte zone, ca de exemplu scaunul Ciuc Gheorgheni Ca§in.

In fda instainelor de judecatA femeile au fost prezente atat in calitate de acuzatoare, cat §i deacuzate. La 1598 au fost 31 de femei implicate, adicA 24,22% dintre persoane, la 1599 numarul lorera de 10, deci 21,28%, iar la 1600 de 53, adicA 15,23%. La inceputul anului 1685, ponderea femeilorimplicate in procese a fost mult mai mica. Ele au reprezentat din totalul persoanelor identificate8,51% in scaunul Odorhei, 7,91% in Ciuc Gheorgheni Ca§in 0 16% in Trei Scaune. Aceastdschimbare era fireascA, deoarece la 1598-1600, datoritA crizei politice erau multe femei vAduve ori cusotii inrolati in armatA.

Relaiile interumane au variat §i in fundie de localitate. In unele alezari se constatA o maimare tensiune, numArul celor prezenti in instantA find mult mai mare, iar problematica dezbAtutAmult mai variatA comparativ cu alte a§ezAri. Astfel, in anii 1598-1600, au fost mentionate 20 depersoane la Martini§, 17 la Bec lean, 14 la Zetea, ate 13 la BAdeni lila CAdaciu, 12 la Lupeni. Inparalel, au existat un numAr important de sate dintre locuitorii cdrora doar 1-2 au fost prezenti ininstantA. Astfel au fost: Andreeni, Beta, Bete§ti, Bodogaia, Ighiu, Atid, Fancel, Filia§, la§u, CApalnita,CrAciunel, Chedia Mica, Porumbenii Mari, Oteni, Lueta, Alexandrita, Sanpaul, TAmalu, Turdeni,Ora§eni.

Problemele locuitorilor variau 0 de. In unele sate cauza litigiilor era parnantul (Ghipe§,Sanpaul, Teleac), in altele pAmantul §i agresiunile (Bec lean, Forteni, Hoghia, CAdaciu, VAleni,Martini§ §i targul Cristuru Secuiesc), iar in altele paleta lor era mult mai largA. Astfel, pe langAmotivele deja mentionate, 0 care erau nelipsite, au fost pricini de judecatA: furtul de cai, vite, oi,tratamentul medical gre§it, datorii in bani sau produse, fuga slugii ori intarzierea simbriei acesteia,calomnia, obiecte imprumutate. Fire§te, in targul Odorheiu Secuiesc, cea mai importantA a§ezare dinscaun, apar §i o serie de dispute specifice, ce derivA din particularitatile vidii de targ 0 a statutuluiacestuia. Deja s-a mentionat conflictul cu locuitorii unei zone recent alipite §i care cereau respectareadrepturilor lor de targoveti. Au fost, de asemenea, procese pentru prAvalii, datorii i douA cazuri incare se cerceta originea legitima a celor inculpati.

Pentru analiza relatiilor cotidiene, protocoale de judecatA constituie izvoare in felul lor unice.Prin intermediul lor pot fi cunoscute frAmantarile din interiorul comunitatilor, al familiilor §i modullor de solutionare. Problemele cu care se confruntau oamenii variau de la localitate la localitate, dande purtau pecetea timpului §i a spatiului geografic. Nu intamplAtor problemele anilor 1598-1600 sedeosebesc de cele ale anului 1685 in scaunul Odorhei, de fiind rezultatul evolutiei contextului istoric.In ace1a0 timp, asemanarile problematicii din scaunele Odorhei §i Ciuc Gheorgheni Ca§in la 1685

deosebirile fall de cele din Trei Scaune trebuie puse §i pe seama apropierii geografice dintreprimele douA, situdie care determinA o serie de particularitAti socio-economice §i culturale.

Prezentarea mutatiilor survenite in relatiile interumane §i mentalitAti intre 1598-1600 §i 1685,prin prisma protocoalelor scaunelor de judecata din acele momente, a avut ca scop evidentiereavalorii editdrii acestor documente, a importantei seriei noi din Székely Oklevéltdr, uncle au fost reuniteun numar mare de acte juridice, i s-a dorit a fi o pledoarie pentru continuarea publicarii acestui tip desurse istorice.

.Farolta Solcan

2 0 F 136, p. 1 115.2I Imreh, tefan, A torvényhozó szekely falu, Bucure§ti, 1983, p. 246-247.

Székely Oldevéltdr, dj sorozat, vol. III, p. 166, 249.

1560-1.

§i

-

- -

- -

www.dacoromanica.ro

734 Note 10

TOADER BUCULEI, 0 carte a durerii, Edit. Porto-Franco, Galati, 1994, 206 p.

Drama poporului roman dupA instalarea regimului comunist cu ajutorul trupelor sovieticereprezintA o realitate incA putin cunoscutA; de aceea, orice sursa ce ne ofera o cat de mica informatiedespre perioada terorii comuniste trebuie valorificata.

0 contributie importantA in descifrarea" acestei realitati o aduce lucrarea lui Toader Buculei,0 carte a durerii in care autorul prezintA biografia unor luptAtori anticomuni§ti, de origine brailenisau care, intr-un fel sau altul, .au fost legati de acest ora§, ce au cunoscut intr-o foarte mare mAsurArealitatile gulagului romanesc.

Majoritatea celor ale caror biografii au fost prezentate, direct sau indirect, sunt intelectuali demarcd care au contribuit la explozia culturalA InregistratA de Romania dupA 1918. Experienteleevocate in paginile acestei carti vin Inca o data sa demonstreze faptul cA, in vederea preluarii puterii §ianihilarii oricarei atitudini ostile, de o atentie" deosebita din partea comuni§tilor au beneficiat"mediile intelectuale. Anihilarea fizicA §i spirituala a acestei categorii a reprezentat o prioritate pentruagentii Moscovei, cel putin din doua motive: pe de o parte, intelectualitatea reprezenta segmentulsocial cel mai in mAsurA sa demanteleze" propaganda comunismului victorios", iar pe de altA parte,putea reprezenta oricand un posibil element de polarizare pentru o societate afiata In derutA §i supusAdin ce in ce mai mult la privatiuni.

MArturiile celor ce au suferit direct sau indirect consecintele planului sistematic de distrugere aintelectualitAtii romane sunt cutremuratoare, conturand o realitate ce poate fi greu acceptatA de cAtrecei ce nu au trait o asemenea experienta".

Parcurgand paginile pline de durere cuprinse in aceastA carte ne putem da seama foarte clar demetoda folositA de regimul comunist pentru a anihila aceastA categorie: intr-o prima faza avea locarestarea, condamnarea la ani grei de temnitA, supunerea la un regim de exterminare, confiscareabunurilor §i terorizarea restului familiei; in a doua fazA, dupA eliberarea din penitenciar (cei ce au maitrait acest moment!) ei vor fi supu§i unui proces de marginalizare §i teroare psihicA, constran§i sAdesfaloare munci degradante pentru a putea supravietui.

Nume Ca: Petre A. Andrei (doctor in §tiinte juridice), Vasile Bancila (filosof), Ernest Bernea(sociolog §i etnolog), Gheorghe Bratianu (istoric, om politic), Gheorghe K. Constantinescu (fondatorulgeneticii animale din Romania), Anton Dumitriu (filosof, logician), Pantelimon Halippa (om politic),loan Lupa§ (istoric), Victor Papacostea (istoric) §.a., reprezinta doar cateva exemple din marea masa acelor ce au fost victimele terorii comuniste, dar semnificative pentru a demonstra genocidul culturalrealizat in mod con§tient de regimul comunist in Romania. DacA economia unei tari se poate reface,distrugerea intelectualitatii, rezultat al unei evolutii de lunga durata, reprezintA o pierdere incalculabilApentru orice popor con§tient de locul pe care trebuie sA-locupe in lumea civilizatA.

De aceea, consideram ca gestul lui Toader Buculei trebuie apreciat, deoarece in acest momentistoria orala reprezinta singura modalitate de conturare a unei imagini despre ceea ce a insemnatregimul comunist in Romania, in conditiile in care accesul la arhivele securitatii comuniste (cele carenu au fost Inca distruse!) nu constituie o realitate prea apropiatA. De asemenea, in conditiile in carereabilitarea regimului comunist §i minimalizarea ororilor acestei perioade reprezinta deja o realitate,cartea aceasta constituie un indemn impotriva uitArii.

Gheorghe Lagir

JEAN MICHEL CANTACUZENE, Mille ans dans les Balkans. Chronique desCantacuzene dans la tourmente des siecles, Editions Christian, Paris, 1992,500 p + 10 p1aqe genealogice §i 42 foto.

Istoria unei familii este cu atat mai interesanta cu cat reprezentantii ei au detinut un rolimportant in desfA§urarea evenimentelor politice §i culturale dintr-o anumitA arie geografica, indecursul timpului. Acesta este §i cazul unei noi cronici, cea a familiei Cantacuzino, a carei constantd

www.dacoromanica.ro

11 Note 735

principala a fost un dezvoltat instinct de supravieluire in valtoarea secolelor, intr-un spatiu aflatpermanent sub semnul pericolului §i al invaziilor. Dungrea este punctul de refenntg in jurul caruia seconstruie0e intregul discurs istoriografic al autorului, Jean Michel Cantacuzène, descendent al acesteifamilii; ea constituie punct de reper pentru inceputul cronicii loc de infruntare a primuluiCantacuzin, atestat documentar, cu invadatorii cumani la 1094 ca §i pentru finalul ei: evadarea luiMatei Cantacuzino din Romania comunista in 1987. Istoria Dundrii, cu dubla ei fateta: cea civili-zatoare, cale de comunicatie i schimburi economice, §i cea opusg, de penetrare a barbariei,reprezinta, de fapt, cronica unei familii integrata istoriei spatiului locuit de ea (Imperiul bizantin,

romane, de unde unii dintre ei au emigrat in fata avansului barbariei). Urmgrind de-a lungul anoua secole aventurile §i destinul Cantacuzinilor, autorul realizeaza, totodatg, o fresca a istorieizbuciumate pe care a cunoscut-o estul Europei de la prima cruciadg pana in zilele noastre.

Dificultatea pe care o presupune scrierea cronicii unei familii importante, cum este cea aCantacuzinilor, rezulta din necesitatea de a stabili un echilibru al contrariilor, de a tempera tendintaromantarii subiectului (pentru ca insA0 viata unora dintre membrii ei poate constitui subject deroman), dar 0 de a evita o expunere seacg §i rece, chiar dacg obiectivitatea trebuie sa stea la bazaacestui demers §tiintific. Reqind sg armonizeze cele cloud tendinte, autorul ne ofera o lucrare§fiintifica bine documentata i argumentatg, scrisa cu o anumitg caldurg i cu respect fata de stramo0isai. Expunerea este structurata in 6 mari sectiuni (subimpartite in 18 capitole) fiecare desemnand oepoca istoricg, marcata de un anumit eveniment politic: invaziile (1094-1453), otomanii (14531716), fanariotii (1716-1821), influenta ruseasca (1774-1918), influenta francezg (1856-1940) §idictaturile (1940-1990).

Realizand o incursiune in istoria Bizantului incepand cu secolul al XI-lea, cand apare pentruprima data in documente un Cantacuzino (general al lui Alexis Comnenul), marcand primul contactintre Cantacuzini §i valahi, cu reprezentantii lor Asanevii (1187), autorul prezinta evolutia §iascensiunea acestei familii pana in punctul culminant urcarea pe tronul Bizantului a lui loan VICantacuzino (1347-1354). Implicati in luptele care au frgmantat aceasta societate in decadenlä,Cantacuzinii au trait imaginile de co§mar ale apararii §i cuceririi Constantinopolului de care turci,unii dintre ei pierind in timpul luptelor. Urmarind destinul Cantacuzinilor refugiati din fostul Imperiubizantin, J. Cantacuzène surprinde desfaprarea evenimentelor politice din Europa Centrala §i de Sud-Est, confruntarea statelor cre0.ine cu turcii, rolul membrilor familiei in istoria acestor spatii. In acela0context se inscrie incercarea de a solutiona o problemg a istoriografiei romane0i 0 a bizantinologiei:stabilirea verigii de leggturg intre Mihai Cantacuzino (mort de ciumg in 1522, descendent alCantacuzinilor imperiali) §i Dimitrie Cantacuzino, tatgl lui Mihai ,4aitanoglu", din care descindCantacuzinii emigrati in !Arne romane, stramo0i celor de astgzi. De0 un document care sg atestenatura relatiei dintre ei nu existg, toate datele pe care le-a avut la dispozitie i-au permis autorului sasustina existenta unei inrudiri tata §i fiu (de aceea0 pgrere este 0 Petre S. Nasturel, De laCantacuzinii Bizaniului la Cantacuzinii Turcocrafiei ci ai fárilor romlne, in Arhiva genealogicd", I(IV) / 1994, nr. 1-2, Iai, p. 171-175).

Chiar dacg dovada acestei filiatii lipse0e, prin acliunile lor §i rolul jucat in istoria acestortinuturi, Cantacuzinii români s-au dovedit a fi la inaltimea predecesorilor imperiali. Refugiati dinConstantinopolul care nu le mai oferea sigurantg (incercarea de a se integra unei societal.' dominatede otomani quase, once afirmare era platita cu viata), Cantacuzinii se stabilesc in tank romane, undese integreazA perfect §i ajung sA domine viata politica, mai ales in a doua jumatate a secolului alXVII-lea. Este Inca una din etapele apogeului lor, cu reprezentanti pe ton. Serban Cantacuzino(1678-1688), Constantin Brancoveanu (1688-1714), fiul StancAi, sora lui Serban, Stefan Canta-cuzino (1714-1716), §i, totodatA, a inceputului dezintegrArii clanului, ce-i va conduce spre un sfar§ittragic (referitor la conflictul dintre ei, autorul incearcA sA-i absolve pe Cantacuzini de orice vinA incAderea Brancoveanului). Viata acestei familii a stat sub semnul unui destin potrivnic; aflaipermanent in agitatie, atunci cAnd ajung in punctul maxim al maririi i bogAtiei se produce caderea,rapidA §i tragicA: a§a se intamplA in 1578 spanzurat Mihai Cantacuzino Saitanoglu", 1601 ucisAndronic Cantacuzino, 1663 ucis C. Cantacuzino postelnicul, 1714 ucis C. Brancoveanu cu fiiisgi 0 1716 dispar membrii cei mai importanii, stolnicul C. Cantacuzino, spAtarul M. Cantacuzino §iStefan Cantacuzino. Dar, epoca lor a ramas in istoria romAnilor ca una de afirmare politica' §i de mareinflorire culturald stilul cantacuzino-brancovenesc.

lade

--

8

-

-

-- -

-

www.dacoromanica.ro

736 Note 12

Cei care au reu§it sA supravietuiasca evenimentelor tragice din 1716, refugiindu-se in alte lari,vor reveni §i se vor implica in viata politicà, devenind conducatorii partidei filoruse in timpulrazboaielor cu turcii (unii au emigrat in Rusia, unde au dat na§tere ramurii Cantacuzinilor de aici),sustinand drepturile tarilor romane prin memoriile adresate Marilor Puteri, participand la revolutia deeliberare a Greciei, ca membrii ai Eteriei, o viatd aventuroasa, in permanentA schimbare. Din analizaactiunilor Cantacuzinilor de-a lungul timpului se pot distinge cateva constante: abilitate diplomatica,aliante matrimoniale cu familii importante, chiar princiare, care sd le aduca bogAtie i posibilitateaunor ascensiuni rapide, implicare in principalele evenimente politice, spirit intreprinzator i novator,ca promotori ai noilor tendinte in societate, in culturA, §i, poate cea mai importanta, capacitatea de ase adapta unui nou context, ceea ce le-a permis supravietuirea o familie ce stA sub semnul devizeiQuae nocent docent!".

Pe acelemi coordonate se vor desfapra §i actiunile Cantacuzinilor epocii ulterioare. Implicaiin procesele complexe care au determinat transformarea lumii medievale romane§ti, Cantacuzinii suntparticipanti activi la marile framantari politice care au zguduit secolul al XIX-lea, ca sfatuitori sauopozanti ai domnilor, regAsindu-se de o parte sau de cealalta a baricadei revolutiei de la 1848 sauocupand functii de conducere, precum cea de caimacam de cAtre C. Cantacuzino (1849). Unei solidepregatiri profesionale, rezultat al studiilor in strainAtate, i s-a adaugat experienta dobandita In calitatede consilieri, mini§tri ai principelui Alexandru Joan Cuza §i ai regelui Carol I, aducandulicontributia la crearea institutiilor politice §i culturale, a noii infrastructuri economice a statului romanmodern. Un rol In bunAstarea familiei 1-a avut exploatarea petrolului de pe mo§iile lor prahovene,cum este cazul lui Gh. Grig. Cantacuzino Nababul"; ascensiunii sale economice i s-a adaugat ceapolitica, ajungand a ocupa functia de prim-ministru. Cu simttil datoriei NA de tall, pe care §i 1-aumanifestat de-a lungul timpului, Cantacuzinii au participat atat la razboiul de independentA (18771878), cat §i la primul razboi mondial, pentru reintregirea Romaniei. S-a remarcat, in special, dr. loanCantacuzino prin masurile luate de stopare a epidemiilor, organizarea sistemului medical romanesc inconditiile grele ale razboiului, ca §i a celui de vaccinare. Tot el va crea Institutul de seruri §i. vaccinuri(1921) §i va inaugura Institutul francez din Bucure§ti (1923).

Para lel cu desfawrarea actiunii din Romania, autorul urmare§te destinul Cantacuzinilor dinRusia, unde izbucnise revolutia bol§evicA, subliniind dramatismul situatiilor prin care au trecut,peripetiile evadarii din aceasta lume de co§mar, suferintele in lagarele comuniste ale celor care nu aureu§it sd fuga. Era preludiul unor situalii grave, dramatice, pe care le vor trai §i Cantacuzinii dinRomania dupd 1945.

Viata acestor oameni a facut parte din istoria spatiilor locuite de ei; o asemenea integrare a fostrezultatul implicArii lor in cele mai importante evenimente politice §i culturale, ce au constituit notadominanta a unei epoci istorice. In Romania interbelicA, Cantacuzinii vor cunomte o nouA perioadAde prosperitate, de afirmare pe plan politic (cu un spectru larg al optiunilor politice), diplomatic §icultural o perioadA de lini§te inaintea unui nou flux al barbariei, cea comunista. Persecutiile uneinoi dictaturi, cu acelmi caracter irational, le-au cazut vietime §i membrii acestei familii; cei care aureu§it sa scape din infernul comunist au inceput o noug viatA in tarile apusene, unde au fost nevoiti

afirme din nou capacitatea de a se adapta unui alt context. Cartea se incheie, astfel, cu un finaloptimist, cu o credintA in capacitatea de perpetuare §i de afirmare a membrilor acestei vechi familii.A crea, a evolua, a se adapta, a crede in echilibrul dinamic, acestea sunt in ochii notri secretelevietii, sperantei, supravietuirii. Trebuie totu§i, ca in aceasta miFare a vietii, sA pAstrAm cateva reperesolide, conservatoare ale eticii §i culturii pentru o gradina secretA. CAci, nu existA gradina care savaloreze cat cea a gandirii. Unii o numesc CredintA (p. 435).

Cronica familiei Cantacuzino, o istorie a aproximativ 30 de generatii, se constituie, astfel,intr-o carte interesantA, un veritabil demers §tiintific. CaracterizatA printr-o bogatd informatie §tiinti-flea, un impresionant aparat critic, lucrarea domnului Cantacuzène va deveni un punct de referinta nunumai pentru istoriografia romaneascA. Cu atat mai mult trebuie subliniat efortul i meritul autorului,cu cat domnia sa nu este de formatie istoric. Dar, pasiunea pentru trecutul familiei din care provine afost mai puternicA decat orice aka* consideratie §i, ca urmare, a rezultat o carte ce va constitui sursA deinformatie pentru multi cercetaitori §i o lecturd interesanta pentru cei pasionati de istorie.

Mariana Lazeir

f...1"

sa-si

www.dacoromanica.ro

13 Note 737

JEAN-CLAUDE CARON, La France de 1815 a 1848, Armand Colin, Paris, 1993,190 p.

Lucrarea lui Jean-Claude Caron, publicatA Intr-o utilA colectie universitark densA cainformatie i aproximativ traditional structuratA, depAseste cadrele conventionale ale unui simplumanual.

Prima parte este consacratA luptelor politice i vietii parlamentare in perioada Restauratiei.Baza juridicd a regimului este datA de carta constitutionalA din 4 iunie 1814, care recunoaste in mareinAsurg noile structuri politico-administrative, garanteazA principalele libertAti publice i admite noilerealitAti economice. Fortele politice care au actionat In aceastA perioadd au fost obligate sl-si declarepropriile lor identitAti politice in functie de acest act care punea bazele monarhiei constitutionale.Repartizarea fortelor politice urmeazA o repartitie clasicA: o dreapta ultraregalistA, uneori nostalgicA,reprezentatd de contele d'Artois, Villèle, La Bourdonnaye, Chateaubriand, Joseph de Maitre, Louisde Bonald; un centru atasat cartei constitutionale din 1814 animat de Broglie, Pasquier, Mole,Decazes, Rémusat, Royer-Collard, Guizot si Cousin i, in fine, stânga personificatA de Destutt deTracy, Constant, La Fayette, Perier, Courrier la care se vor alAtura unii militari ai imperiului precumFoy, Lamarque i Sebastiani. in afara acestor principale familii politice trebuie amintite bonapar-tismul (in 1823 se publicA memorialul de la Sf. Elena) si republicanismul, totusi acum de dimensiunigrupusculare. Viata politicA care functioneaza intr-un regim electoral cenzitar este dominatA de treipersonalitAti politice: Richelieu, Decazes i Villèle care dominA intervalul 1815-1828 and regimulcunoaste succesiv guvernari relativ tolerante, preocupate de concilierea unei Ori traumatizatA de osuccesiune spectaculoasA de experimente i o lungl guvernare inspiratA de ultraregalisti. Ultimii, desisunt la originea unor legi aparent restrictive, cum ar fi legile sacrilegiului din 1825 (dar care nu aufost niciodatA aplicate) sau asa-zisa lege a miliardului emigrantilor din acelasi an si care era un actprofund reparatoriu pentru spolierile din perioada revolutionarA, au esuat in tentativa de a imprimapoliticii generale un curs rezolut conservator. Sanctiunea este revolutia din iulie 1830 provocatd deinabilitAtile primului ministru Polignac si de controversatele ordonante ale lui Carol X. In fond,Restauratia nu a fost capabill sA ofere o solutie indispensabilA societAtii franceze, persistând inpractica politicA in a desconsidera libertatile publice sau suveranitatea nationalA, in obstinatia de autiliza un personal politic aproape exclusiv aristocratic.

Partea a doua a lucrarii trateazA societatea francezA In prima jumAtate a secolului trecut. Franose instaleazA intr-un nou regim demografic definit printr-o crestere care uneori frizeazA stagnarea.Intre anii 1801-1851 cresterea demograficA francezd este de 30%0, In timp ce media europeanA estede 50700 (principala cauzA rezidA in restrictia voluntard a nasterilor). Franca ramane esentialmente oçarA ruralA, unde 75% din populatie se aflA in mediul rural. ExistA importante disparitAti regionale,existA importante supravieoiri ale practicilor cutumiare, dar in linii mad, in functie de regimul deexploatare al solului, se pot distinge douA zone: o zonA nordicA bazatA pe sistemul fermajului, garan-tat de contracte pe 3-9 ani, i o zonA sudicA dominatA de métayage §i unde circulatia monetarA estelimitatA. Lumea ruralA cunoaste o ierarhie apriori imanentA In vfirful careia se gAsesc notabilii mariiproprietari de origine nobiliard (mai ales dupA 1830). Anchetele istoriografice au detectat importantegrupuri socio-profesionale care nu-si bazeazA existeno pe expoatarea pAmântului, cum ar fiprofesiunile liberale, reprezentantii autoritAtilor, institutorii, clerul, comerciantii i colportorii sauimportanta fractiune a lAranilor-artizani.

Simbol al modernizarii, urbanizarea francezA este in ascensiune, populatia urbanAreprezentând un sfert din populatia totalA. In 1846, orasul este definit ca o aglomeratie de minimum2 000 de locuitori. Fenomenul urbanizArii este probat de cresterea rapidA a unor orase, precum Saint-Etienne, Toulon, Reims sau Limoges. Cu toate acestea peste 40% din populatia urbanA trAieste inorase de panA la 10 000 de locuitori, etapg intermediarA frecventA in traseele exodului rural cAtremarile aglomeratii. Imagine de marcA a noii epoci, orasele industriale, unele monoindustriale,modificA substantial peisajul urban. Viata religioasA a Frantei continua' sA fie dominatA de bisericacatolicA, catolicismul considerat religie de stat in 1814 si doar religia majoritAtii francezilor in 1830.Contestat in perioada revolutionard, catolicismul Ii ia partial revansa In tentativa de a recrestinaanumite zone geografice sau sectoare ale populatiei prin intermediul unui cler combativ si a unor

si

www.dacoromanica.ro

738 Note 14

societal.' misionare. AsistAm la o experientA interesantA de conciliere a valorilor cre§tine cudemocratia, echipa de la ziarul L'Avenir" animatA de abatele Lamennais find consideratAprecursoare a democratiei cre§tine. 0 prezenta cre§tinA in spatiul politic se constatA §i in timpulmonarhiei din iulie cand se inregistreazA incercarea de a se fonda un partid catolic sub conducerealui Montalembert.

Urmatoarele capitole se ocupA de monarhia din iulie §i de cauzele care au dus la scleroza §i lacolapsul acesteia in februarie 1848. Autorul, ca §i predecesorii sal, a tratat monarhia din iulie dupä oschema organicistA, conturand o perioadA de stabilizare a regimului, un deceniu de stabilitateinstitutionald §i economicA §i desigur etapa finald de degradare rapidA §i proclamarea republicii. Anii1830-1835 cunosc o efervescentA politicA extrema, in special la Paris creandu-se o imagine de haos §icontestare perpetuA. Au loc mai multe insurectii de inspiratie republicand, demonstratii §i manifestatiideseori violente, atentate la persoana regelui care au culminat cu cel din iulie 1835. Forte le politicefavorabile orléanismului, un regim bazat pe elitele economice §i politice, s-au divizat initial intr-unpartid al mi§carii (Laffite, Dupont de l'Eure, La Fayette) care a detinut puterea in 1830-1831 §iintr-un partid al rezistentei (Guizot, Perier, Sebastiani), care va ca§tiga alegerile din iulie 1831.Reprezentantii acestei orientari se vor impune la conducerea çArii, reu§ind decapitarea opozitieirepublicane (intre 1830-1834 au loc la Paris 520 de procese politice) §i limitarea libertAtii de expresiea presei, frecvent inflamatA i calomnioasA, in septembrie 1835. Sciziunea in cadrul fortelor orléanistese va mentine pe tot parcursul monarhiei din iulie intre stanga (Odilon Barrot §i Laffite), centru(Thiers) §i dreapta (Guizot). DupA un guvern Mole intre 1836-1839, urmeazA un efemer guverncondus de Thiers in 1840, care demisioneazA find dezavuat pentru atitudinea sa belicoasa in timpulcrizei egiptene, §i se deschide lunga guvernare a lui Guizot ca ministru de externe §i apoi caprim-ministru.

Guizot care fusese in 1833 autorul legii privind libertatea invAtamantului primar, va beneficiain 1840-1846 de o conjuncturA economicA favorabilA care a permis cateva initiative legislativenotabile, cum ar fi prima lege socialA din 1841 sau legea din iunie 1842, care punea bazele unuisistem feroviar coerent, lege care a stimulat industria francezA, in special sectoarele siderurgic §iminier. Anii dominati de Guizot nu au mai cunoscut violenta politica, dar perioada nu este din aceastAcauzA ternA. In iulie 1842, ducele d'Orléans, mo§tenitorul desemnat, moare intr-un accident,punandu-se astfel, problema succesiunii (succesorul lui Louis Philippe va fi desemnat contele deParis, nepotul acestuia, nAscut in 1838). Dupa tentative de apropiere intre legitimi§ti §i orleani§tiacestea sunt compromise de omagierea de catre primii a lui Henri V la Londra in 1843. In perioada1844-1847, opinia publicA a urmarit cu pasiune dezbaterea relativa la abolirea sclavajului (in 1834 sefondase Societatea francezA pentru abolirea sclavajului). In politica externA Guizot a optat pentrualianta cu Marea Britanie, de§i existau prea multe elemente de divergentA pentru ca aceastA optiune sAnu devinA o iluzie. Vizitele reciproce ale reginei Victoria §i Louis Philippe nu puteau sA maschezesubiectele de disputa prezente atat de continentul european (cAsAtoriile spaniole §i Elvetia, ambele in1847), cat §i in alte zone (Pacificul de vest, Maroc, Egipt). CAtre sfarlitul guvernArii sale, GuizotcautA sa se apropie de Metternich, Franta reactionand cu infinitA discretie in momentul anexariiCracoviei in 1846. Paralel este desAvar§itA cucerirea Algeriei, unde panA in 1839 Abd-el-Kaderreu§ise implantarea unui veritabil regat arab. De remarcat amploarea pe care a luat-o colonizareaeuropeanA in Algeria, numarul coloni§tilor trecand de la 30 000 in 1840 la 110 000 in 1847. Inconcluzie, J. C. Caron considerA, impreunA cu istoricul american David Pinkney , intervalul 18401847 drept anii decisivi" care au marcat trecerea definitiva a Franlci de la vechiul regim lamodernitate pe plan economic, social, politic §i ideologic.

Cum era normal autorul insistA asupra motivelor care au dus la decAderea regimului §i ladisparitia lui brutalA dupd ce alegerile din august 1846 ii asiguraserA o bazA parlamentarA solidA.Monarhia din iulie constituie epoca unor cAutari febrile pentru organizarea idealA a CetAtii, in careteoreticienii sociali§ti §i comuni§ti intrA intr-o acerbA competitie. Debutul il face Saint-Simon caredezvoltA conceptul sail de producAtor, dar §i ideile sale europene (in 1814 publicA cu Augustin

Jeremy Popkin, Made in U.S.A. Les historiens francais d'Outre-Atlantique et leur histoire, inRevue d'histoire moderne et contemporaine", t. 40 (1993), no. 2 (AvrilJuin), p. 303-320.

www.dacoromanica.ro

15 Note 739

Thierry lucrarea cu interminabilul titlu De la réorganisation europeenne: de la necessité et desmoyens de ressembler les peuples de l'Europe en un seul corps politique en conservant a chacun sonindependance nationale). Fourier este autorul unor analize pertinente care trebuia sà condua laconceptul sdu fundamental: armonia. De§i comunitAtile fourieriste au quat, discipolii au continuat0-i difuzeze doctrina prin intermediul ziarului Le Phalantère", fondat in 1832. Louis Blanc §i PierreLerroux sunt adeptii omnipotentei statului, care trebuia 0 fie elementul regulator esential in societate§i economie. DacA ace§tia apartin a§a-zisului socialism utopic, Etienne Cabet cu Voyage en Icarie §iConstantin Pecqeur cu Théorie nouvelle d'economie sociale et politique (1842) pledeaz5 pentru omonstruoasA societate comunistA in care statul sau comunitatea detin toate mijloacele de productie,proprietatea privatA este abolitA, salariul este unic. Apare §i un timid socialism cre§tin reprezentat dePhilippe Buchez care fondeazA in 1840 publicatia L'Atelier" in care pledeazA pentru o organizarecooperatistA a proletariatului. Interesante sunt aprecierile autorului asupra liberalismului francezconsiderat ca ideologie dominantA a regimului prin reliefarea unui paradox in care subzistA unliberalism politic cu un antiliberalism economic tradus prin protectionism. Nu trebuie exageratAcontributia doctrinelor socialiste §i comuniste la subminarea regimului, clientela careia i se adresau,proletariatul, fiind majoritar circumspect la aceste himere.

Deteriorarea propriu-zisA a regimului incepe in 1846 cu o cried definitorie vechiului regim:compromiterea recoltelor, foamete, cre§terea preturilor §i distribuirea neuniformä a cerealelor. Crizade subzistentA va duce la griparea industriei §i la o crizA de neIncredere In sistemul bancar §i invalorile bursiere. Guvernul reactioneazA anemic, se limiteazA la sporirea importului de grau rusesc. Inafara crizei economice, care se va instala pand la 1851, regimul se vede abandonat de o parte aintelectualitAtii care devine tot mai criticA (o criticA implicatA este continutA §i In lucrarile desprerevolutia francezA publicate in 1847) §i trebuie sà suporte §ocul moral al unor afaceri sordide (Teste-Cubières §i Choiseul-Praslin, ambele In 1847). Pe acest fundal, In septembrie 1847 Guizot devineprim-ministru §i continua 0 se opuna reformei electorale cerutd de opozitie Inca din 1840 §irevendicatà zgomotos In cursul campaniei banchetelor care debuteald in 1847. Revolutia dinfebruarie 1848 nu reprezintà consecinta unei situatii ireversibil conflictuale, ci conform analizeiautorului, rezultatul unor mäsuri eel putin inabile §i net nepopulare sau tardive (inlocuirea lui Guizotcare era tinta ostilitatii feroce a opozitiei). Puterea nu a fost capabila sä sesizeze decalajul intreafirmarea unei con§tiinte politice populare, care i§i revendicA drepturile, §i imposibilitatea pentrupopor (autorul utilizeazA abuziv termenul läsand impresia politizarii maselor populare) de a seexprima democratic §i ca atare nu a putut evita utilizarea violentei ca mod natural de expresiepoliticA. Incheiem prezentarea cu concluzia lui J. C. Caron: Nous espérons avoir montré, sinondemontré, que la Restauration et la monarchie de Juillet furent en fait une période de réflexion,d'élaboration et de confrontation, peut-être la plus riche de toute l'histoire contemporaine de laFrance, entre les hommes et les idees".

Ovidiu Bozgan

FERNANDO GARCfA DE CORTAZAR, JOSE MANUEL GONZALEZ VESGA,Breve historia de Espaiia, Madrid, 1994, 740 p.

Dificultatea de a aborda o sintezA a istoriei Spaniei in putine pagini §i intr-o forma accesibilApentru toti cititorii explicA de ce lucrAri de felul acesta, spre deosebire de alte tad, au fost destul deputine 'DATA in prezent. Fernando Garcia de Cortazar §1 José Manuel Gonzalez Vesga realizeazA oexpunere, In mod fortat prescurtatA, a secolelor de istorie spaniola, a crizelor §i oscilatiflor care le-auinsotit, a realizarilor lor social-economice §i a sperantelor, mereu reinnoite, intr-o viatA mai buna. Deasemenea, autorii au dorit sA scoatA in evidentA eforturile a numero§i ganditori care s-au strAcluit sàfacA din amalgamul peninsular o natiune, ceea ce justifla astAzi chiar propria lor intreprindere.Aceastd Breve historia de Espana nu este numai aceea a regilor §i a eroilor sal, ci este, de asemenea,aceea a plugului §i a oii, a calAtoriilor maritime §i a birocratiei, a legilor §i a cartilor, §i mai ales o

www.dacoromanica.ro

740 Note 16

amintire a celor care au suportat loviturile sclaviei, exploatarea §i durerea. Lucrarea este completatdcu numeroase harti, cu tabele eronologice ale regilor §i primilor mini§tri ai Spaniei, precum §i cu unvast indice tematic.

Cartea cuprinde in total 15 capitole, la care se adaugd anexele pe care le-am amintit mai sus.Prime le trei capitole se referd la preistoria §i istoria veche a Spaniei, concluzia principalà care sedesprinde din lectura lor find aceea cd Peninsula Ibericd a fost permanent un loc de schimbare, detranzatie de la o populatie la alta, de la o civilizatie la alta, dar §i de sinteza §i asimilare a ceea ce eramai bun la toate aceste populatii §i. civilizatii. UrmAtoarele trei capitole descriu istoria Spaniei aflatdsub pecetea Romei. Se aratA a dominapa romana a schimbat complet structurile autohtone dinPeninsula, de la cele economice §i sociale, panA la cele mentale §i religioase. Romanizarea a adus cusine limba latind, sistemul de valori al lumii greco-romane, a inclus Peninsula nu atat in Imperiulroman, cat mai ales in lumea romand, ea devenind in scurt timp nu doar o simplA anexd a acesteia,dar §i un element component de bazA, care i-a dat pe Seneca §i Lucan, Martial §i Quintilian, Florus §iPomponius Me la, dar §i pe Traian §i Hadrian, Marcus Aurelius §i Theodosie cel Mare.

Capitolele al §aptelea §i al optulea se ocupA de Spania vizigotA, care a marcat un important pasinainte pe drumul formarii Spaniei actuale i de cucerirea musulmana, vAzutd ca o ciocnire intreOccident §i Orient desfaprata pe pamant peninsular. UrmAtoarele cloud capitole analizeazA evolutiaregatelor medievale spaniole creltine, panA la unirea lor in a doua jumatate a secolului XV, cand sepun bazele Spaniel moderne §i unificate. in continuare, in capitolele XI §i XII este trecuta in revistASpania imperialà a Casei de Austria, proiectele de monarhie universalA, care i-au tras seva din trecut,dar nu au reu§it sd deschidd viitorul, läsand poporul spaniol intr-o adevarata funclAturà istoricd dincare se parea Ca nu mai poate sA iasA (capitolul XIII). Ultimele cloud' capitole se ocupà de Spaniasecolelor XIX §i XX, de prabu§irea definitivg a ultimelor aspiratii imperiale, de confruntarea directdcu rail din interior a cdrui expresie cea mai inaltà a fost sangerosul razboi civil din 1936-1939.

Deosebit de interesantà ni se pare maniera in care autorii abordeazá perioada de tranzatie carea urmat mortii lui Franco. Ei considerà ca dictatura franchistA, sangeroasd §i absolutä la inceputurileei, a cunoscut o permanenta tendintA de diluare, cauza fiind aceea CA Franco, suprimand libertAtilepolitice, a permis existeno libertlitii economice §i a unei economii de piatO. Acest lucru a fAcut ca §idictatura politica sA se dilueze treptat, iar tranzilia care a urmat mortii lui Franco sd fie doar otranzitie politica §i nu economica. Spaniolii nu au fost obligati sa inloculasa o formA de economic cualta, ei au trebuit doar sa inlocuiasa o formA politicA dictatoriald cu una democratica, lucru nu u§orde realizat, dar oricum mai putin dificil decat in cazul economiei. Aceasta poate explica rapidamodernizare economica §i atingerea unor standarde de prosperitate asemdnAtoare cu acelea din tarilecele mai dezvoltate din lume, §i toate acestea intr-un interval de timp istoric foarte scurt. In ceea ceprive§te viitorul, provocarile §i obstacolele cu care se vor confrunta spaniolii vor fi numeroase, darautorii 1§i exprimd parerea optimistA CA de vor putea fi depd§ite, iar dezvoltarea in continuare aSpaniei asiguratA.

Eugen Denize

MARTIN GILBERT, Churchill. A life, Minerva edition, 1992, 1 066 p.

Autorul acestei biografii voluminoase a lui Winston Churchill, nAscut in 1936, universitar laMerton College din Oxford 1i care a publicat mai multe lucrdri istorice (atlase istorice, biografii §ialtele), §i-a inceput activitatea legatA de personalitatea lui Churchill in 1962 (cand Churchill mai erain viata; a decedat in 1965, in varsta de peste 90 de ani), sprijinind prin cercetarile sale pe RandolphChurchill in publicarea primelor cloug volume ale biografiei tatdlui sk, iar dupà moartea luiRandolph in 1968 a continuat publicarea serid de volume a scrisorilor §i documentelor lui Churchill.

A§a cum aratA autorul, in prefata volumului, el a incercat sd prezinte viata lui Churchill atAtsub aspectul viepi personale, cat §i a celei politice, iar viziunea sa ar contine evaluarea echilibratd" avielii aceluia despre care scrie in aceea§i prefatd: Descrierea vietii lui Churchill este caracterizatd

www.dacoromanica.ro

17 Note 741

printr-o deosebitA bogape a informatiilor, deoarece avem la dispozitie o masa vastA de materialecontemporane. Este, deci, posibil, pentru aproape fiecare eveniment in care Churchill a fost implicat,sA redam propriile lui cuvinte si argumente, gandirea lui, adevaratele sale intentii §i actiunile sale insemnificatia lor exacta". In aceeasi prefati, autorul precizeazd ca izvoarele ce au stat la bazabiografiei au fost: 1) Arhiva personald a lui Churchill, avand caracter privat, politic si literar; 2)Arhiva personalA a sopei lui Churchill, Clementine, cuprinzand, printre altele, sutele de scrisori pecare le-a primit de la scowl ei incepand cu anul cAsAtoriei 1908 si pang In ultimii ani ai vielii luiChurchill; 3) Arhiva oficiala a guvernului englez, deosebit de semnificativA si bogata pentru faptul cAChurchill a fost de douA ori premier si de unsprezece ori ministru; 4) Arhivele private ale prietenilor,colegilor §i adversarilor lui Churchill; 5) Amintirile celor apartinand familiei lui Churchill, prietenilorsi contemporanilor

Prefata se incheie cu un elogiu adus personalitApi careia i s-a fnchinat biografia (se arata cAimplicarea sa in viata politica a durat mai mult de o jumatate de secol, cA a fost de opt ori ministrufnainte de a deveni premier, ca atunci cand in 1955 a demisionat din functia de premier avea impliniti45 de ani ca parlamentar; autorul scoate in evidenta frideosebi clarviziunea ibtr-o serie de desfAsuraride evenimente, aratandu-se si faptul ca El a fost acela care prima data a folosit termenul <summit>pentru o Intalnire a liderilor Vestului §i Estului care sa pung capat confruntArii din perioada rece").

Nu se poate spune cA autorul lucrarii si-a Incalcat promisiunea unei prezentari echilibrate, devreme ce nu sunt evitate partile sumbre, ca cele politice legate de episodul Gallipoli, din primulrazboi mondial, ca si cea a procentajelor privind influenta (sau dominatia) In Arile Europei rasaritenesi centrale dupa al doilea rAzboi mondial, sau cele personale privind viata tatAlui i mamei luiChurchill §i a fiicei sale, Diana, care s-a sinucis.

Structura carpi: sumarul, lista celor 142 de ilustrapi, lista celor 28 de harti, prefata la carene-am referit, acknowledgements (autorul mentioneaza numele celor care 1-au sprijinit cu informatiisau documente la realizarea lucrArii), cele 40 de capitole ale lucrarii, harple, indexul (comun pentrunume si materii).

Metoda urmatA de autor a fost cronologica; personalitatea lui Churchill a fost urmarita in toatefazele sale, uneori chiar pe zile (in raport de importanta evenimentelor si a implicArii); in multe cazuriau fost reproduse propriile cuvinte ale lui Churchill, care erau semnificative pentru anumite perioade;activitatea lui Churchill a fost si ea urmArita cronologic indiferent ca era politica, cd privea viata sapersonala si calatoriile frecvente de agrement sau scrierile pentru care i s-a decernat premiul Nobelpentru literaturA in 1953 (lucrarile principale find cele douA despre primul si al doilea razboi mondialsi cea despre istoria popoarelor de limbA engleza).

Indexul este amanuntit, 16 din articolele sale fiind rezervate lui Churchill si membrilorfamiliei sale. Acestea au fost conceptia autorului biografiei si tehnica alcatuirii volumului si am doritsA le scoatem in evidenta.

Din titlurile celor 40 capitole ale lucrarii am dori sA menponam cateva semnificative: Africa deSud: aventuril, prizonierat, evadare (cap. 7); In Parlament (cap. 8); Prim Lord al Amiraliteijii (cap.12); Rázboiul (cap. 14); Ministru al Aproviziondrii Armatei (cap. 18); Ministru al Coloniilor (cap.20); Ministru de Finance (cap. 22); De la München la reizboi (cap. 26); Premier (cap. 28); Reizboidiplomatie (cap. 34); Cortina de fier (cap. 36 cu discursul de la Fulton, 1946); Premier pe timp depace (cap. 38); Ultimii ani (cap. 40).

Volumul nu conPne note bibliografice de subsol si nici o lista a lucrArilor consultate (singurelereferiri bibliografice sunt cuprinse In acknowledgements).

Betinio Diamant

OLIMPIA MITRIC, Cartea romlineascd veche In judeful Suceava. Catalog, vol.IV, Suceava, 1995, 260 p. cu ilustr.

A fost editat de curand cel de al IV-lea volum al Catalogului elaborat de Olimpia Mitric, careincheie, de fapt, suita prezentarii temei date, sintetizata in chiar titlul: Cartea romaneascei veche injudetul Suceava.

sai.

gi

www.dacoromanica.ro

742 Note 18

Daca anterioarele (trei) tomuri au vazut lumina tiparului in anii 1992-1994 §i cuprindeautitlurile (§i exemplarele) tipariturilor datand din perioada 1643-1800 conservate in judelul Suceava (oprezentare a lor s-a facut §i in paginile Revistei istorice", 7-8 / 1994), volumul din urmil analizeazaatari marturii tipografice de la inceputul veacului XIX (1801-1830), tot de aici. In plus, acestacuprinde doua interesante capitole: 1) Cartea romaneasca veche cu circulafie in judef, astàzi pilstratein biblioteci din lard (§i in alte institulii, adaugam noi, anume, Biserica din Bezded-Salaj §i Muzeuljudelean Dambovita, de altfel citate in textul propriu-zis, de catre autoare), 2) Cartea rointineascilveche atestatil documentar in judef, capitole pe care, desigur, cercetarile viitoare le vor completa cuelemente de amanunt sau, poate, substantiale (cataloage de curand elaborate, cele in pregatire, ca §ibanca de date, in domeniu, de la Centrul de informatica §i memorie culturala al Ministerului Culturiipot oferi atari posibilitati; apoi, printre fondurile documentare necercetate suficient, din acest unghi,§i care pot furniza informaiii pretioase, se numara §i cel al fostei Comisiuni a monumentelor istorice,care cuprinde numeroase marturii de un interes aparte, cum ar fi chestionarele intocmite de toateparohiile din tall, deci §i din Suceava, la 1921, care consemneaza, printre altele, uneori cu detalii, §icoleciiile de carte veche).

Sunt inregistrate §i descrise in Catalog, conform normelor §tiintifice, bibliografice, creatiiletipografice ale diverselor ateliere, fie de la noi (Blaj, Bra§ov, Bucure§ti, Cernauti, Chi§inau, Ia§i,Manastirea Neamt, Ramnic, Sibiu), fie de altunde (Buda, Sankt-Petersburg, Viena), carli care sepastreaza azi in regiunea analizata, imprimate in anii 1801-1830, ca numar de titluri de 358, fiecareinsa existand intr-unul sau mai multe exemplare. Dintre cele mai valoroase (prin autori, conlinut,

raritate §.a.), amintim doar cateva, respectand pe cat posibil criteriul cronologic (dataaparitiei), de§i riscul de a gre§i, ramane, fArà doar §i poate: Alfavita sufleteascti (Sibiu, 1803),Mineiele de la Buda (1805), Cartea de manti pentru economie (Buda, 1807), Petru Maior,Propovedanii, Didahii, Prediche §i Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia (toate imprimate laBuda in perioada 1809-1812), Calendariu (Ia§i, 1816), Carte folositoare de suflet (Ia§i, 1819),Istoria Vechiului vj Noului Testament (traducere de Veniamin Costache, Ia§i, 1824), DimitrieCantemir, Scrisoarea Moldovei (Manästirea Neamt, 1825), I. Alexei, Grammatica daco-romana(Viena, 1826), Condica criminaliceascii (Ia§i, 1826), Atanasie Staghiritul, Prescurtarea istoriiuniversale (traducere de Grigori egumenul, Bucure§ti, 1826-1827).

Dacd in Bibliografia romaneascd veche, datorata lui Joan Bianu, Nerva Hodo§ §i DanSimonescu, in contributiile la BRV, in lucrarile destinate, in general, tipariturilor i§i au locul fire§te

alaturi de cartile propriu-zise §i periodicele, epistolele, poruncile, apoi, intr-un catalog ca acesta, ceurma sa priveasca in exclusivitate cartea (astfel ne anunta chiar autoarea), nu. A§a incat, nu credemcä i§i avea rostul aici consemndrile asupra Bibliotecii romane§ti" (Zaharia Carcalechi, Buda, 1830),epistola" §i poronca", ambele tiparite la Cernauti in anul 1829. Fara indoiala, ele raman marturiiimportante, nu numai tipografice, mai cu seama publicatia periodica, dar §i poronca", relativ decurand intrata in circuitul §tiintific (ca §i Ceaslovul sibian din 1804, ambele lucrari constituindu-se incontributii la BRV).

Numarul cartilor tiparite era, candva, mull mai mare in raza judetului Suceava. Faptul estedemonstrat de autoare in cele doug capitole pe care le mentionam §i noi mai sus, avand ca temei §tiridocumentare de netagaduit. Printre cartile de o deosebità valoare, care au circulat odinioara in zonasuceveand, opere de capatai ale literaturii romane vechi, ale tiparului, amintim: Evanghelia cuinvtiftiturti (Coresi, Bra§ov, 1580-1581), Carte româneascil de invtifilturil (Ia§i, 1643), .Fapte taine(Ia§i, 1644), Noul Testament de la Balgrad (1648), Psaltirea in versuri de Dosoftei (Uniev, 1673),Biblia de la Bucure§ti din 1688; exemplare ale acestora sunt conservate astazi altunde. Nu §tim de ceautoarea Ii acorn' carturarului mitropolit al Moldovei, Varlaam, cu merite anume, in chiar editarea §iprefatarea Cazaniei, este adevarat, §i calitatea de singur autor al acesteia.

Tipariturile catalogate in capitolul esential al lucrarii se conserva astazi in institutii deprestigiu sucevene, cum: manastirile Sf. Joan cel Nou, Putna, Dragomira, Sucevita, Slatina, Ra§ca,apoi, Muzeul National al Bucovinei, Biblioteca judeteana I. G. Sbiera", Arhivele Statului.

Informatiile cuprinse in Catalog pot fi lesne regasite datorita unui Indice amanuntit §i rigurosintocmit de autoare (I. Autori, Traducatori. II. Centre tipografice. III. Titluri. IV. Detinatori. V.Persoane. VI. Toponime).

www.dacoromanica.ro

19 Note 743

Importante sunt 5i insemnarile cuprinse in paginile cartilor vechi analizate, pe care autoarea ledescifreazd, transcrie i, cand este cazul, le traduce, cu acuratete, depunand 5i in aceastA privintd omigdloasd i lAudabild trudd. Ele insemnarile ne relateazd despre unele evenimente istorice,despre personalitdtile de odinioard, din Suceava 5i nu numai, despre circulatia cartilor in Muntenia,Transilvania i unele zone moldave, altele decal cele sucevene, fapt se intelege cu adancisemnificatii, despre preturi

Pretioase sunt j cartile cu ex libris, cum Viefile sfintilor (Mandstirea Neamt, 1812) purtandsemnAtura autografd a lui Neofit Scriban), ca i cele cu alese coperti (de pildd, cele ale Evanghelieinemtene de la 1821).

Catalogul elaborat de care Olimpia Mitric se recomandA ca o lucrare valoroasd, multfolositoare celor ce se preocupd de cartea veche 5i nu numai lor. Prin aceastd lucrare, contributia lacunogterea culturii romane vechi, a valorilor bibliofile pdstrate azi sau candva in tinutul Sucevei, aunor evenimente petrecute in zond sau aiurea, relatate in filele cartilor prin insemnarile de epoca, ainteresului manifestat de localnici care nu proveneau, de fiecare datA, neaparat, din mediularturdresc pentru carte, ca izvor de intelepciune, ca prilej de meditatie 5i de reculegere, contributiadeci, se dovede5te a fi remarcabild.

Alexandru Ligor

Z. ORNEA, Anii Treizeci. Extrema dreaptei romtineascei, Editura FundatieiCulturale Rornâne, Bucure§ti, 1995, 474 p.

A doudzecea carte a lui Z. Ornea va fi probabil i cea mai pasional comentatd. Oamenii nu semai inflAcareazd pentru Maiorescu, nici pentru Stere, i o biografie in ate cloud' volume dense riscA sAdevind un mausoleu salutat de departe. In schimb, pentru generatia lui Eliade, Cioran i Noica, cinenu e gata sd se avAnte in polemicA, in general pentru a-i absolvi de o vind care, la ora actuald, pareminord, cea de a fi militat cu vigoare in randurile extremei drepte! Subiectul este insA de ocomplexitate pe care nici lucrarea de fata a unui cercetkor care a strAbAtut cu nesfar5itA rAbdare presavremii ca izvor de prima mand, nu o epuizeazA.

CA5tigul imediat este cd avem acum o carte de solidd 5i vastd informatie, pe o temA indelungignoratd 5i care astAzi suferA distorsiuni 5ocante. Alegand procedeul de a-i !Asa sd vorbeascA pe Iniiprotagoni5tii sau chiar pe condeierii maruntei ai deceniului pe care-1 evocd, autorul a izbutit sd recon-stituie veridic dezbaterea politica de care epoca a fost strAbAtutd, intre o stAngA putin substantiald i odreaptd masivd, dar divizatA in fractiuni care s-au combAtut reciproc. 0 dezbatere care, chiar dinaceastd cauzd, n-a fost numai de idei, ci, de cAte ori a oferit unor mediocri venino5i ocazia sA semanifeste, a devenit pamfletarA (tonul imund al Romaniei Mari" imitd, ca o lectie bine invAtatA,excesele de limbaj ale pub1ici5tilor extremei drepte interbelice). Materialul folosit de Z. Ornea pentrudecuparile 5i interpretArile sale este foarte bogat, cuprinzand, pe langd cunoscutele reviste literaregazete politice, presa de provincie: cine o mai fi citit in ultima jumAtate de veac (chiar la sala 3 aBibliotecii Academiei) Glasul stribnoesc sau Cuvantul Argefului? Printre documentele puse lacontributie sunt i scrisori inedite (ceea.ce a provocat o reactie neplAcutA i fat-A sens).

Pe aceastA temelie Ii construiqte autorul studiul ski asupra culturii politice in deceniul alpatrulea, lAsAnd tocmai de aceea la o parte mi5carea propriu-zis literard, in care orientArile ideologice,cAtd. vreme libertatea ramane neingrAditA, sunt mai putin aparente. Doar in capitolul final gAsimpledoariile pentru arta cu tendintA i criticile adresate literaturii neconventionale de cdtre untraditionalism intolerant

Ceea ce trebuia de la inceput spus e spus: in anii '30, o adevaratA ofensivA s-a desfavrat im-potriva Revolutiei din 1848 5i a mo5tenirii ei (intocmai ca astAzi impotriva iluminismului, adAugam).Dar autorul uitd sd explice cd neincrederea in democratie a luat proportii, ca i valul de irationalitate,din cauza situatiei politice internationale: criza economicA ce a lovit Germania cu o foriadevastatoare, victoria electorald a nazi5tilor in 1930, slAbiciunea regimurilor republicane care se vavAdi in anii urmdtori in Spania i Frani&

5i

g.a.m.d.

8

www.dacoromanica.ro

744 Note 20

Capitolul intitulat Romanism §i autohtonism" se refera la apriga disputa in jurul definiriiidentitatii nationale romane§ti, intre latinitate i ortodoxie (ace§tia erau chiar termenii pe careparintele Staniloaie Ii vedea contrastanti, in 1939 ca §i mai tarziu). Paginile consacrate de Z. Orneatinerei generate, a§a cum s-a constituit ea din 1927 §i cum a evoluat pana in 1940, sunt deocamdatäcea mai completa expunere a unei probleme importante pentru istoria intelectuala a Romariiei. Vor fidesigur multe de addugat sau de nuantat, dar nu e de a§teptat ca, in liniile man, o viitoare reluare asubiectului sä contrazica aceasta interpretare.

Mai departe e vorba, nu de trei drepte diferite, ci de trei ideologi Nae Ionescu, NichiforCrainic, Mihail Manoilescu §i de divergentele dintre ei, duse Oita la cea mai agresiva ponegrire.Garda de Fier are un capitol separat, in spatiul caruia, alaturi de un rezumat istoric obiectiv, se gäsescreflectii §i observatii originale pe marginea doctrinei legionare. DupA care, in cateva pagini amare, setrateaza aspectul antisemitismului pe fundalul problemei evreie§ti in statul roman (pentru epocadinainte de 1923, cu o moderatie care contrasteaza cu exagerarile unor istorici din strdinatate).

Ce rezulta dintr-o lecturA atenta a cartii? Ca dreapta tanara, radical/ a intelectualilor romani,n-a avut timp sà mai fie, ca aiurea, absorbita de cea conservatoare, traditional./ La un moment dat, Z.Ornea ezitA intre a accepta, pentru saltul sincronizator al societAtii romane§ti in secolul al XIX-lea,explicatia economica, marxista sustinuta de Zeletin, §i cea psihologicA, oferita de Lovinescu (inrealitate, amandoua sunt de retinut, dupa cum, atunci, cei doi factori s-au combinat). Dar,extrapoland, pentru revolutia nationala" a legionarilor, numai a doua explicatie e valabila. Caci in1938 cine nu §tie? Romania se afla in situatia economica cea mai buna din intreaga ei dezvoltarecapitalist/ iar condi/file sociale nu erau allele nici nu s-ar fi putut schimba in a§a de scurt timpfata de cele din, sa zicem, 1923. Elementul variabil este de cAutat in conjunctura politicainternationalà §i in psihologia maselor. Sub impactul unei catastrofe (colapsul statului, pierderea deteritorii, milcarile de populatie provocatoare de pitied §i anarhie), s-a produs inundatia (potential)revolutionarA pe care legionarii au utilizat-o impreuna cu celalalt atu al lor, extern: sprijinulGermaniei hitleriste pentru a ajunge la putere. La inceputul lui septembrie 1940, ei dispuneauprobabil de o adeziune mult mai largA deck a celor 500 000 care-i votasera in decembrie 1937, darcare s-a erodat rapid, datoritA chiar actiunilor lor care i-au compromis §i izolat. Drum de intoarcere numai exista pentru ei ca organizatie politica, pocainta find posibila doar individual; le ramanea numaiin buna logic/ acea contopire cu comuni§tii care s-a i produs in noiembrie 1945.

Lovinescu, citat de Z. Ornea, spunea in 1932: Din zece tineri care yin la mine, noua suntbo1§evizanti". Ceea ce nu inseamnA decal ca cei care erau de dreapta nu veneau la Lovinescu. Cutoate cA, indiscutabil, criticul apartinea unei familii de gandire liberale, ostilitatea pe care §i-o atrasesedin partea dreptei, Ii aduce simpatii de la stanga, nedorite de el, precum se vede. Ceea ce ne daprilejul sa constatarn iara§i ca opozitia fata de extrema dreapta a fost, in lipsa unei stangi consistente,a unor forte care se aliniau de la centru-dreapta la dreapta, fard a mai vorbi de concurenta dintrediverse fractiuni ale dreptei extreme. Despre tendinta de centru-stanga din ajunul razboiului sa nu nefacem iluzii: reprezentata de un ganditor remarcabil ca erban Voinea, ea era, in termeni electorali,anemic/ Sau, daca-i consideram pe tarani§ti de centru-stanga, ceea ce fuseserd fara doar §i poate,atunci trebuie sa notam relativa lor neutralitate in aceasta infruntare.

E o impresie personal/ nu este §i punctul de vedere al autorului cagii care culege de oriundeexemplele de contemporani care i-au opus extremei drepte un refuz hotarat. Nu poti Irma sa citezi peoricine numai fiindca-ti convine ce spune, a§a cA e drept i patrunzator": Z. Ornea II citeaza peZaharia Stancu din 1938, cand acesta, ziarist al dictaturii regale, se rafuia cu criterioni§tii, cu careintrase in conflict personal Inca din 1934. De asemenea, sunt citate aprobator comentariile lui Stancucu privire la abjurarea lui Nae Ionescu, aflat in lagar. Cum ar spune d-1 Ornea: fara jena". Alteori,autorul a fost indus in eroare de argumentatia sofistica a textelor pe care le reproduce i judeca.Polemizand postum cu Noica, Z. Ornea este prada upara pentru subtilitatea rdposatului filozof. Dealtfel, daca citim un articol al lui Noica din 1932, Oameni Ord agonie, sau altul din 1934, Tineretulbolnav de politica', nu putem fi decat impresionati de declaratiile contra primatului (maurassian) alpoliticului: Nu faci nimic pentru tara aceasta militand". S-ar zice ca e o cumintenie pe care C. Noicaa uitat-o dupa aceea pentru a reveni la ea mai tarziu. Dar, vai, §i Paul Costin Deleanu tagaduiaprimatul politicului, tot atunci. Cuvantul de ordine era revolutia interioard, creatoare a omului nou.Iluminare, nu iluminism. Fiindca educatia spiritual/ spre deosebire de alfabetizare sau de raspandirea

www.dacoromanica.ro

21 Note 745

cuno§tiintelor de igiend la sate, se adreseazA unei elite. Cei 22 de intelectuali de rasA carora C. Noicaar fi vrut, cAtre asfintitul vieii, sà li se consacre ca antrenor" nu erau deck cei 10 000 ai Cdpitanului,redu§i la minimum de conditii neprielnice.

In graba redactArii, au trecut nebdgate in seam/ destule neglijente de forma una e prea de tot:hristosicd", in loc de hristicr, p. 361. Mi se pare Ca' teoria relativitAtii e o contributie la fizicd, nu lageometrie" (p. 404) §i cd Einaudi nu e o editurd a Partidului Comunist italian" (p. 210).

Dar, acestea find zise, in afard de tristetea pe care subiectul nu poate sà nu ne-o starneascd, inafard §i de plAcerea cu care ludm act de texte remarcabile, fie ca modele stilistice, fie ca luciditate §ionestitate tot Noica e de mentionat, aldturi de Ralea, in prima categorie, iar in a doua Vianu,Perpessicius, Stahl , cartea rdrnane. Utilä informativ §i onorabild ca pozitie civicA, intr-un moment incare s-ar zice cd mi§carea de extremd dreaptA mai face prozeliti, datoritA ignorantei tinerilor, sau dinoportunismul unor figuri publice care nu pot pleda mAcar lipsa de experientd.

Andrei Pippidi

P. P. PANAITESCU, Interpretäri romanegi. Studii de istorie economicii vi

sociald, ed. a II-a, Edit. EnciclopedicA, Bucurqti, 1994, 258 p.

Volumul de fatd reproduce integral prima editie a Interpretdrilor romdnevi (Bucure§ti, 1947),cuprinzdnd cele nouA studii in ordinea stabilitA de autor, istoricul Petre P. Panaitescu. A fost adAugatRenagerea ci romdnii, text datat 1945, ramas nepublicat rand in 1985, pe care autorul nu 1-a inclus,din motive necunoscute, in volumul din 1947.

Sunt studii care, in aparentd, trateazA probleme foarte diferite intre ele, dar toate derivA de la opreocupare centrald: interpretarea economicA a istoriei romAnilor ca metodd de cercetare §i, in acela§itimp, convingerea cA trecutul romAnilor este parte integrantd a istoriei europene.

Cartea rAspunde la cAteva din cele mai de seamd intrebAri ale istoriei noastre medievale,incercand sA demonstreze cd nici una din problemele cu adevarat mari ale istoriei romAne§ti Pu poatefi inteleasA fAil realizarea unui studiu comparativ pe baze economice cu institutiile din Europa.

Primul studiu,Perioada slavond" la romai ci ruperea de cultura Apusului (publicat pentruprima datA in 1944), incearcA sA ofere explicatia pentru slavonismul cultural", adoptarea haineiliterare slavone de cdtre romdni §i desprinderea lor din aria culturald apuseand. De aceastA problernAeste strans legatA originea boierimii, inceputurile literaturii in limba romAnd, numele neamului, toatepornind de la un numitor comun.

Cel de-al doilea studiu, intitulat Problema originii clasei boierevi (1947), prive§te unul dinsubiectele cele mai complexe din istoria noastrd medievald. Autorul face o lungd pledoarie pentruoriginea slava a clasei boiere§ti pornind de la terminologia sociald, onomasticd, toponimie, liturghiaslava. UrmAtorul, Numele neamului fi al WU noastre (1947), este dedicat numelui poponilui §i alstatelor romAne§ti.

Cel de-al patrulea studiu, Drumul comercial al Poloniei la Marea Neagrd in evul mediu(1947), demonstreazd importano drumului comercial, integrarea spatiului romAnesc in marele circuital comertului international.

Al cincelea studiu, De ce au fost Tara Romdneascd §4 Moldova jail separate? (1938), ia indiscutie pluralismul statal românesc §i semnificatiile acestuia. Studiul al §aselea, De ce n-au cuceritturcii romdne (1944), rAspunde la o intrebare de certA actualitate, ardtAnd cA tarile romane nus-au aflat nemijlocit in calea expansiunii otomane, iar administrarea prin interpu§i cre§tini era infinitmai profitabild.

Al §aptelea studiu, Comunele medievale in principatele romane (1947), analizeazA istoriaorarlor, o problemd ce 1-a interesat pe istoricul P. P. Panaitescu toatA viata, sub diverse aspecte:ocoalele, administratia, privilegiile, organizarea lor fatA de cele apusene, populatia, originea, evolutialor istoricA, viata economicA §i desfiintarea comunelor libere la romAni. UrmAtorul, Cum au ajunsBucurevii capitala farii (1938), este un studiu ce analizeazA imprejurarile in care ormul Bucure§ti a

Järile

www.dacoromanica.ro

746 Note 22

devenit capitala Tarii Romane§ti. Autorul abordeaza probleme diverse: vechile capitale ale TariiRomanesti, mutarea capitalei la Bucure§ti, cauzele ridicarii, organizarea, rolul in comerol sud-dunarean §i importano strategica a acestui ora§.

Penultimul studiu, Inceputurile literaturii in limba romand (1943), cuprinde variate §icomplexe probleme: originea literaturii in limba vulgara, cele mai vechi texte romane§ti, introducerealimbii romane in biserica, literatura istorica §i influenta sa asupra celei biserice§ti, biserica ortodoxa §itransformarea sociala a veacului al XVI-lea.

Ultimul studiu, Renafterea ci romtinii, a aparut postum, in 1985. Pentru inceput, autorul estepreocupat de Renavere, analizand succint manifestarea ei in Orientul ortodox, existeno sa ca stare despirit a societatii §i problema originilor. In continuare se refera la Renavere in spatiul romanesc,luand in discutie multiple aspecte: umanismul la romani, renasterea artistica, spiritul ei in viatapolitica, temeliile sale economice §i sociale la romani.

Volumul mai cuprinde o lista de abrevieri §i bibliografia. De asemenea, o nota la editia aII-a ce informeaza cititorul despre studiile ulterioare care au adus confirmari sau infirmari tezeloristoricului P. P. Panaitescu §i postfao, in care se atrage atentia asupra unor cazuri mentionateanterior, ingrijite de istoricul tefan S. Gorovei §i Maria Magdalena Szekely. Cartea se deschidecu o prefata, apartinand istoricului erban Papacostea, o nota asupra editiei, o introducere §i seincheie cu sumarul.

A§a cum subliniaza istoricul erban Papacostea in prefata, cartea are o deosebita semnificatie,§tiintifica §i simbolica deopotriva, in opera de mare amploare a lui Petre P. Panaitescu. Volumul defata, o adunare de studii scrise in rastimpul a 12 ani, este o piatra de incercare. De§i nu ofera solutiiledefinitive ale problemelor cercetate, prin tezele sale, cartea este indispensabila pentru tot' cei ce seapleaca asupra studiului evului mediu romanesc. In cercetarea istorica, pentru a le imbrati§a sau a lecombate, orice medievist trebuie sa se intoarca la tezele din Interpretlirile lui Petre P. Panaitescu.

Daniel Flaut

MASSIMILIANO PEZZI, Aspettando la pace. 11 Levante ottomano nei documentidiplomatici napoletani (1806-1812), Studio Zeta, Luglio 1992, 208 p.

Mulomita cartii lui Massimiliano Pezzi, cercetätor la Institutul de istorie modernd §icontemporana de pe langä Universitatea din Bari, cei interesati de istoria politico-diplomaticaeuropeana de la inceputul veacului trecut au acum acces la o informatie bogata culeasd din arhivelenapolitane care completeaza (alteori nuanteaza) ceea ce se §tia deja din alte surse documentare.

La data aparitiei cartii lui M. Pezzi trecusera mai bine de sase decenii de cand un inzestratistoric roman, Andrei Otetea, Ii vedea editata la Bucure§ti cea mai importanta contributieromaneasca la studiul problemei orientale"1. Tocmai documentele de politica externa ale Regatuluicelor Doua Sicilii, studiate la indemnul lui Nicolae lorga de cave A. Otetea la Neapole, au constituit,ca §i in cazul lui M. Pezzi, punctul de plecare in elaborarea cartii sale. Cercetätorul italian §i-a culesinfonnatiile din documentele Ministerului Afacerilor Externe depozitate la Arhivele Statului dinNeapole, fàrä sä poata consulta fondul Ludo lf" de la Societa Napoletana di Storia Patria, care nu amai fost ordonat dupà cutremurul din noiembrie 1980, fond studiat insa de A. Otetea. Din nefericireM. Pezzi nu utilizeaza Contribution a la Question d'Orient, lucrare care i-ar fi permis, pe de o parte oincadrare mai exacta a evenimetelor dintre anii 1806-1812 in mai larga problema orientalà", iar pede alta parte 1-au lipsit de unele documente importante referitoare la acest interval de timp ce §i-augasit locul in cartea lui A. Otetea (vezi P. 286-303).

André Otetea, Contribution a la Question d'Orient. Esquisse historique, suivie de la correspon-dance inédite des envoyés du Roi de Deux-Siciles a Constantinople (1741-1821), Bucarest, 1930. Intraducere, dar fiirá anexele documentare in idem, Scrieri istorice alese, prefata de acad. David Prodan,editie §i studiu introductiv de Florin Constantiniu §i erban Papacostea, Cluj-Napoca, 1980, p. 69-184.

www.dacoromanica.ro

23 Note 747

M. Pezzi si-a structurat cartea pe sase mari capitole: Il Levante ottomano tra Sette edOttocento" (p. 15-30); La relazioni commerciali tra Napoli e la Sublime Porta nei primi annidel'ottocento" (p. 33-68); Da Se lim III a Mahmud II" (p. 71-82); La guerra russo-ottomana" (p.85-113); La pace di Bucarest nella corrispondeza consolare e diplomatica europea" (p. 117-138);La pesta a Constantinopoli nel 1812" (p. 141-166).

Primul capitol are si un evident rol introductiv, cercetatorul italian conturând (pe alocuriextrem de sumar) realitgple lumii otomane din veacul al XVIII-lea. In aceste pagini isi gdsesc locul,mai degrabd cu titlu de inventar, prevederile pacii de la Ktiçiik-Kaynarca si Iasi, incercarilereformatoare ale lui Selim III. Linia de politica externg a generalului Bonaparte §i mai apoi aimparatului Napoleon I, izbucnirea revolutiei sarbe, ca si inlocuirea domnitorilor fanarioti de laBucure§ti §i Ia§i, izbucnirea razboiului ruso-otoman, precum §i evenimetele ulterioare de pana laArmistitiul de la Slobozia fac obiectul celei de-a doua parti a primului capitol. In cea de-a treiasubimpartire se trateaza scurta, dar agitata, domnie a lui Mustafa IV, viziratul lui Mustafa pasaBairaktar §i se incheie cu cateva consideratii asupra tratativelor de pace esuate ce s-au desfasurat laIasi. Intervalul 1809-1811, marcat de confruntari armate violente pe linia Dunarii, face obiectul altuicapitol. Autorul reconstituie evenimentele mai cu seama pe baza corespondentei dintre consululSalzani si ministrul Afacerilor Externe, marchizul di Gallo. Un plus de informatii aduce M. Pezziatunci and analizeaza rolul jucat de britanici si napolitani in cadrul mai largului complex deconditionari diplomatice europene care-au dus in final la semnarea Heil de la Bucuresti. Evolutiapretentiilor teritoriale rusesti, jocul de interese al marilor puteri reflectate in presiunile diplomaticefacute la Istanbul si Petersburg, insistenta diplomatiei tariste de a se ajunge la incheierea unei aliantecu Imperiul otoman, problema pdcii cu Persia, toate acestea sunt consemnate de catre cercetgtorulitalian asa cum rezulta ele din corespondenta lui Serracapriola cu Ludo lf, precum si din cea destul debogata purtata de acelasi Serracapriola cu Canning.

Capitolele 2 si 6 fac notg discordanta cu restul volumului. In primul dintre acestea, M. Pezzianalizeaza relapile comerciale dintre Regatul celor Doug Sicilii si Imperiul otoman de la tratatul din1740 si pang la inceputul deceniului al doilea al secolului al XIX-lea, insistand asupra impactuluiprodus in zona comerciald est-mediteraneana de expeditia lui Bonaparte din Egipt, precum si asupramodificarilor ce-au survenit in tot acest interval de timp in natura si in cantitatea produselor. Inacelasi timp, ultimul capitol ne ofera o descriere a ciumei din capitala de pe malurile Bosforului dinanii 1812-1813, realizata mai cu seama dupd informapile extrase din corespondenta consululuiSalzani cu marchizul di Gallo.

Volumul mai contine si un Appendice documentar de unde remarcgm doug piese ce ni se parvaloroase. Prima contine Rifessioni sottomesse a la considerazione del Ministero Ottomano inMaggio 1812 relative alla pace, e alleanza colla Russia" (p. 189-190), iar cel de-al doilea documenteste o scrisoare a lui Ludo If din 13 iunie 1812 cu informatii despre relatiile anglo-ruso-suedeze.

Si cu toate plusurile evidente ale lucrgrii lui M. Pezzi (informatii din arhivele napolitane ceconfirmg, nuanteaza sau completeaza ceea ce cunoastem din alte surse) analiza oferitg de cercetgtorulitalian sufera de un mare viciu de fond: neparcurgand bibliografia de specialitate dedicata acesteiproblematici autorul nu poate emite o opinie pertinenta asupra valorii de izvor istoric a documentelordiplomatice napolitane. Dintre marile culegeri de documente M. Pezzi i-a utilizat doar peNoradounghian, Recueil d'actes internationaux de l'Empire Ottoman 0 G. F. de Martens, Recueil desprincipaux traités... Nu a consultat insa manic colectii de izvoare ruse§ti: Vnepeaia politika RossiXIX i naceala XX veka. Dokumenti Rossiiskogo Ministerstva 1nostranna Del (vol. IVI); M. I.Kutuzov, Sbornik dokumentov, vol. III (1808-1812); F. F. Martens, Sobranie traktatov...; ArhivKnezea Voronjovo; Sbornik imperatorskogo rossiiskogo istoriceskogo obfcestva, probabila necunoas-tere a limbii ruse de cgtre istoricul italian nefiind un impediment serios de vreme ce o mare parte adocumentelor sunt publicate in limba franceza. Dar nici mdcar volumele care reunesc sursele francezeale epocii nu sunt mentionate (Al. de Clercq, Recueil des trait& de la France; Correspondance deNapoleon 1-er, Lettres ingdits de Talleyrand a Napolgon...; Memoires du prince Talleyrand;Mgmoires du ggngral de Caulaincourt etc.), ca sg nu mai amintesc faptul CA M. Pezzi nici nu a auzitprobabil de Colecjia Hurmuzaki (i-ar fi fost utile vol. XVI si Supliment I, vol. si nici de N.Iorga (Acte cifraginente, vol. II). De asemenea, bibliografia de specialitate citata in subsol este unasumara, multumindu-se sa mentioneze sinteze mult prea generale ori lucrari de o valoare indoielnica.

11-111)

www.dacoromanica.ro

748 Note 24

Nu 1-a utilizat in primul rand pe Andrei Otetea, primul cercetator care a pus in valoare arhivelenapolitane. Dna aceasta omisiune ar fi putut fi scuzabilA presupunand a a sa Contribution a laQuestions d'Orient nu ar fi fost distribuitA in marile biblioteci europene (ceea ce este totusi greu deadmis!), este inexplicabilA racerea sub care este pusA o bibliografie de specialitate indeajuns devaloroasA i consistenta. Nu voi aminti aici cleat pe Ed. Driault, La politique orientale de Napoleon.Sébasnani et Gardane; Albert Vandal, Napoleon et Alexandre 1-er; Serge Tatistcheff, Alexandre 1-eret Napoleon, mai numeroasele lucrari ale lui André Fugier, ca si A. F. Miller, Mustapha pacheBairaktar; A. de Juchereau de Saint Denys, Revolutions de Constantinople en 1807 et 1808; GeorgesJewsbury, The Russian annexation of Bessarabia; N. Iorga, Histoire des Etates balkaniques. Devreme ce M. Pezzi nu utilizeaza aceste volume scrise in limbi de mare circulape, presupunem a estede la sine inteles a lucrArile istoricilor turci i rusi (de la cei din urma ramane Inca fundamental A. N.Popov, Voina Rossii s Turfiei. 1806-1812, 3 vol.) nu-si gAsesc locul ce Ii s-ar fi cuvenit intr-o atareanalizA. Faptul ca Ii subintituleaza volumul II Levante ottomano nei documenti diplomaticinapoletani" (s.n. Ar. G.) n-ar fi trebuit sA-1 scuteasa pe autor de obligatia de a parcurge literaturade specialitate.

Utilizarea exclusivA a documentelor diplomatice napolitane, fara o completare a lor cu celefranceze, engleze, ruse, turce, etc. genereazA confuzii, erori de datare, preluarea gresita a unor numede localitati sau de persoane, neincadrarea in contextul international adecvat a unor evenimenteimportante (Basadag" in loc de Babadag, p. 77; Fonton si nu Fanton", cuin apare cel mai adesea:Arvid David Hummel, secretar interpret al Legatiei suedeze din Petersburg, care va trece din 1816 inslujba Rusiei si nu Humet", P. 126; A. D. Hummel a fost insopt de locotenent-colonelul Louis contede Rochechouart si nu Rochoire", P. 126; inventarierea acestui tip de erori ar putea continua).

Toate aceste observapi critice nu pot insA (nici nu ne-am propus aceasta) anula meriteleincontestabile ale cercetatorului italian care introduce prin intermediul noului sat] volum Aspettandola pace o seamA de informapi noi, unele dintre de de cel mai mare interes pentru istoria raptuluiteritorial savarsit in 1812, atunci cand prin Tratatul de pace de la Bucuresti jumatate de Moldovacuprinsa intre Prut i Nistru a fost anexatA de cave pravoslavnica Rusie.

Armand Gopi

DAVID ROONEY, Nkrumah.L'homme qui croyait a l'Afrique, Edit. J. A. Livres,Paris, 1990, 208 p.

De aproape un deceniu prestigiosul grup de presa Jeune Afrique a initiat i seria J. A. Livres.Asa se face cA, intr-o perioada scurtA de timp, au vdzut lumina tiparului un sir de lucrari remarcabiledespre istoria mai veche, dar si mai recentA, a continentului negru. Printre acestea i cartea pe carene-am propus sA o prezentAm in randurile de mai jos. Autorul sk, britanicul David Rooney, este unfost militar care, ulterior, s-a dedicat carierei universitare. Preocuparile lui Rooney s-au indreptatcare problemele Africii moderne, in general, si ale fostei colonii engleze Coasta de Aur, actualaGhana, in particular. Astfel s-a inchegat biografia consacratà primului presedinte al Ghanei, Dr.Kwame Nkrumah, personalitate proeminenta a generapei independentei Africii.

ProducPa lui D. Rooney este structuratä in saptesprezece capitole. Primul dintre de, Un eleveambitieux (p. 7-13), ne prezintà perioada formarii intelectuale a lui Nkrumah, un tanAr timid, avid decunoastere, de la etapa de inceput, la modesta scoala a misiunii catolice din Half Assini (in tinutulnatal, Nkroful) i pana la plecarea la studiile universitare din S.U.A.

Capitolul al II-lea este intitulat Les annees americaines (p. 15-23). Sunt evocate rezultatelefoarte bune obtinute la Universitatile Lincoln si Pennsylvania, precum i bogata sa activitatepublicisticA pe teme de istoria i antropologia Africii de Vest. Autorul evidenPeaza i beneficulcontact al lui Nkrumah cu ideile panafricane, in varianta intelectualà, elaboratà de dr. E. W. B. duBois si in varianta populistA, promovatà de jamaicanul M. Garvey.

-

www.dacoromanica.ro

25 Note 749

Al III-lea capitol, Profession: militant (p. 25-32), redà perioada studiilor in Anglia (19451947), la Univ. Grey's Inn i la prestigioasa London School of Economics", dublatd de oneintreruptA activitate de militant neobosit" (p. 26). Este subliniat rolul determinant jucat deNkrumah in convocarea §i organizarea celui de-al V-lea Congres panafrican de la Manchester (15-19octombrie 1945), la care au participat tineri student.' africani in metropolg (J. Kenyatta, H. Banda, 0.Awolowo, Wallace-Johnson, scriitorul sud-african Peter Abrahams) care vor schimba, in anii ce vorurma, fata Africii" (p. 28).

Capitolul al IV-lea se intituleazA Secretaire général de l'U.G.C.C. (p. 33-50). Pe parcursulsat', autorul analizeazA evenimentele decisive ale anilor 1947-1949: crearea primului partid politic,United Gold Coast Convention" (U.G.C.C.) la 4 august 1947, campania de boicot a produseloreuropene (februarie-martie 1948), mar§ul de protest impotriva scumpirii vieii, organizat la 28februarie 1948 de Organizatia fo§tilor combatant.'" (63 000 de ghanezi au luptat in anii mareluirazboi in Orientul Mijlociu §i in Birmania), reprimat in sAnge: 29 morti §i 200 raniti (p. 43), arestareaintregii conduceri a U.G.C.C. §i, crearea de cdtre K. Nkrumah, la 12 iunie 1949, a propriului partid,Convention People's Party" (C.P.P.), ce opta ferm pentru autodeterminare (conform cu programul in§ase puncte al C.P.P. prezentat la p. 49).

Capitolul al V-lea, Je vous montrerai le chemin (p. 51-64), oglinde§te structura organizatoricAa C.P.P. §i obiectivul sal politic principal afirmat prin sloganul «Vrem sA ne autoguvernAm imediat»(p. 54). D. Rooney ne reamintqte cA pentru implinirea acestui deziderat, Nkrumah a recurs la tacticarezistentei pasive (numitA de el «Actiunea pozitivA»), inspiratA de invatAtura §i filosofia lui Gandhi"(p. 54).

Voulez-vous devenir chef du gouvernement? (p. 65-74) este titlul celui de-al VI-lea capitol.Randurile sale fixeazA faptul cA dupA experienta «Actiunii pozitive», C.P.P. a trecut §i prin experientaprimelor alegeri pe bazA de vot universal, la 8 februarie 1951. Categorica victorie a C.P.P. a permislui Nkrumah sA devinA cel dintgi §ef de guvern african dintr-o lard din Africa de la sud de Sahara.

Capitolul al VII-lea se referg la Un nouveau pas vers l'indépendance (p. 75-86). DupAdiscursul lui Nkrumah din Adunare, din iulie 1953, intitulat «Motiunea destinului», prin care se cereapentru Coasta de Aur calitatea de stat independent i suveran in cadrul Commonwealth-ului" (p. 80),noul pas spre emancipare a fost reprezentat de alegerile din 15 iunie 1954, in care, cu 72 de locuriobtinute, C.P.P. a pulverizat partidele rivale.

Al VIII-lea capitol insistA asupra Le deli economique (p. 87-93) cu care se confrunta primulguvern autonom din Africa NeagrA: dezvoltarea unei infrastructuri proprii, promovareainvAramantului, ocrotirea sAnAtAtii etc.

Capitolul al IX-lea, Un Mouvement de Liberation contre Nkrumah (p. 95-106), reliefeazAintgrzierea provocatA decolonizArii Coastei de Aur datoritA manifestArii unor tendinte tribale. Estevorba de crearea, la 19 septembrie 1954, a unei coalitii de opozitie, pretentios intitulatd NationalLiberation Mouvement" (N.L.M.), dominatA de politicieni ashanti, nostalgici dupg un glorios trecutfeudal. Ostilitatea acestei mi§cAri" a cApAtat adesea accente dure, favorizand o atmosferA deincertitudine.

Datoritä impasului creat, guvernul englez s-a vAzut nevoit sà decidg un nou Retour aux urnes(p. 107-116), fapt ce reprezintA tematica principalA a celui de-al X-lea capitol. Pentru Nkrumahconsultarea electoralA oferea poporului posibilitatea optiunii intre independentA §i democratic"(C.P.P.) §i feudalism §i tribalism" (N.L.M.), P. 108. Alegerile, organizate in iulie 1956, au confirmatprestigiul C.P.P., care a obtinut 71 de mandate din 104 (p. 111). Nkrumah a fost chemat sA formezecel de-al treilea guvern al sgu, care va deveni guvernul independentei.

Capitolul al XI-lea este consacrat momentului culminant de la 6 martie 1957:L'Indépendance! (p. 117-122). Sub conducerea energicA §i consecventA a lui Nkrumah, Coasta deAur a devenit prima tug liberg din Africa de la sud de Sahara, sulinumele istoric de Ghana.

www.dacoromanica.ro

750 Note 26

in capitolul al XII-lea, Seul maitre a bord (p. 123-140), sunt infati§ate primele actiuni depoliticA externA ale dr. Nkrumah care se dorea un om politic de staturA mondialA" i care visa ca tarasa sA ocupe un loc distinct pe scena internationald" (p. 123). In acest sens, autorul tine sa evidentiezea in mediile de culoare din S.U.A., Nkrumah era privit drept un model §i un erou al cauzeinegrilor" (p. 136).

0 giganticA intreprindere" este prezentatà in capitolul al XIII-lea: Le projet Volta (p. 141146). Este vorba de ridicarea marelui complex hidroenergetic de pe fluviul Volta, o certA reu§itAeconomicA ce se leagg de numele primului pre§edinte al Ghanei.

Capitolul al XIV-lea, Virage et gauche (p. 147-158), expune contextul intern §i extern in careNkrumah se orienteazA tot mai mult cdtre marxism. Faptul i-a permis ca, dupA 1961, sA instaureze unregim autoritar sub acoperirea opOunii pentru socialism" (p. 15).

Capitolul al XV-lea se ocupà de Le naufrage de L'Etat socialiste (p. 159-175). Autorulexplicd qecul ambitioasei politici a lui Nkrumah prin generalizarea coruptiei, incepand cu anturajulprezidential, prin surprinzAtoarea detapre de realitate a §efului statului §i prin accentuareacaracterului autoritar al regimului.

Al XVI-lea capitol consemneazA un nou e§ec al vizionarului Nkrumah: Unite africaine: la findes illusions (p. 177-192).

Ultimul capitol, La chute (p. 193-204), prezintA in detaliu cauzele loviturii de stat militare de la24 februarie 1966, ce a pus capAt carierei politice a unuia din cei mai strAluciti fii ai Africii. Fortat la exil(Guineea) i singurAtate, dr. Nkrumah s-a stins din viatA intr-o clinicd din Bucure§ti, la 27 aprilie 1972, inurma unui cancer al stomacului. Elogiul final al lui D. Rooney este remarcabil: ghanezul a fost omul-simbol al unitAtii africane §i al decolonizarii, al independentei economice dezvoltArii in serviciulintregului popor"; mai mult, a fost unul din acei oameni care au marcat nu doar istoria propriei tAri, ciIstoria" (p. 204). in final, cele §aptesprezece capitole sunt urmate de scurte note.

Lucrarea britanicului D. Rooney reprezintà o inspiratà §i necesará recuperare istoriograficA cea redat memoriei o mare personalitate a Africii Negre.

Viorel Cruceanu

§i al

www.dacoromanica.ro

BULETIN BIBLIOGRAFIC

Buletinul bibliografic initiat de Revista istorica" are ca obiectiv semnalarea lucradlor dinproducpa istorica, publicate de istorici straini i romani in afara hotarelor Romaniei, fara a apreciavaloarea lor tiinificà. Buletinul vizeaza cuprinderea ahsamblului de lucrari studiu §i carte tiparitadupä mijlocul deceniului trecut, care au tangente sau privesc direct perioada medievala, modernd §icontemporand a Romaniei. Buletinul este 0 un instrument pentru sondarea modului in care izvoarele§i literatura de specialitate romaneasca sunt receptate de istoricii straini.

La elaborarea acestui buletin bibliografic au contribuit in masuri diferite: Viorel Achim,tefan Andreescu, Ileana CAzan, Paul Cernovodeanu, Ovidiu Cristea, Eugen Denize, Bogdan

Murgescu, erban Papacostea, Nagy Pienaru, Adrian Tertecel.

Redactor de rubrica: Nagy Pienaru

I. LUCRARI GENERALE, ENCICLOPEDII, DICTIONARE, BIOGRAFII,BIBLIOGRAFII

.*, Pogroms: Anti-Jewish Violence in Modern Russian History, ed. by John D. Klier andShlomo Lambroza, University Press Cambridge, Cambridge, 1992, XX+ 394 p. Pogromurile dinImperiul wrist, inclusiv la ChiOnAu.

Pride and Prejudice, National stereotypes in 19 'is and 20m Century Europe East to West,Kontler, Laszló (editor), Budapest, Central European University (CEU), 1995, 211 p. Culegere destudii aparuta sub coordonarea prof. Lasz16 Kontler, avand ca tematicA stereotipia irnaginiiadversarului in viziunea popoarelor europene in secolele XIXXX, cu precadere in perioada prirnuluirazboi mondial §i a celei interbelice. Autori cunoscuP din Ungaria (Peter Hanak, Tamds Kende,Tomas Meszenos, Mariann Nagy, Andrea Pet6 0 Andras Sipos), Marea Britanie (Maria Dowling),Rusia (Marina Glazkova §i Alexey Miller), Croatia (Durda Knezevic), Bulgaria (Diana Mishkova),Italia (Davide Zeffi) §i Cehia (Roman Zaoral) trateazd: imaginea proprie §i imaginea celuilalt,imaginea inamicului intern §i aceea a celui extern in monarhia austro-ungarA (problema minoritatilor,inclusiv a evreilor), in presa §i publicistica engleza §i maghiara din secolele X1XXX §i inpublicapile national patriotice ruse contemporane (1989-1991). Multiple referiri la Romania 0romani, fie ca locuitori ai Transilvaniei, fie la politica statului roman in epoca arnintità. Concluziagenerala: perceppa celuilalt" este denaturatA prin intoleranta §i §ovinism.

BANAC, IVO, The National Question in Yugoslavia: Origins, History, Politics, Ithaca, N.Y.,U.S.A., 1984. Cartea analizeazd originile §i evolutia problemei nationale in fosta lugoslavie. Se fac §iscurte referiri la minoritatea romaneascA de acolo.

BENJAMIN, GYA, Social and Ethnic Interactions in the History of the Jews in Romania: Oldand New Methodological Glouces", in Shvut. Jewish Problems in Eastern Europe", FirstInternational Conference On the History of the Jews in Romania, editor Liviu Rotman, 16, DiasporaResearch Institute, The Goldstein Goren Center for the History of the Jews in Romania, Tel Aviv,1993, p. 17-29.

BRATULESCU, MONICA, A Critical Approach to the Writings of Jacob Psantir, in Shvut.Jewisch Problems in Eastern Europe", First International Conference On the History of the Jewsin Romania, editor Liviu Rotman, 16, Diaspora Research Institute, The Goldstein Goren Center forthe History of the Jews in Romania, Tel Aviv, 1993, p. 219-233.

Revista istorica", torn VI, nr. 7-8, p. 751-756, 199'5

www.dacoromanica.ro

752 Buletin bibliografic 2

FISCHER, MARY ELLEN, Nicolae Ceaufescu: A Study in Political Leadership, LynneRienner, Boulder, 1989, 330 p.

HERMANN GUSZTAV MIHALY, Rendiség es nemzetiségi identitdstudat a szaelycknel(Sistem de sari §i identitate nationala la secui), in Aetas" (Szeged), 1993, nr. 3, p. 40-56. Desprecon§tiinta de sine a secuilor, din evul mediu i pana la mijlocul secolului XIX. De la sfar§itulsecolului XVIII §i inceputul secolului XIX, deci deja in epoca de formare a natiunii modernemaghiare, secuii au con§tiinia apartenenlei la aceasta.

ONAL, MEHMET NACI, Rornanya tiirklerine bak4i (Privire asupra turcilor din Romania), inTtirk Danyasi Ara§tirmalari", 1994, nr. 93, p. 177-190. Analiza aprofundata a procesului depenetrare i a§ezare a diferitelor populatii turcice in spalitil geografic locuit de romani.

KIEL, MACHIEL, Studies on the Ottoman Architecture of the Balkans, London, 1990. Este oculegere de studii privind arhitectura otomana in Peninsula Balcanica. Apar §i informaiii privindarhitectura otomana in Dobrogea.

SCHENK, ANNEMIL, Deutsche in Silbenbiirgen. Ihre Geschichte und Kultur, C. H. Beck,München, 1992, 192 p. Se ocupa de problema sa§ilor din Romania, cu o atentie speciala asupraistoriei culturii, structurii sociale §i profesionale, a dezvoltarii invatamantului §i a vietii cotidiene aacestei minoritaii din Romania.

STANCIU, SERGIU, Structure et organisation de communautees Juives depuis leur premiereforme jusqu'd l'obtention de l'autonomie interne, in Shvut. Jewish Problems in Eastern Europe",First International Conference On the History of the Jews in Romania, editor Liviu Rotman, 16,Diaspora Research Institute, The Goldstein Goren Center for the History of the Jews in Romania,Tel Aviv, 1993, p. 117-132.

VAGO, RAPHAEL, The Past and Future of Research on the Jews of Romania, in Shvut.Jewish Problems in Eastern Europe", First International Conference On the History of the Jews inRomania, editor Liviu Rotman, 16, Diaspora Research Institute, The Goldstein Goren Center forthe History of the Jews in Romania, Tel Aviv, 1993, p. 9-15.

II. IZVOARE

BUZOV, SNJEZANA, Vlasi 1strije na podru'dju sjeverne Dalmactje u popisnim defterima 16.stoljeda (Vlahi din Peninsula Istria in zona de nord a Dalmatiei in registrele otomane de recensamantdin secolul al XVI-lea), in Prilozi za orientalnu filologiju", Sarajevo, vol. 40, 1990, p. 243-257.Bazandu-se pe registre de recensamant otomane din anii 1530, 1540 §i1550, studiul prezinta situatia(inclusiv numele capilor de familie) unui grup de vlahi stramutati din Peninsula Istria in nordulDalmaliei (sub stapanire otomana). Majoritatea numelor acestor vlahi sunt deja slavizate. Totu§i maidainuie cateva nume romane§ti, cum ar fi: Radul, Petre Nicu, Danciul etc.

cIzAKçA, MURAT, Tax-farming and Financial Decentralization in the Ottoman Economy,1520-1697, in The Journal of European Economic History", an. 22, 1993, nr. 2, p. 219-250. Date §ipentru porturile Silistra, Vidin, Chilia, Akkerman, Rusciuk, Ragik (Rahova?); p. 233-250 cuprindtabele cu serii de preturi.

DAVID, GEZA, Data on the Continuity and Migration of the Population in 16th CenturyOttoman Hungary, in Acta Orientalia A.S.H.", XLV, 1991, nr. 2-3, p. 219-252. Evolutiiledemografice din Ungaria in timpul stapanirii otomane, studiate pe baza defterelor din secoul XVI. Sedau date statistice pe nahiye-le §i localitai, inclusiv pentru nahiye Kuvin (sudul Banatului).

KIS, ANDRAS, SIPOS GABOR, PAL-ANTAL SANDOR, ALBERT DAVID, JAKOKLARA, PAL JUDIT, ROTH ANDRAS LAJOS, DOINA NAGLER, IACOB MARZA, DEENAGYANIKO, Erdelyi közgydjtemények bemutatása (Prezentarea colectiilor publice dinTransilvania), in Aetas" (Szeged), 1993, nr. 3, p. 176-240. Sunt prezentate colectiile principalelorarhive din Transilvania care intereseaza pe cercetatorii din Ungaria.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro


MANDICH, GIULIO, De lle prime valutazioni del ducato d'oro veneziano (1285-1346), inStudi Veneziani", 16,1988, p. 15-31. Date le §i echivalentele oferite sunt utile §i pentru cunomtereacirculatiei monetare in Peninsula Balcanicá.

PARVEV, IVAN, Habsburghite i Osmanskata imperiia v kraia na XVII vek Konfliktát ot1683-1699 g. (Habsburgii §i Imperiul otoman la sfar§itul secolului al XVII-Iea. Conflictul din anii1683-1699), in Istoriceski pregled", an. XLIX, 1993, nr. 1, p. 3-20. Studiul analizeaza cauzele,desfdprarea §i rezultatele razboiului otomano-hasburgic din anii 1683-1699. Se fac referiri §i laparticiparea tarilor romane la acest conflict armat.

zu2EK, ROMAN, L'escatologia di Pietro Moghila, in Orientalia Christiana Periodica", 54,1988, fasc. 2, p. 353-385. Discutie asupra lucrarilor lui Petru Movila Esposizione della fede dellaChiese della Piccola Russia" (Ektesis pisteos tes en Rossia te mikra Ekklesias) scrisa impotrivaprotestantismului §i a patriarhului Chiril Lukaris.

IV. ISTORIE MODERNA

ARONSON, IRWIN MICHAEL, Troubled Waters. The Origins of the 1881 Anti-JewishPogroms in Russia, University of Pittsburgh Press, Pittsburgh, 1992, XII+286 p. (Pitt Series inRussian and East European Studies, 13). Pogromurile antievreiqri, inclusiv in Basarabia.

BERINDEI, DAN, Les rapports franco-roumains pendant le regne du Prince Cuza (18591866), in Etudes danubiennes", IX, 1993, nr. 2, p. 113-120. Expunere generala pe baza surselorcunoscute.

CELAK, EKATERINA, Tentralnoto ucilicte v Komrat i bälgarskoto obrazovanie v Besara-biia (Scoala centrald din Comert i invatamantul bulgar din Basarabia), in Istoriceski pregled", an.XLIX, 1993, nr. 1, p. 96-109. Se prezinta activitatea Scolii centrale bulgare din Comrat (sud-vestulBasarabiei) in anii 1862-1888. Aceastä §coala a fost un important centru de culturA al bulgarilorcolonizati de autoritatile tariste pe pamantul romanesc al Basarabiei in secolul al XIX-lea.

HEITMANN, KLAUS, Deutsche und Rumanische Kultur am Hofe Carols I. und CarmenSylvas, in vol. Hofische Kultur in S dosteuropa. Bericht der Kolloquien der S dosteuropa Kommis-sion 1988-1990, p. 305-338. (Abhandlungen der Akademie der Wissenschaften in Gottingen.Philologisch-historische Klasse, Dritte Folge, nr. 203). Importante consideratii cu privire la raportuldintre cultura germana §i cea romana la curtea celei dintAi perechi regale a Romaniei. Corectevidentiata e deosebirea dintre germanismul fundamental nealterat al lui Carol I §i efortul deintelegere §i promovare europeana, indeosebi in lumea germanica, a valorilor culturale romane§tidesfa§urat de regina Elisabeta, cu marile sale impliniri i cu uncle e§ecuri.

MILIN, MIODRAG, Prilozi o srpsko ruminskim vezama na meci XX veka (Contributii laistoria relatiilor romano-sarbe la trecerea dintre secolele XIX §i XX), in Zbornik matite srpska zaistorija", nr. 45, 1992, p. 149-166. Studiu intemeiat pe o informatie bogata culeasd din arhivelesarbe§ti §i romane§ti.

POPOV, JEKO, Rumaniia i siledinenieto prez 1885 godina (Romania §i unificarea Bulgarieidin anul 1885), in Istoriceski pregled", an. XLIX, 1993, p. 76-90. Se analizeaza atitudinea Roma-niei fall de unificarea Bulgariei (prin alipirea Rumeliei Orientale) in septembrie 1885 §i bola derazboiul sarbo-bulgar din 1885-1886.

SZABO, DANIEL, Wahlsystem und Gesellschafisstruktur in Ungarn in den beiden letzenJahzehnten des Dualismus 1896-1910, in Acta Historica", 35,1989, nr. 1-4, p. 181-204. Sistemulelectoral in Ungaria in anii 1896-1910. AnalizA complexa, cu numeroase date statistice. incercare deraportare a fortelor politice la grupurile sociale.

www.dacoromanica.ro


V. ISTORIE CONTEMPORANA

ALDCROFT, DEREK H., and MOREWOOD, STEVEN, Economic Change in EasternEurope since 1918, Edward Elgar Publishing Limited, Cheltenham Glos. (V.K.), 1995, 296 p. Datespecifice privind evolutia economicA agrar-industriala §i de schimb in Wile din sud-estulEuropei,incluzand §i Romania din 1918 O. !And in prezent, avand trasaturi caracteristice de crizasubdezvoltare, agravate de regimurile comuniste dominante intre 1945-1989.

BARDI, NANDOR, Impériumváltds Székelyudvarhelyen, 1918-1920 (Schimbare de stapanirela Odorheiul Secuiesc, 1918-1920), in "Aetas" (Szeged), 1993, nr. 3, p. 76-120. Evenimentelepetrecute la Odorheiul Secuiesc §i, in general, in tinuturile locuite de secui in perioada cuprinsd intredecembrie 1918 §i semnarea tratatului de pace de la Trianon: instaurarea administratiei romane§ti,rezistenta (pasiva) a populatiei secuie§ti, planurile de autoguvernare §i de creare in estul Transilvanieia unui stat secuiesc independent.

BARNETT, THOMAS P. M., Roumanian and East German Policies in the Third World,Comparing the Strategies of Cealgescu and Honecker, London, Westport, Connecticut, 1992, 158 p.+ Bibliografie i Indice + XX p. Introducere. Autorul incearca sA faca un studiu comparat intreobiectivele politice §i economice ce au stat la baza pAtrunderii Romaniei §i R. D. Germana in lumeaa treia", pentru a-§i constitui propriile zone de influenta.

COMISSO, ELLEN, Property Rights, Liberalism and the Transition from Actually Existing"Socialism, in East European Politics and Societies", University of California Press, Winter, vol. 5,1991, nr.1, p. 162-188. Studiul urmare§te situatia componentelor societAtii civile in àriIe fostesocialiste; dacd in Iugoslavia nationalismul agresiv a triumfat, se considerA ca situatia poate fi alta intari ca Romania, Bulgaria, Cehoslovacia.

FRANKLAND, MARK, The Patriots' Revolution: How Eastern Europe Toppled Communismand Won its Freedom. Ivan R. Dee, Chicago, 1992, 356 p., recenzie, in Foreign Affairs", Summer,1992, p. 179.

FURET, FRANçOIS, Le passé d'une illusion. Essai sur Pict& communiste an XX` siecle,Paris, Robert Laffont, Calmann-Lévy, 1995, 580 p. 0 tratare §tiintificA a rolului istoric jucat deutopia comunista in universul atat de complex al secolului XX, bulversat de doua rAzboaie mondiale,ca i de cele patru decenii de razboi rece", pana la prabu§irea U.R.S.S. §i a regimurilor totalitare destanga din Europa Centrala §i de Sud-Est. Este abordat §i rolul Romaniei jucat in aceastä drama deproportii §i rezultatele nefaste ale activitatii P.C.R. pentru destinele Orli.

GURKAN, IHSAN, II. Diinya Sava#ndan giiniimiize dee'in Balkanlar (1945-1989) (Balcaniide la cel de-al doilea razboi mondial pana in zilele noastre 1945-1949), in vol. Balkanlar (Balcanii),Eren", Istanbul, 1993, p. 127-178. Autorul prezinta situatia Peninsulei Balcanice (inclusiv aRomaniei) in anii razboiului rece" (1945-1989), care au urrnat celui de-al doilea razboi mondial.

LECZYK, MARIAN, Z dziejow polsko-rumutiskiego sojuszu wojskowego 1926-1632 (Dinistoria aliantei militare polono-romane 1926-1932), in Dzieje najnowsze Rocznik", XXVI, 1994, nr.3, p. 43-69. Evolutia aliantei romano-polone in lumina unor rapoarte diplomatice inedite.

PINTER, ISTVAN, A ket munkaspdrt kiilpolitikai koncepciói a Horty-korszakban (Conceptiiasupra politicii externe ale celor dour' partide muncitore§ti in era lui Horty), in Szazadok", 124,1990, nr. 5-6, p. 708-752. Orientarea in politica externa a Partidului Social-Democrat Ungar §i aPartidului Comunist Ungar in perioada interbelica. Ambele partide respingeau Tratatul de la Trianon,dar, in acela§i timp, nu erau de acord cu politica revizionista a guvernului ungar, care provocaizolarea Orli pe plan international. Partidele de stana vedeau realizabila modificarea granitelor ca oconsecinta a transformarilor interne, de natura socialista §i comunistA, in Ungaria §i Europa. Intre1938 §i 1941, ideile nationaliste au acaparat P.S.D.U.

POHL, DIETER, Riickblick auf das Unternehmen Barbarossa, in Jahrbuch fiir GeschichteOsteuropas", 42, 1994, nr. 1, p. 77-94. Studiu documentar cu referire §i la uncle lucrari care permit

si

www.dacoromanica.ro


reconsiderarea evolutiei §i a locului bataliei de la Stalingrad in desfa§urarea campaniei din Est,inclusiv a semnificatiei, mult relativizata, a bre§ei provocate de contraofensiva sovietica in segmen-tele roman §i italian ale frontului.

RADY, MARTYN, Romania in Turmoil. A contemporary history, London, Tauris, 1992, 216p. Autorul intentioneaza sa dea o vedere de ansamblu dezvoltarii politice a Romaniei, de la revolutiadin 1989 'Dana in 1991. Contine §i o investigare a tendintelor politice din ultimul secol care, inRomania conducea spre un regim autoritar §i care, dupa pOrerea autorului, au facut posibilaascensiunea.

SCHONHERER, KLAUS, Der deutsche Lehrverband RJ und der Legionarsputsch inRumänien Januar 1941, in Militargeschichtliche Mitteilungen", 53, 1994, nr. 2, P. 421-447.Importante documente din arhivele militare germane referitoare la evenimentele din Romania dinianuarie 1941. Date despre rebeliunea legionara transmise de serviciile de informatii ale unitatilorgermane dislocate in Romania.

SIPOS, PETER, Migration und Arbeiterbewegung in Ungarn von dem Ersten Weltkrieg, inActa Historica", 35, 1989, nr. 1-4, 91-112. Migratia interna in Ungaria in epoca dualismului,studiata in legatura cu procesul de industrializare. Date statistice, extrase din recensäminte, peansamblul lath §i pe regiuni.

STERBLING, ANSON, Die Deutschen in Rumanien zwischen Tradition und Modernizeit.Aspekte Sozialer Mobilisierung nach dem Zweiten Weltkrieg, in vol. Minderheiten fragen inS dosteuropa, Miinchen, Oldenbourg, 1992, P. 265-277. Analiza cauzelor migrarii sa§ilor dinRomania spre patria-mamd, Germania.

SZEGEDI, EDITH, Ansätze zum interethnischen Dialog in Rumanien 1918-1940 und 1990,in vol. Minderheiten fragen in S dosteuropa, Munchen, Oldenbourg, 1992, P. 309-326. Trecerea inrevista a momentelor tensionate din istoria relatiilor interetnice din Romania (1918-1940 §i 1990).

TEJCHMAN, MIROSLAV, Sovétizace stfedni a gehovzjchodni Evropy 1944-1948 (Sovieti-zarea Europei centrale i räsaritene, 1944-1948), in Slovanskj, prehled", 1994, nr. 3/4, P. 312-325.Cuprinde referinte §i la cazul Romaniei.

TVETKOV, PLAMEN, Evropeiskite sili, Balkanite i kolektivnata sigurnost (1933-1935 g.)(Puterile europene, Balcanii §i securitatea colectiva: 1933-1935), Izdatelstvo na B.A.N., Sofia, 1990,208 p. Cartea analizeazá eforturile de pastrare a pacii §i de realizare a Sistemului securitaliicolective" in Balcani in anii 1933-1935. Se prezinta §i politica externa a Romaniei i activitatea luiNicolae Titulescu in aceasta directie in perioada respectiva.

YAVETZ, ZVI, The Iron Guard Setting the Record Straight, in East European JewishAffairs", vol. 22, 1992, no. 1, p. 101-107. Note istorice critice pe marginea cartii lui R. Ioanid, TheSword of the Archangel: Fascist Ideology in Romania (Boulder, CO, 1990).

VESA, VASILE, La France et le passage a la nouvelle orientation de la politique exterieurede la Roumanie au debut du Xr siecle, in Etudes danubiennes", IX, 1993, nr. 2, p. 167-174.Progresiva apropiere politica franco-romana in anii care au precedat declan§area primului razboimondial.

www.dacoromanica.ro

REVISTA ISTORICA publica in prima parte studii, note §i comunicari originale,de nivel §tiinpfic superior, in domeniul istoriei vechi, medit, moderne sicontemporane a Romaniei i universale. In partea a doua a revistei, de informare§tiintifca, sumarul este completat cu rubricile: Surse inedite, Probleme aleistoriografiei contemporane, Opinii, Viata tiinificà, Recenzii, Note, Buletinbibliografic, Revista revistelor in care se publica materiale privitoare la manifestari§tiintifice din tara i strainatate i sunt prezentate cele mai recente lucrari §i reviste despecialitate aparute in tara i peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sunt rugati sa trimita studiile, notele §i comunicarile, precum §imaterialele ce se incadreaza in celelalte rubrici, dactilografiate la doua randuri,trimiterile infrapaginale find numerotate in continuare. De asemenea, documentelevor fi dactilografiate, iar pentru cele in limbi straine se va anexa traducerea.Ilustratiile vor fi plasate la sfar§itul textului. Rezumatele vor fi traduse de autori inlimbi de circulatie international& Responsabilitatea asupra continutului materialelorrevine in exclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.Corespondenta privind manuscrisele, schimbul de publicatii se va trimite pe adresaRedactiei, B-dul Aviatorilor, nr. 1, Bucure§ti 71247.

REVISTE PUBLICATEEDITURA ACADEMIEI ROMANE

REVISTA ISTORICAREVUE ROUMAINE D'HISTOIREREVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES. Mentalités Civilisations

THRACO-DACICA

DACIA REVUE D'ARCHEOLOGIE ET D'HISTOIRE ANCIENNE.NOUVELLE SERIE

STUDII SI CERCETARI DE ISTORIE VECHE SI ARHEOLOGIEMATERIALE SI CERCETARI ARHEOLOGICEBULETINUL SOCIETATII NUMISMATICE ROMANE

ARHEOLOGIA MOLDOVEI

ARHIVELE OLTENIEI

EPHEMERIS NAPOCENSIS

ARS TRANSILVANIAEANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE, CLUJ-NAPOCAANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE A. D. XENOPOL", IASI

STUDII SI MATERIALE DE ISTORIE MEDIESTUDII SI MATERIALE DE ISTORIE MODERNA

-

IN

-

www.dacoromanica.ro

DIN SUMARUL NUMERELOR VHTOARE

Ostatecii in relatiile daco-romane.Spaime milenariste §i cruciada in evul mediu.Conquista §i reconquista peruanfi.Tari le romfine §i Marea Neagrii in a doua jumfitate a secolului al XVI-lea.Imperiul spaniol etapele destramarii sale.Viata romfinilor intre eros §i thanatos.Cronologiile domnilor din Tara Romfineasca §i Moldova.Armata otomana la inceputul secolului al XVIII-lea.Acte domne§ti privind mfinfistirile inchinate.Situatia economicil i socialfi in Tara Romfineasca in prima jumfitate asecolului al XVHI-lea.Rivalitatea colonialà §1 maritimfi anglo-franceza (1715-1763).Rapoarte diplomatice americane (1806-1829).Aspecte ale istoriei militare a poporului roman in revolutia de la 1848.Independenta Romfiniei §i Italia.Oamenii de §tiinta §i viata politica a Romfiniei.Condica sfintei mfinfistiri Cfiluiul.Tratatele de pace in perioada primei conflagratii mondiale.Cooperatia romfineasca interbelica intre deziderat §i realitate.I. C. Filitti: Pagini de jurnal.Italia §i primul razboi mondial.Mi§carea legionarii §i extrema dreaptfi europeanil (1927-1933).Pozitia statelor europene fact de rilzboiul italo-etiopian vfizudi de diplomatia

S.U.A.Lucian Blaga diplomat.De la razboiul preventiv la tratatul de neagresiune.o alternativii de colaborare in interiorul Axei (1941-1944).Toponimie §i demografie istorica.Calculatorul §i metoda cantitativii in cercetarea istoriei.o noufi directie de cercetare: handle de date istorice.

ISSN 1018 - 0443

43 356

Lei 2000

;

.

.

-.

'

2 -

7

t

,

www.dacoromanica.ro